„Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr.

XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

AGA IONIȚĂ BOTEZ, CTITORUL SCHITULUI ȚIBUCANI,

ȚINUTUL NEAMȚ*
Costin CLIT

Aga Ioniță Botez, the Founder of Tibucani Hermitage, Neamț County

Abstract

The Țibucani Hermitage, located 30 km from Târgu Neamţ city, subordonated

by Secu Monastery, is considered to be the foundation of Iordache Cantacuziono
Delianu, who builds an oak church around 1764 and makes donations to it.
Refurbished and gifted by Ioniță Botez in 1859, the Ţibucani hermitage is experiencing
a sinuous evolution in the conditions of the modernization and secularization of the
Romanian society. In the present study, on the basis of some notes on the old book, the
testament of 1864 and other sources, we try to complete the genealogical information
that concerns to Ionuț Botez, married three times, and to his family.
Keywords: Țibucani hermitage, Neamț county, foundation, aga Ioniță Botez, donation,
old book notes, testament, genealogy.

Ne folosim de informațiile oferite de „însemnare dintr-o carte a agăi

Ioniță Botez de la Țibucani, țin(utul) Neamțului” (copiată)1 pe care le
coroborăm cu testamentul din 1864 și cu cele din scrisoarea trimisă de Artur
Gorovei la 25 ianuarie 1940 lui Theodor Râșcanu, în care găsim câteva
considerații despre familia Botez2. Însemnările copiate și comentariile
însoțitoare sunt, probabil, opera lui Alexandru Saint-Georges (1886-1954),
fondatorul Muzeului din Bârlad cu același nume, fondator, sprijinitor și
colaborator al revistei „Miron Costin”, editată la Bârlad între 1913-1916 și în
19193, interesat de genealogia familiei Botez, mama sa fiind fiica lui Vasile
Botez și a Elenei Ciolac de la Botoșani.
Materialul documentar pe care îl publicăm reflectă cele trei căsătorii ale
agăi Ioniță Botez, întregește izvoarele privitoare la istoria familiei și reflectă

* Mulțumim pe această cale filologului Mircea Ciubotaru și istoricului Ștefan S. Gorovei pentru
lectura studiului și sugestiile propuse.
1
Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond Saint Georges, XVII/2.
2
Ștefan S. Gorovei, Artur Gorovei către Theodor Râșcanu, în „Prutul”, Revistă de cultură,
Huși, Serie nouă, Anul VIII (XVII), nr. 2 (62), 2018, p. 168-171, nr. 6.
3
O ediție anastatică, îngrijită de Lucian-Valeriu Lefter, cu un Cuvânt înainte de Ștefan S.
Gorovei a fost editată sub auspiciile Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever
Zotta” din Iași în 2008.
433
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

prolificitatea impresionantă (20 de copii din cele trei căsătorii), mortalitatea

infantilă ridicată și situația familială din Moldova în prima jumătate a veacului
al XIX-lea, realități ce pot fi proiectate și în Evul Mediu românesc, „lipsit de
normele de igienă și de îngrijirile exagerate”4.
În scrisoarea adresată de Artur Gorovei către Theodor Râșcanu, la 25
ianuarie 1940, este amintit un „Botez, care a ținut în arendă moșii de ale lui
Mihai Sturza vodă, a fost evreu botezat”5. Însemnarea pe care o valorificăm ni-l
indică pe căminarul Vasile Botez, mort la 1 noiembrie 1825. Probabil că a fost
însurat în două rânduri, pentru că Ioniță Botez notează în noiembrie 1847 „s-au
săvârșit maștiha mea” (mama vitregă)6.
Aga Ioniță (Ion) Botez s-a născut la 24 februarie 1800 și a avut trei soții7.
Prima a fost Smaranda, cu care s-a căsătorit la 5 octombrie 1822 și de
care s-a despărțit la 26 februarie 18428. După opinia lui Artur Gorovei,
Smaranda era „fata unuia numit Caldarariu. Trebuie să fi fost evreică. Nu știu
nimic despre dânsa”9. Conform testamentului din 17 aprilie 1864, numele său
era Smaranda Lupu10. Documentele publicate dezmint originea evreiască a agăi
Ioniță Botez și a primei sale soții, Smaranda, închipuire pusă în circulație de
profesoara Sofia Cocea Hrisoscoleu în timpul Unirii, pentru a lovi în boierii
fălticeneni, implicit în membrii familiei Botez. O familie de frunte din Fălticeni
a fost Botez-Forăscu11.
În însemnarea noastră, lângă prenumele Smarandei este adăugat de altă
mână „Brăescu”12. Aga Ioniță Botez și Smaranda au avut împreună nouă copii:
Anica (27 august 1823-octombrie 1827), Ileana și Mărioara (născute în 1825 și
decedate în 1827), Marița (1830-17 august 1847), Săftița (25 februarie 1833-21
octombrie 1837), Vasilică (30 mai 1834-trăia la 17 aprilie 1864), Lencuța
<Elena – n.a.> (27 octombrie 1835-?), Grigore (22 noiembrie 1827-?) și
Costache (1839-1841)13.

4
Ștefan S. Gorovei, Natalitate și mortalitate infantilă în „Vechiul Regim”. Sugestiile
izvoarelor, în „Prutul”, Huși, serie nouă, Anul VIII (XVII), nr. 1 (61), 2018, p. 91-101.
5
Idem, Artur Gorovei către Theodor Râșcanu, p. 169.
6
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
7
Ibidem; vezi și Ștefan S. Gorovei, op. cit., p. 169-170.
8
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
9
Ștefan S. Gorovei, op. cit., p. 169.
10
ANIC, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
11
Informație oferită de istoricul Ștefan S. Gorovei, pentru care îi mulțumim și pe această cale.
Informații despre membrii familiei Botez din Fălticeni se regăsesc în Artur Gorovei, Folticenii.
Cercetări istorice asupra orașului, Folticeni, Institutul de Arte Grafice „M. Saidman”, 1938.
12
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
13
Ibidem.
434
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

La 26 februarie 1842, aga Ioniță Botez s-a însurat cu Anica, născută

Dicu/Diculescu, decedată la 1 august 1853 și înmormântată la biserica Sfântul
Nicolae din Roman. Împreună au opt copii: Profira (octombrie 1841-1844),
Catinca (4 octombrie 1842-7 iunie 1843), Gheorghe (7 mai 1843-ianuarie
1844), Aglăița (8 februarie 1844-?), Mitiță (28 februarie 1846-?), Ionachi (31
mai 1847-?), Catinca (11 iunie 1848-?) și Costachi (24 noiembrie 1852-?), cel
din urmă născut la Țibucani, de unde numele Botez-Țăbucanu. Anica a fost
căsătorită prima oară cu un Anghel, cu care a avut un băiat Ioan (Iancu), înfiat
de aga Ioniță Botez. Iancu s-a căsătorit cu o elvețiancă și au avut o fiică Zoe,
căsătorită cu C. Corbu din Buzești. Dimitrie (Mitiță) Botez, fiul agăi Ioniță și
Anica Botez, s-a născut la 24 februarie 1846 și a fost botezat la 2 martie 1846 în
biserica din Cristești; devine colonel de infanterie și își adaugă și numele de
familie al mamei sale: Diculescu14.
Aga Ioniță Botez asigură zestrea copiilor săi din căsătoria cu „întâ(i)e
soție Smaranda (născută Lupu), numiți Vasilie, Elencu, soție d(umi)s(ale)
Petrachi <Petru> Softa și Aglae, soție d(umi)s(ale) Teodor Tăutu, născută
aciasta din a do(u)a căsătorie cu numita Ana, ca cii (i)eșiți din casa părințască
cu zestrele lor, nu se vor împărtăși întru nimic din avere(a) ce va rămâne”15.
Vasilie (Văsilică), cel născut la 30 mai 1834, a fost căsătorit cu
Elencu/Lența16. Nu poate fi vorba decât despre Vasile Botez-Romașcanu,
căsătorit cu Elena Costache Ciolac17, fiica vornicului Costache Ciolacu, fratele
vornicului Iordache Ciolacu. Vasile și Elena Botez au pe: Natalia/Nathalie,
căsătorită cu medicul Arpad Haynal/Hajnal de Varad, apoi cu G. Demetrescu,
președintele Tribunalului Botoșani; Eugènie, căsătorită cu inginerul Al. Saint-
Georges; Annete (Ana, Anicuța, Aneta), căsătorită cu căpitanul/majorul
Hagiescu/Hadgiescu și locotenentul-colonel Ioan Botez, căsătorit cu Ana
Greceanu, născută Sachelaropol18. Pe Lencuța, născută la 27 octombrie 1835, o
identificăm cu Elena, căsătorită cu Petru Softa19, născut la 1825-1827, fiul lui
Gheorghe Grecul Softa, supus britanic, și al Marghioliței Lână. Căsătoria s-a
consumat în 1850, iar una dintre fiice, Maria, este străbunica istoricului Ștefan
Gorovei20. Grigorie, născut la 22 noiembrie 1827, a primit în momentul
căsătoriei „șase sute galbini întru un loc ci l-am avut alăture(a) cu casile fratelui

14
Ibidem.
15
Idem, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
16
Idem, fond Saint Georges, XVII/2.
17
Ștefan S. Gorovei, op. cit., p. 169, nota 30.
18
ANIC, Fond Saint Georges, XVII/2.
19
Ștefan S. Gorovei, op. cit., p. 169.
20
Idem, (De)mistificări genealogice. Familia Buznea, în „Analele Științifice ale Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași” (serie nouă), Istorie, tomul LXII, 2016, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, p. 78-79.
435
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

seu Vasile, dinpreună cu banii în numărăto(a)re, care loc îi este dat încă din
1858, precum actul sub a me(a) iscălitură dovidești”. Probabil, a fost căsătorit
cu fiica agăi Dumitru Constantin Gheorgheade, cuscrul agăi Ioniță Botez,
desemnat epitrop21. În scrisoarea din 25 ianuarie 1940, Artur Gorovei intuiește
legătura dintre Grigore și Gheorghiade22. Din însemnări aflăm că Grigore Botez
a fost căsătorit cu Lența, „bolnavă de oftică”. Grigore Botez a sfârșit răpus de
holeră, urmat la scurt timp de soția sa23. O epidemie de holeră a fost în 1866.
Aglae (Aglăița), născută la 8 februarie 1844, din a doua căsătorie cu
Anica, a fost soția lui Teodor Tăutu și au avut împreună 7 copii24. Aga Ioniță
Botez stabilește ca epitropi ai copiilor minori rezultați din căsătoriile cu Anica
Dicu și Augustina Fahrenbach pe aga Dumitru Constantin Gheorgheade,
„iubitul meu cuscru”, Teodor Tăutul, ginerele său, și spătarul Costache
Petrovici, „adevăratul meu amic”25.
A treia căsătorie a agăi Ioniță Botez a fost cu Augustina Fahrenbach cu
care are trei urmași: Emma, căsătorită Paul Missir, de care se va despărți (Paul
Missir se va recăsători cu Ioana Turbure), Alexandru și Nathalie, căsătorită cu
căpitanul Pandele (au împreună doi copii, Alexandru, ofițer de cavalerie,
căsătorit cu Elisei Penescu, și C. Melinte)26. Cununia cu bavareza Augustina
Fahrenbacher din München s-a consumat la 25 iulie 1855 în „biserica grecească
<München> cetindu-ni-se cununia de arhimandritul aflător la aceasta”27.
Prin testamentul său, aga Ioniță Botez lasă iubitei sale soții Augustina,
„luată după legile bisericii no(a)stre din casa părinților sei din Münhen, și care
în toată vremea m-au iubit cu frăgezime, dându-mi și cuvenitul respect
căutându-mă la toate boalile cu toată stăruința, îngrijeri(a) și durere(a) de
adevărată soție necruțându-și sănătate(a)”, bunurile după foaia de zestre, cele
de toaletă, „mai dându(i-se) de d(umnea)lor epitropii casii cele necesare de a-și
mobila (u)n salon și do(u)ă odăi” și 100 de galbeni, împrumutați, chipurile.
Cere totodată dragostea și respectul fiilor și ginerilor săi pentru Augustina,
iubita sa soție, „ca străină ci esti în acest pământ” și „ca pi o adevărată mumă
și soție ci-mi este”28.
Schitul Țibucani, situat la 30 de km de orașul Târgu Neamț, pendinte de
Mănăstirea Secu, este considerat ctitoria spătarului Iordache Cantacuzino-
Deleanu. Refăcut și înzestrat de aga Ioniță Botez în 1859, Schitul Țibucani
21
ANIC, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
22
Ștefan S. Gorovei, Artur Gorovei către Theodor Râșcanu, p. 169.
23
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
24
Ștefan S. Gorovei, op. cit., p. 170.
25
ANIC, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
26
Idem, fond Saint Georges, XVII/2.
27
Ibidem.
28
Idem,f Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
436
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

cunoaște o evoluție sinuoasă în condițiile modernizării și secularizării societății

românești. Cercetarea trecutului Schitului Țibucani pare a fi destul de modestă.
În unele lucrări, referirile sunt laconice: „Țibucani sau Țibucani-de-sus, sătuc,
în jud. Neamțu, pl. de Sus-Mijlocul / Are o biserică, care odinioară a fost schit;
o velniță (fabrică de rachiu)”29. În studiul de față, pe baza unor însemnări de pe
o carte veche copiate probabil de Alexandru Saint-Georges, testamentul din
1864 și alte surse documentare, încercăm întregirea informațiilor privitoare la
aga Ioniță Botez, căsătorit în trei rânduri, la familia și ctitoria sa. Totodată,
valorificăm și documentele publicate sau cele inedite depistate de noi ce privesc
trecutul satului Țibucani.
Domnul Gaspar Grațiani întărește la 13 aprilie 1620 logofătului Lupu,
cneaghinei Maria și fraților ei, Gheorghie și Ion, fiii vornicului Ștefan Prăjescul
„dreapta lor ocină și cumpărătură din ispisocul de întărire dela Eremia
voevod” satul Hăbășești, cătunul Sârbii și siliștea Jurgeștii, ținutul Roman,
jumătate din satul Iacobești pe apa Sucevei, satul Selomonești pe pârâul
Vindău; o parte din satul Țibucani, ținutul Neamț, „cât să va alege partea lui
Ion, fiul lui Toader Holteiu și cu a patra parte din moară, partea de sus, care a
fost cumpărătura tatălui lor, Ștefan Prăjescul vornic pentru cinzeci de taleri
numărați”; o altă parte din Țibucani, „a șasea parte din a patra parte, din
partea de jos, dinspre partea lui Tâmpea”, cumpărătura vornicului Prăjescu de
la Lupa, fiica lui Toader Iapă, cu 45 taleri; o altă parte din satul Țibucani, „a
șaptea parte din jumătate din a patra parte”, cumpărătură de la Nemțeanul, fiul
Anușcăi, nepotul Frăsinei și strănepotul lui Iurie Davidescul pentru 50 de
galbeni; o altă parte „a șasea parte din a patra parte”, cumpărătură cu 22 de
taleri de la Giurgea, care la rândul său o cumpărase de la Ilisafta; o altă parte
din sat „a treia parte dintr-a patra parte și cu parte de moară și cu loc de două
case și douăzeci ogoare în țarină și curături și cu șapte delnițe de fân”, cu 100
de galbeni ungurești de la frații Iachim și Ghiorghie, achiziționată de ei de la
Ilisafta Clanța; o altă parte din sat „din direse ce au avut dela Eremia voevod, a
patra parte din partea lui Jurgea, care îi este cumpărătură dela Lupul, fiul lui
Giurgea”, cu 25 de taleri; o poiană de la Ghițcoaia, în apropiere de Holteiu,
cumpărată cu 35 de galbeni de la Gavril; o altă parte de ocină din satul Țibucani
„a cincea parte” de la Mihăilă, care o cumpărase de la Chilisia, fiica Urâtei,
nepoata Maricăi; partea Siminei, „cât se va alege partea ei din vatra satului și
din tot venitul care îi este cumpărătură” pentru 20 ughi; sunt întărite și alte
părți de moșii30.

29
George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicționar
geografic al României, București, Stab. Grafic J. V. Socecu, 1902, vol. V, p. 674-675.
30
DIR, A. Moldova, XVII/IV, p. 455-456, nr. 580.
437
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Mihai Racoviță volnicește prin cartea domnească din 21 mai 1716 pe biv
vel vornicul Iordache Ruset „ca să stăpânească satele Țibucanii (Neamț) și
Trifăuții (Soroca) cu „vecinii” și 220 de stupi, ce fuseseră ale lui Vasăli
Cantacuzino” pentru o datorie de 1500 de lei31.
Grigorie al III-lea Alexandru Ghica poruncește la 15 ianuarie 1766 vel
logofătului Ștefăniță Ruset cercetarea clironomiei „răposatului Vasile
Cantacuzino vornicul”, în vederea popririi moșiilor și lucrurilor, pentru
împrumutul de 1500 de lei a vornicului Vasile Canta de la răposatul vornic
Iordache Ruset, tatăl lui Ștefăniță, „care bani neavând cu ce să-i plătească, au
dat la acea vreme pentru 800 de lei, două sate anume, Trifăuții, de la Soroca, și
Țibucanii la Neamț”, apoi niște stupi până la 1020 de lei. Datoria de 480 de lei a
rămas și după moartea celor doi neplătită32.
Dimitrie Ghica biv vel agă, proprietarul moșiilor Țibucani și Potlogeni,
cumpără la 5 iulie 1815 prin intermediul biv vel stolnicului Ioan Pătrașco cu
21000 de lei moșia Strâmbii, ținutul Neamțului, de la Vasilie Stamati biv vel
stolnic, ce o avea luată cu schimb de la treti postelnicelul Iordache Vârnav33,
vânzare urmată de porunca domnului Scarlat Callimachi din 22 iulie 1815
pentru întocmirea legiuitei publicații pe o perioadă de 6 luni34.
Într-o listă a mănăstirilor și schiturilor din 1834 este consemnat și Schitul
„Cibucanii”35.
Maria Sturza îi cere căminarului Iancu Stamati la 5 iunie 1840 să
plătească suma de 9525 lei căminarului Coste Polieni din venitul moșiei
Țibucani și altele „dacă de cătră cuconul dum(neae)i log(o)f(ă)t(ul) Costachi
Sturdza nu să vor plăti”36.
În izvodul „pentru cheltuelile ce am făcut” pentru Maria Ghica la 16 iulie
1841, posesorul moșiilor consemnează construirea hambarului de pe moșia
Simionești cu cheltuielele aferente, dar și suma de 320 de lei dată „călugăril(o)r
de la satul Țibucanii pe anul 1840 cu rânduiala din 1840 maiu 10” pentru 10
merțe de porumb și 50 de vedre de brânză de oi. Posesorul a cheltuit totodată
701 lei și 20 de parale pentru construirea acoperământului bisericii din
Țibucanii de Sus cu ajutorul preotului Isachie, la care se adăugă 245 de lei și 20
de parale dați „legătoriului Dumitru Popovici pentru 25 cărți bisericești la trei
biserici di pe Țibucani și cu o Leturghie cumpărată de iznoavă pentru biserica
de gios”37. Este necesară identificarea celor trei biserici în viitor. Posesorul
31
„Buletinul Comisiei Istorice a României”, VII, 1928, p. 15, nr. 6.
32
Theodor Codrescu, Uricarul, Iași, Tipografia Buciumului român, 1891, vol. XIX, p. 260-262.
33
Ibidem, XIX, p. 459-461, nr. 24.
34
Ibidem, p. 461-465, nr. 25.
35
Idem, vol. VIII, 1886, p. 230.
36
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 633/89.
37
Ibidem, 633/97.
438
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

moșiilor Țibucani și Simionești era la 8 iulie 1841 Garabet Misir, cumnatul

proprietarului/proprietarei, căruia i se cerea din Iași plata sumei de 209 galbeni
unui creditor evreu38.
Ne lipsesc documentele prin care s-a făcut trecerea moșiei Țibucani în
proprietatea agăi Ioniță Botez în timpul mariajului cu Anica Diculescu, cu care
s-a căsătorit la 26 februarie 1842, decedată la 1 august 185339.
Testamentul agăi Ioniță Botez, conform unor surse jurnalistice, indică
ridicarea Schitului Țibucani în 1774, însă este mult mai vechi, fiind considerat
ctitoria spătarului Iordache Cantacuzino-Deleanu, care construiește o biserică
din stejar. Iordache Cantacuzino biv vel pitar face o danie Mănăstirii Țibucani
la 25 ianuarie 1764, prin care lăcașul urma să primească diverse produse de la
proprietarul moșiei Deleni40. În realitate, testamentul nu face nicio referință
cronologică sau la spătarul Iordache Cantacuzino-Deleanu41. Biserica schitului
a fost construită de spătarul Iordache Cantacuzino-Deleanu în anul 1764.
Nicolae Stoicescu o identifică cu cea cu hramul „Intrarea în Biserică” 42,
construită de fapt pe temelie de piatră la 1935 și situată lângă turnul
clopotniță43.
La 1859, biserica aflată în stare putredă va fi reparată și așezată pe temelie
de piatră de aga Ioniță Botez, care va construi și clopotnița de zid44. Alături de
lăcașul pe care l-a reparat la vreo 4-5 m spre răsărit se găsea temelia din piatră a
unei alte biserici, unde a fost începutul sihăstriei Țibucani. Pisania din 30 iunie
1859 arăta refacerea și zidirea bisericii lăcașului monahal de aga și cavalerul
Ioniță Botez, proprietarul moșiei Țibucani. Ctitorul înzestrează mănăstirea cu
odoare și îi rânduiește: „cele trebuincioase pentru săvârșirea sfintelor slujbe ale
sfântului altar și pentru traiul viețuirei ieromonahilor și monahilor la acest
sfânt lăcaș”. Construcțiile, daniile, precum și legământul lăsat proprietarilor
moșiei de a-l îngriji au fost înscrise de aga Ioniță Botez după modelul vechilor
ctitorii pe placa (pisania) de aramă, din care își vor confecționa o căldare de
fiert zerul frații Păvălucă, mocani și stiliști, care au transformat schitul și chiliile

38
Ibidem, 633/99.
39
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
40
Pr. C. Cojocaru, Schitul Țibucani, în „Avântul”, Piatra Neamț, 10 septembrie 1939, p. 1-2.
41
ANIC, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
42
Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din
Moldova, București, Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor
Istorice din România, 1974, p. 884.
43
Protosinghel Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei,
1987, p. 62 („cu o arhitectură specifică secolului XX”);
http://schitulsfmariamagdalena.blogspot.com/
44
Nicolae Stoicescu, op. cit.
439
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

într-o adevărată târlă de oi45. Ctitorul își exprimă dorința înmormântării după
„după cuviință și potrivit cu rangul ci am purtat în societate (după ci înse mi se
va faci prohodul aice în Roman) la schitul di pi moșie me(a) Țibucanii, în
dreptul stranii cântăreților în depărtare de trii stânjeni de la zidiul bisericii,
gro(a)pa va fi zidită de cărămidă și boltită”46. Preotul C. Cojocaru menționează
existența gropniței „sub biserică”47.
Planul bisericii cu hramul „Sfânta Maria Magdalena” (!) de la Schitul
Țibucani era unul simplu, „fără abside laterale, cu pridvor deschis, pronaos,
naos și altar. Bolțile turlelor, pe naos și altar se sprijină ca și în cadrul altor
biserici de lemn pe nervuri arcuite de brad. Pronaosul are un plafon drept,
deasupra fiind o încăpere care se încheie spre est cu bolta naosului.
Catapeteasma datează din secolul al XVIII-lea”48.
În biblioteca Mănăstirii Secu se păstrează o parte din cărțile cu care aga
Ioniță Botez a înzestrat Schitul Țibucani la 1859, cum ar fi: Penticostarion,
Tipografia Mănăstirii Neamț, 184849; Mineele tipărite în tipografia Mănăstirii
Neamț la 1845-1846, din lunile februarie-decembrie50, altele din februarie51,
octombrie52, pe care era însemnat: „Ioniță Botez, agă și cavaler” și altele pe ale
căror coperte sunt inscripționate inițialele numelui și prenumelui său 53. Tot de
la Țibucani provine și un Praxiu în manuscris, probabil din secolul al XVII-
lea54. La Schitul Țibucani a funcționat o școală înainte de stabilirea Cuviosului
Paisie Velicicovski la Mănăstirea Secu în data de 14 octombrie 1775 și în
timpul acestuia55.
Aga Ioniță Botez oferă sprijin financiar și pământ unor călugări catolici
din ținutul Romanului, faptă pentru care este răsplătit de împăratul austriac

45
Pr. C. Cojocaru, op. cit., p. 1-2.
46
ANIC, fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25.
47
Pr. C. Cojocaru, op. cit., p. 2.
48
Protosinghel Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, 1987, p. 62-63; descriere făcută după Pr. C. Ravaru, Monografia Schitului Țibucani,
manuscris, 1967 (Biblioteca Mănăstirii Secu).
49
Costin Clit, Însemnări de pe cartea veche din biblioteca Mănăstirii Secu, în „Buletinul
informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării
Moldovei”, III, 2017, p. 149.
50
Ibidem, p. 149.
51
Ibidem, p. 167.
52
Ibidem, p. 150.
53
Ibidem, p. 149.
54
Costin Clit, Câteva însemnări de pe un Praxiu în manuscris de la Mănăstirea Secu, în
„Buletinul informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a
Țării Moldovei”, IV, 2018, p. 193-195; articol preluat din revista „Prutul”, Huși, Serie nouă,
Anul VIII (XVII), nr. 1 (61), 2018, p. 163-166.
55
Protosinghel Macarie Ciolan, op. cit., p. 63.
440
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Franz Joseph I (1848-1916) cu titlul „Ritter von Tzibukani (cavaler de

Țibucani)”56.
Împunerea rânduielii monahale i se datorează monahului Evloghie, căruia
i se înscenează o anchetă. Accesul în lăcașul bisericii mănăstirii se făcea în
1939 printr-un pridvor deschis nou, iar sub biserică s-ar fi găsind gropnița.
Noile reparații au fost executate de „fratele” Damian57.
În podul bisericii se păstrau cărțile vechi cu scoarțe mari și grele de piele,
unele de catifea, cum ar fi o serie în limba rusă (sau slavă): Evanghelie, 1735
(Ana Ivanovna), Ceaslov, 1742 (țarina Elisabeta Petrovna), Ceaslov, 1762,
Lavra din Kiev (Ecaterina cea Mare), dar și manuscrise în aceleași limbi. Pe o
ladă veche încrustrată și pe pereți se păstrau icoane de la o catapeteasmă veche,
dintre care este remarcată cea a Mântuitorului în stil bizantin, din aceeași școală
cu cele de la Mășcătești și cu cea din dreapta pronaosului de la Mănăstirea
Humorului (vechimea este apreciată la 500 de ani?)58.
Schitul Țibucani deținea 20 de ha de teren la 1939 în poiana din jur.
Viețuiau 4 călugări și 3 frați, iar starețul Gherontie pregătea clădirea vechiului
schit pe temeliile găsite59.
Moșia Țibucani ajunge în proprietatea lui Grigorie Cozadini, apoi a lui
Israil Chaim Daniel, așa cum reiese din planul întocmit de inginerul hotarnic E.
Dobias în 188060.

ANEXĂ
I

DIVERSE ÎNSEMNĂRI

Însemnare dintr-o carte a agăi Ioniță Botez de la Țibucani, țin(utul)

Neamțului.
La anul 1800 fevr(uarie) 24 m-am născut în lume eu Ion.
1822 oct(ombrie) 5 m-am însurat luând întru căsătorie pe Smaranda
(Brăescu).
1823 aug(ust) 27 s-a născut fiica noastră Anica și la
1827 oct(ombrie) a răposat.
La anul 1825 s-au născut fiicele noastre Ileana și Mărioara, la
56
ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.
57
Pr. C. Cojocaru, op. cit., p. 1-2.
58
Ibidem, p. 1-2.
59
Ibidem, p. 1-2.
60
Biblioteca Academiei Române, Planul economic și de hotărniciia moșii Țăbucanii: plasa
Mijlocu, județul Neamțu: Proprietatea D-lui Grigori Cozadini, devenită actualminte
proprietatea D-lui Israil Chaim Daniel (Colecția Planuri moșii, 3514).
441
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

1827 s-au săvârșit amândouă.

1830 s-au născut fiica noastră Marița și la
1845 aug(ust) 17 s-au săvârșit din viață.
1833 febr(uarie) 25 s-au născut fiica noastră Săftița, și la
1837 oct(ombrie) 21 s-au săvârșit din viață.
1834 mai 30 s-au născut fiiul nostru Vasilică.
1835 oct(ombrie) 27 s-au născut fiica noastră Lencuța.
1837 no(iem)v(rie) 22 s-au născut fiul nostru Grigore.
1839 s-au născut fiul nostru Costache și la
1841 au răposat.
1840 mai 3 m-am dispărțit de soția dintâi.
1823 no(i)emvr(i)e 1 s-au trecut din viață tatăl meu căminarul Vasile
Botez.
1842 fev(ruarie) 26 m-am însurat cu Anica.
1841 oct(ombrie) s-au născut fiica noastră Profira.
1844 s-au săvârșit.
1842 oct(ombrie) 4. S-au născut fiica noastră Catinca.
1843 iunie 7 s-au săvârșit.
1843 mai 7 s-au născut fiul nostru Gheorghie.
1844 ian(uarie) s-au răpus.
1844 fev(ruarie) 8 s-au născut fiica noastră Aglăița.
1846 fev(ruarie) 28 s-au născut fiul nostru Mitiță.
1847 no(iem)v(rie) s-au săvârșit maștiha mea.
1847 mai 31 s-au născut fiul nostru Ionachi.
1848 iunie 11 la 4 ceasuri dimineață s-a născut fiica noastră Catinca.
1852 no(iem)v(rie) 24 s-au născut fiul nostru Costachi în satul Țăbucanii
și va rămâne numele Botez-Țăbucanu.
1853 aug(ust) 1 la 60 după amiază zi s-au săvârșit din viață iubita mea
soție Anica, născ(ută) Dicu, dintr-o boală grea de 5 luni și s-au înmormântat la
biserica Sf(ântul) Neculae din Roman.
Am viețuit împreună 11 ani, 5 luni, 14 zile, Dumnezeu să o (i)erte și să
mă (i)erte și pe mine.
În anul 1855 iulie 25 m-am însurat cu dumneaei dimosela Augustina
Fahrenbacher din statul Bavaria, capitalia Münchinu și ne-am cununat în Viena
Münchinu la biserica grecească cetindu-ni-se cununia de arhimandritul aflător
la aceasta.
Aga Ioniță Botez a murit la 27 april(ie) 1864 și a fost îngropat la biserica
schitului din Țăbucanii de sus, zidit de el pe moșia sa Țibucanii de sus în ținutul
Neamțului.
Ioniță Botez = Augustina Fahrenbacher

442
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Emma = Paul Missir Alexandru Nathalia = (...) Pandele

*
Lența, soția lui Grigore Botez, era bolnavă de oftică. În timpul acela s-a
(îm)bolnăvit bărbatul ei de holeră și în câteva ore a și murit. Cucoana Lența
văzând că soțul ei nu mai vine să o vadă cheamă o roabă întrebând-o de conul
Grigorică ce mai face.
- Apoi Dumnezeu să-l (i)erte pe bietu conu Grigori, răspunse țiganca.
- Cum, a murit boerul? Atunci mor și eu. Și cum a spus aceste cuvinte a
pus capul pe pernă și a murit.
*
Moșia Țibucani a cumpărat-o aga Ioniță Botez în timpul căsătoriei cu
Anica Diculeasca, care era o femei vrednică.
Aga Ioniță a donat schitului de la Țibucani o bucată de pământ cu
obligația ca nimeni să nu se atingă de acel pământ, care să rămână în veci al
sfântului lăcaș.
Michel Daniel care a cumpărat în urmă această moșie, a căutat să ia și
acest pământ, dar nu a putut.
Niște călugări catolici din ținutul Romanului au cerut agăi Ioniță Botez
pământ și ajutor bănesc ca să facă un cimitir. Aga Ioniță le-a dăruit o bucată de
pământ și bani, pentru care faptă M.S. împăratul Franz Ioseph l-a decorat
conferindu-i titlul „Ritter von Tzibukani” (cavaler de Țibucani).
*
A doua soție a agăi Ioniță Botez, Anica, născută Diculescu, a fost măritată
în prima ei căsătorie cu Anghel, cu care a avut un copil Ioan (Iancu) 61, care
apoi, fiind o fire blândă și ascultătoare, a fost înfiat de aga Ioniță. Căsăt(orit) cu
o elvețiană, a avut o fată Zoe, căsătorită cu C. Corbu, agricult. din Buzești (...)
A. Anastasia și ing. Th. Botez căp.
*
Sofronie, cu mila lui D(umnezeu), smeritul mitropolit a Moldovei și
Sucevei în miticeasca mărturie de la 1856 n(oiem)br(i)e 28 spune „Dimitrie
Botez e născut la 24 feb(ruarie) 1846 și e fiu al agăi Ioniță Botez și al agăoae
Anica (Diculescu), botezat la 2 martie 1846 în biserica Sf(inții) Arhangheli la
Christești de economul Sava, având nași pe agoae Vochița Strat din orașul
Roman.
Dimitrie Botez a ajuns în urmă colonel de infanterie. Pentru că se
deschideau scrisorile de la alți Botez a cerut ministerului să adauge la numele
de botez și numele de Diculescu, adică al mamei sale, ceia ce i s-a aprobat.

61
Completat cu albastru.
443
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Constantin Botez, ofițer în arma geniului, a înaintat până la gradul de

colonel, comandant de Brigadă de Infanterie, la Bacău, căsătorit cu Marie
Galitza, a avut două fiice Constance și Alice.
Ioan Botez a (i)eșit ofițer în arma geniului, înaintând până la gradul de
căpitan și a fost rănit la picior în războiul pentru independență, fiind primul
ofițer rănit din armata română. Căsătorit cu Titina von Metz. Copii: Anicuța,
Intrès, Catherine și Ionel.
Elencu (7) s-a măritat cu P. Softa din Fălticeni. A avut pe Marie Iorgu
Văsescu, Aneta căp. Cătănescu, Elena Al. Comarnescu, Nathalie Botez,
căpitanul Ioan (căpitan de jandarmi), Iorgu și Vasile Softa.
Vasile (6) s-a căsătorit cu Lența, fiica vornicului Costache Ciolacu, fratele
vornicului Iordache. A avut copii: Nathalie dr. Arpad Hajnal de Varad,
căsătorită apoi cu G. Demetrescu, președintele tribunalului Botoșani; Eugènie
inginer Al. Saint-Georges, Annette major Al. Hadgiescu și maiorul Lt. Col.
Ioan Botez din Cavalerie = Ana Greceanu, năs(cută) Sachelaropol.
Aglae (13) s-a căsătorit cu Theodor Thăutu, fostul primar al Iașilor. Copii:
Vasile, Jenică, Alexandru, Numa, Aneta colonel C. Râșcanu, Todirel, Aglae,
Marie G. Mihail, Elena Heroveanu și Costică.
*
Aga Ioniță Botez a avut cu Augustina Fahrenbach trei copii.
Emma Paul Missir
Alexandru și
Nathalie căp. Pandele – Alex(andru), ofițer cavalerie
– (C.) Melinte

ANIC, fond Saint Georges, XVII/2.

II
DOCUMENTE

1. 1840 iunie 5
Arh(o)n camin(a)ri Iancu Stamati
Din banii căst(i)ului Sf(ântu)lui Dimitrii anului curgător a moșiil(o)r mele
Țăbucanii și celelalte la 26 a viitoarei luni oct(om)vri(e) dacă de cătră cuconul
dum(nealu)i log(o)f(ă)t(ul) Costachi Sturdza nu să vor plăti dum(isa)li
camin(a)r(ului) Coste Polieni.
Lei
7500 capite după sânetul mieu din 18 iulie 838.
2025 dobânda lor câte unul la sută pe lună, socotită păr(ă) la 18 oct(o)mvri(e)
1840.

444
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

9525 Adică nouă mii cinci sute douăzăci și cinci sute, douăzăci și cinci lei, apoi
după socotiala astăz(i) făcut această sumă alcătuind în galbeni blanc 268 #, 11
lei, adică două sute șasăzăci și opt galbini, unsprezăci lei, în lei îi vei număra
d(um)n(ealui) camin(a)r(u)lui Polieni, de la care luând sânetul mieu ecsoflisit
vei fi scăzut la altă.
1840 iuni(e) 5
Marie Sturza.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 633/89, original.

2. 1841 iulie 16, Țibucani

Anul 1841 apr(ilie) 16. Satul Țibucanii.

Izvod pentru cheltuelile ce am făcut în trebuința milostivii stăpâne dumi.
c(u)c(oana) Mariia Ghica.

Lei Par(ale)
3107 4
S-au cheltuit în în facere(a) hambariului
Lei Par(ale)
de pe moșâia Simioneștii.
1005 - Meșterilor teslari în tot lucrul lemnului.
Meșteril(o)r p(i)etrari de au așăzat
127 30
picioarele hambariului.
2 stamboale făină de păpușoi tot la
6 -
p(i)etrari.
4100 Cărămizi la picioarele hambariului
52 -
din lăuntru și la gura gârliciului.
22 - 2 merță var, câte 11 lei merța.
1 24 Do(u)ă căușă de salahorie.
28400 Draniță pentru acoperământ, câte
325 8
11 lei, 20 parale, miia.
35 Pacuri cu(i)e de draniță, câte 4 lei
140 -
pucu.
210 dulapi câte de trii stănjăni gospod
905 20 care s-au pus la părețăi din lăuntru și la
poditură.
45 - 750 piroane la poditura hambariului.
27 ocă ½ heru de s-au făcut chiroane la
51 31
închieturi.
64 7 2 vedri rachiu lemnaril(o)r s-au dat.
445
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Brodina podului de pe Moldova pentru

9 -
24 tănjăle la adus lemnu(l).
4 merță, 3 stamboale, făină de păpușoi
103 8
lemnaril(o)r.
5 vedre, 5 ocă, ½ brânză de oi tij
72 6
lemnaril(o)r.
6 - 2 stamboale fasole și maziri.
Pe amănarii și costoroabele ce s-au făcut
45 -
în pădure.
Pe 200 dramuri rachiu în tocmală la
1 10
costoroabele ce s-au făcut
100 bârne la părețăi hambariului de făcut
62 20
în pădure s-au plătit
Asămine o sută bârne tot la părețăi
62 20
hambariului.
310 4
3107 4
3107 4 Cheltuiți
Să scad ce au rămas la mine din câștiul Sf(ântului) Dimitrie
1947 5
anului 1839 după socoteala făcută la 26 maiu 1840.
Rămân de plată și să scad din câștiul Sf(ântului) Gheorghie
1159 39 anului 1841 pentru că acum s-au gătit și hambariul după toată
cuvinita rânduială.
S-au dat călugăril(o)r de la satul Țibucanii pe anul 1840 cu
320 -
rânduiala din 1840 maiu 10, în(să):
180 - 10 merță păpușoi, câte 18 lei merța.
50 - Pentru 50 vedre brânză de oi.
230 -
1479 39
1479 39 Suma din urmă.
230 Suma din urmă.
Pi una falce pol iarbă la 3 slujitori a
90 -
schitului, câte 70 lei falce(a).
320
S-au cheltuit în facere(a) acoperământului bisericii din satul
701 20
Țibucanii de Sus, îns(ă):
În mâna părintelui Isache de au plătit
436 20 lucrul meștiril(o)r dulgheri și
cumpărătura dranițăi.
126 - 36000 cu(i)e de draniță, câte 3 lei, 20
446
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

par(ale), mia.
40 pa...le de her albu, că(te) 38 par(ale)
38 -
una.
5 - 10 ocă carne la lucrători.
32 - Una vadră rachiu meșteril(o)r dulgheri.
Do(u)ă vedre brânză de oi, câte 12 lei
24 -
vadra.
40 - Do(u)ă merță făină de păpușoi, tij.
701 20
Au plătit legătoriului Dumitru Popovici pentru 25 cărți
245 20 bisericești la trei biserici di pe Țibucani și cu o Leturghie
cumpărată de iznoavă pentru biserica de gios.
196 - Bani, hotărâtă tocmală pentru legat.
Una Leturghie ce s-au cumpărat pentru
16 - beserica satul(u)i de gios pe care au și
legat-o în No. mai sus zis.
Una căpiță fân ce i s-au dat legătoriului
5 -
pe lângă bani.
2 20 Una ocă rachiu ce i s-au dat în tocmală.
20 - 5 stamboale grâu.
6 - 5 stamboale orz.
245 20
290 S-au plătit căpitanului Vasălie Liciu după rânduiala ce au avut.
Adică do(u)ă mii șapte sute șaisprizi(ce) lei, triizăci și no(u)ă
parale, alcătu(i)esc cheltuele de mai sus care au a să scăde(a)
2716 39 din câștiul Sfântului Gheorghie anului 1841, iar în galbini
blanc fac șaptezăci și șasă galbini, optusprezăce lei și triizăci
și no(u)ă parale.
<ss>

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 633/97, original.

447
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

3. 1841 iulie 8, Iași.

Cătră dum(nea)lui Garabet Misir, posesorul moșăilor mele

Țibucanii și Simioneștii.

Din câst(i)ul Sv(â)n(tului) Dimitrie a anului curgător vei număra

d(umnea)ta la înfățășătoriul aceștii poliță sumă de:
200 # galbeni capite.
9 dobânda lor de astăz(i) iulie 8 păr(ă) la 26 oct(o)mvri(e).
209 adică două sute nouă galbeni, pentru cari după aceasta adiverită de primitor
vei fi scăzut la socotială.
1841 iulie 8 zile, Eș(i).

<Confirmarea primirii banilor în ebraică>.

<Pe verso>: În urmarea răspunsului din 11 a curgătoarei luni de la

dumi(sa)li cumnatul mieu Garabet Misări, posăsorul moșăel(o)r Țibucanii și
Sămioneștii, înputernicitori mie a ațătorisî aciastă poliță, și urmez cu îndatoriri
ca suma di două sute nouă galbeni blanc să aibă ai răspunde dum(isa)li
cumnatul Garabet la înfățășătoriul aceștii poliți la oricare bună cerire și spre
săguranțăi am iscălit eu plata acestor bani fără smintială pentru dum(nea)lui
cumnatul mieu Garabet Misări.
1841 iuni(e) 13 zăle
<ss>
<ss>

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 633/99, original.

_________________________
1
Rupt.

448
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

4. 1864 aprilie, Roman

Testamentul
În numile Tatălui, al fiiului și al sfântului duh, amin.

Subscrisul fiind că nu pot cuno(a)ști finitul vieții mele, acum fiind încă în
toate simțirile și întregimia minții mele, îmi declar voința me(a) ce(a) di pe
urmă, asupra așăzământului după trecire(a) me(a) din vieața aciastă vremelnică,
a se faci în următoriul mod:
I). Vo(i)esc ca corpul meu să fie înmormântat după cuviință și potrivit cu
rangul ci am purtat în societate (după ci înse mi se va faci prohodul aice în
Roman) la schitul di pi moșie me(a) Țibucanii, în dreptul stranii cântăreților în
depărtare de trii stânjeni de la zidiul bisericii, gro(a)pa va fi zidită de cărămidă
și boltită.
IIle). Asupra schitului ci este pi mencionata moșie cari este reînnoit și
înzestrat cu toati odoarăle în el aflăto(a)re, spre pomenire(a) me(a), a fameliei și
a urmașilor mei, lasu îngrijire(a) asupra iubiților mei gineri și fiiu, Petru Softa,
Teodor Tăutu, fiiul meu Grigorie, și ajutor d(umni)lors(ale) pi cumnatul meu
Costachi Diculescul.
IIIle(a)). Spre întreținere(a) schitului este deosebit prin lucrări la trebunalul
de Niamțu fălci în sumă de una sută treizeci și una, prăjini şaptizeci, cu parti din
Uscați, după documentile ce sânt la schit, care pământ esti de giur înpregiur ales
și stâlpit.
IVle(a)). Spre întrebuințare numai s-au dat schitului doisprizeci boi giugari,
zeci vaci cu vițăi pentru fructu(l) părinților ci sint, iar pripasurile ci vor (i)eși
urmând a înlocui la timp boii necesari de a nu se jigni numărul lor cât și a
vacilor, iar celalalt prisos și boi(i) bătrâni se vor vinde de cătră egumen sub
privighere(a) d(umnea)lor îngrijitorilor, și cu banii ce se vor prinde se vor
întrebuința în cele necesare de reperație și întreținere(a) schitului, dinpreună și
cu vinitul ce ar (i)eși de pe pământul slobod de trebuința schitului.
VIle(a))1. Eg(u)menul ci ar fi, va fi dator la fiecare sfârșit de an (...)2
se(a)mă cătră d(umnea)lor îngrijitorii de întrebuințare(a) viniturilor și a
cheltu(i)elilor, fără a se pute(a) apăra vre(o) odinioară de la o așa dispoziție,
căci la neurmare numai d(umnea)lor sânt în drept ai lua despoziție din mână și a
o încredința altui igumen care se va ceri de la chiriearhul țării, al rândui dintri
cii mai evlavioși monahi și în vrâstă de cincizeci ani, și care se va supune
nestrămutat voinții mele, asemine îngrijeri va continua perpetui din niam în
neamu, a nu rămâne sfântul lăcaș în părăsire.

449
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

VIIle(a)). Asupra cielalte a mele averi neputând faci vreo lămurită

dispoziție, fiind înpovărat cu datorii, vo(i)esc a se păzi următo(a)rele:
A). Epitropi nevârsnicilor mei fii ce sânt de la iubitile mele soții, Ana,
născută Dicu (ce-i trecută din vieață) și Augustina vor fi d(umnea)lor: iubitul
meu cuscru, d(umnea)l(ui) aga Dimitrie Costantin Gheorgheade, ginerele meu
Teodor Tăutul și adevăratul meu amic, d(umnea)lui spatariul Costache
Petrovici.
B). Dacă moșie Țibucanii cu avere(a) mișcătoare după combinațiile ci
d(umnea)lor epitropii vor găsi de cuviință în plata datoriilor n-ar pute(a) scapa
de vânzare spre plata datoriilor din cee ce ar rămâne de la vânzare(a) moșiei,
mai întâi se vor sco(a)ti banii trebuitori pentru grijile mele după obiceiul
creștinesc și restul de căpital se va da cu procent cu garanție legiuită, și care
procent se va întrebuința în creșterea copiilor păr(ă) la agiungere(a) lor în vârsta
legiuită, când atuncea se va înpărți pe capite ca drepți fii ci sânt, din care căpital
va tragi parte frățască și fiiul Grigorie ca cel ci la a sa căsătorie e-am dat șase
sute galbini întru un loc ci l-am avut alăture(a) cu casile fratelui seu Vasile,
dinpreună cu banii în numărăto(a)re, care loc îi este dat încă din 1858, precum
actul sub a me(a) iscălitură dovidește.
C). Copii de la întâ(i)e soție Smaranda (născută Lupu), numiți Vasilie,
Elencu soție d(umi)s(ale) Petrachi <Petru - n. a.> Softa și Aglae, soție
d(umi)s(ale) Teodor Tăutu, născută aciasta din a do(u)a căsătorie cu numita
Ana, ca cii (i)eșiți din casa părințască cu zestrele lor, nu se vor împărtăși întru
nimic din avere(a) ce va rămâne.
D). Ficiorului Vasile ci mă servești de triizeci și cinci ani cu toată credința
și buna vroința, ca serv vechiu neputându-i treci cu videre(a) ostenelile sale,
d(umnea)lor epitropii din cei întâi bani ci vor prinde îi va număra două mii lei,
No 2000 lei, spre pomenire(a) me(a).
E). Fiind că pre iubita me(a) soție Augustina ci-mi este al triile(a) soție
luată după legile bisericii no(a)stre din casa părinților sei din Miunhen, și care
în toată vremea m-au iubit cu frăgezime, dându-mi și cuvenitul respect
căutându-mă la toate boalile cu toată stăruința, îngrijeri(a) și durere(a) de
adevărată soție necruțându-și sănătate(a), va lua toate lucrurile sale după foae
de zestre ci păstreaze fără a fi înp(i)edecată de niminia ca dreptu ale sale, pe
lângă care va mai lua și lucrurile de tualetă mai dându(i-se)1 de d(umnea)lor
epitropii casii cele necesare de a-și mobila (u)n salon și do(u)ă odăi.
F). Soție me(a) având a lua cu înscrisul meu suma de 100, una sută
galbini, ci am împrumutat din zestre(a) ei, d(umnea)lor epitropii vor binevoi ai
numera din cii întâi bani ci se vor prinde și a lor procent de la data sinetului și
păr(ă) la numărătoare.

450
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

G). D(umnea)lor epitropii după săvârșirea me(a) din vieață deîndată vor
lua în dispoziție administrație moșiei și a o gospodări păr(ă) la vindirea ei, din
care vinit va întreținea fameliea plătind și dobânzi pe cât va agiunge.
H). La fii și ginerii mei pe toți ingeneri îi rog în numele legilor, a
omenirei și a respectului ce cu toții mi-au purtat, a respecta pe iubita me(a) soție
Avgustina (ca străină ci esti în acest pământ) ca pi o adevărată mumă și soție ci-
mi este, și la toati ocaziile de înpregiurări să stei cu toții ai da cuviinciosul
ajutor fără a o supăra întru nimic.
J) Binecuvântez din tot sufletul pe toți fii și ginerii mei poftindu-i a trăi
toți într-o strânse armonie și la orici înpregiurări se se ajute unul pe altulu, căci
acole esti binecuvântare(a) ceriului, mai rog pe toată a me(a) famelie, amici și
cunoscuți să mă (i)erti de orice le-ași fi greșit, (i)ertându-i și eu de aseminea.
În aceste puncturi mărginindu-se vroința me(a) ce(a) de pe urmă spre a-și
ave(a) putere legiuită și soliditate(a) sa, am subscris însuși cu mâna me(a),
rugând și pe d(om)nii marturi chemați înnadins de au întărit acest testament cu a
d(umi)lors(ale) iscălituri.
1864 apriliu 17 zile
Roman
<ss> Ioniță Botez agă.
<ss> Stefana (...).
Acest testament regularisitoriu familii dumn(ealui) rugându-mă a-l iscăli
fără a-l ceti, l-am iscălit în priivire că însuș mi-au propus.
1864 april(ie) 20
<ss> Grigori Hermeziu.
<ss> Gr. Mardare.
<ss> V. Macarovici cam(ina)r.
<ss> G. Morțun.
Și eu sântu rugatu.
<ss>
Poftit fiind de domnia sa testatorul ca doctor curant am (…) această
vointia a domniei sale, pe care au iscălit-o domnia sa cu însăși a sa mână
aflându-se întru to(a)tă întregimea minții, prin a mea semnătură și punerea
sigiliului ce (…).
Roman, 20 aprilie 1864
<ss> D. Theodor (?)
_________________________
1
Lipsește punctul V.
2
Rupt.

Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Achiziții Noi, MMCCCLXV/25, original.

451
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Spița lui Mihail Missir

Spița agăi Ioniță Botez și Augustina Fahrenbach

452
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Schitul Țibucani (1960).

Ansamblul Schitului Țibucani

453
 „Acta Bacoviensia” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, nr. XIV/2019
________________________________________________________________________________________________________________________________

Hrisovul domnitorului Gaspar Grațiani din 13 aprilie 1620

(Biblioteca Academiei Române)

454