- procedeul de oxidare rapidă, care utilizează talaşul ca suport pentru bacteriile acetice.

Procesul de
oxidare acetică are loc la suprafaţa plămezii;

Procedee rapide care folosesc coloane cu umplutură

În acest caz, pentru atingerea unui nivel ridicat de oxigen dizolvat, plămada este distribuită printr-un
procedeu oarecare pe o coloană cu umplutură care asigură o suprafaţă mare de transfer gaz-lichid.
Distribuirea plămezii se poate face continuu (cazul procedeului care foloseşte stropirea uniformă a părţii
superioare a coloanei cu substrat) sau discontinuu (prin „înecarea” periodică cu substrat a coloanei,
urmată de scurgerea substratului). Prima variantă este utilizată mai frecvent deoarece regimul de aerare
fluctuează mai puţin şi, în consecinţă, fermentaţia acetică decurge în condiţii mai bune, atât sub aspectul
randamentului cât şi al vitezei. Umplutura este formată, de obicei, din talaş de fag roşu, dar se poate
folosi şi talaşul de stejar, spuma de mare, cocsul sau mangalul tratat în prealabil cu HCl diluat. Proiectat
în secolul al XlX-lea şi perfecţionat pe parcurs, aparatul Frings a constituit principalul tip de acetator
utilizat până la dezvoltarea industrială a fermentaţiei acetice submerse. Acetatorul Frings este format
dintr-un vas tronconic cu înclinaţie mică în interiorul căruia este fixată, între două grătare, o coloană de
umplutură. Volumul acetatoarelor uzuale este de 10 – 25 m3. Soluţia alcoolică parţial acetificată,
colectată la partea inferioară a aparatului, este recirculată continuu cu ajutorul unei pompe şi
împrăştiată cvasiuniform de un distribuitor pe suprafaţa superioară a umpluturii. Distribuitorul trebuie
să asigure o împrăştiere uniformă a soluţiei, pentru realizarea unei suprafeţe de transfer gaz/lichid cât
mai mare, în cursul curgerii gravitaţionale. În contracurent cu lichidul prin coloană circulă curenţi de aer
proaspăt. Aerul intră prin orificii distribuite în serală pe toată înălţimea aparatului şi iese printr-un
racord montat la partea superioară a acetatorului. Pentru recuperarea parţială a vaporilor de acid acetic
care părăsesc incinta de fermentaţie odată cu aerul se foloseşte uneori un condensator.

Cantitatea de căldură care se formează în cursul fermentaţiei acetice industriale este de aproximativ 10
600 kJ/kg de alcool etilic metabolizat. Cea mai mare parte din această căldură este transferată fluxului
de aer, care circulă prin acetator, şi mediului exterior. Totuşi, în anumite condiţii, dacă viteza de
conversie a etanolului în acid acetic creşte peste o anumită limită sau temperatura mediului exterior
este ridicată, este necesară preluarea excesului de căldură prin intermediul unui schimbător de căldură.
Se consideră că regimul termic normal de funcţionare corespunde următoarelor plaje de temperatură,
distribuite pe înălţimea coloanei: 22 – 26°C în partea superioară; 26 – 28°C în zona centrală şi 30 – 34°C
în partea inferioară. Măsurarea temperaturii se face cu o serie de termometre dispuse pe înălţimea
coloanei. Menţinerea sub control a procesului de fermentaţie se poate face acţionând asupra a trei
parametri: debitul de aer proaspăt (se modifică prin obturarea sau deschiderea orificiilor de aerisire;
temperatura lichidului distribuit pe secţiunea superioară a coloanei (prin modificarea
debitului/temperaturii agentului de răcire folosit la schimbătorul de căldură) şi gradul de recirculare (se
modifică debitul de lichid pompat). La prima pornire a aparatului se foloseşte un amestec de materie
primă şi soluţie alcoolică aflată în stare de fermentaţie acetică (cuib de oţet), preluată dintr-un alt
acetator, aflat în regim normal de funcţionare. Deoarece prima pornire este un proces delicat, este
recomandabil să se urmărească cu atenţie temperaturile în cele trei zone ale umpluturii şi să se intervină
dacă este necesar prin modificarea debitului de aer sau a regimului de pompare.
Dacă, cantitatea de cuib aflată la dispoziţie este redusă se adoptă, de obicei, un regim iniţial intermitent
de pompare. Fermentaţia acetică se conduce până la un conţinut remanent de alcool etilic de circa 0,2%.
În acest moment se extrage rapid 50 – 70% din oţetul aflat în aparat, se începe imediat alimentarea
treptată cu materie primă, urmărind regimul de temperatură, şi se reia ciclul de funcţionare. În regim
normal de funcţionare un ciclu de producţie a aparatului durează 8-12 zile pentru un oţet cu tăria de 9
grade acetice. Acetatorul Frings poate produce, în condiţiile unor costuri rezonabile, oţet cu tăria de
până la 12 grade acetice. Desigur că în acest caz durata unui ciclu creşte.

Pentru un anumit volum dat al aparatului şi al coloanei de umplutură, productivitatea depinde de durata
ciclului de funcţionare care, la rândul lui, este dependent de productivitatea unităţii de volum a
umpluturii. În general, aceasta are în 24 de ore o medie de 2,0 – 4,5 kg acid acetic/m3 umplutură.
Productivitatea este influenţată de natura bacteriilor acetice şi modul de conducere a fermentaţiei. Mai
mult, productivitatea părţii superioare a coloanei este semnificativ mai mare decât cea a părţii
inferioare. Astfel, în timp ce în primele straturi de umplutură se converteşte în acid acetic aproximativ
40% din alcoolul etilic prezent iniţial, în straturile inferioare conversia scade până la 4%. Randamentul
practic al acetatoarelor Frings este cuprins între 75% din randamentul teoretic (dacă nu sunt prevăzute
cu condensator şi condiţiile generale de funcţionare sunt defectuoase) şi 90% din randamentul teoretic
(dacă sunt prevăzute cu condensator şi regimul de funcţionare este corespunzător). Fracţiunea cea mai
mare a pierderilor (până la 90% din pierderile totale) este formată din acidul acetic pierdut prin
evaporare. Procedeele care se bazează pe înecarea periodică a umpluturii folosesc baterii de 2-10 vase,
care funcţionează împreună. Înecarea umpluturii se face numai de jos în sus. Fiecare acetator este
inundat succesiv şi periodic cu aceeaşi cantitate de soluţie alcoolică aflată în fermentaţie acetică. În
general, inundarea se face prin pompare dar, în cazul bateriilor de două acetatoare, se poate face şi prin
dezlocuirea soluţiei cu aer comprimat. Durata unui ciclu complet este mai mare decât la acetatorul
Frings (10 – 30 de zile), iar randamentul de transformare este asemănător (până la 85% din randamentul
teoretic).