1.

Denumirea
Latina : Datura Stramonium

Romana : Laur

Rusa : Дурман обыкновенный

Engleza : Jimsonweed

2. Familia
Solanaceae

3. Etimologie denumirii plantei

Cuvântul Datura provine din neoindianul dhattura — măr spinos ; după alţii ar proveni din
persanul tatula = fructe ţepoase. Cuvântul Stramonium ar proveni de la denumirea mexicană
dată acestei plante — Tlapatl-Stramonio.

4. Descrierea

Specie anuală viguroasă, înaltă pînă la 1,5 m, ramificată ca un copăcel, cu miros neplăcut;

Rădăcina: pivotantă, fuziformă, lungă pînă la 50 cm şi groasă de 2-3 cm, albicioasă;

Tulpina: cilindrică, glabră, goală la interior, se ramifica dihazial (tulpina se termină cu o floare; de la
subsuoara celei de a doua sau a treia frunze se formează ramuri care la rîndul lor se termină cu flori,
ramificările ulterioare făcîndu-se identic);

Frunze: dispuse altern spre bază şi cîte 2-3 pe ramurile terminale, ovale sau oval-triunghiulare, cu
margine sinuată neregulat, mai întunecate pe faţa superioară, peţiol lung de 3-5 cm;

Flori: solitare, mari, caliciul umflat, cu 5 dinţi, iar corola albă în formă de pîlnie alungită, lungă de 6-10
cm cu staminele inserate de tubul corolei;

Fructe: capsule galbene-brune ovoidale, lungi pînă la 5 cm, ghimpoase - cu dinţi rigizi, lungi pînă la 7
mm, avînd la bază partea bazală a caliciului care este persistentă; capsula are 2 loje şi se deschide
incomplet la maturitate prin 4 valve; în interior are seminţe negricioase, reniforme, lungi pînă la 3-5 mm.

5. Raspindire
Solicită soluri profunde, fertile, cu un conţinut ridicat de calciu şi azot (care măreşte conţinutul în
alcaloizi). Este răspîndită în întreaga ţară, mai ales la marginea satelor în locurile în care se depozitează
gunoaiele, pe marginea şanţurilor, prin dărîmături şi molozuri. Datorită conţinutului mai mare în alcaloizi
se vor recolta numai plantele din zona de cîmpie.

6. Organe otravitoare

Toate partile plantei in special semintele maronii-negre sunt toxice.

7. Compozitia chimica
Toate părţile plantei conţin alcaloizi; frunzele conţin 0,20-0,50% alcaloizi formaţi din
hiosciamină, atropină şi scopolamină, scopoletol, meteloidină, apoatropină, baze volatile
similare cu cele din A. belladonna, nicotină etc.

În rădăcini, pe lîngă alţi alcaloizi, este prezentă şi cuschigrina. Seminţele conţin şi ele pînă la
0,50% alcaloizi. Între morfologia plantei şi conţinutul în alcaloizi există o strînsă corelaţie :
plantele mai viguroase şi mai tardive sînt mai bogate în alcaloizi.

8. Mecanism de actiune
Scopolamina este un antagonist competitiv al efectelor muscarinice ale Ach. Se fixează pe
receptorii colinergici muscarinici, îi blochează şi împiedică formarea complexului
R-Ach → se opune apariţiei efectelor caracteristice ale substanţelor cu acţiune de tip
parasimpaticomimetic.

9. Simptomele otravirii
Uscarea gurii, faringelui, sete puternică; dilatarea pupilei, insensibilitate la lumină; slăbiciune musculară,
ameţeală; cefalee, delir erotic, veselie exagerată, uneori acces de furie; pierderea memoriei şi
cunoştinţei, diminuarea sensibilităţii, accelerarea pulsului şi respiraţiei, halucinaţii. Uneori apar erupţii
scarlatiniforme.

în cazuri mortale aceste simptome se evidenţiază, faţa se contractă, apar convulsii. Dacă moartea nu
survine în 5-6 ore sînt şanse de supravieţuire.

La intoxicaţiile cu specii de Datura, delirul şi halucinaţiile sînt mai evidente

10. Primul ajutor

Utilizarea antagoniştilor ca ezerina, pilocarpina, morfina etc. este periculoasă. Se administrează numai în
cazuri extreme.

De obicei se administrează tanin, iodură, cărbune animal, vomitive, spălaturi stomacale, purgative,
frecţii calde, făină de muştar la membrele inferioare, cloral, cloroform; contra comei, excitanţi: cafea,
lichide din abundenţă.

Spălaturile gastrice se fac cu acid tanic 2% apoi cărbune animal asociat cu sulfat de magneziu (20 -
30 g) în 2 litri apă.

11. Intrebuintare
Preparatele pe bază de ciumăfaie pot fi utilizate ca agenţi sedativi pentru sistemul nervos
central. Acţionează cu succes și în calmarea spasmelor. De asemenea, extrasele de ciumăfaie
sunt folosite și în chirurgie și oftalmologie. Compusul numit scopolamină este eficient în
combaterea răului de mare. Printre afecţiunile tratate cu preparate de ciumăfaie se numără
boala Parkinson, astmul pe fond nervos, stările de agitaţie, nevralgiile.
Hiosciamina, atropina și scopolamina sunt substanţe foarte importante pentru industria
farmaceutică, fapt ce face ca această plantă atât de toxică, și atât de neplăcut mirositoare, să
fie foarte căutată.

12. Tratamente din tradiţiile populare

Frunzele crude de ciumafaia sau pălite in foc, se puneau pe răni şi tăieturi, bube sau buboaie,
ca să tragă puroiul. Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi. Cu decoctul frunzelor
se spălau umflăturile, iar cu ele se făceau oblojeli. Se fierbeau şi se puneau în legături contra
durerilor de gât. Se mai utiliza ciumafaia contra durerilor de picioare şi a reumatismului.
Plămădită în alcool se întrebuinţa contra vătămăturii.

13. Mituri, legende

În cultura americană este folosită de mii de ani ca plantă medicinală, ca de exemplu cu fumul de
la frunze uscate de ciumăfaie se alinau crizele de astmă. Era folosită şi ca stupefiant de preoţii
Zuni din America de Nord la slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu zeii sau la
identificarea hoţilor. Planta este adusă în Europa ca să servească la prepararea alifiilor pentru
vrăjitoare. Datura mai era folosită în Europa ca afrodiziac, iar în China şi Peru se punea în bere.
În prezent se foloseşte datorită florilor frumoase ca plantă de ornament, find frecvent
confundată cu Brugmansia.

În secolul al V-lea î.Hr., legenda spunea că atunci când Buddha propovăduia,

rouă și picături de ploaie din rai udau plantele datura. În anul 301 î.Hr., un
student al lui Aristotel scrie despre efectele halucinogene ale acestei plante, iar
în secolele IV-VI, în momentul scrierii Kamasutrei, existau referiri la datura ca
adjuvant al bărbaților în relațiile sexuale, fiind ulterior utilizat în India ca afrodisiac
(1378).

În secolele XI-XII, datura este asociată cultului de adorare al zeului Șiva, despre
care se credea ca ar avea puteri creative și distructive asupra Universului.