Revista Eco-Tehnic Nr. 10

Revista națională ECO-TEHNIC nr.
10 ISSN 2069-8739 2019
REVISTA NAȚIONALĂ
ECO-TEHNIC
Revistă națională de ecologie
și tehnică ecologică
Numărul 10
EDITUA HOFFMAN
FEBRUARIE 2019
1
Revista națională ECO-TEHNIC nr.10 ISSN 2069-8739 2019
Coordonatori: director adj. – prof. NICOLETA ELA ZAMFIRACHE

prof. ELENA RODICA RAFAEL
COORDONATORI STIINTIFICI:
INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL ISJ OLT - prof. Adrian BĂRBULETE
INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL ADJUNCT ISJ OLT - prof. Mariana GHEORGHE
INSPECTOR ȘCOLAR PENTRU DEZVOLTAREA RESURSEI UMANE, INVATAMANT PARTICULAR SI
ALTERNATIVE EDUCATIONALE – PROF. Gabriela SERBAN
INSPECTOR ȘCOLAR DE SPECIALITATE ACTIVITATE EDUCATIVĂ - prof. Luminița FLORICEL
INSPECTOR ȘCOLAR DE SPECIALITATE, DISCIPLINE TEHNICE - prof. Vera Georgeta RACHINA
INSPECTOR ȘCOLAR DE SPECIALITATE INFORMATICĂ - prof. Marius CIUREA
DIRECTOR – prof. Marian CROITORU
COORDONATORI PE PROBLEME TEHNICE: prof. Valeria DIACONU

prof. Maria BĂDOI
COLECTIVUL DE REDACȚIE AL REVISTEI:

Redactor șef: prof. Nicoleta-Ela ZAMFIRACHE
Redactori: prof. Cristian MARCU
prof. Crina Daniela GHEORGHE
Secretar general de redacție: prof. Elena VASILE
Corectură literară si stiințifică: prof. Anisoara BUJGOI
Prof. Simona BOROI
prof. Gheorghița DOBRE
Grafică: prof. Maria Sidonia VOICA
prof. Liliana Oana BĂLĂCEANU
prof. Nicoleta PUIU
prof. Elena MITRACHE
Marketing și publicitate: Contabil șef. Cristina ANDOR
prof. Mădălina ENACHE
prof. Maria RADUT
Secretar: Iuliana URSU
Bibliotecar Florina COSTACHE
Laborant Magdalena TRĂSNEA
Tehnoredactare: prof. Valeria DIACONU
prof. Madi Elena ILIESCU
Mulţumim tuturor colaboratorilor!

Autorii își asumă responsabilitatea pentru opiniile exprimate
şi conţinutul articolelor publicate
2
SECȚIUNEA 1
Lucrări științifice și metodice

de ecologie și tehnică

şi conţinutul articolelor publicate.
3
LISTĂ LUCRĂRI PUBLICATE

Nr. Numele și Unitatea școlară Localitatea Județul Lucrarea Secț. E-mail
crt. prenumele
1. Aioanei Anca Şcoala Gimnazială „Sfânta Botoşani Botoşani Importanţa educaţiei ecologice 1 deeiutza_2009@ya
Maria”, Grădiniţa ”Voinicelul” hoo.com
2. Alexandru Școala Gimnazială nr 2 Timișoara Timiș Educația ecologică - o nouă disciplină 1 sporea_claudia@ya
Claudia Lenuța hoo.com
3. Alexandru Liceul Tehnologic Meserii și Buzău Buzău Studiu privind calitatea și factorii poluanți ai 1 nicoldia@yahoo.co
Nicoleta Servicii apelor din județul Buzău m
4. Andronache Colegiul Naţional de Tecuci Galați Importanta softurilor specializate în predarea 1 nico_leta_tecuci@y
Mihaela Agricultură şi Economie contabilităţii. Identificarea şi evaluarea softului ahoo.com
optim şi accesibil elevilor de liceu.
5. Angheluș Şcoala Gimnazială Muncelu de Muncelu de Iași Natura și timpul liber al elevului 1 felicia.anghelus@ya
Felicia Sus Sus hoo.com
6. Balea Livia- Șc. Gimnazială Avram Iancu Abrud, Alba Impactul formative al acţiunilor cu caracter 1 valentina_bcr@yah
Valentina Abrud/G.pp. Nr. 1 ecologic in rândul preşcolarilor oo.com
7. Barbu Mirela Centrul Naţional de Evaluare şi Bucureşti Curiozităţi ecologice 1 m.myrey@yahoo.co
Examinare m
8. Bănică Marina- Liceul Tehnologic „Dimitrie Buzău Buzău Gestionarea deşeurilor în laminorul de sârmă 1 marinabanica@yah
Eraclia Filipescu” oo.com
9. Bărbulescu Școala Gimnazială “I. G. București București Educaţia ecologică în învăţământul primar 1 barbulescuam@yah
Aurelia Duca” oo.com
10. Blaga Marinela Şcoala Gimnazială Muncelu de Muncelu de Iași Realizarea prin învaţare organizată a educaţiei 1 lungumarinela@ym
Sus Sus ecologice pentru dezvoltarea durabilă a societăţii ail.com
umane
11. Școala Gimnazială ”Nicolae Caracal Olt Modalități de educare ecologică a micilor 1 elena.bojan@gmail.
Bojan Elena Titulescu” școlari com
12. Boţu Tatiana Grădiniţa cu P. P. Nr. 10 Huşi Vaslui Formarea unui comportament ecologic în 1 tatiana_botzu@yah
grădiniță oo.com
13. Bujgoi Anișoara Liceul Tehnologic „Alexe Slatina Olt Educaţia pentru mediu prin orele de literatură 1 anibujgoi@yahoo.c
Marin” om
4
14. Chihaia Elena- Grădiniţa Şcolii Gimnaziale nr. Botoşani Botoşani În armonie cu natura – modalităţi de realizare 1 deeiutza_2009@ya
Gabriela 10 a educaţiei ecologice în grădiniţă hoo.com
15. Ciobanu I. Şcoala Gimnazială Brastavăţu Brastavăţu Olt Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din 1 c.nicoleta21@yaho
Nicoleta ciclul primar o.com
16. Ciuche Nadia Liceul Tehnologic ”Grigore Bacău Bacău Incălzirea globală 1 nadiaciuche@yahoo
Antipa” .com
17. Coman Monica Gradinita cu P.P. nr. 10 Huşi Vaslui Abordarea educatiei ecologice in gradinita 1 comanmona@yaho
o.com
18. Croitoru Liceul Tehnologic „Alexe Slatina Olt Limitarea efectelor negative a rețelelor electrice 1 cro_mar@yahoo.co
Marian, Enache Marin” asupra mediului ambiant m
Adrian
19. Diaconu Maria Liceul Tehnologic ”Alexe Slatina Olt FAIR PLAY – spiritul întrecerilor sportive 1 diaconumariamarile
Marilena Marin” na@yahoo.com
20. Diaconu Rodica Colegiul Național ”Radu Slatina Olt Potenţialul climatic din jurul orașului Slatina şi 1 aadidiaconu@yaho
Greceanu” rolul său asupra habitatului uman o.com
21. Diaconu Valeria Liceul Tehnologic ”Alexe Slatina Olt Rolul biomasei în eficiența energetică 1 diaconu_valeria_ot
Marin” @yahoo.com
22. Dumbravă Școala Profesională Band Band Mureș Eco- Natura. Energia durabilă 1 baciu_natalia2010
Natalia @yahoo.com
23. Dumitrescu Colegiul Naţional ”Ion Slatina Olt Laserul de la Măgurele 1 dumitrescu.dalia@y
Dalia Cristina Minulescu” ahoo.com
24. Dumitrescu Liceul cu Program Sportiv Slatina Olt Sportul - o necesitate a lumii moderne 1 dumitrescu.dalia@y
Gabriel ahoo.com
25. Enuţă Camelia Grădiniţa Lizuca Galaţi Importanţa activităţilor desfăşutrate în natură, 1 camelia.enuta@yah
asupra dezvoltării preşcolarilor oo.com
26. Florea Alina Colegiul Tehnic Câmpulung, Câmpulung Argeș Formarea la tineri a unei atitudini pozitive față 1 alina_florea01@yah
Simona Câmpulung Muscel de mediu oo.com
27. Floroiu Grădinița Școlii Gimnaziale nr. București București Educaţia ecologică în grădiniţă 1 floroiu_veronica@y
Veronica- 129, sector 4 ahoo.com
Simona
28. Gheorghe Liceul Tehnologic ”Petre S. Slatina Olt Ecologia și importanța educației ecologice 1 corneliagheorghe70
Maria-Cornelia Aurelian” @yahoo.com
29. Ghițan Sînziana Colegiul Național ”Kemal Medgidia Constanța Conservarea biodiversității - Curs opțional 1 sanziana_micu@ya
Ataturk” hoo.com
5
30. Ghiță Florina Liceul Tehnologic „Alexe Slatina Olt Poluarea cu plastic - un factor important în 1 loryghita@yahoo.c
Lori Marin” degradarea mediului înconjurător om
31. Gîtan Nicola Liceul Tehnologic ”Matei Caracal Olt Impactul mărfurilor asupra mediului și 1 lumi.geanina@gmai
Luminița Basarab” informarea consumatorilor l.com
32. Gogu Mihaela Şcoala Gimnazială ”Nicolae Baia Suceava Ghid metodologic pentru realizarea unei 1 gogu_mihaela1970
Stoleru” activităţi ecologice complementare de învăţare @yahoo.com
activă ”LECŢIE - PLIMBARE PENTRU TOŢI”
33. Gogu Mihail Şcoala Gimnazială ”Nicolae Baia Suceava Auxiliar didactic - creaţii literare ECO - "Natura 1 gogu_mihaela1970
Stoleru” - casa noastră!” @yahoo.com
34. Grama Daniela Școala Gimnazială Puiești Puiești Buzău Obiceiuri prietenoase cu mediul 1 gramadaniela1978
@yahoo.com
35. Grigoraș Ana- Gradinița cu P.P Nr.10 Huși Vaslui Mai mult verde, mai mult albastru 1 pascalana53@yaho
Dorina o.com
36. Hlihor Mariana Școala Gimnazială ”Ion Cotargasi Suceava Terra, soarele, omul 1 marianahlihor@yah
Teodorescu” oo.com
37. Iacob Ionela Liceul Teoretic “ Ionita Asan” Caracal Olt Puterea naturii de a rezista stă în puterea noastră 1 iacobionelagina@y
Gina de a o proteja! ahoo.com
38. Ilinca Elena Colegiul Economic "Ion Bacau Bacău Omul, remediul naturii? 1 wmili17@yahoo.co
Smaranda Ghica" m
39. Ionescu Adriana Grãdiniţa cu P.P. nr. 7 Alexandria Teleorman Educația ecologicã în grădinița de copii 1 flory1407@yahoo.c
om
40. Ioniţă Titiana – Şcoala Gimnazială Nr. 1 Nămoloasa Galaţi Importanța activităților ecologice în educația 1 carmencreanga@ya
Carmen copiilor de vârstă școlară mică hoo.com
41. Istrate Valerica Școala Profesională Holboca Holboca Iași Influenţa pesticidelor asupra albinelor 1 istrate.valerica@ya
hoo.com
42. Jianu Carmen Liceul Tehnologic ”P. S. Slatina Olt DISTRUGEREA ECOSISTEMELOR PRIN 1 m.myrey@yahoo.co
Monica Aurelian” POLUAREA APEI m
43. Magyarosi Colegiul Tehnic C. D. Baia Mare Maramureș Potenţialul resurselor climatice din depresiunea 1 magyarosi28@yaho
Laszlo-Zoltan Neniţescu Baia Mare o.com
44. Mailat Costinela Liceul Tehnologic „Alexe Slatina Olt Nanomaterialele 1 costinelamailat@ya
Marin” hoo.com
45. Mardaloiu Liceul Tehnologic nr. 1 Balş Olt Importanţa jocului în aer liber pentru copii 1 dumitrescu.dalia@y
Remus Anton ahoo.com
6
46. Matei Andreea Grădinița cu program normal Moșoaia Argeș Formarea comportamentului ecologic la 1 alina.andreea_cioba
Alina Ciocănăi, comuna Moșoaia preşcolari nu@yahoo.com
prin activităţile de educaţie ecologică
47. Mazilu Mariana Școala Gimnazială Segarcea Segarcea Dolj Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din 1 mazilu_mariana@y
ciclul primar ahoo.com
48. Măciucă Mirela Şcoala Gimnazială ”Dimitrie Nereju Vrancea Problematica lumii contemporane - ecologia 1 alerimmira@yahoo.
Gusti” com
49. Mărunţelu Silvia Şcoala Gimnazială Calopăr Calopăr Dolj Un mediu curat - garant pentru o viaţă sănatoasă 1 sil29sil@yahoo.co
m
50. Mihaela Carmen Școala Gimnazială nr. 24 / Timișoara Timiș Mediul înconjurător, poluarea și tehnologia 1 imiha72@yahoo.co
Iorga Liceul Tehnic de Vest avansată m
Timișoara
51. Miulescu Elena Liceul Tehnologic „Alexe Slatina Olt Sistemul EGR pentru automobile - un mod de 1 lili_miulescu@yaho
Marin” reducere a poluării mediului o.com
52. Moldovan Liceul Tehnologic „Clisura Moldova Caraș Manual de educaţie ecologicã ”Parcul Naţional 1 claudiamd31@yaho
Claudia Daniela Dunarii” Nouã Severin Cheile Nerei – Beuşniţa” o.com
53. Moșteanu Colegiul Tehnic Câmpulung Câmpulung Argeș Formarea comportamentului ecologic la elevi 1 gabi_cimpoca@yah
Gabriela- Muscel oo.com
Georgeta
54. Nica Elena Școala Gimnazială Izbiceni Izbiceni Olt Ecologia - o știință interdisciplinară 1 nica_madalinaelena
Mădălina @yahoo.com
55. Niculiţa Iosim Liceul Tehnologic ,,Alexe Slatina Olt Poluarea automobilelor 1 niculitaiosim@yaho
Marin” o.com
56. Oprea Gabriela Liceul Tehnologic ”Panait Braila Braila Efectele poluării mediului înconjurător 1 gabi_oprea_gabi@y
Istrati” ahoo.co.uk
57. Panciu Emilia- Grădinița Școlii Gimnaziale nr. București București “Despre ecologie…” 1 gradinita.129@yah
Mariana 129, sector 4 oo.com
58. Pasarila Adelin / Liceul Tehnologic ”Constantin Peștișani Gorj Energii alternative 1 gabriela.ionica@ya
Dobrescu Brâncuși” hoo.com
Gabriela
59. Păuleţ Cristina Liceul Tehnologic ”Grigore Bacău Bacău Relaţia om - planeta Pământ 1 nadiaciuche@yahoo
Antipa” .com
60. Petrea Doina N. Bălcescu Bacău Importanţa voluntariatului pentru copii 1 doina_petrea@yaho
Grădiniţa cu P N ”Sf. Maria”
o.com
7
61. Petrulescu Colegiul Național Bănățean Timișoara Timiș Acțiuni ale omului asupra mediului înconjurător 1 petrulescu.nicoleta
Nicoleta @yahoo.com
62. Popescu Școala Gimnazială nr.5, Râmnicu Vâlcea Aspecte de educaţie ecologică 1 truscamadalina@ya
Madalina Rm.Vâlcea Vâlcea hoo.com
63. Rachina Vera- Colegiul Tehnic ”Metalurgic” Slatina Olt Drogurile şi societatea modernă 1 vera_rachina@yaho
Georgeta o.com
64. Rada Andreea Şcoala Gimnazială „Sfânta Botoşani Botoşani Să-i învăţăm pe copii să iubească natura 1 deeiutza_2009@ya
Maria”, Grădiniţa ”Voinicelul” hoo.com
65. +
Radu Nicoleta Școala Gimn.”Pictor N. Dâmbovița Educația turistică 1 nradu2010@yahoo.
Grigorescu” Titu com
66. Rafael Elena Liceul Tehnologic ”Alexe Olt Ce înseamnă siguranța informațiilor? 1 Rodica.avramescu
Rodica Marin” Slatina @gmail.com
67. Răduț Maria Liceul Tehnologic ”Alexe Slatina Olt Les difficultés d’ apprentissage chez l’enfant 1 maria_radut@yaho
Marin” o.co.uk
68. Robu Daniela Şcoala Gimnazială Muncelu de Muncelu de Iași Poluarea mediului 1 daniela_robu1@yah
Sus Sus oo.com
69. Rosenauer Grădiniţa cu PP şi PN “Iulia Câmpina Prahova Excursia pentru preşcolari 1 petronela_rosenauer
Petronela Hasdeu” @yahoo.com
70. Sava Cristinica Colegiul Tehnic "Miron Roman Neamț Sava Cristinica Viorica 1 cristinicasava@yah
Viorica Costin" oo.com
71. Secară Elena Grădinița cu P.P, și P.N. ”Iulia Câmpina Prahova Formarea comportamentului ecologic la 1 secaraelena73@yah
Hasdeu” Câmpina preşcolari prin activităţile de educaţie ecologică oo.ro
72. Stanciu Nicoleta Colegiul Naţional de Tecuci Galați Importanta softurilor specializate în predarea 1 nico_leta_tecuci@y
Agricultură şi Economie contabilităţii. Identificarea şi evaluarea softului ahoo.com
optim şi accesibil elevilor de liceu.
73. Stoica Livia Liceul Tehnologic Metalurgic Slatina Olt Reciclarea sticlei 1 livia20stoica@yaho
Slatina o.com
74. Şerban Georgeta Şcoala Gimnazială ”Tudor Bucureşti Bucureşti Proiectarea primelor etape în începerea unui 1 getaserban19@yaho
Arghezi” program de educaţie ecologică o.com
75. Toarbă Nicoleta Școala Gimnazială Muncelu de Muncelu de Iaşi Tendinţele lumii moderne pentru protejarea 1 toarba_nicoleta@ya
Sus Sus mediului hoo.com
76. Ţiţirigă Ionelia Colegiul Naţional “Carol I” Craiova Dolj Educaţia ecologică – factor important în 1 ionelia_16@yahoo.
educația pentru viață com
77. Țîrcomnicu Școala Gimnazială Vulpeni Vulpeni Olt Modalități de educare ecologică a micilor școlari 1 tircomnicudana@ya
Daniela Simona hoo.com
8
78. Vasilie Carmen Colegiul Național de Tecuci Galati Cum să fii cât mai prietenos cu mediul 1 carmenvasilie@yah
Agricultură și Economie înconjurător zilnic oo.com
79. Vlad Elena / Colegiul Național ”Emil Botta” Adjud, Vrancea Pământul - comoara existenței 1 elena_brinzoi2000
Gafton Ana- @yahoo.com
Maria
80. Vlad Gabriela Şcoala Gimnazială ”V. Brăila Brăila Soluţii pentru un mediu sănătos 1 vlad_gabi90@yaho
Alecsandri” o.com
81. Voica Maria Liceul Tehnologic ,,Alexe Slatina Olt Ecologia industrială 1 voica_vos@yahoo.c
Sidonia Marin” om
82. Zamfirache Liceul Tehnologic ”Alexe Slatina Olt Știați că … 1 nicoleta_ela63@ya
Nicoleta Ela Marin” hoo.com
9
Importanţa educaţiei ecologice

Prof. înv. preşc. Aioanei Anca
Şcoala Gimnazială „Sfânta Maria”
Grădiniţa ”Voinicelul” Botoşani
Preocupările legate de mediu au sporit, au atins punctul culminant şi au decăzut în trecut, având
modificări fundamentale de mică amploare a comportamentului uman. Mulţi oameni de ştiinţă ce studiază
mediul susţin faptul că toate campaniile de igienizare ce se adresează problemelor de poluare locală sunt doar
adordări cosmetice ale unor "boli" ce au cauze mult mai adânci. Dacă noi luăm în considerare cu seriozitate
constatările ştiinţifice referitoare la modificările globale pe care le suportă mediul, aceste modificări ne vor
arăta că este necesar un nivel mai ridicat al capacităţii responsabile a publicului şi mai multe acţiuni,
individuale şi ale comunităţii, care să dovedească o mai mare preocupare faţă de mediu.Ca agenţi principali ai
educaţiei, şcolile pot avea un rol important în formarea unor cetăţeni care sunt informaţi corect despre mediu
şi problemele sale şi care sunt responsabili faţă de calitatea mediului.
Problemele mediului nu vor putea fi rezolvate decât de persoanele care vor fi capabile să facă judecăţile
de valoare astfel încât să se depăşească limitele înguste ale intereselor umane.Astfel de persoane nu vor fi
foarte multe, decât prin aplicarea unor programe de educaţie ecologică ferme, coerente şi generalizate, adaptate
nivelelor de vârstă cărora le este adresat, precum şi diferitelor grade de pregătire.
În trecut se acorda foarte puţină atenţie faptului că mediul constituie sursa de bunuri şi servicii în
activităţile umane, precum şi faptului că supraexploatarea sa periclitează nu numai capitalul natural de care
dispunem, ci şi acela pe care îl vor avea la dispoziţie generaţiile viitoare. De asemenea, în dezvoltarea fiecărei
societăţi umane trebuie să se ţină cont de faptul că viitorul speciei umane depinde de luarea in considerare a
limitării resurselor şi de faptul că, existenţa vieţii pe Terra va depinde de hotărârea şi capacitatea oamenilor
de a se abţine de la distrugerea sistemelor naturale pentru ca lumea să se regenereze. Necesitatea unei exisatenţe
cu condiţii de viaţă suportabile ale mediului global este dependentă de dezvoltarea durabilă a întregii umanităţi.
Crizele de mediu actuale sunt un rezultat direct tocmai al ignoranţei reflectată prin modul cum este
tratată educaţia. Această lipsă a atenţiei acordate formării unor personalităţi care să dispună de o minimă etică
ecologică este dublată şi de o abordare homocentrică a relaţiilor dintre om şi mediu. Realitatea ne oferă însă o
situaţie paradoxală, paradoxul constând în faptul că are loc o decentrare a omului şi în acelaşi timp o înlocuire
a acestuia cu aşezarea umanităţii în mijlocul tuturor lucrurilor.
De asemenea, tot in 1985, Rubinoff spunea: dacă este o datorie conservarea mediului pentru generaţiile
viitoare ale umanitaţii, tot la fel este o datorie şi pentru protejarea naturii insăşi, deoarece omul este o parte
integrantă a naturii. Acest mod de a gândi constituie conceptul non-homocentrismului privind relaţiile dintre
om şi mediu.
Un cetăţean corect educat constituie un aspect vital al dezvoltării lumii zilelor noastre. Continua
propăşire a unei naţiuni este măsurată prin calitatea educării cetăţenilor săi şi aceasta va deveni semnătura prin
care o naţiune va putea spera să-şi valorifice întregul său potenţial precum şi pe cel al membrilor săi. Pentru
ca necesităţile educaţionale ale unei societăţi să asigure supravieţuirea acesteia, politicile specifice trebuie
stabilite astfel încât să garanteze realizarea lor prin abordarea ecologică. În timp ce individul se află în centrul
oricărei societăţi, calitatea educaţiei îsi are originile în recunoaşterea faptului că fiecare persoană este distinctă
si unică. Aşadar, privilegiul acordat diferenţelor dintre indivizi trebuie sprijinit, logic, de dreptul fiecărui
cetăţean la un suport educaţional. O caracteristică primară a calităţii procesului educaţional este efectul său,
cantitativ, asupra fiecărei persoane manifestat prin creşterea capacităţii sale de a-şi controla propriul său destin.
Prin accentuarea aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, cunoaşterea elementelor mediului trebuie să
înceapă de la cele mai fragede vârste şi cum altfel decât prin abordări practice. Oricând este posibil elevii
trebuie să fie capabili şi să fie încurajaţi să ia parte la experienţe în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii în
natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Aceste experienţe pot fi organizate mai aproape sau mai
departe de şcoli şi pot avea atât caracter educaţional cât şi recreaţional. În acest mod pot fi predate multe
concepte şi principii ecologice.
Educaţia este un factor de progres social, iar educatorul prin formaţia sa este o importantă forţă
propulsivă a spiritualităţii unui popor, capabil să pună în mişcare resorturi sufleteşti, să elibereze forţe
lăuntrice, să genereze reacţii pozitive în lanţ. Dacă formaţia lui este bună, temeinică, această forţă va acţiona
benefic, dacă dimpotrivă formaţia sa este şubredă, inconsistentă, iar profesionismul său incert, forţa sa va
acţiona inabil, costisitor şi ineficient.
Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste şi acest lucru poate fi realizat
cu o mare eficienţă în cadrul unităţilor de învăţământ. Este foarte adevărat faptul că nu trebuie să uităm de
10
educaţia celor "7 ani de acasă" prin care unui copil i se pot transmite cele mai elementare norme de
comportament care să constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediu în care trăieşte. Dar
pentru că nu toţi părinţii pot realiya acest lucru, fie din neştiinţă, din ignoranţă sau poate numai din lipsă de
timp, activităţile ce se desfăşoară prin intermediul unităţilor şcolare au o foarte mare importanţă. Pe de o parte,
în mod teoretic, şcoala reprezintă un veritabil mijloc de acţiune în formarea generaţiilor viitoare adresându-se
unui segment larg al opiniei publice (copiii şcolarizaţi şi prin intermediul acestora, părinţii lor), iar pe de altă
parte, în mod practic, procesele instructiv educative fiind dependente de calitatea profesorilor, dar şi de cea a
elevilor, şcoala are un rol hotărâtor în crearea unei societăţi care să nu fie indiferentă faţă de mediul său,
societate care ar putea deveni distructivă şi autodistructivă.
Educaţia ecologică se fundamentează în familie. În primul rând prin puterea exemplului şi apoi prin cea
a cuvântului. Există două cuvinte magice care indică felul în care copilul intră în relaţie cu mediul său. Acestea
sunt imitaţia şi modelul. Nu frazele moralizatoare, nici poveţele pline de sens sunt cele care au efect asupra
copilului, ci tot ce săvârşesc sub privirea sa adulţii în mediu. Până la şapte ani copiii îi imită pe părinţii şi
educatorii lor. Gestul, tipul de adresare verbală, atitudinile şi comportamentele adulţilor sunt preluate fidel de
către copii. De acest aspect părinţii trebuie să ţină cont, chiar şi numai de dragul copiilor lor, deoarece odată
ajunşi acasă, în mediul familial, eliberaţi din mediile artificiale în care îşi desfăşoară activitatea, adulţii au
tendinţa de a fi ei "înşişi", nu se mai controlează şi oferă copiilor lor modele nepotrivite şi desigur, nedorite.
Expresia "cei şapte de acasă" reflectă cât se poate de real acumulările fiecărui individ în această perioadă, cu
consecinţe pozitive sau negative pentru întreaga sa viaţă.
Bibliografie
 Botnariuc, N., Vădineanu, A., "Ecologie generală", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
 Preda, V., "Metoda proiectelor la vârste timpurii", Miniped, Bucureşti, 2002
 Teodorescu, I., " Ecologie", Editura Constelaţii, Bucureşti, 1999
Educația ecologică - o nouă disciplină

Profesor învățământ primar, Alexandru Claudia
Școala Gimnazială nr. 2, Timișoara
Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. Omul se naşte şi trăieşte
într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi trebuie să stabilească relaţii
de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice regnului sau speciilor din care provin. Ca membru al
naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă,
ar ieşi învins.
Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul înconjurător constituie un
mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate
umană. Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că mediul înconjurător
constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde
întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin
ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza
numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toţii. A venit vremea când omul trebuie „să
încheie pace cu natura”, o pace cu condiţii de reciprocitate pentru „ambii combatanţi”. Este necesar să urmărim
formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admiraţie, ocrotire, apreciere, compasiune – care să se
statornicească în relaţia omului cu natura. Fără aceste trăsături, fără o conştiinţă şi o conduită adecvate, există
pericolul distrugerii oricăror relaţii şi al trecerii de la armonie la un război din care omul ar avea cel mai mult
de pierdut.
Conştientă de responsabilitatea ce îmi revine, mi-am fixat ca obiective ale educaţiei ecologice să ajut
elevii:
 să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă, activând pentru gestionarea corectă,
îngrijirea şi protecţia mediului;
 să recunoască varietatea lumii vii, plante, animale, mediu şi interrelaţiile dintre acestea;
 să înţeleagă că orice activitate comună trebuie să aibă ca prim obiectiv protejarea mediului;
 să conştientizeze necesitatea de a economisi apa, energia electrică, lemnul şi celelalte resurse naturale;
 să-şi însuşească anumite cunoştinţe ecologice prin activităţi experimentale şi practic- aplicative;
 să adopte norme de comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individuală, colectivă şi a
mediului;
11
 să devină participanţi activi la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi animalelor,

a spaţiilor verzi.
Consider că aceste obiective sunt accesibile şi realizabile prin utilizarea unor strategii activ-participative
care permit trecerea barierei dintre cunoaştere şi acţiune prin transferul cunoştinţelor din planul teoretic în cel
acţional-practic. Voi prezenta, în continuare, câteva aspecte concrete ale intervenţiei nefaste a omului în natură.
Cu ocazia ieșirii în natură am făcut un mic exerciţiu. Le-am cerut copiilor, împărţiţi în cinci grupe, să
culeagă câte un bucheţel de flori diferite (câte o floare de fiecare fel), pentru mame, bunici sau pentru a-şi
completa ierbarele. După ce copiii au cules bucheţele mici, am luat şi am analizat fiecare specie de floare găsită
de cele cinci grupe, identificând totodată şi care specie era mai rară. Copiii au explicat apoi rezultatul obţinut
(unele flori, fiind mai atrăgătoare, sunt culese mai des şi astfel, încet-încet, ele vor dispărea).În urma
activităţilor de observare a efectelor intervenţie nefaste a oamenilor asupra mediului înconjurător, se poate
realiză o lecţie-dezbatere, axată pe metoda cubului, cu titlul „Poluarea mediului înconjurător”, valorificând
impresiile şi constatările copiilor. Astfel, am încercat ca împreună (elevi de clasa a II-a şi a III-a) să găsim
soluţii la problemele întâlnite.
Descrie: Cum arată locurile poluate?
Compară: Cu ce alt fenomen poate fi asemănată poluarea?
Asociază: Asociază măsurilor de protecţie a mediului câteva desene sugestive.
Analizează: Care sunt factorii care poluează mediul?
Aplică: Ce puteţi face voi pentru protejarea mediului?
Argumentează: Care este părerea ta despre căile de protejare a mediului?
Elevii s-au dovedit foarte activi în găsirea de soluţii pentru a proteja mediul înconjurător, pentru a trăi
în armonie cu natura.
De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i învăţăm pe copii să iubească,
să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea ce ni se pare inepuizabil şi gratuit,
să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există viaţă, pe care existăm noi. Avem datoria morală
ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i ajutăm pe copii să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate
de tainele naturii, de strânsa legătură care e între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul
asupra naturii.
Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare care a dus la
schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze o floare, un copăcel,
să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere micile minuni ale naturii şi, de
ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care degradează mediul înconjurător.
Bibliografie:
1. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca, 2001.
2. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru mediu”, Editura
Silvania, Zalău, 2005.
Studiu privind calitatea și factorii poluanți ai apelor din județul Buzău

Alexandru Nicoleta,
Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău
Acţiunea societăţii omeneşti asupra mediului a fost întotdeauna orientată în primul rând spre obţinerea
celor necesare traiului. Ca urmare, omul a căutat în general să aducă mediului transformări care să-i permită o
mai bună utilizare a lui, să creeze condiţii cât mai favorabile pentru viaţa şi pentru a-şi satisface diversele nevoi
materiale şi spirituale. De cele mai multe ori, transformarea antropică a naturii s-a soldat cu un bilanţ pozitiv,
peisajul umanizat, prin alternanţa sa de terenuri agricole, pajişti şi păduri, surse de apă amenajate, cu o reţea
bine organizată de drumuri şi localităţi constituind un mediu mult mai prielnic pentru om decât pădurile de
nepătruns care acopereau în trecut o mare parte a suprafeţei judeţului. Pe de altă parte însă, efectele secundare
negative, neaşteptate şi nedorite, s-au manifestat aproape întotdeauna, uneori cu intensitate slabă, aproape
neglijabilă, alteori însă luând proporţii alarmante, atât în funcţie de intensitatea diverselor procese de
transformare cât şi de caracterele specifice ale terenurilor asupra cărora s-au exercitat aceste acţiuni. Uneori
acelaşi gen de acţiuni a avut efecte cu totul diferite în diverse regiuni geografice.
12
Necunoscând suficient de bine legile de dezvoltare şi de interdependenţă dintre fenomene, în anumite

cazuri acţiunile omului au avut ca rezultat final o degradare a mediului.
Malul râului Buzău in localitatea Sita Buzăului Reziduuri petroliere pe râul Râmn
Utilizarea în mod excesiv a unor substanţe chimice (insecticide, ierbicide, îngraşăminte chimice) duce
la poluarea solurilor şi a apelor, la distrugerea unor nevertebrate folositoare şi la intoxicarea unor păsări sau
mamifere. Activităţile industriale, miniere, de transporturi, deversările de la marile crescătorii de animale,
evacuarea resturilor menajere etc., prin eliminarea noxelor şi a apelor uzate şi neepurate determină poluarea
aerului, a apei şi a solurilor.
Dezvoltarea intensă a aşezărilor omeneşti, până la crearea unor aglomerări urbane, platformele
industriale etc. creează de fapt un mediu specific, în care condiţiile naturale sunt puternic modificate. Astfel,
reţeaua stradală prin stratul de asfalt şi clădirile prin suprafeţele ocupate, modifică o parte din circuitul apei.
Precipitaţiile recepţionate sunt aproape în întregime scurse rapid în reţeaua de canalizare, infiltrarea apei în sol
este mult micşorată, din care cauză se modifică şi circulaţia subterană şi procesele normale de formare şi de
evoluţie a profilului de sol. Condiţiile topoclimatice diferă mult de cele naturale existente în condiţii similare,
iar vegetaţia naturală este complet înlocuită.
Calitatea apelor de suprafaţă din județul Buzău
Pentru a obţine o imagine globală satisfăcătoare a stadiului calităţii apelor râului Buzău, au fost
amplasate 14 secţiuni de supraveghere, din care 6 secţiuni de ordinul I pe cursul principal şi 9 secţiuni de
ordinul II pe afluenţi.
Aval Nehoiu, secţiune amplasată după confluenţa râului Buzău cu râul Bâsca. Indicatorii „regimului
de oxigen”, „gradului de mineralizare”, toxicelor-specifice” şi „nutrienţilor” încadrează secţiunea în categoria
I-a de calitate. Urmărind structura calitativă a fitoplanctonului în această secţiune se poate spune că diatomeele
au fost dominante în toate campaniile, în schimb euglenoficeele şi cloroficeele au fost slab reprezentate. S-au
înregistrat densităţi fitoplanctonice cuprinse între 1.090.000 cel/l şi 1.654.000 cel/l. Zooplanctonul îşi păstrează
aceleaşi caracteristici ca în secţiunea precedentă. Zoobentosul este alcătuit din insecte: Efemeroptere şi
Trichoptere. Se remarcă o uşoară scădere a densităţii acestora faţă de secţiunea anterioară. Gradul de curăţenie
a avut valori cuprinse între 85 şi 77 % - secţiunea fiind încadrată în zona β–mezosaprobă (ape slab
impurificate).
Secţiunea de supraveghere – Măgura, amplasată în aval de confluenţa cu râul Bâsca Chiojdului
înregistrează la indicatorii „regimului de oxigen”, „gradului de mineralizare”, toxicelor-specifice” şi
„nutrienţilor” valori care încadrează secţiunea în categoria I-a de calitate. În structura fitoplanctonului au fost
puse în evidenţă, pe lângă diatomee şi specii aparţinând clorofitelor şi euglefitelor, acestea din urmă având o
dezvoltare redusă, atât ca număr de specii cât şi ca număr de indivizi. Zooplanctonul şi în această secţiune a
fost slab reprezentat. Fauna bentonică este alcătuită din insecte cu densităţi cuprinse între 100 organisme/l şi
145 organisme/l. Speciile dominante au fost cele specifice zonei β–mezosaprobe. Gradul de curăţenie a avut
valoarea medie de 80% - ape slab impurificate.
Secţiunea amonte de Municipiul Buzău este amplasată după confluenţa cu afluenţii săi Bălăneasa şi
Slănic, la o distanţă de 30 km faţă de secţiunea anterioară. Pe tronsonul p.h. Măgura - amonte municipiu Buzău
apele râului Buzău suferă mici modificări în privinţa parametrilor fizico-chimici, biologici, datorate aportului
afluenţilor menţionaţi şi a altor surse de poluare organizate sau neorganizate. Se poate spune că determinările
fizico-chimice impun încadrarea acestei secţiuni în categoria I-a de calitate, şi anume: grupa „regimului de
13
oxigen” - categoria I-a de calitate, grupa „gradului de mineralizare” - categoria I-a de calitate, grupa
”substanţelor toxice” - categoria I-a de calitate, şi grupa „regimului de nutrienţi” - categoria I-a de calitate.
Fitoplanctonul a cuprins în structura sa diatomee (Synedra, Netzschia, Diatoma), euglenoficee şi cloroficee.
Din punct de vedere cantitativ s-au înregistrat densităţi cuprinse între 1.246.000 cel-l şi 2.040.000 cel-l. În
structura zooplanctonului au fost prezente organisme din grupa ciliatelor, rotiferelor şi sporadic întâlnindu-se
copepode. Zoobentosul a fost alcătuit din specii de insecte, remarcându-se o compoziţie calitativă
asemănătoare în toate sezoanele. Gradul de curăţenie a avut valori cuprinse între 71 şi 79% - secţiunea fiind
cuprinsă în zona β–mezosaprobă (ape slab impurificate).
Următoarea secţiune, Baniţa este situată la o distanţă de 31 km de secţiunea anterioară. Pe tronsonul
amonte municipiu Buzău – p.h. Baniţa, valorile medii ale indicatorilor „regimului de oxigen”, „gradului de
mineralizare”, „substanţelor toxice”, „nutrienţilor” şi „metalelor” încadrează secţiunea în categoria a II-a de
calitate. Aceste valori sunt mai mari decât cele din secţiunea anterioară, datorită deversării de ape uzate
insuficient epurate.
Din punct de vedere biologic, se impun următoarele: fitoplanctonul este reprezentat de cianoficee,
diatomee, euglenoficee şi cloroficee. În 3 campanii au fost puse în evidenţă şi asociaţii bacteriene.în toate
sezoanele au dominat, însă, diatomeele; densitatea maximă a fitoplanctonului a fost de 1.985.000 cel/l în
sezonul de vară. Zooplanctonul a fost bine reprezentat de ciliate. Zoobentosul a cuprins viermi (frecvente
hirudinee şi rare oligochete) şi insecte. Dintre insecte se evidenţiază efemeroptere şi diptere (Chironomidele
au fost întâlnite în trei sezoane). Gradul de curăţenie a avut valori cuprinse între 58 şi 65%. Valoarea medie a
fost de 62%. Se remarcă o creştere a valorii acestui indicator faţă de anul anterior. Secţiunea a fost încadrată
în zona β–α mezosaprobă –ape moderat poluate pentru un tronson de cca 17-20 km de râu.
În vederea caracterizării cât mai complete a calităţii apei râului Buzău, în cursul anului 2002, s-au
prelevat şi efectuat probe de microfitobentos din secţiunile de control de ordinul I. Biocenozele evidenţiate au
confirmat încadrarea secţiunilor în aceleaşi zone de saprobitate ca şi la analiza planctonului şi zoobentosului.
Speciile dominante aparţin diatomeelor (Diatoma sp., Navicula sp., Cymbella sp., Netzschia sp., Amphora sp.)
şi cloroficeelor (Pedeastrum sp.). Ceea ce se evidenţiază, studiind valorile indicatorilor de calitate, este faptul
că, pe măsură ce ne îndepărtăm de izvor şi ne îndreptăm spre vărsare, acestea cresc. De asemenea, prezenţa
fierului în toate secţiunile studiate ne indică o încărcare naturală a apelor râului (înregistrându-se în majoritatea
secţiunilor un maxim ce depăşeşte 1 mg/l în luna iunie).
Calitatea apelor de suprafaţă în secţiunile de ordinul II.
Pe râul Bâsca Mare a fost amplasată secţiunea de ordinul II – Varlaam, amonte confluentă Bâsca
Mică. Recoltarea probelor s-a făcut de patru ori pe an pentru determinările fizico-chimice şi biologice.
Analizele fizico-chimice încadrează această secţiune în categoria I de calitate a apelor de suprafaţă.
Următoarea secţiune de control de ordinul II a fost amplasată pe râul Bâsca (Unită) la Bâsca Roziliei
- amonte confluentă râu Buzău. Determinările fizico-chimice efectuate în 2002 pun în evidenţă o slabă
impurificare a apelor – categoria I de calitate conform STAS 4706/88, excepţie făcând „fierul” ale cărui valori
variază între 0,15 şi 1,29 mg/l. Maximul s-a înregistrat în luna iunie (bogată în precipitaţii).
Din punct de vedere biologic, râul Bâsca, pe toată lungimea lui, a fost încadrat în zona β–mezosaprobă
- ape slab impurificate în sensul conţinutului de substanţe organice biodegradabile. Gradul de curăţenie, în cele
două secţiuni, variază între 80 şi 89%.
Pe râul Bâsca Chiojdului a fost amplasată secţiunea amonte Chiojdu, considerată ca secţiune martor.
Indicatorii „regimului de oxigen”, „gradului de mineralizare”,” substanţelor toxice” şi „nutrienţilor”
încadrează această secţiune în categoria I-a de calitate a apelor.
A doua secţiune de control a fost amplasată amonte de confluenţa cu râul Buzău.
Determinările fizico-chimice relevă încadrarea acesteia în categoria I-a de calitate a apelor de suprafaţă. În
cele două secţiuni se remarcă o varietate mare de plante şi animale. Biocenozele bentonice au fost diversificate,
densităţile cele mai mari s-au înregistrat în ambele secţiuni în sezoanele de primăvară şi vară. Dintre speciile
cu frecvenţă mai mare au fost: Baetis, Cleon dipterum, Efemerella ignita (efemeroptere), Perla bipunctata
(plecoptere), Hidropsche sp. (trichoptere). Gradul de curăţenie a avut următoarele valori medii: 93% -
secţiunea amonte Chiojdu
şi 81% secţiunea amonte confluentă râu Buzău. Ţinând cont de cele prezentate, râul a fost încadrat zona β–
mezosaprobă - ape slab impurificate.
Pe râul Bălăneasa, secţiunea martor a fost amplasată în amonte de comuna Bozioru. Determinările
fizico-chimice relevă degradarea naturală minerală a apelor râului; astfel, indicatorii „regimului de oxigen” -
categoria I-a de calitate, „gradul de mineralizare” - categoria „degradat”, ”substanţelor toxice” - categoria I-a
14
de calitate, şi „regimului de nutrienţi” - categoria I-a de calitate. Analiza biologică indică specii de plante şi
animale specifice zonei β–mezosaprobe. Gardul de curăţenie a fost de 90%.
A doua secţiune de control a fost amplasată în aval de comuna Pârscov. Analizele fizico-chimice
relevă degradarea naturală a râului Bălăneasa. Din punct de vedere biologic se remarcă o diversitate de plante
şi animale în toate campaniile de prelevare, organismele dominante sunt specifice β–mezosaprobe. Aceasta a
făcut ca valoarea gardului de curăţenie să scadă la 73%, însă secţiunea a fost încadrată tot în zona β–
mezosaprobă.
Pe râul Slănic, secţiunea martor a fost amplasată la p.h. Lopătari. Determinările fizico-chimice relevă
degradarea naturală a râului Slănic; astfel, indicatorii „regimului de oxigen” se încadrează în categoria I-a de
calitate, „gradul de mineralizare” – categoria „degradat”, ”substanţelor toxice” - categoria I-a de calitate, şi
„regimului de nutrienţi” - categoria I-a de calitate.
Secţiunea aval Cernăteşti este situată la 4 km în amonte de confluenţa cu râul Buzău. Caracteristicile
fizico-chimice în această secţiune confirmă degradarea naturală a râului Slănic.
Din punct de vedere biologic, putem spune că, pe toată lungimea râului Slănic, fitoplanctonul şi zooplanctonul
au o compoziţie calitativă asemănătoare, cantităţile fiind diferite. Biocenoza bentonică cuprinde insecte ca:
Efemeroptere, Trichoptere şi Diptere. Gradele medii de curăţenie sunt: 92% în secţiunea amonte Lopătari şi
82% - secţiunea aval Cernăteşti.
Pe râul Câlnău a fost amplasată o secţiune de control la p.h. Potârnicheşti. Determinările fizico-
chimice relevă încadrarea acestui râu în categoria I-a de calitate (conform STAS 4706/88).
Din punct de vedere biologic râul se încadrează în zona β–mezosaprobă, gradul de curăţenie având
valoarea medie de 82%.
Râul Râmnicu Sărat se încadrează, din punct de vedere al „regimului de oxigen” în categoria I-a de
calitate, „gradul de mineralizare” - categoria „degradat natural”, ”substanţelor toxice” - categoria I-a de
calitate, iar saprobic - β–α mezosaprob.
Starea lacurilor din județul Buzău
Lacul Cândeşti – lac de acumulare amplasat la 19 km amonte de oraşul Buzău, în zona comunei
Cândeşti; are o suprafaţă la NNR de 360 ha. Se alimentează din râul Buzău. Datele furnizate de analizele
fizico-chimice efectuate probelor de ape pun în evidenţă următoarele:
- concentraţia oxigenului dizolvat prezintă valori cuprinse între 8,02 şi 11,1 mg/l;
- saturaţia în oxigen dizolvat prezintă valori cuprinse între 81,55 – 99%;
- regimul nutrienţilor relevă valori cuprinse între 0 şi 1,14% mg/l pentru fosfor total.
De remarcat faptul că în campaniile de prelevare din lunile martie şi mai, fosforul total nu a fost pus
în evidenţă. Analizele asupra biocenezei planctonice a evidenţiat o varietate mare de specii. Planctonul a
cuprins reprezentanţi din grupele: Diatoma, Euglenofita, Clorofita, Ciliata,
Vermes-Roratoria şi Copepoda. Grupele fitoplanctonice dominante au fost: Diatoma şi Clorofita.
Densităţile fitoplanctonului au variat între 806.000 – 1.740.000 celule/l. Biomasa firoplanctonică a avut valori
medii ce nu au depăşit 10 mg/l, şi anume: 4,75 mg/l (martie), 3,39 mg/l (mai), 3,92mg/l (iulie), 3,06 mg/l
(noiembrie). În secţiunea întrare lac s-au efectuat analize zoobentos. Speciile bioindicatoare au caracteristicile
zonei β–mezosaprobe. Zooplanctonul a înregistrat densităţi reduse. Lacul a fost încadrat în categoria lacurilor
oligotrofe cu o uşoară tendinţă de mezotrofie.
Lacul Siriu este situat pe valea superioară a râului Buzău, în zona comunei Siriu. Are o suprafaţă de
260 ha şi o capacitate de 80 milioane mc. Nu sunt surse de poluare a apelor. Pentru aprecierea gradului de
troficitate al lacului s-au urmărit indicatori fizici (temperatură, transparenţă), chimici (regimul de oxigen,
regimul nutrienţilor), indicatori biologici (bionasă şi organisme indicatoare). Transparenţa măsurată cu discul
Sechi a înregistrat valoarea maximă de 3 m.
Regimul de oxigen:
- oxigenul dizolvat prezintă valori cuprinse între 7,7 mg/l şi 12,17 mg/l
- saturaţia de oxigen prezintă valori cuprinse între 73,47 – 96,3%, indicând o bună
oxigenare a apelor.
Regimul nutrienţilor relevă valori cuprinse între 0 – 0,0197 mg/l pentru fosfor total şi 0 – 1,267 mg/l
pentru azot total. De remarcat este faptul că în prelevările din martie şi noiembrie fosforul total nu a fost pus
în evidenţă. Analizele asupra biocenozei planctonice a evidenţiat o mare varietate a speciilor şi un număr redus
de indivizi.
Fitoplanctonul a cuprins reprezentanţi din grupele: Crisofita, Diatoma, Euglenofita, şi Clorofita. În
toate sezoanele au dominat Diatomeele (Synedra, Diatoma, Cybella, Netzschia).
15
Sub aspect cantitativ, fitoplanctonul a înregistrat densităţi cuprinse între 311.000 cel/l şi 3.500.000
cel/l. Biomasa fitoplanctonică a avut valori cuprinse între 2,15 şi 10,76 mg/l. Zooplanctonul este sărac atât ca
număr de grupe de organisme, cât şi ca număr de indivizi. În secţiunea întraree s-au efectuat determinări de
zoobentos. Biocenoza zoobentică a fost alcătuită din specii de insecte specifice zonei β–mezosaprobe.
Coroborând toate datele obţinute putem concluziona că lacul păstrează caracterul oligotrof, existând tendinţe
uşoare de mezotrofie. În anul 2017 s-au efectuat şi determinări bacteriologice, şi anume coliformi totali.
Valorile obţinute la acest indicator au fost sub 100.000 /l, valori specifice categoriei de calitate a apelor de
suprafaţă – I.
Starea apelor subterane ale județului Buzău
În anul 2017 s-au efectuat analizele fizico-chimice la o serie de foraje de observaţie din reţeaua
hidrogeologică, foraje care au captat diferite strate acvifere su constituţii şi vârste diferite.
Astfel, principalele hidrostructuri din bazinul râului Buzău, din care s-au prelevat probe de apă şi la
care s-au efectuat analize fizico-chimice sunt: Straturi de Cândeşti – prezente în cadrul bazinului începând de
la Berca până la cca. 15 km sud de oraşul Buzău, iar în nord până dincolo de oraşul Râmnicu Sărat sunt alcătuite
dintr-o succesiune de pietrişuri groase de zeci de metri ce alternează cu marno-argile şi nisipuri. Aceste Straturi
de Cândeşti au vârsta Pleistocen inferior şi au fost deschise prin forajele hidrogeologice de adâncime din zona
oraşului Buzău, Câmpia Râmnicului şi Bărăganul Central de NE dând, în general, ape potabile. Nisipurile şi
depozitele loessoide (Pleistocen superior Holocen) apar la nord de râul Buzău pe o fâşie ce ţine de la Săgeara
spre Jirlău, Amara şi până la Balta Albă. Nisipurile cu granulaţie mijlocie (de vârsta Holocen) din alcătuirea
şesului aluvionar de la N de Făurei până la Balta Albă. Nisipurile fine şi argilele nîşispoase (de vârsta Holocen)
din alcătuirea şesului aluvionar din partea inferioară a cursului râului Buzău (aproape de vărsarea lui în râul
Siret). Depozitele de terasă şi din lunca Buzăului de vârsta Holocen superior.
Calitatea resurselor de ape subterane ale județului Buzău
Evoluţia calităţii apelor subterane freatice, conform analizelor efectuate pe probe prelevate din forajele
de observaţie, incluse în subsistemul “Ape subterane freatice” pentru staţiile hidrologice din bazinul
hidrografic Buzău, se prezintă astfel: pentru staţia hidrologică Buzău s-au prelevat probe de ape, semestrial, în
perioadele 01.04. – 31.05.2017 şi 01.09 – 31.10.2017 din 54 foraje de observaţie monitorizate, din care 2 foraje
sunt de adâncime. Atât în apele de suprafaţă cât şi în cele subterane, grupa “metalelor” este reprezentată de
fier. Depăşirile limitei admise înregistrate pentru acest indicator nu se datorează unei surse de poluare (bogate
în fier), ci unei încărcări naturale a apelor. Prezenţa fierului în apele subterane a fost pusă în evidenţă începând
cu zona localităţii Pătârlagele şi terminând cu forajele amplasate în zona confluenţei cu râul Siret. S-au
constatât depăşiri în 85,7% din totalul forajelor (care prezintă depăşiri ale limitelor admise conform STAS
1342/1991 coroborat cu Legea apei potabile nr. 458/2002). De asemenea, se remarcă o încărcare minerală a
apelor subterane începând cu zona municipiului Buzău şi terminând cu forajele amplasate în zona confluenţei
cu râul Siret. S-au constatât depăşiri la: reziduu fix, cloruri, sulfaţi, duritate totală. Această mineralizare a
apelor subterane poate fi explicată luând în considerare apele de suprafaţă, ele putându-se influenţa unele pe
altele (se ştie faptul că râul Buzău are doi afluenţi de stânga degradaţi din acest punct de vedere, deversări de
ape uzate insuficient epurate şi încărcarea naturală a apelor râului). Totodată apar depăşiri la încărcarea
organică, exprimată prin CCO-Mn în 20,4% din totalul forajelor (care prezintă depăşiri ale limitelor admise
conform STAS 1324/1991).
Se înregistrează valori mari, peste limita admisă din STAS 1324/1991, la indicatorul amoniu (depăşiri
în 29,6% din totalul forajelor monitorizate). Faţă de anul anterior s-au menţinut, în general, depăşiri la aceleaşi
grupe de indicatori, şi anume: gradul de mineralizare, metale, încărcarea organică. Apele subterane reprezintă
cea mai importantă rezervă de apă potabilă de care dispunem, fapt ce justifică interesul acordat protecţiei
calităţii acestora cu atât mai mult cu cât creşterea gradului de urbanizare este unul din factorii care pot conduce
la deteriorarea caracteristicilor naturale ale acestora.
Situaţia apelor uzate - surse majore şi grad de epurare
Pe cursul râului Buzău sunt agenţi economici, cu diferite profile de activitate, şi anume: industrie
alimentară – 15; prelucrarea lemnului – 20; prelucrări chimice – 25; o industria de produse din minerale
neferoase – 26; indistria metalurgică – 27; gospodărie comunală – 41; sănătate – 85; alte activităţi – 90.
Dintre agenţii economici a căror activitate a fost prezentată mai sus, cu o innfluenţă determinantă
asupra calităţii resurselor de apă din bazin, în zona Buzău îi putem enumera pe următorii: SC IGOSERV SA
Berca, RAM Buzău, canalul zonei industriale a municipiului Buzău.
SC IGOSERV SA Berca (agent economic de gospodărie comunală) – cu un debit mediu evacuat în
anul 2017 de 8,75 l/s – 0,276 mil mc/an. Staţia de epurare a fost pusă în funcţiune în anul 1998, fiind alcătuită
din treaptă mecanică şi biologică. Datorită funcţionării instalaţiilor de epurare în condiţii necorespunzătoare
16
sau nefuncţionării lor s-au înregistrat depăşiri ale limitelor indicatorilor de calitare impuse prin autorizaţia de
g. a. – cu 10,6 t/an CBO5, 27,35 t/an materii în suspensie, 56,49 t/an reziduu fix, 1,62 t/an amoniu şi 0,64 t/an
substanţe extractibile cu eter de petrol.
RAM Buzău (agent economic de gospodărire comunală) – cu un debit mediu evacuat în anul 2017 de
619 l/s – 19,524 mil mc/an. Este principalul poluator al apelor râului Buzău. Unitatea asigură tratarea apei,
alimentarea cu apă potabilă şi tehnologică a zonei industriale a municipiului Buzău, precum şi prelucrarea
apelor uzate în vederea deversării în râul Buzău. Determinările fizico-chimice efectuate probelor de ape uzate
epurare au pus în evidenţă depăşiri ale limitelor indicatorilor de calitate, şi anume: materii în suspensie – 566,2
t/an, 1132 t/an reziduu fix şi 504 t/an amoniu.
Canalul zonei industriale a municipiului Buzău – canalul deschis colectează apele uzate de la SC
Ductil SA Buzău, SC Cord SA Buzău, SC Gerom SA Buzău, SC Metaplast SA Buzău şi SC Zahărul SA Buzău,
unităţi care (au în dotare staţii de epurare) deversează ape uzate în acest colector. La agenţii economici Ductil
şi Cord nu au fost înregistrate depăşiri ale indicatorilor de calitate, fiind singurele staţii de epurare care au o
funcţionare corespunzătoare în anul 2017.
Bibliografie
* Anuarele şi breviarele statistice ale judeţului Buzău din anii 2007-2017, Direcţia Judeţeană de
Statistică;
* Apele Române – Filiala Buzău (2007 / 2017) – Principalele caracteristici ale apelor uzate evacuate.
Importanta softurilor specializate în predarea contabilităţii.

Identificarea şi evaluarea softului optim şi accesibil elevilor de liceu.
Prof. Stanciu Nicoleta și prof. Andronache Mihaela
Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci
I. Aplicarea strategiilor de îmbunătăţire a activităţii la locul de muncă prin utilizarea softului

specializat urmăreşte două direcţii:
 Identificarea tipurilor de softuri specializate necesare locului de muncă pentru gestiunea mijloacelor
fixe, pentru gestiunea stocurilor, clienţi, furnizori, calculul salariilor, evidenţă încasări şi plăţi, pentru obţinerea
registrului de casă, etc.
 Evaluarea softurilor identificate - avantaje/dezavantaje, preţ, timp de operare, viteza de lucru,
calitatea informaţiilor rezultate, accesibilitatea softului.
Sistemele informatice de contabilitatea sunt cele mai vechi şi mai răspândite sisteme informatice din
domeniul afacerilor. Ele înregistrează şi raportează tranzacţiile în afaceri şi alte evenimente economice.
Sistemele informatice de contabilitatea se bazează pe conceptul de partida dubla vechi de sute de ani, sau pe
un concept mai recent profit/pierdere. Sistemele contabile bazate pe calculator înregistrează şi raportează
fluxul de fonduri de-a lungul istoriei unei organizaţii şi produce acte financiare ca balante, declaraţii de venit
şi altele. Astfel de sisteme produc estimări ale condiţiilor viitoare că proiecte financiare, repartizarea bugetului.
Performanţele financiare ale unei firme se măsoară după alte astfel de estimări contabile. În figură de mai jos
sunt descrise relaţiile dintre cele mai importante sisteme informatice de contabilitate computerizate atât de
firmele mici cât şi de cele mari.
II. Analizarea structurii softului
 instruirea privind utilizarea softului - consultarea ghidului de utilizare a softului
 identificarea structurii softului: - meniuri, ferestre, iconuri
 accesarea meniurilor, ferestrelor, iconurilor - direct de la tastatură sau din bară de unelte pentru a
vizualiza modul de prezentare a programului.
III. Implementarea softului specializat la locul de muncă
 pregătirea documentelor ce urmează a fi prelucrate - sortarea pe categorii de evenimente şi tranzacţii
şi perioade de înregistrare,
 introducerea datelor din documentele
- pentru - vânzări (comenzi, avize de expediţie, facturi, chitanţe fiscale, încasări client),
- pentru cumpărări (comenzi, note de recepţie şi constatare de diferenţe, facturi, chitanţe fiscale, plăţi
furnizori) fără a greşi sumele, respectând datele de identificare ale documentului
 derularea programului - utilizând comenzile conform subsistemului informatic
 listarea situaţiilor necesare - pe ecran sau pe hârtie
17
 evaluarea performantelor - în funcţie de calitatea informaţiilor şi a situaţiilor finale obţinute

1. Identificarea tipurilor de softuri specializate necesare locului de muncă necesare întocmirii
contabilităţii
1.1. APLICAŢIA CIEL CONTA permite gestionarea corectă şi completă a activităţii financiar-
contabile, de la introducerea înregistrărilor primare până la obţinerea raportărilor anuale. Ciel Conta este o
soluţie flexibilă, fiind destinată atât societăţilor comerciale mici, cât şi celor mijlocii şi mari.
Caracteristici:
1) Uşor de instalat şi configurat: Aplicaţia este uşor de instalat, dispunând de Autorun, care se
lansează automat la introducerea cd-ului şi care vă ghidează pe parcursul instalării.
2) Uşor de utilizat: Interfaţa intuitiva şi un manual de utilizare foarte detaliat fac ca funcţiile aplicaţiei
să fie simple şi uşor de accesat. Ciel Conta este livrat cu o societate “Exemplu” în care se pot efectua teste şi
exerciţii utile pentru acomodarea uşerului cu aplicaţia.
3) Funcţionarea în sistem multi-societate, multi-user, multi-valuta şi în reţea: Ciel Conta poate fi
utilizat pe un singur calculator sau în reţea şi nu are limitare la numărul de societăţi ce pot fi create.
4) Actualizare uşor de realizat: La apariţia modificărilor de program (legislative sau funcţionale), veţi
fi notificat pe e-mail iar upgradarea produsului se poate face on-line sau cu cd-ul.
5) Gestiunea datelor: Toate datele din societate sunt disponibile în orice moment pentru generarea
oricărui tip de raport. Rapoartele pot fi vizualizate, tipărite sau salvate într-unul din formatele: PDF, Excel,
Text, DBF, RTF.
6) Import/Export de date: Ciel Conta permite importul datelor: din versiuni anterioare ale aplicaţiei,
din fişiere text, din celelalte aplicaţii CIEL (Ciel Gestiune Comercială, Ciel Salarii, Ciel Imobilizări, Ciel
Registru de Casă) şi exportul în excel al tuturor rapoartelor.
7) Aplicaţia permite import de note contabile din alte aplicaţii (de contabilitate sau nu), prin intermediul
unui fişier standard, precum şi import de plan de conturi, cu generare de şolduri iniţiale.
8) Filtrări, ordonări şi grupări multiple: În liste programul permite grupări, filtrări, ordonări şi
configurări diferite pentru a răspunde necesitaţilor apărute în exploatare, utilizatorul putând salva modificările.
1.2. SAGA C. este o soluţie care permite informatizarea activităţii contabile pentru firme mici şi
mijlocii, cabinete de contabilitate sau contabili independenţi.
Conţine:
1) Contabilitate financiară (fise de cont, balante, registrul jurnal, registrul inventar, bilanţ cu generarea
fişierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit, declaraţiile 100,101,392,094), Imobilizări
2) Clienţi/Furnizori (situaţii facturi, scadenţar, situaţie avize de expediţie, jurnale, declaraţiile 300, 301,
390, 394).
3) Casa (lei, valută) /Banca (lei, valută) /Deconturi.
4) Salarii (cu generarea declaraţiilor în format electronic şi a registrului de evidentă, plata pe card).
5) Producţie (inclusiv pe bază de reţetar şi/sau comenzi).
6) Operaţii interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire, transferuri, inventariere).
Suport pentru operaţiuni în valută (intrări, ieşiri, calcul diferenţe de curs).
7) Urmărire pe centre de profit, situaţii grafice.
8) Suport pentru legătură cu case de marcat în regim printer fiscal (Datecs, Euro, Elka, Eltrade, Optimus,
Samsung, Daisy, CHD).
Alte softuri utilizate în contabilitate:
Nr. Soft: Caracteristici:
crt.
1. pCont Program de gestiune contabilă şi operaţională destinat persoanelor fizice sau juridice
care utilizează sistemul de contabilitate în partida simplă. Produsul nostru este extrem
de flexibil şi simplu de utilizat şi se adresează PFA-uri, avocaţi, notari, cabinete
medicale, arhitecţi, experţi financiari, practicieni în insolventa, întreprinderi
individuale şi alte profesii liberale.
2. winMentor Pachet integrat de aplicaţii de gestiune şi contabilitate: contări automate, lucru cu
unităţi aflate la distanţă, gestiune de stocuri, de parteneri, comercială, gestiunea
resurselor umane, analiza economică, legătura cu case de marcat, cantare electronice,
cititoare de cod cu bare, cu aplicaţii Pocket PC, baze de date integrate, raportări
complexe. Recomandat de CECCAR din 2004
18
3. My soft Soluţii integrate pentru societăţi comerciale, agenţii de turism, ONG-uri:

MyConta - Contabilitate generală MyGest - Gestiune comercială
MySal - Evidenta salariaţi şi calcul salarii
MyImo - Evidenta imobilizări
MyGestTM - Agenţii de turism
4. EUROGENIUS Sistem de gestiune - facturare şi contabilitate utilizabil de către orice agent economic.
Nivelul de cunoştinţe informatice necesar celui care operează este minim, programul
fiind uşor de utilizat datorită interfeţei simple, accesibilă şi cu mouse-ul, prin machete
prestabilite bazate pe selecţie din meniuri, a mesajelor de avertisment sau de eroare,
a help-ului apelabil prin tasta F1 din orice punct al programului.
2. Evaluarea softurilor identificate - avantaje/dezavantaje, preţ, timp de operare, viteza de lucru,
calitatea informaţiilor rezultate, accesibilitatea softului.
2.1. APLICAŢIA CIEL CONTA
Puncte forţe:
Număr nelimitat de înregistrări în baza de date;
Importul de plan contabil uşurează foarte mult setarea iniţială în cazul existenţei unui istoric în alte
aplicaţii;
Pentru rapiditate şi eficientă în introducerea datelor, Ciel Conta conţine modalităţi de introducere a
notelor contabile specializate sau generale;
Consolidare date pentru mai multe puncte de lucru;
Ciel Conta oferă posibilitatea salvării de modele de note contabile;
Posibilitatea de revizuire a datelor introduse prin accesul fisei de cont şi apoi a notelor contabile direct
din balanţă (drill-down) prin meniul contextual;
Situaţiile financiare (bilanţul, contul de profit şi pierdere, Anexele 1-10 la bilanţ) şi declaraţiile fiscale
(Decont TVA, Declaraţii Bugetul de Stat, Declaraţia 394, Declaraţia 390 etc.) se obţin simplu şi rapid cu Ciel
Conta;
Coduri de bare pentru declaraţiile fiscale;
Posibilitatea convertirii sumelor din balanţă şi din alte rapoarte în orice valută prin folosirea cursului
istoric sau a unui curs specificat de utilizator;
Reevaluarea periodică a conturilor cu tranzacţii în valută;
Comunica în timp real cu aplicaţia CIEL Gestiune Comercială;
Permite folosirea tastaturii în orice secţiune a aplicaţiei, permiţând astfel introducerea extrem de rapidă a
datelor;
Atenţionare salvare baza de date, exista posibilitatea salvărilor automate.
2.2. SAGA C
Avantaje:
 Actualizare rapidă la modificările legislative.
 Multi-firma, Multi-user.
 Accesare simultană a aceloraşi opţiuni de program, prin reţea.
 Uşurinţă în asimilare şi utilizare.
 Extrem de manevrabil.
 Rapid şi robust.
 Help interactiv
SAGA este un program de contabilitate integrat pentru principalele necesități contabile ale unei firme
mici și mijlocii, unui cabinet de contabilitate sau unui contabil independent. Acesta se poate utiliza gratuit și
nu conține limitări, fiind un ajutor prețios, mai ales în cazul firmelor abia înființate.
SAGA are avantajul faptului că folosește o interfață intuitivă, nefiind necesară o pregătire anterioară a
utilizatorilor. În plus, SAGA – program de contabilitate gratuit – acoperă multe din operațiunile contabile de
bază:
 Contabilitate financiară (fișe de cont, balanțe, registru jurnal, registru inventar, situaţia financiară anuală şi
semestriala cu generarea fișierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit, declarație 100, 101, 392, 094);
 Imobilizări;
 Clienți/furnizori (situații facturi, scadenţar, situație avize de expediție, jurnale, declarațiile 300, 301, 390,
394);
 Casă (lei, valută)/Bancă (lei, valută)/Deconturi;
19
 Salarii (cu generarea declarațiilor în format electronic și a registrului de evidență, plata pe card);
 Producție (inclusiv pe bază de rețetar și/sau comenzi);
 Operații interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire, transferuri, inventariere, etc.);
 Suport pentru operațiuni în valută (intrări, ieșiri, calcul diferențe de curs);
 Urmărire pe centre de profit, situații grafice;
 Suport pentru legătura cu case de marcat în regim printer fiscal.
Există nenumărate avantaje pentru programul de contabilitate SAGA: contabilitate, gestiune,
intercorelarea datelor. Dezvoltatorii SAGA evidențiază, în acest sens, următoarele aspecte: Actualizarea rapidă
la modificările legislative; Existența posibilității unui multi-user pentru multi-firme; Accesarea simultană a
acelorași opțiuni de program, prin rețea; Ușurința în asimilare și utilizare; Manevrabilitate facilă; Program
rapid și robust; Ajutor interactiv.
Câteva mențiuni sunt, însă, necesare. Înainte de a utiliza un program SAGA Contabilitate gratuit, trebuie
reținut că actualizările și asistența presupun un cost în plus, la fiecare serviciu de acest gen.
Preţuri orientative
 Preţul licenţei de utilizare (+abonament implicit) pentru un singur calculator este de 192 RON
 Pentru fiecare licenţă suplimentară se oferă o reducere de 10% (1 licenţa = 192 RON; 2 licenţe = 350 RON)
 Costul de prelungire al abonamentului este acelaşi cu valoarea plătită iniţial (pentru nr de licenţe
achiziţionate).
3. Instalarea si configurarea programului
3.1. Instalarea programului
SAGA C. este o soluţie care permite informatizarea activităţii contabile pentru firme mici şi mijlocii,
cabinete de contabilitate sau contabili independenţi. Cerinţe minime: Windows XP/Vista/Windows
7/Windows 8. Aplicaţia se poate descărca de pe site-ul www.sagasoft.ro.
Procedura instalare: Se rulează executabilul SetupC.exe
Se da click pe “Următorul” şi se bifează “Sunt de acord cu termenii şi condiţiile licenţei”. Se

alege directorul destinaţie, exemplu: C: SAGA C.3.0 şi se da click pe “Următorul” şi va începe instalarea.
20
3.2. Configurarea firmei în program

După instalare aplicaţia se deschide şi vei fi invitat să configurezi societatea pentru care vei lucra. Datele
de care ai nevoie le găseşti în documentele de înfiinţare a societăţii sau pe o factură, dacă ai facturier
personalizat. Completezi cu atenţie datele solicitate. Pentru configurarea societăţii alege din meniu „Adaugă”,
iar după completare alege „Salvează”.
Configurarea datelor necesare programului, pentru fiecare societate în parte este extrem de importantă
pentru funcţionarea corectă a programului. La prima intrare în program, dacă nu există nicio firmă creată, va
fi afişată fereastra de configurare a societăţilor. Informaţiile solicitate în listă societăţilor sunt: Cod - fiecărei
societăţi nou create i se va asocia un cod. Implicit, programul generează coduri începând cu 0001. Denumirea
societăţii. Codul unic de identificare (CUI) - acesta se va înscrie fără a fi precedat de atributul fiscal. Astfel
la o firmă a cărui CUI este 1234 şi atribut fiscal RO, la rubrica "Cod fiscal" din această listă se va trece doar
1234 şi nu RO1234. Nr. registrul comerţului - se va trece numărul de înregistrare de la oficiul registrului
comerţului. Acesta se va înscrie obligatoriu sub forma Jcj/nnnn/aaaa unde: cj = codul judeţului, nnnn =
numărul de înregistrare, aaaa = anul înregistrării.
Configurare societate
Înainte de a închide această fereastră apasă pe butonul din dreapta sus pe care scrie „Preluare date
contabile”. Se va deschide o nouă fereastră. Dacă societatea este nou înfiinţată este suficient să apeşi pe
butonul „Validează”, apoi să închizi fereastra. Acelaşi lucru este valabil dacă vrei să înveţi cum se foloseşte
aplicaţia.
În cazul în care ai folosit o altă aplicaţie pentru evidenţa contabilă, datele ce urmează a fi preluate le
găseşti în balanţe de verificare a lunii precedente celei cu care vrei să începi lucrul în SAGA C. Dacă este
cazul vei adăuga conturile analitice pe care le găseşti folosite în balanţa de verificare, apoi
dai „Salvare”, „Validare” şi „Ieşire”. Acum revii în fereastra de configurare.
Preluare date contabile
În partea de jos sunt trei taburi: Informaţii generale, Conturi automate şi Setări diverse. Treci prin ele
ca să cunoşti aplicaţia cât mai bine. La Setări diverse bifează ce crezi că se potriveşte societăţii. După ce
introducem datele necesare apăsam pe butonul „Ieşire”.
Acum meniul principal al aplicaţiei este activat. Răsfoieşte meniul ca să vezi ce opţiuni ai la dispoziţie.
21
La „Ajutor” există şi un Manual de utilizare.

SFAT UTIL! NU APĂSA PE OPŢIUNEA „ACTUALIZARE AUTOMATĂ”. Dacă apeşi pe acest
buton va trebui să actualizezi aplicaţia contra-cost ca să o mai poţi folosi. Nu apeşi pe „Actualizare
automată” poţi folosi aplicaţia cât vrei GRATUIT. Aşadar, ATENŢIE!
Bibliografie:
1. Bădiţă, M; Cristache, S.E. Dicţionar statistico-economic explicativ. Editura Luceafărul, Bucureşti, 2001
2. Bojian, O. Bazele contabilităţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
3. Oprea D., Meşniţa G. „Sisteme informaţionale pentru manageri”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002
4. Radu I., Ursacescu M. Informatică şi Management,” Editura Universitară, 2005
5. www.ase.ro/bibliotecavirtuala
6. www.sagafost.ro
Natura și timpul liber al elevului

Înv. Angheluș Felicia
Școala gimnazială Muncelu de Sus, Județul Iași
”Studiul mediului are o justificare funcțională, pregătește pentru viața reală.” – E. Planchard
Acțiunea de formare a tinerei generații este completată și diversificată de educația extracurriculară.
Pedagogia timpului liber recomandă îmbinarea activităților de destindere cu cele de dezvoltare. Familia și
școala sunt factori educaționali cu rol primordial în orientarea elevilor spre forme plăcute și utile de petrecere
a timpului liber. Prin implicarea discretă, dar responsabilă și competentă, în organizarea eficientă a timpului
liber, părinții și educatorii exercită o influență pozitivă asupra personalităților în formare, previn irosirea
timpului liber și a devierilor de comportament. Ajutați să selecteze aspectele pozitive din experiența proprie și
a altora, elevii dobândesc capacitatea de a discerne importanța timpului în asigurarea performanțelor școlare
viitoare. Ele se întemeiază pe activități de completarea a achizițiilor dobândite în spațiul școlar. În sfera
activităților din timpul liber se înscriu și cele desfășurate în natură: Observarea unor obiecte, ființe, fenomene,
procese, realizarea unor experimente, aplicații practice și investigații simple, colectarea de imagini, materiale
și date, vizite, excursii, drumeții, expediții. Participarea elevilor la acțiuni de acest gen determină cunoașterea
problemelor privind mediul înconjurător ca totalitate a elementelor naturii (relief, climă, ape, vegetație,
faună…) și ale societății (așezări, economie…) în mijlocul cărora ne desfășurăm existența. Preocupările legate
de cunoașterea naturii conduc la conștientizarea importanței factorilor de mediu pentru viață, la sesizarea
fragilității echilibrului în natură în lumea modernă și implicit, la înțelegerea necesității de angajare active în
demersuri de ocrotire a naturii.
Cunoașterea naturii este un mijloc de apropiere de viața socială, o cale de explorare a realității
înconjurătoare, de aprofundare și completare a cunoștințelor. Fiind foarte bogat în elemente concrete, mediul
constituie cadrul de accesibilitate a unor conținuturi ale învățării, de asimilare mai rapidă și de stabilire de
corelații interdisciplinare. Apropiindu-i pe elevi de natură, avem posibilitatea de a dezvălui multe din tainele
acestora, de a-i determina să prețuiască multe din aspectele ei minunate, uimitoare, zămislite de fantezia naturii.
Prin corelarea activității de observare cu dialogul asupra unor creații artistice (literare, muzicale, plastice)
reliefăm unele modele pe care ni le oferă natura: de frumusețe și varietate a formelor și culorilor, de hărnicie
în lumea insectelor, de sacrificii pentru adaptarea puilor, de solidaritate în cadrul unor colective, de
ingeniozitate în alcătuirea lumii vii, de adaptare la mediu… Ca parte integrantă a naturii, omul îi datorează
acesteia capacitatea de a supraviețui și de a progresa. Aspecte relevante în acest sens se pot observa direct în
natura și în viața socială sau pot fi desprinse din comentarea unor aprecieri de felul celor care urmează:
” Nimic nu este nou sub Soare. Mai tot ce omul se mândrește că a inventat există în natură. Multe din cele
create de om nu sunt originale. Omul nu face decât să se străduiască a rupe tainele naturii, a cărei inspirație
este fără sfârșit.”(I. Simionescu)
Abordare diferitelor modalități de cunoaștere a realității înconjurătoare de către elevi determină realizarea
obiectivelor educației pentru mediu. Ea a devenit un imperativ în urma declanșării unei adevărate crize
ecologice prin ignorarea legilor naturii. Pământul, acest izvor de viață și bogății, este amenințat de pericolul
unor mari dezechilibre în natură, ceea ce afectează însăși existența vieții, viitorul omenirii.
Întrucât natura este o expresie a vieții și are importanță în viața omului, conținutul acțiunilor educative
referitoare la mediu accentuează necesitatea reconcilierii omului cu natura, a adoptării unei atitudini pozitive
față de aceasta, a conservării resurselor naturale și a utilizării lor rațional pentru a evita fenomenul de epuizare.
Este esențial ca elevii să conștientizeze atât rolul legilor în protejarea naturii, cât și importanța acțiunilor
22
concrete ale oamenilor. Redobândirea unui mediu sănătos, favorabil vieții, depinde de respectul și atașamentul
tuturor fața de natură, de implicarea fermă în stoparea tendințelor de alterare a mediului.
În condițiile înregistrării unor avertismente repetate legate de degradarea condițiilor de mediu și în
consecință, a stării de sănătate a oamenilor, ecologia ar trebui să devină o stare de spirit. Ocrotirea naturii
necesită dezaprobarea acțiunilor de distrugere și poluare, combaterea indiferenței față de ”sănătatea” naturii,
formarea unei conduite responsabile, respectarea echilibrului ecologic, evitarea acțiunilor care afectează
natura, proiectarea în viitor a educației pentru mediu, contribuția la optimizarea condițiilor de viață în
comunităților locale.
Modalitățile de petrecere a timpului liber în natură sunt diverse. Plimbările în mediul apropiat, activitățile
sportive, drumețiile, vizitele, excursiile și expediții creează posibilități de sporire a calității și volumului de
informații, de exersare a unor deprinderi, de formare a unor atitudini și comportamente în spirit ecologic.
Prin observații libere sau dirijate, prin experimente simple sau lucrări practice de îngrijire a plantelor și
animalelor sunt aplicate și completate cunoștințele despre: corpuri, componența lumii vii, medii de viață,
lanțuri trofice, importanța factorilor de mediu, posibilități de reducere a poluării mediului, conservarea
resurselor naturale, potențialul turistic al unor zone geografice. Activitățile desfășurate în natură pot fi
precedate de dobândirea unor informații de profil în cadrul bibliotecii și urmate de valorificarea rezultatelor în
activitatea didactică. Evaluarea permite forme de lucru cu abordări interdisciplinare. Inspirați de observarea
naturii, elevii efectuează diverse lucrări: desene, descrieri, eseuri (”Suferințele naturii”, ”Dialog cu Pământul”,
”Natura ideală”), portofolii, albume, colecții, expoziții, machete, afișe (”Salvați natura!”, ”Natura în pericol!”,
”Opriți poluarea mediului!”), ghiduri privind comportarea în natură, scurte monografii, înregistrări video sau
audio etc. Temele unor lucrări pot fi: ”Anotimpuri”, ”Forme de relief”, ”Lumea vie”, ”Minuni din mediul
acvatic”, ”Viețuitoare dispărute”, ”Plante rare” etc.
Atingerea obiectivelor educative ale activităților desfășurate în natură impune informarea elevilor în
legătură cu problemele de mediu, înaintea oricărei deplasări pe teren. În acest mod se evită comportamentele
negative, cu efecte distrugătoare asupra naturii. Elevii observă aspectul dezolant al unei zone turistice intens
frecventate și înțeleg ce înseamnă a neglija respectarea unor reguli simple de comportare în natură.
Deoarece ”școala conduce copilul spre viață, prin viață și pentru viață” (E. Planchard), este necesar să
cultivăm interesul elevilor față de problemele de mediu, să-i determinăm să conștientizeze necesitatea
armonizării raporturilor dintre om și natură, a respectării unei etici ecologice.
Bibliografie:
1. Planchard Emile – Pedagogie școlară contemporană, București, Editura Didactica și Pedagogică, 1992;
2. Simionescu Ion – Din ale naturii, București, Editura ”Ion Creangă”, 1982.
CE ÎNSEAMNĂ SIGURANȚA INFORMAȚIILOR?

Prof. Rafael Elena Rodica
Liceul Tehnologic Alexe Marin Slatina
Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea pe
lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i. (Aristotel)
Criminalitatea informatică reprezintă un fenomen al zilelor noastre, reflectat în mod frecvent
în mass-media. Un studiu indică chiar că teama de atacuri informatice depășește în intensitate pe cea
față de furturi sau fraude obișnuite. Cercetările criminologice asupra infracțiunilor realizate prin
sistemele informatice se află încă în stadiul tatonarilor. Chiar și cele realizate până în acest moment
tind să schimbe modul clasic în care sunt privite infracțiunile în sistemele actuale de justiție penală.
În acord cu noile concepte vehiculate la scară mondială, cum ar fi “societate a informaţiei” şi
“societate informatică”, se încearcă crearea unei noi doctrine privind criminalitatea informatică, ce se
doreşte a fi cuprinsă în legislaţia de drept penal naţională şi internaţională. Legislaţia internaţională
recunoaşte la ora actuală statutul informaţiei ca fiind al treilea factor fundamental alături de materie
şi energie.
Planul de acţiune cuprinde următoarele direcţii: utilizarea reţelei proprii de calculatoare şi a
cunoştinţelor acumulate în domeniu pentru a asigura o comunicare exactă şi eficientă privind cazurile
de criminalitate care apar în reţele mondiale; realizarea paşilor necesari creării unui sistem legislativ
modern şi eficace pentru combaterea fenomenului care să fie pus la dispoziţia statelor membre;
23
revizuirea legislaţiei naţionale a ţărilor membre şi armonizarea acesteia cu legislaţia penală necesară
combaterii criminalităţii informatice; negocierea unor noi acorduri de asistenţă şi cooperare;
dezvoltarea soluţiilor tehnologice care să permită căutarea transfrontalieră şi realizarea unor
investigaţii de la distanţă; dezvoltarea procedurilor prin care se pot obţine date de interes de la
responsabilii sistemelor de telecomunicaţii; concertarea eforturilor cu ramurile industriale pentru
obţinerea celor mai noi tehnologii utilizabile în combaterea criminalităţii informatice; ƒ asigurarea
de asistenţă în cazul unor solicitări urgente prin întregul sistem tehnologic propriu; încurajarea
organizaţiilor internaţionale din sistemul informatic şi cele din telecomunicaţii pentru creşterea
standardelor şi măsurilor de protecţie oferite sectorului privat; ƒ realizarea unor standarde unice
privind transmiterea datelor electronice utilizate în cazul investigaţiilor oficiale sau private.
Astfel, prin infracțiune informatică în sens larg – orice infracțiune în care un calculator sau
o rețea de calculatoare este obiectul unei infracțiuni, sau în care un calculator sau o rețea de
calculatoare este instrumentul sau mediul de înfăptuire a unei infracțiuni.
Infracțiunea informatică în sens restrâns reprezintă orice infractiune în care făptuitorul
interferează, fără autorizare, cu procesele de prelucrare automata a datelor.
Astfel, în raportul Comitetului European pentru probleme criminale, infracțiunile informatice
sunt sistematizate în următoarele categorii:
 infracțiunea de fraudă informatică;
 infracțiunea de fals în informatică;
 infracțiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;
 infracțiunea de sabotaj informatic;
 infracțiunea de acces neautorizat la un calculator;
 infracțiunea de interceptare neautorizată;
 infracțiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;
 infracțiunea de reproducere neautorizată a unei topografii;
 infracțiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;
 infracțiunea de spionaj informatic;
 infracțiunea de utilizare neautorizată a unui calculator;
 infracțiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege.
Folosirea intensă a mijloacelor IT&C a dus la creşterea criminalităţii informatice la nivel
naţional. Ca urmare a acestei evoluţii, specialiştii din domeniu au încercat să facă o clasificare a
acestor activităţi ilicite. Cele mai multe dintre acestea sunt întreprinse de infractori care vizează
obţinerea unor avantaje financiare, în special în sfera bancară. Cea mai întâlnită formă a criminalităţii
informatice la nivel naţional în perioada supusă analizei o reprezintă frauda cu carduri bancare. Astfel,
organele de aplicare a legii de la nivel naţional au stabilit două tipuri de comitere a furturilor de
carduri bancare. Din nefericire, numărul acestora este destul de ridicat şi foarte greu de identificat,
deoarece au un grad de inteligenţă ridicat şi acţionează cu ajutorul unor mijloace informatice
sofisticate care-i face greu de depistat. Furtul propriu-zis al cardurilor bancare şi furtul informaţiilor
înscrise pe banda magnetică a cardului bancar. Furtul cardurilor se face de cele mai multe ori prin
sustragerea portofelelor sau a genţilor, în timp ce pentru al doilea tip de furt, metodele sunt mai
sofisticate (skimming şi phishing) şi reclamă anumite cunoştinţe din partea infractorilor. IC3 a
raportat că cele mai des întâlnite infracţiuni în România sunt licitaţiile frauduloase. Infractorii creează
site-uri care sunt încărcate cu oferte false, menite să ademenească victimele cu produse atractive, dar
mai ales reduse. Acestea cad plasă infractorilor, virând jumătate din suma de bani, ulterior cealaltă
jumătate fiind plătită după primirea coletului.
Infracţiunile informatice îndreptate asupra sistemelor informatice sunt la nivel scăzut în
România, cele mai multe înregistrându-se în marile oraşe. Principalii infractori sunt, de regulă, tinerii,
fie ei elevi sau studenţi care au cunoştinţe temeinice în domeniul tehnologiei informaţiilor. Aceste
infracţiuni sunt mai degrabă o provocare pentru tineri care nu sunt interesaţi de eventualele câştiguri
financiare, ci de daunele pe care anumite programe instalate le pot provoca. La nivel naţional, cele
mai întâlnite infracţiuni în practica judiciară în perioada supusă analizei sunt: falsificarea şi punerea
24
în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, deţinerea de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică, falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării
instrumentelor de plată electronică, efectuarea de cumpărături on-line. Cele mai populare site-uri fiind
eBay.com, craiglist.com, ebid.net. Operaţiuni financiare în mod fraudulos, acceptarea operaţiunilor
financiare efectuate în mod fraudulos, accesul fără drept la un sistem informatic, modificarea sau
transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic, falsul informatic, frauda informatică şi
pornografia infantilă prin sisteme informatice.
Bibliografie
Dr. Maxim Dobrinoiu – INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL INFORMATIC
Simion Raluca, Zainea Mariana – Infractiuni in domeniul informatic. Culegere de practica
judiciara, Editura: C.H. Beck
Impactul formativ al acţiunilor cu caracter ecologic in rândul preşcolarilor

Prof. înv. preșc. Balea Livia-Valentina
Școala Gimnazială Avram Iancu Abrud/Gpp Nr. 1 Abrud, Jud. Alba
Multiplele schimbări din toate planurile societăţii determină nevoia unor reconsiderări în modul de
realizare a educaţiei, care privesc toate laturile şi componentele sale, astfel ca aceasta să ofere un cadru adecvat
de dezvoltare a personalitaţii omului.
În acest sens este necesară identificarea modificărilor produse în viaţa socială, care au impact asupra
educaţiei, acest lucru fiind de natură să sugereze zonele de abordare care se impun. Astfel, evoluţia înregistrată
în mediul de viaţă al oamenilor face ca educaţia ecologică să devină o componentă principală şi un obiectiv
major al programelor de pregătire ale tinerilor, ea încadrându-se în ceea ce numim ,,noile educaţii”.
Scopurile generale ale acesteia îşi propun să-i conducă pe copii la înţelegerea faptului că viaţa omului
şi calitatea ei depinde în mare măsură de grija manifestată faţă de mediul său de existenţă, concretizându-se
într-o atitudine ocrotitoare faţă de orice componentă a acestuia, faţă de orice sursă a vieţii omului.
În anul 1970 în Nevada (SUA), la conferinţa IUCN, specialiştii şi cercetătorii au definit educaţia
ecologică ca fiind…”procesul prin care sunt recunoscute valori şi clarificate concepte pentru a se putea
dezvolta abilităţi şi atitudini necesare înţelegerii şi aprecierii relaţiilor dintre om, cultură din care face parte
şi mediul biofizic. Educaţia ecologică include de asemenea exersarea luării unei decizii şi formularea unui
cod propriu de conduită privind calitatea mediului”.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se dobândesc într-un timp
îndelungat ce se pot realiza prin toate activităţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate
şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri , memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice si
jocuri de rol.
Educaţia ecologică este foarte importantă pentru copiii din grădiniţă. Se urmăreşte prin aceasta
următoarele obiective:
 Să informeze şi să sporească cunoştinţele copiilor despre elementele mediului, ce înseamnă un mediu
curat şi cum anume putem sa menţinem un mediu curat;
 Să menţinem şi să îmbunătăţim calitatea mediului; conştientizarea efectului pe care îl pot avea
deteriorarea mediului asupra calităţii omului;
 Să prevenim problemele mediului în viitor;
 Cultivarea dragostei de natură.
Activităţile din grădiniţă sunt strâns legate de elementele din natură, de anotimpuri, de vreme şi atunci
copiii trebuie să înţeleagă că natura, mediul este foarte important pentru om, este parte din ei si trebuie sa îl
protejăm pentru a ne proteja pe noi. Astfel sensibilizarea copiilor mici este mai simplă pentru că ei iubesc
natura. Menirea educatoarei este de a interveni în plan educativ cu scopul de a conştientiza copiii asupra
pericolelor reale determinate de om, pericole ce ameninţă viaţa şi frumuseţea pe acest Pământ. Educatoarea
are datoria de a crea situaţii de învăţare prin care preşcolarii să aibă conturat un context concret de a analiza
condiţiile normale de viaţă pentru plante ,animale, om , putând să remarce evoluţia unei plante într-un mediu
curat şi într-altul poluat, să descopere efectele nocive ala poluării, să înveţe să protejeze solul, apa şi aerul, de
care depinde viaţa pe Pământ.
În ceea ce priveşte informarea şi „alfabetizarea” cu elemente din mediu, cu legăturile simple care se
creează între acestea şi cu locul omului în natură, „Curriculum naţional al învăţământului preşcolar” din 2008
25
asigură îndeplinirea acestor obiective. Prin obiectivele şi temele propuse în curriculum menţionat se asigură o
bună cunoaştere a tuturor elementelor din natură într-o manieră diversificată şi atractivă. Astfel copiii numără
copacii, adună frunze şi realizează diferite colaje, desenează diferite elemente din natură, citesc imagini cu
animale, studiază fructe şi legume, imită animale, se joacă cu diverse animale confecţionate din diferite
materiale, observă modificările naturii în funcţie de anotimp, precum şi modificările lor de comportament în
funcţie de anotimp (cum se îmbracă), fac experimente astfel încât apa trece prin toate stările de agregare etc.
Poveştile copilăriei lor sunt undeva în natură, iar personajele sunt animale care devin foarte îndrăgite de copii.
Un foarte bun program educaţional de educaţie ecologică este ECOGRĂDINIŢA. În fiecare an în
grădiniţa noastră s-a derulat acest proiect educaţional şi a avut în fiecare an un adevărat succes şi cred eu
utilitate. Termenii noi pe care îi vor învăţa aici sunt: mediu, natură, deşeu, reciclare, poluare etc. Copiii au
participat cu foarte mare interes la activităţile desfăşurate, exprimându-şi dorinţa de a mai participa la
asemenea activităţi.
O activitate interesantă a fost cea în „Ziua plantării pomilor”. Am obţinut puieţi de brad pe care i-am
plantat pe marginea din curtea grădiniţei. Copiii au fost informaţi despre necesitatea existenţei pomilor, cum
anume se pot planta şi cum trebuie sa-i îngrijim. Au participat cu foarte mare interes si dorinţa de a planta
pomi si de a avea pomul lui. In celelalte zile când ieşeau afară îşi vizitau pomii sa vadă în ce stare sunt. Din
această activitate au mai înţeles şi observat cat de greu creşte un pom şi câţi
ani îi trebuie pe a se face mare şi de aceea trebuie sa protejam pădurile,
reducându-se defrişările.
O altă activitate din cadrul
proiectului a fost cea cu Ziua mondială
a alimentației în care le-am prezentat
piramida alimentelor, importanţa
fiecărui aliment pentru sănătatea
noastră, iar ca activitate gospodărească au avut de preparat o salată de
fructe. Bineînţeles că am precizat
normele de igienă în ceea ce priveşte
pregătirea şi servirea alimentelor.
Tot în acest proiect am făcut curăţenie în curtea grădiniţei, am
desenat pliante în care să sugereze păstrarea curăţeniei, am învăţat să
aruncăm deşeurile în coşurile specifice şi despre reciclare. De asemenea
am confecţionat diferite lucruri din diverse materiale: resturile rămase
de la creioanele ascuţite, aţe, peturi, mărgeluţe, zahăr, făină de mălai, orez etc. Amintesc un exemplu de lucrare
practică: după ce au servit iaurtul cu fructe, au spălat paharul în care a fost iaurtul, l-au tăiat pe jumătate, apoi
jumătatea cu fundul paharului a fost tăiată vertical fâşii. Aceste fâşii sunt decupate la capăt în formă de semi-
oval si apoi dat cu acuarelă peste ele. In mijloc, pe fundul paharului se aplică aracet si apoi făină de mălai,
realizând astfel o floare. Astfel nu am mai umplut coşul de gunoi cu pahare de plastic, ci am realizat un
ornament drăguţ de care părinţii s-au bucurat.
O problemă cu care încă se mai confruntă oraşul nostru este cea a aruncării deşeurilor în râul Abrudel.
Am planificat o mică plimbare pe lângă acest râu, pentru a vedea cum arată, iar oamenilor pe care ii vom întâlni
le vom da nişte pliante realizate de copii cu protejarea apelor. Aici vor înţelege ce înseamnă poluarea apelor şi
să sperăm că ei vor conştientiza şi adopta un comportament civilizat şi vor şti unde să arunce deşeurile. Poate
că, prin copii vom reuşi să sensibilizăm şi adulţii, iar râul nostru va fi mai curat în viitor.
Despre cum se îngrijesc plantele se discută mult, la grupa noastră. Avem flori în grupă şi copilul de
serviciu udă florile, bineînţeles, în funcţie de câtă nevoie de apă are fiecare floare. Pentru o mai bună
cunoaştere a condiţiilor de care are nevoie o plantă pentru a se dezvolta, am pus la încolţit grâu. Unor seminţe
puse la încolţit le-am asigurat toate condiţiile necesare unei bune dezvoltări: apă, căldură, lumină, pământ bun,
aer; altele le-am pus unde aveau numai o parte din aceste condiţii (căldură, lumină, pământ bun, aer dar fără
apă, altele au avut apă, pământ bun, căldură, aer dar nu au avut lumină, altele
au avut apă, aer, pământ bun, lumină dar nu au avut căldură); tuturor acestor
seminţe copiii le-au acordat o dragoste deosebită, au vorbit cu ele în timp ce
le udau; pentru o mai bună înregistrare a datelor fiecare copil a notat (prin
desen) transformările ce le observa la plantă.
Prin aceste modalităţi de desfăşurare a activităţilor copilul este pus
în situaţia de a căuta, de a pune întrebări, şi de a găsi răspunsuri corecte.
Curiozitatea copilului este atrasă nu numai de obiectele pe care le percepe,
26
ci şi legăturile interne, cauzale care există între obiectele şi fenomenele percepute. Întrebările pe care le pun
copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora manifestat prin întrebări variate. Astfel ei îşi îmbogăţesc
orizontul de cunoaştere şi înţeleg că plantele au nevoie de anumite condiţii pentru a se dezvolta.
Activităţile din programul ECOGRĂDINIŢA nu sunt doar acestea, ci sunt diverse în care copiii au
fost şi vor fi implicaţi pentru o mai bună cunoaştere a mediului. Ei au fost informaţi despre mediul înconjurător,
despre importanţa mediului sănătos pentru oameni şi de asemenea şi-au format deprinderi de protecţie a
mediului.
Este important ca activităţile de ecologie să fie abordate convingător, pentru că nu vom putea convinge
pe nimeni dacă suntem formali şi superficiali.
,, Nu considera ecologia o modă căci ea este o adevărată ştiinţă!”
”Pentru a iubi ceva sau pe cineva trebuie sa-l cunoşti, sa-l descoperi şi doar după ce îl iubeşti poţi sa-l
îngrijeşti şi sa-l protejezi.”
Bibliografie:
1. Melania Ciubotaru, ”Educaţia ecologica in grădiniţă”, Editura CD Press, 2005;
2. Mazilu M., ”Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Timişoara, Editura Mirton, 2004;
3. Drucker P.F., 1999, ”Realităţile lumii de mâine”, Bucureşti, Editura Teora, 1999.
4. Geamănă Nicoleta, Dima Maria, Zainea Dana,” Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”-supliment al
revistei Invăţământul Preşcolar.
Curiozităţi ecologice
Prof. Barbu Mirela,
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Bucureşti
Stiati ca … ?
HARTIE CARTON
 Pentru fabricarea unei tone de hârtie, se folosesc între 2 şi 3,5 tone de copaci, adică sunt tăiaţi
aproximativ 20 de copaci?
 Prin reciclarea unei tone de hârtie, sunt salvaţi 17 copaci?
 Prin reciclarea unei tone de hârtie se economisesc 30.000 l apă, se foloseşte între 28 şi 80 % mai
puţină energie electrică faţă de fabricarea hârtiei obişnuite şi se reduce poluarea aerului cu 95%?
 40% din deşeurile aruncate de oameni anual sunt reprezentate numai de hârtie?
 În Statele Unite ale Americii, hârtia aruncată anual ar putea asigura căldură pentru 5 milioane de
locuinţe timp de 200 de ani?
 Fiecare tonă de hârtie recuperată eliberează aproximativ 2,5 m3 din spaţiul destinat depozitarii
deşeurilor?
 Din 100 t hârtie colectată se pot replanta 30 ha de pădure?
Considerăm utilizarea hârtiei un lucru atât de normal, încât uităm ce presupune aceasta: tăierea unui
copac, extragerea celulozei, producerea hârtiei, folosirea şi aruncarea acesteia, tăierea unui alt copac
27
pentru producerea unei alte cantităţi de hârtie după ce o aruncăm pe cea dinainte. Însă ignorăm o etapă
esenţială: reciclarea hârtiei şi salvarea copacilor.
Din punct de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este
mai avantajoasă decât hârtia obişnuită. Prin reciclarea unei tone de deşeuri de hârtie se economisesc
30.000 l apă, se foloseşte între 28% şi 80% mai puţină energie electrică şi se reduce poluarea aerului
cu 95%.
PLASTIC SI METAL
 Reciclarea unei singure sticle de plastic ar economisi atata energie cat sa tina un bec de 60W aprins
timp de 6 ore?
 Pungile de plastic si alte deseuri din acest material, aruncate in ocean duc la moartea a 1 000 000
de fiinte marine anual.
 PET-urile nu se biodegradeaza complet niciodata. Ele se descompun in granule care sunt mancate
de diverse vietati ca pesti, pasari sau viermi si raman in stomacul loc pana cand acestea mor.
 Numarul de pungi de plastic estimat a se folosi la nivel mondial in fiecare an este de peste 500
miliarde? Procentul de pungi reciclate din total este de numai 1%? Sute de ani sunt necesari pentru
degradarea pungilor de plastic la groapa de gunoi?
 o singura doza de aluminiu reciclata, economiseste destula energie cat sa asigure functionarea unui
televizor pentru 3 ore?
 producerea de cutii de aluminiu, din materii prime, necesita cu 20% mai multa energie decat
producerea acelorasi cutii, insa, prin reciclare?
 producerea de otel din materiale reciclate economiseste 75% din energia folosita in producerea de
otel din materii prime?
 folia de aluminiu reciclata este folosita pentru a face componente pentru masini noi?
STICLA
 prin reciclarea uneri tone de sticla se economisesc 1.2 tone de materii prime(soda, nisip, feldspat,
etc.)?
 Sticla poate fi reciclata la nesfarsit fara a-si pierde calitatea sau puritatea
Bibliografie:
 Bica I. (2000), Ecologie – Principii de baza, Editura Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti,
Bucuresti
 Popescu M, Popescu M, (2000) – Ecologie aplicata, Editura Matrix, Bucuresti – Cota: UTCB –
504/P 81
 Gogu R.C., Necula A., Botzan T. (1997) – Ecologie urbană : Curs pentru uzul studenţilor, Editura
Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, Bucuresti – Cota: UTCB – 504/G 65
 Botnariuc N., Vadineanu A., (1982) – Ecologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Cota
– UTCB – 577.4/B 73
Gestionarea deşeurilor în laminorul de sârmă

Ing. Bănică Marina-Eraclia,
Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău
Un laminor de sârmă are ca obiect de activitate producerea

sârmei/barelor laminate.
Semifabricatele (ţaglele) se transformă prin laminare în produse
finite (sărmă laminată şi bare).
28
Principalele utilaje din fluxul de fabricaţie a

sârmei/barelor laminate sunt următoarele:
- depozit descoperit de materie primă (ţagle);
- linia pentru laminarea la cald a sârmei, compusă
din: cale cu role pentru alimentarea cuptorului de
încălzire; dispozitiv de încărcare a cuptorului
(maşină de împins); cuptor cu propulsie; maşină
de evacuat ţagle din cuptor; trenuri de laminare
(pregătitor, intermediar şi finisor); spiralizator
(destinat formării spirelor de sârmă şi depunerii
acestora pe transportorul de spire); formator de
colaci; transportor de colaci cu şenile; instalaţie de
presat şi legat colaci; instalaţie de răcire; foarfeci
de tăiere; pat de răcire a barelor laminate; staţie de
ungere centralizată;
- depozit de produse finite (colaci şi bare);
- spaţii de depozitat diverse materiale (magazie piese schimb, depozit de ulei utilizat în procesul de laminare a
ţaglelor amplasat într-o incintă închisă, betonată, prevăzută cu împământare; depozitul de ulei este constituit
din trei rezervoare de ulei şi un rezervor de ulei uzat;
- gospodăria de apă a laminorului este alcătuită din: decantor primar; pod rulant pentru evacuarea ţunderului
colectat în decantorul primar; platformă de deshidratare a ţunderului; decantor orizontal longitudinal prevăzut
cu compartimente pentru decantarea şi colectarea uleiului; filtre mecanice cu pietriş, turnuri de răcire);
Surse posibile de poluare
Sursele posibile de poluare a solului în secţia Laminor sunt:
- bazinele de predecantare/decantare de la staţia de epurare a apelor uzate şi gospodăria de apă a laminorului
în cazul întreţinerii necorespunzătoare;
- zonele de depozitare temporară a deşeurilor, în cazul depozitării necorespunzătoare;
- zonele de depozitare a materiilor prime, în cazul depozitării şi manipulării necorespunzătoare;
- instalaţia de ungere a laminorului, în cazul întreţinerii necorespunzătoare.
Monitorizarea poluanţilor
Monitorizarea poluanţilor constituie o parte necesară a oricărui sistem de management de mediu,
constituind baza unui proces decizional desfăşurat în deplină cunoştinţă de cauză şi a elaborării strategiilor de
management de mediu. Aceasta se efectuează prin două tipuri de acţiuni: supravegherea din partea organelor
abilitate şi cu atribuţii de control şi automonitorizarea.
Automonitorizarea emisiilor în faza de exploatare are ca scop verificarea conformării cu condiţiile
impuse de autorităţile competente şi constă în următoare acţiuni: urmărirea concentraţiilor de poluanţi la
coşuri; urmărirea calităţii apelor uzate evacuate la canalizări; urmărirea calităţii apelor freatice la puţurile de
observaţie ce sunt amplasate în incinta societăţii în apropierea staţiei de preepurare a apelor uzate.
Evidenţa deşeurilor
Evidenţa deşeurilor produse se ţine lunar, conform legislaţiei în vigoare şi conţine următoarele
informaţii: sursa deşeurilor/instalaţia producătoare; tipul deşeului; codul deşeului; cantitatea produsă; modul
de stocare; modul de tratare; cantitatea predată către valorificator/ eliminator; numele transportatorului de
deşeuri şi detaliile de atestare şi de autorizare ale acestuia, înregistrarea documentelor de transport prevăzute
de către reglementările în vigoare; datele de identificare ale agentului economic care realizează valorificarea/
eliminarea deşeurilor; detalii privind expedierile respinse; data evacuării deşeului din instalaţie; data predării
deşeului; date privind expediţiile respinse; date privind orice amestecare a deşeurilor etc.
Prevenirea poluării în laminorul de sârmă
În scopul prevenirii poluării, în secţia de laminare se respectă condiţiile de mediu obligatorii:
- utilizarea tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici
disponibile (cele care produc cele mai puţine deşeuri, care utilizează substanţele cele mai puţin periculoase,
care permit recuperarea şi reciclarea substanţelor emise etc.);
- prevenirea oricărei poluări semnificative;
- prevenirea, reciclarea sau eliminarea deşeurilor în modul cel mai puţin poluant posibil;
- utilizarea eficientă a energiei;
- prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora.
29
Apele uzate trebuie să fie supuse unor tratamente prin care să se înlăture încărcarea lor cu poluanţi
până la o limită. Pentru a proteja apele de poluare se iau următoarele măsuri:
- epurarea apelor reziduale;
- reutilizarea apei de răcire a cajelor de laminare în circuit închis după epurarea parţială sau totală;
- construirea de bazine speciale de predecantare a ţunderului, pentru a împiedica vărsarea directă a acestuia în
reţeaua de canalizare a oraşului;
- reducerea cantităţii şi a concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor tehnologii de fabricaţie care să reducă
cantitatea de apă implicată.
Problema purificării apelor reziduale are atât un aspect economic (recuperarea uleiului uzat antrenat şi
refolosirea apei recirculate), cât şi un aspect sanitar, pentru a evita o impurificare a apelor primitoare.
Prevenirea poluării solului se realizează prin următoarele măsuri:
- repararea şi întreţinerea corespunzătoare a tuturor reţelelor de canalizare a apelor uzate în secţie;
- refacerea betonării spaţiilor deteriorate, astfel încât eventualele scurgeri de produse să poată fi uşor
recuperate, eliminând astfel riscul infiltrării acestora în subteran;
- realizarea la timp a reparaţiilor şi curăţirea zonelor folosite pentru stocări / depozitări temporare în vederea
eliminării posibilităţilor de impurificare a apelor, solului şi subsolului;
- crearea unui sistem eficient de urmărire şi control a pierderilor de produse, în timpul operaţiilor de depozitare,
manipulare, transport, în scopul reducerii cantităţilor de poluanţi evacuaţi în mediu;
- salubrizarea suprafeţei platformei şi întreţinerea spaţiilor verzi dintre platformele instalaţiilor şi drumuri;
- încărcările şi descărcările de materiale trebuie să aibă loc în zone stabilite, protejate împotriva pierderilor de
lichide sau dispersii de pulberi şi gaze;
- iniţierea unui program de testare şi verificare a tuturor rezervoarelor şi conductelor subterane, cel puţin o dată
la doi ani;
- toate flanşele şi valvele de pe conductele de suprafaţă folosite pentru transportul de substanţe trebuie să facă
subiectul verificărilor vizuale ori de câte ori este necesar sau al altor modalităţi de monitorizare a scurgerilor;
- sunt interzise deversările accidentale de produse care pot polua solul şi implicit apa; în cazul apariţiei unei
deversări accidentale se va proceda la eliminarea acestora şi se vor restabili condiţiile anterioare producerii
deversărilor;
- stocările temporare de materiale şi deşeuri se vor realiza cu asigurarea protecţiei solului şi apei subterane;
- toate bazinele trebuie etanşate şi izolate, după caz, pentru a preveni contaminarea solului;
- în depozit trebuie să existe o cantitate corespunzătoare de substanţe de absorbţie, precum şi un număr adecvat
de echipamente, pentru eliminarea efectelor oricărui poluant pe sol.
Prevenirea poluării aerului
Principalele măsuri concrete de realizare a protecţiei aerului constau în:
- exploatarea raţională a cuptorului de încălzire a ţaglelor prin monitorizarea parametrilor din cabina
termotehnică;
- asigurarea unei arderi complete a combustibilului utilizat la cuptor şi la centralele termice de încălzire a apei
pentru igiena personală a muncitorilor şi pentru încălzirea spaţiilor auxiliare;
- înlocuirea combustibilului inferior cu unul superior, mai putin poluant.
Tipurile de deşeuri rezultate din activitatea laminorului de sârmă sunt: ţunder, deşeuri feroase din
procesul de fabricaţie, deşeuri de lemn, ulei uzat, deşeuri din cărămizi, deşeuri din plastic, deşeuri menajere
etc.
Uleiul uzat se depozitează într-un rezervor special amenajat, iar deşeurile menajere se depozitează la
rampa ecologică de deşeuri menajere a municipiului Buzău.
În scopul prevenirii poluării, activitatea în laminorul de sârmă se desfăşoară cu respectarea
următoarelor condiţii:
- se evită producerea deşeurilor, iar în cazul producerii, acestea sunt gestionate astfel încât să se evite impactul
asupra mediului;
- deşeurile transferate către alte persoane fizice sau juridice sunt ambalate şi etichetate în conformitate cu
standardele naţionale, europene şi cu oricare norme în vigoare privind inscripţionările obligatorii; stocarea
temporară se face în zone şi locuri special amenajate şi protejate corespunzător împotriva dispersiei în mediu;
- deşeurile sunt stocate astfel încât să se prevină orice contaminare a solului şi a reţelei de canalizare;
- deşeurile recuperate selectiv sunt gestionate în conformitate cu legislaţia şi protocoalele naţionale,
- zonele de stocare sunt clar marcate şi delimitate, iar containerele sunt inscripţionate;
- nu se depăşesc capacitatea containerelor şi a zonelor de stocare.
Bibliografie
30
1. Ghid privind managementul deşeurilor, Agenţia regională pentru protecţia mediului

http://apmgl.anpm.ro/files/ARPM%20Galati/AUTORIZATIE%20DE%20MEDIU/DRAFT/august/1.08/DS-
AIMsite01.08.2011.pdf
2. http://eur-lex.europa.eu/ro/index.htm
Educaţia ecologică în învăţământul primar

Prof. inv. primar Bărbulescu Aurelia
Școala Gimnazială “I. G. Duca”, București
Educaţia ecologică în şcoală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de activităţi. Acest
demers este de o importanţă majoră întrucât primele forme de organizare a cunoaşterii de către copii a mediului
înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se continuă în clasele primare .
Accelerarea schimbărilor pe toate planurile, impactul dintre tehnologie şi mediul natural, reclamă o nouă
mentalitate privind problematica mediului, deci o educaţie ecologică de la cea mai fragedă vârstă.
Infuzarea „noilor educaţii” în curriculum-ul şcolar este, la momentul actual, o necesitate, cu atât mai
mult cu cât asistăm la noi provocări în evoluţia socială (deteriorarea continuă a mediului, exploziile
demografice, agresiunea culturală provocată de mass-media etc.), toate acestea având un impact deosebit
asupra formării comportamentelor de bază ale copilului, viitorul cetăţean.
Educaţia ecologicǎ urmǎreşte formarea unui om cu un comportament adecvat în ceea ce priveşte mediul
înconjurǎtor, comportament care sǎ se manifeste prin acţiuni concrete nu numai prin informare teoreticǎ.
Cunoştinţele ecologice se asimileazǎ în mod treptat şi trebuie sǎ porneascǎ de la observarea şi înţelegerea
fenomenelor dupǎ care se dezvoltǎ viaţa, deci trebuie sǎ aibǎ la bazǎ cunoaşterea relaţiei cauzǎ-efect. Educaţia
de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii
şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum
contribuie la problemele acestuia.
Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar şi o mare complexitate, o evoluţie rapidă
şi greu de prevăzut şi un caracter prioritar, conţinuturile trebuie relaţionate cu viitorul planetei şi supravieţuirea
speciei umane.
După părerea mea, cea mai potrivită cale de introducere a educaţiei ecologice în şcoli este infuzarea
unor dimensiuni ale acesteia în cadrul disciplinelor existente. Prin tratare interdisciplinară se poate ajunge la
formarea unei viziuni globale şi a unui sistem coerent de atitudini şi comportamente potrivit vârstei şcolarului.
Urmărită pe toată durata şcolarităţii, educaţia ecologică poate forma cetăţeni responsabili prin conştientizarea
pericolelor ce ameninţă umanitatea şi patrimoniul său natural.
Educaţia ecologică este o problemă de politică educaţională, deoarece trebuie să vizeze dezvoltarea
simţului responsabilităţii şi solidaritatea între ţări şi regiuni, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, pentru
păstrarea şi ameliorarea mediului.
Obiectivele ce trebuie urmărite în şcoală sunt:
– „alfabetizarea” în materie de mediu;
– conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a comportamentelor umane care
afectează mediul;
– înţelegerea corectă a raportului individ-mediu (George Văideanu sublinia că „omul se integrează în
mediu – acest ansamblu extrem de complicat –, iar viaţa lui e condiţionată de viitorul mediului”);
– dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii;
– analiza critică a problemelor de mediu;
– dezvoltarea capacităţii de a lua decizii etc.
Printre situaţiile de învăţare funcţională a cunoştinţelor referitoare la mediu, V. de Landsheere enumera:
observaţiile de teren, constituirea de dosare plecând de la observaţiile directe şi de la analiza presei sau a
documentelor tehnice, difuzarea informaţiilor primite şi analizate prin diverse mijloace – jurnal şcolar,
corespondenţă interşcolară etc. –, discuţii de grup cu sau fără participarea unor persoane – resurse sau experţi,
studii de caz, jocuri de rol, exerciţii de simulare etc.
Pornind de la premisa că şcoala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care învaţă – se impune
înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ care să implice atât activitate
mentală, cât şi activitate fizică, formând capacităţi şi competenţe necesare pe parcursul întregii vieţi: de a
observa şi analiza, de a interpreta, de a compara, de a selecta, apoi de a generaliza, de a comunica, de a coopera,
31
de a iniţia şi de a finaliza un proiect. Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat şi,
de asemenea, parteneriatul între învăţători sau învăţători-profesori de la anumite discipline.
Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educaţiei ecologice, atât
prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate,
vom constata că la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de abilităţi în stare să-i facă
să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze
mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să planteze o floare, un copac, să atragă atenţia
celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la reciclarea unor deşeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul
va fi antrenat atât în activităţile de observare, cât şi de manipulare şi experimentare, avându-se în vedere faptul
că învaţă mult mai temeinic atunci când lucrează practic şi când forma de activitate depăşeşte spaţiul băncii de
şcoală. Nu trebuie scăpat din vedere şi faptul că o învăţare eficientă presupune feed-back, care-i oferă copilului
nu numai măsura realizării unei sarcini, cât, mai ales, valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfăşurată.
Ca opţional la diverse clase, Educaţia ecologică – educaţie pentru viaţă poate viza derularea unor
acţiuni lunare sau bilunare. Aceste acţiuni vor cuprinde o parte de informare teoretică: copiii caută materiale
din cărţi, ziare, reviste, emisiuni TV pe care le prezintă în şedinţele programate şi o parte practică: acţiuni de
ecologizare a zonei în care locuiesc dar şi de conştientizare a localnicilor prin afişe, sloganuri, panouri plasate
în zone aflate în pericol de distrugere.
Viaţa pe Pământ depinde de noi, oamenii şi de acţiunile noastre. Cadrelor didactice le revine misiunea
dificilă de a forma oameni responsabili şi conştienţi de pericolele care le ameninţă viaţa. Încercând să sădim
în sufletele copiilor încă din primii ani de şcoală dragostea pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu
facem decât să înfrumuseţăm viaţa şi să o prelungim cât mai mult.
Bibliografie
1. *** Curriculum naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar, MEN, CNC, Editura
Corint, Bucureşti, 1998
2. *** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis, Bucureşti, 1998
3. Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979
4. Dragu, V., Ungureanu, A. – Exerciţii de proiectare. Proiectarea interdisciplinară la disciplina
Ştiinţe (cl. III-IV), Editura PAN EUROPE, Iaşi, 2003
5. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înţelesul copiilor, Editura Carminis, Piteşti, 1998
Realizarea prin învaţare organizată a educaţiei ecologice

pentru dezvoltarea durabilă a societăţii umane
Prof. înv. preş. Blaga Marinela
Şcoala Gimnazială Muncelu de Sus, jud. Iaşi
Pornind de la premisa că ecologia constituie una dintre condiţiile supravieţuirii speciei umane ,educaţia
ecologică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaştere, la înţelegerea şi respectarea naturii a mediului din care
facem parte. Acesta trebuie trebuie privit în ansamblul său, ca un întreg. Din păcate însă, el mai este încă
studiat pe ”bucăţele”, ”în cutii”, monodisciplinar .
Concluziile formulate în urma unei astfel de abordări a mediului, în cadrul activităţilor de cunoaştere a
mediului, de exemplu, trebuie înglobate într-o imagine de ansamblu a acestuia. Un astfel de demers poate fi
realizat doar în cadrul unui program destinat educaţiei pentru viitor, o educaţie pentru o dezvoltare
socio.economică durabilă, care să constituie calea de a privi lumea într-un mod integrat.
Educaţia ecologică este greu de definit în termeni coerenţi, conformi structurii curriculare aplicate în
prezent în instituţiile de învăţământ. Educaţia ecologică nu este o disciplină discretă şi nici nu poate fi
identificată cu studiile ştiinţifice care abordează un anumit domeniu al cunoaşterii. Ea antrenează aspecte
morale–etice pregnante, nerezumându-se doar la aspectele ce vizează exclusiv omul sau exclusiv mediul.
Educaţia ecologică trebuie abordată într-o manieră interdisciplinară ,întrucât are legături de substanţă, mai
mult sau mai puţin evidente, cu alte domenii (Iozzi, 1987).
Educaţia ecologică necesită, de asemenea, o gândire transdisciplinară. Cadrul în care se realizează poate
fi cel al unei educaţii formale, al unei educaţii nonformale, ori al unei educaţii informale (Roth,1998).
Aplicarea unui program educaţional ce vizează dezvoltarea socio-economică durabilă trebuie să înceapă
încă de la vârsta preşcolară şi ar trebui să aibă un caracter obligatoriu. Mai mult decât atât, acestă formă
educaţională trebuie abordată generalizat şi în mod sistemic.
De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?
32
Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate punctele
de vedere. Pe de altă parte ,este evident faptul că nu trebuie să uităm de valoarea pentru formarea viitorului
individ uman, a celor ,,7 ani de acasă”, prin care unui copil i se transmit normele elementare de comportament,
care constituie fundamentul acţiunilor unui catăţean preocupat de mediul în care trăieşte. Dar pentru că nu toţi
părinţii pot realiza acest lucru, fie din neştiinţă, fie din nepăsare sau poate numai din lipsă de timp, activităţile
ce se desfăşoară în unităţile preşcolare au o foarte mare importanţă. Activitatea concretă, desfăşurată aici
reprezintă un veritabil mijloc de formare a generaţiilor viitoare şi educarea celor actuale ,ea adresându-se unui
segment larg al populaţiei. În prezent, societatea umană a dovedit că este pe cale să devină distructivă şi
autodistructivă, iar puterea de a schimba acest lucru se află în mâinile educatorilor responsabili, cărora le pasă
de mediul în care trăiesc şi în care îşi vor creşte copii şi nepoţii.
La copii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
deprinderilor şi a trăirilor afective. În acelaşi timp, pentru grupele mari şi clasele primare, trebuie să existe o
strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor într-un mod individualizat. Această
strategie trebuie exată în mod special pe valenţe formative mai accentuate, construită adecvat capacităţilor
specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi intereselor sale.
În consecinţă cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă, trebuie să îmbrace aspecte
practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil, copiii trebuie puşi în situaţia de a acţiona,
de a reacţiona, de a manifesta atitudini. Ei trebuie să fie încurajaţi să ia parte la activităţile în aer liber cum ar
fi; grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Aceste experienţe pot fi
organizate mai aproape sau mai departe de unităţile de învăţământ şi pot avea atât funcţii educative cât şi
recreative.
Copii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familiar şi faţă de care se simt
bine. Dacă trebuie să-şi dezvolte un sentiment de interconectare cu natura, atunci au nevoie de experienţe
pozitive în acest sens. Oferirea de oportunităţi copiilor pentru astfel de experienţe şi împărtăşirea lor cu ei
reprezintă esenţa educaţiei referitoare la mediul înconjurător.
Un lucru care trebuie avut, fară excepţie, în vedere atunci când se lucrează cu preşcolarii este că dacă ei
nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini
pozitive faţă de mediu, ce pot fi formate şi repetate la acestă vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul
spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia
trebuie reciclată.
Majoritatea lucrurilor ce pot fi învăţate la această vârstă sunt pur şi simplu lucruri bune în viaţă.
** Este un bun obicei de viaţă să nu laşi apa să curgă aiurea, să nu o risipeşti
** Lucruri ca acestea trebuie învăţate de la o vârstă fragedă
(Musser)
Bibliografie
 BOTNARIUC N.,VĂDINEANU A. (1982) Ecologie generală, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
 BUZĂ I. M., BRÂNZĂ C. &ICHIM M. (2002) Cunoașterea și protejarea mediului ambiant, în
Revista Învățământului Preșcolar, 3-4 / 2002 pg. 99-104 .
 CIUBOTARU M. ,GEAMĂNĂ N, A., JALBĂ C . (2005) Educația ecologică în grădiniță, Editura
CD Press, București.
 GEAMĂNĂ N.A., (2004) Educația ecologică la vârsta preșcolară, Revista Învățământului Preșcolar,
București
 MOHAN GH., ARDELEAN A. (1993) Ecologia și protecția mediului, Editura Scaiul, București
Modalități de educare ecologică a micilor școlari
Prof. Bojan Elena

Școala Gimnazială ”Nicolae Titulescu”, Caracal
În epoca contemporana, o problema de stringenta actualitate este formarea si educarea elevilor

in spiritul unor responsabilitati umane ce vizeaza protectia mediului inconjurator. Absenta sau ignorarea
masurilor imperios necesare de aparare a mediului poate declansa o criza ecologica cu consecinte
catastrofale pentru omenire. Iată de ce socotim ca formarea constiintei si conduitei ecologice devine o
cerinta deosebit de importanta pentru orice demers educativ, scolar si extrascolar.
33
Educatia ecologica se face incepand cu primii ani de viata, in familie, in gradinita, si, apoi, la
scoala.
La intrarea in scoala copiii au o serie de reprezentari despre mediul natural, social si familial
in care traiesc. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunostinte si posibilitati de intelegere mai
mari, si astfel, pe masura ce cresc, educatia lor ecologica se aprofundeaza.
Școala este chemata sa determine nu numai sentimente de admiratie fata de frumusetile naturii,
ci si convingeri si deprinderi de protejare a mediului inconjurator. Este o obligatie primordiala, o
datorie de onoare a tuturor cetatenilor planetei, cunoasterea ansamblului de masuri de ocrotire a acesteia.
Sugeram cateva modalitati prin care se poate realiza, inca de la varsta scolara mica, formarea
conceptiei si a conduitei ecologice.
Prin diferitele discipline incluse in procesul de invatamant trebuie sa convingem pe fiecare elev
de necesitatea apararii mediului inconjurator impotriva poluarii si sa le formam conduita ecologica
moderna. Acest lucru se realizeaza indeosebi in cadrul lectiilor de stiinte menite sa inlesneasca
intelegerea organismelor vegetale si animale, a proceselor esentiale de intretinere a vietii, a legaturilor
indisolubile dintre plante-animale-mediu, al celor de geografie, dar si, ocazional, in cadrul unor lectii
de educatie civica, limba romana, educatie muzicala, educatie plastica, istorie etc.
Introducerea unei discipline optionale, sub genericul “NATURA, PRIETENA MEA” , este o
modalitate deosebit de eficienta in acest scop.
Contributii de seama la educatia ecologica pot aduce activitatile extrascolare.
Orice activitate ce se desfasoara in afara salii de clasa inseamna activitate in contact nemijlocit
cu mediul inconjurator. Asa cum ii invatam pe copii sa vorbeasca, sa se poarte in familie, la scoala
si in societate, sa respecte normele de igiena, tot asa trebuie sa-I invatam sa se poarte cu mediul in
care traim.
Dintre modalitatile ce pot fi folosite amintim:
*Cercurile pe discipline (stiinte, geografie)
*Excursii si vizite pentru a constata situatia in care se afla mediul local si de a intreprindre ,
pe masura puterilor noastre, actiuni in sprijinul masurilor adoptate de organele de stat pentru apararea
mediului.
*Actiuni de igienizare si infrumusetare a scolii, parcurile.
*Crearea unui “colt viu” in clasa sau in scoala.
*Actiuni de colectare a hartiei, sticlei, deseurilor textile si mai ales a ambalajelor din materiale
sintetice.
*Actiuni de popularizare ocazionate de sarbatorirea Zilei Pamantului (serbari, expozitii de desene
si creatii plastice ale copiilor inspirate de vasta problematica a protejarii mediului).
În intreaga munca de educatie ecologica cu scolarii mici trebuie sa ajungem la convingerea ca
mediul natural nu pote fi aparat numai intr-o zi 5 IUNIE – numai de ecologi, biologi, silvicultori etc.
,nu numai prin protejarea plantelor si animalelor declarate monumente ale naturii, ci in toate cele 365
de zile ale fiecarui an, in fiecare clipa a fiecarei zile, de toti locuitorii planetei. Trebuie sa aparam
Planeta Albastra, leagan al civilizatiei si al vietii, ea fiind casa noastra si tuturor vietuitoarelor de pe
Pamant.
Bibliografie: www.didactic.ro
Formarea unui comportament ecologic în grădiniță
Prof. Boţu Tatiana

Grădiniţa cu P. P. Nr. 10 Huşi
Educaţia ecologică reprezintă o modalitate prin care preşcolarul poate ajunge la cunoaşterea, înţelegerea
şi respectarea naturii, a mediului înconjurător.
Cunoaşterea naturii trezeşte gândirea copilului, contribuie la dezvoltarea capacităţii creatoare a
preşcolarului, la dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făcându-l astfel pe copil să mediteze asupra
fenomenelor şi corpurilor ce-l înconjoară.
Exemplific formarea unui comportament ecologic la preșcolari prin exemple de activități desfășurate:
„Ne jucăm, învăţăm şi valorificăm comorile naturii”și „Colţul naturii”.
În cadrul activităţilor practice am utilizat materialele ce provin din natură şi care sunt uşor de procurat:
mere, boabe de fasole, nuci, boabe de porumb, orez, seminţe de bostan, frunze, plante presate/flori, crenguţe,
34
fire de iarbă, seminţe de mac, chimen şi multe altele. Aceste „comori” mânuite de copii activează organele de
simţ, dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, simţul estetic, dragostea pentru frumosul din natură şi imaginaţia
creatoare. Categoriile de activităţi la care pot fi folosite sunt, practic, toate disciplinele din curriculum-ul
preşcolar, cât şi alte activităţi organizate în manieră interdisciplinară.
Manipulând un material didactic natural, uneori aparent banal, ce poate trece neobservabil, preşcolarii
îşi pot însuşi şi consolida sistematic cunoştinţe despre mediul înconjurător şi pot dezvolta procesele psihice de
cunoaştere.
Materialul de lucru pe care cadrele didactice şi preşcolarii îl pot procura din natură poate fi prelucrat şi
utilizat conform scopului şi obiectivelor propuse, ei rezolvând individual sau în grup temele date. Un scop
general este şi dezvoltarea simţului practic şi estetic, prin găsirea utilităţii materialului mărunt din natură în
realizarea unor lucrări originale.
Copiii au dat viaţă materialului, iar fructele de stejar, arţar sau castan, pietricelele, scoicile, scoarţa de
copac se pot transforma astfel în jucării cu materiale din natură atât de necesare în cadrul activităţilor alese.
Activitatea de la „Colţul naturii” a creat din plin condiţiile necesare urmăririi evoluţiei unor plante, unor
animale, formându-se ideea că, pentru a creşte, a se dezvolta, au nevoie de existenţa factorilor materiali (apă,
lumină, căldură, aer), dar şi de îngrijire corespunzătoare.
De un real folos pentru formarea atitudinii active privind protecţia mediului înconjurător au fost și
jocurile didactice: „Facem curăţenie” şi „Micii grădinari”.
Astfel, copiii au efectuat acţiunile indicate şi li s-a cerut să spună cum procedează cu resturile (gunoiul)
rezultat. De exemplu: „Te rog să mănânci o caramea. Ce faci cu hârtia?”; „Ascute un creion! Ce faci cu
talaşul?”; „Bea un pahar de suc/ceai! Ce faci cu paharul dacă e de unică folosinţă?”. Concluzia: „Tot ce nu se
mai poate folosi ducem la coşul de gunoi!”
Apoi, am prezentat diferite imagini care redau comportamentul pozitiv/negativ al unor copii: udatul unor
plante, călcarea pe spaţiul verde, aruncarea unor resturi în locuri necorespunzătoare. Preşcolarii au descris
comportamentul, l-au analizat dacă acesta este corect sau nu şi cum poate fi corectat sau cum trebuie să
procedeze în asemenea situaţii.
Eugen Pora spunea:„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, iar a face ceva pentru salvarea
naturii, atât de ameninţată astăzi înseamnă să contribuim la fericirea naturii”, un argument în plus că nouă
cadrelor didactice ne revine sarcina de a pregăti copiii încă de la cea mai fragedă vârstă pentru o viaţă curată,
lipsită de orice riscuri, pentru un viitor cât mai curat.
Bibliografie:
1. Asociaţia educatoarelor, Pro/Ecologia mileniului III, Revistă de educaţie ecologică, Editura
Reprograph, Craiova, 2007
2. Geamănă, Nicoleta Adriana (coord), Dima Maria, Educaţia ecologică la vârsta preşcolară-mic
îndrumar pentru educatoare – Supliment al revistei Învăţământ Preşcolar, 2008
Educaţia pentru mediu prin orele de literatură
Prof. Bujgoi Anișoara

Liceul Tehnologic ,,Alexe Marin” Slatina, jud. Olt
Educaţia pentru mediu nu se limitează la ecologie sau la studiul ştiinţelor naturii, ci trezeşte şi
dezvoltă sentimente de admiraţie şi de dragoste față de natură. Din acest motiv, credem că studiul
literaturii române reprezintă o componentă importantă a educaţiei pentru mediu în gimnaziu și liceu.
Textele literare din manualele de limba şi literatura română oferă numeroase posibilităţi de a face
educaţie pentru mediu. Activităţile practice ce pot fi desfăşurate cu elevii sunt diverse. Compunerile
realizează, pe de o parte, o sinteză a ceea ce învaţă elevii la această disciplină, iar pe de altă parte, ele constituie
un prilej de manifestare a imaginaţiei şi a fanteziei lor creatoare. Compunerea descriptivă este o descriere mai
greu de realizat de către elevi. De aceea, e foarte important să fie respectate convenţiile specifice unui asemenea
tip de descriere: impresia generală pe care o lasă locul descris, stabilirea imaginii artistice de ansamblu, a
elementelor de detaliu, crearea unor figuri de stil sugestive etc. Titlul unei astfel de compuneri trebuie formulat
expresiv, personalizat, în acord cu ideea centrală a textului. Aceste compoziţii se realizează insistându-se pe
elementele descrise, pe ordinea elementelor în descriere, pe rolul adjectivelor, dar şi pe importanţa figurilor de
stil.
35
Unele texte literare din manuale studiate de elevi se pot încadra în tema naturii. Primul exemplu mai
important de poezie descriptivă în literatura română îl reprezintă „Pastelurile“ lui Vasile Alecsandri. Ele
descriu natura în cele patru anotimpuri. În clasa a V-a, elevii studiază pastelul „Sfârşit de toamnă“, care
înfăţişează un tablou de natură la cumpăna a două anotimpuri: toamna şi iarna. Textul poetic fixează plecarea
păsărilor călătoare, imaginea tristă a câmpiei, apariţia soarelui acoperit de norii aducători de zăpadă şi sosirea
iernii. Sentimentele omului sunt în concordanţă cu modificările din natură şi evoluează de la nostalgie şi regret
la teamă. În final, îşi face loc resemnarea.
O altă creaţie literară îndrăgită de copii este şi pastelul „Iarna“ din clasa a VI-a. Acest pastel prezintă un
peisaj de dimensiuni impresionante peste care s-a instalat iarna, dezvăluind rând pe rând fenomenele sale
specifice. Poetul îşi exprimă direct sentimentele față de peisajul conturat prin descriere. George Coşbuc este
unul dintre acei poeţi care acordă o deosebită atenţie liricii peisagiste, surprinzând natura în ordinea
anotimpurilor. La orele de dezvoltarea competenţelor de lectură se pot citi poeziile „Vara“, „Vestitorii
primăverii“, „Noapte de vară“.
Între marile teme ale creaţiei lui Eminescu, slăvirea frumuseţilor naturii ocupă un loc însemnat. Elevii
claselor a VII-a şi a VIII-a studiază din lirica eminesciană „Lacul“, „Crăiasa din poveşti“, „La mijloc de codru“,
„Călin (file din poveste)“, iar la liceu poeziile ,,Floare albastră”, ,,Pe lângă plopii fără soț…” , ,, Luceafărul”,
etc. Poezia este un
domeniu spre care elevii se îndreaptă cu reticenţă. De aceea, un opţional care-i dă elevului libertatea abordării
textului liric dincolo de manual îl poate motiva. Copiii vor descoperi că pot iubi literatura. Opţionalul
reprezintă un parcurs prin poezia românească, începând cu creaţiile folclorice, continuând cu poezia lui
Alecsandri şi ajungând la poezia eminesciană. În acest fel se va uşura înţelegerea mesajului poetic, a limbajului
specific. Acest opţional le va încuraja propriile lecturi. La final poate avea loc un spectacol susţinut de cei mai
buni recitatori.
Lecturile particulare recomandate pot conţine şi opere literare inspirate din natură: „România pitorească“
de A. Vlahuţă, „În munţii Neamţului“, de C. Hogaş, „Ţara de dincolo de negură“, de M. Sadoveanu, „Cartea
Oltului“, de G. Bogza, sau „Întâmplări din grădina mea“, de A. Blandiana.
Elevii pot scrie compuneri sau eseuri pe baza observaţiilor făcute în natură cu ocazia excursiilor
organizate în diferite zone ale ţării. Acest lucru demonstrează că ei îndrăgesc natura cu toate frumuseţile ei.
Orientările noi privind implicarea şcolii în rezolvarea problemelor pe care le impune dezvoltarea societăţii se
referă şi la educaţia pentru protecţia mediului înconjurător. La orele de literatură se poate realiza educaţia
pentru mediu apelând la studiul operelor literare oferite de manuale.
În acest articol am vrut să demonstrez că literatura română contribuie, prin diferite forme, la punerea în
valoare a cadrului natural în care ne desfăşurăm existenţa.
Bibliografie:
 Sinteze de literatura română, Editura didactică şi pedagogică, 1981.
 Studiu “Natura şi dragostea-de la preromantici la Eminescu”, de Viorel Alecu.
 Mari teme literare, Florin Şindrilaru, Gheorghe Crăciun, Editura Paralele 45, 2009.
 Mihai Eminescu – texte literare comentate, Petru Mihai Gorcea, Editura Pro humanitate, Bucureşti, 1998.
 Bacovia G., Plumb, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
 Macedonski Al., Poezii, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1981.
 Poezia simbolistă românească, antologie de Ion Balu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997.
În armonie cu natura – modalităţi de realizare

a educaţiei ecologice în grădiniţă
Prof. înv. preşc. Chihaia Elena-Gabriela
Grădiniţa Şcolii Gimnaziale nr. 10 Botoşani
Omul s-a aflat întotdeauna în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale. Relaţiile ce se stabilesc
între om şi natură suscită un interes permanent, condiţionat atât de dorinţa cunoaşterii fenomenelor care se
petrec alături de noi, cât şi de preocuparea unor surse de materii prime, mediul înconjurător constituie un
mecanism viu cu o complexitate deosebită de a cărui integritate şi buna funcţionare depinde întreaga activitate
umană.
Interesul si dragostea pentru natură sunt la majoritatea copiilor transmise şi realizate înca din fragedă
copilărie. Grădiniţa este treapta de învăţământ unde se pun bazele unei educaţii ecologice pornind de la
interesul firesc al fiecărui copil pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă, în general natura pentru ei.
36
Protecţia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane
vizând trei aspecte importante: prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstructiţe
ecologică ce constau în principal, în măsuri reparatorii, păstrarea şi întreţinerea zonelor nepoluate. Preşcolarii
trebuie să înteleagă că problemele mediului înconjurator sunt ale lumii întregi,ale fiecăruia dintre noi, iar
fiecare acţiune negativă a noastră oricât de neânsemnată ar fi poate să afecteze distructiv natura. Deci este
important ca noi, cei ce avem misiunea de a-i educa pe cei mici, să avem cunostinte ecologice bine conturate,
pentru ca acţiunile pe care le desfăşurăm să fie eficiente şi credibile în faţa copiilor.
În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, un loc binemeritat îl ocupă cunoaşterea mediului prin
modalităţile folosite de educatoare, îl apropie pe copil de realitatea vie, palpabilă şi creează posibilitatea ca în
mod treptat să-şi îmbogăţească cunostinţele. Natura oferă o multitudine de aspecte de unde li se trezeşte
interesul copiilor pentru relaţia dintre plante şi ceilalţi factori naturali: temperatură, lumină, umiditate.
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice, scopul final al acestui
demers fiind formarea unui comportament ecologic adecvat. Pentru a transmite copiilor unele cunoştinţe din
domeniul ecologic, am explicat pe înţelesul lor câteva noţiuni: poluare, ocrotirea naturii, a proteja, dispariţie,
distrugere, rezervaţie, monument al naturii. Am grupat modalităţile de cunoaştere într-un sistem de activităţi
şi acţiuni care să respecte principiul gradării. Astfel, am planificat observări asupra mediului înconjurator,
lecturi după imagini, jocuri didactice, povestiri, convorbiri, filme, plimbări, vizite, excursii. Prin observări,
copiii percep tot ce-i înconjoară: plante, animale, apa, solul, fenomene ale naturii. Le-am explicat că toate
aceste componente ale mediului înconjurător alcătuiesc natura, iar omul este legat de ea.
De aceea, copiii, cunoscând şi iubind natura pot să o ocrotească şi să o menţină mereu frumoasă şi curată.
Observarea plantelor prezintă marele avantaj că poate fi uşor organizată prin aducerea în sala de grupă a unui
material ce poate fi uşor de mânuit de către fiecare copil.
Prin aceste observări şi-au îmbogăţit cunoştinţele, şi-au antrenat analizatorii şi le-am transmis dorinţa
de a consuma cât mai multe fructe şi legume în condiţii igienice.
Lumea animaleleor reprezintă pentru copiii de orice varstă o atracţie deosebită şi o prezenţă continuă în
sfera lor de activităţi şi preocupări. Folosind principiul accesibilităţii precum şi un bogat material intuitiv, care
este indispensabil actului de predare-învaţare, am reuşit să transmit copiilor cunoştinţe pe înţelesul lor.
Derularea proiectului naţional ”Ecogrădiniţa” ne-a permis alegerea temei: ”Să iubim şi să ocrotim natura”.
Copiii au manifestat o mare curiozitate în legătură cu evoluţia plantelor. Odată cu sosirea primăverii ne-am
înarmat cu dorinţa de a experimenta lotul grădiniţei. Atunci când vremea a fost prielnică, la sfârşitul lunii
martie, am pregătit grădina. Pe lotul grădiniţei, ajutaţi de şcolari şi de părinţi, copiii au semănat şi plantat flori
şi legume, pe care le-au îngrijit şi au urmarit evoluţia lor din primăvară până toamna şi au înţeles rolul şi
importanţa apei în dezvoltarea plantelor. Copiii au sesizat schimbările vremii în cele patru anotimpuri şi
influenţa ei asupra plantelor, animalelor şi a omului.
Am desfăşurat cu copiii convorbiri ca formă de activitate, în care majoritatea întrebarilor cer copiilor să
găsească anumite legături între fenomene sau acţiuni. De exemplu, la convorbirea cu tema ”Primăvara”, am
folosit întrebările: ”de ce se topeşte zăpada?”, ”de ce înfloresc pomii?”, “de ce se îmbracă oamenii mai
subtire?”,”de ce se întorc păsările călătoare?”, etc.
Am efectuat o serie de experimente pentru cunoaşterea de către copii a însuşirilor principale ale apei, în
vederea întelegerii importanţei ei pentru viaţa omului pentru foloasele pe care le aduce, pentru cunoaşterea
surselor de poluare şi a măsurilor ce se pot lua pentru impiedicarea şi combaterea ei.
Cunoscând curiozitatea copilului îl deprindem să caute explicaţia fiecărei transformări, a fiecărui
fenomen şi satisfacţia descoperirii adevărului.
În urma perceperii aspectelor din mediul înconjurator le-am atras atenţia asupra plăcerii de a privi cerul
senin, de a respira aer curat într-o pădure, de a asculta susurul unei ape, subliniind beneficiile unui mediu curat,
sănătos precum şi apartenenţa noastră la sistemele naturale de viaţă.
Bibliografie:
1. Curriculum pentru învățământ preşcolar
2. Proiect educaţional – Ecogrădiniţa - ”Iubeşte şi respectă natura”
Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din ciclul primar

Profesor învăţământ primar Ciobanu I. Nicoleta
Şcoala Gimnazială Brastavăţu-Olt
Motto: “Ecologia e o tulburătoare poveste de dragoste dintre om şi natură. Dar şi un legământ.”

(Toma George Maiorescu)
37
Educaţia ecologică trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, în familie, prin exemplul pe
care părinţii îl dau copiilor: colectează selectiv deşeurile menajere, reciclează, economisesc apa şi
electricitatea, folosesc mijloacele de transport în comun mai mult decât autovehiculul propriu, etc.
Astfel, educaţia ecologică îi ajută pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii
mediului şi formează sentimentul responsabilităţii, valori şi atitudini necesare construirii unei societăţi
durabile.
Într-o societate în continuă dezvoltare şi modernizare, problemele de mediu trebuie să fie o preocupare
permanentă a fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne facem timp şi să ascultăm strigătul disperat al Terrei:
„preţuieste-mă şi iubeşte-mă, omule, fiindcă toate frumuseţile mele, pădurile, văile şi izvoarele, cărările şi
crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile ţi le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai
generos, mai bun” şi să conştientizăm faptul că viitorul Planetei Albastre depinde doar de noi.
Problemele majore care frământă omenirea în prezent, cu privire la resursele de hrană, explozia
demografică, poluare, criza energetică, productivitatea ecosistemelor, protecţia şi amenajarea mediului,
reprezintă numai o parte din preocupările contemporane pe care educaţia ecologică trebuie să le abordeze.
La nivelul instituţiei şcolare, problemele de mediu pot fi abordate atât în cadrul disciplinelor şcolare, cât
şi prin intermediul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, prin implementarea unor proiecte şi programe
sau prin discipline opţionale transcurriculare.
înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se continuă în clasele primare prin reintroducerea obiectului
Matematica şi explorarea mediului începând cu clasa pregătitoare.
Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar şi o mare complexitate, o evoluţie rapidă
şi greu de prevăzut şi un caracter prioritar, conţinuturile trebuie relaţionate cu viitorul planetei şi supravieţuirea
speciei umane.
- „alfabetizarea” în materie de mediu;
- conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a comportamentelor umane care
afectează mediul;
- înţelegerea corectă a raportului individ-mediu;
- dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii;
- analiza critică a problemelor de mediu;
- dezvoltarea capacităţii de a lua decizii etc.
de asemenea, parteneriatul între învăţători sau învăţători - profesori de la anumite discipline.
Educaţia ecologică se poate face începând cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoaştere a plantelor
şi animalelor în condiţii naturale şi continuând cu educarea deprinderii de a închide la timp comutatorul,
robinetul, de a ocroti spaţiile verzi sau de a recupera organizat deşeurile de hârtie, metal, materiale sintetice
sau sticlă pentru a le reintroduce în circuitul economic.
Copiii trebuie învăţaţi să ocrotească natura şi să o respecte, să iubească pământul şi să participe direct,
în limita posibilităţilor lor,
la anumite activităţi în cadrul cărora pot să înţeleagă ce înseamnă să lucreze corect pămân-
tul care ne hrăneşte cu tot ce intră în componenţa lui (ape, vieţuitoare, plante).
Trebuie să-i educăm pe copii încă din preşcolaritate, în sensul păstrării mediului natural în care trăiesc,
să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea şi îngrijirea unui pom, a spaţiilor verzi,
a florilor ce înfloresc şi înfrumuseţează locul în care trăiesc, prin acţiuni practice de
protejare a vegetaţiei, toate acestea constituind principalul factor de regenerare al atmosferei.
Pentru aceasta trebuie să organizăm cu elevii acţiuni care să-
i pună în situaţia de a cunoaşte fiinţe şi fenomene din lumea înconjurătoare,
favorizarea însuşirii unor cunoştinţe ecologice prin activităţi cu caracter experimental şi de-monstrativ,
antrenarea copiilor în desfăşurarea acestora.
38
Mediul înconjurător aşa cum ni se prezintă el astăzi este în cea mai mare parte o creaţie a omului,
dar el poate influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane.
Problema protecţiei mediului ambiant are o importanţă majoră printre multe alte probleme
ale omenirii, de a păstra patrimoniul natural de bogăţii, de a proteja fauna, flora,
resursele solului şi subsolului, să aibă ape limpezi şi o atmosferă cât mai curată.
Degradarea mediului înconjurător se petrece de multe ori sub ochii noştrii şi aceasta se da-
torează tocmai intervenţiei omului în natură.
Pericolul este foarte mare şi de aceea trebuie conştientizată necesitatea protecţiei mediului în care
trăim, a ocrotirii vieţii pe pământ în cele mai variate forme ale sale.
A proteja mediul înseamnă a rezolva problema combaterii poluării, indiferent de unde ar veni această
poluare care ameninţă în primul rând culturile agricole şi implicit sănătatea oamenilor.
În acest context, şcoala este cea căreia îi revine rolul de a educa tânăra generaţie în spiritul mediului
ambiant , cadrelor didactice le revine deci obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagă şi să iubească natura ,
să-i pătrundă tainele şi să o protejeze, să urmărească formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor.
În cadrul activităţilor pe care le desfăşurăm cu copiii, este necesar să le dezvăluim pericolul dispariţiei
unor specii de plante şi animale, efectele nocive ale vânării unor animale pe cale de dispariţie, cum ar fi capra
neagră şi alte specii de animale şi păsări rare .
De asemenea, trebuie să le vorbim despre pericolul în care se află insectele în urma poluării apelor şi
aerului, despre cantităţile însemnate de peşti care au murit datorită reziduurilor din apă ajunse aici prin
neglijenţa oamenilor, fiind pusă în pericol chiar viaţa acestora consumând deseori peşte care a crescut în
astfel de ape .
Unele acţiuni ale omului, cum ar fi: defrişarea pădurilor, distrugerea vegetaţiei, transformarea unor
trasee turistice, a popasurilor în immense lăzi de gunoi, parcarea autoturismelor în locuri nepermise (spaţii
verzi ), infectarea apelor prin spălarea autoturismelor cu detergenţi, duc la degradarea mediului, lucru care
se răsfrânge în mod direct asupra omului, asupra sănătăţii lui.
Odată cu dezvăluirea pericolului ecologic, înfăţişăm copiilor şi pasionanta lume a păsărilor, viaţa lor
în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migraţiilor, importanţa pădurilor care
constituie sistemul ecologic de cea mai mare însemnătate, precum şi contribuţia plantelor la menţinerea şi
existenţa vieţii pe pământ.
Intervine astfel necesitatea de a-i învăţa pe copii să păstreze curăţenia în parcuri şi grădini, în păduri, în
zonele de agrement, să menţină integritatea arborilor, să cunoască exemplarele unicat şi arborii cu valoare
monumentală.
Copiii trebuie învăţaţi să întreţină spaţiile verzi, să planteze pomi, flori, contribuind astfel la
înfrumuseţarea peisajului citadin şi implicit la reducerea poluării din natură deoarece copacii elimină oxigenul
de care noi avem atâta nevoie.
Prin toate activităţile pe care noi le desfăşurăm îi facem pe copii să înţeleagă că mediul înconjurător
este spaţiul vital al unei omeniri care împarte o locuinţă comună şi că protejând propriul nostru mediu îl
protejăm şi pe cel al vecinului, iar poluarea nu are graniţe, ea este dăunătoare atât pentru oameni cât şi pentru
natură.
Bibliografie:
1. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. ”Natura pe înţelesul copiilor”, Editura Carminis, Piteşti, 1998;
2. Ecologie – probleme generale şi de tehnologie didactică (B. Stugren, H. Killyen, Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1975);
3.Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bândiu, C., “Protecţia mediului înconjurător şi educaţia
ecologistă”,Editura Ceres, Bucureşti, 1989;
4. Mateşică, V., Modalităţi de educaţie ecologică a micilor şcolari, Ed. “Miniped” – Înv. primar, Nr. 4,
Bucureşti, 2003;
5. Şuliuc D., “Educaţia ecologică, parte integrantă în curriculumul naţional, Înv. primar, nr. 2 – 3,
Bucureşti.
39
Incălzirea globală
Prof. Ciuche Nadia
Liceul Tehnologic,, Grigore Antipa” Bacău
Efectul de seră reprezintă un proces natural prin care

atmosfera terestră reţine o parte a energiei trimise de Soare
către Terra, încălzind Pământul suficient pentru a crea un
mediu propice vieţii.
Încălzirea globală
Încălzirea globală este o realitate.Temperaturile au
crescut deja cu 0,76 grade Celsius faţă de valorile înregistrate
la începutul revoluţiei industriale, iar proiecţiile oamenilor
indică fapul că ne vom confrunta ce creşteri suplimentare între 1,8 si 4 grade Celsius pâna la sfârşitul secolului
XXI. Ultima oară când variaţiile climatice au înregistrat asemenea niveluri a fost în urmă cu 125000 de ani,
iar principala consecinţă a fost creşterea cu 4 până la 6 metri a nivelului oceanului planetar.
O încălzire globală cu valorile maxime estimate de Intergovernmental Panel on Climate Change
(organizaţie ştiinţifică interguvernamentală înfiinţată in 1888 sub egida Naţiunilor Unite cu scopul de evalua
riscurile schimbărilor climatice generate de activităţile umane) ar avea rezultate catastrofale pentru Europa.
Până la30% din speciile vegetale şi animale ar dispărea, iar dezastrele naturale precum alunecările de teren şi
inundaţiile ar deveni fenomene aproape obişnuite, frecvenţa lor crescând semnificativ.
Idei precum cele de mai jos se fac din ce în ce mai des auzite. De la politicienii deveniţi militanţi
împotriva încălzirii globale, unii de mare succes şi răsplătiţi cu premiul Oscar pentru iniţiativele lor (Al Gore),
până la organisme interguvernamentale care mobilizează în scopul studierii fenomenului încălzirii globale, toţi
ne vorbesc despre urmările arderile combustibililor fosili şi despre gazele cu efecte de seră.
Efectul de seră este rezultatul interacţiunii dintre lumina solară şi straturile de gaze cu efect de seră din
atmosfera terestră, care se intind până la înalţimi de 100 km deasupra suprafeţei planetei.
Spectrul luminii solare (forme de energie care ajung pe Pământ de la Soare) este compus din lumina
vizibilă, radiaţiile infraroşii (percepute de noi, oamenii drept căldură), razele gama, razele X şi radiaţiile
ultraviolete.
Când radiaţiile solare ating atmosfera terestră, în jur de 25 de procente din energia lor este reflectată inapoi
în spaţiul cosmic de către nori şi alte particule atmosferice.20 de procente sunt absorbite în atmosferă (radiaţii
gama şi X sunt absorbite de moleculele de gaz din straturile superioare ale atmosferei).
Restul de 50 de procente din totalul radiaţiei generate de Soare care ajunge pe Terra (lumina vizibilă),
trece prin atmosferă şi ajunge astfel la suprafaţa planetei.Solul, plantele si oceanele absorb în jur de 85% din
energia luminii vizibile, restul fiind reflectat în atmosferă prin straturile de gheaţă, zăpadă sau nisipurile
deşerturilor.
O parte a radiaţiei solare absorbite de scoarţa terestră încălzeşte acele zone şi care, la rândul lor degajă
energie sub formă de radiaţie infraroşie (căldură), energie care ajunge şi ea în atmosferă.
Anumite gaze din compoziţia

atmosferei terrestre dispun de o structură
chimică care absorb radiaţiile infraroşii şi
previn temporar dispersarea acesteia în
spaţiu. Aceşti compuşi se încălzesc şi încep
să emită această radiaţie infraroşie în tóate
direcţiile, încălzind suplimentar suprafaţa
Pământului, generând ceea ce noi numim:
”Efect de seră”.
Acest transfer de căldură creează un
echilibru, o veritabilă balanţă energetică
între cantitatea total de energie care ajunge
la Pământ dinspre Soare şi cantitatea
eliberată de planetă înapoi în spaţiu, o
balanţă extrem de importantă, vitală chiar
pentru supravieţuirea formelor de viaţă de pe Terra.
40
Bibliografie:
www.scientia.ico/ univers/40-terra/57-efectul-de-sera.html;
https://www.fi-eco.ro
,, Leac pentru Pământ” Sandra Ingerman, Editura: For You, 2010;
,,Capitalism versus Mediu”Naomi Klein, Editura: Vellant, 2016;
,, Noua unire cu natura”Mihai Şerban, Editura; Universitară, 2013.
Abordarea educatiei ecologice în grădiniță

Educatoare: Coman Monica
Gradinita cu P.P. nr. 10, Husi, jud. Vaslui
Educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta preşcolară, având drept scop
prezentarea datelor, a corelaţiilor valorilor, problemelor şi soluţiilor, toate acestea fiind raportate la ecologie,
la relaţia om-mediu.
Cunoaşterea naturii trezeşte gândirea copilului, contribuie la dezvoltarea capacităţii creatoare, la
dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făcându-l astfel pe copil să mediteze asupra fenomenelor şi corpurilor
ce-l inconjoară.
Ştim cu toţii că sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului, aceasta fiind o calitate a organismului
uman, omul având răspunderea de a o menţine de-a lungul vieţii. Copilul de vârstă preşcolară nu are informaţii
şi atitudini faţă de problemele de sănătate, de aceea, toţi cei din jurul lui ar trebui să îl ajute să înţeleagă modul
de păstrare al acesteia, de ocrotire a naturii, de formare a unor comportamente şi deprinderi faţă de plante şi
animale.
Astfel, grădiniţa face primii paşi în formarea unor conduite ecologice adecvate ocrotirii şi îngrijirii
naturii. Pentru realizarea acestora, tot mai mult se pune accent pe organizarea de activităţi, care să-i pună pe
copii în contact direct cu natura, spre a-i cunoaşte tainele şi frumuseţile.
Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fieăaruia
dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv
natura. Semnalele de alarmă lansate de specialişti, explicaţiile şi statisticile întocmite de aceştia au un rol
incontestabil, dar pentru implicarea şi actiunea eficientă de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare
şi prin antrenarea componentelor afective şi volitive ale copiilor. De aceea, activităţile de educaţie ecologică
se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze initiaţivele, dar şi
optiunile fiecăruia.
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice, scopul final
al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic adecvat şi derularea de acţiuni concrete de
protecţie a mediului înconjurător. Schema logică de abordare a educaţiei ecologice prezintă câteva etape care
descriu un traseu formativ ce poate fi urmat de către orice cadru didactic, prin valorificarea atentă a conţinutului
şi metodologiei specifice disciplinei:
Perceperea şi observarea naturii.
Această primă etapă poate fi realizată cel mai bine prin ieşirile în natură, excursii, tabere. Este primul
pas de contact nemijlocit cu elementele mediului şi constituie premisele etapelor urmaăoare.
Determinarea trăirii unor senzaţii şi sentimente şi conştientizarea copiilor asupra acestora.
În urma perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se atrage atenţia asupra plăcerii de a
privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei păduri, de a asculta susurul unui pârâu etc. În această
etapă educatoarei îi revine rolul de a discuta şi a atrage atenţia asupra acestor aspecte şi de a sublinia beneficiile
unui mediu curat, sănătos, precum şi apartenenţa noastră la sistemele naturale de viaţă şi comunicarea existentă
între noi şi mediul natural.
Implicarea personală.
Prin discuţii, în urma stabilirii locului şi rolului fiecăruia în spaţiu şi timp, în cadrul social pot fi relevate
modalităţi de implicare individuală, felul în care putem fi de folos.
Asumarea responsabilităţii.
Această etapă este esenţială în formarea unei structuri comportamentale adecvate. Existând implicare,
trebuie să existe şi responsabilitate. Etapele menţionate, de desfăşurare a educaţiei ecologice asigură, potrivit
nivelului acestei vârste, adoptarea comportamentului ecologic. Este implicit faptul că informaţia motivează,
însoţeşte şi susţine percepţia senzorială, analiza senzaţiilor, încadrarea în sistemul natural de viaţă, definirea
rolului personal, respectiv, implicarea individuală şi asumarea responsabilităţii.
41
Alcătuirea unei strategii de acţiune.

Această etapă reprezintă trecerea spre acţiunea concretă. Faptul că în calitate de cadre didactice,
organizăm acţiuni diverse împreună cu copiii, nu este suficient. Realizarea, într-adevăr importantă, ar fi să
forăm copiilor acel interes şi acele abilităţi care să le permită să înţeleagă cum se organizează astfel de acţuni
şi să acţioneze din imbold propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee simplă, dar destul de eficientă
în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit o
agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că
trebuie să acorde “drept la existenţă” tuturor elementelor mediului din jurul său. Treptat va înţelege că orice
acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul
naturii.
Tot mai mult se implementează programe naţionale şi internaţionale pe teme ecologice, o serie de
proiecte educaţionale ecologice, dintre care ”Grădina verde de la grădi”, la acesta participând şi unitatea
noastră.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a educaţiei ecologice la nivel preşcolar, însă trebuie să
existe o motivaţie a cadrelor didactice, o conştientizare a acestora că ocrotirea, protecţia şi conservarea
mediului sunt probleme foarte importante care trebuie cunoscute de la o vârstă fragedă , că lumea se confruntă
cu grave probleme ecologice , care ar trebui evitate sau înlăturate de către cel care le-a produs- omul. şi de ce
nu, acest om să fie chiar copilul preşcolar?
Educaţia ecologică se poate desfăşura fie prin proiecte educaţionale, cât şi prin activităţi extracurriculare
(vizite, plimbări, excursii, tabere), prin activităţi optionale, activităţi frontale dirijate (observări, lecturi după
imagini, jocuri didactice, povestiri , memorizări convorbiri etc) şi prin intermediul jocurilor şi activităţilor
alese (jocuri de rol, jocuri de masă, jocuri de perspicacitate, jocuri de construcţii etc), iar în cadrul programei
existente a activităţilor din grădiniţă, la fiecare capitol se pot realiza şi aspecte ale educaţiei ecologic.
Prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfăţurăm în grădiniţe , copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi
cunoştinte despre problematica ecologiei. Să luăm ca motto al activităţii noaste, afirmaţia lui Piaget: „Copilul
trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod practic, deoarece scopul şcolii este de a forma
creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.”
Scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi însuşească, să
respecte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale,
de protejare a mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii individuale şi colective şi să înţeleagă necesitatea
cultivării comportamentelor şi atudinilor de protecţie şi autoprotecţie în raport cu natura.
Bibliografie
Ciubotaru, Melania, Educaţia ecologică în grădiniţă, Editura CD Press, 2005.
Mazilu, M. Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Editura Mirton, Timişoara, 200
Limitarea efectelor negative a rețelelor electrice asupra mediului ambiant

Croitoru Marian, Liceul Tehnologic „Alexe Marin” Slatina
Enache Adrian, Liceul Tehnologic „Alexe Marin” Slatina
În prezent se pune un accent deosebit pe limitarea efectelor negativedeterminate de poluarea mediului

asupra sănătăţii şi viitorului vieţii pe Pământ, iar problemele de poluare nu mai pot fi eludate.
Impactul reţelelor electrice asupra mediul ambiant poate fi privit din cel puţin două puncte de vedere,
şi anume:
 influenţa reţelelor electrice asupra mediului ambiant;
 influenţa mediului ambiant asupra reţelelor electrice.
Principalele tipuri de poluări pe care reţelele electrice le generează asupra mediului înconjurător sunt:
 vizuală – deteriorarea peisajului;
 sonoră – zgomote produse de funcţionarea sau vibraţii ale elementelor (conductoarelor) reţelelor
electrice şi în special, a transformatoarelor;
 zgomote produse de descărcarea Corona pe liniile de înaltă şi foarte înaltă tensiune;
 electromagnetică: efecte sonore şi luminoase ale descărcării Corona, perturbaţii radio şi ale
emisiunilor de televiziune, influenţe ale câmpului electric şi magnetic asupra organismelor vii;
 psihică şi pericole (riscuri) de accidente: teama provocată de apropierea de reţelele electrice şi de
efectele vizuale şi sonore ale acestora; accidente, cazuri mortale.
42
Utilizarea tensiunilor din ce în ce mai înalte în reţelele electrice este determinată de raţiuni tehnico-
economice, pentru transportul de puteri electrice pe distanţe din ce în ce mai mari. Pentru liniile electrice de
medie şi joasă tensiune impactul cu mediul înconjurător se referă, îndeosebi la: ocuparea terenurilor, defrişarea
pădurilor, poluarea vizuală şi impactul cu alte elemente de construcţii şi instalaţii.
Efectul de descărcare Corona este rezultatul apariţiei de ioni în fluide neutre, cum este aerul
atmosferic, sub influența câmpurilor electrice puternice. Electronii sunt smulşi din elementele componente ale
aerului neionizat, şi ionii pozitivi sau electronii sunt atraşi de conductori în timp ce particulele încărcate de
aceeaşi polaritate sunt respinse. Acest efect poate produce pierderi de putere însemnate, să creeze interferențe
sonore sau de radiofrecvență, să genereze compuşi toxici cum ar fi oxidul de azot şi ozonul, şi să conducă la
crearea de arc electric.
Efectul Corona constă într-o descărcare electrică în mediu, de pe suprafaţa unui obiect puternic
încărcat electrostatic de la o sursă de înaltă tensiune. Corona este o descărcare luminoasă, care poate fi însoţită
de efecte sonore. Descărcările Corona pot fi pozitive sau negative. Acest lucru este determinat de polaritatea
tensiunii electrodului curbat.
Efectul Corona poate apare atât în liniile de înaltă tensiune în curent continuu cât şi în cele de curent
alternativ; în primul caz sub formă de flux continuu.în al doilea de particule oscilante.
Datorită sarcinii spaţiale create în jurul conductorilor, o linie de înaltă tensiune în curent continuu poate
avea o pierdere pe unitate de lungime de doar două ori mai mică decât cea a unei linii în curent alternativ
transportând aceeaşi putere. La liniile în sistem monopolar schimbarea polarității conductorului poate conduce
la un control limitat al efectului Corona.
În particular polaritatea ionilor emişi poate fi controlată, ceea ce poate fi important din punct de vedere
al impactului asupra mediului datorat condensării particulelor (particule cu polarități diferite au diferite
lungimi de drum).
Efectul Corona în jurul liniilor de polaritate negativă faţă de pământ poate genera considerabil mai
mult ozon decât cel din jurul liniilor de polaritate pozitivă şi să genereze un flux de particule ionizate dinspre
conductor, cu o potențială influență dăunătoare asupra sănătății. Utilizarea tensiunii pozitive contribuie le
reducerea impactului ozonului produs de liniile de înaltă tensiune în curent continuu.
Poluarea psihica rezida in sentimentul de teama pe care-l provoacă instalațiile electrice asupra
factorului uman.
Acest sentiment este valabil si pentru personalul instruit care lucrează in stațiile de transformare, de
conexiuni, care manifesta teama cu caracter temporar, sau cu caracter permanent
Problemele legate de efectele câmpurilor magnetice asupra organismelor vii sunt in studiu, nefiind
inca definite complet limitele admise si nici efectele concrete asupra factorului uman
Bibliografie:
1. 1. Dragoş Cosma, Florin Mareş, Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura CD Press, Bucureşti,
2010:
2. Costin Cepisca, Horia Andrei si Mihai Bacanu, Poluarea electromagnetică, Editura Electra,
Bucureşti, 2002.
FAIR PLAY – SPIRITUL ÎNTRECERILOR SPORTIVE

Diaconu Maria Marilena,
Liceul Tehnologic ”Alexe Marin” Slatina, Olt
Competiţia este în general mijlocul prin care individul este supus unor variate experienţe, ipostaze şi
încercări. Competiţia sportivă urmăreşte să producă, prin intermediul mişcării, acele schimbări de natură să
dezvolte la elevi moduri specifice şi personale de acţiune eficientă în plan psihofizic. Ea se defineşte drept
educaţie pentru că îi angajează pe elevi într-un sistematic proces de dezvoltare a capacităţilor lor de acţiune,
proces care duce la formarea conştiinţei de sine, la afirmarea eului şi la exprimarea cu totul deosebită a
personalităţii. Competiţia înseamnă luptă, confruntare, formează caractere, conturează personalităţi reale,
puternice. Acesta este şi punctul de vedere al lui Constantin Daicoviciu, care spunea: “Sportul este o mare
şcoală a formării caracterului; omul sănătos la trup si la minte nu poate fi decât un om de caracter”.
43
Întrecerile, de orice gen ar fi, dau elevilor încredere în forţele proprii, le dezvoltă dorinţa de a se lupta
cu greutăţile şi de a învinge, dorinţa de perfecţionare şi de autodepăşire. Se pot enumera o mulţime de calităţi
morale şi trăsături de caracter care se dezvoltă prin intermediul întrecerilor: devotamentul, dăruirea,
perseverenţa, stăpânirea de sine, răbdarea, onestitatea, fermitatea, corectitudinea, hotărârea, curajul, voinţa.
Spiritul întrecerilor sportive, intitulat sintetic “fair-play”, este principiul de bază al tuturor întrecerilor şi are la
bază jocul corect, cinstit, respectul reciproc, înţelegerea, prietenia ce se stabileşte între competitori.
Fair-play înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de
şanse, comportamentul preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi. Fair-play-ul
pretinde nu numai respectarea regulilor, ci şi adeziunea voioasă şi spontană în acelaşi timp la litera şi spiritul
ei. Fără fair-play, o competiţie poate deveni umilitoare şi degradantă pentru cei care participă.
Fair-play-ul transcrie atitudinea pe care trebuie să o aibă sportivul: respectul pentru adversar şi păstrarea
integrităţii fizice şi psihice a acestuia. Un sportiv se va comporta în spirit de fair-play atunci când se va gândi
şi la ceilalţi. Marii sportivi sunt expresii ale înaltelor valori morale. Ura şi dispreţul au fost înlocuite cu
dragostea şi respectul. Îmbrăţişările şi felecitările de după întrecere stau mărturie.
Cel ce joacă după regulile fair-play-ului respectă regulile scrise şi nescrise A fi fair faţă de adversar
înseamnă totodată să dispui de toleranţă şi echilibru.Educaţia întru fair-play îi încurajează pe oameni să înveţe
să fie mai calmi şi mai relaxaţi, astfel, mai corecţi. Cuvântul englezesc, tradus, înseamnă joc corect, cinstit,
dar de la această exprimare concisă s-a trecut treptat la adoptarea unui adevărat cod al bunelor maniere pe
terenurile de sport, devenind astfel un cod moral-etic-sportiv universal.
Fair play – ul se manifestă prin:
 acceptarea fără comentarii a deciziilor arbitrilor, exceptând sporturile unde regulamentul autorizează
un recurs;
 voinţa sportivului de a câştiga, obiectiv principal şi esenţial, dar refuzând acceptarea victoriei atunci
când este obţinută necinstit;
 respectul de sine însuşi şi care cuprinde :onestitate, atitudine fermă şi demnă în faţa unui
comportament neloial;
 respect faţă de partener;
 respect faţă de adversarul victorios sau invers, cu conştiinţa că el este partenerul indispensabil la
formarea prieteniei sportive;
 respect faţă de arbitru, exprimat printr-un efort constant de a colabora cu el;
 modestie în victorie, linişte şi calm în înfrângere, generozitate proprie pentru a crea relaţii umane
călduroase şi durabile.
Comportamentul fair-play nu poate fi predat, la urma urmelor, el trebuie trăit şi învăţat.
Decalogul fair play-ului şi toleranţei în sport:
1. Aşa cum te respecţi pe tine, să-i respecţi şi pe cei din jurul tău;
2. Să urmăreşti mereu cu tărie şi credinţă, să creezi o armonie între trup şi suflet;
3. Să încerci să fii vesel şi bine dispus pentru că orice stare se transmite;
4. Să te străduieşti să-ţi păstrezi cumpătul împotriva instinctelor personale;
5. Să lupţi din răsputeri până în ultima clipă şi să nu te supere nereuşitele decât dacă sunt rezultatul
propriilor tale greşeli;
6. Să fii modest în faţa victoriei şi să recunoşti meritele celor învinşi;
7. Să nu laşi dezamăgirea, supărarea şi ura să-şi facă loc atunci când eşti învins şi să ai demnitatea de
a da mâna şi a-l recunoaşte pe învingător;
8. Să înveţi şi să respecţi regulile jocului şi ale antrenamentului;
9. Să respecţi deciziile arbitrului;
10. Să respecţi coechipierul, adversarul şi, nu în ultimul rând, PUBLICUL.
Jocul corect învăţat pe terenul de sport influenţează individul pe parcursul întregii vieţi. Elevii se
obişnuiesc să suporte cu demnitate înfrângerile şi să guste satisfacţiile victoriei. Cei care deprind acest lucru
pe terenul de sport îl transpun mai târziu şi în viaţă. Renumitul romancier Ernest Hemingway spunea:
“Sportul te învaţă să câştigi cinstit. Sportul te învaţă să pierzi în mod demn. Prin urmare, sportul te
învaţă de toate - te învaţă ce este viaţa”.
Oameni iluştri, din toate epocile, şi-au exprimat gândurile despre sport în general dar şi despre fair-play.
Închei această « pledoarie » despre fair-play cu câteva citate celebre:
”Fii adversar cinstit! Omul înţelept poate fi nevoit să devină adversar, dar nu şi un adversar nedemn.”
(Gracian Y Morales)
44
”Moralul, pe care ţi-l oţeleşte sportul atunci când eşti cu adevărat un sportiv ideal, recunoscând valoarea
adversarului direct, respectându-l pe omul din faţa ta, concentrându-ţi replica exclusiv în limita acelui fair-
play, în cadrul luptei deschise şi sincere, cinstite, dar necruţătoare, drepte şi umane, din sport l-am format.” (I.
Jalea)
”Dacă vrea să ajungă primul, omul nu trebuie să pună piedică celui care aleargă împreună cu el…Vrei
să fii primul, caută să mergi pe căi cinstite”. (M. I. Kalinin)
”Marii sportivi sunt, în acelaşi timp, expresii ale înaltelor valori morale. Ura şi dispreţul au fost înlocuite
cu dragostea şi respectul. Priviţi acele spontane îmbrăţişări şi felicitări după întrecerile sportive. Ele sunt
mărturii nesilite, necalculate, faţă de valoarea verificată în lupta dreaptă, deschisă.” (G. Macovescu)
Bibliografie:
1. V. Bănciulescu, T. Corneşan, „Sportul în aforisme“, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976
2. A. Dragnea, „Teoria educaţiei fizice şi sportului“, editată de FEST, Bucuresti, 2002
Potenţialul climatic din jurul orașului Slatina şi rolul său asupra habitatului uman
Diaconu Rodica
Colegiul Național ”Radu Greceanu” Slatina
Factorii genetici ai climei.

Climatul din jurul orașului Slatina face parte din climatul general specific Câmpiei Române, mai precis
a părţii centrale a acesteia, respectiv un climat temperat continental. Pentru analiza condiţiilor climatice din
localitatea luată în studiu s-a ţinut seama de o serie de factori naturali.
a) Factori radiativi reprezentaţi de radiaţia solară directă, radiaţia solară globală compusă din suma
primelor două înregistrează valori anuale diferite în funcţie de sezon. Astfel, radiaţia globală se menţine între
valorile de 0,04cal/cm2/minut în diminețile zilelor din perioada echinopţiilor şi 0,25cal/cm2/minut în cele ale
solstiţiului de vară. Valoarea medie anuală este de 118 kcal/cm2.
b) Factorii dinamici generează variaţiile neperiodice ale vremii. Principalele sisteme barice (cicloni şi
anticicloni) duc la deplasarea maselor de aer, fapt care generează perturbaţii în dezvoltarea proceselor
atmosferice caracteristice acestei regiuni, unde frecvenţa cea mai mare o au vânturile care bat dinspre nord-
est,est şi nord-vest, însă cel mai mare intensitate o au vânturile de vest.
c) Factorii fizico-geografici sunt reprezentaţi de altitudinea reliefului,forma alungită a văii Oltului şi
caracterul de adăpost al acesteia, gradul de acoperire cu vegetaţie, natura stratului de sol. Prin aşezarea
geografică şi prin implicarea acestor factori naturali climatul bazinului hidrografic inferior al râului Olt în care
se încadrează și orașul Slatina este influenţat în mod direct, căpătând nuanţe cu specific local.
Un rol determinant îl are orientarea pe direcţia nord-sud a văii Oltului şi diferența e altitudine dintre
lunca şi terasele Oltului fapt care impune etajarea fenomenelor meteorologice cât şi canalizarea maselor de
aer şi menţinerea unui climat de adăpost.
Lipsa vegetaţiei, care pe teritoriul orașului ocupă suprafeţe foarte mici are un rol important în diminuarea
valorii umidităţii aerului. Nivelul umidităţii aerului este însă influenţat în sens pozitiv de prezenţa pe cursul
râului Olt a unor întinse lacuri de acumulare.
Pentru caracterizarea climatului local, am folosit datele unor înregistrări de la staţia meteorologică
Strehareţi din municipiul Slatina care a fost amplasată în condiţii morfoclimatice necorespunzătoare. De
asemenea am folosit datele şi informaţiile oferite de Atlasul Climatologic al României (1966) precum şi alte
lucrări de specialitate care au avut ca obiect de cercetare aria limitrofă orașul Slatina.
Regimul termic.
Repartiţia valorilor medii de temperatură la nivelul comunei este relativ uniformă datorită faptului că
diferenţele altitudinale între partea de jos şi cea de sus a localităţii nu sunt prea mari .
Atlasul Climatologic al R.S.România, încadrează orașul Slatina în izoterma multianuală de 10-110 C.
Temperatura medie multianuală la nivelul orașului este de 10,70 C. Prin analogie, se poate spune că pe terasele
Oltului temperatura medie multianuală a aerului are o valoare ceva mai scăzută, respectiv 10,30 C .
Durata medie de strălucire a soarelui ajunge la 1350-1400 de ore în sezonul cald (aprilie – octombrie)
pentru ca în sezonul rece să se situeze în jurul valorii de 700 ore (octombrie – aprilie). Însumând cele două
valori, obţinem o durată medie anuală de strălucire a soarelui de 2100 ore pe an .
Analizând temperaturile medii lunare pentru regiunea respectivă în perioada 1896-1996, se poate
constata că luna cea mai rece a anului este ianuarie cu o medie termică de -2,70 C iar luna cea mai caldă este
luna iulie cu o medie de temperatură de +22,40 C.
45
Valorile temperaturii minimă şi maximă absolute pentru staţia Meteorologică de la Slatina au avut
următorii indici :
- Temperatura minimă absolută – 35,60 C la 15.01.1893
- Temperatura maximă absolută +41,80 C la 10.08.1952
Durata de timp cu temperaturi mai mici de zero grade Celsius este în medie de 71 zile pe an. Scăderea
temperaturilor sub zero grade Celsius pe teritoriul luat în studiu cuprinde intervalul dintre sfârşitul toamnei şi
începutul primăverii. Cel mai timpuriu îngheţ s-a produs pe 21 octombrie iar cel mai târziu pe 6 mai .Durata
medie a intervalului anual fără îngheţ este 210-220 zile. Se ştie că zilele cu îngheţ timpuriu (octombrie) şi cele
cu îngheţ târziu (aprilie) sunt în legătură cu brumele atât de păgubitoare pentru culturile agricole.
Aceste fenomene duc frecvent la o întârziere a lucrărilor agricole mai ales în legumicultură şi produc
pagube mai ales atunci când ele se succed după lunile februarie şi martie caracterizate printr-un regim termic
mai ridicat care generează o inflorescenţă mai timpurie a vegetaţiei.
Diferenţele altitudinale şi caracterul de adăpost din lunca Oltului favorizează câteodată inversiunile
termice mai frecvente în lunile decembrie – februarie şi cantonarea ceţii în lunca Oltului, acest fenomen fiind
favorizat şi de prezenţa lacurilor de acumulare de pe râul Olt.
Temperatura solului variază în funcţie de anotimp. Cele mai scăzute temperaturi medii la nivelul solului
se înregistrează în luna ianuarie – 2,40 C iar cele mai ridicate se înregistrează în luna iulie +21,80 C. Din analiza
temperaturii la nivelul solului rezultă că acesta este negativă numai trei luni pe an. Creşterile de temperatură
cele mai semnificative sunt începând cu luna aprilie, când debutează de fapt şi campania agricolă de primăvară.
Excepţia fac culturile agricole în sere şi solarii care sunt mai timpurii ( lunile februarie şi martie).
Regimul precipitaţiilor atmosferice.
Precipitaţiile atmosferice constituie una dintre cele mai importante componente ale climatului local, cu
largi implicaţii în cadrul său natural şi economic. Cauzele principale care duc la formarea precipitaţiilor
atmosferice în zonă sunt în primul rând cele legate de circulaţia generală a atmosferei, pe fondul căreia ceilalţi
factori fizico-geografici îşi manifestă influenţa. Dintre aceşti factori o importanţă deosebită o au:
- Compartimentarea morfologică a acestui spaţiu de tranziţie, fizionomia diferită a sectorului de vale,
prezenţa diferenţiată a formaţiunilor vegetale şi nu în ultimul rând existenţa în imediata apropiere a unei întinse
arii lacustre.
- Media multianuală a precipitaţiilor la nivelul orașului Slatina este de 542 mm ceea ce înseamnă o
cantitate sub media pe ţară cu aproape de 100 mm. Analizând precipitaţiile medii lunare de la punctul
pluviometric Slatina în 1960-1975( după Ioan Stănescu) rezultă că regimul pluviometric prezintă un maxim în
luna iunie şi un minim în luna ianuarie.
- În perioada rece a anului, cad cele mai mici cantităţi de precipitaţii, o parte însemnată din acestea fiind
sub formă de ninsoare. Numărul anual al zilelor cu zăpadă la sol este cuprins între 50 şi 60. stratul de zăpadă
foarte rar persistă după 1 martie, fapt ce permite o declanşare optimă a lucrărilor agricole. Din datele prezentate
rezultă că regiunea se află din punct de vedere pluviometric sub aria izohietei de 600 mm considerată ca fiind
optimă ca regim pluviometric.
Umiditatea aerului şi nebulozitatea.
Din analiza valorilor medii ale umidităţii aerului rezultă un maxim de vară în luna iulie şi un minim de
iarnă în luna ianuarie.
Mersul diurn al umidităţii relative a aerului este în strânsă legătură cu mersul diurn al temperaturii
aerului. Se constată un maxim în ultimele ore ale nopţii şi un minim în primele ore ale după-amiezii când
temperatura aerului are cea mai ridicată valoare. Umiditatea relativă a aerului măsurată la staţia meteorologică
Slatina are valoarea medie de 69 %. În spaţiul orașului, umiditatea relativă a aerului are valori mai mici în
jumătatea estică a orașului şi mai ridicate în jumătatea vestică datorită prezenţei ariei lacustre şi pădurilor din
lunca Oltului.
Nebulozitatea influenţată de radiaţia solară, umezeala aerului şi gradul de acoperire a solului cu vegetaţie
înregistrează cele mai mari valori în sezonul rece al anului. Astfel, în luna ianuarie indicele nebulozităţii este
de 5,6-6,2. Vara, nebulozitatea are cele mai scăzute valori, astfel, în lunile iunie, iulie şi august valorile se
situează în jur de 5,1. Valori ridicate ale nebulozităţii se înregistrează şi în luna noiembrie 5,9-6,1. Numărul
mediu anual de zile cu cer acoperit la staţia meteorologică Slatina în perioada 1921-1955 a fost cuprins între
120-140 zile, cele mai multe înregistrându-se în luna noiembrie. Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin
este destul de ridicat, 80-95 zile, iar lunile cu cele mai multe zile senine sunt august şi septembrie (9-21 zile).
Regimul eolian.
Acesta corespunde în general circulaţiei maselor de aer de deasupra ţării noastre din est, nord-est, nord-
vest şi vest. Frecvenţa cea mai mare o au vânturile din est, nord-vest şi vest.
46
Informaţiile culese de la staţiile meteorologice din regiune indică viteze medii anuale ale vânturilor
cuprinse între 2,6 şi 3,2 m/s. La intensităţi mai mari, vânturile din nord-vest se canalizează pe valea Oltului, în
acest sens dispunerea pe direcţia nord-sud a văii având un rol important. Ariile lacustre din apropierea comunei
nu au o întindere suficient de mare pentru a duce la formarea unor prize locale, sau chiar dacă acestea se
formează au o intensitate extrem de scăzută.
În anotimpul rece, între lunile noiembrie şi februarie, sau chiar martie, se remarcă o frecvenţă de 2,3
manifestări pe sezon ale crivăţului care bate pe direcţia est-vest şi aduce cantităţi moderate de precipitaţii sub
formă solidă.
Vara, în lunile iulie-august, au loc deplasări ale unor mase de aer de origine mediteraneană, mase de aer
cald şi uscat, concretizate prin vântul numit austrul, cunoscut de localnici şi sub numele de „ traistă goală”
datorită lipsei precipitaţiilor. Tot vara, o circulaţie din sectorul estic a aerului care durează câteva zile se
finalizează de regulă cu precipitaţii sub formă lichidă, ploi care pot să dureze un timp mai îndelungat. La
altitudini mai mari, regimul eolian este sub influenţa circulaţiei generale, dominant vestică. Din analiza
fenomenelor climatice de pe raza orașului se pot distinge două topoclimate:
- Un topoclimat de interfluviu şi terase specific altitudinilor mai mari din estul orașului, cu o intensitate
mare a vânturilor şi cu temperaturi medii anuale ceva mai scăzute.
- Un topoclimat al frunţilor de terase inferioare şi de luncă, prezent în lunca Oltului care se caracterizează
printr-o umiditate mai ridicată, o intensitate mai scăzută a vânturilor şi o persistenţă a ceţii.
Ambele tipuri de topoclimat au un deficit hidric, mai puţin evident însă în lunca Oltului unde apele
freatice situate aproape de suprafaţă compensează parţial lipsa apei în perioadele de secetă.
Poluarea mediului în care trăim.
Mediul natural din localitatea în care trăiesc a suferit profunde schimbări asaltat de propagarea
tehnologiei ca fenomen global. Poluarea mediului concretizată sub mai multe aspecte (aerului, apei, solului,
fonică) de-a lungul timpului a afectat și localitatea noastră având urmări negative asupra stării de sănătate a
locuitorilor. După 1990 și în orașul Slatina, măsurile privind starea mediului au devenit o preocupare. Aerul
constituie mediului înconjurător în care elementele nocive se propagă rapid și pe spații extinse. Contaminarea
aerului provine din surse care elimină cantități mari de praf și gaze. Calitatea aerului, datorită specificului
activităților industriale desfășurate s-a îmbunătățit, prin implicarea tuturor factorilor de răspundere implicați
în protejarea mediului înconjurător. Astfel, investitorii majori care au preluat fabricile au făcut investiții majore
prin retehnologizare, folosirea unor filtre performante așa încât aparatele de măsurare a emisiilor de noxe au
arătat o diminuare substanțială a acestora. O problemă majoră o reprezintă încă pulberile în suspensie prezente
în atmosferă, mai ales în centrul orașului. Creșterea parcului auto a determinat un trafic intens al
autovehiculelor ducând la poluare fonică mai ales în centrul orașului la ore de vârf. Se impune o variantă
ocolitoare care să devieze traficul în afara orașului, evitându-se astfel disconfortul produs de tepidațiile care
afectează locuințele și provoacă surmenarea populației.
Viața omului nu se poate desfășura în lipsa apei. În organismul uman apa intră în compozișia organelor,
țesuturilor și lichidelor biologice. Pentru plante apa are o importanță deosebită în procesul de fotosinteză.
Aprovizionarea cu apă a orașului se face în principal din puțuri de adâncime medie și mare, ceea ce
înseamnă că nu există pericolul ca aceasta să fie afectată de poluanții de suprafață. Calitatea apei potabile , a
rețelei de canalizare și a râului Olt se înscrie în parametri normali conform datelor furnizate de Compania de
Apă. Există totuși unele probleme cu anumite puțuri care au un conținut de amoniu, periculos pentru populație.
O problema majoră a reţelei de apă este vechimea infrastructurii, o mare parte din aceasta depăşind perioada
normală de utilizare. Acest fapt afectează negativ calitatea apei recepţionate de consumatorii casnici. În ceea
ce priveşte situaţia apei râului Olt, un aspect pozitiv este acela că sistemul de lacuri în cascadă elimină în mare
măsură sursele de poluare pe râu; exceptând posibilele accidente, singurul pericol este reprezentat de
încărcătura bacteriologică.
La nivelul județului au fost demarate o serie de evenimente cu sprijinul Agenției Naționale de Protecție
a Mediului : Actiuni Ziua Zonelor Umede; Campanii in sprijinul cetatenilor; Campania Let`s do it Romania;
Saptamana Mobilitatii Europene; ImaginAIR - photo story competition - o competitie Foto-Poveste; Lansarea
proiectului "EcoAtitudine - Responsabilitate, Informatie, Actiune"Zone Umede si Agricultura iar sloganul
"Zonele Umede si Agricultura: parteneri pentru dezvoltare"
Bibliografie
apmot.anpm.ro/ Starea mediului în județul Olt, 2012
www.primariaslatina.ro/dezvoltare_durabila. Starea calității mediului în județul Olt, 2012
47
Rolul biomasei în eficiența energetică

Diaconu Valeria,
Liceul Tehnologic ”Alexe Marin” Slatina, jud. Olt
Biomasa a fost utilizată în scopuri energetice încă din momentul descoperirii focului de către om, iar în
prezent este folosită atât la încălzirea încăperilor, cât și la producerea energiei electrice și a carburanților pentru
automobile.
Biomasa este considerată una din principalele forme de energie regenerabilă. Statisticile actuale indică
faptul că țările în curs de dezvoltare își acoperă circa 38% de nevoile proprii de energie din biomasă, iar în
unele din aceste țări, arderea lemnului de foc reprezintă până la 90% din consumul total de energie. În plus,
biomasa are o contribuție importantă la reducerea efectului de seră și nu produce ploi acide, datorită unui
conținut de sulf mai redus decât cel existent în structura combustibililor fosili.
Biomasa cuprinde toate formele de material vegetal și animal, crescute pe suprafața terestră, în apă sau
pe apă, precum și substanțele produse prin dezvoltarea biologică. Ea reprezintă partea biodegradabilă a
produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și
industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.
Deșeurile care sunt folosite în producerea de biomasă sunt:
 primare (produse din plante sau produse forestiere);
 secundare (produse la prelucrarea biomasei pentru producerea produselor alimentare sau a altor
produse din lemn);
 terțiare (deșeuri menajere, deșeuri lemnoase , deșeuri de la trecerea apelor uzate, etc).
Pentru a putea produce bioenergie într-o anumită zonă, trebuie luate în considerare tehnologiile și
tipurile de biomasă, în contextul în care o parte covârșitoare a biomasei disponibile pentru bioenergie provine
din material vegetal și din produse animaliere. Deșeurile generate în procesul de producție, deșeurile
industriale și cele municipale solide reprezintă o altă sursa importantă.
Pentru a converti reziduurile și deșeurile în energie, există numeroase opțiuni disponibile, precum:
depozitarea deșeurilor, incendierea, piroliza, gazeificarea, digestia anaerobă, etc. De aceea, atunci când este
aleasă tehnologia, aceasta trebuie să se facă în funcție de tipul de deșeu, calitatea acestuia și condițiile locale .
Pentru că fiecare țară are propria politică în gestionarea deșeurilor, transferul de tehnologie de la o țară la alta
poate fi total nepotrivit, deși din punct de vedre tehnic nu ar trebui sa existe impedimente.
Impact pozitiv asupra mediului
Nu pot fi eliminate cantități mari de deșeuri, dar poate fi minimizat impactul lor asupra mediului, printr-
o utilizare durabilă, care presupune reducere, reutilizare și reciclare, dar și clasificarea strategiilor de
management al deșeurilor în funcție de dezirabilitatea acestora, în scopul minimizării.
În prezent, obținerea de energie într-un mod curat și eficient reprezintă o provocare majoră, în contextul
în care producerea energiei și a biocombustibililor din deșeuri și reziduuri a devenit foarte importantă datorită
efectului pozitiv la nivel economic și asupra mediului.
Tipuri de deșeuri
 Deșeurile provenind din surse urbane și industriale sunt o sursă atractivă de biomasă, deoarece
materialul a fost deja colectat și poate fi achiziționat la un preț negativ.
 Deșeurile din agricultură sunt deșeuri de pe câmp (materialul rămas pe câmp sau în livezi după
recoltare) și reziduuri de procesare (material rămas după procesarea recoltei, coji, semințe, rădăcini).
 Deșeurile din sectorul forestier (lemnul provenit de la tăieri, reziduuri de exploatare forestieră, arbori,
arbuști, scoarță de copac, etc.). În mod natural, reziduurile forestiere sunt considerate un combustibil
mai bun decât reziduurile agricole, dar valoarea densității lor și sistemul de colectare (mai ales atunci
când panta terenului este mare) duc la un cost mare al transportului; emisia netă de CO2 produsă pentru
fiecare unitate de energie furnizată de reziduurile din exploatarea pădurilor este mai mică decât cea
produsă de alte deșeuri agricole, din cauza fertilizatorilor și pesticidelor utilizate în agricultură.
Estimarea potențialului de biomasă
În momentul începerii unui proiect care folosește biomasă este foarte important să se analizeze prețul
pentru producția și transportul biomasei și să se realizeze o estimare în detaliu a potențialului și a
disponibilității biomasei, pe baza caracteristicilor teritoriului analizat. Dacă omniprezența reprezintă unul din
marile avantaje ale biomasei, aceasta este în același timp și marele său dezavantaj.
48
Agregarea întregii cantități de biomasă dintr-un anumit teritoriu într-o instalație centrală de procesare
presupune costuri mari, dar producția concentrată de biomasă și o bună capacitate de stocare duc la obținerea
unor economii importante.
Chiar dacă resursa de biomasă este prezentă în mod natural peste tot, nu toată cantitatea de biomasă
poate fi utilizată în scopuri energetice.
Tipuri de biomasă
Biomasa primară - rezultă din fotosinteza plantelor; reprezintă ansamblul de materii prime vegetale,
cu creșterea mai mult sau mai puțin rapidă, folosite direct sau în urma unui proces de conversie, în alimentația
umană, furaje, diferite industrii sau pentru producerea de energie.
Biomasa secundară - este produsă de animalele ierbivore și omnivore, fiind vorba despre produsele
reziduale obținute din activitățile industriale de creștere a vitelor.
Biosfera reziduală - include: paie, rumeguș, resturi de la abatoare, reziduuri urbane, etc.
Biomasa fosilă - este reprezentată de petrol, gaze naturale și cărbune.
Bibliografie:
1. Oxigen – Energie pentru afaceri, pag. 42, nr. 1 (28) / 2017;
2. www.engie.ro .
Eco - Natura. Energia durabilă

Dumbravă Natalia,
Școala Profesională Band, jud. Mureș
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca resursă energetică globală şi nepoluantă este unul din
principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în contextual dezvoltării durabile, au ca scop
reducerea consumurilor energetice, creşterea siguranţei în alimentare cu energie, protejarea mediului
înconjurător şi dezvoltarea tehnologiilor energetice viabile. Obiectivul principal al folosirii energiilor
ecologice şi regenerabile îl reprezintă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Energiile regenerabile sunt: lumina soarelui, forţa apelor , biomasa, forţa eoliană etc.
1. Sursa directă comună a tuturor resurselor regenerative este soarele. Resursele solare sunt inepuizabile
(pentru globul pământesc, soarele furnizează de 15.000 ori mai multă energie decât consumul anual de
energie). Sursa solară poate livra Pământului energie pentru cel puţin cinci miliarde de ani.
Activitate practică: Colorarea soarelui.
2. Sursa hidro poate fi considerată sursă regenerabilă de electricitate. În timpul zilei, când cererea de
curent electric este mare, hidrocentrala va produce energie. În timpul nopţii, hidrocentrala se va transforma în
consumator, pentru a prelua surplusul de energie din reţea, inclusiv energia produsă de reactoare. Practic,
hidrocentrala pompează apa din aval în lacul de acumulare din amonte, iar apa respectivă va fi refolosită în
timpul zilei următoare, pentru a produce energie electrică.
Activitate practică desfăşurată cu elevii: căutarea pe internet de imagini cu diferite hidrocentrale din
ţara noastră.
Valurile apelor reprezintă o deosebită sursă de energie, de exemplu: Marea Neagră. Activitate practică:
Răsfoirea albumului cu poze de la Marea Neagră.
3. Sursa eoliană - vânturile sunt capabile prin valorificare să producă o mai mare cantitate de energie
decât întregul consum anual de energie. Lucrările de modernizare încearcă să remedieze singurele probleme
apărute (construcţia de parcuri eoliene şi stocarea energiei produse-marea parte din energie se pierde datorită
lipsei depozitării).
Activitate practică: Morişca.
4. Biomasa - este o energie regenerabilă care furnizează biocombustibil (stare solidă) şi biocarburanţi
(formă lichidă). Exemple: - Lemnul - arderea lemnului produce mai puţine emisii de gase faţă de alte substanţe
folosite în producerea combustiilului. Consecinţa drastică- defrişări masive.
Activitate practică: Udăm pomii şi plantele.
5. Recuperarea deşeurilor organice - ar ajuta la producerea de energie şi căldură.
Activitate practică: Colectarea selectivă a deşeurilor.
6. Biocarburanţii lichizi (produşi din plante, precum: floarea-soarelui, trestia de zahăr, grâu, porumb,
rapiţă, etc.) ar asigura reducerea drastică a poluării asupra mediului înconjurător şi ar stimula cultivarea
terenurilor agricole şi nu lăsarea lor în paragină.
49
Activitate practică: Recunoaşterea diferitelor plante şi a culturilor specific diferitelor zone din ţara
noastră.
Alte activităţi utile desfăşurate cu elevii:
- evitarea consumului de energie în exces (activitae practică- nu lăsăm în urma noastră lumina aprinsă,
citirea facturii de curent etc);
- alegerea electrocasnicilor cu consum redus de energie (ex. importanţa studieri etichetei unui produs
înaintea achiziţionării);
- reducerea drumurilor efectuate cu autoturismul personal şi alegerea mijloacelor de transport în comun,
bicicleta sau mersul pe jos etc.
În concluzie, viitorul copiilor noştri depinde în mare măsură de educaţia şi exemplul oferit de noi,
părinţii lor şi de aceea copilaşii trebuie să cunoască de la cea mai fragedă vârstă importanţa gestionării şi
protejării surselor de energie durabilă.
Bibliografie
1. Neguț Silviu (2016), Mica enciclopedie a României pentru copii, Editura Art Educațional, București;
2. Ploscariu Nicolae (2016), Științe ale naturii - Manual, clasa a IV-a, Editura Arthur la Școala,
București;
3. Popa Ionuț, Rădulescu Camelia Carmen (2016), Geografie - Manual clasa a IV-a, Editura Arthur la
Școala, București.
Laserul de la Măgurele
Prof. Dumitrescu Dalia Cristina
Colegiul Naţional ”Ion Minulescu”, Slatina, Olt
Laserul de la Măgurele, ELI-NP (Sistemul „Extreme Light

Infrastructure - Nuclear Physics”, a atins cea mai mare putere din
lume. S-a întâmplat la începutul acestui an, când cercetătorii de la
Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia
Hulubei”, ce sunt parte a proiectului european ELI-NP, au reuşit
să atingă o putere stabilă a laserului de 7 petawaţi. (adică 7
1015watts).
Laserul de la Măgurele este considerat cel mai puternic din
lume, cu cele mai performante echipamente şi cel mai strălucitor
fascicul Gamma. 140 de persoane lucrează în total la acest proiect,
din care 120 sunt cercetători români şi străini din întreaga lume, care au venit să lucreze la cel mai mare proiect
ştiinţific în care este implicată România.Investiţia este destinată cercetărilor fundamentale.
Anul trecut s-a atins puterea intermediară care de fapt era conform planului de 3 petawaţi, iar acum intră
în testele finale pentru puterea nominală de 10 petawaţi, iar la începutul acestui an a fost confirmat că s-a atins
deja puterea cea mai mare din lume, de 7 petawaţi.
Ajungerea la o putere nominală de 10 petawaţi, pe care cercetătorii de la Măgurele speră să o atingă în
următoarele luni, va permite realizarea unor experimente complexe, de interacţie a luminii şi de generare a
unor stări speciale. Până acum, cel mai puternic laser din lume era considerat cel din Coreea de Sud, unde au
fost demonstraţi 4 petawaţi.
Început în 2016, proiectul de asamblare a laserului de la Măgurele este realizat cu fonduri europene, în
parteneriat cu compania franceză Thales. Costul total al proiectului se ridică la peste 300 de milioane de euro.
Sistemul „Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics” (ELI-NP) este în realitate alcătuit din două
componente. Prima este alcătuită din două lasere de mare putere (două braţe a câte 10 petawaţi fiecare, 10
petawaţi însemnând 10% din puterea Soarelui), iar a doua este reprezentată de un generator de radiaţii gamma
cu caracteristici performante.
Sistemul de fascicule gamma de mare intensitate este format dintr-un accelerator de electroni de 700
de milioane de electroni-volţi şi un laser de foarte mare frecvenţă. Din interacţiunea acestor două
componente, vor rezulta razele de fascicul gamma.
În acei 700 de milioane de electroni-volţi stă energia electronilor. Adică ei sunt acceleraţi la viteze
foarte apropiate de viteza luminii şi, după aceea, ei întâlnesc nişte fotoni. Fotonii sunt particulele de lumină de
la laser. Laserul produce aceşti fotoni şi îi trimite într-o coliziune aproape la 180 de grade în direcţia opusă
fasciculului de electroni. Ce se întâmplă acolo este un fenomen care poate fi descris în termeni mai intuitivi,
aşa, o ciocnire între ceva foarte greu, care sunt electronii, şi ceva foarte uşor, care sunt fotonii. Cu ajutorul
50
ELI-NP, cercetătorii îşi propun să găsească soluţii şi răspunsuri pentru o serie de probleme pe care încă nu le
ştim sau nu le putem rezolva. Astfel, o aplicaţie care ar putea rezulta din experimentele făcute la Măgurele ar
fi o metodă revoluţionară pentru tratarea cancerului, acolo unde nu se mai poate interveni chirurgical. O altă
aplicaţie ar fi simularea radiaţiei cosmice pentru a vedea cum se comportă materialele din care sunt făcute
staţiile spaţiale sau navetele spaţiale pentru o călătorie de lungă durată, precum o viitoare misiune spre Marte.
Tot la ELI-NP s-ar putea accelera particulele cu ajutorul laserului, metodă care ar putea putea înlocui pe
viitor, cu succes, tehnologia costisitoare folosită acum la CERN. Nu în ultimul rând, cercetătorii îşi propun să
găsească răspunsuri la probleme de fizică teoretică, de exemplu distribuţia elementelor în Univers.
Important este că proiectul va repune România pe harta globală a cercetării.
Bibliografie:
https://www.descoperă.ro
https://evz.ro/laserul-măgurele-functional-românia.html
Sportul - o necesitate a lumii moderne

Prof. Dumitrescu Gabriel
Liceul cu Program Sportiv, Slatina, Olt
Sportul are ca trăsătură fundamentală competiţia cu caracter preponderent de întrecere, dar şi caracter
formativ, prezent atât în sportul de performanţă cât şi în sportul pentru toţi. Funcţiile sportului sunt complexe,
acţionând asupra sportivului, răspunzând nevoii de mişcare a tinerilor de pretutindeni. De altfel corespondenţa
între practicarea educaţiei fizice şi sportului, în diversele ei forme şi efectul, impactul acestora, se răsfrânge în
ansamblul vieţii sociale, aducând continuitatea structurală a întregului sistem formativ şi educaţional.
În domeniul educaţiei fizice şi sportului există obiective cu funcţii fiziologice, altele cu funcţii
instructiv-educative şi nu în ultimul rând , obiective cu funcţii sociale. Dacă îmbinăm funcţiile, cea de profesie,
educativă, de relaxare, de divertisment, igiena, de autodepăşire, ajungem la relaţiile interpersonale atât de
importante în dezvoltarea tineretului.
O societate sănătoasă nu se poate construi fără a înţelege rolul educaţiei fizice în evoluţia copiilor către
maturitate. Cum s-ar putea educa mai bine copiii să respecte reguli, dacă nu iniţiindu-i în respectarea
regulamentului de joc. Când vor fi educaţi să respecte reperele de spaţiu şi timp, “ai voie de acolo, până acolo,
şi din momentul iniţial atâtea minute”, mai mult, cine altcineva poate introduce atâtea restricţii dacă nu
regulamentul unui joc sportiv în acelaşi timp satisfăcând funcţia de mişcare, divertisment, dar şi angajamentul
şi lupta în limitele sportivităţii.
Mentalitatea de învingător trebuie creată din copilărie şi se regăseşte pe parcursul vieţii în toate
domeniile de activitate. Dorinţa de autodepăşire, condiţie necesară a progresului societăţii, poate fi dezvoltată
mai ales prin sport, ducând la dezvoltarea personalităţii individului.
Prin activităţile sportive, competiţionale sau de recreere, prin petrecerea timpului liber într-un mod
plăcut, organizat, benefic pentru sănătate, se poate satisface nevoia de mişcare, dar şi dorinţa de a urmări
întrecerile sportive ca spectatori, ceea ce face ca fenomenul sportului să devină fenomen social.
Activitatea sportivă dezvoltă spiritul de sociabilitate, dezvoltă relaţiile interumane şi contactul fizic
dintre combatanţi se dispută în condiţii regulamentare de fair-play. Eficienţa sportului nu se poate obţine fără
eficienţa economică, completând latura formării, a educaţiei sportivilor, a dezvoltării fizice şi psihice
multilaterale, ce vizează planul psiho-social, cultural.
Mens sana in corpore sano, spune un dicton latin care reprezintă şi azi motto-ul după care ar trebui să
ne ghidăm cu toţii. Mişcarea fizică în aer liber sau într-o sală de sport, fie şi numai pentru câteva ore pe
săptămână, îmbunătăţeşte randamentul intelectual şi redă tonusul fiecăruia dintre noi. În acelaşi timp, mişcarea
fizică creează o armonie între trup şi suflet. Trebuie să promovăm sportul în ţara noastră fiindcă este de preferat
ca oamenii să aibă mai degrabă exaltare sportivă decât pe cea a alcoolului sau a drogurilor.
Cel ce priveşte sportul şi educaţia fizică sub aspectul lor fundamental, ca activităţi umane dotate cu o
funcţie socială şi care contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii, se vede tentat imediat să se întrebe
ce relaţie poate exista între aceste activităţi şi cultură. Aceasta pentru că atât sportul cât şi cultura contribuie la
îmbogăţirea patrimoniului uman: în primul rând prin dezvoltarea inteligentă şi chibzuită a corpului nostru, în
al doilea rând, printr-o căutare răbdătoare care urmăreşte în mod constant câmpul inteligenţei şi al sensibilităţii
noastre.
Înainte de toate, sportul şi cultura s-au născut din acelaşi izvor, care se numeşte timp liber. Nu există
cultură şi nu există sport fără acest răgaz, fără acest timp pe care munca îl lasă omului şi cu care poate să facă
51
ce vrea. De altfel este extrem de sugestiv faptul că grecii foloseau acelaşi cuvânt pentru a denumi răgazul,
şcoala şi educaţia.
Sportul poate exprima toate sentimentele, toate emoţiile umane, tot aşa cum cultura şi spectacolul
cultural - în special dansul şi teatrul, artele cele mai complete - exprimă sentimente şi emoţii în actor şi, prin
simpatie, în spectator. Sportul, ca si teatrul, ca şi literatura sau arta, este creator de mituri. Există o mitologie
sportivă.
Sportul îşi are legendele sale, eroii săi şi, oricare ar fi modul sau de exprimare, demonstrează puterea de
creaţie şi relevă strânsa legatură dintre artele complete şi sport. Sportul reprezintă orice forma de activitate
fizica ce are ca obiectiv exprimarea sau imbunatatirea conditiei fizice si psihice, dezvoltarea relatiilor sociale
sau obtinerea de rezultate in competii la toate nivelele, prin intermediul unei activități organizate sau nu.
Practicarea sportului are scopul de a promova în special:
- dezvoltarea mentală, fizică şi socială;
- întelegerea valorilor morale şi ale spiritului sportiv, ale disciplinei şi regulilor;
- respectul faţă de sine şi faţă de ceilalti, inclusiv faţă de grupurile minoritare;
- învăţarea spiritului de toleranţă şi de răspundere (prin asumarea, de exemplu, a sarcinilor legate
de organizare), elemente esenţiale în viaţa unei societăţi democrate;
- dobândirea stăpânirii de sine;
Bibliografie:
https://scoaladesport.ro
Importanţa activităţilor desfăşutrate în natură, asupra dezvoltării preşcolarilor

prof. înv. preşcolar Enuţă Camelia,
Grădiniţa Lizuca, jud. Galaţi
Analizând importanta plimbărilor, excursiilor şi taberelor pentru dezvoltarea preşcolarilor nu se poate

neglija înfluienţa acestora asupra dezvoltării unui limbaj clar şi precis. Fiecare contact cu mediul înconjurător
îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu cuvinte noi, care denumesc lucruri şi caracteristici ale acestora.
Atât o excursie la pădure sau la grădina zoologică, cât şi o plimbare într-un parc sau o vizită la un
magazin constituie prilejuri de exprimare simplă şi directă, de exersare a vorbirii sub toate aspectele.
La fel de preţioasă este contribuţia acestora la îmbogăţirea conţinutului jocului şi al celorlalte forme de
activităţi organizate în grădiniţă. Astfel, în urma plimbărilor excursiilor şi al taberelor organizate în diferite
zone ale ţării în natură, copiii pot reda cu mai multă fantezie şi sensibilitate imaginea realităţii în cadrul
activităţilor de desen şi modelaj; cu materialele culese îşi îmbogăţesc simţitor jocurile de creaţie şi de activitate
manuală. În strânsă legătură cu cele menţionate, plimbările, excursiile şi taberele permit formarea treptată a
sentimentului de respect şi dragoste pentru natură, ca şi pentru muncă. Copilul care a învăţat să admire
parcurile cu flori, să asculte murmurul unui izvor, să observe viaţa unei insecte, obiceiurile unei păsări va
deveni prietenul naturii apoi protectorul ei.
A-l învăţa să cunoască, apoi să ocrotească şi să iubească ceea ce a admirat nu este un obiectiv uşor de
atins, dar care trebuie să stea în atenţia educatoarei atunci când copilul este pus în contact direct cu viaţa.
Concomitent trebuie să-i dezvoltăm copilului simţul frumosului, să-l deprindem să caute permanent frumosul
sub toate aspectele sale. Folosirea în mod educativ, plăcut şi recreativ a timpului liber contribuie, în acelaşi
timp, şi la dezvoltarea fizică prin marea varietate de mişcări a jocurilor desfăşurate în aer liber.
Deoarece jocurile în aer liber dispun de un spaţiu mai larg de desfăşurare de materiale şi elemente de
joc inedite şi diverse, care nu sunt accesibile în incinta unităţii şi dispun de un timp mai îndelung de aplicaţie,
determină faptul că, acţiunile turistice, pot ocupa un loc special în cadrul formelor de organizare al timpului
liber.
Având în vedere adevărul fundamental, si anume că, un psihic sănătos nu poate există decât într-un corp
sănătos, armonios dezvoltat,”Mens sana în corpore sano” trebuie să se acorde o atenţie deosebită şi formării
deprinderilor motrice de baza, formării unei ţinute corecte în timpul mersului, al jocurilor.
Copiii doresc să trăiască o viaţă plină de neprevăzut, o viaţă de mici cercetători exploratori şi învingători
ai forţelor naturii. Ei sunt animaţi de dorinţa de a-şi forma muşchi puternici şi o voinţă de fier pentru a deveni
curajoşi, hotărâţi, îndemânatici, puternici şi rezistenţi. Copiii pot dobândi aceste însuşiri prin participarea la
toate formele de acţiuni turistice (axate în principal pe viaţa în aer liber), care sunt de fapt, activităţi extraşcolare
cu o evidentă înfluienţă informativă.
52
În raport cu natura şi scopul activităţilor desfăşurate în timpul acţiunilor turistice, se realizează

următoarele funcţii:
 Deprinderea copiilor cu viaţa în aer liber, cu deplasările în mijlocul naturii;
 Întărirea şi călirea organismului copiilor, formarea respectului şi dragostei lor faţă de natură;
 Educarea morală, în spirit patriotic, de respect faţă de tradiţiile şi trecutul istoric al acestuia;
 Formarea deprinderilor de muncă, de autogospodărire, de aoto-organizare;
 Oferirea unui cadru socio-geografic corespunzător pentru aplicarea, exersarea şi fixarea unora din
cunoştinţele dobândite de copii din conţinutul diferitelor arii curriculare;
 Furnizarea de material didactic mărunt pentru activităţile zilnice şi laboratoare;
 Realizarea unor legături de prietenie între copiii din diferite locuri ale ţării şi chiar de naţinalităţi
diferite;
 Dobândirea unor cunoştinţe de orientare în teren, de protejare a naturii atât de necesare în viaţă, în
muncă, cât şi în activitatea de zi cu zi.
O acţiune turistică şcolară nu se încheie odată cu înapoierea acasă. În realitate, orice acţiune turistică are
trei părţi distincte şi anume:
 Etapa pregătitoare, de documentare, de studiere a traseului de organizare;
 Etapa de desfăşurare, de culegere şi cercetare a datelor;
 Etapa de triere, de selecţie, prelucrare şi valorificare a rezultatelor.
Subliniez cu acest prilej că fiecare acţiune turistică să fie atent gândită, cu spirit de răspundere, pentru
ca numărul copiilor care beneficiază de roadele ei să fie cât mai mare.
Rezultatele acţiunilor turistice, având ca beneficiar copilul, se valorifică prin intermediul procesului
instructiv-educativ care urmăreşte lărgirea orizontului de cunoştinţe. Astfel, copiii pot alcătui colecţii şi
materiale didactice utile diferitelor activităţi didactice: ierbare, colecţii de esenţe lemnoase, albume cu imagini,
roci, etc..
Din cele reletate reiese că natura oferă imense posibilităţi pentru dezvoltarea copiilor. În natură copiii
se manifestă deosebit, sunt mai activi, cu o permanentă bună-dispoziţie întreţinută de ambianţa pe care
educatoarea ştie să o creeze.
Bibliografie:
* Revista Învăţământul Preşcolar, nr.1-2/ 2005, pag. 125
* Revista Învăţământul Preşcolar, nr.3-4/ 2004, pag. 135
Formarea la tineri a unei atitudini pozitive față de mediu

Prof. Florea Alina Simona,
Colegiul Tehnic Câmpulung, Câmpulung
Natura‚ care este un bun al tuturor și din care facem parte, nu trebuie numai cunoscută, ci mai ales
protejată. Cu cât o cunoaștem mai mult, cu atât înțelegem mai bine necesitatea conservării ei. Ocrotirea naturii,
păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a fiecărui om, începând încă
de la vârste fragede. Educația ecologică este oportună și, cu cât este începută de la o vârstă cât mai fragedă,
cu atât are șanse mai mari de reușită. O condiție esențială a realizării acestei educații ecologice este ca ea să
se conceapă în natură și pentru natură. Un obiectiv extrem de important pentru viitorul omenirii este acela de
a asigura îmbunătăţirea constantă a calităţii vieţii pentru această generaţie şi pentru cele viitoare, în aşa fel
încât să fie respectată moştenirea noastră comună – planeta pe care trăim. Pentru a îndeplini acest obiectiv
trebuie să învăţăm constant – despre noi, despre potenţialul nostru, despre limitele noastre, despre relaţionarea
cu ceilalţi şi cu mediul în care trăim. Educaţia ecologică pentru o dezvoltare durabilă reprezintă o îndatorire
pe viaţă care se constituie într-o provocare pentru indivizi, instituţii şi societate să vadă ziua de mâine ca pe o
zi ce aparţine tuturor sau nu va aparţine nimănui.
Educaţia ecologică este procesul prin care sunt recunoscute valori şi clarificate concepte pentru a se
putea dezvolta abilităţi şi atitudini necesare înţelegerii şi aprecierii relaţiilor dintre om, cultura din care face
parte şi mediul biofizic. Educaţia ecologică include şi exersarea luării de decizii şi formularea unui cod propriu
de conduită privind calitatea mediului.
Printre mijloacele capabile să contribuie la combaterea, conservarea şi dezvoltarea unui mediu sănătos
şi prosper, un rol deosebit îl au activităţile educative, respectiv educaţia ecologică. O asemenea realitate îşi
relevă pe deplin însemnătatea şi dimensiunile în condiţiile epocii contemporane caracterizate prin trecerea la
53
o societate în care resursele naturale trebuie să fie utilizate astfel încât să asigure tuturor indivizilor accesul la
o viaţă de calitate fără a distruge mediul de care acesta depinde într-o măsură din ce în ce mai mare. Acest
lucru reclamă în primul rând un nou stil de viaţă, trăsături novatoare superioare ale modelelor de producţie,
consumaţie şi cooperare. În acest sens educaţia este cea mai importantă achiziţie a unei societăţi, deoarece în
urma acesteia cetăţenii pot participa în mod conştient la atenţia acordată mediului, produsul său constând în
formarea unor cetăţeni responsabili şi receptivi faţă de problemele cu care se confruntă mediul.
Educaţia ecologică prin şcoală iese dincolo de şcoală, în lumea numeroasă a adulţilor cu multitudinea
lor de preocupări şi ocupaţii, dar din ce în ce mai sensibili la ceea ce ar putea afecta viitorul generaţiilor ce vin.
Educaţiei ecologice nimeni nu i se va putea sustrage, întrucât este o educaţie a tuturor. Statutul ei foarte
dinamic, complex, universal, mereu înnoit şi înnoitor, este pe termen lung, însoţind întreaga existenţă umană.
Educaţia ecologică în şcoală şi dincolo de şcoală evaluează mereu contribuţia fiecăruia şi a grupurilor
sociale în soluţionarea problemelor grave privind gospodărirea noastră planetară, starea ei de ordine, de
resurse, de sănătate. Educaţia ecologică îndeamnă permanent la responsabilitate şi solidaritate, la reflecţii şi
acţiune. Satisfacţiile sale vin din iniţiativă, din pasiune și acţiune, răspunzând unui imperativ planetar. Prin
educaţia ecologică se încearcă sensibilizarea omului faţă de ecosistemul în care îşi desfăşoară activitatea încât
să optimizeze relaţia dintre om şi natura înconjurătoare. Factorii care generează necesitatea educaţiei ecologice
sunt: consecinţele dezastruoase ale dezechilibrului dintre mediu şi dezvoltare, industrializarea neraţională care
are ca efect poluarea şi chiar distrugerea naturii, apariţia unor boli generate de degradarea cadrului natural de
existenţă (poluarea aerului, a apei, a solului).
Sensibilizarea tinerilor trebuie să meargă pe linia cultivării respectului faţă de mediul natural, a folosirii
raţionale a resurselor, a responsabilizării în legătură cu gestionarea deşeurilor, a estetizării mediului, a sporirii
resurselor. Lipsa cunoștințelor ecologice generează conduite iresponsabile cu efecte directe în prezent şi mai
ales în perspectivă (alunecări de teren, inundaţii, secetă, găuri în stratul de ozon, infestare radioactivă etc.).
Educaţia cu privire la mediu presupune un set de acţiuni ce vizează structurarea unei culturi ecologice a
omului contemporan, bazată pe stăpânirea unor cunoştinţe, a unor explicaţii, pe interiorizarea de atitudini şi
conduite responsabile faţă de mediul înconjurător. O trăsătură a acestui gen de formare stă în perspectiva
interdisciplinară de construire a acestuia (ecologia născându-se la intersecţia dintre geografie, biologie, chimie,
sociologie, economie etc.).
Educaţia ecologică este educaţia informaţiei, prin lărgirea cunoştinţelor despre mediu. Tinerii vor învăţa
ce înseamnă încălzirea globală, valorificarea deşeurilor solide, consecinţele degradării mediului, rolul pe care
ei ar trebui să-l joace în cunoaşterea şi prevenirea problemelor de mediu.
Educaţia ecologică asigură conştientizarea tuturor obligaţiilor noastre faţă de mediul înconjurător,
ajutându-i pe copii să-şi evalueze şi să-şi clarifice atitudinea faţă de mediu, dar şi contribuţia lor la rezolvarea
tuturor provocărilor mediului ambiant. Copiii trebuie să ştie: cum se plantează un copac, cum trebuie folosite
pesticidele, cum se pot obţine recolte bogate fără a maltrata şi sărăci terenul.
Antrenând elevii în diverse acțiuni: excursii, acțiuni practice de plantare și îngrijire a pomilor și a
florilor, de curățare a spațiilor verzi și de întreținere a acestora, se poate realiza o dezvoltare a spiritului de
inițiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozității.
Elevii însă trebuie ajutaţi să conştientizeze importanţa problemelor de mediu, să acţioneze responsabil
pentru rezolvarea lor încercând să găsească soluţii și să lucreze în echipă. Ei trebuie”să gândească global şi să
acţioneze local”, să găsească un stil de viaţă nou în care omul să fie în armonie cu natura. Educaţia ecologică
desfăşurată în şcoli funcţionează şi ca un liant pentru comunitatea şcolară și locală antrenându-le în lupta pentru
dezvoltarea durabilă care are reale şanse de reuşită numai prin acţiunea solidară, conştientă şi responsabilă a
tuturor membrilor. Pe de altă parte, studiul problemelor de mediu nu se realizează doar pe baza informaţiilor
ştiinţifice, ci trebuie să ţină cont şi de factori istorici, culturali şi sociali. Mediul trebuie abordat în totalitatea
lui: natural şi artificial, economic şi politic, cultural şi istoric, estetic. Problemele trebuie explorate din
perspectivă locală, regională, naţională şi internaţională, astfel încât elevii să cunoască şi factorii de mediu din
alte regiuni geografice.
Scopul esenţial al educaţiei ecologice este de a forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe
promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de natură. Copiii
trebuie să ajungă să cunoască tainele naturii, s-o iubească şi s-o ocrotească. Ei trebuie să înţeleagă că natura
este un organism viu care suferă, în evoluţia sa în timp, schimbări determinate de cauze naturale şi sociale, că
omul, din prieten al naturii poate deveni duşmanul ei. Educarea copiilor în spiritul dragostei şi ocrotirii naturii
înseamnă nu numai dobândirea de cunoştinţe noi, ci şi formarea unor atitudini, abilităţi, motivaţii, stări
afective.
54
Prin educaţia care se realizează în şcoală încercăm să formăm o generaţie conştientă de nevoia păstrării
unui echilibru între om şi natură, o generaţie care să realizeze că viaţa omului pe pământ depinde de acest
echilibru biologic a cărui încălcare se răzbună mai devreme sau mai târziu. Cu sensibilitatea care-i
caracterizează, copiii pot uşor să devină prieteni ai naturii, să o înţeleagă, să-i aprecieze frumuseţea, să-i
cunoască toate componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze. Iar prin copii realizăm şi
educaţia adulţilor, antrenarea întregii comunităţi în acţiuni în favoarea mediului.
Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie permanent menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a afla mai mult şi mai multe şi de a înţelege ceea ce se întâmplă dincolo
de aparenţe. De aceea este necesar ca elevii să fie ajutaţi să pătrundă tainele naturii pentru a sesiza
interdependenţa şi cauzalitatea fenomenelor. Programele ecologice desfăşurate la toate nivele îi înarmează pe
copii cu informaţii diverse, lărgindu-le orizontul intelectual şi afectiv, dezvoltându-le capacitatea de a cerceta
și de a descoperi relațiile dintre fenomene, antrenându-i în acţiuni în favoarea mediului.
Realizarea activităţilor de către elevi alături de cadrele didactice, părinţi şi de alţi membri ai comunităţii
este o modalitate eficientă de a face în mod conştient educaţie ecologică prin care se pot rezolva o parte dintre
problemele mediului.
Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin cunoştinţele, dar mai ales prin
motivaţiile pe care le oferă pentru a acorda mediului atenţia şi îngrijirea necesară.
Primul pas făcut de noi, oamenii, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi îndelungată este acela de a proteja
natura, pentru că am realizat că, fără sănătatea pe care în cea mai mare parte o dobândim dintr-un mediu
sănătos, nu putem fi fericiţi.
Bibliografie:
1. Breben Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007;
2. Cucoş Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;
3. Geamănă, Nicoleta Adriana, Educaţia ecologică la vârsta preşcolară, C.N.I.”Coresi” S.A., Bucureşti, 2008;
4. Geamănă Nicoleta Adriana, Ecogrădiniţa-suport de curs, prezentat la modulul de formare a cadrelor
didactice implicate în proiecte de educaţie ecologică la nivel preprimar şi primar, Satu-Mare, 2005;
5. Brezeanu Gh., Gâşteanu P., „Mediul înconjurător”, București, 1996;
6. Tufescu V., Tufescu M. „Ecologia și activitatea umană”, București, Editura Albatros, 1981.
Educaţia ecologică în grădiniţă

Prof. Floroiu Veronica- Simona
Grădinița Școlii Gimnaziale nr. 129, sector 4, București
Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a
fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o curiozitate senzorială în plină dezvoltare
şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea devine suportul dorinţei de cunoaştere. Scopul acestei laturi
a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare a naturii, concretizate în capacităţi de investigare
a naturii, de transfer şi valorificare a cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic (modalităţi
de caracterizare a realităţii, de fixare a unor informaţii). În acest sens, s-a urmărit alegerea unui conţinut
adecvat, alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor problemelor
ecologice.
Obiectivele programului de educaţie ecologică iniţiat şi în învăţământul preşcolar, au vizat
sensibilizarea copiilor pentru a deveni participanţi activi la ocrotirea mediului, aplicând normele şi regulile de
protecţie, valorificarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, atitudinilor ecologice, prin mijloace
specifice. Atingerea finalităţilor şi a obiectivelor programului va fi posibilă printr-o formare specială şi a
cadrelor didactice, care ar trebui să fie instrumentate cu noi metode de abordare a conţinuturilor, cu noi forme
de organizare a activităţilor, cu un tip special de relaţii pedagogice şi un stil didactic inovator, cooperant,
valorizant. Acestea sunt câteva motivaţii ale introducerii educaţiei ecologice în modelarea şi conştientizarea
preşcolarului în importanţa protecţiei mediului.
Educaţia nu poate, ea singură, modela viitorul, chiar dacă în grădiniţă se află azi cei care în deceniile
viitoare îşi vor asuma depline răspunderi şi vor încerca să rezolve într-o modalitate optimă problemele care li
se vor pune. Cunoaşterea resurselor specifice educaţiei şi a factorilor externi care o condiţionează sporeşte
şansa noastră de a participa la modelarea educaţiei de mâine şi, astfel, de a apropia cât mai mult viitorul de
aspiraţiile şi trebuinţele oamenilor.
Preşcolarii trebuie învăţaţi să înţeleagă natura, să îi aprecieze frumuseţea, să-i descopere componentele
şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze. Natura oferă aspecte din abundenţă, iar mijloacele de
55
realizare a unei educaţii pentru ocrotire sunt diverse şi multiple. Aşa se face că în educaţia ecologică pot fi
utilizate cu deosebită eficienţă observările asupra mediului ambient, lectura după imagini, jocurile didactice,
plimbările – excursiile, organizarea unui colţ “viu” în sala de grupă.
Din multiplele posibilităţi educative, observarea este cea mai la îndemână modalitate, este contactul
direct cu realitatea – ea constituie un prilej permanent de influenţare a copilului, de a descoperi lucruri care îi
stârnesc curiozitatea, dorinţa de a le înţelege şi de a le cunoaşte mai bine. Prin intermediul observărilor
spontane şi dirijate, copiii dobândesc cunoştinţe elementare despre mediul înconjurător, li se formează o
gândire intuitivă în raport cu natura şi le dezvoltă dragostea faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti. De la educaţia
senzorială, ca factor de recepţie a materialului de cunoaştere, la educaţia pentru ştiinţă, în sensul pregătirii
copiilor pentru înţelegerea noţiunilor, se conturează o cale de urmat în ascensiunea pentru educaţia ecologică.
Studiul naturii cu elementele sale componente: plante, animale, fenomene caracteristice celor patru
anotimpuri, orientate în timp, se acordă foarte bine cu dezvoltarea pshihologică a copiilor. Prin caracterul lor
inventiv, activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător şi de protecţie a lui, ajută la exersarea acuităţii
organelor senzoriale, deci a gândirii încă concret – intuitive la preşcolari.
Contactul direct cu natura contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, la dezvoltarea operaţiilor
gândirii. Dacă scopul activităţii este ecologic, sunt solicitate să se dezvoltete operaţiile gândirii ecologice:
identificarea elementelor din natură care trebuie protejate, gruparea lor, comparaţia situaţiilor când sunt
protejate şi când nu, generalizarea.
În grădiniţă, preşcolarii parcurg în linii mari o etapă bine structurată a evoluţiei lor, etapa operaţiilor
concrete. În intervalul de vârstă 3-6/7 ani, operaţiile intelectuale principale, implicit ale gândirii cu caracter
relativ simplu, se raportează la o realitate concretă. De aici, reiese necesitatea cultivării gândirii, inclusiv a
gândirii ecologice, printr-o serie de operaţii de învăţare cum ar fi: observarea, ordonarea, descrierea, exersate
pe realitatea obiectivă sau pe imagini edificatoare a acesteia. În grădiniţă, cunoaşterea mediului nu reprezintă
o activitate de sine stătătoare. Totuşi, preşcolarii îşi însuşesc cunoştinţele sumare bazate pe observaţiile directe
despre anotimpuri, despre plante şi animale, prin intermediul cunoaşterii mediului şi dezvoltării vorbirii. În
timpul acestor activităţi, preşcolarii pot fi antrenaţi în discuţii despre necesitatea existenţei acestor plante sau
animale, despre faptul că, dacă sunt îngrijte sunt mai sănătoase şi mai frumoase. Se poate discuta despre
dragostea copiilor faţă de animale sau plante. Aceste discuţii pot constitui un prim pas de la gândirea concret
intuitivă la o gândire cauzală, ecologică.
Orice prilej oferit de activităţile de observare a plantelor şi animalelor (observări dirijate în cadrul
activităţilor spontane, plimbări, excursii) trebuie folosite pentru a forma o gândire inductivă şi deductivă a
copiilor în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de acestea, dorinţa de a le ocroti.
În sprijinul dezvoltării gândirii ecologice putem folosi planşele, ilustraţiile, desenele, diapozitivele,
diafilmele, fotografiile, imagini video, în locul materialului didactic conservat cum ar fi: ierbare, insectar, ceea
ce ar contrazice obiectivele educaţiei ecologice. Un rol deosebit de important în modelarea ecologică a
preşcolarilor îl are familia. Ea este continuatorul a ceea ce grădiniţa face pentru educaţia ecologică.
Într-o plimbare prin oraş, în concedii, în drumul spre grădiniţă, copiii trebuie să se manifeste în spiritul
celor însuşite despre ocrotirea mediului. De la grija de a nu arunca hârtia pe jos, de a nu rupe florile, până la
dorinţa de a înfrumuseţa grădina din faţa casei, casa în care locuiesc, dorinţa de a avea un animal pe care să-l
ocrotească şi să-l iubească, toate acestea atestă dragostea micului om pentru natură.
Respectarea codului ecologic atrage după sine aprecierea comportamentelor de protecţie, ocrotire,
îngrijirea mediului. Copiii primesc complimente de la educatoare, familie, comunitate ei se simt apreciaţi
pentru faptele lor, iar adulţii învaţă odată cu ei să dăruiască respect şi să acorde atenţia cuvenită celor mai
mărunte comportamente. Prin faptele lor, deseori copiii impun o atitudine respectuoasă faţă de mediu. Copiii
se bucură de respect şi atunci când refuză sau nu admit un anumit comportament sau când stopează pornirile
agresive ale colegilor de joacă: „Nu trage cu praştia în păsări!”, „Nu distruge cuiburile păsărilor!”, „Nu rupe
florile!”, „Nu călca iarba!”, „Foloseşte coşurile ecologice!” etc.
Cod de comportament:
 Responsabilitate;
 Respect;
 Afectivitate;
 Deprinderi şi comportamente;
 Curaj;
 Sensibilitate;
 Empatie;
56
 Seriozitate;
 Simţul răspunderii;
 Fermitate
Responsabilitatea poate fi individuală sau în grup, pe o perioadă de timp, copiii având obligaţia de a
răspunde de îndeplinirea unei sarcini concrete şi fiind îndrumaţi, monitorizaţi şi evaluaţi de către educatoare,
apoi prezintă rezultatele acţiunii lor (udatul florilor). Astfel, copiii devin conştienţi de importanţa sarcinilor
primite, acţionează cu seriozitate exersându-se simţul răspunderii.
Deseori, copiii mai mari au iniţiativă. Ei propun organizarea unor acţiuni de strângerea gunoaielor,
obligând adulţii să înceapă acţiunea, deoarece ştiu că fără ajutorul nostru orice acţiune este compromisă. În
astfel de împrejurări sunt relevante comportamentele emoţionale din partea copiilor şi adulţilor. Sensibilitatea,
empatia sunt generatoare de manifestări de simpatie, prietenie între cei implicaţi în activităţi. Îndrăzneala şi
fermitatea sunt trăsături de caracter care se exersează în acţiuni de protecţie a mediului, copiii devin inventivi,
găsesc soluţii, scot la iveală probleme pe care adulţii se fac că nu le au, nu le văd, îşi exersează imaginaţia
pentru a le da o mână de ajutor rezolvării problemelor comunităţii.
Educaţia ecologică este, astfel, menită să permită o înţelegere adecvată şi deplină, să contribuie la
soluţionarea şi evitarea corespunzătoare a multiplelor şi complexelor probleme cu care se confruntă în prezent
mediul înconjurător Ocrotirea este diferenţiată, ca teorie şi practică, pe mai multe ramuri specializate, care se
situează în anii de şcoală şi care are la bază premisele educaţiei ecologice puse la vârste timpurii.
În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul vital, plantele se nasc şi mor, lăsând seminţe
pentru următoarea generaţie. Important este să ţinem seama că educaţia ecologică nu este obligatoriu să se
realizeze numai în activităţile de cunoaşterea a mediului, ea este în strânsă corelare cu celelalte activităţi
desfăşurate în grădiniţa de copii.
Gândirea ecologică se poate realiza prin:
- cunoştinţele matematice, exemplu: au fost utilizate în gruparea plantelor după anumite criterii, în
numărarea răsadurilor în momentul plantării lor;
- în activităţile de cunoaştere a mediului am folosit curtea grădiniţei ca pe o sursă de informaţii în care
am observat plantele, procesul de dezvoltare al acestora şi importanţa pe care o au în viaţa omului;
- în activităţile de educare a limbajului am conceput îndemnuri ecologice şi am purtat discuţii pe teme
ecologice: să ude plantele din sala de grupă (curte), să îngrijeasc, ocrotească animalele de curte, să păstreze
curat mediul apropiat lui etc.;
- plimbările, drumeţiile, vizitele, excursiile, reprezintă un cadru favorabil pentru crearea unei bune
dispoziţii şi relaxare, formarea unor deprinderi şi comportamente ecologice, cât şi evaluarea nivelului de
cunoştinţe (vor fi îndrumaţi să observe cum se poartă oamenii în raport cu natura, dacă se străduiesc sau nu să
o menţină curată, să observe fenomenul de defrişare, dar şi preocuparea oamenilor de a planta în pepiniere
diferiţi arbori care vor reîmpăduri zonele defrişate, să comenteze atitudinea acestor oameni);
- în activităţile de convorbire putem analiza cunoştinţele, deprinderile, atitudinile ecologice şi modul
în care ei au înţeles ocrotirea şi înfrumuseţarea mediului în care trăiesc.
Pentru a stimula gândirea ecologică putem să aducem în discuţie problema poluării aerului şi apei.
Copiii pot trage singuri concluzia că în apele murdare au de suferit peştii sau plantele şi, mai grav, nu pot
supravieţui atunci când apa este poluată.
În timpul drumeţiilor de toamnă se poate vedea cum arderea frunzelor uscate împrăştie fum şi miros
neplăcut care contribuie la poluarea atmosferei. Preşcolarii află că frunzele ar fi mult mai folositoare dacă ar
fi îngropate, deoarece prin putrezire devin îngrăşământ natural pentru plante. Preşcolarii pot să observe că
praful şi fumul afectează şi monumentele arhitecturale. Contactul cu lumea exterioară îi uimeşte pe copii, le
trezeşte interesul pentru înţelegerea realităţii înconjurătoare.
Activităţile cu un accentuat caracter ecologic, cât şi cele referitoare la mediu constituie un prilej de
îmbogăţire a vocabularului şi de exersare a limbajului ecologic. În vocabularul copiilor există termeni ca: „a
proteja”, „a ocroti”, „distrugere”, „pericol”, „dispariţie”, „rezervaţie” etc.
Psihologia pedagogică şi practica educaţională atestă faptul că în măsura în care copilul este antrenat
direct în acţiune, în aceeaşi măsură sporeşte eficienţa acţiunii de educare. Educaţia ecologică este un proces de
a-l ajuta pe copil să deprindă modul de a gândi, de a se exprima şi de a acţiona în direcţia protecţiei şi
ameliorării calităţii mediului ambient.
57
Rolul educaţiei e capital. Copiii nu distrug plante şi nici animale din cauza că s-ar fi născut cu un simţ
al distrugerii. Dimpotrivă, omul e înclinat spre creaţie şi numai o educaţie greşită sau lipsa de educaţie
deturnează această înclinaţie de la cursul ei firesc.
De exemplu, dacă un copil nu este educat să înţeleagă frumuseţea unei flori, nu va simţi nici o părere
de rău când o va distruge. Mulţi trec pe lângă un peisaj fără să-l vadă, fără să simtă o emoţie pentru că, pur şi
simplu, nu au educaţia frumosului.
Aşa cum e nevoie să înveţi a picta, chiar dacă există talentul pentru pictură, e nevoie să „citeşti” pictura
, să o preţuieşti artistic. Cei mici nu ar mai distruge vieţuitoarele dacă ar fi învăţaţi să cunoască şi să preţuiască
frumuseţea şi utilitatea plantelor şi animalelor. Atunci şi-ar schimba atitudinea: în loc să distrugă, ar ocroti. Un
rol foarte important îl are îngrijirea de ei înşişi a unei plante, a unui animal. Cine va preţui o floare, cu atât mai
mult va preţui un copil, iar cine preţuieşte un copil va preţui cu siguranţă un adult sau un vârstnic. Nu ajunge
doar gândul la acestea, mai trebuie să le şi simţi, să le trăieşti. Iar ca să le trăieşti sufleteşte, trebuie să te implici
direct, să le îngrijeşti, să răspunzi de ele.
De exemplu, cei ce preţuiesc mai mult copiii şi sunt mai ataşaţi sufleteşte de ei sunt tocmai cei care
răspund de creşterea şi educarea lor, cu toate numeroasele necazuri şi renunţări care sunt legate de această
responsabilitate.
De ce tocmai ei îi preţuiesc mai mult? Deoarece au prilejul să-i cunoască mai bine şi, dincolo de
slăbiciunile şi lipsurile inerente ale copilului, ei descoperă chipul îngeresc al sufletului lor. Mai mult, efortul
de a-l proteja dă un sens înalt şi autentic muncii lor. La fel, mai mult decât alţii preţuieşte o grădină tocmai
grădinarul. În consecinţă, copiii care se implică direct în ocrotirea şi conservarea mediului, desigur sub o atentă
supraveghere, îl vor preţui mai mult decat alţii.
Grădiniţa trebuie să pună un accent mai mare pe educaţia ecologică, care e menită să-i ajute pe copii
să conştientizeze existenţa globală a mediului, faptul că suntem parte din natură şi nu stăpânii ei. Ceea ce
interesează în primul rând în învăţământul preşcolar este naşterea şi menţinerea în forul interior al copiilor a
două stări : dorinţa de a cunoaşte universul lumii şi puterea de ocroti formele de viaţă. Sarcina grădiniţei este
de a furniza preşcolarului instrumentele unei interpretări critice şi pozitive a realităţii naturale şi a societăţii
care îl înconjoară, învăţându-l să administreze mediul său înconjurător prin alegeri adaptate şi responsabile.
Formarea conduitei ecologice, a conştiinţei ecologice este un proces complex, de lungă durată ce
trebuie coordonat şi controlat, iar în formarea atitudinii corecte faţă de mediu porneşte de la analiza unor acţiuni
şi situaţii concrete, spre analiza formării primelor convingeri morale necesare formării atitudinii ecologice.
Deoarece formarea unei atitudini corecte faţă de mediu nu poate fi rezultatul unei singure influenţe, ale unei
metode unice, am apelat la valorificarea valenţelor formativ-instructive ale activităţilor de ”cunoaşterea
mediului”. Copiii au posibilitatea să cunoască mediul înconjurător cu schimbările, transfomările, cronologia
sa; varietatea şi unitatea lumii; omul ca fiinţă superioară, integrată în mediu.
Educaţia privind mediul înconjurător este o disciplină a cunoştinţelor în acţiune, care nu este efectul
unei singure discipline, ci a mai multora aflate în interacţiune, cunoştinţele fiind în serviciul acţiunii, făcând
din educaţia ecologică un proces nu doar localizat în timp şi spaţiu, ci un proces continuu prezent în copilărie,
adolescenţă şi în viaţa adulţilor.
De asemenea, educaţia privind mediul înconjurător este o disciplină a cunoştinţelor specializate,
necesare analizei şi cuantificării problemelor de mediu nu cu noţiuni incerte, ci cu noţiuni care prin ele însele
să fie considerate instrumentul unei lecturi corecte a mediului.
Educaţia ecologică este o educaţie pentru supravieţuire, care trebuie să înlăture mitul supradominaţiei
umane, ştiind că toate elementele mediului înconjurător sunt limitate.
Bibliografie
1. Reeves, Hubert – Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005;
2. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
3. SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999;
4. Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;
5. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003
Ecologia și importanța educației ecologice

Gheorghe Maria-Cornelia
Liceul Tehnologic ”Petre S. Aurelian” Slatina, Olt
58
Starea mediului înconjurător, pe an ce trece este din ce în ce mai îngrijorătoare: spaţiile împădurite se
reduc, deşerturile se extind, solurile agricole se degradează, gradul de poluare este mai ridicat şi astfel stratul
de ozon se subţiază, efectul de seră se accentuează şi numeroase specii de plante şi animale sunt pe cale de
dispariţie. Se poate generaliza că, ţările dezvoltate produc mari cantităti de deşeuri şi poluanţi, consumă
cantităţi mari de energie şi de resurse naturale. Impactul pe care aceste ţări îl au asupra mediului înconjurător
este puternic distructiv.
Pentru că viaţa nu poate fi separată de mediul ambiant, întreaga educaţie ar trebui îndreptată în direcţia
protecţiei mediului înconjurător. Societatea umana trebuie sa fie în interrelaţie şi să cunoască faptul că, fiecare
acţiune a sa, va produce o reacţie care în complexul sistemelor vii este deseori imprevizibilă. Când resursele
naturale vor fi epuizate pe scară largă şi mediul ambiant va fi poluat, nu numai acesta este cel care va suferi,
ci şi sanătatea oamenilor va fi afectată.
Educaţia ecologică contribuie la formarea unei conştiinţe şi a gândirii ecologice despre natură, dar şi a
formării unei comportări atente şi corecte faţă de ea. Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul
înconjurător, ci este important ca noi să ne putem exprima idei personale şi să manifestăm o atitudine legată
de responsabilitatea pe care ne-o asumăm în privinţa mediului în care trăim. Trebuie să fim capabili să
înţelegem relaţiile existente între anumite situaţii. Educaţia ecologică este o educaţie a solidarizării acţionale.
Strategiile transferului şi evaluării educaţiei ecologice acţionează între aceşti poli: observ, constat, analizez,
iau măsuri. A şti trebuie să însemne şi a şti să acţionezi: sesizând, antrenând la faptă ecologică. Educaţia
ecologică evaluează mereu contribuţia fiecăruia şi a grupurilor sociale în soluţionarea problemelor grave
privind gospodărirea noastră planetară, starea ei de ordine, de resurse, de sănătate.
Știați că:
Pentru fabricarea unei tone de hârtie, se folosesc între 2 şi 3,5 tone de copaci, adică sunt tăiaţi
aproximativ 20 de copaci?
Prin reciclarea unei tone de hârtie, sunt salvaţi 17 copaci?
Prin reciclarea unei tone de hârtie se economisesc 30.000 l apă, se foloseşte între 28 şi 80 % mai puţină
energie electrică faţă de fabricarea hârtiei obişnuite şi se reduce poluarea aerului cu 95%?
40% din deşeurile aruncate de oameni anual sunt reprezentate numai de hârtie?
În Statele Unite ale Americii, hârtia aruncată anual ar putea asigura căldură pentru 5 milioane de locuinţe
timp de 200 de ani?
Fiecare tonă de hârtie recuperată eliberează aproximativ 2,5 m3 din spaţiul destinat depozitarii
deşeurilor?
Din 100 t hârtie colectată se pot replanta 30 ha de pădure?
Considerăm utilizarea hârtiei un lucru atât de normal, încât uităm ce presupune aceasta: tăierea unui
copac, extragerea celulozei, producerea hârtiei, folosirea şi aruncarea acesteia, tăierea unui alt copac pentru
producerea unei alte cantităţi de hârtie după ce o aruncăm pe cea dinainte. Însă ignorăm o etapă esenţială:
reciclarea hârtiei şi salvarea copacilor.
Din punct de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este
mai avantajoasă decât hârtia obişnuită. Prin reciclarea unei tone de deşeuri de hârtie se economisesc 30.000
l apă, se foloseşte între 28% şi 80% mai puţină energie electrică şi se reduce poluarea aerului cu 95%.
Statisticile spun că 84% din deșeurile din casă pot fi recíclate.
Sticla realizată din sticlă reciclată produce cu 20% mai puțină poluare în aer și cu 50% mai puțină
poluare în apă, decât cea facută de la zero.
În urmă cu 20 de ani s-a inventat trenul magnetic, care nu are un motor propriu zis. Vagoanele levitează
cu ajutorul unor magneți permanenți care interactionează cu câmpul electromagnetic generat de calea ferată.
De aceea, poluarea pe care o produce este minimă. Din păcate, un astfel de tren circulă momentan doar în
China.
Un laptop este mai eco friendly decât un calculator clasic. Consumă de 5 ori mai puțină energie.
Doar 1% din energia geotermală a Australiei ar fi de ajuns pentru a alimenta țara pentru următorii 26.000
de ani. Însă, momentan nu există tehnologii pentru a folosi această energie. În România exista peste 250.000
de hectare de păduri virgine. Acestea reprezintă 65% din pădurile virgine rămase în Europa.
Reciclarea unei doze de aluminiu salvează energia necesară pentru ca un televizor să meargă 3 ore.
Aproximativ 19% din populația din mediul urban românesc susține că obișnuiește să cumpere alimente
ecologice din comerț cel puțin o dată pe lună.
Educaţia ecologică îndeamnă permanent la responsabilitate şi solidaritate, la reflecţii şi acţiune.
Satisfacţiile sale vin din iniţiativă, din pasiune și acţiune, răspunzând unui imperativ planetar. Educaţia privind
mediul înconjurător este un proces complex de lungă durată. S-a constat că atunci când sunt mici, copiii au o
59
atitudine poyitivă faţă de mediul înconjurător, aceasta modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenţei
exercitate de tehnologiile moderne. Soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de gândirea şi efortul nostru
de a menţine echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătătoare în rândul oamenilor.
Bibliografie:
1. Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu. Dicționar de ecologie. Editura științifică și enciclopedică,
București, 1982
2. Marin Andrei. Dicționar de biologie: clasică și actuală. Editura Victor B Victor. 2009
3. Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, Ed. Columna, Bucureşti, 2013;
4. Societatea de Ştiinţe Biologice din România, Natura, seria III, Arad, 2007;
5. Susan Shapiro, C. F. Zonis, Manual de ecologie, SUA,1995.
Conservarea biodiversității - Curs opțional
Prof. Ghițan Sînziana

Colegiul Național ”Kemal Ataturk” Medgidia
Argument. Conservarea biodiversității este o disciplină de sinteză, apărută ca efect al amenințărilor exercitate
de factorul antropic asupra diversității biologice, amenințări cu caracter continuu și ce in ce mai agresiv, în
ultima perioadă. Tematica opţionalului vine să răspundă interesului elevilor pentru protecția mediului
înconjurător și se urmărește nu numai transmiterea către elevi a unui bagaj informațional specific, ci și crearea
unor comportamente individuale și responsabilizarea tinerilor pentru protecția patrimoniului natural, până nu
este prea târziu. Prin autoritatea morală pe care o are, școala, poate aduce o contribuţie substanţială în
transmiterea cunoştinţelor de educaţie a felului cum elevii memorează şi învaţă anumite noţiuni, şi are
abilitatea de a se adresa în timp, unui procent ridicat de populaţie. Cursul opţional propus ajută la dezvoltarea
conceptului de educaţie ecologică, atât de utilizat în prezent. În condițiile exploatărilor necontrolate și
exhaustive ale resurselor de mediu se impune o nouă abordare a conceptelor în domeniul conservării diversității
biologice. Tematica opționalului urmărește familiarizarea elevilor cu concepte actuale precum: specii invazive,
arii protejate și managementul ariilor protejate, analiza viabilității populațiilor sau evaluarea stării de sănătate
a ecosistemelor dar și elaborarea unor strategii proprii de protecție a unor sisteme biologice. Segmentul de
Curriculum la Decizia Şcolii, pentru clasa a XI-a, este elaborat în conformitate cu obiectivele generale ale
predării-învăţării biologiei şi respectă întru totul obiectivele cadru pentru liceu.
Competențe specifice şi activităţi de învăţare
1. Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a informaţiilor specializate în procesul de învăţare
Competenţe specifice Activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a XI-a elevul va fi Pe parcursul clasei a XI-a se recomandă următoarele activităţi
capabil: de învăţare:
1.1. Să identifice caracteristici ale învăţării - fişe de autoevaluare şi de autoobservare
proprii - activităţi de selectare a informaţiilor în raport cu diferite
1.2. Să exerseze deprinderi de selectare a sarcini de învăţare;
informaţiilor relevante pentru învăţarea - activităţi de explorare a surselor de informaţii;
eficientă - exerciţii de identificare a unor materiale despre activitatea
1.3. Să acceseze diferite surse de informaţii şcolară: pliante, broşuri, vizionare de filme tematice;
cu rol în adaptarea şcolară
2. Formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților de investigare-experimentare-explorare, folosind
instrumente și procedee specifice particularităților de vârstă și individuale.
2.1 Să exerseze comportamente de - discuţii și analize prin care se investighează potențiale cauze
cooperare în grup și efecte ale unor dezastre naturale
2.2 Să identifice condiţiile optime pentru - discuții în grup privind formarea de deprinderi și abilități,
elaborarea unor analize investigative exemplificare prin situații personale sau fragmente ale unor
2.3 Să exerseze abilităţi de stabilire a filme tematice, prezentări, articole de specialitate.
priorităţilor şi obiectivelor simple, de scurtă - elaborarea unor studii de caz în scopul evidențierii unor
durată situații limită
3. Manifestarea unui comportament ecologic şi conștientizarea necesității protejării și conservării naturii.
60
3.1 Să cunoască problematica ce vizează - lansarea unor proiecte individuale/ de grup pe tema “Vrem
acțiunile de protecție a mediului o deltă sănătoasă” prin realizarea de postere/afişe, prezentări
ppt;
3.2 Să conştientizeze efecte ale poluării - înțelegerea de către elevi a legislației mediului înconjurător
mediului înconjurător asupra sănătăţii - identificarea cauzelor degradării habitatelor
- realizarea unor articole/broșuri despre efectele pătrunderii
de noi specii asupra ecosistemelor și implicațiile speciilor
invazive și bolilor asupra sănătății umane
Sugestii metodologice:
a) Activităţi de învăţare
- completarea unor fişe de observaţii
- investigaţii
- înregistrări video
- concursuri pe teme date
- întâlniri, dezbateri cu reprezentanţi ai INCDM Constanța, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Organizația
Mare Nostrum.
b) Metode şi tehnici de predare
- conversaţia
- observaţia sistematică
- problematizarea
- demonstraţia
- ciorchinele
- turul galeriei
- brainstormingul
- dezbaterea
- cubul
- mozaicul
- învăţarea prin descoperire
c) Modalităţi de evaluare:
Probe scrise, probe orale, probe practice, autoevaluarea, proiecte tematice, portofolii, referate.
Bibliografie
1. Ghițan S., & Kelemen B., 2010 - Present state of decapods species from the rocky coast of Romanian
Black Sea, Analele Științifice ale Universității „Al.I. Cuza” Iași, 56: 27- 33.
2. Ghițan S., 2007 – Biodiversitatea decapodelor (Crustacea, Decapoda) de la litoralul românesc al Mării
Negre, Coordonator Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mustață, Universitatea Al. I. Cuza, Iași
3. Ghițan S., Micu D., 2007 - Proposed IUCN regional status for all Crustacea Decapoda species from
Romanian Black Sea Coast. Ses. St. Fac. Biol. Univ. Al. I. Cuza, Iasi, Biologie animala, p. 7-38.
4. Iordache I., Leu, U. M., 2004 - Metodica predării-învăţării biologiei, Ed. Corson, Iaşi;
5. Lazǎr, V., Nicolae, M., 2007 – Lecţia, formă de bazǎ a organizǎrii procesului de predare-învǎţare-
evaluare la disciplina biologie, Ed. Arves, Craiova;
6. Primack, R., Pătroescu, M., Rozylowicz, L., Iojă, C., 2008 - Fundamentele conservării diversității
biologice, Ed. Agir., București
Poluarea cu plastic - un factor important în degradarea mediului înconjurător
Prof. Ghiță Florina Lori

Liceul Tehnologic „Alexe Marin”, Slatina, Olt
61
Materialele plastice au pătruns în tehnică și în societate, înlocuind lemnul

și metalul. Dar, suntem în momentul în care trebuie să regândim prezența acestei
substanțe în viețile noastre și, mai ales, în natură. Încă din anul 2014,
parlamentarii europeni au solicitat Comisiei Europene să depună propuneri pentru
ca materialele plastice periculoase și pungile din plastic de unică folosință să fie
interzise până în anul 2020.
În același timp, cercetătorii de la marile universități din lume lucrează la
găsirea unor soluții pentru a scădea impactul materialelor plastice asupra mediului
înconjurător. Folosindu-se de proprietățile materialelor plastice, cercetarea
științifică și-a propus să realizeze microprocesoare din plastic, invenție care ar
putea schimba în mod radical viitorul pieței de semiconductoare. În căutarea
soluțiilor pentru plasticul biodegradabil, cercetătorii englezi au creat un tip de ambalaj care are la bază glucoza
din plante și care se degradează mult mai repede (în doar câteva luni), față de cel creat din porumb, existent
deja pe piață. Se estimează că noul tip de plastic biodegradabil ar putea fi introdus pe piață în următorii ani.
Cercetătorii americani de la Universitatea Nebraska sunt de părere că materialele naturale precum penele
de găină ar putea fi utilizate pentru producerea unui tip de plastic biodegradabil, acestea fiind înglobate în
componența plasticului, chiar până la un procent de 50% din materia primă, făcându-l în același timp mult mai
rezistent.
Cercetătorii din Coreea de Sud au reușit să producă polimerii din compoziția maselor plastice cu ajutorul
bioingineriei, fără a utiliza combustibili fosili, permițând astfel producerea unui plastic biodegradabil și mai
puțin nociv, iar ca adjuvant în polimerizare au folosit o variantă modificată genetic a bacteriei Escherichia
coli.Astfel, în viitor, metoda ar putea fi utilizată și pentru dezvoltarea altor organisme modificate genetic,
capabile să producă o varietate largă de polimeri.
Cercetătorii de la Universitatea Leicester, din Marea Britanie, au experimentat o soluție de obținere a
plasticului biodegradabil prin extragerea proteinelor din cojile de ouă pentru fabricarea cutiilor pentru acestea,
cojile de ouă fiind considerate deșeuri în industria alimentară, iar refolosirea acestora ar putea reprezenta un
progres.
Sunt doar câteva din multiplele soluții care se află în curs de experimentare în laboratoarele marilor
universități ale lumii. În căutarea de noi tehnologii pentru rezolvarea acestor probleme trebuie să fim
consecvenți, iar soluțiile pentru realizarea plasticului biodegradabil trebuie să aibă în vedere cooperarea
interdisciplinară ca unică abordare, ce va duce la identificarea unor soluții viabile.
Utilizarea mai eficientă a resurselor și schimbarea modelelor de producție și consum, precum și a felului
de a fi și a modelelor comportamentale, ținând cont de consecințele alegerilor noastre asupra resurselor
naturale, este singura modalitate de ameliorare a stării actuale a mediului înconjurător.
Poluarea cu materiale plastice afectează pământul, apele, animalele și omul. Aceasta poate fi de multe
feluri, însă trebuie reținut că marea majoritate vine de la produse de unică (sau redusă) folosință, pe care
oamenii le utilizează și le aruncă în mai puțin de un an de la producerea lor.
Materialele plastice eliberează substanțe chimice periculoase în sol, după care ajung în pânza freatică și
pot afecta speciile care consumă apa. S-a demonstrat că substanțele respective afectează negativ și germinarea
semințelor, lucru care, ultimativ, poate ajunge să afecteze și vegetația spontană, dar și culturile.
Similar, substanțe periculoase sunt eliberate din plastice în râuri, lacuri, mări și oceane, afectând multe
specii de animale, păsări și pești. Pericolul crește odată cu fragmentarea acestora – pentru că multe bucăți mici
sunt ingerate și au un impact negativ asupra proceselor naturale care au loc în organism.
Biodegradarea (de către microorganisme), atunci când are loc, eliberează metan – un gaz cu puternic
efect de seră care își aduce contribuția la încălzirea globală.
Evident, ciclul negativ nu se oprește aici, pentru că toate procesele de mai sus ajung să afecteze și
sănătatea omului, direct sau indirect. Iar la asta se mai adaugă și urâțirea mediului în care trăim – urâțire pe
care o putem observa ușor pe străzile orașelor noastre, în parcuri și spații verzi, dar și pe malul apelor sau la
munte.
Aproape oriunde în țară am merge găsim produse plastice aruncate aiurea, iar problema e la fel de
prezentă în marea majoritate a țărilor lumii, inclusiv în arii extrem de greu accesibile, cum ar fi largul oceanelor
sau vârfurile lanțului Himalaya.
Consumul casnic de produse din plastic a crescut continuu timp de mai bine de 50 de ani, crescând de
la 5,5 milioane de tone în anii ’50 la 110 milioane de tone în 2009 (conform Programului pentru mediu al
Organizației Națiunilor Unite).
62
Iar producția generală de mase plastice se ridica la finele deceniului trecut la circa 290 de milioane de
tone, din care “sticlele” din plastic (PET), dopurile și alte recipiente (PE-HD) cu durată scurtă de folosire
reprezintă circa 19% (conform Plastics Europe – Association of Plastics Manufacturers). Pungile acoperă și
ele un procent semnificativ din producție, fiind unele dintre cele mai comune produse plastice.
Primul plastic realizat de om a fost Parkesine (patentat de către Alexander Parkes), în 1856, însă abia
după 1920 se poate vorbi de o creștere evidentă a numărului de noi formule, cu producția de masă demarând
în înii ’40 și, mai ales, anii ’50.
Agenția guvernamentală de protecție a mediului din SUA (EPA) vorbește de o creștere a procentajului
de plastic din gunoiul municipal de la 1% în anii ’60 la mai mult de 12% în 2011.
Iar, conform Asociației producătorilor de plastic din Europa (Plastics Europe), nivelul european al
deșeurilor din plastic (deșeuri post-consumator) se situa la circa 25 de milioane de tone în 2012, din care
deșeurile provenind din ambalaje constituiau circa 63%.
În Europa, luată ca ansamblu, circa 62% din deșeurile plastice colectate au fost refolosite (pentru
reciclare ca materie primă sau pentru recuperare energetică), însă circa 38% din deșeurile plastice colectate
încă ajung la gropile de gunoi.
Mai trebuie spus că unele țări din Europa sunt mult mai în urmă cu reciclarea și recuperarea energetică
a deșeurilor. România se prezintă cu procente de doar 1–2% pentru gunoi în general (conform European
Environment Agency) și de circa 20% pentru reciclarea plasticului colectat.
Cantități uriașe ajung la gropile de gunoi, cele mai multe dintre ele fiind poziționate în imediata
vecinătate localităților și nefericit gestionate. În plus, gropile de gunoi nu reprezintă decât o ascundere a
problemei, nu o rezolvare a ei, procesele întârziate de degradare naturală, infiltrațiile și cantitățile uriașe
urmând prelungi poluarea pe termen nedefinit.
Și, desigur, mai trebuie menționat că tot în țările cu rate mici de refolosire a gunoiului se înregistrează
și o cantitate destul de mare de deșeuri greu degradabile (în special mase plastice) care nu este înlăturată și
colectată organizat, ci este pur și simplu aruncată la întâmplare, făcând și mai mult rău decât deșeurile îngropate
în locuri (cât de cât) special amenajate.
Este imposibil să renunțăm la produsele din plastic, pentru că prezintă destule avantaje și ne fac viața
mai ușoară. Însă putem face toți câte ceva pentru a afecta cât mai puțin mediul și, implicit, viața noastră și a
generațiilor următoare.
Ce e de făcut?
 Să reducem consumul, pe cât posibil, și să achiziționăm produse gândindu-ne și la modul în care ne
pot afecta viața și mediul după ce nu le mai folosim.
 Să încercăm să ne orientăm către produse cu durate mai lungi de folosire și să le evităm pe cele de
unică folosință, ori de câte ori se poate.
 Să colectăm deșeurile selectiv, ușurând reciclarea.
 Să nu aruncăm gunoaie în locuri nepotrivite și, foarte important, să descurajăm astfel de acțiuni atunci
când suntem martori la ele.
 Să susținem inițiativele pozitive când există și să milităm pentru implementarea la nivel național și
local a unor programe eficiente de colectare și refolosire.
 Să participăm la acțiuni de curățire atunci când avem ocazia.
 Să ne informăm și să îi ajutăm și pe alții să se informeze și să înțeleagă gravitatea situației și metodele
prin care putem reduce consecințele negative.
Bibliografie:
Dinu V., Mediul înconjurător și viața omenirii contemporane, Editura Ceres, 1979.
Dorst J., Înainte ca natura să moară, Editura Științifică, 1970.
Ionescu A., Stancu R., Ecologia și protecția ecosistemelor, Editura din Craiova, 1982.
https://www.green-report.ro/10-lucruri-despre-poluarea-cu-plastic-pe-care-trebuie-sa-le-stii
https://radioromaniacultural.ro/poluarea-cu-plastic-o-contaminare-aproape-permanenta-a-mediului-natural/
https://kumbaya.ro/terra/poluarea-cu-plastic-cum-a-ajuns-plasticul-sa-faca-parte-din-natura/
Impactul mărfurilor asupra mediului și informarea consumatorilor
Gîtan Nicola Luminița

Liceul Tehnologic ”Matei Basarab” Caracal, jud. Olt
63
Marfa este rezultatul unei activităţi umane și are influenţă asupra mediului, atât ca produs al unei
tehnologii care este mai mult sau mai puţin poluantă, cât şi ca obiect al consumului sau utilizării. În cadrul
acestui proces iau naştere agenţi mai mult sau mai puţin poluanţi. De asemenea, circuitul produsului de la
producător la consumator creează un contact între marfă și factorii de mediu. În acest fel, marfa poate fi afectată
de acești factori, chiar cu riscul de degradare calitativă, iar mediul, la rândul lui, poate fi afectat de marfă, prin
ambalaje, deşeuri, mijloace de transport etc..
Prin urmare, dintre multiplele aspecte ale calităţii, proprietatea de a afecta mediul în mai mare sau mai
mică măsură ocupă un loc important, fiind exprimată tot mai mult de cerinţa consumatorilor ca marfa să nu
polueze, să nu fi rezultat în urma unei tehnologii poluante, să nu se transforme în agenţi poluanţi și să nu aibă
un impact negativ asupra mediului.
Evaluarea obiectivă a impactului produselor asupra mediului şi informarea consumatorilor cu privire la
acest impact este realizată în multe ţări sau la nivel regional şi internaţional prin sistemele de marcare ecologică
a produselor.
Marcarea ecologică are drept scop demonstrarea de către furnizor a caracteristicilor ecologice ale
produselor. Metoda aplicată în vederea evaluării caracteristicilor ecologice este analiza ciclului de viaţă a
produselor, cu analiza efectelor posibile asupra mediului în fiecare din etapele acestui ciclu.
În ultimul timp au crescut preocupările organismelor guvernamentale şi neguvernamentale de a institui
anumite sisteme de marcare ecologică a produselor pentru a preveni deteriorarea mediului înconjurător la
acţiunea unor produse ale căror caracteristici au influenţe nefaste asupra apei, solului şi aerului, fie în timpul
utilizării, fie după consum, sub formă de deşeuri care nu sunt biodegradabile.
În Germania s-a introdus pentru prima dată (1978) un sistem de marcare ecologică a produselor,
denumit “Blue Angel”, ca urmare a presiunii exercitate de consumatori. Sistemul este patronat de Asociaţia
Federală a Mediului (FEA), care decide dacă un produs îndeplineşte criteriile de protecţia mediului, dacă poate
fi înscris în catalogul “Blue Angel” şi să i se aplice marca de produs ecologic.
În Germania s-a introdus în 1990 şi primul sistemul de marcare ecologică a ambalajelor, denumit “Der
Grune Punkt”, în cadrul ”Duales System” care are ca scop gestionarea şi finanţarea colectării şi reciclării
ambalajelor.
Sistemul german de marcare ecologică a fost preluat şi de alte ţări europene
precum: Franţa, Marea Britanie, Danemarca şi Olanda. Sisteme de marcare ecologică
similare s-au introdus în Canada, denumit “Environmental Choise”(a), în Japonia care
a instituit “Eco-Mark”(b), în ţările europene nordice (Norvegia, Suedia, Finlanda şi
Islanda)(c).
(a) (b) (c)

În UE s-a înfiinţat Sistemul Post Plus, care are ca obiectiv să valorifice prin reciclare, reutilizare şi
incinerare cu recuperare de energie 80% din deşeurile de ambalaje.
Prin reglementarea Consiliului UE din 1992 s-a urmărit introducerea unui sistem comunitar de marcare
ecologică, care şi-a propus ca scop principal promovarea produselor care au un impact mai redus asupra
mediului pe tot ciclul de viață. În acelaşi timp, sistemul are în vedere şi informarea corectă a consumatorului
din ţările membre UE în legătură cu performanţele ecologice ale produselor care se comercializează pe piaţa
comunitară.
Sistemul comunitar se aplică tuturor produselor, inclusiv celor importate în ţările membre UE din
diverse ţări. Aceste produse trebuie să fie conforme cu reglementările comunitare referitoare la protecţia vieţii,
a mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor.
Sistemul comunitar de marcare ecologică este conceput ca un sistem voluntar şi descentralizat. Dreptul
de aplicare a mărcii este de competenţa unui organism naţional, înfiinţat în acest scop, în toate ţările membre
UE.
64
Produsele care au grad de poluare potențial sunt supuse unor analize pe etapele ciclului de viață,
începând cu proiectarea și până la reintegrarea lorîn natură sau valorificarea lor după utilizare.
Aspectele ce sunt luate în considerare la analizarea produselor sunt:
- poluarea solului, a apei, a aerului,
- efectele deșeurilor rezultate în urma folosirii,
- nivelul zgomotului,
- consumul de energie și de resurse naturale,
- impactul ambalajelor asupra mediului.
Criteriile ecologice specifice fiecărei grupe de mărfuri se stabilesc de către comitetele naționale de
atribuire a mărcii, forumul consultativ de la Bruxelles care cuprinde reprezentanți ai industriei, comerțului,
organizațiile consumatorilor, organizațiilor ecologice și de un Comitet de reglementare format din specialiști
din fiecare țară membră în UE.
În UE s-au adoptat mărci ecologice şi pentru produse şi ambalaje reciclabile, simbolul grafic cel mai
des folosit fiind bucla lui Mobius.
(d)
Marcarea ecologică europeană (f) este cea mai importantă şi se aplică pe produsele alimentare, textile,
hârtie, detergenţi, vopsele, produse electrocasnice şi electronice etc.
Semnificaţia mărcii este impactul redus al produsului sau ambalajului acestuia asupra mediului,
începând cu faza de proiectare şi până la faza postconsum.
(f)
Perioada pentru care este atribuită este de 3 ani, după care producătorul trebuie să îşi reînnoiască
cererea. Marcarea ecologică face obiectul standardelor ISO 14.000.
Bibliografie:
1. Calitologia Știința Calității Mărfurilor, Prof. Univ. Dr. Ion Stanciu, Editura Oscar Print, București, 2003
2. Merceologie, Prof. Univ. Dr. Ion Stanciu, Prof. Univ. Dr. Elena Pârăian, Conf. Univ. Ion Schileru, Dr.
Editura Oscar Print, București, 2003
3. http://drepturileconsumatorului.blogspot.com/p/marcarea-ecologica.html
Ghid metodologic pentru realizarea unei activităţi ecologice complementare
de învăţare activă ”LECŢIE - PLIMBARE PENTRU TOŢI”
Prof. Gogu Mihaela

Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Stoleru’’- Baia, jud. Suceava
Activitatea a fost desfăşurată în acdrul Proiectului Naţional ,,Maniere ecologice durabile - Jos pălăria!’’,
desfăşurat în anul şcolar 2017- 2018 la şcoala noastră.
DOMENIILE IMPLICATE: Cunoaşterea mediului înconjurător, Ştiinţe, Geografie, Istorie,
Limba şi literatura română, Educaţie muzicală
SUBIECTUL EXPLORAT: localitatea Baia
SCOPUL: Cunoaşterea localităţii natale, a orizontului local apropiat, sub mai multe forme: poziţionare
geografică, formele de relief, trecutul istoric şi monumentele existente, apele, problemele de mediu existente
OBIECTIVE CONFORM CURRICULLUM-ULUI ŞI PROIECTULUI:
65
O1: - să cunoască localitatea natală în mediul concret;

O2- să- şi însuşească elementele cadrului geografic;
O3:- să cunoască părţile importante din trecutul istoric al localităţii;
O4:- să identifice caracteristicile naturii, în anotimpul primăvara;
O5:- să evidenţieze problemele de mediu existente şi să propună soluţii.
LOCAŢIE: - satul Baia şi vecinătatea sa - râul Moldova
STRATEGIA LECŢIEI- PLIMBARE:
RESURSE:
a) materiale: - imagini - verderi cu localitatea Baia

- cartea ,,Oraşul medieval Baia - între secolele XIII-XVII’’- autori: Eugenia Neamţu, Vasile Neamţu, Stela
Cheptea, Editura Junimea, Iaşi, 1980
- cartea ,,Povestiri istorice’’- autor Dumitru Almaş, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
- harta ţării
b) procedurale
Metode şi procedee:-expunerea, explicaţia, observaţia dirijată, conversaţia euristică, oblematizarea
c) forme de organizare:- frontal şi pe grupe, în cadrul drumeţiei
DURATA DE PREGĂTIRE: - luna mai 2018
INVESTIGAREA SUBIECTULUI: - în mediul concret
CUVINTE CHEIE: - Baia, podiş, râul, Moldova, Ştefan cel Mare, natura, poluare
SCENARIUL ÎNVĂŢĂRII ACTIVE
Pregătirea lecţiei plimbare:
- pe parcursul lunii aprilie, au avut loc mai multe întâlniri ale echipei de proiect, în care s-au stabilit modalităţile
de realizare a lecţiei- plimbare
- tot în luna aprilie s-a realizat un simpozion, în care elevii şi cadrele didactice din grupul- ţintă au luat
cunoştinţă cu informaţiile geografice, istorice şi culturale despre localitatea natală, Baia
- derularea unor activităţi de aprofundare a acestor cunoştinţe- concurs şi serbare şcolară- mai 2018
- pregătirea drumeţiei - informarea elevilor despre locurile ce se vor vizita, instruirea asupra comportamentului
necesar în timpul deplasării, instructajul privind securitatea personală şi a grupului
Explorarea:
- s-a vizitat mai întâi Biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului’’, construită de voievodul Petru Rareş
în anul 1532, aşezată în centrul aşezării. Elevii au explorat monumentul în interior, admirând frescele originale
şi tabloul votiv, dar şi exteriorul. Au mai explorat un alt monument istoric- o altă ctitorie voievodală, din păcate
aflată în ruine: catedrala catolică din centrul localităţii, construită de voievodul Alexandru cel Bun, domn
profund ortodox, între anii 1417- 1420 , în cinstea soţiei sale, Ringala, care era de religie catolică, doamna
fiind şi vara regelui polonez, Vladislav Iagello.
A urmat explorarea celui mai important monument din localitatea istorică Baia, ctitoria domnitorului
Ştefan cel Mare, atribuită prin tradiţie. Aici elevii au ascultat istoricul acestei biserici, care a fost construită în
urma luptei încununate de victorie, de la Baia, a lui Ştefan, în anul 1460 , cu ungurii conduşi de Matei Corvin,
pricipele ce nu fusese niciodată învins în războaie până atunci.
Ajungând la punctul final al drumeţiei, zona din apropierea malului stâng al râului Moldova,
elevii au observat relieful variat ce înconjoară localitatea:podiş şi dealuri, separate de albia râului
Moldova. Aici au descoperit urmele săpate de inundaţii în malul apei şi în partea opusă, zonă de luncă,
după care intervine pădurea de foioase.Au pus întrebări şi au descoperit informaţii legate de flora şi
fauna localităţii, de plantele-monumente ale naturii- irişii din pădurea Bogăţii.
Descoperirea:
- în mediul natural concret, elevii au descoperit multe informaţii ştiinţifice, date geografice şi istorice, denumiri
topografice şi toponimice
- au descoperit monumente istorice şi naturale deosebite
- au descoperit caracteristicile naturii, în anotimpul primăvara: copacii şi florile înflorite, iarba fragedă,
aerul curat
66
Din păcate, au descoperit şi efectele poluării naturii, realizată de om. Au evidenţiat locurile
poluate- gârlele, şanţurile drumurilor, prundul şi apa râului Moldova şi şi-au manifestat verbal
dezaprobarea.
Însuşirea şi înţelegerea - cunoştinţelor ştiinţifice - prin expunere, explicaţie şi observaţie dirijată,
elevii au dobândit informaţiile şi cunoştinţele propuse de echipa de proiect; s-a apelat deseori şi la
problematizare, punându-i pe elevi să găsească răspunsuri la ghicitori cu conţinut geografic şi istoric- exemple:
E-o movilă de pământ Cu domnia cea mai lungă, E o boală-ngrozitoare
Vizitată des de vânt, Voievodul cel creştin Care-a afectat Pământul....
Pe el cresc păduri şi plante Avu la Baia o luptă Totul murdăreşte-n cale
Vă gândiţi- dar nu e munte! Cine-i el, numele-i ştiţi? Apa, aerul şi solul!
( dealul) ( Ştefan cel Mare) ( poluarea)
- s-a apelat la activităţi integrate: cântarea de cântece folclorice cu specific local, recitarea de poezii
patriotice-,, Lupta de la Baia’’, adresarea de seturi de întrebări din domeniul Cunoaşterii mediului şi Ştiinţelor,
chiar din domeniul artelor plastice
- rolul echipei de proiect: - fiecare cadru didactic a avut momentul său bine determinat, pe parcursul
drumeţiei, care a fost o activitate complexă, incumbând integrarea a multor domenii de activitate şi o
întrepătrundere de cunoştinţe logice cu unele noţiuni ,,de suflet’’, înălţătoare, cum ar fi cultivarea
patriotismului local şi a sentimentului de dragoste pentru natura înconjurătoare; elevilor li s-a inoculat, subtil,
fără să li se precizeze, necesitatea de a păstra pe mai departe nealterate valorile locale, atât de încărcate
de istorie, dar şi de protejare a mediului natural ce le înconjoară
Valorile promovate:- cooperarea, respectul, responsabilitatea, spiritul de întrajutorare, patriotismul,
spiritul civic
Set nou de comportamente desprinse din contactul cu mediul concret:

- respect vizibil pentru obiectivele vizitate
- corectarea atitudinii de contemplare asupra unui monument istoric
- admiraţie deplină pentru frumuseţile naturii, în anotimpul primăvara
- evidenţerea, în mod negativ, a efectelor de poluare a mediului, întâlnite
- grijă pentru curăţarea locului unde s-a poposit
- propuneri de măsuri pentru combaterea poluării
- propunerea de măsuri împotriva poluării localităţii
Evaluarea:
- componenta emoţională:- lecţia fiind proiectată din timp, elevii au fost pregătiţi emoţional foarte
bine asupra conţinutului ei; acest fapt a făcut ca impactul cu obiectivele vizitate să fie dorit şi aşteptat ;
atitudinile lor au fost majoritatea de admiraţie şi respect pentru obiectivele vizitate
Exemple de impresii: ,,- Ce frumoasă e biserica!’’, ,,- Ce flori minunate!’’ ,,- Copacii înfloriţi sunt
minunaţi!’’etc.
Pentru aspecte ale poluării, elevii au avut reflecţii dezaprobatoare: ,,- Ce murdară e apa!’’, ,,- Cât gunoi
e pe şanţ!’’, ,,- Cine o fi adus atâtea sticle murdare?’’etc.
- componenta cognitivă: pe baza cunoştinţelor teoretice pe care le-au dobândit în timp, elevii au putut
face conexiuni rapide şi corecte cu ce au găsit concret, în mediul natural; au făcut schimburi de idei între ei şi
între clase, cu cadrele didactice, enunţând păreri juste
- componenta acţională: - la finalul lecţiei- plimbare, elevii au realizat integrarea cunoştinţelor nou-
dobândite în cadrul celor deja avute; acest fapt a fost observat în cadrul unui set de întrebări generalizatoare.
Cooperarea în cadrul grupului a fost foarte bună, neexistând incidente de nici un fel între elevii
diferitelor clase, toţii înţelegând şi adaptându-se scopului comun enunţat .
Între membrii echipei de proiect, se poate aprecia că a existat conlucrare, bună colaborare între
profesori, astfel realizându-se sintalitatea grupului întreg al acestui demers deosebit.
Auxiliar didactic - creaţii literare ECO

"Natura - casa noastră!”
Prof. Gogu Mihail
Şcoala Gimnazială "Nicolae Stoleru"- Baia, jud. Suceava
Copiii şi natura
67
Am aflat citind prin cărţi

Că natura- i casa noastră,
De aceea s- o- ngrijim
Să fie mereu curată!
Din păcate, deseori,

Oameni mari, cu nepăsare,
Aruncă mereu deşeuri,
Producând astfel poluare.
Solul, apele, aerul,

Suferă, căci sunt bolnave,
Murdărite cu deşeuri
Şi parcă cer îndurare.
Haideţi, toţi, copii ai lumii,

Să luptăm cu poluarea
Şi să curăţăm natura
Prin fapte folositoare.
Îndemn- pentru Terra!
Un strigăt se aude tot mai des,

Din aer, din ape, de pe şes...
Este un strigăt disperat,
Al naturii, ce s-a-mbolnăvit treptat...
Microbul boii- poluare,

Ce s-a născut din nepăsare,
Din ignoranţă şi comoditate...
Hai, să luptăm, că se mai poate!
Încă s-avem planeta vie,

Să dăinuiască pe vecie!
Să curăţăm mediul apropiat,
Să nu mai aruncăm deşeuri, că-i păcat!
Să plantăm pomi, să punem flori,

Să dăm noi sensuri la gunoi,
Căci Terra este casa noastră!...
S-o facem iarăşi să zâmbească!
Copiii- speranţă pentru Terra
În ritmul vieţii, trepidant,

Ce ne-nsoţeşte, zi de zi,
Uităm un lucru important:
Veşnic, noi nu vom dăinui!
De la strămoşi primit-am dar

Un lucru scump, nepreţuit:
E mediul înconjurător
În care toţi am vieţuit.
Dar ce păcat că, peste timp,
68
Tot oamenii, cu nepăsare,

În chip şi fel au terfelit
Natura cea înfloritoare!...
Şi, an de an, tot observăm

Schimbări majore petrecute
În mediul natural...Păcat
C-acestea nu-s din cele bune!
După ce omu-n goana lui

Produce poluări masive,
Făcând mereu experimente
Cu elemente distructive,
Natura moare-ncet- încet,

Şi plânge râul, pomul, ramul,
Şi plânge Soarele, săracul,
Că se subţie tot ozonul...
Să-i învăţăm, deci, pe copii

Să ocrotească Terra noastră!
Şi să stopeze poluarea-
Această boală nefirească!
Copiii sunt speranţa noastră,

Proiecţii-n viitor, ecou,
Prin faptele ce le vor face
Natura va zâmbi din nou!
Apa în viaţa noastră
Lichidul cel nepreţuit

Ce-apare des în viaţa noastră
Poartă un nume-obişnuit
Şi se numeşte simplu: APĂ.
Din apă s-a ivit pământul

La începuturile sale
Când Domnul Sfânt creat-a lumea:
Natură, cer, vieţuitoare...
Şi tot din apă se hrănesc

Fiinţele de pe planetă.
Şi tot cu apă se-ngrijesc
De sănătate, igienă.
De-aceea, oameni buni ai Terrei,

Să păstrăm APA mai curată,
Căci e lichidul cel de preţ
Este suportul pentru VIAŢĂ!
Primăvara
Iarba a- nverzit,
69
Florile- au înflorit,
Soarele ne- a zâmbit...
Cine a venit?
Este Zâna Primăvara,

Care a sosit la noi
Cu alai de fluturaşi
Şi cu movii toporaşi.
Ea ne- aduce bucurie

Şi împarte tuturor
Câte- un strop de voioşie
Din panerul ei cu flori.
Obiceiuri prietenoase cu mediul

Înv. Grama Daniela
Școala Gimnazială Puiești, județul Buzău
În ultima perioadă, se vorbește tot mai mult despre dezvoltare durabilă, despre sustenabilitate, despre
ecologie, trendul bio ia amploare, sunt lansate campanii în aceste direcții, dar de la general la concret e ceva
cale de parcurs. Se dezbate destul de mult și se aplică prea puțin.
Termenul de a fi prietenos cu mediul, a devenit tot mai folosit în emisiuni, reclame sau pe produse.
Este atât de folosit, încât își pierde ușor, usor sensul. Înțelelegând adevăratul sens al cuvântului, tu, poți face
ca viața ta și a celor din jurul tău să fie mai sănătoasă, să trăiești într-un mediu mai curat și într-o lume protejată.
Termenul de prieten al mediului se referă la produse care contribuie la traiul de zi cu zi într-un mod
verde, și practici care ajută la conservarea resurselor: apa și energia. De asemenea produsele prietenoase cu
mediul previn poluarea apei, a aerului și a solului. Și tu poti fi prieten al mediului dacă ești atent la obiceiurile
pe care le ai atunci când interacționezi cu mediul.
Ca să ne facem mediul prieten trebuie să fim atenți cum ne comportăm cu el, dar și să ne gândim la
protejarea oamenilor. Ca să dăm un exemplu, ne putem gândi la gustul bun al roșiilor pe care le cultiva bunica,
fără pesticide și fără ierbicide. De asemenea e important să refolosim materialele pe care le separăm (sticla,
lemnul, metalul și plasticul). Produsele care sunt biodegradabile poti fi folosite ca ingrășăminte naturale,
acestea putand fi folositoare pentru flori etc.
Iată cîțiva pași mici, dar siguri pentru a crește calitatea vieții în mod durabil.
 Închide-ți laptopul și scoate device-urile din priză pe timpul nopții
Atunci când televizorul sau orice alt dispozitiv rămâne băgat în priză este consumat curent. Da, chiar
dacă tu l-ai stins, faptul că rămâne băgat în priză implică un mic consum cunoscut drept vampire electricity.
Și da, poate că pe moment pare puțin lucru, dar, în timp, economia de energie se va simți. Pe factură, dar mai
ales în mediul înconjurător, pentru că un consum exagerat de energie implică poluare, implică pierderea unor
resurse prețioase pentru planeta noastră, resurse care sunt cam pe ducă (petrol, gaze naturale, cărbune).
 Înlocuiește pungile din plastic de la cumpărături cu sacoșe de pânză, reutilizabile
Acestea sunt făcute din petrol, iar producția lor presupune și emanarea unor substanțe toxice, ceea ce
duce la poluare. Totodată, materialul nu este biodegradabil. Altfel spus, odată ce iese plasticul la suprafață, nu
prea mai poți scăpa de el. Citisem la un moment dat că unei pungi de plastic îi ia aproximativ 400 de ani pentru
a se degrada complet. Deci toate filmulețele acelea cu mări și oceane acoperite de plastic nu sunt o exagerare.
Sunt o realitate.
 Reciclează aluminiul.
Aluminiul este o resursă a cărei procesare implică un consum uriaș de energie, acesta fiind și motivul
pentru care este atât de importantă reciclarea lui. Agenția de protecție a mediului din Statele Unite (United
States Environmental Protection Agency) susține chiar că eliberarea de fluorocarboni (substanțe extrem de
nocive) din timpul procesului de extracție a aluminiului este de 9200 de ori mai dăunătoare decât dioxidul de
carbon în raport cu modul în care afectează încălzirea globală.
 Folosește baterii reîncărcabile.
Acidul coroziv din bateriile aruncate la întâmplare poate face un rău imens solurilor. Din păcate însă,
toate acele containere pentru reciclarea bateriilor, așezate în diferite magazine, sunt mai mereu goale. Alege
70
ori de câte ori e posibil baterii care se pot încărca (sunt mai scumpe, dar costul se amortizează în timp). Iar pe
cele care se termină, strange-le în mod conștiincios și du-le la punctele de colectare speciale.
 Reciclează selectiv. Sticla la sticlă, plasticul la plastic, hârtia la hârtie.
Poți începe prin a-ți achiziționa coșuri de gunoi cu destinație precisă, astfel nu va mai fi nevoie să sortezi
în momentul când vrei să duci gunoiul.
 Oprește apa atunci când îți periezi dinții.
 Scade timpul petrecut la duș.
Da, știm cu toți că, uneori, dușurile se transformă în băi în toată regula.
 Stinge luminile din camerele în care nu stai.
 Folosește biletele online.
La concerte, la avion, la absolut tot ce îți oferă posibilitatea de scanare a biletului în locul imprimării
lui.
 Reciclează ziarele și revistele din casă.
 Folosește becuri eco-friendly pentru a reduce consumul de energie.
 Folosește un bidon pe care să îl umpli ori de câte ori ai nevoie în loc să cumperi mereu sticle de
apă.
 Plantează un copac. Sau câteva plante în casa ta. E bine pentru mediu, dar și pentru spațiul
tău de acțiune.
 Deplasează-te cu bicicleta sau pe jos când vremea este frumoasă sau nu ai distanțe mari de
parcurs. Vei face bine atât mediului cât și sănătății tale
 Folosește un termostat la centrala de încălzire a locuinței
 Mâncarea pe care o arunci poate transform-o în îngrășământ natural pentru grădina sau
pentru plantele din ghivece
Ai nevoie doar de un mic dispozitiv în care toate deșeurile organice din casa ta să aibă spațiu și timp să
se macereze în liniște.
 Evită folosirea aerului condiționat pe timpul verii prin utilizarea unor draperii care să
oprească lumina soarelui să intre în casă.
 Pe timpul iernii, jaluzelele și perdele impiedică aerul rece să intre în încăpere și în acest mod nu vei
folosi aparate suplimentare pentru încălzire.
 Instalează panouri solare.
 Cumpară produse locale.
Atunci când cumperi produse de la producătorii locali ajuți mediul prin scăderea emisiilor de CO2..
Educaţia ecologică este un „proces menit să atragă categorii de oameni care să fie conştienţi şi preocupaţi
de problemele mediului înconjurător şi de problemele complementare, oameni care au cunoştinţele, atitudinea,
abilitatea, motivaţia şi capacitatea de a lucra individual şi colectiv pentru găsirea unor soluţii problemelor
actuale dar şi pentru prevenirea apariţiei altora.
Bibliografie:
Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bândiu, C., – “Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologistă”
Mai mult verde, mai mult albastru
Prof. inv. pres. Grigoraș Ana- Dorina

Gradinița cu P.P Nr.10 Huși, jud. Vaslui
Motto: „Preţuieste-mă si iubeşte-mă, omule, fiindcă toate frumusetţle mele, pădurile, văile si izvoarele, cărările
şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile ţi le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai
generos, mai bun!”
Pământul s-a născut în urmă cu milioane de ani. Văzut din Cosmos, el seamănă cu o mărgea albastră
pe care uneori se disting mările, oceanele, lanţurile muntoase şi fluviile cele mari. Pe Pământ trăiesc în jur de
6 miliarde de oameni. Asemenea omului, Pământul are bolile lui: unele mai grele decât altele. Mulţi oameni
fac rău pământului. Unii din neştiinţă, unii din răutate, alţii din interese. Vulcanii îi rănesc scoarţa din când în
când, acoperindu-i pădurile cu lavă şi cenuşă. Seceta şi vânturile îi usucă pădurile şi iarba, transformându-i
multe suprafeţe în pustiuri. Inundaţiile acoperă cu mâl casele şi gospodăriile oamenilor.
De toate aceste boli suferă Pământul şi noi alături de el. Pământul ne poartă în spinare ca pe copiii lui,
ne adăposteşte, ne hrăneşte şi ne bucură privirea cu frumuseţile sale. Ce ne putem dori mai mult decât să avem
71
în jurul nostru un mediu sănătos? O natură sănătoasă ne dă hrană, aer curat, apă şi soluri fertile pentru
agricultură. În incoştienţa şi lăcomia lui, omul contribuie la distrugerea planetei. Poluarea, extinderea urbană,
pescuitul şi vânatul excesiv duc la dispariţia multor vieţuitoare. Omul nu va fi el însuşi inclus pe lista speciilor
dispărute? Cum vedem natura şi ce putem face pentru ea?
Este datoria noastră, a locuitorilor acestei planete să luptăm pentru drepturile omului şi naturii. Protejând
natura, ne protejăm viaţa, a noastră dar şi a fiinţelor necuvântătoare care nu pot milita pentru dreptul lor la
viaţă. E nevoie să contribuim la salvarea planetei Pământ.
Descoperind şi înţelegând tainele naturii, copiii vor învăţa s-o iubească şi s-o ocrotească. Vor învăţa să
îngrijească plantele, să ocrotească animalele, să respecte mediul înconjurător. Prin exemplul lor vor putea arăta
că planeta şi omenirea pot fi salvate.
Mediul inconjurator asa cum ni se prezinta el astazi este in cea mai mare parte o creatie a
omului, dar el poate influenta la randul sau evolutia societatii umane.
Problema protectiei mediului ambiant are o importanta majora printre multe alte probleme ale
omenirii, de a pastra patrimoniul natural de bogatii, de a proteja fauna, flora, resursele solului si
subsolului, sa aiba ape limpezi si o atmosfera cat mai curata.
Degradarea mediului inconjurator se petrece de multe ori sub ochii nostrii si aceasta se datoreaza
tocmai interventiei omului in natura.Pericolul este foarte mare si de aceea trebuie constientizata
necesitatea protectiei mediului in care traim a ocrotirii vietii pe pamant in cele mai variate forme ale
sale.
A proteja mediul inseamna a rezolva problema combaterii poluarii, indiferent de unde ar veni
aceasta poluare care ameninta in primul rand culturile agricole si implicit sanatatea oamenilor.
In acest context scoala este cea careia ii revine rolul de a educa tanara generatie in spiritul
mediului ambiant, educatorilor le revine deci obligatia de a-i invata pe copii sa inteleaga si sa iubeasca
natura, sa-i patrunda tainele si sa o protejeze, sa urmareasca formarea si dezvoltarea constiintei ecologice
a copiilor.
Copiii trebuie invatati sa ocroteasca natura si sa o respecte , sa iubeasca pamantul si sa participe
direct, in limita posibilitatilor lor, la anumite activitati in cadrul carora pot sa inteleaga ce inseamna sa
lucreze corect pamantul care ne hraneste cu tot ce intra in componenta lui (ape, vietuitoare, plante).
Trebuie sa-i educam pe copii inca din prescolaritate, in sensul pastrarii mediului natural in care
traiesc, sa le dam posibilitatea sa contribuie la plantarea si ingrijirea unui pom, a spatiilor verzi, a florilor
ce infloresc si infrumuseteaza locul in care traiesc, prin actiuni practice de protejare a vegetatiei, toate
acestea constituind principalul factor de regenerare al atmosferei.
Pentru aceasta trebuie sa organizam cu copiii actiuni care sa-i puna in situatia de a cunoaste
fiinte si fenomene din lumea inconjuratoare, caracteristicile acestora, favorizarea insusirii unor cunostinte
ecologice prin activitati cu caracter experimental si demonstrativ, antrenarea copiilor in desfasurarea
acestora.
In cadrul activitatilor pe care le desfasuram cu copiii, este necesar sa le dezvaluim pericolul
disparitiei unor specii de plante si animale, efectele nocive ale vanarii unor animale pe cale de disparitie,
cum ar fi capra neagra si alte specii de animale si pasari rare.
De asemenea trebuie sa le vorbim despre pericolul in care se afla insectele in urma poluarii
apelor si aerului, despre cantitatile insemnate de pesti care au murit datorita reziduurilor din apa ajunse
aici prin neglijenta oamenilor, fiind pusa in pericol chiar viata acestora consumand deseori peste care
a crescut in astfel de ape.
Unele actiuni ale omului, cum ar fi: defrisarea padurilor, distrugerea vegetatiei, transformarea unor
trasee turistice, a popasurilor in imense lazi de gunoi, parcarea autoturismelor in locuri nepermise (spatii
verzi), infectarea apelor prin spalarea autoturismelor cu detergenti, duc la degradarea mediului, lucru care
se rasfrange in mod direct asupra omului , asupra sanatatii lui.
Odata cu dezvaluirea pericolului ecologic infatisam copiilor si pasionata lume a pasarilor, viata
lor in colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migratiilor, importanta padurilor care
constituie sistemul ecologic de cea mai mare insemnatate, precum si contributia plantelor la mentinerea si
existenta vietii pe pamant.
Intervine astfel necesitatea de a-i invata pe copii sa pastreze curatenia in parcuri si gradini, in
paduri, in zonele de agrement, sa mentina integritatea arborilor, sa cunoasca exemplarele unicat si arborii
cu valoare monumentala.
Copiii trebuie invatati sa intretina spatiile verzi, sa planteze pomi, flori, contribuind astfel la
infrumusetarea peisajului citadin si implicit la reducerea poluarii din natura deoarece copacii elimina
72
oxigenul de care noi avem atata nevoie. Ca o componenta majora a mediului inconjurator , padurea
are un rol important in evolutia societatii umane, deoarece ea este cea care furnizeaza atat surse de
hrana cat si materii prime.
Cu prilejul unor drumetii si excursii organizate prin imprejurimi le-am atras atentia copiilor
asupra fenomenului de defrisare a padurilor, dar si preocuparea oamenilor de a planta in pepiniere
diferiti arbori care vor reampaduri zonele defrisate. Copiii nostri inteleg foarte bine acest lucru deoarece
traiesc si cresc intr-o astfel de zona, unde parintii lor se ocupa cu munci de acest gen si anume
plantarea puietilor pentru reampadurire.
Pentru ca ei sa inteleaga mai bine problema poluarii apei, am facut experiente de decantare a
apei in mai multe vase sau am udat florile cu apa amestecata cu ulei, petrol si au observat cum aceste
flori s-au ofilit si si-au dat seama ce inseamna fenomenul de poluare a apei. Vom putea explica
copiilor ca asa cum s-au ofilit aceste flori, tot asa plantele acvatice au de suferit acolo unde este
poluata apa in care traiesc ele.
Cu ajutorul excursiilor facute cu gradinita sau cu parintii, copiii au avut ocazia sa cunoasca si
cauzele poluarii atmosferei, prin contactul direct cu realitatea inconjuratoare, valorificand cunostintele
obtinute prin experienta anterioara.
Le-am vorbit copiilor despre aspectul nociv pe care il are fumul de la combinatele chimice sau
termocentrale, cum polueaza aerul pe care noi il respiram si in felul acesta ei au inteles mai bine
relatia stransa dintre om si natura.
Am observat ca ponderea achizitiilor realizate in afara gradinitei este foarte mare, bogata in
continut, prin participarea activa a copiilor, intrebarile pe care acestia le pun in legatura cu aceste
probleme pe care ei le vor sa le dezlege inca de la aceasta varsta, ca de exemplu "ce se intampla cu
un avion care trece printr-un nor de fum", sau pasarile care zboara la inaltime si este un nor de fum
in dreptul lor.
Prin toate activitatile pe care noi le desfasuram ii facem pe copii sa inteleaga ca mediul
inconjurator este spatiul vital al unei omeniri care imparte o locuinta comuna si ca protejand propriul
nostru mediu il protejam si pe cel al vecinului, iar poluarea nu are granite, ea este daunatoare atat
pentru oameni cat si pentru natura.
Terra, soarele, omul

Hlihor Mariana
Școala Gimnazială ”Ion Teodorescu” Cotargasi, Suceava
Terra are nevoie de schimbari pentru ca viata sa fie sustenabila pentru oameni. Omenirea a cam secat
*izvorul de viata* al Pamantului si daca nu oprim distrugerea plantelor, planeta nu va mai putea sustine
civilizatia. Energia Soarelui e stocata in plante si combustibili fosili. Oamenii consuma intr-un ritm prea alert
fata de puterea de refacere naturala. Oamenii de stiinta estimeaza ca Terra a avut aproximativ 1000 de miliarde
de tone de carbon in biomasa vie in urma cu 2000 de ani. De atunci, omenirea a injumatatit aceasta cantitate,
iar peste 10% a fost distrusa in ultimul secol. Energia chimica e stocata in biomasa, care e folosita pentru
alimentatie, insa e si distrusa pentru a face loc agriculturii si oraselor in curs de expansiune. Populatia va scadea
dramatic, iar cei ramasi vor fi nevoiti sa se intoarca la viata simpla, la origini.
Temperatura madie a aerului in apropierea suprafetei Pamantului a crescut in ultimul secol cu
aproximativ 0,7 grade Celsius. Cea mai mare parte a cresterii temperaturii medii in a doua jumatate a secolului
al XX-lea se datoreaza cresterii concentratiei gazelor cu effect de sera. Efectul de sera e un fenomen natural
prin care o parte a radiatiei terestre in infrarosu e retinuta de atmosfera terestra. Efectul de sera e cauzat de
cantitati de CO2 si a altor substante, ce se acumuleaza in straturi formand o *plapuma*.Acestea dau
posibilitatea razelor ultraviolete sa treaca foarte usor, ajungand la suprafata solului, transformandu-se in
energie termica, iar aceasta energie trecand mult mai greu inapoi, formand efectul de sera. Gazele lasa lumina
sa patrunda, insa nu permite caldurii sa scape, precum geamurile de sticla dintr-o sera. Datorita acestui sistem
, efectul de sera e benefic, asigurand incalzirea suficienta a Pamantului pentru a permite dezvoltarea plantelor
si a vietii. Insa in cantitati prea mari, aceste elemente responsabile pentru efectul de sera vor duce la o crestere
alarmanta a temperaturii.
Principalele elemente care duc la efectul de sera sunt: vaporii de apa, CO2, metanul, ozonul. Cu o
pondere mai mica si elementele: protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile, fluorura de sulf.
Vulcanismul contribuie la incalzirea globala, producand gaze cu efect de sera, in general CO2, continute in
magma.
73
Omul prin activitatile sale moderne a dus la cresterea emisiilor de CO2 din cauza defrisarilor si a arderii
combustibililor fosili. Emisiile de metan, ca urmare a activitatilor agricole (cresterea bovinelor si cultivarea
orezului), emisiile de N2O ca urmare a folosirii ingrasamintelor chimice. Emisiile de compusi halogenati sunt
cauzate de om prin folosirea freonilor in instalatiile frigorifice, de instalatiile pentru stingerea incendiilor.
Plantele se hranesc cu CO2, insa in exces este poluator.
Actualmente cantitatea de CO2 e de 0,03%. Presupunand ca aceasta cantitate va fi dublata, temperatura
Globului poate sa creasca cu 1,3-3 grade Celsius. Alaturi de CO2, factor distrugator o reprezinta vaporii de
apa (H2O) si metanul (CH4) iesit din fermentarea materiilor organice si contribuie chiar mai mult la retinerea
radiatiilor infrarosii . CH4 e eliberat si de miscarile tectonice.Efectele negative se vad in disparitia unor specii,
desertificarea, topirea ghetarilor si cresterea nivelului marii si oceanelor.
Cel mai mare factor de care depind schimbarile climatice e Soarele. Activitatea solara variaza
considerabil. Eruptiile solare sunt cauzate de schimbarile majore si rapide pe care le sufera campurile
magnetice solare. Exploziile uriase de energie sunt echivalente cu eruptia simultana a 10 milioane de vulcani,
producand efecte si la distante mari precum cea dintre Soare si Pamant. Eruptiile solare au luat in ultimii ani
o amploare fara precedent, undele magnetice perturband aparatele electronice si comunicatiile prin satelit si
producand valuri de caldura.
Datorita Soarelui viata a aparut pe Pamant si tot el este responsabil pentru modificarile climatice. Tot
Soarele este cel ce a stat ca simbol al Divinitatii incepand cu cele mai vechi religii si tot el va fi cel care va
sfarsi viata pe Pamant.
Morala ecologistilor este ca noi toti trebuie sa ne schimbam modul de viata pentru a combate moartea
programata a planetei. E o datorie morala fata de generatiile viitoare, care, astfel, vor fi condamnate sa traiasca
in infern.
Oamenii vor trebui sa consume mai putina energie, sa schimbe confortul autoturismului personal cu
disconfortul transportului in comun, va trebui sa renunte la aerul conditionat, si mai ales, va trebui sa plateasca
taxele *ecologice* pentru alimentele obisnuite.
Bibliografie:
Reader s Digest MINUNILE LUMII 2005
Internet MEDIU SI SANATATE -EFECTUL DE SERA-Rasfoiesc.com
INCALZIREA GLOBALA-Wikipedia
Puterea naturii de a rezista stă în puterea noastră de a o proteja!
Prof. Inv. Presc. Iacob Ionela Gina

Liceul Teoretic “Ionita Asan” Caracal, jud. Olt
Problemele de mediu vin de la cetăţean, de la cultura lui, de la mentalitatea lui faţă de mediul
înconjurător. A nu oferi generaţiilor tinere un alt comportament este inadmisibil pentru o ţară care se vrea în
spaţiul Uniunii Europene. Tânăra generaţie are o educaţie ecologică absolut sporadică, ocazională, neavând în
programul şcolar nimic concret ca să le ofere lor o înţelegere clară ce inseamnă protecţia mediului.
Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă. Ar trebui ca ea să fie mai preţuită decât aurul, însă
unora pare să nu le pese decât de propria lor existenţă pe pământ.
Spre regret societatea are un progres tehnico-ştiinţific destul de avansat dar nu ştie să gestioneze în
limitele normale resursele sau şi acele deşeuri care duc la poluarea enormă a spaţiului. Pentru promovarea
educaţiei ecologice este important ca tânăra generaţie din start să conştientizeze acele probleme care sunt
necesare să fie soluţionate. Abordarea este bazată pe conştientizare, cunoaştere, atitudine, deprinderi şi
implicare participativă, ca să realizăm în practică.
Interesul copiilor faţă de protecţia mediului înconjurător vine în contradicţie cu acţiunile maturilor,
educaţia ecologică trebuie să pornească din familie şi mai apoi să treacă în responsabilitatea şcolii. Când se
lucrează în unitatile de invătămant cu copilul este una, dar când o să fie şcoliţi şi acasă, părinţii şi o să lucreze
toată comunitatea spre una şi aceeaşi direcţie, rezultatele vor fi multumitoare şi natura noastră mai frumoasă.
Natura este locul unde se întoarce omul să-şi ia energia de care are nevoie, dar dacă aceasta nu are ce să-i ofere,
omul se va ofili şi, împreună cu natura vor avea de suferit.
In activităţle ecologice desfăşurate în grădiniţă, pentru o mai bună exemplificare şi în telegere, putem
să pornim de la vacanţele la ţară. Se pot expune mici povestioare sau istorisiri copiior in care este ilustrat
indirect, la modul imaginativ, aerul curat al dimineţii, apa limpede si rece ca gheaţa, frumuseţea copacilor
infloriţi, gingaşia şi jocul fluturilor, puful puilor de găină, laptele abia muls pe care-l aducea bunica la masă.
74
De menţionat faptul că toate acestea se datorează faptului ca cei din jur erau mult mai atenţi cu ceea ce se
intâmpla în jurul nostru în natură, nu aruncau gunoaiele peste tot, in spaţiile verzi, in ape, etc. Sunt lucruri
mărunte, care "ne mai scapă" în ziua de astăzi, din când în când. Problema e ca ne scapa fiecaruia în parte şi
asta dă nastere munţilor de gunoaie, străzilor îngropate în ambalaje, spaţii verzi tot mai rare, dar murdare, ape
toxice din cauza deseurilor depozitate la nivelul acestora. Dacă nu avem grijă ca natura să fie curate, nu
protejăm mediul înconjurator, deja acestea se razbună: auzim tot timpul de inundaţii, incendii, încalzire
globală. Natura se îmbolnăveste din cauza poluării iar noi si urmasii noştrii nu vom mai avea parte de aer
curat, ape limpezi şi pline de viaţă.
Totul depinde de noi. Ne putem îndrepta şi-l putem învăţa pe cel mic să înţeleagă ce e natura, cum ne
ajută şi de ce merita să o protejăm. La fel va face si el când va creste mare, iar natura îl va răsplati aşa cum a
făcut cu noi.
Cum să protejăm natura nu este doar o simplă întrebare ci si un indemn de a face ceva. Suntem datori
încă de la cele mai fragede varste să controlăm şi să reducem poluarea aerului, apei şi solului.Cea mai gravă
este poluarea atmosferică care ameninţă chiar viitorul planetei, poluarea apei, şi apa trebuie protejată. Deşi e
vitală, o risipim fară să ne gândim ca, pe pământ există copii care suferă de sete şi oameni care mor pentru că
nu au de unde bea un pahar cu apă. Copiii, pentru o mai bună înţelegere a necesităţii păstrării apelor curate,au
nevoie de exemplificări de situaţii în care se procedează corect, sau nu, în ceea ce priveşte faptele celor din
jur. Micuţii trebuie învăţaţi să nu arunce apa în chiuvetă sau pe asfalt, ci să o pună la o floare sau la un copac.
Apa este o resursă preţioasă, dar, daca nu e protejată, îsi schimbă calitatea.
Şi pentru că şi şcoala are rolul ei în formarea "prietenului naturii", copilul trebuie să ia parte la
expeditţii sau tabere şi încurajat sa participe la concursuri ori proiecte pe teme de ecologie.
Odată cu trecerea timpului, micuţul va înţelege că respectarea naturii înseamnă, de fapt, respectul faţă
de el înşusi. Copilul, atunci când va ajunge adult, va mulţumi pentru că a fost învăţat acest lucru, iar natura va
fi recunoscătoare pentru că micuţul a fost transformat într-un salvator de-al ei.
Bibliografie:
Viorica, Preda - ,,Educaţia pentru ştiinţă în grădiniţă, Editura Compania, Bucureşti, 2000
Taiban Maria, Manasia V. – Metodica cunoaşterii mediului înconjurător şi vorbirii în grădiniţa de
copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1975
Mohan Gh. , Ardelean A. – Ecologie ţi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993
Omul, remediul naturii?

Prof. Smaranda Ilinca Elena,
Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacău
Conexiunea om-natură este întâlnită în toate domeniile: creaţie(literatură, muzică, pictură), filozofie,
religie, chiar şi în ştiinţele exacte. Matematicienii au cercetat chiar şi dispunerea seminţelor de floarea-soarelui,
formele hexagonale din fagurii de miere de albine ce sunt soluţia optimă pentru utilizarea cea mai eficientă a
spaţiului.
Constructorii au “împrumutat” elemente din natură sau au înserat-o ca atare, pentru a crea adevarate
capodopere de arhitectură. Uitându-ne în jur, totul este creat sau inspirat din natură, inclusiv existenţa nostră
fizică şi emoţională se bazează pe natură.
Pentru a ne relaxa, a ne încărca bateriile, a ne depăşi limitele, a ne reface, a ne trata, a ne infrumuseţa, a

ne crea confort, a ne îmbogăţi, a ne…., a ne….., mergem, fugim la ea, la natură. Sau vine ea la noi! Spre a ni
se oferi. Sau spre a ne reaminti cum trebuie să ne comportăm cu ea, când nu ştim a-i mulţumim, a-i fi
75
recunoscători pentru minunile oferite. Efectele neacordării respectului cuvenit naturii sunt din ce în ce mai des
resimţite, nu pot fi coantificate cu exactitate, ci doar estimate.
Cu câteva luni în urmă am auzit o ştire: în România tăierea pădurilor a înregistrat în ultimul an o reducere
semnificativă. Bucuria mi-a fost de scurtă durată, până am aflat explicaţia: nu mai avem păduri. Poate ar trebui
să ne dea de gândit şi acţionat, în sensul protejării naturii. Nu vom reuşi să anihilăm activităţile, tot ale
semenilor noştri, al căror efect este dezastruos pentru natură. Dacă nu putem mai mult, să fim mai buni cu ea,
să luăm atitudine şi să facem fiecare cel puţin atât cât ne stă în putinţă.
Siteuri poze:
https://www.casesigradini.ro/forum/viewtopic.php?f=54&t=2723
https://concept-casa.ro/proiectare/stiluri-arhitecturale/10-cladiri-incredibile-inspirate-de-natura.html
https://inhabitat.com/city-in-the-sky-futuristic-flower-towers-soar-above-modern-metropolises/
Educația ecologicã în grădinița de copii
P. I. P. Ionescu Adriana
Grãdiniţa cu P.P. nr. 7, Alexandria
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se dobândesc într-un timp
îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate
şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice și
jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe arii de stimulare creează investigaţii, descoperiri ale proprietăţilor unor
obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe etc.
Aria de stimulare ŞTIINŢĂ se ameneajează în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o perioadă
determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu aspecte de primăvară, tăvi cu seminţe,
crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece etc.
Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea înconjurătoare. Se
planifică teme diverse si accesibile de exemplu ”Câmp cu flori” , ”Fluturi”, ”Plouă”, ”Flori de primăvară”,
”Vin pasarile călătoare”, ”Copacul înflorit”, ”Micile vieţuitoare”, ”Copiii îngrijesc curtea grădiniţei”, etc.
Aria BIBLIOTECA îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru ocrotirea şi protejarea
naturii. Alegerea materialelor se face tot dupa nevoile copiilor, după teme - cu cărţi de poezii şi poveşti despre
vieţuitoare care vor sensibiliza copii, cărţi de colorat, confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu
poveşti, calculator cu jocuri specifice copiilor etc.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în
interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate. Astfel, în jocurile ”De-a
grădinarii” şi ”De-a florăresele”, copii ajutaţi de educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori,
straturi de legume.
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe este jocul didactic.
După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile animalelor se poate organiza jocul ”Musafirul
nostru”. În cadrul lui, copiii au avut de rezolvat sarcini -să recunoască animalul, să descrie trăsăturile lui, să
precizeze mediul unde trăieşte, să enumere foloasele pe care le aduc, să indice moduri de ocrotire şi îngrijire
etc.
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi educă copii în spirit ecologic. Prin povestirile ”De ce
ninge”‚ ”Povestea fulgului de zăpadă” de E. Căldăraru micuţii au înţeles că ninsoarea se formează iarna, când
este frig şi picăturile de apă îngheaţă transformându-se în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar
nu în cantitate foarte mare. Poveştile ”Dumbrava minunată” de M. Sadoveanu, ”Pădurea plânge, pădurea râde”
de Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv, atitudinal şi
comportamentale.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a naturii şi de formare a
comportamentelor ecologice. Poezia ”Gândăcelul” de E. Farago are un profund mesaj ecologic care face să
vibreze sufletul sensibil al copiilor.
Lirica norvegiană ”Învaţă de la toate”‚ trezeşte la copii sentimentul că natura cu toate elementele ei apă,
piatră, stâncă, vânt, floare, miel, păsări, lună este prietena omului şi îl învaţă să trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe dar dezvolta încrederea, optimismul, spiritul de echipă,
ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare.
76
Plimbările, excursiile, vizitele oferă avantaje pentru mentinerea sănătăţii fizice şi psihice. Contactul cu
natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în actiunile organizate de educatoare se
urmăresc obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii didactice şi tematici
corespunzătoare.
Bibliografie:
 M. Dumitrana - “Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania, București, 2005;
 N. Botnariuc - ”Ecologie”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.
 M. MAZILU, ”Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Timişoara, Editura Mirton, 2004
 P. F. Drucker , ”Realităţile lumii de mâine”, Bucureşti, Editura Teora, 1999
Importanța activităților ecologice în educația

copiilor de vârstă școlară mică
Prof. înv. primar, Ioniţă Titiana – Carmen,

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Nămoloasa, judeţul Galaţi
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
Maria Montessori – “Descoperirea copilului”
În domeniul educației, cunoașterea materialului de prelucrat trebuie făcută foarte atent, cu atât mai mult
cu cât acesta este unul uman, prin urmare individual, de cele mai multe ori chiar imprevizibil. Componentă a
,,noilor educaţii”, educaţia ecologică, îşi propune formarea unor puncte de vedere noi asupra realităţii
înconjurătoare, precum și formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice, cunoaşterea cât mai amănunţită a
elementelor biotice și abiotice component.
Problemele mediului înconjurător au devenit la scară planetară una dintre preocupările importante ale
societății contemporane și constituie o precondiţie necesară adoptării unui comportament ecologic, educația
ecologică vizând îmbogățirea bagajului de cunoștințe al elevilor cu informații referitoare la componentele și
dificultățile întâmpinate de acesta.
Educaţia ecologică constituie calea pe care se ajunge, prin cunoaşterea mecanismelor de funcționare, la
înţelegerea şi respectarea naturii și reprezintă ,,răspunsurile fenomenului educațional la transformările
societății în ansamblul ei’’ (Văideanu, 1988). O dată cu intrarea în şcoală, copiii au unele reprezentări despre
mediul în care trăiesc, iar școala are menirea de a consolida şi dezvolta aceste reprezentări despre natură şi
societate, de a cultiva sentimente de admiraţie şi respect faţă de frumuseţile naturii şi să formeze deprinderi de
protejare a mediului înconjurător. Încă de la începuturile existenţei sale, omul s-a aflat în mijlocul naturii
folosindu-se de toate darurile acesteia. Principala problemă care trebuie să ne preocupe pe toţi este protejarea
planetei ,,Pământ”, casa noastră a tuturor, întrucât poluarea nu cunoaște distanţe şi nici frontiere. Ignorarea
măsurilor ecologice de apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică având consecinţe grave, în speță
fiind necesară formarea conştiinţei şi conduitei ecologice prin orice demers educativ, şcolar şi extraşcolar.
Copiii percep ceea ce este în jurul lor, dispun de reprezentări despre mediul natural în care trăiesc şi
admiră ceea ce îi înconjoară, școala fiind chemată să transforme sentimentele de admiraţie faţă de frumuseţile
naturii în convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Acest deziderat se realizează prin
intermediul activităților extracurriculare, elevii înțelegând menirea lor concretă în localitatea unde trăiesc,
adică aceea de a contribui atât cât pot la protejarea şi ameliorarea calităţii mediului înconjurător.
Prin activităţile extracurriculare specifice educației ecologice atragem copiii, incitându-le interesul,
producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un efort suplimentar,
învăţând astfel din orice situație – “copilul care este lăudat învaţă la rându-i să aprecieze” (D.I. Nolte).
Activităţile ecologice au multiple scopuri, precum: oferirea de oportunităţi multiple de recreere,
dezvoltarea spiritului de competiţie, valorificarea potenţialului intelectual şi al aptitudinilor, stimularea
imaginaţiei creatoare şi a inițiativei, trezirea curiozității, păstrarea vie a interesului pentru cunoaştere şi noi
descoperi. Întrebându-ne ,,de ce este nevoie să facem educaţie pentru mediu?” putem răspunde numai dacă
privim cu atenţie în jurul nostru, încercând să înţelegem pericolele care ne pândesc din cauza poluării și
formându-ne atitudini de aprobare sau dezaprobare privind rezultatele pozitive sau negative ale acţiunii omului
asupra mediului.
77
Educaţia ecologică necesită cunoaşterea interacţiunii om-mediu, conştientizarea de către copii a faptului
că este necesar să se implice în protecţia mediului, să acţioneze direct în activităţile ce duc la rezolvarea
problemelor mediului înconjurător.
Instruirea elevilor în cadrul activităților ce presupun educație ecologică se poate realiza prin acţiuni de
investigare, observare, exersare şi aplicare, în activități individuale dar şi de grup.
Acestea permit elevilor să se exprime liber, să contribuie în stilul propriu la aprofundarea temei studiate,
dezvoltându-le spiritul de cooperare, ajungând la convingerea că mediul natural trebuie apărat în fiecare zi a
anului, în fiecare clipă, de către toţi locuitorii planetei. Convingerile acestea pot forma comportamente
ecologice necesară generației tinere. Aflați în mijlocul naturii elevii descoperă frumusețile acesteia: peisaje
mirifice, susurul cristalin al apelor, viața plantelor și animalelor. Încercând să-i descopere tainele vor înțelege
importanța și necesitatea ocrotirii acesteia.
Protecția mediului înconjurător presupune, în primul rând, conștientizarea modului în care omul
poluează mediul cu deșeuri și apoi găsirea unor modalități de reducere a cantității lor. Prin discuțiilor elevii
înteleg că deșeurile se depozitează în locuri special amenajate, urmând a fi distruse prin ardere, altele se pot
transforma în îngrășăminte agricole sau pot fi reciclate. Educația ecologică oferă elevilor informații despre
clasificarea deșeurilor, despre consecințele poluării cu acestea și cât este de important să conștientizăm faptul
că mediul trebuie protejat prin măsuri pentru prevenirea poluării. Pentru a consolida faptul că putem refolosi
anumite materiale putem realiza cu aceștia obiecte din deșeuri reciclabile: suporturi de creione, păpuși din
linguri de lemn, mori de vânt, suporturi pentru căni/pahare, animăluțe, mascot, păpuși de orice fel, tablouri,
rame, covorașe, mărțișoare, etc.
Activitățile ecologice desfășurate cu dăruire de către elevi denotă atitudini pozitive față de mediu, aceștia
putând deveni modele pentru adulți. Prin observări concrete, ei evaluează sănătatea mediului și îndrumați de
un mentor pot găsi măsuri de protecție, putând fi provocați să ia singuri decizii pentru protecția unei plante sau
a unui animal, astfel conștientizând efectele poluării nu numai asupra mediului ci și asupra lor. Numai atunci
elevul devine conștient de rolul lui și este motivat în comportamentul său față de mediul înconjurător.
Omul de mâine trebuie să ştie ce este bine şi ce este rău în raporturile cu "natura" pentru ca mai târziu
tânarul – adult să acţioneze în consecinţă. Cum celelalte laturi ale educaţiei sunt tratate cu atenție este
momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică prin care să-i învăţăm pe copii, de ce şi cum trebuie protejată
natura. Elevii sunt martorii oculari la transformările ce au loc în mediul înconjurător şi aspectele noi le stârnesc
curiozităţi, evidente în întrebările ce ni le adresează.
Copiii trebuie să ştie că ori de căte ori se taie un copac şansele omenirii la o viaţă ecologică scad, şi ori
de câte ori un pom este plantat se dă o şansă vieţii. Protecţia mediului mai presupune și reducerea poluării
aerului şi a consumului de energie, epurarea apelor reziduale şi îmbunătăţirea reţelei de alimentare cu apă în
mediul rural, aplicarea de tehnologii nepoluante.
Producţia plantelor de cultură este afectată în zonele poluate; astfel ele nu mai asigură echilibrul gazelor,
al oxigenului, al dioxidului de carbon impiedicând aşadar desfăşurarea procesului de fotosinteză, ceea ce duce
la ofilirea plantelor. Ocrotirea tuturor peisajelor naturale, a parcurilor, zonelor de agrement trebuie să fie
permanent în atenţia locuitorilor planetei fiind importante surse de oxigen necesare menţinerii sănătăţii,
menţinerii vieţii.
În concluzie, mediul înconjurător este o creaţie a omului şi el poate influenţa evoluţia societăţii umane,
noi având obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagă, să iubească natura, să o protejeze şi să urmărim formarea
şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor la vârsta şcolară mică.
Bibliografie:
1. Axinte T., Corbuleac, L., -„Educarea ecologică a elevilor în învățământul primar”, București, Ed. Miniped,
2004;
2. Ciolan, L., - ”Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară”, Bucureşti, Ed.
Humanitas Educaţional, 2003;
3. Kelemen, G., - ”Psihopedagogia jocului”, Arad, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu, 2012.
Influenţa pesticidelor asupra albinelor

Prof. Valerica Istrate
Școala Profesională Holboca, Iași
"Dacă nu ar mai fi albine, nu ar mai fi polenizare, nu ar mai fi plante , nu ar mai fi animale, deci omul
nu ar mai exista."
78
Albert Einstein
Este crucial pentru ca albinele, aliatele biodiversității, nu numai să supraviețuiască, ci și să prospere,
întrucât viața depinde de activitățile lor de colectare eficientă, dar și de producerea unor alimente cu valențe
medicinale precum mierea, propolisul, și superalimentul suprem, lăptișorul de matcă.
Supravieţuirea sau evoluţia a mai mult de 80% din speciile vegetale în lume cât şi producţia a 84% de
specii cultivate în Europa depinde direct de polenizarea de către insecte. Aceste insecte polenizatoare sunt
reprezentate în principal de către albine.
Albinele sunt tot mai amenințate de un asalt al influențelor vătămătoare, dintre care poate cea mai mare
este perpetuarea agriculturii industriale și a uzului în cadrul acesteia de chimicale toxice, ucigătoare pentru
albine, ambele contribuind la masivul fenomen de moarte a albinelor cunoscut ca Tulburarea Colapsului de
Colonie (Colony Colapse Disorder –CCD). Peste tot în lume, şi în special în ţările industrializate, populaţiile
de albine sunt în declin şi numeroase specii sunt ameninţate cu dispariţia, afirmă cercetătorii în acest domeniu.
Fără albine nu ar mai fi polenizare, în consecinţă ar scădea productivitatea de fructe şi legume, iar
biodiversitatea ar fi în pericol.
În ultimii ani, expunerea la neonicotinoide (pesticide de ultimă generație) a albinelor prin nectarul și
polenul toxic sau exudarea unor lichide ale plantelor crescute din sămânță tratată sau prin praful care se ridică
la însămânțare provoacă diferite efecte adverse pornind de la manifestări subletale (albinele nu mor dar le sunt
afectate grav memoria, comportamentul și posibilitatea de a comunica) până la intoxicații acute și cronice.
Numărul albinelor domestice a scăzut brusc, de exemplu, cu 25% în Europa, între anii 1985 și 2005.
Acest declin al albinelor a condus la apariția conceptului de "criză a polenizării" global, o situație în care
serviciile de polenizare oferite de către albine au devenit limitate, situație care la rândul său, poate determina
deteriorarea culturilor prin scăderea randamentului și calității acestora. Iar dacă situaţia albinelor domestice
este cunoscută şi supravegheată, pentru albinele sălbatice specialiştii din domeniu au mult mai puţine date şi
se tem că situaţia acestora este chiar mai gravă. Imidacloprid şi fipronil sunt două pesticide care au făcut ravagii
în rândul populaţiilor de albine, peste tot în lume.
Conceput împotriva dăunătorilor culturilor de sfeclă de zahăr, porumb, grâu şi floarea soarelui,
imidacloprid este un insecticid de sinteză al firmei Bayer, care se aplică pe seminţe, protejându-le la început,
apoi ajunge în sevă şi în toată planta (acţionează sistemic).
Apicultorii afirmă că este responsabil de moartea a miliarde de albine, însă firma producătoare, afirmă
că substanţa activă nu ajunge până în florile plantelor a căror seminţe au fost tratate.
În urma unui studiu care arată prezenţa imidacloprid în flori şi în polenul florii soarelui, este recunoscut
oficial ca fiind toxic pentru albine, motiv pentru care, este interzis pentru culturile de floarea soarelui şi
porumb, începând cu 2004.
S-a demonstrat că acest produs este toxic pentru ficat prin experimente efectuate pe animale de laborator.
Asupra omului, toxicitatea lui depinde de concentraţie şi de frecvenţa utilizării.
Acest produs este comercializat în România sub diverse denumiri, de exemplu Lider insecticid sau
Midash. Combate gâdacul de Colorado, musculiţa albă de seră la castraveţi, dar şi albinele. Această substanţă
poate să rămână în sol până la 2 ani, putând fi absorbită de culturile următoare, sau de către plante sălbatice,
ajungând în flori şi fiind în continuare toxică pentru albine şi implicit pentru om.
Fipronil (sau REGENT) este folosit pentru majoritatea tipurilor de insecte printre care furnici, molii,
greieri, lăcuste, gândaci, căpuşe, muște şi pureci. S-a arătat că, aplicat în exterior pe sol împotriva lăcustelor,
omoară peste 90% din insectele rezidente dar nevizate, multe dintre ele benefice.
Cu toate că Regent este foarte eficient în tratarea multor infestări, în ultima vreme a început să ridice
multe semne de întrebare în legătură cu felul în care afectează omul și mediul în general.
Comercializat ca insecticid sistemic de către BASF (una dintre cele mai mari companii de chimicale din
lume cu sediul în Germania), a fost retras de pe piaţă din cauza toxicităţii manifestate asupra albinelor.
Substanţa se regăseşte în frunzele, tijele şi florile plantelor ale căror seminţe au fost tratate, distrugând insectele
care le atacă şi implicit albinele.
În plus, plantele tratate (porumbul, de exemplu) sunt utilizate ca furaj pentru animale. Agenţia pentru
protecţia mediului din SUA (EPA) a clasat substanţa fipronil printre „cancerigene posibile la om”, pe baza
unor studii care arată că animalele de laborator expuse cronic la fipronil dezvoltă tumori benigne şi maligne la
tiroidă.
Azi, această substanţă este utilizată în medicina veterinară împotriva paraziţilor animalelor de companie
(pureci, căpuşe la câini, pisici) sub numele de Frontline. Se pare că acest insecticid rămâne pe animale două
luni după tratament, deci apare un risc şi pentru oamenii dar mai ales pentru copiii care mângâie câinele sau
pisica tratate cu acest produs.
79
Având un timp de înjumătăţire în sol foarte lung (între 34 şi 128 de zile) e normal ca şi fipronil, alături
de alte pesticide ca glifosat, atrazină, să se regăsească în râurile şi apele freatice din Europa. Este foarte toxic
pentru animalele acvatice (peşti, crustacee, stridii, scoici, purece de apă), pentru păsări, şopârle, în schimb, nu
este toxic pentru râme.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Polenizare
http://www.pestcontrol-expert.ro/blog/povestea_regent/
http://www.ziare.com/articole/pesticide+albine+interzise
http://operaresearch.eu/files/repository/20111025112102_ExecutiveSummaryBeeHealth-OPERA_RO.pdf
http://www.greenpeace.org/romania/Global/romania/agricultura/466-Plan-Bee-
Executive%20Summary%20Web.pdf
https://viataverdeviu.ro/albinele-si-importanta-lor-pentru-sustinerea-vietii
http://www.efsa.europa.eu/fr/scdocs/doc/1646.pdf
Distrugerea ecosistemelor prin poluarea apei
Jianu Carmen Monica

Liceul Tehnologic ”P. S. Aurelian” Slatina
Protecţia mediului are sarcina de a îndruma şi coordona acţiunile intreprinse de om în vederea menţinerii
echilibrului ecologic, asigurând astfel condiţii de viaţă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare.
Prin intervenţiile sale omul a modificat esential mediul natural în conformitate cu cerinţele sale. Astazi
se stie ca mediul natural se deteriorează încetul cu încetul, factorul hotarator fiind cel antropic. Intervenţia
crescută a omului în ecosistemele naturale a dus la distrugerea mediului şi transformarea lor în ecosisteme
amenajate.
Omul prin neglijenţa sa, a nesocotit SOS-ul NATURII, faţă de defrisarile neraţionale, supraexploatarea
solului, pasunatul excesiv şi a poluării intense.
Astazi peste tot pe TERRA apar urme ale activităţii umane- acele deseuri poluante.
Pretutindeni,planează ameninţarea unui dezacord între om şi mediul sau, foarte vizibil în spaţiu urban, unde
fenomenele socio-economice complexe ameninţă echilibru existenţei speciei umane.
SAINT -EXUPẺRY prefigurează apa cu urmatoarele cuvinte:”Tu nu esti numai necesara vietii , ci esti
insasi viata; bogatie fara seam ape pamant; tu, sufletul pamantului”.
Contaminarea apelor cu diverse substanţe poluante este o problemă ce se manifestă în prezent la scara
planetară. Poluanţii deversaţi contribuie la reducerea cantităţii de oxigen dizolvat. Rata oxigenului dizolvat în
apa descreste chiar şi în condiţii normale, proporţional cu creşterea temperaturii. Poluarea apei este data de trei
categorii de poluanti:
 fizici,
 chimici
 biologici.
O sursă importantă de poluare o reprezintă plumbul, provenit din gazele de esapament ale
autovehiculelor. Plumbul poate trece în lanţurile şi reţelele trofice,fiind acumulat de diferite specii în funcţie
de concentraţia lui în mediu.
Detergenţii reprezintă unul din factorii poluanţi ai apelor din natură, scazând schimbul de gaze dintre
apa şi atmosfera , contribuind la distrugerea bacteriilor cu rol în descompunerea deseurilor.
Poluarea biologică a apelor este data de microorganisme care ajung în apa o data cu deversările
menajere. Poluarea microbiologică a apelor a determinat creşterea frecvenţei unei afecţiuni (colibaciloza,
hepatita virala, dezinterie).
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa este folosită pentru: întreţinerea curăţeniei
corporale, pregătirea alimentelor, salubritatea locaţiilor locuinţelor, recreere şi agrement etc.
Bibliografie
 Bica I. (2000), Ecologie – Principii de baza, Editura Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti,
Bucuresti
80
 Popescu M, Popescu M, (2000) – Ecologie aplicata, Editura Matrix, Bucuresti – Cota: UTCB – 504/P
81
 Gogu R.C., Necula A., Botzan T. (1997) – Ecologie urbană : Curs pentru uzul studenţilor, Editura
Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, Bucuresti – Cota: UTCB – 504/G 65
 Botnariuc N., Vadineanu A., (1982) – Ecologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Cota –
UTCB – 577.4/B 73
Potenţialul resurselor climatice din Depresiunea Baia Mare
Prof. Laszlo-Zoltan MAGYAROSI

Colegiul Tehnic “C. D. Nenițescu”
Baia Mare, jud. Maramureș
Depresiunea Baia Mare, din punct de vedere climatic, aparţine sectorului de

provincie cu climă temperat continentală, cu influenţe oceanice, fiind încadrată în
subţinutul de dealuri şi podişuri (Geografia României, vol.I). Acest climat,
caracterizat prin precipitaţii bogate, regim termic mai ridicat, vânturi slabe şi calm
atmosferic prelungit a condiţionat procese de selecţie naturală a florei, castanul dulce
(Castanea sativa Mill.) fiind aici în cel mai nordic areal al său.
La evaluarea potenţialului climatic din Depresiunea Baia Mare am analizat datele meteorologice între
anii 1881 şi 2008, staţia meteorologică aflându-se instalată în apropierea municipiului Baia Mare, la 47°40'
latitudine nordică şi 23˚30' longitudine estică şi la o altitudine de 216,35 m.
Fig. 1. Repartiţia temperaturilor medii anuale (după Atlasul Climatologic al României)

Valorile medii anuale ale temperaturii aerului reprezintă un parametru sintetic, care exprimă potenţialul
termic al diferitelor regiuni geografice.
Analizând variaţia valorilor medii anuale pe o perioadă de 110 ani (1881 – 1990) am constatat că valorile
medii anuale au o abatere de max. 2,50C faţă de media multianuală. Între anii 1920 – 1950 au fost mai des
întâlnite anii reci, cu temperaturi medii anuale mult mai scăzute faţă de media multianuală. La Baia Mare,
media multianuală a temperaturii aerului este de 9,4°C, faţă de 10,8˚C la Bucureşti, 11,3˚C la Constanţa.
Iernile au, în Depresiunea Baia Mare, un caracter relativ blând, fapt datorat invaziilor maselor de aer de
origine oceanică, din sector vestic. Cea mai scăzută temperatură a lunii ianuarie pentru perioada considerată a
fost de -9,20C, cu o abatere negativă de -6,80C, iar cea mai ridicată de 3,60C, cu o abatere de +60C. Valoarea
medie a temperaturii lunilor de iarnă este de -1,10C.
Verile sunt călduroase şi relativ umede. Acest fapt se datorează în principal circulaţiei predominant sud
– estice. Valoarea medie a temperaturii lunilor de vară fiind de 19,060C.
81
Variaţia temperaturilor medii anotimpuale
20
10
grade C
0
-10
Primăvara Vara Toamna Iarna anotimp
Fig.2. Temperaturi medii anotimpuale (1881 – 2008)

Precipitaţiile atmosferice reprezintă una dintre cele mai importante elemente climatice şi totodată o
componentă a bilanţului hidric. În acelaşi timp, aceasta reprezintă sursa de bază a alimentării unui spaţiu
geografic cu umiditate şi apă, care ulterior dă naştere şi întreţine o serie de procese fizice, fizico-chimice,
geochimice, biotice din cadrul unui spaţiu geografic.
Regimul anual al precipitaţiilor atmosferice pune şi mai bine în evidenţă dependenţa cantităţilor de
precipitaţii de interferenţa maselor de aer. Sporul excesiv cantitativ de precipitaţii este rezultatul unei intense
activităţi ciclonice ce se dezvoltă la periferia nordică a minimei barice din Marea Mediterană, ca urmare a
adâncirii şi extinderii acesteia peste părţile sudice şi centrale ale continentului.
Fig. 3. Cantitatea medie anuală de precipitaţii (după Atlasul Climatologic al României)

Analizând datele precipitaţiilor între anii 1881 şi 2008, constatăm cantitatea medie multianuală a
precipitaţiilor atmosferice ce cade în zona municipiului Baia Mare este de 935 mm, cea mai mică medie anuală
fiind de 606 mm în anul 1961, iar ce mai mare de 1493 mm în anul 1915.
Variaţiile periodice ale regimului pluviometric sunt în strânsă legătură cu circulaţia globală a maselor
de aer, zonele de influenţă şi intensitatea diferitelor centri barici modificându-se de la un sezon la altul. Cea
mai mare cantitate medie de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (118,8 mm), iar cea mai mică în luna
februarie (64,2 mm).
82
Variaţia valorilor anotimpuale ale precipitaţiilor

mm
150
100
50
0
Primăvara Vara Toamna Iarna
anotimpul
Fig. 4. Variaţia valorilor anotimpuale ale precipitaţiilor (1881 – 2008)

În evluţia valorilor de precipitaţii înregistrate pe anotimpuri se constată că cele mai mari cantităţi de
precipitaţii cad în lunile de vară (101,26 mm), urmate de lunile de toamnă (81,7 mm), iar cele mai mici cantităţi
se înregistrează pe parcursul lunilor de iarnă (70,5 mm).
Creşterea cantităţilor de precipitaţii precum şi procesul de răcire al vremii capătă caracter excesiv vara,
în condiţiile în care odată cu adâncirea minimei din Bazinul Mării Mediterane are loc şi intensificarea câmpului
de presiune ridicată situat în nordul Europei.
În urma contrastului baric ce apare între cele două centre, se intensifică circulaţia polară cu pătrunderea
unor mase de aer rece din bazinul arctic, care pe lângă scăderea accentuată a temperaturii, determină creşterea
nebulozităţii şi căderea de precipitaţii abundente cantitativ şi cu caracter de aversă.
Bibliografie
Bârlea Gh. - ”Studiu ecologic asupra florei şi vegetaţiei Depresiunii Baia Mare”, teză de doctorat, Universitatea
de Vest „Vasile Goldiş”, Arad, 2011.
Bâzâc Gh. – “Influenţa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României”, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1983.
Bordei E. – “Rolul lanţului alpino - carpatic în evoluţia ciclonilor mediteraneeni”, Editura Academiei,
Bucureşti, 1983.
Boţ, C. – “Depresiunea Baia Mare – studiu climatic”, Referat ştiinţific, Baia Mare, 2004.
Cocean P. - “Geografie Regională”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.
Coman M. – “Depresiunea Baia Mare – Protecţia mediului din perspectiva dezvoltării durabile”, Editura
Risoprint, Cluj Napoca, 2006.
Fărcaş I. – “Măsurători şi calcule de meteorologie", U.B.B., Fac. De Biologie - Geografie şi Geologie, Cluj
Napoca, 1988.
Fărcaş I. – “Meteorologie - climatologie. Structura şi dinamica atmosferei, Note de curs”, Universitatea Cluj
Napoca, 1990.
Mardar L. – “Potenţialul turistic al Depresiunii Baia Mare şi valorificarea lui, aplicaţii metodice în Depresiunea
Baia Mare şi a spaţiului montan limitrof”, Referat Ştiinţific, Universitatea din Bucureşti, 2009.
Măhăra Gh. – “Meteorologie”, Editura Universităţii Oradea, 2001
Miloiu L. – „Starea actuală a mediului în depresiunile Baia Mare şi Copalnic”, Referat ştiinţific, Universitatea
Oradea, 2008.
Tişcovschi A., Diaconu D. – “Meteorologie şi hidrologie”, Editura Universitară, Bucureşti, 2009
xxx. - ”Anuare meteorologice”.
xxx. – ”Arhiva Centrului Meteorologic Regional Cluj”.
xxx. - “Clima R.P.R.”, vol. I şi II, Institutul de Meteorologie, Bucureşti, 1962-1966
xxx. – “Atlasul climatologic al R.S.R.”, Institutul de Meteorologie, Bucureşti, 1965
xxx. - “Geografia României. Geografie fizică”, vol I., Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983
xxx. – “Harta Maramureş – Oferta turistică”, Editura Algoritm Media Press, Baia Mare, 2007
Nanomaterialele
Prof. Mailat Costinela
Liceul Tehnologic „Alexe Marin” Slatina
83
Cu toate că nanotehnologia nu este un termen nou (a fost utilizat încă din anii 1960) a început să fie
argumentată ca domeniu în ştiinţa materialelor şi în chimie mai târziu. În fapt nanoparticule au fost utilizate
cu peste 2000 ani înainte (clustere de Au folosite de romani la colorarea vaselor, sau mai târziu în secolul al
X-lea în acelaşi scop la ceramice).
O reală schimbare în domeniul utilizării nanoparticulelor a apărut abia în secolul XX cu producerea
carbonului negru prin anii 1940. Descoperirea carbonului C60 (fullerene) în 1985 (ulterior au fost puse în
evidenta peste 30 de tipuri de C2n din aceeaşi familie) şi a nanotuburilor de carbon în 1991, a dat un stimul real
dezvoltării nanomaterialelor. Evoluţia spectaculoasă a puterii calculatoarelor şi a modelării materialelor,
cuplată cu avansul semnificativ al tehnicilor de caracterizare a materialelor la scară atomică cum sunt
microscopia bazată pe forţa atomica (AFM- atomic force microscopy) şi cea bazata pe scanarea efectului tunnel
(STM- scanning tunneling microscopy), etc. au constituit factori adiţionali de dezvoltare a nanomaterialelor
pentru o serie de obiective specifice.
Nanoştiinţa este studiul asupra fenomenelor şi manipulării materialelor la scară atomică, moleculară
sau macromoleculară, la care proprietăţile diferă esenţial de cele de la scară macro.
Nanotehnologiile reprezintă proiectarea, caracterizarea, producerea şi utilizarea de structuri, produse
finite şi sisteme prin controlul formei şi dimensiunilor la scară nano.
Nanomaterialele marchează limitele dintre nanoştiinţe şi nanotehnologii, aşa că definirea lor este
apropiată de a acestora. În principiu, majoritatea cercetătorilor acceptă ideea că nanoparticulele sunt particule
materiale care au un diametru de cel mult 250 nm.
Pentru a înţelege ce înseamnă asta în realitate este suficient să se recurgă la unele date statistice. Spre
exemplu, 2 g de nanoparticule de Al cu diametrul mediu de 100 nm, conţin suficiente nanoparticule încât să
se poată da fiecărui locuitor al planetei cam 300 000 de particule.
Nanomaterialele acoperă, din fericire o arie largă de materiale: polimeri, metale, ceramice. Ele pot avea
de asemenea morfologii foarte variate: sfere, fibre, palete, structuri dendritice, tuburi, etc. (vezi figura 1).
(a)Co
(b) oxid de cupru (c)ZnO (d) Ag.
Fig. 1. Aspectul unor nanomateriale (nanoparticule - nanopudre)
Tehnicile de producere în laborator şi condiţiile speciale de sinteză a lor pot determina uneori forme
foarte sofisticate pentru nanomateriale. (vezi fig. 2).
Fig. 2. Nanostructuri de ZnO sintetizate în

condiţii controlate prin evaporarea termică a
pulberilor solide.
Nanomaterialele prezintă interes pentru o serie de domenii datorită proprietăţilor lor foarte speciale.
(Tabelul 1)
Domeniul Scara dimensională
Produse electronice 1–100 nm
Produse magnetice 1–100 nm
Optica 1–100 nm
84
Superconductibilitate 0.1–100 nm
Mecanica 0.1–1000 nm
Cataliza 1–10 nm
Supramolecule 1–1000 nm
Imunologie 1–10 nm
Tabelul 1 . Domenii de interes pentru nanomateriale
Nanomaterialele la dimensiuni cuprinse între 1 nm şi 250 nm fac o legătură între proprietăţile atomilor
şi moleculelor cu cele ale grupurilor de particule materiale. Majoritatea proprietăţilor fizice sunt controlate
prin fenomene care au un domeniu critic de manifestare la scara nano. Proprietăţile electronice care pot fi
controlate la această scară prezintă un interes deosebit . În acelaşi timp o serie de alte caracteristici cum ar fi
cele chimice, mecanice, optice, etc. sunt de un foarte mare interes.
Adăugarea de particule în alte matrici de materiale a fost o tehnică uzuală de schimbare a proprietăţilor
materialelor încă de la începutul producerii materialelor sintetice. În mod firesc primele particule utilizate în
acest scop aveau dimensiuni mai mari decât de ordinul nano.
Prima producţie industrială de nanomateriale a început în secolul 20 cu producerea cărbunelui negru şi
derivaţilor în anii 1940. De-a lungul anilor următori au apărut noi companii multinaţionale. O reală
comercializare a producţiei de nanoparticule a apărut abia în ultimul deceniu al secolului trecut. O creştere
extraordinară s-a resimţit în domeniul produselor electronice şi a industriei optoelectronice. Odată cu
dezvoltarea tehnologiilor s-a reuşit obţinerea de produse din ce în ce mai mici cu componente din ce în ce mai
miniaturizate.
Marea majoritate a companiilor producătoare de nanomateriale au avut ca pornire mici companii iniţiate
pe lângă universităţi, laboratoare guvernamentale sau antreprenoriale bazate pe finanţare guvernamentală. Se
estimează ca aproape jumătate din companiile producătoare de nanomateriale au încă un asemenea statut.
Exista programe de cercetare specifice zonelor mari economice ale lumii în care nanomaterialele se regăsesc
ca direcţii prioritare. În Comunitatea Europeană, Programul Cadru 7, are nanomaterialele încadrate ca direcţie
prioritară de cercetare.
La acest program România a aderat prin structurarea Programului Naţional 2 de cercetare într-o variantă
compatibilă cu cea a PC7 european.
Primele tipuri de nanomateriale produse şi pieţele lor de desfacere sunt prezentate în tabelul 2.
Tipul produsului Domeniu de piaţă vizat Pondere
Nanoparticule Medical/farmaceutic 30%
Nanotuburi Chimie si materiale avansate (noi) 29%
Materiale nanoporoase Tehnologia informatică şi comunicaţii 21%
Fulerene Energie 10%
Dispozitive de control-cuantificare Pentru motoare auto 5%
Materiale nanostructurate Industria aerospaţială 2%
Nanofibre Textile 2%
Nanocapsule Agricultura 1%
Nanofibre
Dendrimeri
Tabelul 2. Primele tipuri de nanomateriale produse şi pieţele lor de desfacere
Întrebarea de bază este: care este piaţa nanomaterialelor, ce face acest domeniu atât de atractiv şi
determină o creştere atât de rapidă a numărului companiilor producătoare?
În mod cert există o asemenea piaţa. Există un număr mare de aplicaţii în care posibilitatea reprocesării
materialelor existente la scara nano poate oferi noi performanţe produselor obţinute. Exemplele pot fi multiple,
de la sculele de tăiere, la care particulele de mici dimensiuni duc la performanţe sporite, la componenţii de
lustruire şi polizare care utilizează particule în jur de 90 nm, astfel încât calitatea suprafeţelor obţinute e
asigurată, respectiv la dispozitivele magnetice la care marea densitate a depunerilor magnetice cu particule
foarte fine creşte mult capacitatea de stocare a informaţiei.
Apar mereu noi aplicaţii ale nanomaterialelor şi produse care seduc atenţia atât a producătorilor cât şi a
utilizatorilor. Noile produse optoelectronice, produsele de mici dimensiuni mult mai eficiente energetic,
nanotuburile de carbon cu extraordinarele lor aplicaţii, atrag tot mai multe fonduri în cercetare şi producţie.
Din acest motiv au apărut şi apar companii care pot să producă asemenea materiale în cantităţi de ordinul
sutelor de tone anual. Cifrele de afaceri care se derulează în domeniu, de ordinul sutelor de milioane de dolari
la nivelul anilor 2004-2005 au ajuns la zeci de miliarde în 2010.
85
Bibliografie
1. J.S. Murday, AMPTIAC Newsletter 6 (2002) (1), p. 5.
2. P. Holister and T.E. Harper, The Nanotechnology Opportunity Report, CMP Cient'fica, Madrid (2002).
3. A. Jones and M. Mitchell, Nanotechnology: Commercial Opportunity, Evolution Capital Ltd, London
(2001).
4. Rittner, M., Opportunities in Nanostructured Materials, GB-201, Business Communications Co. Inc.,
Norwalk, CT, USA, 2001.
5. D.K. Rodham et al., A Technology Road Map for Colloid and Interface Science in the UK, IMPACT
Faraday Partnership, Reading, UK (2003).
6. Technology Alert – Nanotechnology, Institute of Nanomaterials, Glasgow, 2001.
7. Opportunities for Industry in the Applications of Nanotechnology, DTI Foresight Materials Panel Report,
London, 2000.
8. Nanophase materials innovative developments mould a thriving industry, D212, Frost & Sullivan, New
York, 2001.
Importanţa jocului în aer liber pentru copii
Prof. Mardaloiu Remus Anton

Liceul Tehnologic nr. 1 Balş
Jocul în aer liber are un rol crucial în dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a copilului.
Într-o epoca în care televizorul şi calculatorul domină din ce in ce mai mult viaţa copilului şi îl atrag în
plasa sedentarismului, activităţile în aer liber sunt o fărâmă de speranţă la care merită să apelezi pentru a creşte
un prichindel falnic şi sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât şi mental! Joaca în aer liber dezvoltă copilului
o mulţime de abilităţi noi, complet diferite de cele pe care le dobândeşte din joaca în spaţii închise! Beneficiile
fizice ale jocului în aer liber sunt cele mai numeroase pentru dezvoltarea copilului. Petrecerea timpului în aer
liber încurajează, înainte de orice, practicarea multor tipuri de sport: fotbal, baschet, handbal, volei etc., care
se dovedesc esenţiale pentru creşterea lui armonioasă. Supraponderalitatea şi obezitatea sunt cele mai mari
riscuri pentru sănătate la care sunt expuşi copiii erei moderne. În prezent, din ce in ce mai mulţi prichindei sunt
sedentari şi mănâncă defectuos, lucruri care contribuie la ingrăşarea rapidă şi apariţia problemelor de sănătate.
Jocul în aer liber oferă copilului oportunitatea de a alerga, de a se plimba sau de a merge cu rolele,
bicicleta, trotineta etc. Există o mulţime de jocuri pe care le pot practica copiii în aer liber şi care au un rol
esenţial în a-l menţine activ şi sănătos. Ţopăiala şi alergatul de colo până colo sunt exerciţii fizice importante,
care ajută la dezvoltarea grupelor de muşchi, la întărirea oaselor şi la buna funcţionare a tuturor organelor. În
mare, copiii care se joacă frecvent în mijlocul naturii se dezvoltă mai armonios din punct de vedere fizic decât
cei care petrec majoritatea timpului în scaun la calculator sau pe canapea, cu ochii în televizor.
Beneficii emoţionale de ordin social şi comportamental
Activitatea fizică şi jocurile care se practică în aer liber au un impact puternic şi asupra dezvoltării lui
emoţionale şi sociale, dar şi asupra comportamentului lui. Jocul în aer liber ajută copilul să îşi facă prieteni noi
şi să-şi dezvolte viaţa socială. Este un instrument puternic de socializare.
Atunci când iese în parc sau într-un spaţiu de joacă amenajat în aer liber, cel mic intră în contact cu o
mulţime de copii cu care are ocazia să interacţioneze şi să lege prietenii. O viaţă socială bogată a copilului
contribuie la creşterea stimei şi încrederii de sine, esenţiale pentru dezvoltarea lui emoţională. În plus, învaţă
cel mai bine să coopereze cu alţi copii şi să înţeleagă ce este spiritul de echipă din jocurile de câmp care au
adesea loc in aer liber. Atunci când copilul construieşte castele, se joacă frunza, şotronul sau elasticul cu ceilalţi
prichindei sau explorează diverse spaţii şi locuri din natură, îşi dezvoltă gândirea logică şi capacitatea de a
raţiona. Joaca afară, în aer liber, încurajează copilul să îşi dezvolte imaginaţia şi creativitatea, să îşi asume
riscuri şi responsabilităţi, să găsească singur soluţii sau strategii şi să descopere plăcerea de a face anumite
lucruri. Activităţile făcute de copii în mijlocul naturii se dovedesc a fi cel mai puternic remediu antistres.
Alergarea şi petrecerea timpului în aer liber contribuie la redarea unei stări de relaxare şi destindere, esenţiale
pentru sănătatea lui emoţională.
Beneficii pentru copiii bolnavi de ADHD
Se pare ca micuţii bolnavi de ADHD au foarte multe de beneficiat de pe urma jocului în aer liber.
Specialiştii au constatat că aceştia funcţionează mai bine şi manifestă mai puţine simptome atunci când au
activităţi în aer liber. Sigur că jocul în aer liber nu poate fi considerat o terapie care vindecă complet afecţiunea,
86
dar poate fi folosit pe post de tratament simptomatic. Ajută la reducerea severităţii simptomelor şi la
îmbunătăţirea abilităţilor de cooperare şi relaţionare, acolo unde cei bolnavi de ADHD au mari deficite.
Contactul cu natura sprijină sau favorizează funcţionarea mai bună a copiilor cu ADHD şi îi ajută să îşi
controleze mai bine pornirile şi simptomele bolii. Jocul în aer liber are un efect terapeutic şi în alte afecţiuni.
Se pare că activităţile din mijlocul naturii şi respirarea aerului curat contribuie la recuperarea mai rapidă din
convalescenţă, după anumite boli sau accidente.
Beneficii intelectuale şi cognitive
Specialiştii au demonstrat, în nenumărate rânduri, că jocul constant al copilului în natură are un impact
puternic asupra performanţelor lui şcolare. Copiii care fac mişcare şi se joacă în aer liber au rezultate mai bune
la şcoală şi o putere de concentrare mai mare la ore. De asemenea, şi memoria are de beneficiat de pe urma
relaxării copilului în mijlocul naturii. Expunerea copilului în natură îi oferă o experienţă multisenzorială care
are un rol esenţial în dezvoltarea creierului în copilăria timpurie. Ajută la îmbunătăţirea şi dezvoltarea
simţurilor. Contactul cu natura îi oferă copilului oportunitatea de a învăţa şi de a înţelege mai bine mediul
înconjurător. Este un izvor nesecat de cunoştinţe şi informaţii pentru cel mic. Îl ajută nu doar să îşi dezvolte
cultura generală, dar şi să se integreze mai bine în comunitate şi să înţeleagă care sunt regulile ei. Rolul educativ
al jocului în aer liber este nelimitat. De când ieşi cu micuţul pe uşa casei, ai şansa să îl înveţi lucruri esenţiale
pentru educaţia şi siguranţa lui. Îmbinarea jocului în natură cu regulile de siguranţă pe care le presupun anumite
medii de joacă, cu conduita potrivită pe care trebuie să o aibă în public şi învăţarea locurilor pe unde şi cum să
traverseze corect ajută copilul să se descurce mai uşor în spaţiile exterioare, din afara casei.
Mulţi părinţi ezită să îşi ducă copiii foarte des afară, la aer, fie din lipsa de timp, fie pentru că au
impresia că este o pierdere de vreme.
Bibliografie:
https://www.copilul.ro
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari

prin activităţile de educaţie ecologică
Prof. înv. preșc. Matei Andreea Alina

Grădinița cu program normal Ciocănăi, comuna Moșoaia
În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit o nouă
dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i
face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.
Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De aceea omenirea
caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu echilibrat şi propice vieţii.
Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi să descifreze
şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii naturii. Copiii
trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde
s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc pe ei înşişi.
Programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia ecologică. Aceasta
presupune că, în pofida importanţei sale, programa de educaţie ecologică se aplică în funcţie de diverşi factori:
resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi, materialele didactice necesare,
factori materiali, sociali. Poate unii îşi pun întrebarea : „De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă
de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?”. Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului
cetăţean al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident că nu trebuie să uităm de
valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care unui copil i se transmit
normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de
mediul în care trăieşte.
Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului ecologic.
Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu noţiunile de ecologie,
sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de
recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape
sau mai departe de grădiniţă şi pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele primare, trebuie să
87
existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor într-un mod individualizat.
Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative mai accentuate construită adecvat
capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi intereselor sale. De aceea,
cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace
trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de
a manifesta atitudini.
Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt
bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce
trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu
ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor,
oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa
acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor probleme legate
de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Am
avut în vedere realizarea unor obiective majore :
 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările posibile ale
faptei lor;
 înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări negative pentru
om;
 formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;
 dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
 dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării conştiinţei
ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a experienţei asimilate.
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme
ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:
 Observări spontane, observări pe termen lung;
 Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia mediului;
 Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
 Expuneri de diapozitive;
 Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat l-am
realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă:
 Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;
 Jocuri didactice, povestiri, scenete;
 Proiect de diafilme;
 Parada costumelor ecologice.
În acest context exemplific prin observările dirijate cu tema „Crizantema şi tufănica”, „Ghiocelul şi
vioreaua”, „Roşia şi ardeiul”. Copiii au văzut şi au înţeles că plantele (flori, legume) au nevoie de aer, apă,
căldură şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca experiment la această temă am ţinut o plantă (crizantema) la
întuneric. Ea a devenit palidă, gălbuie, frunza ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest fenomen de ofilire
a plantei apare numai când planta este crescută în întuneric în condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.
Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi copiii au observat
că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am demonstrat copiilor că plantele au nevoie
şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a creşte.
În cadrul activităţii de observare „Roşia şi ardeiul”, am desfăşurat un joc distractiv în care copiii au
recunoscut numai prin pipăire şi gust legumele observate anterior, specificând modul în care se pregătesc
aceste legume pentru consum (spălare, cojire, tăiere).
În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?”, am citit imaginea sub aspectele de bază pozitive
şi negative concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri :
 Ocrotiţi natura!
 Salvaţi pădurea!
88
 Nu lăsaţi resturi menajere!

 Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă permanent alături.
Pentru evaluare am folosit o fişă în care preşcolarii trebuie să coloreze aspecte ecologice pozitive (plantare de
puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie cu o linie aspectele ecologice negative (ruperea
copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi păduri). În completarea evaluării activităţii, copiii au spus
ce activităţi ecologice au desfăşurat în vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi negative
ale acestora.
Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi şi modul prin
care acestea pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor împotriva dăunătorilor, sau
dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea
resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).
Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în grădiniţă constituie o cale de dobândire
a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de consolidare şi chiar aplicare a acestora,
a modului în care preşcolarii percep şi interpretează realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de
stimulare a curiozităţii şi interesului pentru cunoaştere, educă la copiii dragostea pentru natură şi frumuseţile
ei.
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii
individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător
asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate
pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de natură.
Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-media, la realizarea acestor
intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.
În cartea sa „Sentimentul întrebării/nesiguranţei”, Rachel Carson spunea: „Dacă un copil trebuie să
menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a unui adult căruia să î-l
împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care trăim”.
Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile
fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume: „Dreptul la sănătate, dreptul la viaţă!”.
Bibliografie:
1. Nicoleta Adriana Geamănu, Maria Dima, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”, Supliment al Revistei
Învăţământ Preşcolar, 2008;
2. C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;
* * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M. nr. 4481/2000
Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din ciclul primar
Prof. inv. primar, Mazilu Mariana

Școala Gimnazială Segarcea, județul Dolj
înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se continuă în clasele primare prin reintroducerea obiectului
Cunoaşterea Mediului începând cu clasa I.
– „alfabetizarea” în materie de mediu;
– conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a comportamentelor umane
care afectează mediul;
– înţelegerea corectă a raportului individ-mediu;
– dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii;
– analiza critică a problemelor de mediu;
– dezvoltarea capacităţii de a lua decizii, etc.
89
de asemenea, parteneriatul între învăţători sau învăţători-profesori de la anumite discipline.
Aparent, tema Educaţie ecologică – educaţie pentru viaţă ne-ar trimite doar la disciplinele Ştiinţe şi
Geografie. Dar, valorificând creativ conţinuturile ce trebuie transmise elevilor, valenţele acestei teme pot fi
abordate chiar de la clasa I, în orele de Limba română, Educaţie plastică, Abilităţi practice şi Cunoaşterea
Mediului.
Urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educaţiei ecologice, atât prin
valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate,
vom constata că la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de abilităţi în stare să-i facă
să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze
mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să planteze o floare, un copac, să atragă atenţia
celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la reciclarea unor deşeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc.
Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul
înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe elevi să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală, în societate, tot aşa
trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim.
Elevii îşi formează convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării mediului ambiant numai atunci
când se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau negative, luate din orizontul lor local. Ei rămân astfel cu
o imagine clară despre faptul că:
– în natură totul este în echilibru;
– echilibrul natural poate fi modificat dintr-o cauză sau alta, omul jucând unul din rolurile cele mai
importante;
– intervenţia omului în modificarea lanţurilor trofice este, de multe ori, neavenită, fiind necesare măsuri
pentru restabilirea echilibrului;
– se impune, cu necesitate, protejarea şi conservarea resurselor naturale;
– se impun măsuri pentru prevenirea efectului nociv al tuturor formelor de poluare a mediului;
Educaţia ecologică este componentă a “noilor educaţii” şi îşi propune să-l conducă pe elev spre formarea
unui punct de vedere obiectiv asupra realităţii, să-l incite la participare, să devină conştient de viitor.
Obiectivele specifice educaţiei ecologice pot fi:
– să formeze generaţii de oameni cu o sănătoasă conştiinţă etică referitoare la apărarea şi conservarea
mediului;
– să creeze unele concepţii şi convingeri pentru generaţia actuală şi, mai ales, generaţiile următoare de
a schimba progresiv actuala tehnologie poluantă cu un ansamblu de activităţi umane nepoluante;
– să sesizeze că raţionalitatea omenirii înseamnă şi raţionalitatea în raport cu propriul mediu de viaţă.
Obiectivele mai sus menţionate ar avea ca finalităţi:
– înţelegerea naturii complexe, a mediului pentru o utilizare prudentă şi raţională a resurselor acestora;
– formarea unei conştiinţe ecologice;
– cooperarea pentru conservarea şi ameliorarea mediului.
Educaţia ecologică este oportună şi, cu cât este începută de la o vârstă cât mai fragedă, cu atât are şanse
mai mari de reuşită. O condiţie esenţială a realizării acestei educaţii ecologice este ca ea să se conceapă în
natură şi pentru natură.
Copiii trebuie să devină prieteni ai naturii, cu condiţia să respecte natura.
La disciplina Ştiinţe este imperios necesar să se organizeze experienţe care să-i atragă pe elevi către
investigarea ştiinţifică.
Învăţându-l pe elev cum să observe lumea înconjurătoare, cum să mănuiască materialul biologic şi să
interpreteze ştiinţific fenomenele naturii, el învaţă să cunoască natura, să o preţuiască şi să o ocrotească.
Disciplina Ştiinţe contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la stimularea interesului pentru
cunoaşterea ştiinţifică a naturii, integrează elementele de biologie, fizică, chimie, ecologie. Cunoştinţele,
priceperile şi deprinderile se transmit şi se formează în toate orele, interdisciplinar, dintr-un an şcolar.
Prezentarea cunoştinţelor în mod gradat: mediul şcolar, familial, anotimpuri, făcându-se apoi trecerea la
corpuri cu viaţă şi fără viaţă permite elevilor o înţelegere deplină. Elevii trebuie orientaţi în permanenţă spre
căutarea relaţiilor esenţiale între fenomene. Ei ajung să înţeleagă treptat interdependenţa ce există între
vieţuitoare şi factorii de mediu, influenţa acestora asupra vieţii şi dezvoltării plantelor, animalelor şi omului.
90
În zilele noastre între dezvoltarea societaţii omeneşti şi protecţia mediului există o contradicţie care
devine din ce în ce mai accentuată; dezvoltarea societaţii nu se poate opri, iar deteriorarea mediului nu poate
continua; se impune astfel găsirea unor soluţii pentru protecţia mediului şi existenţa vieţii pe TERRA.
Se poate lansa spre dezbatere la nivelul clasei de elevi o problemă cum ar fi: ”De ce se vorbeşte din ce
în ce mai mult despre distrugerea mediului şi necesitatea protecţiei acestuia?”. Este bine, ca noi, învăţătorii să
dirijăm observarea sistematică a materialelor expuse în faţa clasei, prin întrebări, ca de exemplu: ”Care sunt
activităţile umane care duc la poluarea mediului (încărcarea cu substanţe toxice)?”; ”Care sunt efectele
poluării aerului asupra pădurilor?’’; ,,Cum arată o pădure care se găseşte în apropierea unei uzine chimice,
care aruncă (emană) în aer substanţe toxice?’’; ,,Cum sunt frunzele arborilor?’’; Cu sensibilitatea care-i
caracterizează, elevii pot uşor să devină prieteni ai naturii, să o înţeleagă, să-i aprecieze frumuseţea, să-i
cunoască toate componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.
Deprinderile şi obişnuinţele formate în copilărie se păstrează, în mare parte, pe tot parcursul vieţii. Încă
de mici, copiii trebuie să-şi formeze atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele de păstrare a
igienei mediului, care sporesc poluarea prin acţiuni iresponsabile.
Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene într-o relaţie de
intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de influenţa omului.
Fie că studiem limba română, matematica, muzica, geografia, istoria, artele, mişcarea sportivă etc.,
natura este prezentă spre a-şi dezvălui splendoarea şi a-şi evidenţia utilitatea.
Textele de limba română, poeziile, întâmplările fantastice din basme, descrierile, toate creează o
atmosfera afectivă, generatoare de sentimente de admiraţie pentru natură. Natura este cea care oferă adăpost şi
la bine şi la greu, şi celor care o respectă şi celor care o nedreptăţesc, asemenea unui înţelept care aşteaptă cu
multă răbdare să se trezească din ignoranţă toate fiinţele. Suferă în tăcere şi îşi vindecă rănile ca să poată fi
mereu primitoare pentru cei care se refugiază în mijlocul ei, o admiră, o cântă, o pictează sau îşi asigură
existenţa. Studierea unor texte despre natură mobilizează elevii atât afectiv cât şi intelectual.
Obişnuim, în clasele noastre, să îndrumăm elevii să-şi noteze expresiile frumoase întâlnite în lecţii ori
în lectura suplimentară pentru a le introduce în vocabularul lor activ şi am constatat că aleg acele expresii care
implică natura într-un fel sau altul (epitete, comparaţii, metafore) ceea ce dovedeşte că sunt şi devin sensibili
la frumuseţile naturii, învăţând totodată că ea trebuie păstrată la fel, încât să farmece şi pe urmaşi.
Literatura noastră ne oferă variate şi frumoase texte inspirate din natură. Avem o ţară frumoasă ca un
cântec. Elevii află din poezii, povestiri, că ţara noastră este un „minunat buchet de flori” strâns cu o „panglică
albastră” care este Dunărea. Ei ştiu că trăim într-o ţară binecuvântată cu frumuseţi rare: munţi ale căror creste
sfidează norii, dealuri line pe care privirea se odihneşte sub imperiul multor culori, câmpii întinse. Toate sunt
străbătute de ape limpezi. Din diferite texte află despre plante şi animale, unele chiar pe cale de dispariţie.
La limba română am desfăşurat lecţii – joc de genul ”De-a cuvintele”, în care am citit cu copiii lecturi
diferite despre plante, animale sau diferite colţuri din natură. Am alcătuit apoi propoziţii cu cuvinte din textele
respective.
Cunoştinţele cele mai bogate despre natură le dobândesc elevii pe parcursul orelor de cunoaşterea
mediului şi a ştiinţelor naturii. Aici află despre viaţa plantelor şi a animalelor, despre echilibrul ecologic,
acţiuni ecologice, identifică formele de poluare dar şi căile de diminuare sau evitare a poluării, înţeleg şi
observă efectele, recunoscând cauzele, învaţă despre lanţul trofic din natură,despre adaptarea vieţuitoarelor la
condiţiile de mediu, despre importanţa intervenţiei salvatoare a omului în diferite situaţii critice.
La orele de Cunoaşterea mediului şi Geografie, am dezbătut teme de genul: „ Poluarea
naturii”, “Deşeurile şi reciclarea lor”.
Dezastrele naturale din ţară şi din lume, pe care elevii le trăiesc sau află despre ele prin intermediul
mass-media, sunt argumente care pledează în favoarea ocrotirii mediului.
Matematica este o disciplină care, în aparenţă, nu pare a oferi ocazia pentru realizarea educaţiei
ecologice. Doar la prima vedere, întrucât am propus spre rezolvare probleme al căror au sensibilizat copiii,
ajutându-i să evalueze pagubele produse de acţiunile necontrolate ale oamenilor sau de „răzbunările” naturii.
Pornind de aici, am provocat curiozitatea elevilor privind durata de viaţă a unor specii arboricole
Educaţia civică dă prilejul de a forma la elevi o conştiinţă şi o conduită favorabilă protejării mediului.
Dacă mediul este sursa unei vieţi sănătoase, concluzia logică e că nimănui nu-i este permis să aibă un
comportament nepotrivit faţă de natură, pentru a nu fi cauza îmbolnăvirii semenilor săi. Apa, aerul, solul
supuse poluării sunt factori care slăbesc imunitatea organismelor iar acest subiect trebuie să fie mereu în atenţia
omului
91
Geografia, disciplină studiată în clasa a IV-a ajută elevii să observe marea complexitate a fenomenelor
din natură, legătura dintre ele, modalităţi de evitare a dezastrelor naturale, de prevenire a degradărilor (prin
plantarea pomilor, arborilor, protejarea surselor de apă, vânătoarea controlată etc. ).
Istoria este şi ea o disciplină care contribuie la educarea ecologică a elevilor întrucât aceştia află că multe
din faptele de vitejie ale strămoşilor noştri au avut drept aliat codrul.
Muzica, educaţia plastică, abilităţile practice aduc elevii mai aproape de natură prin cântec, prin lucrările
realizate, picturile şi obiectele confecţionate din materiale refolosibile. În aceste ore se îmbină armonios
educaţia estetică cu educaţia ecologică, informaţia ştiinţifică şi educaţia civică.
La orele de abilităţi practice şi de educaţie plastică am realizat cu elevii astfel de lucrări. Am
realizat desene şi lucrări practice de genul: „Salvaţi Pământul!”, Planeta Albastră plânge!, ”Natura, casa
noastră”, „ Prietenii naturii”.
La orele de educaţie muzicală am învăţat cu elevii cântece despre natură, prin care am căutat să formez
sau să consolidez dragostea lor pentru natură şi tot ce presupune ea. Am învăţat cântece precum: ”Vai, săracul
pui de cuc!”, ”Înfloresc grădinile”, „Ghiocel plăpând” .
Noţiunile de ecologie, dragostea pentru natură am încercat să le formez şi în orele de educaţie civică,
unde am avut alocate multe ore în care am dezbătut teme despre natură. La fel şi în orele de istorie unde au
învăţat despre apariţia omului, despre modul în care natura l-a ajutat de la începuturi, despre moştenirea pe
care i-a lăsat-o, dar şi despre obligaţia lui de a răsplăti natura, protejând-o. Copilul trebuie să ştie că omul nu
este stăpânul naturii, ci parte din ea.
Activităţile extraşcolare – excursiile, vizitele, drumeţiile, acţiunile de ecologizare, carnavalurile,
serbările şcolare sunt tot atâtea ocazii de a dedica mediului atenţia cuvenită, de a stimula atitudinea
responsabilă a copiilor faţă de tot ceea ce îi înconjoară. Activitatea ecologică începe din familie, continuă la
grădiniţă, şcoală şi trebuie respectată toată viaţa. Pentru atingerea acestui ţel, o importanţă deosebită o are
sistemul educaţional. Acest sistem este menit să dezvolte conştiinţa ecologică a oamenilor, în aşa fel încât
fiecare membru al societăţii să devină conştient de locul şi rolul său în natură şi societate.
Natura este cel mai desăvârşit maestru, ce de nenumărate secole lucrează pentru a îmbrăca pământul cu
formele cele mai artistice, pentru a-l înfrumuseţa cu ornamente neînchipuite, creând monumente nepieritoare.
Încă de la intrarea în şcoală, învăţătorul poate testa copiii pentru a le descoperi înclinaţiile, abilităţile.
De foarte mare impact sunt ecusoanele cu numele copilului şi inscripţia „Micul ecologist” sau „Prietenul
naturii” pe care copiii le poartă cu deosebită mândrie, popularizând acţiunile pe care le desfăşoară. Aici
intervine creativitatea învăţătorului care poate găsi subiecte frumoase şi de impact la toate obiectele de
învăţământ, cum ar fi: Pădurea – prietena omului, Apa – sursă a vieţii, Un om – un pom, etc.
Activităţi cu conţinut ecologic ce se pot urmări în cadrul a patru arii curriculare:
Limbă şi comunicare: lecturi literare şi ştiinţifice despre plante şi vieţuitoare / ocrotirea lor; compoziţii
literare realizate/culese/interpretate de elevi: eseuri, interviuri, poezii, scenete; proverbe şi maxime despre
mediu (apă, aer, pământ) – afişarea şi discutarea acestora.
Om şi societate: resurse naturale şi valorificarea lor; identificarea factorilor de poluare (a apei, solului,
aerului); excursii tematice de studiu sau ecologizare / curăţire a anumitor zone; realizarea unor fotografii, mape,
casete video, valorificate apoi în ore; studii de caz (Omul şi mediul său de viaţă de-a lungul timpului, O zi în
natură); vizite în aceleaşi zone în diferite anotimpuri pentru a observa schimbările care au loc în natură şi
păstrarea curăţeniei.
Matematică şi Ştiinţe: identificarea resurselor naturale din zona geografică în care trăiesc; colecţii de
materiale naturale; introducerea în probleme a unor date despre plante, vieţuitoare (compunere şi rezolvare de
probleme); realizarea unui portofoliu Omul şi mediul: acţiuni de protejare / de distrugere, care poate fi realizat
individual sau în echipă, într-un an şcolar sau pe durata întregului ciclu primar;
Arte şi tehnologii: realizarea unor desene, afişe pe teme ecologice; modelaj (plastilină şi argilă);
realizarea unor afişe, postere şi amplasarea lor în clasă/şcoală/localitate (cartier/sat).
Bibliografie:
 Dumitrescu, F., Stănculescu, C. Natura pe înţelesul copiilor, Editura Carminis, Piteşti, 1998;
 Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bândiu, C., Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologistă, Editura Ceres,
Bucureşti, 1989;
 Mateşică, V., Modalităţi de educaţie ecologică a micilor şcolari, Ed. Miniped, înv. primar, nr. 4, Bucureşti,
2003;
 Pistol, Mădălina, Din, Nicoleta, Ecologie, Editura Erc Press, Bucureşti, 2004;
92
 Şuliuc D., Educaţia ecologică, parte integrantă în curriculumul naţional, Ed. Miniped, Înv. primar, nr. 2 –
3, Bucureşti.
Problematica lumii contemporane - ecologia

Profesor Măciucă Mirela
Şcoala Gimnazială ”Dimitrie Gusti” Nereju, Jud. Vrancea
În contextul actual, în care societatea se dezvoltă cel putin exponenţial, asupra şcolii planează necesitatea
integrării noilor informaţii şi a noilor schimbări din societate în activitatea de formare şi dezvoltare a
personalităţii indivizilor.
În societate au loc schimbări atât pozitive cât şi negative în domenii precum interculturalitate, relaţii
internaţionale, valori civice, sănătate, mass-media, mediu etc. Din aceste domenii cheie decurg și sfera de
cuprindere a ,,noilor educaţii”. Astfel, după Sorin Cristea, ,,<<noile educaţii>> reprezintă un set de conţinuturi
particulare speciale, afirmate ca răspunsuri pedagogice la problematica lumii contemporane de natură politică,
economică, ecologică, demografică, sanitară etc”1.
Problemele societăţii în care trăim sunt numeroase şi adesea foarte intense. În unele puncte de pe Glob
unele dintre aceste probleme produc tensiuni care se soldează uneori si cu victime. Vorbim despre situaţiile
interculturale, relaţiile internaţionale, democraţie etc. Aşa că aceste probleme necesită o rezolvare sau mai bine
spus o ameliorare deoarece sunt atât de ample şi de profunde încât suntem conştienţi că o eradicare a lor
reprezintă doar un ideal.
Amartia Sen, laureat al premiului nobel pentru economie in 1998, în cartea sa ,,Dezvoltarea ca libertate”
aprecia că ,,trăim într-o lume de o opulenţă fără precedent […], de asemenea, într-o lume caracterizată de
privaţiuni extraordinare, sărăcie şi opresiune remarcabile”. 2 Amartia Sen ne arată că rezolvarea multitudinii
problemelor contemporane se poate realiza prin dezvoltare şi principalul instrument al dezvoltării o reprezintă
educaţia. Astfel, sunt analizate numeroase cazuri care au arătat ca o creştere a nivelului de educaţie a dus la
ameliorări a unor probleme de natură culturală, medicală şi chiar demografică. Educaţia lărgeşte orizontul şi
ajută la răspândirea cunoştinţelor.
În ţara noastră, după părerea mea, printre cele mai stringente probleme sunt cele legate de mediu. Putem
vorbi despre probleme de mediu provocate de ignoranţa locuitorilor ţării noastre. Se impune astfel, un accent
mai mare pe educaţia ecologică/ educaţia pentru mediu. Se cere, pe lângă formarea şi dezvoltarea cunoştinţelor
ecologice teoretice şi ideologice un mai mare accent pe formarea şi dezvolarea conştiinţei ecologice practice.
Se impune dobândirea deprinderilor ecologice necesare în absolut toate acţiunile care au ca menire păstrarea,
refacerea şi îmbunătăţirea echilibrului dintre om şi natură. Poate că vorbim prea mult pe plan teoretic despre
acest subiect şi punem în practică prea putin.
Pornind de la aceste deziderate, personal am realizat căteva activităţi extraşcolare care s-au extins pe
perioade mai indelungate în care am mobilizat elevii cu care lucrez să ia măsuri concrete de refacere a unor
ecosisteme afectate de intervenţia umană. Au avut loc mai multe campanii de reciclare în colaborare cu o firmă
specializată în acest domeniu. Impactul a fost unul neaşteptat atât pentru elevii pe care i-am coordonat cât în
special pentru părinţii acestora şi comunitatea în care trăim. A fost apreciată ideea unei acţiuni în folosul
întregii comunităţi de o asemenea anvergură, de asemenea că s-a trecut din plan teoretic în plan practic în
abordarea unei asemenea probleme, a grijei faţă de mediul în care trăim. Involuntar adulţii au învăţat lucruri
noi de la copii. Se simte faptul că mai vechile generaţii nu au avut ocazia de a învăţa despre problemele ce pot
surveni între ei şi natură dacă nu se poartă responsabil cu aceasta. Însă, speranţa mea rămâne ca aceste acţiuni
să se propage în viitor şi acţiunea mea să nu fie doar ,,o floare” cu care ştim că nu se face primăvară.
Trebuie să ne gandim şi la generaţiile ce vor veni şi o dezvoltare durabilă a omenirii impune o mai mare
atenţie a situaţiei mediului în viitor. Educaţia pentru mediu încurajează în primul rând respectul pentru
resursele naturale, grija pentru echilibrul ce s-a stabilit în decursul unui timp atât de îndelungat pe Terra. ,,Din
moment ce viaţa omenirii depinde de un mediu sănătos şi echilibrat, preocuparea pentru drepturile omului şi
pentru drepturile generaţiilor viitoare aduce în prim-plan problematica mediului.”3 Ideal ar fi să luăm măsuri
până nu va fi prea târziu.
Bibliografie
1. Cristea S., Fundamentele padagogiei, Editura Polirom, Bucuresti, 2010
1
Cristea S., Fundamentele padagogiei, Editura Polirom, Bucuresti, 2010, pag. 238
2
Sen A., Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 13
3
Potolea D., Neacşu I., Iucu R.-B., Pânişoară I.-O., Pregătirea psihopedagogică, Iaşi, 2008, pag. 83
93
2. Potolea D., Neacşu I., Iucu R.-B., Pânişoară I.-O., Pregătirea psihopedagogică, Iaşi, 2008
3. Sen A., Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, Bucureşti, 2004
Un mediu curat - garant pentru o viaţă sănatoasă
p.i.p. Mărunţelu Silvia,

Şcoala Gimnazială Calopăr, judeţul Dolj
Ştim cu toţii că avem drepturi precum cel la viaţă, la libertate, la proprietate şi e clar ce înseamnă şi ce
importanţă au. Dar câta lume ştie că în Constituţie scrie ceva şi de un drept la un “mediu înconjurator sănătos
şi echilibrat ecologic ”? şi la ce ne trebuie aşa de mult să existe şi să ni se respecte un asemenea drept?
Ei bine, chiar dacă nu este evident, de acesta depinde mult viaţa, sănătatea şi pe termen lung chiar
bunăstarea noastră şi mai ales a urmaşilor noştri. În afara dreptului de a fi informat, mai există si dreptul de a
fi educat în spiritul respectului faţă de igiena propriului nostru ambient, cu deosebirea că educaţia în spirit
ecologic nu este doar un drept, este şi o obligaţie. Dacă ne gândim la sănătatea noastră, trebuie amintit că mare
parte din boli sunt (şi) din cauza poluării din mediul în care trăim şi care ne slăbeşte iar inundaţiile ce
devastează ţara se trag nu din ghinion sau furia naturii ci din defrişări şi desecări. Înmulţirea dăunătorilor vine
de la faptul că omul a distrus mare parte din locul de viaţă a păsărilor sălbatice, reptilelor şi liliecilor şi nu mai
are cine mânca surplusul de şoareci şi insecte, și aşa mai departe. Şi dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în
serios protecţia mediului şi că un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic e un drept important al
fiecăruia, de care avem mare nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cele de trebuinţă
decât dacă mai amânăm puţin până ajungem să simţim fiecare direct şi dureros pe propria piele ce înseamnă
să nu ai un mediu curat.
Un "mediu curat" înseamnă ceva care este nu doar fără gunoaie şi care "arată frumos" ci care şi este cât
mai aproape de cum era înainte ca omul să înceapă să schimbe natura... Pentru că fiecare plantă şi animal are
un rost, chiar cele pe care le credem "urâte" sau "rele" sau "nefolositoare", şi cu cât schimbăm mai mult natura
cu atât riscăm mai mult să facem rău fără să vrem, chiar nouă înşine, deşi adesea asta se vede numai în timp
mai îndelungat şi în primii ani ni se poate părea că am făcut bine sau că nu am stricat cine ştie ce în natură.
Sunt încă prea mulţi printre noi care aruncă gunoiul pe unde apucă, dar şi ei trebuie să înveţe că nimic nu
trebuie aruncat la întamplare. Uneori, resturile menajere sunt aruncate de la balcoane, fără nicio jenă, spre
disperarea celorlalţi locatari de la parterul blocurilor si a trecătorilor.
Avem pretenţia că trăim într-o ţară civilizată, dar comportamentul unora lasă mult de dorit. În fiecare zi
vedem pe străzile oraşului muncitori de la salubritate care strâng gunoaiele împraştiate de noi. Tot în fiecare
zi vedem şi unii cetăţeni care murdăresc, la propriu, faţa oraşului. Unii mătură, dar efortul lor pare zadarnic
pentru că alţii aruncă gunoaie în urma lor. Ne-am obişnuit ca de fiecare dată să facă altcineva curăţenie în locul
nostru. Ne-am obişnuit să aruncăm totdeauna vina pe altcineva că nu e curăţenie în oraş.
A venit timpul ca noi să încercăm să întreţinem curăţenia făcută de cei care sunt platiţi pentru aceasta.
Niciodată nu vor fi suficienţi oameni care să lucreze, dar cred că pot fi destui oameni care să înţeleagă că doar
cu sprijinul lor putem să facem ca oraşul să arate mai bine. Cred că oamenii de bună credinţă pot ajuta prin
simpla gestionare a deşeurilor pe care fiecare le generează. Majoritatea sunt conştienţi şi sunt responsabili
pentru curăţenia oraşului, dar acest lucru nu este suficient. Gunoaie aruncate la întâmplare, hârtii sau tot felul
de ambalaje sunt purtate de vânt pe străzi. Cine poartă vina? Aşa cum ne e mai la îndemână, dăm vina pe
autorităţi, că nu asigură suficiente coşuri de gunoi și suficient personal. De cealaltă parte însă, nici locuitorii
orasului nu sunt tocmai civilizaţi. Coşurile de gunoi existente rămân deseori nefolosite. După o simplă plimbare
prin oraş poţi să ajungi acasă cu geanta plină de gunoaie. Motivul e simplu: buna creştere îţi spune să arunci
gunoiul doar la coş. Dar în drumul tău nu ai întâlnit niciun coş de gunoi şi nu te-a lăsat inima să arunci mizerii
jos pe stradă. Există însă concitadini pe care nici măcar nu-i interesează să caute un coş de gunoi, doar strada
e destul de mare şi e destul loc pentru mizerii. Comportamentul oamenilor poate schimba radical înfăţişarea
mediului.
A avea un comportament ecologic înseamnă a fi atent cu lucrurile pe care le faci, acestea nu trebuie să
dăuneze mediului în care trăieşti. Trebuie să gândeşti global şi să acţionezi local. Sunt lucruri atât de simple
care nu-ţi vor afecta modul de viaţă sesizabil, dar vor avea un impact pozitiv asupra mediului. Dacă oamenii
ar intelege şi n-ar mai arunca hârtiile si sticlele pe stradă, am avea si noi un oraş mai curat, poate ceilalţi ne
vor urma exemplul, iar în felul acesta, începem uşor, uşor să ocrotim mediul nostru natural şi al tuturor celor
ce îl „locuiesc". Se pare totuşi că această ” promiscuitate ecologică ” în care trăim , pe majoritatea dintre noi
94
nu ne deranjează deloc , ba chiar ajungem să ne complacem într-o astfel de situaţie, ridicând indiferenţi din
umeri. Dacă noi înşine nu dorim schimbarea, altcineva cu siguranţă nu o va face pentru noi. Se impune
categoric cultivarea bunului simţ, a moralei, a ordinii si disciplinei, a sentimentului de responsabilitate prin
exemple teoretico-practice. Sunt câteva lucruri simple pe care le putem face fiecare dintre noi , trebuie doar să
vrem, să ne dorim acest lucru. Tot ceea ce facem impactează mediul în care trăim. Cu toţii ne dorim o casă
mare, frumoasă, încăpătoare, primitoare, comodă, estetică şi nu în ultimul rând ,,verde”. Este uşor să avem o
astfel de casă dacă ne preocupă mai mult ceea ce se întamplă pe stradă, dacă păstrăm curăţenia, dacă protejăm
parcurile si zonele verzi şi dacă ne îngrijim de oraş ca de propriul nostru lăcaş.
Comportamentul cetăţenesc înseamnă responsabilitate. Să nu uităm că totul în viaţă se învaţă. La fel si
comportamentul eco. Educarea celor din jur (copii, tineri, batrâni) în spiritul protejării mediului si transmiterea
mesajelor eco către cetăţenii cu care interacţionăm sunt lucruri fundamentale de care ne facem responsabili ca
şi cetăţeni. Cu toţii suntem înconjuraţi de mesaje eco şi am auzit de nenumărate ori ce trebuie să facem pentru
a proteja mediul înconjurător. Însă câti dintre noi chiar au răspuns acestui apel? Indiferent că ne găsim parţial
sau total în spiritul ECO, niciodată nu este prea târziu să ne reamintim ce putem face pentru a fi responsabili
faţă de mediul în care trăim.
Bibliografie:
M. Dumitrana- “Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania, București, 2005;
N. Botnariuc- ”Ecologie”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.
M. MAZILU, ”Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Timişoara, Editura Mirton, 2004
P. F. Drucker , ”Realităţile lumii de mâine”, Bucureşti, Editura Teora, 1999
Mediul înconjurător, poluarea și tehnologia avansată
Prof. Mihaela Carmen Iorga

Școala Gimnazială nr. 24 Timișoara, Liceul Tehnic de Vest Timișoara
Mediul înconjurător reprezintă spaţiul în care ne desfăşurăm toate activităţile la un randament normal,
acesta cuprinzând solul, aerul, apa, celelalte vietăţi, precum şi toate relaţiile care asigură un echilibru între
toate aceste elemente.
Poluarea este ca un intrus, reprezentând acele reziduuri, de orice natură: industrială, cele rezultate în
urma procesării agricole, zootehnice, casnice, precum și cele rezultate din procesele nucleare, care datorită
depozitării inadecvate, manipulării greşite, duc la infectarea atmosferei, a apelor, a solului.
Imagini ale dezastrului provocat de poluare:
Tehnologiile avansate sunt de mare actualitate pentru foarte multe domenii de activitate nu numai din
punct de vedere al economiei şi al societăţii dar şi pentru protecţia mediului înconjurator. În prezent există
nenumărate aplicaţii care au condus la rezultate pozitive în procesele informatice, în procesele agricole,
industriale, în problemele legate de criza materiilor prime, în domeniul sănătăţii publice. Însă, dezavantajul
este că aceste progrese nu sunt uniform distribuite în zonele cele mai fierbinţi ale planetei.
Omul, pe lângă faptul că este stâlpul şi creatorul tehnologiei, acesta devine dependent de tehnologie şi
este format de către aceasta. Realizarea sateliților, discurilor optice sau magistralelor elecronice a condus la
bine-cunoscuta revoluție digitală care are repercursiuni semnificative asupra modului nostru de a munci, a
comunica, într-un cuvânt, asupra modului nostru de a trăi. Dezvoltarea tehnicii conduce la deschiderea unui
câmp vast de alternative și poate face obiectul unor diverse aplicații. Omul depune un efort permanent în
vederea perfecționării, folosind și dezvoltând tehnologia în toate domeniile de activitate și mai ales pentru a fi
în armonie cu natura şi a evita dezechilibrele, pentru a şti să înveţe permanent de la mama natură.
Iată câteva invenţii „verzi" pentru sănătatea planetei:
95
Panourile solare devenite tehnologii eco ajută la economisirea energiei electrice, investiţia în aceste
panouri având efecte benefice asupra mediului înconjurător. Becurile economice ajută la economisirea
curentului electric. Avionul alimentat de energie solară, invenţie care s-ar putea materializa la scară largă.
Avionul elveţian Solar Impulse a realizat zboruri de peste 20 de ore, folosind numai energie solară, atât pe
timp de zi, cât şi pe timp de noapte. Maşinile electrice contribuie la micşorarea emisiilor toxice provenite din
fumul scos prin ţevile de eşapament ale automobilelor.
Bibliografie:
www.referatele.com/referate/.../Poluarea-mediului-înconjurător---aer--apa--sol-referat...
https://stiintasitehnica.com/dezastru-poluare
https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare
Sistemul EGR pentru automobile - un mod de reducere a poluării mediului

Miulescu Elena
Liceul Tehnologic „Alexe Marin” Slatina, jud. Olt
ERG-ul este un sistem care permite reintroducerea gazelor rezultate în urma arderii înapoi în galeria de
admisie. Acest procedeu conduce la scăderea semnificativă a emisiilor de NOx deoarece reduce cele două
elemente care stau la baza producerii acestuia.
Prin reintroducerea gazelor arse în admisie o parte din oxigenul necesar arderii este înlocuit cu gaze arse
ceea ce conduce la scăderea cantității de oxigen în exces. Pe de alte parte deoarece gazele arse absorb o parte
din căldura generată în urma arderii se reduce și temperatura maximă pe ciclu.
Foto: Sistemul de admisie și evacuare al unui motor termic (Sursa: Bosch)

1. compresor
2. turbină
3. sondă lambda
4. supapă EGR cu comandă electro-pneumatică
5. obturator admisie
6. galerie admsie
7. galerie evacuare
8. injector
Recircularea gazelor arse în galeria de admisie nu se face continuu în timpul funcționării motorului.
Unitatea de control electronică (ECU) comandă supapa EGR (4) pentru a permite gazelor arse să intre în
admisie. Pe motoarele supraalimentate controlul debitului de gaze arse se face și cu ajutorul obturatorului(5)
96
care, prin închidere, scade presiunea în galeria de admisie și facilitează curgerea gazelor dinspre galeria de
evacuare. Sistemul EGR reduce semnificativ cantitatea de NOx dar, dacă gazele de evacuare sunt introduse
excesiv în admisie, poate avea impact asupra creșterii emisiilor de monoxid de carbon (CO), hidrocarburi (HC)
și particule (PM), deoarece acestea se produc ca urmare a arderii incomplete a combustibilului din lipsă de
oxigen. Utilizarea EGR-ul se face în domeniul sarcinilor parțiale ale motorului și la turații mici și medii,
domenii în care oxigenul este în exces. În cazul în care conducătorul dorește un cuplu ridicat de la
motor sistemul EGR este dezactivat.
Reglarea EGR-ului trebuie să se facă astfel încât să se gasească compromisul optim între emisiile
poluante și performanțele dinamice ale automobilului.Odată cu intrarea în vigoare a normelor de poluare
Euro 3 EGR-ul a devenit echipament standard pentru majoritatea automobilelor echipate cu motor diesel.
EGR-ul s-a dovedit un sistem eficient și ieftin pentru a reduce emisiile de oxid de azot.
Sistemul EGR cu răcire întermediară
Cu cât temperatura gazelor arse introduse în admisie este mai scăzută cu atât densitatea acestora este
mai mare. Prin răcirea gazelor de evacuare, înainte de a fi recirculate, se îmbunătățește eficiența sistemului
EGR deoarece cantitatea de gaze inerte în admisie crește ce rezultă într-o temperatura la sfîrșitul arderii mai
mică și cantitatea de oxigen în cilindru mai redusă.Incepând cu normele Euro 4 motoarele diesel cu EGR sunt
prevăzut cu radiator de răcire a gazelor de evacuare și supapă de by-pass (ocolire).
Foto: Sistemul EGR cu răcire intermediară (Sursa: Hitachi)

1. conductă prin care trece lichidul de răcire al motorului
2. radiator pentru răcirea gazelor de evacuare
3. galeria de evacuare
4. chiulasă
5. galeria de admisie
6. supapa EGR cu acționare electrică
7. unitatea de control electronică
După ce temperatura motorului ajunge la valoarea nominală, pentru a crește eficiența sistemului EGR
gazele arse sunt răcite prin intermediul unui radiator. Supapa de by-pass este activată atunci când motorul este
rece, gazele arse ocolesc radiatorul de răcire și intră direct în motor.
Bibliografie
 www.e-automobile.ro
 https://automotive-am.com/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-egr/
97
Manual de educaţie ecologicã ”Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa”
prof. înv. primar Moldovan Claudia Daniela

Liceul Tehnologic ”Clisura Dunarii” Moldova Nouã
EDUCAŢIE ECOLOGICÃ - PARCUL NAŢIONAL CHEILE NEREI – BEUŞNIŢA – este o disciplinã

opţionalã, propusã pentru clasele III - IV, constând dintr-un manual - caiet şi o programã orientativã.
ARGUMENT. Acest manual opţional vizeazã mai multe arii curriculare, abordând cunoaşterea ariilor
naturale protejate şi a specificului local, în mod transdisciplinar şi interdisciplinar, prin intersectarea mai
multor discipline cum ar fi: geografie localã, istorie localã, ecologie şi protecţia mediului, ştiinţele naturii,
cunoaşterea mediului etc. Exerciţiile propuse ating şi ariile curriculare de limbã şi comunicare; matematicã
şi ştiinţe ale naturii; om şi societate; arte; tehnologii.
Necesitatea cunoaşterii de cãtre elevi a istoriei şi geografiei locale, include şi conştientizarea acestora
privind frumuseţile naturii înconjurãtoare şi a relaţiilor lor cu mediul; a importanţei rolului activitãţilor lor, ce
pot distruge sau dimpotrivã salva natura înconjurãtoare. Acest opţional are ca obiectiv principal dezvoltarea la
elevi de atitudini investigative asupra realităţii şi a unui comportament ecologic vizând grija şi
responsabilitatea faţă de calitatea mediului natural.
Curriculum Naţional nu prevede în trunchiul comun o disciplină de sine stătătoare care să abordeze
problematica deteriorării mediului şi a modalităţilor de combatere a acestora. Noţiunile despre poluare şi
protecţie a mediului se regăsesc disipate la nivelul mai multor discipline ceea ce nu oferă o viziune de
ansamblu asupra fenomenelor complexe ce duc la degradarea mediului şi a consecinţelor lor.
De aceea prin acest manual opţional încercãm sã aducem la îndemâna cadrelor didactice şi a elevilor un
instrument prin care vor putea descoperi, cunoaşte, înţelege, aprecia şi proteja mediul în care trãiesc şi îşi
desfãşoarã activitatea.
Insuflând dragostea pentru frumuseţile naturii copiilor, ne asigurãm cã şi generaţiile urmãtoare vor
aprecia aceste bogãţii şi le vor lãsa moştenire intacte .
I.OBIECTIVE CADRU
1. Dezvoltarea capacitãţii de explorare/ investigare a realitãţii şi de relaţionare cu mediul înconjurãtor.
2. Perceperea, înţelegerea şi reprezentarea spaţiului geografic local.
3. Înţelegerea şi reprezentarea spaţiului istoric.
4. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor naturale şi formarea unui comportament civilizat faţã de
naturã, de ocrotire şi protejare a ei.
5. Dezvoltarea capacitãţii de comunicare diversã prin folosirea unor termeni şi noţiuni specifice.
Exemplu de lecţie:
1. PARCUL NAŢIONAL CHEILE NEREI- BEUŞNIŢA
d). Apele
Reţeaua de ape cuprinde râul Nera şi afluenţii acestuia, pârâurile; Miniş, Lãpuşnic, Moceriş, Ducin,
Valea Rea, Bei, Şuşara şi alţii.
Râul Nera are o lungime totalã de 131km; izvorãşte din Munţii Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei
(1.447 m) şi se varsã în Dunãre, la frontiera cu Serbia. Intrarea în parc şi totodatã în chei se face în dreptul
localitãţii Şopotul Nou iar ieşirea din chei în dreptul localitãţii Sasca Românã. Aceste chei sunt cele mai lungi
din ţarã, având 23 km.
În zona Cheilor Nerei, râul Nera separã Munţii Aninei (malul drept) de Munţii Locvei (malul stâng). În
aceste zone calcaroase apar astfel frecvente fenomene carstice caracteristice, dând reliefului aspectul deosebit,
grandios.
Apele subterane sunt foarte numeroase în aceastã zonã, datoritã reliefului carstic. Cele mai importante
şi totodatã impresionante sunt: Izbucul Bigãr, Izbucul Iordanului, Lacul Dracului, Ochiul Beiului, Peştera
Plopa etc.
Lacurile naturale sunt reprezentate de douã unicate, punctele de atracţie ale zonei: Lacul Dracului şi
Ochiul Beiului. Singurul lac fãcut de om în aceastã zonã este lacul Gura Golumbului.
Vocabular:
 reţea( hidrografică )- totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu.
 afluent- apă curgătoare mai mică care se varsă într-un curs de apă mai mare.
98
 subteran- care se află sub pământ.

 izbuc- izvor de apă din care apa izvorãşte cu intreruperi.
 unicat- într-un singur exemplar.
 grandios- impozant, impunător, maiestuos, măreţ, monumental, splendid, superb, falnic, impozant,
impresionant, semeţ.
Exerciţii:
1). Completeazã rebusul:
A
1. 1. Afluent al Nerei cu … ochi!
2. Formeazã Nera sapând în stâncã.
2. 3. Un fel de izvor.
4. Afluent al Nerei lângã Anina.
3. 5. Centrul acestui parc.
6. De aici iese apa din pãmânt.
4.
7. Relief calcaros sau ...
5. 8. E mai mare decât pârâul.
6. 5. A-B. O cascadã celebrã.
7.
8.
2). Scrie în cãsuţe A (adevãrat) sau F (fals):
Nera este un fluviu.

Apele subterane curg pe sub pãmânt.
Lacul Dracului şi Ochiul Beiului sunt lacuri fãcute de om.
Cheile şi peşterile sunt sãpate de ape.
Şuşara şi Minişul sunt râuri.
Beiul, Ducinul şi Mocerişul sunt pârâuri.
Nera are mai mulţi afluenţi ce îşi varsã apele în apele sale.
3). Bifeazã locurile pe care le-ai vãzut deja şi viziteazã şi celelalte locuri:
Cascada Beuşniţa ‫ٱ‬ Cheile Nerei ‫ٱ‬ Ochiul Beiului ‫ٱ‬
Valea Şuşarei ‫ٱ‬ Cascada Bigãr ‫ ٱ‬Lacul Dracului ‫ٱ‬
4). Completeazã cuvintele care lipsesc:
99
Râul Nera are o _________________totalã de 131km; izvorãşte din Munţii ________________, de

sub Vârful _______________ Goznei (1.447 m) şi se varsã în _________________, la frontiera cu Serbia.
Intrarea în parc şi totodatã în chei se face în dreptul localitãţii ___________________Nou iar ieşirea din
chei în dreptul localitãţii _____________ Românã. Aceste chei sunt ___________________din ţarã, având
23 km.
În zona ____________Nerei, râul Nera separã Munţii ______________(malul drept) de Munţii
_________________(malul stâng). În aceste zone calcaroase apar astfel frecvente fenomene
_________________caracteristice, dând reliefului aspectul deosebit, grandios.
5). Deseneazã pentru portofoliu imagini cu zonele vizitate deja şi cu cele pe care doreşti sã le vizitezi.
6). Deseneazã pentru portofoliu harta parcului colorând apele cu albastru. Scrie şi denumirile lor.
Formarea comportamentului ecologic la elevi
Prof. Moșteanu Gabriela-Georgeta,

Colegiul Tehnic Câmpulung, Câmpulung
Putem crea un viitor mai bun dezvoltând educaţia pentru mediu, făcând elevii să înţeleagă că mediul
ne defineşte şi că, având un mediu curat, avem şi o viaţă sănătoasă. Implicarea elevilor în activităţile de
cunoaştere, în înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul apropiat, în identificarea şi rezolvarea unor
probleme de poluare şi degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri şi deprinderi de apărare,
conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător-condiţie de viaţă civilizată şi sănătoasă.
Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru
orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Şcoala, prin destinaţia şi rolul său, asigură cadrul adecvat în care
se desfăşoară un complex de formare a elevilor, sub cele două laturi ale sale: cea instructivă şi cea educativă.
O cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepţie şi o
conduită ecologică bună, obiectiv de mare actualitate şi importanţă pentru calitatea vieţii.
Un obiectiv foarte important pentru educaţia ecologică este acela de a obţine, în amplul proces de
formare a omului, în viaţa din afara şcolii, continuarea şi completarea, consolidarea şi desăvârşirea actului
educativ într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite
îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea orizontului ştiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între
fenomene, modul cum se interferează şi se influenţează reciproc şi de asemenea permite formarea unei gândiri
sănătoase despre lume şi viaţă. În acest sens, un loc hotărâtor îl au cadrele didactice organizatoare de activităţi,
fie pe itinerar, fie în orizontul local şi care trebuie să manifeste permanent preocuparea de formare a
deprinderilor de păstrare şi ocrotire a calităţii mediului înconjurător.
Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea
oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia pentru
mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie
pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii
mediului.
Adolescenţii sunt un public important pentru educaţia mediului, deoarece sunt gestionarii şi
consumatorii de mâine ai resurselor. În unele cazuri, adolescenţii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri ai
comunităţii. Cadrele didactice şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit, de la
creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în numele educaţiei
mediului. Este important să recunoaştem că nu este doar o singură cale corectă de a „face” educaţie pentru
mediu. Problemele de mediu sunt urgenţe şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia trebuie să fie
o parte integrantă a soluţiei.
Obiectivele educaţiei pentru mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să îmbunătăţim
calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia pentru mediu înseamnă
informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învaţă despre încălzirea
globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum „funcţionează” pământul, despre
100
urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului. Pe de
altă parte, educaţia pentru mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale prin
„descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea
ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Educaţia pentru mediu este şi practică, în sensul
învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând
un impact negativ cât mai mic asupra mediului, iar scopul principal al programului de educaţie pentru mediu
este să ajutăm elevii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic, cât şi creativ.
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile.
Protejarea mediului este o problemă ce trebuie să-i intereseze nu doar pe ecologişti, ci şi pe toţi: adulţi şi copii.
Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurător cu toate fenomenele sale biologice şi nebiologice este
necesară pentru formarea unor noţiuni, idei, convingeri, raţionamente, a unui comportament adecvat şi a
conştiinţei ecologice.
Rolul major revine dascălilor care, încă de la intrarea copiilor în şcoală, îi vor ajuta să conştientizeze
că toţi oamenii au datoria protejării mediului în care trăiesc. În cadrul lecţiilor la care se pretează educaţia
ecologică sau în cadrul activităţilor extracurriculare, elevii trebuie dirijaţi să cunoască şi să ocrotească
elementele mediului înconjurător, să iubească plantele şi animalele, să adopte un comportament adecvat
raportat la mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi să ia atitudine faţă de cei care încalcă regulile.
O modalitate eficientă cu rezultate vizibile în atitudinea şi comportamentul elevilor este proiectul de
educaţie ecologică. Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între om
şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă posibilitatea
elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup, autoconducându-şi procesul de
educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează posibilitatea de a-şi susţine în mod public
opiniile.Elevii se simt responsabilizaţi, se implică cu plăcere şi, ca urmare a explicaţiilor şi sfaturilor date,
înţeleg semnificaţia unor norme, optează pentru ele şi-şi manifestă dorinţa de a se conduce după acestea în
acţiunile lor prin adoptarea unei atitudini şi a unui comportament ecologic.
Educaţia ecologică se realizează prin cultivarea trăirilor pozitive privind mediul înconjurător. Ele intră
ca un element component în structura convingerilor privind protejarea mediului. O idee, o normă de
comportare, o cerinţă socială care este asociată cu o atitudine emoţională pozitivă mobilizează şi dinamizează
pe om în acţiune.Trăirea emoţională susţine un interes viu pentru activitatea urmărită şi concentrează întreaga
energie a omului în atingerea scopurilor sale.
Este necesară implicarea cadrelor didactice în efectuarea acţiunilor menite să sprijine tânărul pentru
manifestarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţele din domeniul ecologiei, să stimuleze tânărul în
desfăşurarea activităţilor cu caracter experimental şi demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii
mediului în care trăieşte, în îmbogăţirea vocabularului activ cu termeni din domeniul ecologic. Sunt necesare
şi acţiuni privind însuşirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre
sănătatea individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă
aceste norme, stimularea imaginaţiei şi a creativităţii şi încurajarea copilului pentru a exprima independent
opinii şi stări sufleteşti proprii şi pentru motivarea lor.
La educaţia pentru mediu contribuie atât cunoştinţele dobândite în cadrul ştiinţelor exacte, cât şi al unora
umaniste şi sociale. La adolescenţi, educaţia pentru mediu îmbracă forma educaţiei ecologice şi se integrează
îndeosebi în educaţia intelectuală şi tehnologică sau profesională. Educaţia ecologică se poate realiza prin orice
tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice, literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de
realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi
ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionari de emisiuni TV, expediţii, tabere.
Atitudinea faţă de mediu a unei persoane adulte, comportamentul său zilnic în oraş, la serviciu sau în
alte contexte (aruncă sau nu deşeuri pe spaţiile verzi, acceptă sau nu poluarea aerului de către companiile
producătoare, respectă sau nu regulile impuse de stat cu privire la protecţia mediului, se implică sau nu ca
voluntar în diverse ONG-uri pe linie de mediu etc.) vor rămâne determinate în bună măsură de educaţia
generală primită în şcoală. Prin urmare, şcoala rămâne un vector esenţial pentru modelarea comportamentului
cetăţeanului în relaţia cu mediul, însă se adaugă şi alţi factori ce îşi vor pune amprenta asupra acestui
comportament(familia, societatea civilă, administraţia publică, strategiile diverselor ONG-uri etc.).
Educaţia ecologică se bazează pe cunoştinţe referitoare la sistemele sociale şi ecologice, dar are şi o
componentă afectivă:domeniul responsabilităţii, sistemul de valori, atitudinile necesare construirii unei
societăţi durabile. Studiul problemelor de mediu nu se realizează doar pe baza informaţiilor ştiinţifice, ci
trebuie să ţină cont şi de factori istorici, culturali, sociali.
101
Corelarea intereselor umanităţii în conformitate cu legile naturii este unica premiză a continuităţii vieţii
pe Terra. Acţiunea de protecţie a mediului se poate realiza pe deplin, numai prin asocierea măsurilor de ordin
juridic și administrative cu cele de ordin educaţional. Schimbarea mentalităţii oamenilor nu este ușoară, dar
fără o educaţie în acest sens, orice acţiune de ocrotire a mediului este supusă eșecului. În acţiunea de educare,
un rol important îl are formarea unei gândiri ecologice despre lume. Pentru atingerea acestui ţel, este important
să sădim în mintea și sufletul fiecărui cetăţean al societăţii, conceptul că omul, ca specie biologică, este
dependent de natură și că nu poate trăi în afara ei. Adevărata educaţie ecologică își va atinge scopul numai
când se va reuși ca elevii – cetăţenii de mâine – să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină
factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura.
Biblografie:
1. x x x - ,,Revista Educaţia Ecologică”, Nr. 5, Ed. Radical, 2000;
2. ”Pro - Ecologia mileniului III” - Ed. Radical, 2002;
3. Ionescu, Al., Ecologie şi societate, Ed. Ceres, Bucureşti, 1991;
4. Lileu, Alexandra, O conduită ecologică corectă, în Tribuna Învăţământului, nr. 41/21 oct. 1991;
5. Mohan, Gh., Ardelean, A., Ecologie şi protecţia mediului, Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993;
6. Onescu Al., Săhleanu V., Bandiu C. – ”Protecția mediului înconjurător și educația ecologistă’’,
București, Editura Ceres, 1989;
Ecologia - o știință interdisciplinară
Prof. Nica Elena Mădălina

Școala Gimnazială Izbiceni, Olt
„Cine împrumută gândurile de la copaci, stâncă, părăul repede şi de la norii migratori,

acela nici nu rămâne niciodată fără gânduri.”
Mikszáth Kálmán
Ecologia este o știința interdisciplinară care folosește cunoștiințele unor discipline ale științelor naturii
precum: biochimia, fiziologia, geografia, pedologia, meteorologia, genetica, fizica, cibernetica, climatologia,
morfologia, taxonomia. Ea se ocupă cu studiul mediului înconjurător, cu tot ce cuprinde el (inclusiv om). Este
văzută ca o știință tânără, care evoluează continuu.
Ecologia reprezintă o cerință de aprofundare a cunoștințelor științifice a complexității naturii, de
cunoaștere a relațiilor organismelor vii cu mediul natural și a relațiilor dintre specii și dintre populațiile care
conviețuiesc în aceleași teritorii ( ecosisteme), a cerințelor de protejare și de asigurare a menținerii
biodiversității, a echilibrului natural și al productivității ecosistemelor precum și pentru asigurarea protecției
mediului biotic și abiotic de pe Terra.
Ea se bazează pe teoria sistemelor (ecologie sistemică). Mediul este un sistem, cu subsisteme, care la
rândul lor au subsisteme, care la rândul lor au subsisteme etc. (ex: pădurea este un sistem, populația de furnici
din pădure este un sistem, un mușuroi de furnici este un sistem, o furnica este un sistem). Toate sistemele,
subsistemele, componentele și elementele mediului sunt interconectate și inter-relaționează. Afectarea unui
sistem duce la afectarea mai multor sisteme/subsisteme.
Protejarea mediului înconjurător joacă un rol cheie în zilele noastre. Tot mai multe resurse sunt afectate
ireversibil, iar disponibilitatea acestora pentru generațiile următoare nu mai este sigură. Dacă nu schimbăm
compotamentul nostru acum, viitorul nostru va fi mai puțin sigur și tot mai mulți oameni se vor lupta pentru
resursele naturale din ce în ce mai reduse.
La școală sau acasă, fiecare dintre noi este responsabil să continuie la reducerea cantităților de deșeuri,
refolosirea și reciclarea obiectelor de uz, respectarea normelor ecologice când cumpărăm un produs.
Principala cauză a poluării sunt sutele de tone de ambalaje de plastic din ape. Oamenii consuma de 1,7
ori mai multe resurse decât poate asigura Pământul. Pentru anul 2017, resursele oferite de Pământ au fost
epuizate pe 2 august.
Mediul este cel mai important lucru pentru om, după propria viață. Ca să ai lucrul pe care absolut toți
oamenii de pe planetă și-l doresc (bunăstare fizică și/sau psihică), îți trebuie mai întâi viață (trebuie să exiști).
Pe locul imediat următor, ai nevoie de un mediu unde să exiști. Iar pentru a putea exista în așa fel încât să
atingi acea bunăstare fizică și psihică, ai nevoie de un mediu care să permită acest lucru. Dacă mediul este prea
degradat/distrus, tu nu vei mai putea trăi nici măcar decent (din cauza poluării, lipsei de hrană, încălzirii globale
102
etc). Mediul înconjurător îți asigură absolut toate chestiile pe care tu le folosești zilnic: apă(pentru băut, în
industrie, navigație, ploaie, pescuit etc), hrană, energie electrică(producerea energiei electrice se bazează tot
timpul pe resurse din mediu – carbuni, petrol, gaze, vânt, energie solară, apa termală etc; energia electrică este
utilizată zilnic de noi toți, este aproape indispensabilă), îmbrăcăminte, oxigen, combustibil (cărbuni, petrol,
gaze naturale), lemn (încălzire, mobilier, hartie etc), metale(mijloace de transport, construcții etc). Dacă vrei
să mai ai și pe viitor aceste lucruri, trebuie să începi să fii un mic ecologist, măcar cu propria ta viață.
Mediul înconjurător este o noţiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca ştiinţă, fiind susceptibilă
în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente, de reglementare juridică.
Aşa cum reiese din literatură, această noţiune nu este definită într-un mod unitar, ambiguitatea termenului fiind
consecinţa conotaţiei date în diverse domenii - ştiinţele naturii, arhitectură, urbanism, drept etc. Spre exemplu,
ecologii văd ,,mediul” un ansamblu format din comunităţile biologice şi factorii abiotici (sau altfel spus
ansamblul de elemente şi echilibre de forţe concurente, de natură diversă, care condiţionează viaţa unui grup
biologic. Sunt şi definiţii mai cuprinzătoare, de exemplu - mediul înconjurător este ,,reprezentat de mulţimea
factorilor naturali şi artificiali, de ordin biologic, fizico-chimic şi social, capabili să influenţeze direct sau
indirect starea componentelor abiotice şi biotice ale biosferei”.
În aplicarea educaţiei pentru protecţia mediului în şcoli este important faptul că, nu numai activităţile
de protecţia mediului asigură realizarea acestuia, ci şi spiritul, activitatea şi mijloacele acesteia, ceea ce
pătrunde viaţa de zi cu zi a şcolii, deci apare într-un mod complex. În acest context competenţa înseamnă:
cunoştinţa, aptitudinea aplicării în practică a acestora, şi totalitatea formelor de comportament care asigură
motivaţia necesară pentru aplicarea competenţelor. Activităţile sunt planificate pe baza rotaţiei naturale şi a
cunoaşterii mai bine a mediului.
În sens larg protecţia mediului a apărut odată cu apariţia omului modern. Începuturile se pot pune în
perioada de după era glacială, când populaţia umană a început să crească. Acest lucru a dus la apariţia
localităţilor, oraşelor, în preajma cărora au apărut păşunile şi terenurile agricole. Aceasta a cauzat
transformarea vegetaţiei naturale. Mai târziu aceasta nu a mai fost de ajuns şi omul a început să transforme
mediul său înconjurător prin activităţi de minerit, defrişarea pădurilor, construirea sistemelor de irigare. Odată
cu creşterea oraşelor au crescut şi problemele de sănătate publică, ceea ce au uşurat răspândirea bolilor
epidemice. Această stare relativ stagnantă a fost întreruptă de revoluţia industrială, ceea ce a transformat radical
nu numai natura, ci şi mediul înconjurător. Majoritatea populaţiei a migrat spre oraşe datorită creşterii
producţiei industriale. S-a început exploatarea surselor de cărbune şi folosirea lor pentru încălzire, funcţionarea
maşinelor cu aburi. Datorită influenţei producţiei industriale s-a început poluarea apei, aerului şi solului, şi
totodată au apărut primele probleme de sănătate publică.
Ecologia înseamnă o viață mai bună, mai sănătoasă, mai lungă. Înseamnă viitorul nostru și al planetei,
motiv pentru care nu este niciodată prea târziu să înveți mai multe despre acest subiect.
Bibliografie:
 Ion Scurtu și colaboratorii - Ecologie și protecția mediului înconjurător; Editura Independența
Economică, Pitești.
 Ion Viorel și colaboratorii - Agricultura ecologicș, Editura Alma Mater, Bucuresti, 2000.
 Mihai Bercea - Ecologie generală și protecția mediului; Editura Ceres, București.
Poluarea automobilelor
Prof. instruire practică Niculiţa Iosim
Liceul Tehnologic “Alexe Marin” Slatina
103
Din ciclul „o imagine vorbește cât o mie de cuvinte”,

nu de mult această caricatură a devenit virală pe facebook.
Se vede foarte clar că energia necesară mașinii electrice
provine de la o termocentrală care poluează!
Deci mașina electrică nu e nici pe departe așa de
„clean” cum gândește personajul din a doua imagine.
Poluarea conexă
Da, fenomenul de poluare conexă există în cazul
mașinilor electrice. În primul rând, producerea curentului
electric duce și la poluare. În cazul României am aflat că
aproape un sfert din curentul electric național provine din
termocentrale. Deci din arderea cărbunilor, care emite cele
mai nenorocite noxe, atât pentru sănătatea viețuitoarelor, cât și pentru integritatea mediului.
Conform EEA (Agenția Europeană a Mediului), România are un nivel de poluare de circa 200 g
CO2/kWh, în timp ce media europeană este de peste 250 g CO2/kWh. Deci caricatura de față se aplică într-o
măsură foarte mică la condițiile din România, unde hidrocentralele și centrala nucleară de la Cernavodă produc
aproape jumătate din necesarul de energie.
Tot la capitolul poluare conexă intră și producerea bateriei pentru o mașină electrică. Aici marea
problemă ține de obținerea metalelor rare (cobalt, nichel, etc), procesele de minerit și procesare fiind încă
reglementate foarte prost. Cât de mare este poluarea în acest caz?
Conform unui studiu suedez, fabricarea unei baterii de 100 kWh poate duce la emisii chiar și de 20 de
tone de CO2. La producerea curentului electric și a bateriei ar mai trebui să adaug poluarea produsă în procesul
efectiv de construcție al mașinii, respectiv de obținere a materiilor prime, de la metale până la materiale
plastice. Aici, însă, diferențele față de o mașină convențională sunt minore.
Poluarea mai mult sau mai puțin directă
Față de o mașină electrică, mașina diesel este alimentată cu un carburant numit motorină. Obținut, în
urma rafinării, din petrol. Petrol care este exploatat de un secol deja și pe care se bazează societatea noastră
atât de modernă. Petrol de care, cinstind vorbind, suntem dependenți astăzi.
Ei bine, din imaginea de sus exact asta lipsește: lanțul de extracție-producție-rafinare a petrolului. Din
păcate, pentru că domeniul petrolier e prea puțin transparent în materie de emisii, este extrem de dificil de
făcut o estimare cât de cât corectă a poluării rezultate în urma acestor procese.
Însă toți cei care analizează acest subiect sunt de acord: efectele sunt dezastruoase pentru mediu și climă.
Pentru simplificare, putem spune că extracția și rafinarea petrolului necesar tuturor vehiculelor de pe planetă
(ne apropiem vertiginos de cota de 2 miliarde de autovehicule cu motoare cu ardere internă!) poluează mai
mult decât ar face-o fabricarea bateriilor necesare, dacă toate vehiculele de pe planetă ar fi electrice.
Motorina trebuie să ardă în motor pentru ca mașina să fie pusă în mișcare. Aici lucrurile devin foarte
delicate în privința poluării, mai ales dacă ne gândim la o Românie pur și simplu invadată în ultimul an (după
eliminarea timbrului de mediu) de sute de mii de mașini second hand, foarte vechi și uzate, majoritatea diesel.
Conform ultimelor studii, o mașină este utilizată în mod preponderent în mediul urban. Unde o mașină
electrică funcționează realmente cu zero emisii, în timp ce emisiile unei mașini diesel (în special particule fine
și emisii de NOx) ies de pe țeava de eșapament direct în aerul pe care îl respiră sutele de mii sau milioanele de
locuitori ai orașului.
Ar trebui să fie clar că poluarea conexă asociată mașinilor electrice este mult mai puțin periculoasă decât
poluarea directă cauzată de arderea carburanților în motoarele mașinilor convenționale.
Sursa : https://stiintasitehnica
Efectele poluării mediului înconjurător

Prof. Oprea Gabriela
Liceul Tehnologic ”Panait Istrati” Braila, jud. Braila
Trebuie făcuta o distincţie netă intre “ocrotirea naturii” si “protecţia mediului înconjurător”, domenii
care de cele mai multe ori se confunda.
Un grup de biologi arată că “mediul înconjurător (=environment) circumscrise tocmai ansamblul
factorilor ecologici (ambianta) in conjunctura cărora activitatea umana a provocat modificări profunde, de cele
mai multe ori ireversibile. Spre deosebire de acest mediu <<antropizat>>, care reprezintă complexul ecologic
104
al activitatii umane, ideea de natura sugerează de la început existenta unei arii ecologice in cadrul căreia
activitatea umana inca nu a perturbat circuitele informaţionale si energetice ale ecosistemelor originale”.
Și metodologic poziţia oamenilor de știință și a specialiştilor diferă față de cele două domenii. Ocrotirea
naturii ramane “apanajul” biologilor si geografilor. Atenţia de care se bucura protecţia mediului înconjurător
din partea oamenilor de stiintă este ilustrata si de apariţia unor stiinte de graniţa, cum sunt: ecologia spaţiala,
psihologia mediului înconjurător si altele.
Poluarea înseamnă, in linii mari, impurificarea apei, aerului si solului, cu particule, vapori sau gaze
produse artificial, cu ape uzate, menajere, industriale. Cel mai adesea poluarea este definita ca introducerea in
mediul înconjurător a reziduurilor materiale ale consumului productiv – respective in procesul de producţie –
si cale celui neproductiv direct de către om sau ca urmare a activitatilor sale si care se acumulează in asemenea
proporţii încât depasesc limitele de toleranta si provoacă deteriorări ale mediului, perturbări ale funcţionarii
organismelor, vieţuitoarelor. Esenţa procesului de poluare este definita adeseori ca pătrunderea in mediul
înconjurător a unor substanţe dăunătoare pentru om si care îl împiedica sa folosească eficient propriul sau
mediu de viata.
Termenul “poluare” este de origine latina, provenind din cuvântul “pollue-polluere”, care înseamnă a
murdari, a degrada; cu alte cuvinte, el desemnează o activitate prin care se degradează, adică se “murdareste”
mediul propriu existentei vieţii.
Exista câteva caracteristici generale ale poluării si anume:
 Fiind consecinţa a activitatii umane, poluarea creste datorita creşterii numerice a omenirii, datorita
creşterii necesitaţilor umane in ritm mai accelerat decât al creşterii numerice, datorita dezvoltării de noi
tehnologii;
 După datele existente caracterul creşterii poluării este exponenţial, ca de altfel si al factorilor care o
generează;
 In prezent nu cunoaştem limitele admisibile ale poluării deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a
ecosistemelor si cu atât mai puţin a ecosferei.
 Exista o tendinţa generala de subestimare a importantei poluării, a stabilirii masurilor de control, ca si a
limitelor admisibile. Lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi si ignorarea proceselor
ecologice care determina amânarea momentului apariţiei acestor efecte, creează impresia falsa a
caracterului inofensiv al factorilor respectivi.
Poluanţii se pot clasifica in doua mari grupe:
 poluanţi primari, poluanţii emişi direct de surse identificate sau identificabile;
 poluanţi secundari, poluanţii produşi in mediu prin interactia intre doi sau mai mulţi poluanţi primari
sau prin reacţia cu constituenţii normali ai mediului cu sau fara activare fotochimica. Poluanţii secundari
produşi in procesele atmosferice sub acţiunea luminii si a altor factori, sunt adesea cei mai nocivi.
Poluanţii pot fi:
1) SUBSTANŢE CHIMICE:
a) pesticide;
b) titei;
c) gaze;
d) metale grele;
e) substanţe anorganice si organice;
2) FACTORI FIZICI:
a) temperatura;
b) zgomotele;
c) radiaţiile ionizante, etc.
3) FACTORI BIOLOGICI:
a) germeni patogeni.
1. a) POLUAREA CU PESTICIDE
Pesticidele in agricultura sunt grupate de obicei in următoarele categorii:
Erbicide – folosite împotriva ierburilor si in general a plantelor spontane care fac concurenta plantelor
cultivate;
Insecticide – contra insectelor;
Acaricide – împotriva păianjenilor;
Antinematode – împotriva viermilor;
105
Fungicide – contra bacteriilor si ciupercilor.

pesti rapitori 2,58
0,19
plante acvatice 0,032
2,11
organoclorurate 0,000197
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3
concentratie [mg/Kg]
La început aplicarea pesticidelor a stăvilit flagelurilor din agricultura, iar in unele cazuri le-a eradicat.
Dar curând au apărut diferite efecte secundare, complexe care nu au fost prevăzute. Au fost omoraţi peştii, s-
au distrus specii de pasări, insectele eliminate au fost înlocuite cu altele si mai dăunătoare, sau cele a căror
distrugere s-a urmărit au dobândit rapid mijloace de apărare împotriva substanţelor folosite.
Un aspect alarmant consta din acumulările pesticidelor in lungul lanţurilor trofice, de la baza lanţului
către speciile de vârf. Astfel, in apa Dunării (Cehia si Slovacia) concentraţia de organoclorurate era de 0,006-
0,197 μg/l, in sedimente 0,01-2,11 mg/kg, in plante acvatice 0,002-0,032 mg/kg, in peştii fitofagi 0,00-0,19
mg/kg iar in peştii răpitori pana la 2,58 mg/kg (deci de 1000-10.000 ori mai mare decât in apa).
Si erbicidele au efecte secundare nedorite, ducând la deteriorarea mediului acvatic. Astfel, plantele
moarte in urma tratamentului se descompun pe loc, ducând la scăderea oxigenului din apa, ceea ce sporeşte
mortalitatea animalelor. În felul acesta apar modificări ale circuitului mai multor elemente, dar in primul rând
al oxigenului si carbonului reducând cantitatea de oxigen eliberat si a doxidului de carbon consumat. In prezent
se acorda o mare atenţie insecticidelor biochimice. De asemenea sunt necesare masuri severe de interzicere a
utilizării substanţelor celor mai periculoase (cu toxicitate si remanenta).
Poluarea poate fi diferenţiata in mai multe tipuri:
POLUAREA BIOLOGICA – bacteriologica, virusologica si parazitologica – legata in mod direct de
prezenta omului. Este cel mai vechi tip de poluare cunoscut si este caracteristic zonelor subdezvoltate sau in
curs de dezvoltare.
POLUAREA FIZICA cu precădere cu substanţe redioactive, dar si termica sau determinata de elemente
insolubile plutitoare seu sedimentabile. Este cel mai recent tip de poluare, in general caracteristic zonelor
avansate sau intens dezvoltate.
POLUAREA CHIMICA este reprezentata de pătrunderea in apa a unor substanţe chimice diverse, de la
cele organice uşor degradabile, pana la cele toxice cu persistenta îndelungata, si cu remanenta.
INFLUENTA APEI ASUPRA SANATATII
Apa poate influenta sănătatea populaţiei atât prin cantitate cat mai ales prin calitatea sa. Lipsa de apa in
cantitate suficienta reprezintă unul din factorii care duc la intretinerea unei stări de insalubritate, cauza
răspândirii unui număr mare de afecţiuni digestive (de la gastro-enterite pana la dizenterie si hepatita
epidemica), de boli de piele si ţesut subcutanat (piodemite, furunculoza, acnee), sau afecţiuni transmise prin
vectori (tifos exantematic, febra recurenta). O serie întreaga de boli netransmisibile sunt considerate ca fiind
determinate de compoziţia chimica a apei, citând in acest sens:
 guşa endemica (lipsa de iod)
 caria dentara (lipsa de fluor)
 fluoroza endemica (exces de fluor)
 afecţiuni cardio-vasculare (influenţate de mineralizarea apei)
 methemoglobinemia infantila (aport mare de nitraţi din apa de băut)
 intoxicaţia cu mercur
 intoxicaţia cu cianuri
EFECTELE POLUĂRII
Toate deversările pot avea ca efect poluarea apelor de suprafaţa cu consecinţe care sa duca pana la
dispariţia calitatii de „mediu de viata” al apei. O astfel de apa nu numai ca nu poate fi folosita la nimic, dar
prezenta ei ca factor ecologic este dăunătoare mediului înconjurător. Orice apa contaminata reprezintă un
pericol pentru populaţia riverana.
106
Prin legea apelor orice întreprindere care foloseşte apa in procesul de producţie este prevăzuta in mod
obligatoriu, cu o staţie de epurare care se interpune intre ieşirea apelor poluate din unitate si deversarea lor in
râu sau in lac.
Factorii FIZICI care contribuie la procesul de autoepurare sunt: sedimentarea, lumina, temperatura,
mişcarea apelor.
Factorii CHIMICI sunt: OXIGENUL, care determina intensitatea proceselor de descompunere
biochimica si oxidarea substanţelor minerale si BIOXIDUL DE CARBON care liber sau combinat asigura o
stabilitate a concentraţiei ionilor de hidrogen cu posibilitatea de neutralizare a acizilor si bazelor aduse in apele
reziduale.
Factorii BIOLOGICI sunt BACTERIILE care indiferent de modul de nutriţie, de prezenta sau absenta
oxigenului, realizează descompunerea unui număr foarte mare de substanţe chimice minerale sau organice.
În funcţie de scopul care urmează sa fie folosita apa se poate clasifica in 3 categorii:
1) APA POTABILA care trebuia sa îndeplinească condiţiile:
 sa fie transparenta, incolora, inodora, insipida;
 sa aibă temperatura de 7 – 15oC;
 sa nu contina bioorganisme;
 cantitatea maxima de substanţe dizolvate, coloidale sau in suspensie, sa fie prevăzuta in normele
oficiale.
2) APA INDUSTRIALA trebuie sa corespunda unor condiţii de calitate care diferă in funcţie de
destinaţia ei.
3) APELE REZIDUALE sunt cele care rezulta din procesele industriale sau din activitatile gospodaresti.
DURITATEA apei este o măsura a cantitatii totale de calciu si de magneziu din apa. Apele dure sunt
neplăcute la gust; la fierberea apei sărurile in exces se depun pe vase, cazane, conducte si împiedica o buna
fierbere a legumelor; cu săpunul dau săruri insolubile fiind neeconomice. Apele moi sunt incriminate de
producerea unor afecţiuni cardiovasculare.
Bibliografie:
 Albu Dumitrica, O singura Dunăre
 Dima M., Epurarea apelor uzate urbane
 Dumitrascu D.L., Bolile civilizaţiei si combaterea lor
 Gastescu P., Gruesc I., Judeţul Brăila
 Gruia E. si colab., Apa si poluarea
 Lepadatu V., Efectul iodului anorganic asupra autoimunitatii tiroidiene
“Despre ecologie…”
Prof. Panciu Emilia- Mariana

Grădinița Școlii Gimnaziale nr. 129, sector 4, București
Cuvântul „ECOLOGIE” provine din grecescul “ecos”, care înseamnă casă și “logos” care
înseamnă știință, cuvânt, născându-se astfel știința studierii habitatului.
Ecologia este știința care studiază modul în care plantele, animalele și oamenii trăiesc împreună
în mediul lor natural și căile prin care se afectează, în acest context, unele pe altele.
Haideți să încercăm să ne schimbăm, ținând cont de următoarele sfaturi:
NU RUPEȚI FLORILE!
NU ARUNCAȚI GUNOAIELE ORIUNDE!
NU FACEȚI FOC ÎN PĂDURE!
NU PRINDEȚI PEȘTII, LĂSAȚI-I ÎN LIBERTATE!
Trebuie să îi învățăm pe copii încă de la cele mai fragede vârste să protejeze natura și mediul
înconjurător!
Cunoașterea naturii contribuie la dezvoltarea capacității creatoare, la dezvoltarea vorbirii
corecte și coerente.
107
Copiii de vârstă preșcolară nu au informații față de problemele de sănătate, de aceea cei din
jurul lor ar trebui să-i facă să înțeleagă cât de importantă este natura și cum ne influențează ea starea
de bine și de sănătate.
Încă de la grădiniță, se fac activități în natură, pentru a-i pune pe copii în contact direct cu
aceasta, pentru a cunoaște frumusețile ei.
Scopul acestor activități ecologice este pentru a te forma cu un comportament ecologic adecvat
și pentru derularea propice a unor acțiuni de protecție a mediului înconjurător.
Noi, educatoarele, în cadrul grădinițelor de copii, încercăm să le formăm comportamentul
ecologic, printr-o serie de teme și proiecte educaționale pe care le desfășurăm inclusiv în curtea
grădiniței (plantare de flori, copaci, adunarea deșeurilor, protejarea și întreținerea plantelor deja
existente).
Îi îndemnăm pe micii preșcolari să facă același lucru și în timpul liber, când merg în parc, la
pădure sau cu alte diverse prilejuri, în alte locuri verzi.
Prin observări ale florilor, legumelor, copiii văd și trebuie să li se explice faptul că aceste plante
au nevoie de apă, aer, căldură și lumină pentru a se menține în viață.
De asemenea, trebuie să le insuflăm responsabilitatea de a proteja și apele din natură,
îndemnându-i să nu arunce gunoaie în apă.
Este necesar să organizăm și activități de povestire create de copii, ele reprezentând un suport
de verificare a cunoștințelor acestora.
Oricine poate deveni prieten al naturii, cu condiția să o protejeze!
În cadrul activităților practice, îi învățăm pe copii să folosească materiale din natură (fructe,
semințe, frunze, diferite pene colorate), pentru a realiza lucrări ECO.
De asemenea, confecționăm împreună cu copiii jucării, ornamente și obiecte decorative, pentru
a evita, prin reciclare și refolosire de materiale, poluarea mediului înconjurător.
Prin activitățile ecologice pe care le desfășurăm cu copiii preșcolari, dorim să-i determinăm pe
aceștia să cunoască, să respecte normele și regulile de protejare a naturii și a vieții!
Energii alternative
Elev, Pasarila Adelin, clasa a X-a
Liceul Tehnologic ”Constantin Brâncuși” Peștișani, Gorj
Prof. indrumator, Dobrescu Gabriela
Omenirea este în tot mai mare măsură dependentă de sursele de energie, ceea ce face ca preocuparea
pentru asigurarea lor pe termen lung să fie în prezent o componentă importantă a strategiei politice la nivel
naţional şi internaţional. Studiile întreprinse in această direcţie arată că resursele existente nu pot ţine pasul, în
structura lor actuală, cu creşterea necesarului şi că există pericolul să se ajungă la o criză de proporţii, cu urmări
economice ,sociale şi politice catastrofale.
Un al doilea mare risc, decurgând din tehnologia predominantă de producere a energiei, este accelerarea
efectului de seră, datorate în principal emisiei de dioxid de carbon, efect cu consecinţe drastice pentru
stabilitatea climei, care se fac de pe acum observate.
Din aceste motive omenirea caută surse de energie alternative şi tehnologii noi, ecologice pentru
producerea tipurilor clasice de energii.
Soarele reprezintă sursa de energie primordială prin intermediul proceselor fotochimice producătoare
de biomasă şi de combustibil fosil (cărbune, petrol, gaze) dar şi nemijlocit, prin panourile solare cu conversie
termică sau fotovoltaică.
Se poate remarca că energia solară este o resursă slab folosită deocamdată. De fapt ritmul de creştere
al utilizării energiei solare se accelerează continuu. În prezent principal mijloc de conversie a energiei solare
în energie electrică este panoul fotovoltaic. El are două dezavantaje majore, are un randament scăzut ( 10-
20%) şi este foarte scump. Deja se află în stadiul de experimentare celule fotovoltaice cu randament de 40%
şi se fac eforturi susţinute pentru a le reduce preţul.
Pentru că cel puţin deocamdată, panourile fotovoltaice sunt prea puţin eficiente, cercetătorii de la Stirling
Energy Systems au propus transformarea energiei solare în energie mecanică, folosind un motor de concepţie
108
proprie şi abia mai apoi acesta să acţioneze generatorul de electricitate. Un asemenea sistem va avea un
randament mai mare decât cel obţinut cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Conform datelor furnizate de S.E.S.
în prezent se află în desfăşurare un mare proiect în deşertul Mojave. Acesta va consta în construirea unei
centrale de 400 MWh şi va acoperi o suprafaţă de 1600 ha. Aici vor fi amplasate 20.000 de oglinzi, fiecare
dintre ele concentrând lumina solară asupra unui motor Stirling care va antrena un generator de electricitate.
Se aşteaptă ca această centrală să devină operaţională în 2009 şi se are în vedere extinderea puterii ei până la
850 MWh. Se estimează că un KW produs de această centrală va avea un cost de 13 cenţi şi se speră ca acesta
să scadă până la 6 cenţi.
Martin Hoffert, profesor de fizică la Universitatea New York, a condus un colectiv de studiu, în care se
arată că intensitatea energiei solare este de 8 ori mai mare în spaţiu decât la sol şi că acolo nu se pun probleme
de obturare a Soarelui de către nori . El a propus ca pe o orbită joasă în jurul Terrei să se plaseze panouri solare
uriaşe care vor converti radiaţia solară în electricitate şi, mai apoi, această energie electrică este convertită într-
un fascicul de microunde şi expediată spre Pământ. Alte variante implică adăugarea, la această schemă a unor
oglinzi în jurul Lunii sau în punctele Lagrange, care vor reflecta lumina Soarelui către centralele fotovoltaice
plasate pe orbita terestră. În plus, o serie de sateliţi ar putea prelua fluxul de microunde pentru a-l dirija către
orice locaţie de pe Terra. Prof. Hoffert spune că ar ,, recomanda să se pornească pe această cale simplă, cu
staţii plasate pe orbită joasă, care au costuri relativ scăzute, pot dirija fasciculele de microunde către locaţii
multiple şi pot fi organizate sub forma unor constelaţii pentru a asigura furnizarea constantă de energie”. Mai
târziu, atunci când tehnologia va evolua, ne putem gândi la sisteme mai evoluate, pe care le putem plasa pe
orbite geosincrone. La nivelul orbitei geosincrone, centrala spaţială nu-şi va modifica poziţia aparentă pe cer,
ceea ce înseamnă că poate asigura continuu energie pentru orice locaţie aflată în zona de vizibilitate a staţiei.
Centralele electrice spaţiale reprezintă o mare provocare tehnologică, dar cu siguranţă efortul va fi mai mic
decât cel implicat de construirea unui reactor bazat pe fuziunea nucleară. Centralele electrice spaţiale ar avea
suprafaţa de câţiva Kilometri pătraţi şi ar ajunge să polueze luminos cerul nopţii ,dar şi să trimită un flux de
microunde către Pământ. Cu toate acestea ele ar fi nepoluante şi ar putea reprezenta soluţia secolului acesta.
Energia eoliană este, dacă privim mai atent, energie solară convertită în mişcarea maselor de aer.
Cifrele sunt clare: aproximativ 0,5 din energia solară ce ajunge la planeta noastră este convertită în energia
cinetică a maselor de aer. Pe fiecare metru pătrat de pe planeta noastră avem, în medie, aproximativ 1,7 W de
energie a maselor de aer aflate în mişcare.
Firma canadiană Magenn Power propune construirea unor baloane umplute cu heliu care, ridicate la
altitudini de ordinul a 300 m, să se rotească (antrenând astfel un generator de electricitate) sub acţiunea
efectului Magnus. Un singur balon, lung de 90 m, ar putea asigura, din 2010, circa 1,6 MWh. Comercializarea
sistemului va începe încă din acest an. Sistemul propus de firma canadiană are mai multe avantaje. Se pot
realiza sisteme de putere mică, de mici dimensiuni, care pot fi instalate extrem de rapid în zone izolate (un
sistem care furnizează 4kWh cântăreşte în jur de 170 kg) . El nu necesită realizarea de construcţii complicate
(cum este cazul centralelor eoliene actuale) şi pot funcţiona la viteze ale vântului cuprinse între 2 si 28 m/s. Şi
mai există două avantaje importante: nu prezintă pericol pentru păsări (anual între 10.000 si 40.000 de păsări
sunt ucise de sistemele eoliene) şi sunt foarte silenţioase (elicele generatoarelor eoliene ale prezentului sunt
extrem de zgomotoase). Rămâne de văzut dacă avantajele sistemului propus de Magenn Power vor fi însoţite
şi de avantaje economice, care să îl facă rentabil.
Acum putem să urcăm mai sus în atmosfera terestră pentru a prezenta soluţia propusă de către firma
californiană Sky Wind Power. Ea ne propune un sistem revoluţionar, care poate fi descris într-o singură frază.
Să ridicăm elicele eoliene la altitudini de ordinul a 10.000 de m, pentru a profita de jet stream. Sky Wind
Power propune pentru aceasta realizarea unor autogire uriaşe care se vor ridica, întocmai ca nişte zmeie cu
elice, până al altitudinea amintită mai de vreme. Astfel se poate profita de imensa resursă de energie eoliană
reprezentată de curenţii stratosferici. Proiectul se află deocamdată în stadiul incipient, firma având nevoie de
4 milioane de dolari pentru realizarea unui prototip care să furnizeze 250 kWh. Autorii proiectului ne promit
că, dacă se va ajunge la faza operaţională, un kWh de energie electrică stratosferică va costa numai 10 cenţi.
Un sistem operaţional va avea rotoare cu diametrul de 27 m si va asigura 1,5 MWh energie electrică. Din
păcate ne aflăm încă la faza de concept şi vom avea de aşteptat ceva timp până când se va putea decide asupra
eficienţei economice a unui asemenea proiect revoluţionar.
Exploatarea pe scară largă a energiei vânturilor de la marginea de sus a stratosferei va deveni peste ani
una dintre sursele importante de energie curată pentru planeta noastră
Utilizarea energiei marilor şi oceanelor lumii se află încă în urma celei eoliene. Unii spun că decalajul
este de două decenii. Probabil că în următorii ani vom asista la apariţia unor noi concepte tehnologice prin
care să se poată exploata energia stocată în hidrosfera terestră.
109
Cel mai ambiţios proiect al prezentului pare a fi cel din estuarul Severn, Marea Britanie. Pe 16 iulie
2006, guvernul britanic a aprobat elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru un baraj de 16 km de-a lungul
estuarului. Barajul Severn va costa circa 25 miliarde de dolari şi va produce 8,6 GW energie electrică, o
cantitate uriaşă de energie, dar care, spun ecologiştii, va avea un preţ prea mare şi va tulbura puternic
ecosistemul estuarului...
De aceea mai interesante pentru viitor par alte sisteme, cum ar fi proiectul SeaGen, propus de către firma
Marine Current Turbines. Practic, este vorba despre nişte elice submarine care se vor roti sub acţiunea
deplasării apei în timpul mareelor. Dacă pe coastele britanice vor fi instalate asemene instalaţii, atunci s-ar
putea genera la fel de multă electricitate ca în cazul Barajului Severn, dar fară impactul ecologic al acestuia.
SeaGen va consta într-o serie de perechi de elice submarine, cu diametrul de 15-20 m, care vor antrena
generatoare de electricitate, la fel ca în cazul elicelor eoliene. Fiecare pereche de elice va fi fixată pe nişte
coloane din oţel cu diametrul de 3 m, a cărei bază va fi cimentată pe fundaţia săpată pe fundul mării. Fiecare
pereche de elice submarine va produce de la 750 până la 1.500 kWh, în funcţie de viteza curenţilor submarini.
Se preconizează realizarea unor grupări de asemenea sisteme, care vor fi amplasate în locurile în care viteza
de deplasare a curenţilor are valoare maximă. Principiul este aplicat şi în cazul centralelor eoliene, numai că
în cazul celor marine se poate realiza o densitate mai mare. Deoarece viteza de rotaţie a elicelor scufundate
este relativ mică (10-20 rotaţii pe minut), impactul ecologic va fi minim. Folosirea energiei mareice are
avantajul că este complet previzibilă (spre deosebire de cea eoliană, care depinde de factorii meteorologici),
dar are dezavantajul că există prea puţine locuri pe coastele continentelor în care ea să atingă valori
exploatabile din punct de vedere economic.
Din acest motiv se pare că mai interesant ar fi să se exploateze energia valurilor. Un studiu realizat de
către Reger Bedard, conducătorul Institutului Electric Power Research, arată că dacă s-ar realiza centrale care
să exploateze (cu un randament de 50%) numai 20% din energia valurilor de-a lungul coastelor SUA, atunci
energia produsă ar depăşi-o pe cea produsă de toate centralele hidroelectrice ale Statelor Unite. Din păcate,
spre deosebire de maree, valurile sunt capricioase, dar proiecte există deja. Cel mai nou este sistemul Pelamis,
realizat de către firma Ocean Power Delivery, care în curând va produce 2,55 MWh pe coastele nordice ale
Portugaliei. Pelamis seamănă cu un şarpe uriaş, alcătuit din mai multe segmente rigide. Întreg sistemul este
ancorat cu un singur cablu, ceea ce permite oscilaţii libere ale segmentelor. Aceste oscilaţii sunt convertite în
energie hidraulică, după care, printr-un sistem ingenios, aceasta acţionează nişte motoare hidraulice, care la
rândul lor antrenează nişte generatoare electrice. Câteva cifre poate că sunt utile. Şarpele Pelamis din nordul
Portugaliei are o lungime de 120 m şi poate asigura energia electrică pentru 1.500 de locuinţe. Un sistem
complet, care ar asigura 30 MWh ar acoperi un km pătrat din ocean.
Energia mărilor şi oceanelor poate deveni o resursă serioasă care poate satisface nevoile de energie ale
omenirii. În această zonă probabil că în anii ce vin vom asista la dezvoltări spectaculoase, la apariţia de noi
idei.
Considerarea raţională a întregii probleme energetice a lumii, evaluarea obiectivă a alternativelor, ceea
ce spune situaţia efectivă a diverselor ţări şi experienţa lor, cam toate converg înspre a califica opţiunea
nucleară drept singura realistă, cel puţin în momentul de faţă. Prin definiţie, o centrală nuclearo-electrică este
o centrală folosind drept sursă de căldură unul sau mai mulţi reactori nucleari.
Majoritatea reactorilor sunt de tip PWR (Pressurized Water Reactors), în care drept agent de răcire şi
moderator este folosită apa sub mare presiune. Mai sunt folosiţi şi reactorii BWR (Boiling Water Reactors),
în care apa se află la o presiune ceva mai scăzută şi este acceptată să fiarbă în reactor. Eficienta lor este mai
mare decât a PWR şi, potenţial, sunt chiar mai stabili şi mai siguri. Materialele de construcţie sunt însă supuse
la un efort mult mai mare şi există riscul de pierdere de apă radioactivă în timpul unui accident.
Centralele nucleare au puteri între aproximativ 40 MWe – 1.200 Mwe si chiar mai mult. Cei mai mari
reactori nucleari în funcţiune la ora actuala aparţin Companiei de Electricitate din Tokyo şi au 1.356 Mwe.
Conform datelor AIEA, în 2007 se aflau în funcţiune 435 de reactori nucleari în 31 de ţări, producând
aproximativ 17% din energia electrică a lumii Avantajele energiei nucleare faţă de combustibilii fosili sunt
absenţa gazelor cu efect de seră, absenţa poluării aerului, costul redus al combustibilului combinat cu rezervele
foarte mari, în timp ce dezavantajele se referă la riscul de accidente, problema deşeurilor radioactive,
posibilitatea utilizării unor produse (plutoniul) pentru fabricarea de arme nucleare, costul iniţial şi costurile de
întreţinere ridicate şi problemele de securitate .
Toate cele de mai sus se referă la producţia energiei electrice pe baza fisiunii nucleare. Marea speranţă
a viitorului este însă fuziunea nucleară, procesul invers al fisiunii, cel în care energia este obţinută prin
“aducerea în contact” a doi atomi care să se unească pentru a forma un al treilea. Cercetările au început încă
din anul 1950, dar primul reactor comercial de fuziune este aşteptat de abia în 2050. Acesta este ITER. El este
110
proiectat pentru a produce 500 MW timp de aproximativ 500 de secunde (un progres uriaş faţă de predecesorul
său, JET-Joint European Torus - care nu a reuşit decât producerea a 16 MW pentru mai puţin de o secundă)
Combustibilul folosit este un amestec de 0,5 grame de deuteriu şi tritiu. O viitoare centrală de fuziune ar putea
genera aproximativ 3.000-4.000 MW termici. Marea atracţie a producerii de energie pe baza fuziunii nucleare
este legată de două aspecte: deşeurile practic inexistente si rezervele formidabile de combustibil. Este suficient
de spus că dacă se va pune la punct un proces de fuziune folosind doar deuteriul din apa marilor, am avea la
dispoziţie suficient combustibil pentru 150 de miliarde de ani, aceasta în timp ce viaţa Soarelui de acum înainte
nu numără decât 5 miliarde de ani. Dar există un preţ pentru orice. Fuziunea nucleară pe bază de reacţii
deuteriu-tritiu produce cantităţi însemnate de neutroni, ceea ce duce la aşa-numita radioactivitate indusă în
structura reactorului (un flux de neutroni de 100 de ori mai mare decât în cadrul fisiunii, ceea ce ridică
probleme serioase pentru materialele folosite în construcţie). De asemenea, manipularea tritiului este extrem
de dificilă, existând riscul unor scurgeri radioactive. Dacă proiectul unei centrale electrice de fuziune va fi
viabil atunci experţii estimează că vom avea la dispoziţie o cantitate de energie de 100 de ori mai mare decât
consumul mondial actual.
Pe lângă consecinţele epuizării treptate a resurselor de combustibili fosili, efectele ecologice ale utilizării
acestora pledează astăzi mai mult ca oricând pentru intensificarea eforturilor de valorificare a surselor
alternative, regenerabile, de energie. Nu în ultimul rând, o contribuţie importantă la prevenirea într-al
doisprezecelea ceas a unei catastrofe climatice, ca şi la atenuarea riscurilor legate de atingerea şi depăşirea în
viitorul apropiat a vârfului producţiei de petrol („peak-oil”) şi gaze naturale, pot aduce sporirea eficienţei de
utilizare a resurselor, reducerea consumului specific, economia riguroasă de energie – prin măsuri aflate, în
bună parte, la îndemâna noastră, a tuturor. În ultimă instanţă, viitorul, inclusiv cel energetic, depinde de fiecare
dintre noi.
Bibliografie:
 Cristian Mărgărit, Energia regenerabilă - între complementaritate şi alternative, Ed. Cetatea de Scaun-
2006
 Ştiinţă şi tehnică, nr. 3 / 2007
Relaţia om - planeta Pământ
Prof. Cristina Păuleţ

Liceul Tehnologic ”Grigore Antipa” Bacău
Dacă ar fi să facem o comparaţie între anii 1700-

1900- 2000 referitor la evoluţia vieţii pe planeta Pământ,
observăm schimbări atât de mari încât nici nu ne vine să
credem că noi oamenii modificăm ceea ce natura a muncit
de peste milioane de ani.
Modificările sunt multiple şi de intensitate diferită,
dar ceea ce este foarte periculos este gradul de poluare în toate variantele precum şi nepăsătoare omului.
În perioadele îndepărtate, când omul nu făcea nici o intervenţie la nivelul naturii, există un echilibru
perfect. Se degrada, dispărea atât cât trebuie din natura şi apărea, se regenera, se transforma tot atât în egală
masură astfel încât se păstra un echlibru natural. Doar câteva evenimente naturale, considerate ca fiind în viaţa
planetei Pământ, dar şi-a revenit potrivit forţelor sale.
Acum în perioada excesului de modernizare, când condiţiile de viaţă sunt foarte bune pentru om, planeta
suportă transformările negative, suportă reziduurile lăsate de om, modificările compoziţiei aerului, apei şi a
solului. Noi avem impresia ca ceea ce rămâne după desfăşurarea unui proces tehnologic, cantitatea mare de
reziduuri rezultată din consumul populaţiei sunt factori care afectează mediul natural.
Dorinţa de a trăi cât mai bine este mai mare decât dorinţa de a avea grijă de natură.Ne preocupă
alimentaţia cât mai multă şi diversificată, să ne petrecem timpul liber cât mai placut, să folosim resursele
planetei la maxim, dar în schimb nu oferim nimic.
111
Ca primă masură de a proteja mediul înconjurător este eliminarea surselor de poluare a aerului.
Nu reuşim să înlăturăm sau să reducem numărul de mijloace de
transport sau fabricile care elimină noxe. Dorinţa de confort este mai
mare decât dorinţa de a respira aerul curat, de a vedea un asfinţit sau un
apus de soare în toată splendoarea lui.
Plantele şi animalele suferă modificări din ce în ce mai mari
inclusiv omul.
Ţările din S-E Europei au mari probleme de natură ecologică, de
aceea principalul obiectiv este să facem faţă problemelor ecologice şi să
păstrăm curat mediul înconjurător. Toţi împărţim şi ne bucurăm de aceeaşi natură, ce obiceiuri au legate de
relatia om-natură.
Trebuie să-i învăţăm pe oameni să trăiască cu natura nu fără natura.
Trebuie să învătăm noi prima dată regulile naturii şi după cât cu toate problemele noastre cu promisiunea
ca vrem tot binele.
Bibliografie:
Ecopsihologia-relaţia om- natură, www.ecomagazin.20;
ecology.md/md/pastrarea-casa noastra-planeta-pamant;
Dorel Zugrăveanu, Florin Munteanu ,, Planeta Pământ. Planeta vie.”, Editura A.G.I.R., 2015.
Importanţa voluntariatului pentru copii
Prof. înv. preşcolar: Petrea Doina

Grădiniţa cu P N ”Sf. Maria’’, N. Bălcescu, Bacău
Motto:
”Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăiește decât pe jumătate când trăiește doar
pentru el!” (Jacques Delille)
Activitățile de voluntariat aduc cu ele numeroase beneficii psihologice, fiind totodată modul prin care
multe persoane înţeleg să-şi ofere ajutorul către semenii lor.
Un alt beneficiu adus de voluntariatul pentru copii este legat de confortul psihic adus, deoarece îţi va
creşte încrederea în propria persoană şi vei dezvolta sentimentul de apartenenţă la un grup.
Fiecare copil este diferit; acest lucru este exact ceea ce îl face să fie special. Există câteva lucruri
esenţiale, comune tuturor copiilor:toţi au nevoie de dragoste, de securitate, hrană bună şi exerciţiu. Fiecare
copil are nevoie să se simtă protejat şi acceptat; are nevoie ca ceilalţi să-l placă. Fiecare copil simte nevoia să
fie călăuzit.Toţi copiii cresc şi se dezvoltă după acelaşi model. Ceea ce diferă este ritmul personal al fiecăruia.
Pornind de la trebuinţele preşcolarilor am putea încerca o definiţie a meseriei de educatoare: dragoste
pentru copii; respect faţă de interesele şi capacităţile copiilor; capacitatea de a implica preşcolarii, conştient şi
activ, în activităţile de învăţare, precum și în alte tipuri de activități educative, de responsabilizare socială și
de voluntariat; încredere în capacităţile copiilor şi încurajarea lor permanentă; disponibilităţi de comunicare;
afectivitate; colaborare; plăcerea de a călători în lumea basmelor şi a poveştilor; dragoste pentru poezie;
plăcerea de a te mişca, de a dansa; disponibilitatea de a te juca alături şi cu copilul; capacitatea de a respecta
libera opţiune a copiilor.
Profesionalismul educatoarei se manifestă în alegerea celor mai potrivite căi şi mijloace pentru a face
accesibilă înţelegerea cunoştinţelor predate, priceperea de a organiza sub diferite forme activităţile propuse,
capacitatea de a înţelege copilul, de a-l sprijini şi încuraja atunci când este cazul. Pentru a asigura dezvoltarea
socio-emoțională a copiilor, este necesar ca întreaga noastră activitate la grupă să cuprindă activități, acțiuni
sau elemente care să asigure formarea și dezvoltarea la copii a abilităților de interacțiune cu adulții, cu copiii
de vârste apropiate, de a accepta și respecta diversitatea, formarea comoportamentelor prosociale.
Responsabilizarea copilului preșcolar este o aptitudine ce trebuie învățată,iar părinții au un rol esențial
în acest sens. Părinții trebuie să fie dispuși să acorde libertatea copilului pentru: a lua decizii; a demonstra că
pot face un lucru; a învăța din propriile greșeli. Învățarea și însușirea responsabilității ajută la maturizarea
copilului și reprezintă o poartă deschisă către succes. Responsabilitatea își are influența în multe părți din
dezvoltarea copilului. Îl ajută să fie autonom, să se descurce pe propriile puteri, să nu depindă de ceilalți. Un
copil responsabil câștigă încrederea celor din jur, a părinților, prietenilor și este o persoană pe care te poți baza
fără ezitare. În cadrul grădiniței copiii sunt familiarizați cu regulile grupei, ce trebuie respectate și urmate cu
112
conștiinciozitate. Astfel ei devin responsabili cu ordinea și curățenia în sala de grupă, cu îngrijirea plantelor,
cu distribuirea anumitor materiale etc. Acțiunile desfășurate în cadrul parteneriatelor educaționale încheiate
cu anumite instituții, cum ar fi: Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Poliția, Comunitatea locală, Biserica,
Căminul pentru Persoane Vârstnice etc. conduc la responsabilizarea copiilor și implicarea lor în activitățile de
voluntariat. În cadrul gradiniței noastre a avut loc o activitate de instruire a preşcolarilor pe linia situaţiilor de
urgenţă, dintre obiectivele principale ale acestei activităţi, menţionăm: reducerea numărului de victime în
rândul copiilor, crearea spiritului preventiv şi conştientizarea de către copii a cauzelor şi împrejurărilor
favorizate de incendii, cunoaşterea şi exersarea modului de comportare în cazul producerii unui incendiu sau
a unui cutremur, cunoaşterea modului de apelare la dispeceratul 112 în cazul producerii unei situaţii de urgenţă
şi reducerea numărului de incendii la locuinţele şi gospodăriile cetăţeneşti.
Voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică,
în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea
desfășurată în domenii cum sunt: asistență și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitare,
cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a
mediului, social si comunitar, și altele de tipul acesta. Voluntariatul reprezintă un schimb reciproc avantajos
între om și comunitate. Oricine dorește poate fi voluntar. Copii, tineri, adulți, persoane de vârsta a treia.
Persoane cu și fără dizabilități. persoane de toate rasele și etniile.
Pentru a participa la o activitate de voluntariat trebuie in primul rând să-ți dorești lucrul acesta. Ceea ce
faci trebuie să vină din inimă și nu dintr-o constrângere sau impunere din partea cuiva. Noi, cadrele didactice
avem nobila misiune de a-i forma pe copii în spiritul acestor valori umane care să le permită o bună integrare
în societate.
Organizarea unor activități extrașcolare prin care preșcolarii să contribuie, după puterile lor, la creșterea
calității vieții în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de vedere al educației pe
care o face grădinița. Acestea sunt: împletirea teoriei cu practica, preșcolarii constatând că ceea ce învață la
grădiniță poate fi aplicat în cadrul unei acțiuni concrete; acțiunile dezvoltă la copii responsabilitatea și
sensibilitatea față de semenii lor; se creează legături la nivelul comunității; se stimulează gândirea critică; se
educă percepția multiculturalității; se dezvoltă stima de sine și devotamentul pentru ideile civice.
Copiii, de cele mai multe ori sunt considerați prea mici pentru a-și asuma responsabilități, dar, dacă li
se oferă ocazia, ei pot deveni chiar un model pentru cei mari, ca vârstă sau ca statut în comunitate.
Aceştia sunt creativi, activi, optimişti, visători şi manifestă un entuziasm molipsitor, care poate antrena
alți membri ai comunității în procesul de schimbare. Prin acţiunile de voluntariat desfăşurate la această varstă
creşte încrederea în sine, simţindu-se folositor pentru cei din jur.
Ceea ce este cel mai important este că va învaţa de mic să îi ajute pe cei care au nevoie de sprijin, fără
a aştepta în schimb beneficii materiale, mulţumirea sufletească fiind infinit mai mare decat orice recompense
pe care le-ar primi. Pe data de 8 martie, s-a desfășurat activitatea intitulată ”Din inimă , pentru mama” în care
preșcolarii gradiniței au susținut un program artistic la unul din supermarketurile din oraş constând într-un
colaj de cântece și poezii dedicate mamei. Copiii au fost foarte încântați că au reușit să le facă o surpriză
placută mămicilor/bunicilor, cei din urmă fiind vizibil emoționați și încântați. Prin astfel de activități copiii își
dezvoltă abilitățile de lucru în echipă, se simt utili, își stimulează creativitatea, imaginația își dezvoltă abilitățile
de comunicare și creșterea stimei de sine.
Voi acorda o importanță deosebită implicării preșcolarilor în acțiuni de voluntariat, învățându-i astfel să
le pese de problemele comunității, să-și asume un rol activ, și să genereze soluții creative la diversele probleme
cu care se confruntă.
Bibliografie:
1) Legea nr. 195/2001 – Legea voluntariatului, Monitorul Oficial nr. 206 din 24 aprilie 2001, art.2;
2) www.voluntariat.ro
3)Voluntariada copiilor, Asociația Centrul Educațional ”Mara”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2011,
pag.27;
4) Eleonora Rădulescu, Anca Tîrcă:Educația civică prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar,
Editura Educația 2000+, București, 2004, pag. 51.
Acțiuni ale omului asupra mediului înconjurător
Prof. Petrulescu Nicoleta

Colegiul Național Bănățean, Timișoara
113
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În
prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate,
necesarul de materie primă și energie a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului duc tot
mai mult spre un dezechilibru în natură.
Mediul înconjurător reprezintă mediul natural care a fost transformat de oameni. El cuprinde relieful:
apa, aerul, vegetația, solul. Faptul ca omul a devenit din ce in ce mai “posesiv” cu natura a condus la consecinte
distructive pentru mediu: efectul de sera, diminuarea stratului de ozon, saracirea biodiversitatii, poluarea
atmosferica, transfrontaliera la lunga distanta etc. Aceste fenomene s-au format in timp, iar impactul lor
negativ a avut ca finalitate instalarea crizei ecologice. Acestea sunt elementele mediului natural asupra cărora
a intervenit omul prin activitățile sale, fiecare din acestea contribuie la formarea mediului înconjurator. În
același timp, toate sunt în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influențează clima, la rândul ei ,clima
împreună cu relieful, determină răspândirea vegetației, iar această din urmă a faunei pentru a păstra acea unitate
numită mediu natural.
Ocrotirea mediului pretinde luarea unor măsuri bazate pe legi care interzic activitatea sub orice formă
în anumite regiuni. Aceste regiuni poartă denumire de rezervații naturale. Pentru a produce energie sunt
necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce au nevoie de combustibili și arderea combustibililor
prezintă un pericol major pentru atmosferă. Câteva din lucrurile care s-ar putea face pentru a salva energie
sunt:
 Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie, trecând
de la utilizarea combustibililor fosili bogați în carbon (cărbune), la combustibili săraci în carbon (gaze naturale)
sau la combustibili alternativi;
 Transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puțin poluante și cu consumuri reduse;
 Construcțiile să fie eficiente energetic și să tindă spre utilizarea surselor de energie regenerabilă;
 Echipamentele și produsele să fie din cele cu consum redus de energie;
Apa are un rol important în apariția și întreținerea
vieții. Fără o apă curată, plantele și animalele dispar, iar
noi nu ne putem continua viața pe planetă. Sunt multe
de făcut pentru a împiedică poluarea apelor, dar toate
acestea necesită timp, bani și puțin efort din partea
oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre aceștia nu
sunt dispuși să le irosesca “doar pentru a salvă planeta”.
Economisiți apa: este necesară o mare cantitate de
energie pentru a purifică apa:
 Ai grijă față de felul cum colectezi și
depozitezi deșeurile;
 Evită folosirea produselor de curățenie atunci când faci baie în ape curgătoare sau lacuri;
 Cumpără produse care asigură un consum redus de energie;
 Fă dușuri scurte și nu irosi apa;
O activitate pozitivă importantă a omului asupra omului este reciclarea. Reciclarea materialelor
refolosibile reduce drastic consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie) precum și nivelul emisiilor
nocive în aer. Reciclarea, fată de alte metode ecologice, presupune cel mai mic efort din partea societătii.
Deșeurile menajere trebuie insă sortate înainte de a le arunca în containere separate pe tipul de deșeu acceptat
(plastic, sticlă, hârtie etc).
Fiecare dintre noi are puterea și obligația de a influența procesul de ecologizare prin intermediul
depozitării selective a deșeurilor. Astăzi, mai mult decât oricănd, fiecare dintre noi trebuie să se implice în
acţiuni voluntare menite a proteja mediul înconjurător, a recrea natura în care plantele şi copacii să-şi
regăsească locul binemeritat. Dacă fiecare dintre noi plantează azi un copac sau o plantă, mâine vom respira
un aer mai curat.
Orice companie, organizaţie sau instituţie poate participa la program. Primăriile sunt cele care
recomandă şi avizează zonele pentru plantări. Voluntari din cadrul companiei/ organizaţiei vor planta copaci
sau alte plante. Cei înscrişi în program vor achiziţiona puieţii din fonduri proprii, vor asigura instrumentele
necesare plantării, transportul voluntarilor, invitarea la acţiuni comune de voluntariat a elevilor, studenţilor din
oraşele în care se vor planta plante.
114
Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat aşezări, au cultivat terenuri, au construit drumurişi uzine,
adică au transformat treptat mediul natural. Mediul natural poate fi folosit în sprijinulo m u l u i , d a r c u
c o n d i ţ i a s ă n u f i e d i s t r u s . D i n p ă c a t e e x i s t ă n u m e r o a s e e x e m p l e d e distrugere a plantelor
şi animalelor, de poluare a aerului, a apelor şi a solului. De cele mai multeori, vorbind despre impactul
omului asupra mediului înconjurător se fac referiri la poluare. În realitate, agresiunea omului
depăşeşte mult sfera poluării şi de aceea este mai corect să vorbim decăi diferite de deteriorare a
mediului.Acţiunea negativă a omului asupra mediului se numeşte deteriorare (degradare ).Există o serie de
surse majore de deteriorare ca rezultat al activităţii umane. Aceste căi de deteriorare nu acţionează separat în
timp şi spaţiu, ci de cele mai multe ori agresiunea se exercită simultan asupra diferitelor componente
ale mediului.
Poluarea este una din aceste căi. Poluarea reprezintă pătrunderea în mediul natural a
unor poluanţi naturali, dar mai ales artificiali rezultaţi din activitatea umană, îndeosebi dinindustrie,agricultură
, transporturi, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.Exemple de poluare:Administrarea îngrăşămintelor
chimice poate avea urmări nedorite pentru mediulînconjurător. Substanţele chimice pătrund în pânza de
apă freatică şi de aici în fântâni sauizvoare, ameninţând sănătatea oamenilor şi a animalelor.Transportul
energiei poate avea efecte de poluare.Mările şi oceanele sunt afectate de petrolul care se revarsă în urma
diferitelor accidente.Petrolul este rezistent la acţiunea bacteriilor, de aceea persistă mult timp. Formează
o peliculă la suprafaţa apei, care împiedică difuzarea oxigenului în apă.Reţelele electrice de înaltă şi joasă
tensiune produc:- poluare vizuală - firele şi staţiile de transformare;- poluare sonoră – generează sentiment de
frică, duc la pierderea parţială sau totală aauzului;- poluare electromagnetică – perturbă emisiile de radio
şi televiziune;- poluare psihică – generată de teama de pericole de accidentare.Industrializarea, urbanizarea cu
intensificarea accentuată a circulaţiei rutiere, aeriene, aconstrucţiilor de drumuri, răspândirea fără precedent a
aparatelor audio-vizuale au dus lacreşterea semnificativă a poluării sonore. Un alt efect negativ al
industrializării
masiveeste poluarea prin deversarea reziduurilor şi gazelor toxice rezultate în urma proceselor tehnologice.Pol
uarea este doar una din căile majore de deteriorare a mediului, dar există şi alte sursemajore de degradare, ca
rezultat al activităţii umane Tot omului îi revine însă misiunea, deloc ușoară, de a repara tot ce a stricat,
tot ce a distrus. Să ne întoarcem, așadar, cu pioșenie, cu fața la natură. Lucruri mărunte, la prima vedere
neînsemnate, au mare valoare în realitate.
Să sădim un pom și să-l îngrijim…. Să-i dăm viață!!! Să plantăm flori, multe și colorate, și să le
însuflețim cu grijă față de ele!!! Să mergem în natură și să fim prietenoși cu ea, pentru că nu este un loc de
depozitare a deșeurilor!!!
Să ne bucuraăm, așadar, de natură și să o iubim așa cum este ea: divină, nepieritoare, neprețuită. Să fim
optimiști că va exista atât cât vom exista și noi și împreună să facem întotdeauna unu…Un intreg.
Bibliografie:
 https://www.tpu.ro/.../care-sunt-actiunile-pozitive-si-actiunile-negative-ale-omului-asu
 https://ro.scribd.com/doc/.../Actiunile-Pozitive-Si-Negative-Ale-Omului-Asupra-Solul
 amaiceicamelia.blogspot.com/2007/05/influenta-omului-asupra-naturii.html
 https://prezi.com/.../impactul-actiunilor-omului-asupra-mediului-inconjurator/
 http://elaman.upb.ro/index.php/prezentare-proiect/indicatori/314-importanta-reciclarii-resurselor-si-
protectiei-mediului
 http://www.milioanedecopaci.ro/descrierea-programului.html
Aspecte de educaţie ecologică

Prof. Inv. Primar, Ppoprscu Madalina
Școala Gimnazială nr.5, Rm.Vâlcea
Mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate şi

bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei
sale, folosindu-i toate darurile. Nu rareori, însă, ea îi opune şi manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne
înmărmurit şi neputincios. Cu timpul, oamenii au început să facă cercetări ştiinţifice şi să-i descifreze multe
din tainele ascunse, înţelegând că manifestările ei se petrec sub acţiunea legilor ce o guvernează, pentru că în
natură nimic nu se desfăşoară haotic şi întâmplător, ci numai sub impulsul implacabil al legilor obiective.
Menţinerea echilibrului ecologic este esenţială pentru desfăşurarea normală a vieţii. Orice copil poate deveni
115
un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci
respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura.
Grădiniţei îi revine importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii să
ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. În programa activităţilor instructiv – educative sunt
recomandate o serie de obiective, a căror transpunere în activităţi specifice conduce copiii către înţelegerea
unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi
deprinderi active, precum şi la dezvoltarea conştiinţei civice.
Am căutat să selectez şi să desfăşor activităţile cele mai accesibile – prin formă şi conţinut – care să-i
conducă pe preşcolari spre educarea dragostei lor faţă de natură, a dorinţei de a contribui la păstrarea
frumosului, la educarea capacităţii de a ocroti şi respecta natura.
Am început iniţierea copiilor cu propriul lor mediu înconjurător, cu ambianţa, cu „lumea lor în mic” –
locuinţa, sala de grupă, curtea de joacă, strada, oraşul şi, folosindu-ne de imaginaţie, am parcurs întreg globul
terestru, cu porţiunile lui de ape şi de uscat.
În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând
seminţe pentru următoarea generaţie de plante.
Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în primul rând învăţământul preşcolar, ci cunoaşterea
şi menţinerea sa în forul interior al copiilor a două stări: dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii şi puterea de
a ocroti formele de viaţă. Curiozitatea copilului este suscitată nu numai de obiectele pe care le poate percepe,
ci şi de legăturile interne, de cauzalitatea care există între obiecte şi fenomenele percepute: „de ce cad
frunzele?”, „de ce tună?”, „de ce creşte grâul?”
Noi, educatoarele, avem obligaţia de a răspunde la întrebările cauzale puse de copii şi să le explicăm
fenomenele respective în raport cu posibilităţile lor de înţelegere. Astfel, copiii îşi îmbogăţesc, treptat,
orizontul de cunoştinţe, ceea ce îi ajută să înţeleagă că plantele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare
(apă, lumină, căldură, pământ bun), că ele trebuie îngrijite de om, că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze
sau că între fenomene există o legătură şi că ele depind unele de altele.
Plimbările şi drumeţiile din jurul oraşului, atent proiectate, au constituie un bun prilej pentru educarea
dragostei faţă de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura. Ei au observat grădinile de
zarzavat, fermele de păsări, au admirat lanurile de grâu şi de porumb. De asemenea, au găsit insecte, pe care
le-au adunat într-un insectar, au aflat cum se pot deosebi cele folositoare de cele dăunătoare, au cules plante
medicinale ca. Muşeţelul, sunătoarea, coada şoricelului etc.
În vederea formării comportamentului civic, etic şi a deprinderilor copiilor de păstrare şi iubire a naturii,
i-am antrenat în activităţi menite să contribuie la îngrijirea unor arbori şi a spaţiului verde din curtea grădiniţei.
Cu ocazia plimbărilor în pădure şi poiana de la marginea oraşului le-am atras atenţia copiilor asupra unor
aspecte de distrugere a mediului: copaci tăiaţi, cu tulpina scrijelită, resturi menajere, iarbă arsă, sticle sparte,
deşeuri de hârtie şi ambalaje de plastic aruncate la întâmplare. Pentru a întări comportamentele pozitive,
întotdeauna când am mers la iarbă verde, am strâns toate resturile gustării pe care am luat-o şi am controlat
dacă totul este curat, aşa cum am găsit înainte de popasul nostru.
Atunci când ne-am întors din excursii, am planificat, în partea a treia a programului zilnic, activităţi care
să răspundă întrebărilor şi să clarifice aspecte încă neînţelese de copii („Din lumea celor care nu cuvântă”,
„Ştiaţi că...?”, povestiri şi versuri, epigrame însoţite şi de ilustraţii).
De asemenea, în cadrul altor activităţi le-am precizat că şi în România sunt protejate plante şi animale,
există rezervaţii şi parcuri naturale în care sunt ocrotite animalele sălbatice pe cale de dispariţie: zimbrul,
fazanul, cocoşul de munte, cerbul lopătar, capra neagră, râsul etc. Le-am explicat că cea mai mare rezervaţie
din ţara noastră este Delta Dunării, unde sunt protejate diferite specii de păsări, peşti, plante rare. Alte rezervaţii
sunt în Munţii Retezat, în Piatra Craiului etc.
În concluzie, consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să contribuim la
ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci, cu deosebire, generaţiilor
viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de continuitate, de nemurire.
Bibliografie
„Călăuză în lumea plantelor şi animalelor” – Constantin Pârvu, Stoica Godeanu, laurenţiu Stere, Editura
Ceres, Bucureşti, 1985
Revista „Învăţământul preşcolar” nr.1/2007
Revista „Învăţământul preşcolar” nr.3 - 4/2000
Revista „Învăţământul preşcolar” nr.1 - 2/1999
116
Drogurile şi societatea modernă
Rachina Vera-Georgeta
Colegiul Tehnic ”Metalurgic” Slatina, jud. Olt
Consumul de droguri a devenit o realitate!!!
Una dintre problemele actuale ale societăţii o constituie creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei,
dar mai ales în rândul tinerilor. Adolescenţa este vârsta la care se înregistrează cele mai multe debuturi în
consumul de droguri. În România, media de vârstă a consumatorilor de droguri ilegale a scăzut în ultimii ani
de la 20-25 de ani la 15 ani, cea mai mare teamă a oricărui părinte este legată de posibilitatea ca propriul lui
copil să fie tentat de consumul de droguri şi să devină dependent.
În cursul anului 2003, sub auspiciile Consiliului Suedez pentru Informaţii privind Alcoolul şi Alte
Droguri şi ale Consiliului Europei prin Grupul Pompidou, Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de
Cercetare – Dezvoltare în Sănătate au realizat un studiu privind consumul de alcool, tutun şi droguri în şcoli.
Rezultatele arată că, faţă de anul 1999, consumul de tutun, droguri şi alcool s-a amplificat. Conform studiului
naţional „ESPAD 2003” efectuat pe un eşantion de elevi în vârstă de 16 ani, prevalenţa consumului de tutun
este de 64%. În acelaşi timp, un procent de 80% dintre aceştia a consumat cel puţin o dată alcool.
Ce este un drog? Drogurile pot varia de la cafeina prezenta în inofensiva ceaşcă de ceai sau de cafea, la
substanţele care intră in compoziţia drogurilor mortale, vândute ilegal.
In fiecare zi, milioane de oameni folosesc droguri. In mod
surprinzător, de cele mai multe ori, folosim droguri atunci când consumăm
ceai sau cafea, sau în cazul multor adulţi, un pahar cu vin ce ne relaxează. Ca
şi alte droguri, cafeina din ceai, cafea sau din alte băuturi răcoritoare cum ar
fi Coca-Cola, sau alcoolul din vin şi bere, sunt substanţe care modifică
funcţionarea normală a organismului. Folosite cumpătat, aceste droguri sunt
relativ inofensive şi în multe zone ale lumii perfect legale.
Totuşi alte tipuri de droguri sunt ilegale şi periculoase. Substanţe ca
heroina fac parte din aceasta categorie, iar deţinerea sau folosirea lor sunt
interzise prin lege. Aceste droguri pot ucide. Cele mai cunoscute droguri sunt: canabisul, cocaina, drogurile de
sinteză (ecstasy), amfetaminele, halucinogenele, heroina, alcoolul, tutunul şi unele substanţe inhalante.
Alcoolul şi tutunul sunt probabil cele mai comune droguri. Alcoolul acţionează asupra creierului în doua
moduri. Ca un anestezic ce amortizează senzaţii şi sentimente, şi ca un depresiv, ce încetineşte acţiuni şi reacţii.
Abuzul de alcool este o problema gravă, fiind strâns legată de accidente rutiere, crime, sinucideri, violenţă şi
abuz sexual.
Nicotina din tutun este de asemenea un drog consumat pe scara
largă în societate. Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este
foarte nociv din punct de vedere fizic. Fumatul poate provoca unele
forme de cancer, cum ar fi cel de plămâni şi gât, poate, de asemenea,
cauza unele boli ale inimii şi ale vaselor sangvine, probleme ale
plămânilor, ca bronşita, precum şi tulburări la copiii nenăscuţi ai
unei femei fumătoare.
Asemenea nicotinei, este cafeina care este prezentă în cacao şi
unele băuturi răcoritoare, cum ar fi cola.
Marijuana, denumită şi canabis sau haşiş este extrasă din cânepă. In
general, şi în comparaţie cu alte droguri mai puternice, marijuana nu pare să creeze dependenţă. Cercetările au
demonstrat ca aceasta poate duce la probleme mai puţin grave în comparaţie cu alcoolul sau tutunul. In multe
tari, unele grupări au încercat să înlăture unele pedepse pentru consumul acesteia.
Un motiv comun al consumului de droguri în mediul social este folosirea lor ca "lubrifiant social'', de la
o conversaţie la o ceaşcă de cafea, la o noapte petrecuta într-un bar. Un alt motiv al consumului de droguri este
faptul că acestea par sa confere o uşurare temporară, un fel de evadare pentru o perioadă de timp.
Oamenii încearcă să se detaşeze de o întreagă serie de probleme: stres, bani, griji, prea multă sau prea
puţină muncă, familii şi prietenii destrămate, şi aşa mai departe. Un alt motiv pentru care oamenii consumă
droguri este reprezentat de presiunea exercitata în cadrul unui grup. O persoană ia droguri pentru că şi prietenii
sau colegii din anturajul acesteia fac acest lucru. Multe metode de întrerupere a consumului sau a dependenţei
de droguri costă bani, iar unele societăţi nu asigură resurse adecvate în vederea abţinerii de la consumul de
droguri şi reabilitării. Deţinerea sau consumul oricărui drog interzis prin lege reprezintă o infracţiune.
117
Tocmai pentru a preveni consumul de droguri exista o largă gama de factori ce micşorează probabilitatea
începerii consumului de droguri: eliminarea reclamelor pentru băuturi alcoolice şi tutun, creşterea preţului
acestora, respectarea legilor ce interzic vânzarea acestora către minori, programe de prevenire în şcoli, etc.
Adolescenţa este vârsta schimbărilor fizice, dar şi a definirii identităţii personale. Este vârsta
întrebărilor: "Cine sunt eu?" şi "Ce voi face cu viaţa mea?". Nevoia crescândă a unui adolescent de a-şi exprima
independenţa îl poate face să ignore sau chiar să sfideze sfaturile primite în familie şi la şcoală. În acest context
adolescentul poate încerca să experimenteze comportamente riscante, cum este consumul de alcool.
Membrii asociaţiei „Antidrog” din municipiul Slatina, sunt real folos elevilor și cadrelor didactice din
unitățile școlare de la nivelul municipiului.
Să-i învăţăm pe copii să iubească natura
Prof. înv. preşc. Rada Andreea

Şcoala Gimnazială „Sfânta Maria” / Grădiniţa ”Voinicelul” Botoşani
Mediul înconjurător, aşa cum îl vedem noi astăzi,este în mare parte o creaţie a omului, dar el poate
influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane. Din păcate degradarea continuă a mediului înconjurător, se
petrece sub ochii noştri, vedem foarte des la televizor, sau citim prin ziare despre poluare şi consecinţele ei,
despre dispariţia unor specii de păsări şi animale, hârtiile aruncate pe stradă la voia întâmplării şi toate acestea
se datorează lipsei de educaţie, de civilizaţie a omului faţă de natură, de tot ceea ce ne înconjoară. De aceea
pentru a stopa această degradare a mediului înconjurător, trebuie conştientizată încă de la grădiniţă necesitatea
protecţiei lui şi a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale şi continuată la şcoală.
Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice cunoscute bine de educatoare, dar suntem
de părere că în cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului, adică plantele se nasc, trăiesc şi mor,
lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante.
Sub îndrumarea educatoarei copiii au înţeles că orice fiinţă are dreptul să trăiască, deci şi plantele. De
aceea, florile din grădină sau plantele de cultură sunt prezentate ca fiinţe vii şi pe care în această idee, nu este
bine să le dezmembrăm cu copiii chiar în scopul didactic al cunoaşterii.
În prejma plantelor, şi mai cu seamă a plantelor cu flori, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară,
vegheată cu grijă de educatoare, gingăşia, admiraţia, sentimentul de ocrotire şi frumuseţea întregului, armonia
formelor şi culorilor, grija faţă de frumuseţe şi fragilitate. Orice gest al dezmembrării sau ruperii unei plante,
sau numai a florii, va prejudicia fie şi numai una din stările lăuntrice ale coplilului. În activităţile de observare
copiii au observat plantele sau florile în mediul lor natural. De aceea, cerinţa punerii copiilor mereu în contact
cu natura vie devine premise de bază în formarea lor ecologică.
Aşadar, de la cele mai simple observaţii şi descrieri şi până la activităţile practice, plantele nu vor fi
rupte şi animalele omorâte, iar grija faţă de formele de viaţă va fi mereu cultivată, şi dezvoltată spre a deveni
apoi o formă a comportamentului uman civilizat.
În sprijinul educaţiei ecologice putem apela la observările în aer liber ,iar dacă timpul nu este favorabil
putem opta pentru planşe, ilustraţii, fotografii, imaginile video, în locul unui material conservat, cum ar fi
plantele în ierbar, animalele împăiate, etc.
Prezenţa şi mişcarea copiilor în mediul înconjurător curat, ordonat şi cu permanenă grijă pentru buna
lor relaţie cu vieţuitoarele din jur, fac cel mai înalt serviciu educaţiei ecologice. În acest scop în plimbările şi
excursiile organizate cu copiii i-am învăţat să păstreze curăţenia în parcuri, în păduri, să menţină integritatea
arborilor, să întreţina spaţiile verzi să planteze flori, şi astfel şi cei mici pot contribui la înfrumuseţarea
peisajului citadin şi implicit la reducerea poluării din natură.
Importante sunt activităţile practice de îngrijire a plantelor din grădina şcolii, plantarea de flori şi de
pomi, îngrijirea şi păstrarea curăţeniei în curtea grădiniţei, la locul de joacă. La fiecare aniversare a copiilor,
copiii plantează câte un pom, acesta fiind darul lor pentru copilul sărbătorit, şi este declarat ”acesta este pomul
meu”, astfel copiii învaţă să îngrijască plantele, să le placă să trăiască într-un mediu sănătos, cu flori, cu multă
iarbă, cu pomi fructiferi şi ornamentali.
În activităţile pe care le-am desfăşurat cu copiii le-am făcut cunoscut despre pericolul în care se află
insectele în urma poluării aerului şi a apei, despre dispariţia unor specii de plante şi animale, infectarea apelor
prin spălarea autovehiculelor cu detergenţi şi faţă de unele acţiuni nefaste ale omului cum ar fi defrişarea
pădurilor şi distrugerea vegetaţiei cu ajutorul focului, precum şi degradarea arborilor. Paralel cu acest pericol
118
ecologic am înfăţişat copiilor şi pasionata lume a păsărilor, importanţa pădurilor care constitue sistemul
ecologic de cea mai mare însemnătate.
Copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte cu conţinut ecologic cum ar fi: a proteja, a ocroti,
rezervaţie,disrugere, dispariţie,etc,iar pentru a fi înţelese mai bine am realizat împreună cu ei un ”Mic dicţionar
ecologic ilustrat” cu scopul de a-şi însuşi mai bine cuvintele.
Pentru a construi o societate sănătoasă într-o ambianţă sănătoasă este nevoie de educarea în acest sens
a celor mai mici beneficiari ai unei forme de învăţământ – copiii preşcolari. La această vârstă prin cunoştinţele
înşuşite şi deprinderile formate se pune prima piatră la temelia educaţiei ecologice care trebuie să devină o
componentă de primă mărime a educaţiei permanente.
Maria Montessori spunea:
”Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi
nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
Educația turistică
Radu Nicoleta
Școala Gimn.”Pictor N. Grigorescu” Titu
„Oamenii călătoresc nu neapărat pentru a descoperi şi a cunoaşte lucruri noi, ci pur şi simplu pentru a
avea de unde să se întoarcă din nou acasă” (Miguel de Unamuno, de la Univ. din Salamanca, „Negura”)
Turismul presupune, în general, o serie de beneficii. Ne menţine în formă, ne ajută să ne perfecţionăm

educaţia, să ne dezvoltăm cultura, să vedem la faţa locului lucruri despre care am citit sau am văzut la televizor.
În acelaşi timp, educaţia turistică ne învaţă cum să ne comportăm în timpul voiajului, cum să contribuim la
reuşita unui program turistic, cum să gândim pozitiv.
Turismul este cel mai mare producător de amintiri. Gândirea pozitivă reprezintă primul pas pentru
menţinerea în formă. Turismul de calitate nu se poate face fără o şcoală turistică, fără educație, fără modele.
Lucrătorii în turism educă publicul, dar trebuie să aibă şi ei propriii educatori.
Prin educatie turistica se intelege capacitatea turistului de a identifica cele mai potrivite oferte turistice,
filtrate pe baza unor criterii de calitate, nu doar de preț. Din punct de vedere al ofertanților, educația turistică
se reflectă în calitatea serviciilor oferite, dar și în comunicarea cu turistul.
Educația turistică are mai multe planuri:
– La un nivel basic, ea se referă la informațiile comunicate turistului pentru ca acesta să îsi poată
desfășura vacanța în condiții safe (documente de calătorie, relația cu furnizorii de servicii etc), indiferent că
alege să călătorească printr-o agenție de turism sau de capul lui.
– La nivel mediu, avem de-a face cu furnizarea de informații pentru categoriile de produse sau
destinațiile deja existente pe piața, cu notorietate mare (ex: Turcia, pachetele all inclusive)
– La nivel superior vorbim despre produse și destinații noi, de trenduri, de setarea de trenduri. Tot aici
aș include și furnizarea de informații relevante pentru anumite segmente de public (nișe).
Ar fi interesant de știut câți dintre agenții de turism pot spune că își educă turiștii? Sau câte dintre
agențiile de turism își educă oamenii pentru a educa turiștii? Și când vorbesc de educare nu ma refer la
informare, acea poezie servită turistului înainte sau după ce îi înmânăm voucherul…
Agenția de turism nișată pe un anumit produs turistic/destinație turistică/segment de public. Când
vorbim de nișe, déjà masa de consumatori se restrânge, banii ies mai greu, efortul e mai mare. Și aici vorbim
și de efortul de informare/educare poate chiar de rafinare a turiștilor, care de regulă nu sunt mulți, dar sunt
pretențioși și adesea extrem de informați).
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte
sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu
de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând
deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja,
apar în antichitate în operele geografului Strabon.
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de
la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului
mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau
climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă
pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care se
119
valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termale şi minerale, nămoluri, aer ionizat);
turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi
umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil
(târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice
(etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe
plan naţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi
internaţionale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate
mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, în general pe teritoriul Africii, al
Americii Latine, în teritoriile artice şi antartice. Este o formă de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare –
marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu
diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.
Noua viziune din sistemul educațional propune turismul ca mijloc de cunoaștere intrinsec și extrinsec.
În altă ordine de idei, putem face turism călătorind într-o altă regiune geografică, dar, la fel de bine, putem
călători în lumea cărților, scopul fiind același – cunoașterea. Contextul în care educația școlară se îmbină cel
mai mult cu turismul este reprezentat de activitățile extrașcolare, ce constituie modalitatea neinstituționalizată
de realizare a educației.
Educația acționează asupra mentalității omului, care trebuie să conștientizeze că are nevoie să-şi
schimbe mediul pentru a-şi recăpăta energia fizică şi psihică, pentru a trăi experienţe noi, pentru a cunoaşte
lucruri noi, întrucât mediul din jurul nostru ne influenţează şi ne schimbă. Cu cât vedem mai multe medii şi
mai multe culturi, cu atât progresăm mai mult. Educaţia turistică în sine este o educaţie interdisciplinară.
Contextul în care educația școlară se îmbină cel mai mult cu turismul este reprezentat de activitățile
extrașcolare, ce constituie modalitatea neinstitutionalizata de realizare a educatiei.
Dacă în trecut turismul educațional însemna să faci excursii cu autocarul împreună cu elevii, astăzi
lucrurile s-au schimbat. În turismul educațional găsim astăzi: servicii personalizate corespunzătoare nevoii
clientului, respectiv tabere, programe de studiu prelungit (în afara țării mai ales), o gamă largă de tipuri de
activități (tabere de limbi străine – în care se propune învățarea unei limbi străine, tabere în care se pot
experimenta diverse sporturi), o alternativă la sistemul educațional pe care îl găsim astăzi în România. Mulți
elevi români pleacă anual în Anglia, Germania, Spania, Franţa, China şi chiar Rusia, în cadrul unor programe
care durează minimum două săptămâni, perioadă în care pot să studieze limba, dar să desfăşoare şi activităţi
recreative, jocuri, concursuri şi excursii sau să viziteze muzee, teatre, locuri de interes istoric şi parcuri de
distracţie.
Concluzionând, valoarea educativă, formativă şi culturală a turismului educațional este amintită de
Ministrul Bogdan Stanoevici, care subliniază: „Aceşti copii au nevoie să se uite către ceva frumos. Frumoase
sunt foarte multe lucruri, avem valori peste tot, dar noi nu ştim să vorbim despre noi. Cred că acest gen de
activităţi este ceea ce ne trebuie“.
Bibliografie:
1. Terra- Geografie Economică, Bebe Negoescu, Gheorhe Vlăsceanu, Editura : Teora 1998.
2. Geogragie, clasa a –IX-a
Les difficultés d’ apprentissage chez l’enfant
Prof. Răduț Maria

Liceul Tehnologic ”Alexe Marin”-Slatina
Les difficultés d’apprentissage sont souvent détectées à l’école quand l’élève n’atteint pas le niveau
exigé pour sa tranche d’âge. Elles peuvent prendre la forme d’une baisse de motivation, une mémorisation ou
une concentration limitée, une incapacité à résoudre les problèmes posés, un comportement social inadapté,
etc.
Des conditions socio-affectives compliquées, un deuil, de l’anxiété, des soucis d’ordre économique
peuvent être à l’origine d’un décrochage scolaire. En détectant la source du problème et en l’accompagnant
pour éliminer les éléments en cause, il est alors possible pour l’élève de retrouver un rythme d’apprentissage
normal.
Selon l’OMS (Organisation mondiale de la santé), il s’agit dans ce cas d’un trouble permanent d’origine
neurologique qui affecte une ou plusieurs fonctions neuropsychologiques et qui perturbe l’acquisition, la
compréhension, l’utilisation et le traitement de l’information verbale ou non verbale.
120
Les troubles de l’attention peuvent toucher plusieurs fonctions spécifiques telles que le langage, la
mémoire, les repères dans le temps ou dans l’espace, le calcul, la coordination, la motricité, la communication,
etc.
Seul un diagnostic posé lors d’une évaluation approfondie permettra de détecter de quel type de trouble
il s’agit et de mettre en place un suivi et un accompagnement adapté.
Une bonne partie de ces troubles sont regroupés sous le terme vulgarisé de troubles DYS:
 dyslexie: trouble d’apprentissage de l’orthographe et de la lecture;
 dysgraphie: organisation et coordination difficile de l’écriture la rendant trop lente et souvent
incompréhensible;
 dyscalculie: trouble du langage écrit portant plus spécifiquement sur les chiffres et le calcul;
 dysphasie (appelée “trouble développemental du langage” depuis 2017): trouble structurel et durable
de l’apprentissage et du développement du langage oral;
 dysorthographie: trouble d’apprentissage persistant de l’acquisition et de la maîtrise de l’orthographe
entraînant un dysfonctionnement de l’écriture;
 dyspraxie: trouble du mouvement entraînant une incapacité totale ou partielle à automatiser et planifier
les gestes.
Les troubles de l’apprentissage peuvent aussi découler d’un syndrome comme le syndrome
d’Asperger ou de la Tourette, l’autisme ou les troubles de l’attention avec ou sans hyperactivité (TDA/TDAH).
Si votre enfant se trouve en échec scolaire, il est important de consulter un spécialiste pour identifier
l’origine de ses difficultés. Le milieu scolaire pourra vous orienter soit vers un orthophoniste,
un ergothérapeute, un psychologue, etc. Ils évalueront le type d’accompagnement pour votre enfant et
trouveront les accommodements qui maximiseront ses apprentissages, son rendement et son bien-être.
Ces professionnels de la santé vous aideront à mieux comprendre votre enfant et la nature de ses
difficultés afin de mettre en place un environnement adapté que ce soit à l’école, à votre domicile ou dans
n’importe quelle situation quotidienne.
Les troubles de l’apprentissage sont extrêmement fréquents et ne sont pas forcément liés à un trouble
moteur ou une déficience intellectuelle.
Bibliographie et sitographie:
https://www.education-cognitive.ch/domaines-dapplication/difficultes-dapprentissage-2/
https://cliniqueproaction.com/blogue/les-differents-types-de-difficulte-dapprentissage-chez-lenfant/
Dubé, Robert. Hyperactivité et déficit d’attention chez l’enfant. Québec, Boucherville : Gaëtan Morin
éditeur. 1992. ISBN 2-89105-411-3
Goupil, Georgette. Élèves en difficulté d’adaptation et d’apprentissage. Québec, Boucherville : Gaëtan
Morin éditeur. 1990. ISBN 2-89105-331-1
Poluarea mediului
Robu Daniela
Școala Gimnazială Muncelu de Sus, Iaşi
O problemă de actualitate este formarea şi educarea elevilor în spiritual unor responsabilităţi umane care
cuprind şi protecţia mediului înconjurator, prin utilizarea raţională a resurselor naturale, concomitant cu
formarea unui comportament ecologic corespunzător.
Abordarea interdisciplinară a activităţii de învăţare răspunde particularităţilor psihologice ale elevilor.
Copilul percepe lumea din toate punctele de vedere şi nu numai din perspective biologiei, istoriei, geografiei,
astfel, dacă şcolarul primeşte cunoştinţe organizate în sisteme, el va şti să le folosească mai uşor, să le
transforme, în situaţii noi, diferite de cele anterioare. Se accentuează în acest mod caracterul formativ al
învăţământului, prin activizarea maximă a elevilor. Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor în vederea
dezvoltării comportamentului ecologic este deosebit de important, deoarece elevul trebuie educat în spiritual
construirii unei vieţi sănătoase, care poate deveni realitate numai în condiţiile unui mediu sănătos şi curat.
Atât la disciplina Geografia României, cât şi la Ştiinţe, elevii sunt direct implicaţi în activitatea de
cunoaştere şi protejare a mediului , obiectivele instruirii şi educării lor înscriindu-se pe coordonate ca:
 Înţelegerea legităţilor mediului înconjurător;
 Cunoşterea unor aspect legate de resursele naturale ale ţării noastre;
121
 Conştientizarea necesităţii utilizării raţionale a resurselor, ca şi a conservării acestora;

 Formarea convingerilor în legătură cu ocrotirea şi protecţia mediului.
Conştientizarea ideii că folosirea nechibzuită a puterii pe care omul o are asupra naturii poate avea
consecinţe distrugătoare asupra echilibrului mediului înconjurător, poate fi urmărită nu doar în lectiile
desfăşurate la Geografie sau Ştiinţe, ci şi în cadrul orelor de Limba Română, Educaţie Plastică, Educaţie
Muzicală.
În cadrul unei lecţii din cadrul disciplinelor menţionate mai sus am organizat o drumeţie cu elevii, prilej
în care s-a urmărit cunoşterea mediului înconjurător, efectuând şi o serie de activităţi specifice altor discipline
de învăţământ, cum ar fi însuşirea primelor cunoştinţe despre orizontul local. Valorificând din perspectivă
interdisciplinară drumeţia, am realizat următoarele activităţi de învăţare:
Abilităţi practice: elevii au întocmit colecţia de plante pentru presat, din flora spontană, ca şi de fructe
şi seminţe ce pot fi folosite în construirea unor obiecte cu material din natură, prilej cu care au învăţat cum să
le culeagă, cum să le sorteze, cum să le păstreze;
Educaţie plastică: elevii au fost îndrumaţi în realizarea unor exerciţii de reprezentare a spaţiului natural,
desenând după natură elemente la alegere: un copac, lacul, salcia plângătoare, frunze de toamnă.
Educaţie muzicală: s-au interpretat cântecele pentru copii, potrivite cu anotimpul şi cu spaţiul natural în
care ne aflam;
Limba română: copii au recitat poezii, au spus ghicitori, au fost antrenaţi în jocuri de rol cu titluri ca:
De vorbă cu salcia, Copilul şi frunza, etc.
Drumeţia a constituit un bun prilej pentru formarea comportamentului ecologic, pe tot parcursul ei
antrenând elevii în comunicări despre nevoia de protejare a mediului, despre norme de comportare în parc, în
pădure, pe malul lacului, despre factorii ce pot pune în pericol sănătatea mediului şi despre cel mai temut
duşman al acestuia: POLUAREA.
Activitatea a continuat şi în clasă, unde am iniţiat un studiu cu tema “Natura şi pădurea”. Elevii au
răspuns la întrebări ca: Unde aprindem focul?, Ce facem cu resturile menajere? etc.
Numeroasele impresii, amintiri, informaţii obţinute în drumeţiile şi excursiile şcolare pot fi valorificate
în cadrul orelor de la clasă, comportamentul ecologic formându-se doar prin conlucrarea în manieră
interdisciplinară a tuturor disciplinelor de învăţământ. Excursiile organizate nu au avut scop numai vizitarea
unor obiective turistice ci au urmărit şi observarea mediului înconjurător şi formarea unui comportament
ecologic adecvat. Elevii au observant pe traseu modul de depozitare a gonoaielor, care duce la distrugerea
solului şi la poluarea apei. Aşa au înţeles că natura-sol, aer, apă-este în pericol datorită acţiunilor necugetate,
cu efect poluant, ale omului.
Reciclarea materialelor refolosibile a fost materializată de elevi prin confecţionarea de jucării.
Colectarea corectă a plantelor medicinale a constituit un prilej de fixare a unor norme de comportare
corectă, în nici un caz bazate pe ruperea nemiloasă a crengilor arbuştilor, în scopul uşurării acţiunii de culegere
a florilor.
Modalităţile de formare a comportamentului ecologic la şcolarul mic prin abordare interdisciplinară nu
se pot limita doar la cele exemplificate, gama lor fiind diversă, condiţionată de măsura spiritului creative al
cadrului didactic.
Referinţe bibliografice:
 Curriculum Naţional-Programe şcolare pentru învăţamântul primar, CNC, MEN, Bucureşti,
1998;
 Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului înconjurător, EDP, Bucureşti,1981.
Excursia pentru preşcolari
Prof. înv. preşc. Rosenauer Petronela

Grădiniţa cu PP şi PN “Iulia Hasdeu” Câmpina
“A călători este, pentru cei tineri, o parte a educației; pentru cei mai vârstnici – o parte a experienței.”
Francis Bacon
122
În orice perioadă a anului şcolar excursia mult dorită şi îndrăgită de preşcolari este cel mai bun prilej
de a învăţa puţină geografie şi istorie, de a şti mai multe despre ceea ce înseamnă ţara cu bogăţiile şi frumuseţile
ei naturale, mai profund decât orice lectură, imagine sau film, indiferent de metodele folosite. Ele sunt
educative şi interesante şi atrag atenţia părinţilor cu copii de toate vîrstele. Cele mai frumoase lucruri pe care
le poți face în viață sunt: să vezi locuri noi, să cunoști oameni sau să intri în contact cu noi culturi, iar astea nu
ți le pot oferi decât excursiile sau vacanţele, indiferent de destinație sau de distanță. Faptul că excursia poate
fi folosită la aproape toate obiectele de învăţămant, pe toate treptele de învăţămant, în toate tipurile de şcoli şi
la toate specialităţile, este înţeles în sensul că ea este cerută de anumite necesităţi pedagogice.
Excursia şi drumeţia cultivă dorinţa de a călători, de a cunoaşte, de a şti cat mai mult, de a caştiga prin
propriile forţe cunoştinţe noi, de a te supune unui program de lucru în care activitatea intelectuală este împletită
cu munca fizică. Excursia reprezintă o formă de activitate extracurriculara care face posibil contactul nemijlocit
cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se
prezintă ele în stare naturală. Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza
cunoştinţele dobandite la lecţii, se realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite cunoştinţe căpătate în
şcoală sau în alte excursii sau vizite.
Excursiile oferă preşcolarilor prilejul de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum
se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case de creaţie artistică, asupra unor
momente legate de trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
naţionale şi universale, asupra relaţiilor dintre oameni şi a rezultatelor concrete ale muncii lor. Ele au menirea
de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi a desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecţiilor.
Conţinutul lor diferă în funcţie şi obiectul de învăţământ. Mediul de acţiune fiind deosebit, iar tehnicile de
instruire altele, contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţesc memoria vizuală şi auditivă,
formează gândirea operatorie a copilului cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare. Preşcolarii se
deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să
înveţe, acţionând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional,
manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască copii, să-i dirijeze,
să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului
preşcolar-pregătirea copilului pentru şcoala şi viaţă.
Excursiile au un caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de elevi. După
trecerea anilor, copiii îşi vor aminti cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor. O astfel de excursie,
pe care şi-o vor aminti cu siguranţă, am organizat-o de curând la Dino Parc Râşnov. A fost o frumoasă zi de
început de vară, la sfârşitul anului şcolar, care a coincis cu un super concert Gaşca Zurli, cu ocazia celor trei
ani de la înfiinţarea acestui parc. Parcul de aici este cel mai mare parc liber cu dinozauri din sud-estul Europei,
ce se întinde pe o suprafaţă de 14000 mp, fiind expuşi în mărime naturală peste 50 de dinozauri confecţionaţi
din fibră de sticlă şi aşezaţi în ordine cronologică. Pitiţi printre copaci, te surprind pe măsură ce înaintezi pe
traseu cu sunete specifice, dar şi cu descoperirile de cuiburi de ouă şi embrioni de dinozauri. Fiecare dinozaur
a fost botezat după numele exemplarelor care de-a lungul descoperirilor arheologice au făcut obiectul
cercetărilor ştiinţifice. În apropiere de Cetatea Râşnov, acest parc este o zonă de agrement pentru cei mici care
nu trebuie sub nicio formă evitat.
Evadarea din cotidian, din rutina zilnică, de cele mai multe ori plictisitoare şi stresante, pentru încarcarea
bateriilor, chiar şi pentru o zi sau un week-end te poate face să te regasesti, şi să revii în formă şi în forţă cu
noi idei inapoi la activitatea de cu zi cu zi. Excursia este un act care stimuleaza capacitatea de adaptare la
situatiile noi şi inventivitate, deci un bun stimul pentru creier, fiind modalitatea perfectă de a lega noi relaţii
cu oameni minunaţi şi de a întări relaţiile existente cu părinţii, copiii, deoarece reuşeşti să petreci mai mult
timp în compania lor, este momentul prielnic să respiri aer curat şi să te bucuri de locuri minunate din
Romania; te mentine sănătos, te energizează şi îţi oferă libertate de mişcare. De aceea, cred că organizarea
unor astfel de activităţi trebuie continuată, constituind o latură de seamă a procesului instructiv-educativ.
123
Bibliografie:
1. Pârvu, C., Godeanu, S., Stere, L.,(2000), “Călăuză în lumea plantelor şi animalelor”, Ed. Ceres,
Bucureşti;
2. “Revista Învăţământul Preşcolar”, nr. 1-2/2015, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Ed. Coresi, Bucureşti;
3. Baciu, E., Fărcaş, F., Pop, D., (2016), “Educaţia ecologică în grădiniţă”, Ed.Lyra, Târgu-Mureş;
4. “Revista Învăţământul Preşcolar”, nr. 3-4/2016, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Ed. Coresi, Bucureşti;
5. “Prietenii naturii”-Enciclopedie practică a copiilor, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 2017;
Educaţia ecologică
Prof. Sava Cristinica Viorica
Colegiul Tehnic „Miron Costin” Roman, jud. Neamţ
“Avem nevoie de o modalitate de gândire substanţial diferită, pentru ca omenirea să supravieţuiască.”

Albert Einstein
Omul este cel mai bun prieten al naturii. El este cel care o cântă, cel care o ocroteşte, este înconjurat de
ea asigurându-i astfel hrana, aerul, existenţa. El poate să fie, fără voia sa, cel mai mare duşman. Natura este un
bun al tuturor şi de aceea problema mediului, este o problemă a întregii planete.
Educaţia este un transfer interpersonal de idei, abordări şi date considerate a fi fundamental relevante
pentru o viaţă umană armonioasă, aceste informaţii fiind prezentate şi preluate într-un cadru formal (şcoală,
facultate) sau non-formal (dialog cu prieteni). Ecologia este ştiinţa care studiază relaţiile dintre plante, animale
şi om, dintre acestea şi mediul în care trăiesc. Ecologia este ştiinţa interrelaţiilor ecosistemice dintre organisme
vii şi mediul abiotic, o ştiinţă sintetică focalizată pe înţelegerea integrată a proceselor din mediul nostru.
Educaţia ecologică devine astfel încercarea transferării unor moduri de gândire pragmatică privitoare la
ecosisteme, specii, populaţii inclusiv umane, înţelese în contextul lor evolutiv, în transformările petrecute în
plan spaţial şi temporal. Pe lângă partea ştiinţifică, eminamente pragmatică, educaţia ecologică are şi aspecte
filosofice, legate de etică, moralitate, axiologie etc, toate acestea contribuind la poziţionarea individului uman
în cadrul societăţii, în cadrul larg al civilizaţiei şi al ecosferei. Educaţia ecologică este o simbioză între:
 abordări ştiinţifice hiper-raţionale, de genul biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei,
paleontologiei, demografiei etc,
 abordări legate de societatea umană în aspectele sale istorice, politice, sociale, economice, totodată
integrând şi trei moduri de abordare filosofică şi artistică.
Prin educaţia ecologică se contribuie la o înţelegere mai profundă a conexiunii dintre acţiunile noastre
(individuale sau de grup, la nivel social) şi schimbările mediului nostru de viaţă (actual şi în viitor). În cadrul
activităţilor de educaţie ecologică, pe lângă înţelegerea fenomenelor derulate în ecosisteme, a interrelaţiilor
dintre om şi mediul de viaţă, este necesar a se insista asupra dezvoltării capacităţii analitice şi sintetice, a
gândirii critice raţionale, a utilizării argumentaţiei logice, a capacităţii de analiză a datelor şi de rezolvare de
probleme, a creativităţii şi independenţei în gândire, a dezvoltării capacităţii de comunicare, a muncii în echipă,
a simţului artistic, estetic şi a fundamentului etic, moral etc. Se întăreşte astfel capacitatea de analiză, sinteză,
conştientizare a problemelor şi se încercă găsirea de soluţii la problemele de mediu.
Trebuie să existe o întrepătrundere între activităţile teoretice şi cele practice, care să se susţină reciproc,
pentru a putea progresa rapid în înţelegerea naturii şi în regândirea abordării noastre faţă de natură şi societate.
Educaţia ecologică formală şi nonformală trebuie să fie fundamentată în sistemul de învăţământ obligatoriu,
dar ea trebuie să continue de-a lungul existenţei individuale. Diversitatea modurilor de realizare este
extraordinar de mare, de la orele din învăţământul obligatoriu la transferul informaţiei prin mass-media,
cursuri/ traininguri, activităţi artistice, ecoturism etc.
124
Actualitatea ecologiei este dată de problemele majore cu care civilizaţia umană globalizată se confruntă
în ultima perioadă, mai cu seamă cele legate de:
 creşterea exponenţială a populaţiei umane,
 creşterea impactului de mediu produs de o economie din ce în ce mai mare.
Problema resurselor finite, atât a materiilor prime, cât a energiei fosile accesibile, problema poluării de
diferite tipuri, a schimbărilor climatice, a declinului biodiversităţii globale, a deşertificării, a scăderii
suprafeţelor acoperite de pădure; toate sunt chestiuni fundamentale în dezbaterea privind viitorul civilizaţiei
noastre.
Educaţia ecologică este o formă a educaţiei care printr-un sistem de acţiuni specifice asigură formarea
unei conştiinţe ecologice. Educaţia ecologică este sistemul de valori pe care oamenii şi-l dezvoltă şi care
influenţează opţiunile şi hotărârile care privesc toate aspectele vieţii lor, chiar şi cele de mediu. Ea este educaţia
informaţiei prin lărgirea cunoştinţelor despre mediu. Educaţia ecologică asigură conştientizarea tuturor
obligaţiilor noastre faţă de mediul înconjurător, ajutându-ne să ne evaluăm şi să ne clarificăm atitudinea faţă
de mediu, dar şi contribuţia noastră la rezolvarea tuturor provocărilor mediului ambiant. Pentru conştientizarea
problemelor de mediu un rol important îl are educaţia pentru mediu. Educaţia pentru mediu reprezintă procesul
care serveşte la recunoaşterea valorilor mediului înconjurător şi la clarificarea conceptelor privind mediul
înconjurător . Scopul său este de a forma aptitudini şi atitudini necesare pentru a înţelege relaţiile interumane,
pentru dezvoltarea activitătii conştiente şi responsabile ce are drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi
capacitatea de a realiza marea reconciliere dintre om şi natură.
Educaţia pentru mediu trebuie să fie globală, transdisciplinară, să se întindă pe toata durata existenţei
umane şi să reflecte schimbările într-un univers în permanentă transformare. Educaţia pentru mediu trebuie să
pregatească individul pentru viaţă, să-i dezvolte cunoştinţele şi aptitudinile necesare de a juca un rol activ şi
constructiv pentru viaţă, să-i dezvolte cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru a juca un rol activ şi
constructiv în protecţia mediului şi conservarea resurselor pentru o dezvoltare durabilă şi integrare europeană.
Ecologia trebuie studiată în şcoală deoarece evidenţiază formele variate de manifestare ale vieţii, subliniază
conexiunile existente între vieţuitoare şi dintre acestea şi mediul lor de viaţă, contribuind la cunoaşterea
cauzelor diversităţii de manifestări ale vieţii.
Sub aspect practic ecologia este importantă pentru că: prezintă omului efectele concrete ale intervenţiei
sale nechibzuite în natură (perturbarea echilibrului natural, dispariţia unor plante sau animale, poluarea
mediului), precizează căile de oprire a deteriorării naturii (reducerea defrişărilor, ocrotirea plantelor şi
animalelor rare, oprirea poluării), prognozează consecinţele foarte grave pentru viaţă care ameninţă întreaga
planetă, dacă omul nu renunţă la atitudinea sa arogantă de stăpân al naturii (catastrofe ecologice, dispariţia
unor specii, dispariţia vieţii), educă omul în spiritul respectului, grijei şi dragostei pentru natură.
Ecologia foloseşte o serie de metode, în vederea cunoaşterii condiţiilor de viaţă ale organismelor şi a
relaţiilor dintre ele: observarea directă a fenomenelor, experimentarea în laborator, experimentarea în culturi
de câmp şi în complexe naturale, măsurători privind producţia de masă verde etc.
În rezolvarea problemelor complexe, ecologia stabileşte relaţii cu discipline biologice şi nebiologice.
Dintre disciplinele biologice ecologia are relaţii strânse cu botanica, zoologia, ştiinţele agricole, anatomia şi
fiziologia omului. Disciplinele nebiologice cu care ecologia se află în relaţie sunt: matematica (prin
interpretarea statisticã şi calculul probabilităţilor), geografia fizică (pentru studierea relaţiilor dintre substanţa
vie, substrat, apă şi atmosferă), fizica (în interpretarea unor fenomene biologice), chimia (în studierea migraţiei
atomilor, elementelor chimice în sistemele biologice).
În şcoală trebuie dusă o educaţie ecologică susţinută de toţi profesorii indiferent de disciplina predată,
deoarece toţi împreună trebuie să acţionăm pentru protejarea mediului. Şcoala are rolul de a forma şi educa
tânăra generaţie în spirit ecologic. Elevii trebuie să ştie că natura este un organism viu ale cărei componente
sunt într-o strânsă intercondiţionare, care suferă în evoluţia sa în timp, schimbări determinate de cauze naturale
şi sociale. Prin activităţile desfăşurate trebuie să le formăm elevilor dragostea
pentru natură, deprinderea de a păstra curăţenie în natură, de a recicla şi refolosi
materialele. Numai astfel vom putea păstra natura în forma cât mai pură.
SĂ GÂNDIM ŞI SĂ ACŢIONĂM “ECO”
125
Facem curãţenie
în curtea şcolii
Reciclăm materiale în
scop personal
Facem origami
Ne jucăm şi câştigăm un ban Construim pentru viitor

Facem educaţie ecologică
din vânzarea felicitărilor şi mărţişoarelor
Cunoscând natura, sub îndrumarea mea, elevii vor înţelege importanţa

acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru generaţiile viitoare!
Bibliografie
1. Dr. Ing. Maniu Maria, Ecologia şi protecţia mediului, Universitatea Bioterra
Bucureşti, pag. 3-5, Bucureşti, 2004;
2. Prof. Palade Romel, Ecologie, Editura Miron Costin, Roman, 1995
3. www.ecomagazin.ro
Formarea comportamentului ecologic la

preşcolari prin activităţile de educaţie ecologică
Prof. Înv. Preșc. Secară Elena
Grădinița cu P.P, și P.N. ,,Iulia Hasdeu,, Câmpina
În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit o nouă
dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i
face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.
Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De aceea omenirea
caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu echilibrat şi propice vieţii. Încă
de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi să descifreze şi să-şi
însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii naturii. Copiii trebuie
învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla,
să înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc pe ei înşişi.
Programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia ecologică se aplică în
funcţie de diverşi factori: resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi,
materialele didactice necesare, factori materiali, sociali. Poate unii îşi pun întrebarea: „De ce este obligatoriu
ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?”. Pentru că aceasta este vârsta la
care începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident
că nu trebuie să uităm de valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care
unui copil i se transmit normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui
cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte. Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru
păstrarea echilibrului ecologic.
Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu noţiunile de
ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii în natură sau
acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai
aproape sau mai departe de grădiniţă şi pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării
deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele primare, trebuie să
existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor într-un mod individualizat.
Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative mai accentuate construită adecvat
capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi intereselor sale. De aceea,
cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace
trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de
a manifesta atitudini. Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de
care se simt bine.
126
Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce
trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu
ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor,
oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa
acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor probleme legate
de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Am
avut în vedere realizarea unor obiective majore : dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul
înconjurător; trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice; dezvoltarea unui
comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările, posibile ale faptei lor; înţelegerea
conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări negative pentru om; formarea unei
atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura; formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi
şi efectele lor în natură; dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?) dezvoltarea capacităţii
de investigare a mediului înconjurător în vederea formării conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de
transfer, de valorificare şi aplicare a experienţei asimilate.
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme
ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:Observări spontane, observări pe termen lung; plimbări,
excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia mediului; lecturarea unor texte inspirate de fauna şi
flora noastră; expuneri de diapozitive; vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică; formarea
de cercuri ecologice: „Eco-piticii”, „Ocrotim viaţa”.
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat l-am
realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă: Lectură după imagini, convorbiri, lectura
educatoarei; jocuri didactice, povestiri, scenete; proiect de diafilme;parada costumelor ecologice. În
acest context exemplificăm prin observările dirijate cu tema „Crizantema şi tufănica”, „Ghiocelul şi vioreaua”,
„Roşia şi ardeiul”.
Copiii au văzut şi au înţeles că plantele (flori, legume) au nevoie de aer, apă, căldură şi lumină pentru a
se menţine în viaţă. Ca experiment la această temă am ţinut o plantă (crizantema) la întuneric. Ea a devenit
palidă, gălbuie, frunza ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest fenomen de ofilire a plantei apare numai
când planta este crescută în întuneric în condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.
Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi copiii au observat
că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am demonstrat copiilor că plantele au nevoie
şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a creşte.
În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?”, am citit imaginea sub aspectele de bază pozitive
şi negative concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri: Ocrotiţi natura! Salvaţi pădurea! Nu
lăsaţi resturi menajere! Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă permanent alături.
Pentru evaluare am folosit o fişă în care preşcolarii trebuie să coloreze aspecte ecologice pozitive
(plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie cu o linie aspectele ecologice negative
(ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi păduri). În completarea evaluării activităţii, copiii
au spus ce activităţi ecologice au desfăşurat în vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi
negative ale acestora. Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi
şi modul prin care acestea pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor împotriva
dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea focului în pădure, lăsarea şi
împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure). Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot
fi desfăşurate în grădiniţă constituie o cale de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător
de verificare, de consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează
realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului pentru cunoaştere,
educă la copiii dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii
individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător
asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate
pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de natură.
127
Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-media, la realizarea
acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra
mediului. În cartea sa „Sentimentul întrebării / nesiguranţei”, Rachel Carson spunea. „Dacă un copil trebuie să
menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a unui adult căruia să î-l
împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care trăim”.
Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile
fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume: „Dreptul la sănătate, dreptul la viaţă!”.
Bibliografie:
1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”,
Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008, pag 15-18;
2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M. nr.
4481/2000
Reciclarea sticlei
Stoica Livia
Liceul Tehnologic Metalurgic Slatina, Olt
Sticla a fost folosită încă din anul 4000 î.Hr. în Orientul Mijlociu pentru a da luciu mărgelelor. În 1550
î.Hr. sticla colorată era des întâlnită şi folosită pentru gătit şi băut. Cea mai veche sticlă transparentă este o
vază găsită în Asiria, datând din anii 800 î.Hr. şi care se găseşte în prezent în Muzeul Britanic din Londra.
Până în secolele XVIII şi XIX, sticla a fost foarte scumpă şi era folosită în aplicaţii restrânse, cum ar fi vitraliile
bisericilor. Producţia de masă a recipientelor de sticlă a început la debutul secolului XX.
În prezent, sticla este mult mai ieftină şi este des folosită ca ambalaj şi
pentru ferestre. Ea se obţine prin amestecul a patru ingrediente: nisip, sodă,
calcar şi aditivi. Aceşti aditivi includ: fierul pentru culoare (maro sau verde),
crom şi cobalt tot pentru culoare (verde şi albastru), respectiv plumb pentru
a modifica indexul refractar, aluminiu pentru durabilitate şi bor pentru a
îmbunătăţi proprietăţile termice.
Dacă pentru fabricarea buteliilor şi borcanelor de sticlă s-ar folosi
sticla reciclată, energia folosită pentru furnale s-ar reduce enorm. Dacă
punem la socoteală şi transportul şi procesarea, ar fi economisite câte 315 kg
de CO2 pentru fiecare tonă de sticlă topită.
Cei 3R ai sticlei
REDUCE. Prin reducerea consumului de sticlă se urmăreşte evitarea fabricării ei, adică noi consumuri
de materii prime. Acest lucru poate fi obţinut prin returnarea sticlei la producători, sau colectarea ei în locurile
special destinate pentru a fi reciclată.
REFOLOSEŞTE. Cea mai întâlnită practică este returnarea sticlelor la producător cu recuperarea
garanţiei. Însă, cum fabricile devin din ce în ce mai mari şi mai puţine, sticlele trebuie să fie transportate
distanţe tot mai mari pentru a fi reumplute. Astfel se anulează o mare parte a avantajelor financiare şi de mediu
asociate sticlelor returnabile. În plus, consumatorii s-au orientat către sticlele nereturnabile, mult mai
convenabile. În ciuda greutăţii necesare rezistenţei crescute şi costurilor ridicare pentru curăţare, returnarea
sticlelor este încă cea mai bună opţiune pentru sticlele recuperate şi refolosite în plan local. În occident sticlele
de lapte sunt unele din puţinele tipuri de sticlă folosite ca ambalaj care sunt refolosite (în medie de 12 ori).
Trebuie luată în calcul şi varianta refolosirii sticlelor şi borcanelor ca recipiente pentru vinul sau berea făcute
în casă, pentru dulceţuri sau alte conserve.
RECICLEAZĂ. Clătiţi buteliile şi borcanele - dacă se poate în aceeaşi apă. Dacă se poate, îndepărtaţi
capacele, dopurile şi inelele de plastic sau metal.
În cazul în care colectarea se face pe culori - albă, verde sau maro, aveţi grijă să depozitaţi sticla în
containerul potrivit. La fel de important este să va asiguraţi că sticla albă nu este amestecată cu cea colorată,
deoarece astfel i se va reduce considerabil valoarea (sticla albă necontaminată are un preţ mult mai mare).
Buteliile albastre pot fi puse în containerul pentru sticle verzi. Buteliile cu finisaj colorat sunt reciclate în mod
normal, finisajul arzând în timpul reprocesării. Pentru a afla culoarea originală a buteliei, verificaţi partea de
sus, în locul unde era dopul. Apoi puteţi pune butelia în recipientul adecvat.
128
Ştiaţi că...
Pentru a fi omogenizate, materiile prime pentru fabricarea sticlei sunt topite la o temperatură de 1500oC,
care se obţine cu un consum foarte mare de energie?
Reciclând două butelii de sticlă se economiseşte energia necesară fierberii apei pentru cinci ceşti de
ceai?
Reciclând o butelie de sticlă se economiseşte energia necesară pentru a alimenta un bec de 100W timp
de patru ore?
Este preferată returnarea sticlei în locul reciclării? Astfel ea va fi refolosită ca atare şi nu reprocesată.
Sticla poate fi reciclată la infinit deoarece structura sa nu se deteriorează la reprocesare?
Reciclarea reduce cererea pentru materiile prime? În cazul sticlei, materialele se găsesc din abundenţă,
însă este nevoie de cariere pentru a fi extrase, cu un impact major asupra peisajelor, deci din acest punct de
vedere, există avantaje de mediu pentru recuperarea şi reciclarea sticlei.
Pentru fiecare tonă de sticlă reciclată folosită se economiseşte peste o tonă de resurse: 604,5 kg nisip,
197 kg sodă, 197 kg calcar şi 69 kg aditivi?
Reciclând, se reduce cantitatea de sticlă care ajunge în gropile de gunoi? Pentru că sticla este inertă, nu
produce daune directe mediului, însă va rămâne acolo pentru totdeauna.
Bibliografie:
http://www.maimultverde.ro/showFaq/unde-cum-si-de-ce-sa-colectez-selectiv
https://www.hartareciclarii.ro/pages/sticla
http://www.colectaredeseuri.ro/reciclare-sticla/
Proiectarea primelor etape în începerea unui program de educaţie ecologică
Prof. înv. primar Şerban Georgeta

Şcoala Gimnazială ”Tudor Arghezi” Bucureşti
Educaţia ecologică se confruntă cu provocări şi cu mari ocazii. Printre provocări se numără dorinţa
”politică” de a sprijini aplicarea educaţiei ecologice, competiţia pentru resurse, atât financiare cât şi umane, şi
reacţiile de deznădejde sau capitulare în faţa degradării mediului.
Ocaziile vin din toate părţile. Pretutindeni cei care fac educţie la nivelul naţional se străduiesc să
restructureze scopurile, principile şi forma de educaţie. Aceasta este o ocazie neaşteptată ca educaţia ecologică
să fie folosită ca model, să constituie piesa centrală a educaţiei elevilor.
Firmele, universităţile şi organizaţiile guvernamentale creează parteneriat cu organizaţiile
neguvernamentale, parţial pentru îmbunătăţirea relaţiilor publice şi parţial pentru mărirea angajării in educţia
ecologică şi în crearea unui mediu înconjurător curat.Voluntariatul, planificarea creatoare, resursele şi
materialele, ca şi audienţa potenţială pentru programe se amplifică cu astfel de parteneri.
Tehnologia, în special calculatoarele si TV, deschid noi lumi elevilor în ceea ce privesc experienţa,
comunicarea şi modalităţile de rezolvare a problemelor. Cu toate acestea tehnologia nu trebuie privită niciodată
ca înlocuitor al profesorului care predă educaţie ecologică. Entuziasmul şi cunoştinţele acestuia trebuie să-i
motiveze pe elevi.
Noi, profesorii care vrem să iniţiem sau să extindem programe de educţie ecologică, Noi suntem cheia
succesului.
Primele etape în începerea unui program de educaţie ecologică sunt:
Formarea unei idei
- câteva persoane care au simţit nevoia rezolvării unei probleme de mediu discută despre aceasta
Câştigarea partenerilor
- persoanele din grupul de iniţiativă adună alte persoane cărora le-ar place să rezolve problema. Pot fi
incluse persoane care se ocupă de educaţia ecologică în diferite şcoli, universităţi, ONG-uri, muzee, instituţii
guvernamentale, cetăţeni intersaţi, conducători ai unor firme de stat sau private.
Organizarea primei întruniri
- se trimite anunţul referitor la întrunire împreună cu programul acesteia
- se discută problema de mediu care trebuie rezolvată şi se cere părerea grupului referitor la acţiunile
care trebuie întreprinse
- se evaluează interesul, timpul, energia şi modul de angajare al participanţilor
- se decide dacă este cazul să se acţioneze. Dacă da, se stabilesc etapele care trebuie rezolvate până la
întrunirea următoare şi sarcinile fiecăruia.
129
- se planifică a doua întrunire

Stabilirea nişei grupului
- ce s-a făcut până acum în legătură cu această primă problemă? Ce trebuie făcut? Ce poate să facă
grupul? Este o nişă viabilă pe care grupul trebuie să o acopere?
Alegerea scopului
- scopul unui comitet sau al unei organizaţii descrie care sunt nazuinţele sau problemele comune care i-
au adunat pe membrii grupului
Definirea misiunii
- prin misiunea unei organizaţii înţelegem modalitatea în care aceasta îşi va atinge năzuinţele sau va
aborda problema comună
misiunea organizaţiei Earthwatch este „îmbunătăţirea înţelegerii, de către fiinţele umane, a planetei, a
diversităţii formelor de viaţă şi a proceselor care afecteaza calitatea vieţii pe pământ”
Formularea obiectivelor
- acestea sunt evenimente sau iniţiative ale căror efecte sunt măsurabile -de ex. Crearea unui program
de reciclare in orasul tau
- conc3entraţi energia iniţială, grijile şi pasiunile grupului într-un proiect care poate fi realizat
Alegerea auditorului
- care este auditoriul căruia îi suntem de folos sau la care trebuie să ajungem?
- care este interesul lui potenţial faţă de problemă şi care sunt beneficiile evidente dacă se preocupă de
această problemă-cum putem să ajungem efectiv la acest auditoriu?
- care sunt rezultatele scontate: cunoștințe mai bogate? Acţiune? Schimbarea atitudinii? Câştigarea de
noi membrii? Altele?
- cum poate fi implicat auditoriul atât în influenţarea cât şi în atingerea scopurilor?
Alegerea structurii grupului
- care este structura potrivită pentru această situaţie? Posibilitaţile includ:un grup de iniţiativă (interes
iniţial comun) care se va limita la întruniri neformale în legătură cu problemele urgente, un comitet permanent
sau un club neformal, sau o organizaţie permanentă cu statut şi structură definită
- va fi o organizaţie cu membrii, cu sarcini?
Căutarea mijloacelor financiare
- care sunt sursele potenţiale de finanţare? Cine le caută? Care sunt cheltuielile pentru proiect?
Echilibraţi bugetul de intrări şi cheltuieli.
Stabilirea conducătorilor
- conducătorii iniţiali ai grupului pot sau nu să fie ce mai buni pentru funcţionarea grupului sau a
orgnizaţiei. Cum trebuie aleşi liderii? Care este mecanismul acestui proces de selecţie?
- ce autoritate au liderii? Vorbesc grupului? Se ocupă de fonduri? Etc.
Stabilirea modului de luare a deciyiei
- ce fel de decizii pot lua conducătorii?
- ce fe de decizii trebuie să fie luate în grup?
- ce fel de structuri vor prezenta garanţii că deciziile sunt luate aşa cum doreşte grupul?
Aceste etape nu sunt neapărat lineare, nici măcar ca timp. Grupul ar trebui să îţi stabilească singur
etapele. Este posibil ca parcurgerea acestui proces să dureze mult. Etapele pot fi urmate într-o ordine diferită
de cea prezentată, sau este posibil ca unele etape să se desfăşoare concomitent. Pot fi omise unele etape sau
adăugate altele.
În acest timp programul se va desfăşura datorită entuziasmului induvidual, energiei şi înţelegerii.
Succesul proiectului crează impulsul pentru eforturile viitoare.
PIETRELE DE TEMELIE PENTRU UN PROGRAM DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ
Blocurile din care se construieşte un program de educaţie ecologică, plecând de la bază, sunt
următoarele:
ACTIVITATI
INTEGRAREA PROGRAMELOR NOASTRE CU PROGRAMELE ŞCOLARE EXISTENTE
STRATEGIE: PROGRAMUL DE EE ( TITLUL)
REZULTATELE SAU OBIECTIVELE URMĂRITE
130
AUDITORIUL SAU NIVELUL DE VÂRSTĂ
PROBLEMA SAU SUBIECTUL

Explicaţii:
Problema sau subiectul: care este problema la care se referă programul dvs. de EE?
Auditoriul sau nivelul de vârstă: cu cine veţi lucra?
Rezultatele sau obiectivele urmărite: ce vreţi să câştige participanţii în programele dv. de EE?
Strategie - Programul dvs. de EE: cum va fi conceput programul de EE?
Integrarea programelor noaste cu programele şcolare existente: cum vor fi integrate programele de EE,
ca un curs, suprapuse peste programele existente, in afara şcolii?
Activităţi: activităţi care va ajută să atingeţi cel mai bine obiectivele, să fiţi adecvaţi nivelului de vârstă
şi aptitudinilor auditoriului, care corespund unor obiective mai largi.
Bibliografie:
1. Wilke, Richard J. 1993, Environmental Education, Teacher Resource Handbook. Milwood NY,
Kraus International Publication
2. Swan, Malcolm.1975 – What makes Education Environmental?, Lexington KY
Tendinţele lumii moderne pentru protejarea mediului

Prof. Toarbă Nicoleta
Școala Gimnazială Muncelu de Sus, judetul Iaşi
Interrelaţiile dintre om şi natură, societate şi suportul fizic au impus o direcţie şi în ceea ce priveşte
analiza problemelor de mediu care apar între acestea. Reflectarea directă a soluţionării problemelor de mediu
este rezultatul conştientizării şi mai ales al însuşirii unui comportament care să asigure în timp echilibrul dintre
om, societate şi mediul înconjurător. Omul trebuie să devină din ce în ce mai interesat, responsabil, dornic de
a ocroti, respecta şi proteja natura.
Trăsăturile fizico-geografice stau la baza acestui sistem, iar calitatea mediului se reflectă direct în viaţa
omului. În funcţie de asumarea acţiunilor sale comunitatea va reuşi să perceapă îmbunătăţirea calităţii mediului
şi evoluţia favorabilă a acestor interrelaţii. Transformarea spaţiului natural într-unul antropic presupune
apariţia unor disfuncţionalităţi şi mediul nu are capacitatea de a-şi autoregla problemele aparute în ritmul în
care societatea este în stare să le producă. Optimizarea are ca scop reglarea atributelor, funcţiilor şi trăsăturilor
de mediu existente în teritoriu.
In evoluţia sa omul trebuie să ia în calcul utilizarea corectă a resurselor naturale ale pământului fără a
epuiza însă resursele locale. Suprapopularea şi nevoia crescândă de resurse este rezultatul dezvoltării şi
satisfacerii nevoilor şi dorinţelor societăţii. Conştientizarea necesităţii de a economisi este din ce în ce mai
prezentă în conştiinţa oamenilor. Alături de măsuri pentru protejarea factorilor naturali societatea recurge la
folosirea unor tehnologii de producţie mai slab poluante, mijloace de transport ecologice, colectarea selectivă
a deşeurilor, folosirea de surse noi de energie, utilizarea eficientă a terenurilor, protejarea solului, etc.
Politicile de dezvoltare urmăresc dimensiunea socio-economică a unui teritoriu. Din acest motiv
corelarea nevoilor cu perspectiva unei dezvoltări durabile trebuie să fie susţinută de abordări şi principii
eficiente care să nu afecteze mediul în timp. Dezvoltarea echilibrului regional presupune existenţa unor relaţii
de armonie între actorii decidenţi. Aceştia pot acţiona eficient cântărind opţiunile, identificând alternative
viabile, comunicând constructiv, analizând sugestiile primite şi luând decizii pertinente.
Educaţia pentru mediu porneşte de la sensibilizarea societăţii, analiza interacţiunilor cu mediul,
identificarea şi investigarea problemelor de mediu, motivaţia întreprinderii unor acţiuni care să ducă la
menţinerea calităţii mediului, dezvoltarea abilităţii de a acţiona şi contribui pozitiv la rezolvarea problemelor
de mediu identificate. Oricine poate interveni pentru îmbunătăţirea calităţii mediului şi este important ca
educaţia pentru mediu să înceapă de la o vârstă fragedă, mai întâi în sânul familiei, apoi în şcoală şi societate.
Respectarea legilor şi normelor ecologice, însuşirea unui comportament ecologic activ fac parte din
tendinţele lumii moderne de a acţiona pentru protejarea mediului. O conduită ecologică stabilă se alatură
dezaprobării unor actţiuni cu efecte negative asupra mediului înconjurător.
Atitudinea faţă de mediu a omului modern trebuie să fie asociată cu măsuri eficiente pentru protecţia
mediului. Angajarea sa în luarea unor decizii majore trebuie să fie corelată cu valorizarea acţiunilor sale
131
personale. O viziune optimistă presupune remedierea treptată a problemelor de mediu şi atragerea permanentă
a atenţiei asupra dezechilibrelor şi disfunctionalităţilor de mediu.
Referinţe bibliografice:
Florina Bran, Ildiko Ioan, (2009), ”Globalizarea şi mediul”, Bucureşti
Educaţia ecologică – factor important în educația pentru viață
Prof. Ţiţirigă Ionelia,

Colegiul Naţional “Carol I”, Craiova
Alături de şcoală, familia şi comunitatea au o deosebită valoare în formarea personalităţii copilului.

Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte
lumea din jur printr-un permanent dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după
anumite modele, imită diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume, despre
viaţă.
Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din
momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea ţie să fii tratat, şi
anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate şi se aplică fără deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă,
etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.
Educaţia stă la baza societăţii din ziua de azi, iar copiii la începutul vieţii lor au dreptul la o educaţie
bună din partea părinţilor, fiindcă prin acest lucru ei o să înveţe cum să se comporte pe mai departe. Această
educaţie din partea părinţilor este cea care formează caracterul şi defineşte personalitatea.
Şcoala reprezintă factorul principal în formarea copilului, este cea care stabileşte potenţialul fiecăruia
dintre copii şi doreşte să-l dezvolte în conformitate cu cerinţele societăţii respective. Relaţia şcoală – familie
are un rol din ce în ce mai important, cu atât mai mult, cu cât ele nu pot funcţiona una fără cealaltă.
Succesul activităţii educative este un rezultat comun şi depinde de modul în care ele relaţionează.
O dată cu intrarea în şcoală, copilul trăieşte în două planuri diferite – unul al familiei încărcat de
afectivitate, celălalt al şcolii, încărcat de exigenţe.
Dacă aceste medii se susţin şi se completează, ele asigură o bună integrare a copilului în activitatea
şcolară.
Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină şcoala în formarea la copii a conduitei
favorabile, a unui stil de viaţă sănătos mintal, emoţional, fizic şi socio - moral este importantă implicarea
familiei şi a comunităţii printr-un parteneriat.
O cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepţie
şi conduită ecologică bună, obiectiv de mare actualitate şi importanţa pentru calitatea vieţii. Apărarea mediului
înconjurător devenind un exerciţiu de practică socială, şcoala trebuie sã facă acest exerciţiu social cu întreaga
populaţie şcolară care „ mâine” va avea răspunderi mari şi concrete în gestionarea raţională a tuturor condiţiilor
de mediu natural si social. Ea este chemată să determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile
naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător - condiţie de
viaţă civilizată şi sanătoasă.
În ultimă instanţă, şcoala trebuie să trezească spiritul de independenţă, de formare a capacităţii de
autoinstruire şi autoeducaţie ecologică la elevi.
Şcoala trebuie să potenţeze şi să dezvolte la elevi capacitatea de adaptabilitate şi de înţelegere nu numai
pe planul cunoaşterii, dar şi pe cel al adevăratei culturi: „a şti să utilizezi ceea ce ştii pentru a te comporta
inteligent şi a da existenţei o orientare care nu va fi niciodată regretată. Condiţiile vieţii moderne sunt cele pe
care fiecare fiinţă umană le învaţă, trebuie să le înveţe în fiecare zi; şcoala este locul unde debutează această
învăţare, iar deprinderea pe care copilul o primeşte aici trebuie să-i dea ceea ce este necesar pentru ca să poată
pe viitor să muncească singur la perfecţionarea sa: educaţia şi învăţământul sunt o iniţiere, o deschidere”. A
şti să te cultivi, să utilizezi cu grijă facultatea de a judeca, de a raţiona, de a distinge falsul de adevăr, răul de
bine, urâtul de frumos sunt calităţi ce trebuie formate de-a lungul şcolarităţii, iar această nevoie se intensifică
ea însăşi de îndată ce este stimulată.
Educaţia trebuie să vizeze nevoile de învăţare ale tuturor copiilor, tinerilor, adultilor, ale celor excluşi,
urmărind astfel, dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi
faţă de libertăţile sale fundamentale. Ea trebuie să se deschidă în faţa diverselor valori, o educaţie capabilă să
132
răspundă nevoilor Europei contemporane şi viitoare, caracterizată printr-o perfectă loialitate, respectul
persoanei umane, sociabilitate, generozitate şi spirit de întrajutorare.
Cadrul didactic este cel care trebuie să reunească toate resursele materiale şi umane, resurse logistice de
ordin pedagogic şi psihologic şi pe care să le configureze într-o manieră proprie la nivelul clasei pe care o
conduce.
Educaţia în domeniul drepturilor omului trebuie să se preocupe să instruiască elevul nu numai asupra
câtorva lucruri ci să-l formeze spiritual pentru a învăţa şi a înţelege nişte valori universale, care stau la baza
evoluţiei unei societăţi civile.
Fiecare om are drepturi asupra propriei vieţi, asupra bunurilor pe care le posedă şi asupra integrităţii
sale. Respectarea acestor drepturi precum şi respectarea celuilalt ca om echivalează cu iubirea aproapelui.
Nimeni nu poate să se preocupe doar de sine, ignorându-i pe ceilalţi fără riscul de a se supune unei dezaprobări
sociale.
Educaţia presupune şi o formare comportamentală, dar, mai ales, una relaţională.
Educaţia pentru sănătate în cadrul şcolii este una dintre principalele modalităţi de comunicare şi
promovare a cunoştinţelor corecte privind diverse aspecte ale sănătăţii, precum şi de formare a atitudinilor şi
deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.
Există strategii sectoriale, modele de bune-practici, precum și fonduri pentru derularea unor inițiative în
ceea ce privește educația pentru sănătate. Înțelegerea și conștientizarea importanței prevenției încă din
copilărie, educația pentru sănătate şi adoptarea unor comportamente și a unui stil de viață sănătos vor avea, pe
termen lung, un impact major asupra îmbunătățirii stării de sănătate și creșterii speranței de viață.
Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara şcolii sã continue să
completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă într-un adevărat comportament european.
Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea
orizontului ştiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene, modul cum se interferează şi se
influenţează reciproc şi de asemenea permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă. În acest
sens, un rol hotărâtor îl au cadrele didactice organizatoare de activităţi, fie pe itinerar, fie în orizontul local şi
care trebuie să manifeste permanent preocuparea de formare a deprinderilor de păstrare şi ocrotire a calităţii
mediului înconjurător.
Bibliografie:
Constantin Cucoş, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
Dicţionar de pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1979.
Rădulescu Mihaela, Pedagogia Freinet, Editura Polirom, Iasi, 1999.
Văideanu, George, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1988.
Modalități de educare ecologică a micilor școlari
Prof. Țîrcomnicu Daniela Simona

Școala Gimnazială Vulpeni, jud. Olt
În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea și educarea elevilor în

spiritul unor responsabilități umane ce vizează protecția mediului înconjurător. Absența sau ignorarea
măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanșa o criză ecologică cu consecințe
catastrofale pentru omenire. Considerăm că formarea conștiinței și conduitei ecologice devine o cerință
deosebit de importantă pentru orice demers educativ, școlar și extrașcolar.
Educația ecologică se face începând cu primii ani de viață, în familie, în grădiniță, și, apoi, la
școală. La intrarea în școală copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social și familial
în care trăiesc. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoștințe și posibilități de înțelegere mai
mari, și astfel, pe măsură ce cresc, educația lor ecologică se aprofundează.
Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii,
ci și convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Este o obligație primordială, o
datorie de onoare a tuturor cetățenilor planetei, cunoașterea ansamblului de măsuri de ocrotire a acesteia
.
Prin diferitele discipline incluse în procesul de învățământ trebuie să convingem pe fiecare elev
de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării și să le formăm conduita ecologică
modernă . Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul lecțiilor de științe menite să înlesnească
133
înțelegerea organismelor vegetale și animale, a proceselor esențiale de întreținere a vieții, a legăturilor

indisolubile dintre plante-animale-mediu, al celor de geografie, dar și, ocazional, în cadrul unor lecții
de educație civică, limba romană, educație muzicală, educație plastică, istorie etc.
Introducerea unei discipline optionale, sub titlul “NATURA, ALIATUL NOSTRU”, este o
modalitate deosebit de eficientă în acest scop .
Contribuții de seama la educația ecologică pot aduce activitățile extrașcolare.
Orice activitate ce se desfășoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit
cu mediul înconjurător. Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la școală
și în societate, să respecte normele de igienă, tot așa trebuie sa-i învățăm să se poarte cu mediul în
care trăim.
Dintre modalitățile ce pot fi folosite amintim :
- Cercurile pe discipline ( științe , geografie)
- Excursii si vizite pentru a constata situația în care se află mediul local și de a întreprindere,
pe masura puterilor noastre, acțiuni în sprijinul măsurilor adoptate de organele de stat pentru apărarea
mediului.
- Actiuni de igienizare și înfrumusețare a școlii, parcurile.
- Crearea unui “colț viu “ în clasă sau în școală.
- Acțiuni de colectare a hârtiei, sticlei, deșeurilor textile și mai ales a ambalajelor din materiale
sintetice.
- Actiuni de popularizare ocazionate de sărbatorirea Zilei Pământului (serbări, expoziții de desene
și creații plastice ale copiilor inspirate de vasta problematică a protejării mediului.)
În întreaga muncă de educație ecologică trebuie să ajungem la convingerea că mediul natural nu
poate fi apărat numai într-o zi 5 IUNIE – numai de ecologi, biologi, silvicultori etc, nu numai prin
protejarea plantelor și animalelor declarate monumente ale naturii, ci în toate cele 365 de zile ale
fiecarui an, în fiecare clipă a fiecarei zile, de toți locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta
Albastră, leagăn al civilizației și al vieții, ea fiind casa noastră și a tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.
Bibliografie:
1. Geamănă, A.N., Pentru Earth Voice Romania – 3R –Material didactic alternativ, destinat activităţilor
de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004
2. Pârvu, C., Îndrumător pentru cunoaşterea mediului, Bucureşti, 1982
Cum să fii cât mai prietenos cu mediul înconjurător zilnic
Profesor,Vasilie Carmen
Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci, jud. Galați
În prezent se vorbește din ce în ce mai mult despre cum să fii cât mai ecologic zi de zi. Din fericire,
guvernele, afacerile și populația lumii încep să acționeze în acest sens, începând cu optarea pentru energiile
alternative cum ar fi vântul, apa sau panourile solare și continuând cu reducerea emisiilor de gaze din sistemul
de transporturi, cultivarea plantelor într-un sistem cât mai ecologic și nu în ultimul rând reciclarea deșeurilor.
Toate aceste acțiuni ne fac viața cât mai ecologică posibilă.
Dacă acțiunile noastre zilnice sunt din ce în ce mai ecologice, nu numai că ajutăm mediul înconjurător
dar putem beneficia din punct de vedere financiar, fizic și de asemenea mintal. De exemplu eliminarea
produselor chimicale, toxice din casele noastre prin folosirea produselor naturale de curățenie, va costa mai
puțin, va reduce cantitatea de toxine la care ne expunem zilnic pe noi și mediu înconjurător și va avea un
impact mai pozitiv asupra calității aerului din încăperi. Iată care ar fi câteva idei pe care ai putea să le pui în
practică zilnic pentru a fi cât mai prietenos cu mediul înconjurător.
1. Mergi cât mai mult posibil cu bicicleta sau pe jos ori de câte ori este posibil!
2. În sezonul cald usucă rufele afară și nu mai folosi uscătorul electric!
3. Donează lucruri de care vrei să scapi cum ar fi haine, cărți etc. !
4. Optează pentru facturi online oriunde este posibil pentru a reduce consumul de hârtie!
5. Încearcă să-ți faci singur produse de curățenie, produse de frumusețe din componente naturale!
6. Încearcă să repari lucrurile stricate înainte să cumperi altele noi. Dacă dai o căutare pe net o să găsești
o modalitate să repari orice!
7. În loc să te duci în supermarketuri, încearcă să cumperi de la fermierii locali cât mai multe produse!
134
8. Înlocuiește becurile vechi cu cele care consumă puțin!

9. Ține termostatul la câteva grade mai mult pe timpul verii și la câteva grade mai puțin pe timpul iernii.
Nu numai că vei economisi energie dar și bani!
10. Gătește mâncare doar atât cât poți mânca pentru a nu fi nevoit să arunci!
11. Economisește o cantitate mare de apă anual atunci când: faci dușuri mai scurte, închizi robinetul
când te speli pe dinți, umpli mașina de spălat rufe și vase!
12. Spală hainele cu apă rece – mai bine de 90% din energie este folosită pentru a încălzi apa!
13. De Crăciun cumpără un arbore pe care să-l poți planta după terminarea sărbătorilor!
14. Când te duci la cumpărături zilnic, încearcă să alegi lucruri cât mai naturale, organice și cât mai
prietenoase cu mediul înconjurător!
15. Încearcă să cumperi în recipiente din sticlă sau inox ori de câte ori ai ocazia!
16. Când vrei să-ți cumperi o mașină, încearcă să cumperi una care să consume cât mai puțin!
17. Nu depăși limita de viteză când conduci – viteza îți reduce foarte mult cantitatea de combustibil din
rezervor!
18. Ține în casă ca și plantă de decor Ficusul, această plantă îndepărtează poluanții cum ar fi
formaldehidele și alte chimicale dăunătoare omului pe care le folosești în curățenia casei!
19. Nu mai aprinde becurile pe timpul zilei ci deschide draperiile – vei face economie la energie și
radiația solară este bună pentru sănătatea ta!
20. Educă alte persoane despre importanța de a fi prietenos cu mediul înconjurător!
Mulți dintre noi au auzit de multitudinea de provocări cu care se confruntă mediul înconjurător –
încălzirea globală, defrișările, creșterea poluării. În timp ce este foarte ușor să ne gândim că noi nu putem face
nimic pentru a remedia aceste probleme, acest lucru este departe de realitate. Fiecare mic lucru pe care-l faci
contează și totul începe cu alegerile tale zilnice chiar și atunci când vine vorba de lucruri mărunte…cum ar fi
sacoșele. Iată de ce sacoșele reutilizabile sunt un punct foarte bun de plecare. Plasticul este o substanță pe care
Pământul n-o poate ”digera”. Fiecare bucățică de plastic ce a fost creată, încă există. Prin refuzul ambalajelor
de plastic, poți îmbunătăți sănătatea mediului și oceanelor, de asemenea sănătatea oamenilor și a animalelor.
Există o varietate mare de sacoșe reutilizabile de mărimi și tipuri diferite de utilizare. Nu numai că au mărimi
diferite dar au și modele fantastice cu multe culori vii ceea ce le face să arate drăguț și pot fi foarte practice.
Cu rezistența mare a acestora, le poți utiliza pe o perioadă mare de timp. Aceste sacoșe pot fi făcute din bumbac
și se pot spăla foarte ușor. De cele mai multe ori acestea pot fi mai rezistente decât sacoșele din plastic. Folosind
această opțiune de sacoșe poți economisi bani, protejezi mediul înconjurător, sunt ușor de spălat, sunt ușor de
fabricat (le poți face și tu din obiecte de îmbrăcăminte pe care nu le mai folosești).
Începe imediat să faci un efort în a proteja mediul înconjurător, în a te proteja pe tine și sănătatea ta și
în a economisi bani! Pe măsură ce urmezi aceste sfaturi, o să te simți mai încrezător în tine în timp ce protejezi
mediul înconjurător.
Pământul - comoara existenței

Eleva, Gafton Ana-Maria
Prof. coordonator, Vlad Elena
Colegiul Național ”Emil Botta”, Adjud, Vrancea
Tot ceea ce ne înconjoară reprezintă apogeul creației divine, ce ne-a fost dăruită spre a o păstra cât mai
curată, cât mai aproape de ceea ce a fost din vechile timpuri, când oamenii ofereau o atenție mai mare naturii,
iubind-o și respectând-o ca pe propriile suflete.
Natura este cea care ne aduce împreună mereu, cea care ne unește și ne aduce la lumina dulce pe care o
putem simți numai atunci când privim dincolo de obstacolele pe care ni le creăm fără ca, o clipă doar, să
realizăm ce ne așteaptă, dacă am ridica ochii spre bolta cerească, veșnic senină. Consider că frumusețea și
liniștea pădurilor, valurile liniștite ale mării, apusurile și răsăriturile ce par a ne picta zâmbete pe față cu
nuanțele lor contrastante, furate parcă din tablourile lui Rembrandt, toate acestea merită a fi iubite de
generațiile ce vor urma. Astfel, trebuie să avem grijă de mediul înconjurător prin intermediul luptei neîncetate
împotriva multiplelor forme ale poluării.
Pentru a trăi într-o lume mai curată și pentru a ne putea bucura mai mult de ceea ce ne-a fost dat să iubim
și să păstrăm, cred că defrișările zilnice ar trebui diminuate și chiar oprite, căci copacii sunt cei care ne țin
sănătoși, ne pompează în vene fericirea de a simți aerul curat, ce ne mângâie simțurile. De asemenea, fabricile
reprezintă un un alt motiv pentru care mediul este în pericol; hârtiile, ambalajele și obiectele din plastic ar
135
trebui strânse și colectate, schimbarea trebuie să vină din oameni. Pentru a avea o lume mai bună, avem nevoie
de suflete dornice de a munci pentru ea, de a depune efortul de a se educa pe sine, mai apoi contribuind la
întreaga evoluție a societății noastre.
Dragostea față de creația lui Dumnezeu ne îndrumă să fim mai buni, mai iubitori, mai plini de
compasiune pentru cei care nu au posibilitatea de a se feri de efectele negative ale poluării. De aceea, consider
că prin uniunea ce o simțim în inimile noastre când ne rugăm împreună, va trebui să ne aducă pe toți pe drumul
către un mediu mai curat, mai frumos și mai bun pentru cei ce vor urma după noi. Planeta noastră încă mai
poate fi salvată dacă ne-am aduna forțele și le-am folosi cu scopul de a o vedea altfel. O lume altfel ar însemna
o lume în care fiecare hârtie, sticlă sau obiect din plastic trebuie să-și găsească locul numai în coșurile special
amenajate, în care fabricile nu ar mai fi atât de multe și s-ar lucra la promovarea produselor din grădinile
noastre, livezi pline cu pomi înfloriți, păduri pline de copaci plantați cu dragoste de elevi, profesori, părinți și
bunici, educarea copiilor spre a iubi tot ceea ce îi înconjoară, de la panseluțele ce cresc în grădină, până la
stejarii bătrâni ce se înalță falnic înaintea lor, urmându-le astfel exemplul și păstrându-și privirea înainte către
un viitor mai bun.
Viața mea nu ar fi la fel fără frumusețea de care mă bucur în fiecare zi: trilul minunat al păsărilor, verdele
pătrunzător al copacilor împodobiți cu flori grațioase și pline de mireasmă binefăcătoare, câmpiile înflorite,
munții cu ale lor vârfuri dincolo de nori, ploile linișitite de vară, curcubeul ce-mi bucură sufletul, roua fiecărei
dimineți în care mă trezesc, ce îmbrățișează firele de iarbă, ce s-au bucurat de mângâierea soarelui abia răsărit,
pădurile pe care nu le-am cutreierat încă, dar fără de care nu mi-aș putea imagina un Univers în care să mă pot
simți împlinită. Acest Univers are nevoie de natură pentru a putea fi unul de care să fiu mândră și mulțumită
întru totul, are nevoie de oameni ce vor o schimbare și vor ca acea schimbare să vină din ei, realizând astfel o
conexiune între ceea ce visăm cu toții și realitatea în care ne aflăm.
Încă din copilărie, am simțit că sunt legată într-un fel inexplicabil de natură. Petreceam ore în șir
numărând florile din grădina bunicilor, admirându-le petalele gingașe și înțepându-mă din când în când în
spinii lor, ce mă avertizau că e timpul să plec. Simțeam că fiecare copac îmi este prieten și merită îmbrățișat,
astfel le ascultam șuierul și poveștile ce se ascundeau printre crengile îngreunate de atâtea anotimpuri. Priveam
răsăritul fiind amuțită de culorile puternice ce mi se arătau precum o Pasăre Phoenix renăscând din propria
cenușă, astfel admiram soarele cum apărea din întunericul nopții, făcând astfel stelele să pălească în fața lui.
Luna îmi era ca o soră și știam că mă va urmări oriunde aș merge, scăpând de multe temeri cu ajutorul ei.
Natura, darul mai presus de orice, este singura noastră șansă spre regăsirea spiritelor noastre ce se pierd
ușor, ușor în agitația cotidiană ce ne determină să uităm menirea noastră: de a o iubi și de a o păstra așa cum
am găsit-o. Sunt atâtea detalii pe care nu le observăm, fiind obișnuiți cu ceea ce ni se oferă cu atâta pasiune de
către fiecare element al mediului ce ne înconjoară, însă dacă nu ne vom trezi curând din coșmarul în care am
ales să ne irosim viețile, vom pierde tot ceea ce ne-a fost dat, rămânând astfel cu ceea ce noi am adunat:
ignoranță, indiferență și neînțelegere.
Conform lui Pascal Bruckner, ”Ecologia e o religie profană care vede natura şi Pământul ca divinităţi şi
face din copaci, plante şi animale nişte obiecte cvasi-sacre, uneori mai importante decât fiinţele umane.” Astfel,
acesta consideră că ”Știința care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață”,
ecologia, este divinizată de către cei ce luptă asiduu pentru a o transforma dintr-o simplă ramură a întregului
nucleu ce ne înconjoară, într-un viitor mai bun pentru noi. Astfel, a fost creată ecologia profundă, ce ,,este o
ramură oarecum recentă a filosofiei ecologice (a ecosofiei), care consideră omul ca parte integrantă a mediului
său înconjurător. Este un sistem de gândire care acordă mai multă valoare speciilor non-umane și ecosistemelor
decât alte mișcări ecologiste clasice.”
Rezumativ, natura se ascunde în fiecare dintre noi, spiritele noastre având nevoie de ea pentru a putea
avea pacea și liniștea dorită de mii de ani. Cu ajutorul nostru, al oamenilor ce vor să vadă o evoluție, mediul
se va schimba și deciziile negative luate de cei ce luptă împotrivă noastră vor fi înfrânte prin intermediul
reciclării, plantării copacilor, diminuarea fabricilor, etc. Iubirea față de ceea ce ne înconjoară ne va înflori
mereu în suflet speranța că ne vom putea întoarce curând la ceea ce a fost înainte ca omul să-și facă simțită
existența.
Natura reprezintă dragostea divină ce ne-a fost data încă din cele mai vechi timpuri pentru a ne bucura
și a ne împăca întru numele lui Dumnezeu. Ea ne ridică sufletele într-o frumoasă constelație în care ne este
scris fiecăruia să oferim și să dăruim tot ce este mai curat din sufletele noastre pentru a putea aduce astfel
armonia pe pământ.
Este vorba mai ales de apărarea ansamblului resurselor naturale ale lumii întregi şi de asigurarea unei
producţii care să-i îngăduie omului să supravieţuiască. În felul acesta se vor salva, totodată, şi vieţuitoarele
care constituie ansamblul biosferei, de care omul depinde în mod direct. Omul şi natura vor fi salvate împreună
136
într-o fericită armonie; în caz contrar, specia noastră va dispărea odată cu ultimele rămăşiţe ale unui echilibru
care nu a fost creat pentru a contracara dezvoltarea omenirii, ci pentru a-i servi drept cadru.
Natura ne este o mamă iubitoare și plină de învățături minunate pentru copiii săi: aceasta ne învață cum
să prețuim tot ceea ce inspiră puritate și bucuria de a te afla într-un mediu în care simți că primăvara îți
îmbrățișează sufletul și îngerii îți cântă în inimă, înmiresmnându-ți spiritual cu adevăratul tezaur divin. Acesta
este atins întru totul numai atunci când vom cunoaște secretul unei vieți lipsite de prejudecăți și pline de gânduri
curate, de dragoste față de mediu și încredere în ceea ce ne înconjoară.
Pădurile merită a fi sporite, copacii au nevoie de cât mai multă atenție, defrișările fiind una dintre cele
mai importante cauze ale poluării ce ne afectează sănătatea, chipul, felul în care evoluăm și mulți alți factori
fără de care nu am putea fi la fel.
„Natura nu face salturi.”
„Natura întâi prepară materia şi apoi îi dă forma”
„Natura nu-şi pierde cumpătul în lucrările sale.”
„Natura nu încetează până nu-şi termină lucrul” (J.A. Comenius, Didactica magna)
Bibliografie:
***http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=ecologie
***https://dexonline.ro/definitie/ecologie
***https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecologie_profund%C4%83
1. Jean Dorst – Înainte ca natura să moară, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
2. J.A. Comenius, Didactica magna
Soluţii pentru un mediu sănătos
Prof. înv. primar Vlad Gabriela

Şcoala Gimnazială ”V. Alecsandri” Brăila
Provocările toxice cu care se confruntă mediul înconjurător ameninţă sănătatea planetei şi, odată cu ea,
sănătatea fiecărui locuitor al aceasteia. De la poluarea fonică, a apei, a aerului şi a solului şi până la efectele
devastatoare ale radiaţiilor, toate ne pun în primejdie viaţa, devenind de datoria fiecăruia dintre noi să prevenim
dezastrele ecologice şi să păstrăm un mediu curat. Pot soluţiile tehnologice eco să fie cheia salvării planetei?
Un sfert din populaţia lumii suferă de maladii crunte provocate de factorii de mediu, iar copiii sunt cei
mai expuşi riscului, arată Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), citată de Reader's Digest. Poluarea din
atmosferă determină apariţia atât a alergiilor şi a problemelor respiratorii, cât şi a unor boli mult mai grave,
precum cancer sau probleme cardiace.
De asemenea, resursele necesare supravieţuirii sunt de multe ori consumate în mod nejustificat,
conducând la pierderi importante. Harry Earle Mundil, coordonatorul proiectului Green Awards, susţine că
aproximativ 20% din populaţie foloseşte 80% din resursele planetei. Din acest motiv, susţine el, o revoluţie a
tehnologiei „verzi" devine absolut necesară.
Tot mai multe dintre invenţiile verzi ce păreau acum ceva vreme doar nişte idei futuriste au devenit
realitate şi continuă să evolueze la capitolul performanţă, pe măsură ce oamenii de ştiinţă lucrează pentru
îmbunătăţirea lor, mai adaugă Mundil.
Una dintre probleme asupra căreia atrage atenţia acesta este legată de resursele de hrană necesare
supravieţuirii, care sunt tot mai afectate de impactul cauzat de schimbările climatice. Populaţia este în continuă
creştere, în timp ce productivitatea agriculturii scade pe fondul problemelor de mediu, iar o problemă legată
de posibilitatea foametei este iminentă. Din acest motiv, alimentele preparate în laboratoare ar putea deveni
una dintre soluţiile care să ajute la hrănirea numărului imens de persoane care va popula în viitor planeta.
Harry Earle Mundil aduce în discuţie şi problema reciclării şi conservării resurselor. El atrage atenţia
asupra faptului că reciclarea materialelor care nu mai sunt sau nu mai pot fi utilizate este o chestiune importantă
care trebuie aplicată, deoarece acestea pot fi reutilizate pentru construirea de obiecte noi, utile, de actualitate,
folosind tehnologii de ultimă generaţie.
Acestea nu sunt unicele aspecte în care tehnologiile verzi îşi pot aduce aportul. În scopul de a folosi un
minim de resurse pentru a obţine maxim de rezultate şi, în acelaşi timp, pentru a contribui la protejarea mediului
înconjurător şi la prevenirea sau combaterea dezastrelor naturale care ne ameninţă planeta, au fost create şi
dezvoltate tot mai multe invenţii verzi şi, de asemenea, alte astfel de tehnologii se află în plan, gata pentru a fi
implementate în viitor.
137
Invenţii „verzi" pentru sănătatea planetei

Panourile solare au devenit tehnologii eco tot mai accesibile, preţurile scăzând în SUA din anul 2000
chiar şi cu 70%, arată Planet Save. Pe lângă faptul că ajută la economisirea energiei electrice, investiţia în
aceste panouri are efecte benefice asupra mediului înconjurător.
Becurile economice sunt, de asemenea, o investiţie care ajută la economisirea curentului electric. De
curând, compania Phillips a dezvoltat un prototip de bec electric prin care jumătate din energia electrică
folosită de becurile obişnuite este economisită. Acestea vor fi disponibile pe piaţă peste aproximativ doi ani,
iar preţurile nu vor fi semnificativ mai mari decât cele ale becurilor obişnuite.
Plasticul ecologic, care nu afectează mediul înconjurător, este deja o realitate, graţie cercetătorilor de la
Universitatea KAIST din Seoul, arată eHow. Acest tip de plastic „prietenos" cu natura nu este produs din
petrol, este biodegradabil şi conţine un nivel scăzut de substanţe toxice.
O invenţie care s-ar putea materializa la scară largă este avionul alimentat de energie solară, arată aceeaşi
sursă. Deşi se află în stadiul de prototip, avionul elveţian Solar Impulse a realizat zboruri de peste 20 de ore,
folosind numai energie solară, atât pe timp de zi, cât şi noaptea.
Ingenioasa idee de a transforma aerul în apă, prin extragerea particulelor de hidrogen, este deja aplicată
în diverse zone ale lumii. Pe lângă faptul că, în viitor, aceasta ar putea rezolva problemele din regiunile afectate
de lipsa resurselor de apă potabilă, ar putea salva și multe vieţi omeneşti în cazul unor calamităţi naturale.
Maşinile electrice ar putea contribui la micşorarea emisiilor toxice provenite din fumul scos prin ţevile
de eşapament ale automobilelor. Pe lângă diminuarea poluării aerului, această alternativă ajută şi la
economisirea resurselor financiare. Nissan, Ford sau Toyota au dezvoltat, până în prezent, astfel de automobile
electrice, arată Eco Friend.
Acestea sunt doar câteva dintre minunatele invenţii tehnologice verzi care ne-ar putea schimba viitorul
şi ne-ar putea ajuta să construim un mediu mult mai curat atât pentru noi, cât şi pentru generaţiile care urmează.
Statisticile privind problemele cauzate de poluarea masivă cu care ne confruntăm nu sunt deloc
îmbucurătoare. OMS avertizează că numărul de decese survenite din cauza poluării aerului se ridică la peste
şase milioane de oameni la nivel mondial, depăşind numărul celor ucişi de maladii crunte precum HIV sau
malarie, arată Mother Nature Network. Alături de aplicarea metodelor de conservare a resurselor şi a păstrării
unei planete curate, implementarea unor tehnologii verzi, prin care să putem lupta împotriva ameninţărilor care
afectează mediul înconjurător şi, implicit, viaţa fiecăruia dintre noi devine o chestiune tot mai importantă, dacă
nu chiar vitală.
Bibliografie:
1. Revista - Învăţământ primar – Seria12, ED.Miniped - 2007
2. Revista de Ed.ecologică – Pro ecologia mileniului III – ED.Repro Grath – 2008
3. Revista de Ed.ecologică pentru dezvoltare durabilă – Eco viaţă – ED.Arves – 2008
Ecologia industrială
Profesor Voica Maria Sidonia
Liceul Tehnologic ,,Alexe Marin”Slatina
Ecologia industrială se ocupă cu studiul ciclurilor de viaţă ale produselor şi serviciilor în relaţie cu o
largă varietate de direcţii, incluzând analiza sistemelor de fabricaţie, analiza fluxurilor materialelor, prevenirea
poluării, proiectarea ecologică, administrarea produselor, evaluarea tehnologiilor. Ea oferă perspective pe
termen lung, încurajând produsele, tehnologiile şi politicile pentru utilizarea resurselor durabile şi protecţia
mediului înconjurător pentru viitor.
Ciclul de viaţă al unui produs (fig. 1), considerând ca având ca etapă de început preprocesarea
materialelor în subproduse de tip semifabricate sau materiale primare, continuă prin procesarea acestora în
elemente componente şi apoi prin asamblarea şi ambalarea ca produs final. În urma vânzării produsul întră în
etapa de folosire (utilizare) în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor, după care ajunge la ultima etapă
a scoaterii din uz, care presupune operaţii de prelucrare a produsului uzat spre reutilizare, reciclare,
remanufacturare, procesare a deşeurilor etc.
Mult timp etapa finală a ciclului de viaţă a fost rezolvată simplist, cu precădere prin depozitarea în
structură completă, ca subansamble sau ca elemente componente, ca deşeuri, în locuri special amenajate în
mediul înconjurător. Uneori, în cazul materialelor inflamabile, s-au dezvoltat staţii de procesare a deşeurilor
prin incinerare. Aceste moduri de dezafectare a produselor au evidenţiat implicaţii cu nivele ridicate de
138
negativitate asupra mediului înconjurător atât din punct de vedere al apariţiei materialelor incapabile de a intra
în circuitul natural fără să-l deterioreze, precum şi prin dezechilibre energetice severe.
În ultima perioadă de timp pentru diminuarea sau chiar eliminarea acestor implicaţii negative asupra
mediului se urmăreşte diminuarea feedback-ului „negru” cu cele cinci ramuri (fig. 1) de transmitere către
mediul înconjurător de reziduuri (deşeuri) şi noxe – de la prelucrarea materialelor, de la prelucrarea părţilor,
de la asamblare şi ambalare, de la folosire şi după scoaterea din uz – s-au dezvoltat bucle feedback „albe” de
reprocesare a reziduurilor tehnologice, de întreţinere/reparare/service, de refolosire a unor componente sau
subansamble, de reprelucrarea unor componente şi de reciclarea materialelor.
Aceasta tendinţă se poate evidenţia şi prin exemplul industriei europeane de automobile care asigură
reciclabilitatea şi refolosirea a 75% din greutatea vehiculelor uzate. De asemenea, în ultima perioadă de timp,
s-au evidenţiat expertize avansate din punct de vedere ecologic şi în alte domenii industriale (produsele
electronice, produsele de uz casnic ).
Ingineria ciclului de viaţă a unui produs sau proces are rolul de a optimiza etapele ciclului de viaţă,
împreună urmărind să echilibreze câştigurile şi pierderile legate de aspecte energetice, de materiale, de
ambalare, chimice, biologice şi de prelucrare a deşeurilor .
În acest sens se evidenţiază următoarele direcţii de eco-eficienţă:
- reducerea consumurilor de materiale,
- reducerea consumurilor energetice,
- reducerea materialelor toxice,
- creşterea reciclabilităţii materialelor,
- dezvoltarea resurselor regenerabile,
- creşterea durabilităţii produselor şi serviciilor.
Modelările matematice ale diverselor etape ale ciclului de viaţă a unui produs şi mai ales a întregului
ciclu de viaţă sunt greoaie datorită numărului mare de factori eterogeni cu implicaţii şi efecte multiple dificil
de cuantificat. Astfel, pentru aprecierea diverselor dimensiuni ale performanţelor ecologice au fost dezvoltate
un număr mare de metode mai puţin sau mai mult cuantificabile şi algoritmizabile. S-au dezvoltat multe metode
de tip eco-indicatori bazate pe punctaje şi pe strategii de măsuri de reducere a impactului ecologic general.
Având la bază aceste metode s-au dezvoltat algoritmi şi pachete software, de evaluare a performanţelor
ecologice introducând diverşi termeni specifici de la ecoeficienţă la ecologie industrială şi design pentru mediu
În ultima perioadă de timp în dezvoltarea de produse noi a devenit foarte importantă luarea în
considerare a performanţelor de mediu pe întrega viaţă a produsului precum şi a implicaţiilor sociale. Odată
cu creşterea importanţei problemelor legate de mediu s-au dezvoltat sisteme de informare, modele, metodologii
şi instrumente specifice pentru a face produsele şi procesele mai bine pentru reducerea impacturilor asupra
mediului (creşterea performanţelor de mediu) care pot fi variate nivele de cuantificare
Astfel, în ultima perioadă de timp se fac eforturi intense de introducere în programele de studiu de la
toate nivelele noţiuni şi chiar elemente avansate de ecologie industrială, ecodesign, proiectare durabilă etc. Pe
de altă parte, dezvoltarea în viitor de instrumente integrate EcoCAD/CAE/CAM va conduce la performanţe
ridicate privind optimizarea pe termen lung a complexului existenţial planetar.
Pornind de la problematicile de mediu generate de produsele moderne precum şi de tehnologiile
aferente, în ultimii zece ani, şi proiectarea produselor s-a adaptat privitor la aspectele de mediu care urmăreşte
pe lângă obiectivul clasic de performanţe ridicate la costuri reduse şi ecoeficienţa cuantificabilă prin efecte
negative reduse asupra mediului înconjurător.
139
Bibliografie
Gh. L. MOGAN Ecodesign în Ingineria Industrială
RITHIE, J. Virtual environments – The eco – friendly approach to product design ?, In the Product
Engineering. Ecodesign, Technologies and Green Energy (Editors: Talaba, D, Roche, T.), Springer Publisher,
2004.
Știați că ...
Zamfirache Nicoleta Ela
Liceul Tehnologic ”Alexe Marin”, Slatina
- în prezent există mai mult dioxid de carbon (CO2) în atmosferă decât oricând în ultimii 800 000 de ani ?
- fără efectul de seră, temperatura medie pe Pământ ar fi de –18 °C în locul valorii confortabile actuale de 15
°C? Ar fi mult prea frig ca să poată supraviețui plantele și animalele, inclusiv noi !
- orașul Veneția s-a scufundat cu peste 20 cm în secolul al XX-lea?
- numai 2,5 % din apa de pe Pământ este apă dulce? Din această cantitate, peste două treimi reprezintă apa
înghețată în ghețari și în calotele glaciare. Așadar, folosește înțelept apa !
- aproape un sfert din toată electricitatea din lume provine acum din surse regenerabile ?
- uleiul de gătit, cojile de fructe și resturile de legume pot fi transformate în carburant pentru autovehicule?
- orașele acoperă aproximativ 2 % din suprafața Pământului, dar în ele locuiește peste jumătate din populația
lumii?
- în prezent, clădirile noi consumă jumătate din energia pe care o consumau clădirile în anii 1980 ?
- în fiecare an se taie o suprafață de pădure tropicală aproximativ egală cu suprafața Greciei ?
- lăsat în standby, un televizor sau un computer consumă în continuare energie. Același lucru este valabil și
atunci când îți ții telefonul la încărcat peste noapte – și chiar și atunci când încărcătorul nu e conectat la telefon
– se pierde energie! Dacă oprești și scoți din priză dispozitivele poți economisi până la 10 % !
- dacă reduci temperatura înregistrată de termostat cu 1 °C poți reduce factura de energie a familiei tale cu
până la 10 %. De asemenea, setarea unei temperaturi mai mici pe parcursul nopții și atunci când nu ești acasă
va reduce valoarea facturii chiar mai mult !
- închide robinetul în timp ce te speli pe dinți – astfel vei economisi mulți litri de apă. De asemenea, știai că
pentru un duș, spre deosebire de o baie, consumul de energie este de până la patru ori mai mic, iar apa
consumată este mult mai puțină?
Bibliografie:
- Revistele Uniunii Europene – youth_magazine_ro
- Ampress.ro
140
SECȚIUNEA 2
Proiecte și programe ecologice

141

crt. prenumele
83. Aromânesei Şcoala cu clasele I-VIII nr. 24 Timișoara Timiș S.O.S. Natura! 2 carmenaromanesei@
Carmen gmail.com
84. Balea Livia- Șc. Gimnazială Avram Iancu Abrud Alba Poluarea apelor - Proiectul ”FLOPI” în 2 valentina_bcr@yahoo
Valentina Abrud/G.pp. Nr. 1 grădiniță .com
85. Bădărău Daniela Şcoala Gimnazială ”Calistrat Roman Neamţ Opţional ”Micii naturalişti – PRONATURA” 2 badarau_daniela_nt@
Hogaş” yahoo.com
86. Bătinaș Adriana / Colegiul Național ”George Cluj-Napoca Cluj Zona de recreere 2 gianinazegreanu@gm
Zegreanu Gianina Coșbuc” ail.com
87. Bernicu Gabriela Colegiul Național ”Andrei Brașov Brașov Competiția de proiecte civice 2 gabrielamk@yahoo.c
Bârseanu” ”Îmi pasă, particip, mă implic” om
88. Bodea Bogdan Colegiul Tehnic Nr.1 Vadu Bihor Bune practici în educația pentru protecția 2 bogdanbodea14@yah
Crișului mediulu oo.com
89. Bradea Teodora Liceul Teoretic nr. 1 Bratca Bihor PRIETEN AL NATURII 2 bradeateodora@yaho
o.com
90. Brumă Sorinela Şcoala Gimnazială Muncelu de Muncelu de Iași Patrula de Reciclare RoRec 2 bruma_sorinela@yah
Manuela Sus Sus oo.com
91. Bușcă Daniela Colegiul Tehnic ”G-ral D. Turnu Teleorman Proiect extracurricular 2 buscadaniela1975@y
Praporgescu” Măgurele ”Activități de ecologizare din oraşul nostru” ahoo.com
92. Călugăroiu Maria Școala Gimnazială Sîmburești Sîmburești Olt Activități integrate de exploatarea a naturii în 2 lucica1703@yahoo.c
– Viorica cadrul atelierului de vară ”Șotron” susținut om
de Asociația OvidiuRo
93. Chiricioiu Cãlãtor pe tãrâmuri necunoscute 2 adelinachiricioiu@ya
Andreea hoo.com
94. Cifor Daniela Liceul Tehnologic Agricol Bistrița Bistrița- Educația ecologică în școală – o necesitate 2 elacifor7@yahoo.co
Năsăud m
95. Crețu Corina Școala Gimnazială ”Grigore Ceahlău Neamț Proiect educaţional – ecologic ”Noi, pentru 2 corinacretu12@gmail
Ungureanu” viitor” .com
142
96. Dorneanu Livia Şcoala Gimnazială ”Ion Cotârgaşi Suceava Şcoala noastră, ca o floare 2 dorneanulivia@yaho
Teodorescu” o.com
97. Ghițan Sînziana Colegiul Național ”Kemal Medgidia Constanța Proiect ecologic „Functionarea ecosistemului 2 sanziana_micu@yaho
Ataturk” din Rezervatia Marina 2 Mai Vama Veche: o.com
relatiile ecologice dintre crustaceele
decapode si unele specii de moluste”
98. Ioana Sandu Şcoala Gimnazială ”Vlaicu Slatina Olt Programul mondial LeAF "Să învățăm 2 ioananicol@yahoo.co
Nicoleta Mariana Voda” despre pădure" 2017-2018 m
99. Istrate Valerica Școala Profesională Holboca Holboca Iași Programa de opțional integrat, Biologie – 2 istrate.valerica@yaho
Educație tehnologică, clasa a VI-a o.com
100. Lungu Valentina Școala Gimnazială Nr.1 Blejești, Teleorman Educarea ecologică a micilor școlari 2 valy_d88@yahoo.co
m
101. Mariana Cozma Școala Gimnazială ”Gheorghe Români Neamț Programa școlara organizată modular 2 czm_mariana@yahoo
Nicolau” .com
102. Măciucă Mirela Şcoala Gimnazială ”Dimitrie Nereju Vrancea Pentru un mediu mai curat 2 alerimmira@yahoo.c
Gusti” om
103. Necula Adriana Gradinita cu P.P.Inocenta Găești Dâmbovița Proiectul educaţional ”Împreună pentru 2 savuadriana18@yaho
Lavinia sănătatea planetei” o.com
104. Niculae Maria G.P.P. nr.4 Slatina Olt Programă pentru opţional - Educaţie 2 niculae_maria_00@y
ecologică: ”MICII ECOLOGIȘTI” ahoo.com
105. Olariu Liliana Școala Gimnazială Nr. 28 Galați Galați Proiect de educație pentru mediu ”Copiii, 2 liliana_ol66@yahoo.
prietenii naturii” com
106. Petrariu Elena Liceul Tehnologic ”Arhimandrit Vînători Neamț Sarea în bucate 2 ecomil2000@yahoo.c
Chiriac Nicolau” om
107. Ralea Viorica Şcoala Gimnazialǎ Blǎjani Blǎjani Buzău Proiect educativ ”Trăiesc sănătos într-un 2 raleaviorica@yahoo.c
mediu curat şi frumos - Parcul Crâng” om
108. Rebega Geta Şcoala Gimnazială ”Dimitrie Nereju Vrancea Lecţia însănătoşirii mediului înconjurător 2 alerimmira@yahoo.c
Gusti” om
109. Rusu Mihaela- Colegiul Tehnic ,,Miron Costin” Roman Neamţ Proiect județean ”Sacoşe biodegradabile 2 mikarusu@yahoo.co
Dana personalizate” m
110. Rusu Mihaela- Colegiul Tehnic ,,Miron Costin” Roman Neamţ Participarea la proiectul „IA ŞI green bag, 2 mikarusu@yahoo.co
Dana creează şi responsabilizează pentru eco-ul m
naturii!”
111. Stan Cornelia, Școala Gimnazială ”Șerban Găești Dâmbovița Let’ be green together! 2 stan_cornelia76@yah
Turcu Adrian Cioculescu” oo.com
143
112. Știrbulescu Școala Gimnazială Galicea Mare Galicea Mare Dolj Natura – creație a lui Dumnezeu 2 mira_blanche@yahoo
Mirela .com
113. Tichineaţă Rodica Şcoala: Gimnazială nr. 2 Călugăreni Giurgiu Educaţia ecologică – educaţia spre viitor 2 tichineatar@yahoo.co
Hulubeşti / Liceul Tehnologic m
“Mihai Viteazul“
114. Trif Mariana Grădiniţa cu Program Prelungit. Şimleu Sălaj Proiect educaţional ecogrădiniţa - Glasul 2 trifmariana77@yahoo
Gabriela Nr. 3 Silvaniei naturii .com
115. Tomoiaga Maria Grădiniţa cu Program Prelungit Sighetu Maramureș PĂDUREA, IZVOR DE VIAŢĂ - 2 timi_bota@yahoo.co
Nr.9 Marmaţiei PROIECT TEMATIC m
144
S.O.S. Natura!
Profesor învăţământ primar, Aromânesei Carmen
Şcoala cu clasele I-VIII nr. 24 Timișoara
MOTTO:
”A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul,dar a face ceva pentru salvarea naturii ameninţată
astăzi,înseamnă a contribui la fericirea omenirii.”
DESCRIEREA PROIECTULUI
Argument: Protejarea mediului este o necesitate imperioasă generată de certitudinea că oamenii
sunt parte integrantă din natură şi nicidecum superiorii acesteia. Problemele educaţionale ridicate de
mediul ecologic ne-a făcut să optăm pentru acest proiect. Cunoaşterea responsabilă a mediului
înconjurător oferă copiilor ocazia de a gândi, a învăţa, de a-şi dezvolta curiozitatea şi interesul pentru
anumite aspecte din lumea înconjurătoare. Schimbarea mentalităţii oamenilor se face prin educaţie
ecologică şi prin sensibilizarea copilului şi a adultului. Atitudinea omului se formează şi se afirmă în
strânsă legătură cu: cunoştinţele ecologice , teoretice pe care acesta le posedă; convingerile, semnificaţia
morală şi estetică; activitatea practică în raport cu mediul înconjurător.
Activităţile teoretice de educaţie ecologică vor fi îmbinate cu activităţile practice, respectând cele
trei abordări principale: educaţia despre mediu; educaţia în mediu; educaţia pentru mediu.
Astfel se vor forma atitudini pozitive faţă de natură, faţă de importanţa modului de gestionare a
resurselor comune.
Copiii trebuie să înţeleagă că a venit momentul ca OMUL să încheie pace cu NATURA, o pace
avantajoasă pentru «ambii combatanţi».
Scop: Proiectul îşi propune să determine elevii să-şi reconsidere stilul de viaţă în raport cu lumea
înconjurătoare, să conştientizeze copiii şi adulţii de necesitatea protejării mediului natural, ei fiind primii
şi principalii beneficiari ai atitudinii protectoare faţă de darurile pe care natura ni le-a pus în mod generos
la dispoziţie. Continuarea unui program de educaţie ecologică la nivel preşcolar şi şcolar în vederea
protejării mediului înconjurător. Amenajarea unui spaţiu intitulat ECOATITUDINE.
Obiective:
 conştientizarea relaţiei dintre om şi natură, interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea
vieţii;
 promovarea unui mediu natural propice vieţii;
 sensibilizarea comunităţii în privinţa problemelor de mediu prin atitudinile şi activităţile elevilor;
 dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de curăţarea şi protejarea mediului în care trăim;
 sensibilizarea populaţiei privind importanţa voluntariatului ecologic în zona pădurilor;
 dezvoltarea capacităţii elevilor de a proiecta şi desfăşura în echipă activităţi ecologice/de educaţie
pentru mediu în şcoală şi comunitate;
 îmbunătăţirea şi armonizarea relaţiilor dintre şcoală şi comunitate.
Grup ţintă:  direct: 23 elevi din clasa a IV-a F de la Şcoala Gimnazialî nr. 24 Timișoara.
 indirect: cadre didactice, părinţi, cetăţeni ai satului Măru.
Perioada de desfăşurare: Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 3 luni, începând cu luna martie
2001, până în 30 mai 2019
Strategii de realizare
Metode şi procedee: activităţi de informare, activităţi practice, excursia, concursuri, munca în
echipe, desen, chestionare, eseul, mape.
Resurse materiale: saci din plastic, materiale şi unelte necesare desfăşurării activităţilor, mape,
coli de scris, pliante, markere, vopsea, placaj, pensule, cameră video, aparat foto, mănuşi plastic, seminţe
de flori, puieţi de magnolii, brad, tuia, CD-uri.
Resurse financiare: fonduri provenite din sponsorizări ale părinţilor
Puncte tari: -copiii vor descoperi şi învăţa diferite aspecte legate de mediul înconjurător, de
respectarea normelor faţă de acesta;
 împreună îşi vor împărtăşi experienţele;
 va spori relaţia elev-elev, elev-cadru didactic, şcoală-comunitate;
 va exista o învăţare prin colaborare între şcolari–cadre didactice–parteneri.
145
Puncte slabe: posibil ca nu toţi copiii să trateze cu interes acest proiect şi să nu se implice; posibil
să existe reţineri din partea elevilor în ceea ce priveşte comunicarea cu adulţii.
Evaluare: realizarea unui album foto şi a unui portofoliu, pliante de sensibilizare a populaţiei cu
privire la necesitatea protejarii naturii, a pădurii, prezentare în cadrul Comisiei Metodice a învăţătorilor.
Se vor realiza portofolii cu materialele efectuate în cadrul activităţilor identificându-se noi posibilităţi
de extindere şi dezvoltare. Pe CD-uri se vor înregistra aspecte de la activităţile proiectului şi fiecare
copil va primi câte un CD.
Modalităţi şi activităţi de diseminare:
 mese rotunde de informare a celorlaţi elevi din şcoală, a părinţilor, a celorlalte cadre didactice;
 miniexpoziţii cu materiale publicitare şi rezultate ale activităţilor desfăşurate;
 dialoguri deschise, schimburi de idei.
Impact (feedback concret) Pentru sondarea impactului se vor realiza diverse strategii:
observări curente, chestionare, discuţii cu participanţii la proiect.
 Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea unui mediu înconjurător curat, nepoluat;
 Lucrări realizate de copii din diferite materiale refolosibile;
 Implicarea cât mai multor factori educativi în iniţierea diferitelor acţiuni în scopul păstrării şi
protejării mediului înconjurător(să nu arunce gunoaie decât în locurile special amenajate, să protejeze
plantele şi animalele);
 Manifestarea spiritului de toleranţă şi cooperare între copii în realizarea activităţilor;
 Activitate concurs: ”Am învăţat totul despre NATURĂ?”
 Însuşirea unor termeni ecologici pentru exprimarea în situaţii de comunicare;
ACŢIUNI:
 ”Ocrotind natura, ocrotim viaţa”- masă rotundă pentru promovarea proiectului;
 Plantarea şi îngrijirea de copaci;
 Rolul pădurilor în reglarea climei planetei (acţiune comună);
 Poluarea distruge pădurea - lecţie experiment;
 ,,Pădurea, aurul verde”- vizionare materiale video - leptop;
 ,, Cercetaşii”- lecţie experiment;
 ,,Pădurea, plămânul planetei”- concurs expoziţie;
 Activităţi comune de ecologizare a unor spaţii;
 Montarea de panouri cu îndemnuri ecologice;
 1 Aprilie, ziua păsărilor - moment poetic;
 ”Pământul, casa noastră” (22 aprilie ziua Pământului);
 ”În armonie cu natura”- excursie la Poiana Mărului -
Baraj şi pădurea din împrejurimi.
Poluarea apelor - Proiectul „FLOPI„ în grădiniță
Prof. înv. preșc. Balea Livia-Valentina

Școala Gimnazială ”Avram Iancu” Abrud/G.P.P. Nr. 1, Abrud, Jud. Alba
Protejând planeta, vom salva singurul lucru pe care nu-l putem inlocui-VIAȚA!
Comunitatea este preocupată permanent de problemele sănătății umane, deoarece starea bună a
sănătății se consideră a fi unul din cele mai superlative valori a omenirii. Sănătatea și boala constituie
un proces fiziologic dinamic, inevitabil pentru fiecare individ. Din acest punct de vedere, reducerea
riscurilor pentru sănătate, întâi de toate a riscurilor determinate de mediul ambiant și de comportament
este principala măsură intervențională care poate contribui la prevenirea multor stări patologice.
Astfel, se poate defini că sănătatea individuală în măsura decisivă este rezultatul intervențiilor
organismului (cu particularitățile sale biologice) cu mediul înconjurător și ocupațional și factorii
determinați de modul de trai și comportamentul individual. Un mediu sănătos înseamnă un mediu curat,
în care să putem respira normal, în care să găsim apa cât mai limpede, cerul senin, plante și animale
146
sănătoase. Conservarea mediului reprezintă o necesitate stringentă a societății actuale. În interacțiunea

lor cu mediul, oamenii îl transformă, dar și ei înșiși se transformă, de aceea este bine să cunoască efectele
acțiunii lor asupra mediului și invers. Grădinița joacă un rol deosebit de important atât în informarea cât
și în formarea omului capabil să protejeze sănătatea mediului, protejându-și astfel propria sănătate.
Proiectul “Flopi” se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3 si 10 ani și reprezintă un
excelent material didactic pentru educație ecologică. Acest proiect a fost inițiat de Agenția Flămândă de
Mediu, organizație guvernamentală pentru protecția mediului din regiunea Flandra (Belgia), cu sprijinul
Comisiei Europene. Copiii din 13 țări, printre care și România, au făcut cunoștință cu peștișorul Flopi,
prin intermediul administrațiilor naționale de mediu: Austria (Agenția Federală de Mediu), Belgia
(Agenția Flămândă de Mediu), Bulgaria (Ministerul Mediului și Apei), Cipru (Serviciul pentru Protecția
Mediului – Ministerul Agriculturii, Resurselor Naturale și Mediului), Danemarca (Ministerul Mediului
și Energiei), Estonia (Centrul de Informare pentru Mediu), Germania (Agenția Federală de Mediu),
Ungaria (Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor), Irlanda (Serviciul Național pentru Informații de
Mediu), Italia (Agenția Natională pentru Protecția Mediului și pentru Servicii Tehnice), Olanda
(Ministerul Locuinței, Planificării Teritoriului și Mediului), România (Ministerul Apelor și Protecției
Mediului – Direcția Relații Publice), Slovenia (Ministerul Mediului și Planificării Teritoriului). Toate
țările participante sunt membre ale “Green Spider” - rețeaua europeană a comunicatorilor de mediu.
Cunoscând povestea lui Flopi, copiii învață să respecte și să protejeze mediul înconjurător, deoarece
Flopi pentru a fi sănatos, are nevoie, ca orice altă ființă, de aer curat și de apă curată.
Cum putem capta atenția unui grup de copii?
Copiii stau pe scăunele așezate în cerc. Educatoarea le arată broșurile, abțibildurile, jocul de
domino și afișele în care apare Flopi.
“Bună ziua tuturor. Eu sunt Flopi. Cred că nu m-ați mai văzut până acum. Poate credeți că sunt
un animal ciudat. Eu știu, însă, că sunt deosebit față de altele. Pot sa înot și să zbor foarte bine. Știu ce
credeți despre mine: că sunt un pește zburător! Așa este, numai că sunt mai deosebit decât un pește
zburător. Pot să zbor pe distanțe mai lungi, ca o pasăre. De aceea, am aripi. Unde sunt aripile mele? Ce
culoare au? Ce va place la mine? Pentru a înota, am o aripioara. Unde este ea? Am și codiță, ca a unui
delfin, care mă ajută să înot. Pot să și merg, dar foarte încet, ca un melc. Nu am piciorușe. Merg numai
în codiță și, ca să nu mă doară, port pantalonași.
Iubesc toate culorile naturii. Capul meu este verde, aripile sunt albastre, iar pantalonașii sunt
portocalii.Locuiesc într-un heleșteu, în mijlocul unei păduri mari. Pentru că pot să merg, să înot și să
zbor, am prieteni peste tot.”
“Cunoasteți și alți prieteni de-ai mei care știu să zboare?” (Insectele, păsările și liliecii);
“Cunoasteți și alți prieteni de-ai mei care știu să înoate?” (Peștii, rațele și gâștele); “Denumiți câțiva
dintre prietenii mei care pot să meargă!” (Iepurii, pisicile, melcii - ei merg foarte greu, ca și Flopi);
“Unele vietăți trăiesc atât în apă, cât și pe uscat. Ele pot să înoate și să meargă. Le cunoașteți?”
(Broscuțele, pinguinii, focile, salamandrele);“Sunt și alte vietăți care trăiesc atât în aer, cât și pe uscat.
Ele pot să zboare și să meargă. Le cunoașteți?” (Păsările); “Există și animale care înoată, zboară și merg.
Ca și mine. Le cunoașteți? (Unele păsări de apă, precum rațele, gâștele, pescărușii); Țineți minte că nu
toate animalele sunt prietene cu Flopi. De ce? Pentru că se hrănesc cu pești. Iar Flopi este un pește.
Focile, pinguinii și pisicile se hrănesc cu pești.
“Voi puteți zbura?/ Puteți merge?/ Puteți inota?”
Problema dezbătută:
Circuitul apei în natură este fără sfârșit. O întâlnim sub formă de vapori, care se ridică din mare.
Apa de ploaie cade pe Pământ, iar râurile o aduc înapoi în mare. Apa este sursa vieții pe Pământ.
Reprezintă mediul de viață pentru multe ființe care trăiesc în râuri, lacuri și mări. Datorită apei trăiesc
plantele, animalele și se dezvoltă agricultura. Din păcate, noi oamenii stricăm echilibrul natural și
poluăm apa.
În prezent, problema poluării apei este foarte gravă. Avem nevoie de apă curată și proaspată, fără
de care nici o formă de viață nu se poate dezvolta. Putem transforma apa sărată, din mare, în apă dulce,
dar procedeul este foarte scump. De aceea, deltele, mările, lacurile și râurile sunt locuri importante
pentru oameni. Acolo trăiesc pești și păsări.
• Explicăm copiilor termenul “poluare” (a apei).
• Explicăm copiilor ce este o deltă și le arătăm pe harta României unde se află Delta Dunării.
Rezumat “Flopi si apa”:
147
Flopi pleacă într-o călătorie și ajunge în apa murdară, plina de gunoaie aruncate de oameni. El se
îmbolnăvește din cauza murdăriei. Îl dor ochii, este palid și trist. Din fericire, Flopi este salvat de Petrică
și Oana. Flopi se reface într-un acvariu cu apă curată și proaspată.
Tatăl Oanei le spune copiilor de ce apa de unde a fost adus Flopi este murdară. Apoi, le spune
cum apa murdară poate deveni limpede și curată.
Apa are trei culori diferite, depinde de sursa din care provine: fabrică–apă roșie, gospodărie–apă
neagră, animalele din gospodărie–apă maronie. Apa este purificată în rezervoare și noi, oamenii, o
folosim din nou. Desigur, această poveste nu este chiar atât de simplă. Odată ajunsă în râuri, lacuri sau
mare, apa otravită omoară peștii și plantele. Tocmai de aceea, marile fabrici au instalații proprii de
purificare a apei, care apoi ajunge în natură. Agricultorii ar trebui să folosească mai puține îngrășăminte
și insecticide. De asemenea, ei nu trebuie sa arunce gunoiul de la animale pe malul apelor.
Flopi, Oana și Petrică îl ascultă foarte atenți pe tatăl Oanei. Ei sunt fericiți din nou, mai ales pentru
că au aflat că oamenii au soluții pentru a obține apă curată. Copiii promit că vor face tot ce le stă în
putință pentru a păstra apa curată.
Pentru a le demonstra cum se poluează apa, se implică copiii în realizarea unui experiment
foarte sugestiv.
Material didactic: o masă cu un acvariu plin cu apă de la robinet; diverse coșuri; un vas mic,
pentru prepararea acuarelelor; mânuși de cauciuc, care să fie folosite de către copii pentru a scoate
“deșeurile” din apă; cutii goale de conserve, sticle din plastic, diferite ambalaje etc; diverse substante
“poluante”: cafea; lapte; suc de portocale; acuarele; bucățele de pâine neagră.
Cum se procedează? Copiii stau pe scăunele așezate în cerc. Educatorul stă în picioare, lângă
acvariu. Se spune următoarea poveste:
“-Ați auzit cu toții povestea călătoriei lui Flopi, care s-a îmbolnăvit din cauza apei murdare. Apa
din acest acvariu este curată și limpede, dar apa râului este murdară și neagră. Cum a fost poluată apa
râului? Vă mai amintiți?”
Copiii aruncă diverse obiecte în apa din acvariu. Pe lângă cutiile de conserve, resturile de la
ambalaje, puteți turna în apă și acuarele, cafea, suc de portocale etc.
-Uitați-vă cât este de murdară apa!”
Copiii observă că apa se colorează. Resturile rămân pe fundul acvariului, sau plutesc pe apă.
-Acum apa este poluată! Credeți că peștii și plantele pot supraviețui în aceste condiții, în apa
murdară din acvariu? Unde se varsă apa murdară a râului? În care mare? Când afară este cald, înotăm
cu toții în mare. Pentru a nu ne îmbolnăvi, trebuie să păstrăm apa râului curată. Nu numai pentru noi,
dar și pentru animalele și plantele care trăiesc în apă.”
Cum se curață apa murdară?
-Dragi copii, ajutați-l pe Flopi să curețe apa. Trebuie să folosiți mânuși, pentru că apa este foarte
murdară Unde aruncăm resturile din acvariu? Separați-le în coșuri, pentru că aceste materiale se vor
recicla.(se explică termenul reciclare).Este apa curată acum?
-Nu. Apa este foarte murdară, cu toate că am adunat din acvariu toate cutiile de conserve și
resturile de la ambalaje.
-Credeți că acum peștii pot înota în apă? Ce trebuie să facem pentru a curăța iîntr-adevăr apa din
acvariu? Mai țineți minte ce v-a spus tatăl Oanei? V-a povestit despre rezervoarele mari, în care apa
murdară este purificată. Dar acum este prea tarziu! Apa râului nu mai poate fi limpede și curată.
148
Substanțele otrăvitoare din apa râului nu mai pot fi indepărtate. Ce se întamplă atunci? Animalele și
plantele mor.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, țineti cont de următoarele sfaturi:
 Nu aruncati substanțe otrăvitoare în apă!
 Faceți tot ce vă stă în putință pentru a menține apa curată!
 Utilizați numai produse biodegradabile (se explică termenul “Resturi biodegradabile-care
putrezesc în apă fara a îmbolnăvi peștii sau plantele acvatice, resturile alimentare-pâine, legume, hârtia,
lemnul. etc; Resturi nedegradabile-care nu putrezesc în apă, ci afectează sănătatea și chiar viața peștilor
și plantelor acvatice: otrava, vopseaua, uleiul de motor, sticla, cutiile de conserve, plasticul, filmele etc).
 Când spălați vasele sau rufele folosiți cât mai puțin detergent;
 Aveți grijă ca părinții voștri să nu arunce în apă baterii de mașină uzate, ulei de mașină ars sau
otravă;
 Nu lăsați robinetul să curgă degeaba. Când vă spălați pe dinți, folosiți o căniță pe care o umpleți
cu apă;
 Este mai bine să faceți un duș, decât o baie. Este mai sănătos pentru organism și economisiți
apă;
 Sfătuiți-vă părinții să repare instalațiile sanitare, astfel încât apa să nu se risipească;
 Când spălați mașina, nu folosiți furtunul. Umpleți o galeată cu apă și folosiți un burete.
 Dacă aveți posibilitatea, este bine să strângeți apa de ploaie, pe care să o folosiți la spălatul
mașinii, sau în alte activități casnice.
Bibliografie:
 Chirilă, Elisabeta, Protecţia mediului, Ovidius University Press, 2000, Constanţa;
 Toma Liana Doina, Ecologie şi protecția mediului, Ed. "PIM", 2009, Iaşi;
 Cîrţînă Daniela, Poluarea apelor, Ed. SITECH, 2005, Craiova.
 Prezentare ppt, Ministerul apelor și protecției mediului – Flopi și apa.
Opţional ”Micii naturalişti – PRONATURA”
Profesor învăţământ primar, Bădărău Daniela

Şcoala Gimnazială ”Calistrat Hogaş” Roman, judeţul Neamţ
ARGUMENT În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea şi

educarea elevilor în spiritul unor responsabilităţi umane care vizează protecţia mediului înconjurător.
Absenţa sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanşa o criză
ecologică cu consecinţe catastrofale pentru omenire. Iată de ce socotim că formarea conştiinţei şi
conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ, şcolar şi
extraşcolar. Educaţia ecologică se face începând cu primii ani de viaţă, în familie, în grădiniţă şi, apoi,
la şcoală.
La intrarea în şcoală, copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social şi familial în
care trăiesc. Treptat, ei dispun de un orizont mai larg de cunoştinţe şi posibilităţi de înţelegere mai mari
şi, astfel, pe măsură ce cresc, educaţia lor ecologică se aprofundează. Şcoala este chemată să determine
nu numai sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de protejare
a mediului înconjurător. Este o obligaţie primordială, o datorie de onoare a tuturor cetăţenilor planetei,
cunoaşterea ansamblului de ocrotire a acesteia.
Prin diferitele discipline incluse în procesul de învăţământ putem să convingem pe fiecare elev
de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi să le formăm conduita ecologică
modernă. Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul lecţiilor de ştiinţe, menite să înlesnească
înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a proceselor esenţiale de întreţinere a vieţii, a legăturilor
indisolubile dintre plante – animale – mediu, al celor de geografie dar şi, ocazional, în cadrul unor lecţii
de educaţie civică, limba română, educaţie muzicală, educaţie plastică, istorie etc.
Introducerea unei discipline opţionale, sub genericul Micii naturalişti – ProNatura, este o
modalitate deosebit de eficientă în acest scop. Contribuţii de seamă la educaţia ecologică pot aduce
149
activităţile extraşcolare. Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în
contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în
familie, la şcoală şi în societate, tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim.
Dintre modalităţile folosite de mine, în afara clasei, în scopul educării ecologice:
- excursii şi vizite pentru a constata situaţia în care se află mediul local şi de a întreprinde, pe măsura
puterilor noastre, acţiuni în sprijinul măsurilor adoptate de organele de stat pentru apărarea mediului;
- acţiuni de igienizare şi înfrumuseţare a şcolii, a parcurilor;
- crearea unui colţ viu în clasă sau şcoală;
- acţiuni de colectare a hârtiei, sticlei, deşeurilor textile şi, mai ales, a ambalajelor din materiale sintetice;
- acţiuni de popularizare ocazionate de sărbătorirea Zilei Pământului: serbări, expoziţii de desene şi
creaţii plastice ale copiilor inspirate de vasta problematică a protejării mediului.
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la convingerea că
mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi – 5 iunie – numai de ecologi, biologi, silvicultori etc.,
nu numai prin protejarea plantelor şi animalelor, ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an, în fiecare
clipă a fiecărei zile, de către toţi locuitorii Planetei.
Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a
tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.
STANDARDE DE PERFORMANŢĂ
1. Descrierea caracteristicilor mediului înconjurător şi a fenomenelor observate
2. Formularea unor judecăţi logice şi adevărate cu privire la cauzele şi efectele fenomenelor din
natură
3. Adoptarea unor comportamente, în consens cu legile naturii
4. Comunicarea într-un limbaj adecvat a ideilor ştiinţifice dobândite prin investigarea şi
explorarea mediului înconjurător
5. Realizarea unor demersuri pozitive în relaţia om-natură
ACTIVITĂŢI FINALIZATOARE
1. Realizarea unui catalog al plantelor / animalelor din zonă;
2. Portofoliul Prietenii naturii – colecţie de materiale informative referitoare la protecţia
mediului;
a. colectarea şi realizarea de materiale publicitare: postere, afişe, pliante, articole din presă;
b. prezentarea unor acţiuni concrete de înfrumuseţare şi protejare a mediului;
c. propuneri de măsuri pentru protecţia mediului ( în zona şcolii, în parcuri, sat, cartier etc.).
OBIECTIVE CADRU
1. Dezvoltarea capacităţii de explorare / investigare a mediului înconjurător, folosind instrumente
şi proceduri adecvate
2. Dezvoltarea unor atitudini / comportamente favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediu
3. Cultivarea capacităţii de cooperare, în scopul protejării mediului
4. Dezvoltarea interesului pentru realizarea unui mediu echilibrat
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
1.1. - să observe / să - explorarea mediului natural, a ecosistemelor din zonă, în diferite anotimpuri;
descrie elemente ale - consultarea unor materiale bibliografice, albume, atlase botanice şi
mediului zoologice, pentru identificarea plantelor şi animalelor din zonă;
înconjurător, - drumeţii, excursii;
caracteristici ale - recoltarea de probe de apă, sol, plante bolnave;
diferitelor - lucrări practice de confecţionare a unor machete reprezentând plante, forme
ecosisteme din zonă; de relief;
- realizarea unor colecţii de plante, frunze, insecte;
1.2. – să efectueze Măsurarea temperaturii apei, solului, aerului;
experimente simple - fişe pentru portofolii;
pentru a descoperi - excursii şi expediţii pentru cunoaşterea mediului natural apropiat;
transformări şi - observarea dirijată a unor imagini;
reacţii ale mediului - joc de rol: Călătorie în adâncul apelor;
la diferiţi factori - colectarea de probe de sol: Micul geolog;
- rezolvarea unor teste, chestionare, având ca suport informaţii, imagini;
150
poluanţi, naturali şi - observarea şi compararea caracteristicilor vizibile ale mediului poluat cu ale
artificiali; celui nepoluat, ale unor plante şi animale bolnave cu ale altora sănătoase;
- realizarea de investigaţii în mediul înconjurător, pe teme date, utilizând fişe
sau desene;
1.3. – să utilizeze - selectarea şi comentarea unor fragmente din opere literare ştiinţifice;
proceduri de - vizionarea de filme documentare;
înregistrare a unor - vizită la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Roman;
caracteristici şi - întâlniri cu meteorologi, geologi;
fenomene observate - organizarea unor cercuri: Micul geolog, Micul astronaut;
în mediul - ex. de realizare a unor tabele, schiţe, diagrame pentru înregistrarea datelor
înconjurător; măsurătorilor şi observaţiilor efectuate;
- completarea unor fişe de observaţie date;
- utilizarea unor simboluri şi termeni specifici ştiinţelor naturii;
- alcătuirea unor liste cu plante şi animale specifice ecosistemelor din zonă;
2.1. – să perceapă - lecturarea şi comentarea unor articole referitoare la alunecări de teren,
existenţa unor inundaţii, incendii naturale, furtuni, uragane;
interacţiuni între om - observarea unor desene, experimente, activităţi umane, în scopul stabilirii
şi mediu, în vederea influenţei omului asupra mediului şi a mediului asupra omului;
diferenţierii - joc de rol;
acestora; - concurs: Curiozităţi ale naturii;
- realizarea unor colecţii de imagini ( cutremure, erupţii vulcanice );
- lecturi, imagini, filme, diapozitive;
- vizionarea şi comentarea unor filme, emisiuni TV, articole din ziare care au
ca temă poluarea;
2.2. – să identifice - observarea unor imagini adecvate temei;
surse de poluare în - ex. de stabilire a relaţiei cauză-efect;
mediul înconjurător; - studiu de caz;
- joc de rol cu adoptarea unui comportament în situaţii imaginare de criză;
- ex. de clasificare a efectelor pozitive şi negative;
- vizionarea şi comentarea unor filme, emisiuni TV, articole din ziare care au
ca temă poluarea;
- lecturi, imagini, filme, diapozitive;
2.3. – să - realizarea unei expoziţii cu desene pe teme diverse: Furtuna, Incendiul,
construiască Seceta, Vulcanii;
enunţuri simple - ex. de recunoaştere a plantelor medicinale, a plantelor şi animalelor ocrotite
despre măsurile de de lege;
protecţie a mediului - realizarea unor instantanee, folosind cameră video sau aparat foto;
în ţara noastră; - identificarea pe hărţi şi albume a unor rezervaţii şi parcuri naturale din ţara
noastră;
- memorarea unor poezii adecvate;
- discuţii pe baza unor lecturi, imagini, emisiuni care prezintă rezervaţii
naturale şi frumuseţi ale ţării noastre;
2.4. – să identifice - comentarea unor situaţii reale sau imaginare;
reguli şi norme de - discutarea în clasă a unor reguli de protejare a naturii în diferite situaţii: în
comportament excursie la munte, la pădure, la mare, la pescuit etc.
ecologic în diverse - jocuri de rol, rebusuri;
situaţii;
3.1. – să participe - ex. de formulare de întrebări şi răspunsuri;
activ în cadrul unui - jurnal de lectură;
grup pentru - elaborarea de proiecte individuale şi de grup;
investigarea unei - drumeţii cu scop de observare, investigare;
situaţii de natură - asumarea de roluri în cadrul grupului de investigare;
ştiinţifică; - exprimarea unor opinii, propuneri, sugestii, vizând protejarea mediului;
- povestirea unor întâmplări trăite în mijlocul naturii;
151
3.2. – să-şi exprime - plantare de pomi, flori, plante medicinale – culturi ecologice - , îngrijirea
grija şi dragostea plantelor din grădina şcolii, din ghivece, din curtea personală;
faţă de mediu, prin - activităţi de curăţare şi îngrijire a mediului înconjurător de elementele
activităţi individuale poluante – deşeuri;
şi de grup; - concursuri pe teme de protecţie a mediului;
4.1. – să manifeste - joc de rol: Convinge-te!
curiozitate şi interes Ce pot face copiii pentru un aer curat?
faţă de natură; Gândeşte şi răspunde!
Baloane de săpun!
- ex. de formulare de întrebări şi răspunsuri;
- jurnal de lectură;
- prezentarea unor curiozităţi din lumea plantelor şi a animalelor;
- prezentarea unor albume – reproduceri de artă cu subiecte din natură;
4.2. – să - realizarea de afişe, postere, fotomontaje, indicatoare, plăcuţe cu date despre
popularizeze reguli zonele, plantele şi animalele protejate;
şi exemple de - creaţii artistico – plastice: compuneri, poezii, desene, fotografii despre
comportament mediul înconjurător;
ecologic; Învăţarea şi prezentarea de versuri, cântece, scenete, piese de teatru, teatru de
păpuşi, dansuri pe teme de ocrotire a naturii;
CONŢINUTURI ALE ÎNVĂŢĂRII
1. Natura şi complexitatea ei
2. Deteriorarea mediului. Cauze. Dezastre naturale
3. Poluarea mediului
- Ce înseamnă poluare?
- Poluarea apei, a aerului, a solului, poluarea fonică
- Poluarea naturală şi poluarea artificială
- Prevenirea poluării mediului înconjurător
4. Protecţia naturii în ţara noastră. Organisme naţionale şi internaţionale pentru protecţia mediului
- Plante ocrotite
- Animale ocrotite
- Parcuri şi rezervaţii naturale
5. Plantele medicinale şi poluarea
6. Efecte ale soarelui asupra plantelor
7. Activităţi practice de cunoaştere şi îngrijire a mediului înconjurător
- Plante şi animale din zonă
- Ecosisteme locale – caracterizări, grad de poluare
- Cultivarea plantelor de ghiveci
- Confecţionarea de postere, pliante pe teme de protecţie a mediului
- Colţul viu
- Plantare de pomi
- Îngrijirea spaţiilor verzi din jurul şcolii, din jurul locuinţei
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT UTILIZATE
1. Planşe didactice
2. Harta României şi harta judeţului Neamţ
3. Globul pământesc
4. CD-uri din colecţia revistei Terra
5. Soft-uri educaţionale
6. Poveşti şi legende despre plante şi animale
7. Curiozităţi şi taine din viaţa plantelor şi a animalelor
8. legende geografice şi istorice ale poporului român
9. Terra – planeta vie
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ
1. Crăciun, Boris, Ilaş, Ioan, Almanah geografic şi istoric pentru elevi, Casa Editorială Regina, Iaşi,
2007
152
2. Crăciun, Boris, Legendele geografice şi istorice ale poporului român, Ed. Porţile Orientului, Iaşi,
2004
3. Cătrună, Liliana, Cătrună, Mandizu-Gheorghe, Lumea vie, Comorile naturii, Universul – lumea în
care trăim, Ed. Coresi, Bucureşti, 2005
4. Dumitrescu, Florica, Stănculescu, Carmen, Natura pe înţelesul copiilor, Ed. Carminis, Piteşti, 1998
5. Miron, Elena, Promovarea obiectivelor educaţiei pentru mediu în învăţământul primar, Casa
Editorială Demiurg, Iaşi, 2006
6. Neagu, Anca, Terra, planeta vie, Ed. Casa Editorială Regina, Iaşi, 2004
7. Pop, Ionel, Priviri în atelierul naturii, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 198
8. Varvara, Mircea, Dumitru, Curs de ecologie, vol. I, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1999
9. Vorniceanu, Claudia, Din tainele şi curiozităţile mediului înconjurător, Casa Editorială Regina Iaşi,
2004
10. *** Colecţia de reviste Terra, lumea pe care o descoperim şi VCV-urile corespunzătoare
11. *** Colecţia de C.D.-uri de la Editura Edu Soft,

MODALITĂŢI DE EVALUARE
1. Realizarea unui catalog al plantelor / animalelor din zonă;
2. Portofoliul Prietenii naturii – colecţie de materiale informative referitoare la protecţia mediului;
d. colectarea şi realizarea de materiale publicitare: postere, afişe, pliante, articole din presă;
e. prezentarea unor acţiuni concrete de înfrumuseţare şi protejare a mediului;
f. propuneri de măsuri pentru protecţia mediului ( în zona şcolii, în parcuri, sat, cartier etc.).
3. Realizarea de afişe, postere, fotomontaje, indicatoare, plăcuţe cu date despre zonele, plantele şi
animalele protejate;
4. Creaţii artistico – plastice: compuneri, poezii, desene, fotografii despre mediul înconjurător;
5. Învăţarea şi prezentarea de versuri, cântece, scenete, piese de teatru, teatru de păpuşi, dansuri pe
teme de ocrotire a naturii.
Zona de recreere
Prof. Bătinaș Adriana / Prof. Zegreanu Gianina,
Colegiul Național ”George Coșbuc” Cluj-Napoca, Cluj
Educația ecologică se realizează interdisciplinar în funcție de particularitățile de vârstă ale

elevilor,având ca obiective, oferirea de soluții practice pentru ameliorarea calității mediului ambiant,
pentru a manifesta comportament etic – civic și a forma deprinderi de ocrotire a naturii; pentru a elabora
proiecte utilizând noțiuni specifice; pentru a promova un comportament echilibrat între individ și mediul
natural, înțelegând consecințele în raport cu starea de sănătate a mediului.
Șansa de a participa la Proiectul Zona de recreere din curtea Colegiului Național GEORGE
COȘBUC, din Cluj- Napoca a dus la implicarea elevilor pentru a găsi soluții, pentru a se responsabiliza
atitudinea omului față de natură. Activitățile practice sunt deosebit de importante în educația elevilor,
astfel, activitatea de amenajare a colțului naturii, ca spațiul de
recreere în pauze, i-a determinat pe elevi să fie extrem de
implicați.
La final de noiembrie 2018, a avut loc inaugurarea
proiectului propus de școala noastră, câștigat în urma
Concursului național de proiecte De-a Arhitectura în școala
mea, în prezența elevilor implicați, a conducerii școlii, a
vicepreședintelui OAR (Organizația Arhitecților din România), a doamnelor arhitecte Anca Virginaș,
Andreea Șușman și a prof. A. Bătinaș, prof. G. Zegreanu. Proiectul a parcurs toate etapele: idee,
proiectare, cereri de finanțare și implementarea.
153
După analiza spațiilor comune s-a ales colțul sud- estic al școlii în formă de L , delimitat de
clădirea Centralei Termice, pentru a fi amenajat. Cu sprijinul D-lui Director prof. Valentin Maxim Oros,
a doamnelor prof. Adriana Bătinaș și prof. Gianina Zegreanu, proiectul a vizat decorarea peretelui
centralei, de către elevii de liceu, cu tema Natură versus tehnologie. ”Lucrarea liceenilor reprezintă
un simbol al generației actuale, un mesaj pentru dorința de frumos în lumea tehnologiei. (Dana
Novăcescu,președinta Consiliului Elevilor, cls a 11-a).” Mesajul nostru are mai multe nivele de
lectură,susținând faptul că tot ce e natural oricum va găsi o cale să răzbată ,prin contrastul dintre formele
stilizate și cele organice” (Cătălina Milea, autoarea conceptului decorativ, cls a 11-a). Elevii de gimnaziu
au colaborat cu liceenii pentru a realiza zona de receere dorită. S-a realizat un amfiteatru cu două trepte,
confecționat dintr-o structură metalică, cu plăci de tip Tego și OSB, iar acccesoriile au fost realizate din
materiale reciclabile, mese din euro-paleți și tabureți din cauciucuri vopsite, cu șezut din cordelină
împletită, sponsorizați de colectivul condus de prof. Gianina Zegreanu, împreună cu mesteacănul pletos,
pentru a decora și umbri zona de relaxare.
Zona verde are o importanță igienico-sanitară deosebită, cu rol estetic, intervenind ca factor
decorativ și arhitectural important în igiena mediului, acționând favorabil asupra stării de bine a elevilor.
Competiția de proiecte civice ”Îmi pasă, particip, mă implic”
Prof. Coordonator, Bernicu Gabriela

Colegiul Național ”Andrei Bârseanu” Brașov
1. Tema: Alexis - cofetăria sănătății copiilor

Tema este prezentată de echipa Alexis, formată din elevi ai clasei a XI-a Be, Colegiul Național
Andrei Bârseanu Brașov.
154
2. Obiective urmărite
- crearea de abilități noi, care să le includă și pe cele
de alegere corectă a mâncării sănătoase,
- oferirea de informații - suport pentru prevenția
obezității infantile,
- oferirea de informații - suport pentru prevenția
diabetului.
3. Problema semnalată (cu detalii referitoare la
consecințele ei)
- Apariția numeroaselor cazuri de diabet și
obezitate în rândul copiilor mici.
4. Descrierea soluției propuse (valoarea ei în rezolvarea problemei)
- încheierea de barter-uri cu firmele vegan din oraș ( publicitate versus spațiu și produse)
publicitate
produs
e
- prepararea și servirea + oferirea informațiilor se va face de către echipa de voluntari.

5. Strategii de aplicare – educația privind alimentația sănătoasă
Educația copiilor privind
alimentația sănătoasă și
descurajarea consumului de băuturi
carbogazoase are efecte doar pe
termen scurt și mediu asupra
obezității la copiii de vârstă
școlară, fără a avea un impact
major pe termen lung. Cercetătorii
au ajuns la concluzia că la trei ani
după încheierea programului de
educație privind alimentația
sănătoasă, impactul acesteia
dispare total. Cofetăria Alexis
apelează la voluntari pentru a
explica rolul alimentației sănătoase
întărind prin imagini și model
personal cele spuse.
Pofticioşii care suferă de
diabet nu mai au de ce să îşi facă
griji. Şi persoanele aflate în luptă
cu kilogramele au liber la dulciuri în cofetăria Alexis. Produsele sunt făcute cu o cantitate mai mică de
făină decât cea folosită în reţetele clasice. „Nu folosim deloc prafuri. Folosim doar frişcă naturală -
din lapte şi avem un înlocuitor special pentru untul din cremă. Prăjiturile sunt foarte uşor digerabile, nu
sunt deloc greţoase”, spune Roberta Bocoș, directorul cofetăriei. În plus, gustul prăjiturilor dietetice nu
diferă de duciurile făcute după reţeta clasică. Singura diferenţă este la numărul caloriilor, care în cazul
155
produselor de regim este mult mai mic. „Un

Cremşnit, de exemplu, are 27 grame de
carbohidraţi, faţă de 40 - 45grame, câţi are o
prăjitură care nu e dietetică. Automat şi
numărul de calorii scade considerabil”,
completează Roberta. Roberta are mama
diagnosticată cu diabet, iată și motivul ideii
sale de afaceri!
Pentru persoanele ocupate Cofetăria
Alexis pune la dispoziție site-ul său, unde se
pot face comenzi online.
6. Resurse necesare -
materiale, de timp, umane
Resurse temporale: 12 luni
Timpul este afectat pentru culegere de
fonduri (târguri de prăjituri) și realizarea de
cursuri pentru voluntari – informații oferite
de cadre specializate (medici și psihologi
voluntari).
Materiale: materie primă pentru
producerea alimentelor/zilnic.
Voluntari: 3 pers./zi.
7. Anexe (imagini, extrase din presă, date statistice, etc.)
Bune practici în educația pentru

protecția mediulu
”Inestimabila pădure!”
Prof. ing. Bodea Bogdan
Colegiul Tehnic Nr.1 Vadu Crișului,
Bihor
156
MOTTO: „Când aud glasul unei păduri

tinere pe care am plantat-o cu propriile-mi
mâini, simt că însăşi clima se află în parte sub
stăpânirea mea şi, că dacă peste o mie de ani
omul va reuşi să fie fericit, acest lucru mi se
va datora întrucâtva şi mie.” (Anton Cehov)
Mândra crăiasă verde își întinde brațele
cuprinzând dealurile și munții , acoperindu-le
cu mantia sa fâșnitoare. Lumina își trimite
razele printre ramurile puternice ale copacilor,
creând o perdea strălucitoare asemenea unui
curcubeu strălucitor.
Ochii sunt vrăjiți de culoarea și
prospețimea peisajului care te atrage ca un
magnet încât nu mai vrei să pleci, ci să te lași,
în voia acelei forțe care te ispitește să pătrunzi
tot mai adănc în taina pădurii.În mijlocul acestui paradis pământesc te simți protejat de orice pericol,
mândra crăiasă te cheamă la sânul ei și te face să uiți tot ceea ce e suferință sau durere în acestă viață.
,,Medicamentul” cel mai eficient pentru angoasa și stresul cotidian este o plimbare în mijlocul naturii.
Pornind la drum printre copacii impunători, ca niște moșnegi înțelepți care stau la sfat si povestesc
întâmplări de demult, ți se pare că ai pătruns într-un tărâm necunoscut, neatins încă de mâna omului.
Acest tărâm oferă din bunătățile și frumusețile sale, fermecându-ți ochiul cu priveliștile sale
încantătoare. Steluțele verzi foșnind la adierea vântului, culorile vii ale florilor, susurul izvorului, trilul
pasărilor, cerbii purtându-și coroana de împărați ai codrilor,sunt comorile acestui tărâm tainic. O
plimbare într-un astfel de loc te convinge că merită să trăiești.Aceste lucruri reprezintă frumusețea și
bogăția vieții. Foșnetul frunzelor, mișcarea lină a ierbii și a florilor, jocul veverițelor și cântecul
privighetoarei te copleșesc.
Revenind la realitate, în lumea informatizată și mecanizată a oamenilor, nu pot să nu mă întreb:
Cum putem noi, oamenii, să distrugem această oază de liniște și armonie?! Din păcate unii, in goana lor
după avuție, uită de valoarea inestimabilă a pădurilor tăind copacii și neținând seama de nimic. Nu
degeaba pădurea a fost numită ”aurul verde”. Pădurea iși merit pe deplin această denumire prin tot cee
ce ne oferă. Noi nu știm să prețuim îndeajuns toate comorile oferite de această mândra crăiasa.
Se impune un mai bun management al pădurilor, o mai mare grijă pentru protejarea și prețuirea
bogățiilor naturii. Fiecare dintre noi trebuie să depunem eforturi pentru a ne asigura viitorul , iar viitorul
nostrum depinde de natură, de resursele naturale și nu în ultimul rând de pădure.
Prin implementarea proiectului „Bune practici în protecția mediului” ne-am propus să avem grijă
de acestă inestimabilă bogăție, pădurea, dar și să o folosim în rezolvarea unor probleme de mediu
identificate în arealul adoptat.
Astfel, elevii de la Colegiul Tehnic Nr.1 Vadu Crișului au plantat în zona Runc, unde s-au facut
taieri rase, 2000 de puieți de molid,aceștia prinzându-se în totalitate.
Motto: „Acela care plantează copaci iubește și pe alții, nu numai pe el.”

157
Aportul pozitiv al proiectului constă în implicarea elevilor ca participanţi activi, implicare ce se

va finaliza atât prin asimilarea de noi cunoştinţe legate de natură şi protecţia mediului, cât şi prin
clarificarea valorilor, formarea de atitudini, capacităţi şi deprinderi necesare unei vieţi trăite în armonie
cu natura, conturarea unui comportament eco-responsabil.
Elevul, privit ca viitorul cetăţean în devenire, prin această educaţie se modelează sprijinit fiind în
acţiunile lui de comunitatea locală, formându-şi nu numai un punct de vedere obiectiv asupra realităţii
înconjurătoare, dar va fi şi capabil să se implice ca participant activ în generarea unor soluţii eficiente şi
rezolvarea problemelor de mediu. Specificitatea proiectului constă în aplicarea unor strategii interactive
de relaţionare directă la mediu, prin care elevii sunt puşi în situaţia concretă de a observa, analiza,
investiga fenomene şi procese din mediu, exersând deprinderi de muncă intelectuală concomitent cu
muncă de teren, nu doar luarea unor decizii, dar şi consecinţele pe termen scurt şi lung ale acestora
asupra naturii, însuşirea unor reguli de „bune practici” în adoptarea unui areal, impactul omului asupra
mediului înconjurător.
În cadrul proiectului elevii au posibilitatea de a valorifica creativitatea, imaginaţia, munca în
echipă, competiţia, învăţarea prin descoperire, ei însuşind astfel modele pozitive de gândire şi acţiune a
omului faţă de natură, dezvoltându-şi simţul responsabilităţii unui cetăţean eco-civic în devenire.
Acest proiect are ca grup ţintă principal elevi de vârstă şcolară, dar implicând şi comunitatea
locală, totodată şi educarea adulţilor prin intermediul copiilor. Antrenarea părinţilor în activităţile
extraşcolare cu caracter ecologic determină extrapolarea comportamentului ecologic la nivelul
comunităţii locale asigurând generarea şi punerea în practică a unor soluţii viabile pentru
restabilirea/păstrarea echilibrului ecologic în natură nu doar în prezentul apropiat, dar şi în viitorul
îndepărtat.
Aportul pozitiv al proiectului constă în implicarea elevilor ca participanţi activi,implicare şi se va
finaliza atăt prin asimilarea de noi cunoştinţe legate de natură şi protecţia mediul căt şi clarificarea
valorilor, formarea de atitudini capacităţi şi deprinderi
necesare unei vieţi trăite în armonie cu natura,
conturarea unui comportament ,, eco – responsabil
’’.Elevul privit ca viitorul cetăţean în devenire prin
acesta educaţie se modelează sprijinit fiind în acţiunile
lui de comunitatea locală formându-şi nu numai un
punct de vedere obiectiv asupra realităţii
înconjuratoare dar şi capabil să se implice ca participant
activ în generarea unor soluţii eficiente şi capabil să se
implice ca participant activ în generarea unor soluţii
eficiente şi rezolvarea problemelor de mediu
specificitatea proiectului constă în aplicarea unor
stategii interactive de relaţionare directă la mediu prin
care elevii sunt puşi în situaţia concretă de a observa,
analiza, investiga fenomene şi procese din mediu, exersînd deprinderi de muncă intelectuală
concomitent cu munca de teren, nu doar luarea unor decizii dar şi consecinţele pe teremen scurt şi lung
ale acestora asupra naturii, însuşirea unor reguli de „bune practici” în adoptarea unui areal, impactul
omului asupra mediului înconjurator. În cadrul proiectului elevii au posibilitatea de a valorifica
creativitatea, imaginaţia, munca în echipă, competiţia, învaţarea prin descoperire, ei însuşind astfel
modele pozitive de gândire şi acţiune a omului faţă de natura , dezvoltăndu-şi simţul responsabilităţii
unui cetăţean eco-civic în devenire.
În pădurea din apropierea școlii am realizat activități de ecologizare și am încercat să-i
conștientizăm pe oameni să nu mai arunce deșeuri în pădure.
Pentru reducerea eroziunii în suprafață și în adâncime, am apelat la funcțiile de protecție exercitate
de pădure.Pădurea este ecosistemul terestru cu cea mai mare capacitate de protecție, de aceea am ales
împădurirea terenului degradat ca o soluție de diminuare a problemelor de mediu întâlnite, respectiv
eroziunea în suprafață și în adâncime, alunecari de teren, viituri torențiale.
158
Noi ne-am gândit și la animalele sălbatice

care populează pădurile și le-am oferit hrană în
perioadele mai dificile de iarnă.Astfel le-am dus
trifoi uscat și știuleți de porumb pe care le-am pus
în locurile frecventate de acestea.
În zona noastră se întâlnesc căprioare,
mistreți, iepuri sălbatici, fazani, îar în ultima
perioadă, în iernile grele au coborăt și cerbii
carpatini.
De asemenea am populat râurile care
străbat pădurile cu puiet de păstrăv, deoarece
fectivele de salmonide s-au redus foarte mult
în ultima perioadă datorită braconajului, dar și
a poluării cu aluviunile transportate de la
haldele de steril.
Pădurea oferă omului, în afară de lemn,
și alte produse cum ar fi: ciupercile
comestibile, fructe de pădure, plante
medicinale, rășini, produse tanante.De aceea
nu trebuie să ne gândim la defrișarea acesteia
și obținerea unor câștiguri imediate ci la
gospodărirea durabilă a padurilor.Chiar și la
recoltarea ciuperilor, plantelor medicinale și a
fructelor de pădure vom respecta niște reguli
ecologice pe care le vom disemina și la populația
locală, exploatarea nerațională a acestora putând
duce la dispariția lor.
Din perspectiva viitorului, educaţia ecologică este o educaţie prin şi

pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare la diferite
niveluri de şcolarizare, finalizându-se cu formarea unei atitudini
comportamentale conştientizate, conform căreia viaţa generaţiei de mâine
depinde într-o mare măsură de opţiunile sale.
Motto:
„Copiii învață bunătatea de la natură, iar rautatea de la oameni.”
(Nicolae Iorga)
PRIETEN AL NATURII
Prof. Bradea Teodora
Liceul Teoretic nr. 1 Bratca, Bihor
Întotdeauna oamenii au fost fascinaţi de frumuseţea naturii, de culorile de apus de soare sau de
haosul unei furtuni şi au fost inspiraţi de a descrie minunile pe care le-au simţit în jurul lor. Privind
natura, ne dăm seama că suntem parte integrantă a ei.
159
Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie menţinută şi

transformată într-o puternică dorinţă de a cunoaşte, înţelege şi ocroti natura. Sentimentele şi
atitudinile copiilor faţă de natură trebuie sa fie de respect şi grijă, având în permanenţă convingerea că
oamenii sunt parte integrantă din natură şi nicidecum superiorii acesteia. Pentru ei, aceasta se descoperă
în toată splendoarea, prospeţimea şi utilitatea ei, nu numai ca un spectacol , ci şi ca un laborator
continuu, trezindu-le în suflete emoţii puternice.
Observând-o, îndrăgind-o şi înţelegându-i tainele, copilul se transformă într-un viitor apărător şi
protector al naturii, învăţând de mic s-o privească cu ochii simţului şi raţiunii, s-o înţeleagă şi s-o
preţuiască. Poate mai mult ca niciodată avem nevoie astazi de o schimbare, nu doar de atitudine ci de
mentalitate. Şi cu cine să începem dacă nu cu cea mai frageda vărstă? Copiii trebuie educaţi să iubească,
să ocrotească natura şi să trăiască in armonie cu ea. Ei trebuie să ştie ca orice copac plantat înseamnă o
gura de aer proaspăt si o încercare infima de a reechilibra ecosistemul. Trebuie să luptăm pentru o natură
frumoasă, curată şi sănătoasă pentru că de sănătatea ei depinde sănătatea noastră, a copiilor noştri, a
generaţiilor viitoare. Pornind de la aceste considerente am găsit oportun să iniţiem proiectul ,,Prieten
al naturii” şi să desfăşurăm activităţi care sa-l apropie pe copil de natura, să înveţe s-o iubească şi s-o
ocrotească.
Scopul proiectului este de a educa şi forma preşcolarii şi şcolarii în vederea formarii unor
comportamente şi atitudini ecologice de ocrotire, protejare şi conservare a naturii. Realizarea unui
parteneriat între instituţii diferite având ca scop educarea unei personalităţi armonioase, în concordanţă
cu cerinţele şi provocările mileniului.
Obiective
Privind şcolarii:
O1-Sprijinirea copilului pentru a manifesta interes si curiozitate pentru mediul inconjurator,
formarea unei conduite ecologice in relatia cu mediul.
O2-Sprijinirea copilului de a interactiona cu mediul, de a – l cunoaste, de a –l stapanii prin
explorare, incercari, exercitii;
O3-Stimularea copilului pentru a desfaşura activităţi cu caracter experimental si demonstrativ
prin care să contribuie la pastrarea sanatatii mediului în care traieşte ( ingrijirea unor spatii verzi,
cultivarea copacilor, arbustilor, plantelor ornamentale)
O4-Dezvoltarea capacitatii de cunoastere, investigare si intelegere a mediului inconjurator,
formarea si consolidarea unor abilitati practice specifice nivelului de dezvoltare motrica ;
O5-Imbogatirea vocabularului activ cu termeni specifici mediului, activitatilor de ingrijire a
plantelor, a copacilor ;
O6-Insusirea unor norme de comportament ecologic, specifice asigurarii echilibrului dintre
sanatatea individului, a societatii si mediului si formarea unei atitudini dezaprobatoare fata de cel care
incalca aceste norme ;
O7-Sprijinirea copilului în înţelegerea si receptarea frumosului din natură prin propria
interpretare, stimularea imaginaţiei şi creativităţii ;
Privind cadrele didactice :
O8-Familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a copilului pentru desfasurarea
unor activitati cu caracter ecologic in vederea insusirii unor cunostinte din domeniul respectiv ;
O9-Abilitarea cadrului didactic cu capacitatea de a construi un mediu educational care sa
motiveze copilul in procesul de protejare a naturii ;
Privind părinţii si alţi factori educaţionali:
O10-Constientizarea parintilor si a altor factori educationali din cadrul comunitatii cu privire la
rolul lor în formarea şi dezvoltarea propriilor copii ;
O11-Cresterea implicarii parintilor si a altor factori educationali din cadrul comunitatii in
activitatea gradinitei si in crearea unui mediu sigur si sanatos pentru copii;
O12-Implicarea autoritatilor locale si a altor factori ai comunitatii in realizarea problemelor
administrativ financiare care vor aparea pe parcursul derularii acestui proiect.
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:
160
Activitatea Grup Termen Responsabil Rezultate Parteneri

ţintă
Ziua Curăţeniei Naţionale - Elevii Septembrie Cadre Fotografii Primăria
adunarea deşeurilor selectiv pe didactice Site-ul şcolii
zone din cadrul comunei
SOS Pământul - vizionare CD-uri Elevii Decembrie Cadre Prezentări CDI

cu calamităţi naturale (cutremure, Ianuarie didactice power-point
inundaţii, alunecări de teren) în Fotografii
Diplome
vederea conştientizării protejării
copii
mediului înconjurător
,,Copăcelul meu” - activitate de Elevii Martie Cadre Fotografii Ocolul

plantare de puieţi didactice Revista Silvic
comunei
Bratca
Diplome/
premii copii
Ziua Păsărilor - concurs de desene Elevii 1aprilie Cadre Expoziţie CDI
/colaje pe această tematică, didactice lucrări
vizionare CD-uri, activitate Fotografii
Diplome
practică-căsuţe pentru păsări,
copii
concurs de ghicitori, recitări Prezentări
poezii, prezentare măşti power-point
Aşa pot ajuta natura! - acţiuni de Elevii Aprilie Cadre Fotografii Primăria
curăţare a spaţiului din zonă, didactice Diplome/
plantare de flori premii copii
Site-ul şcolii
Sărbătoarea naturii - program Elevi Mai Cadre Fotografii Părinţi
artistic cu prezentare de măşti didactice Diplome
/costume de carnaval pentru copii
confecţionate din deşeuri, cântece
şi poezii pe această tematică,
dramatizări
Natura-prietena noastră - excursie Elevi Iunie Cadre Fotografii Primăria

tematică în împrejurimi, curăţarea didactice picnic Părinţii
spaţiului din zonă, jocuri în aer Asociaţia
părinţilor
liber, picnic
161
Întâlnire cu reprezentantul gărzii de mediu-reciclare
Plantare de flori
Adunarea gunoielor
162
Plantare de copaci
Patrula de Reciclare RoRec

Brumă Sorinela Manuela
Şcoala Gimnazială Muncelu de Sus, jud. Iași
Deșeurile electrice reprezintă 5-6% din totalul deșeurilor unei comunități. Așa cum gunoiul
menajer nu este păstrat în casă, nici echipamentele
electrice vechi sau stricate nu trebuie depozitate în
gospodărie ori aruncate la întâmplare. Ele
trebuie colectate și reciclare corect din rațiuni ce țin
de protecția mediului înconjurător, de riscul pe care îl
prezintă potențialul lor toxic, precum și de protejarea
resurselor naturale ale pământului. În primul rând,
aceste echipamente pot avea în componența
lor elemente nocive pentru mediu și sănătatea
populației, metale grele sau gaze periculoase, elemente
care eliberate în aer, apă sau sol au efecte dăunătoare,
pe termen lung, asupra hranei noastre, a apei pe care
o bem sau a aerului pe care îl respirăm. De asemenea,
majoritatea sunt constituite din componente ce conţin
materiale ce pot fi recuperate și reintroduse în industrie, ca materii prime secundare, pentru a
preveni exploatarea irațională a resurselor primare, desigur, doar printr-un grad de valorificare înalt
obţinut cu tehnologii de reciclare performante. Astfel, ceea ce rezultă din deşeurile noastre nu mai
163
reprezintă un pericol, atunci când sunt reciclate corect, iar acest lucru înseamnă că fiecare dintre noi
contribuie responsabil la returnarea în procesul economic a resurselor de care acesta are nevoie pentru
a progresa, fără a aduce atingere resurselor de materii prime în continuă diminuare şi a căror exploatare
reprezintă în sine anumite riscuri pentru mediu. De asemenea, normele europene de mediu preluate de
legislaţia naţională în domeniu ne cer să colectăm mai mult de 40% din cantitățile de aparate electrice
și electronice vândute în anul 2016, respectiv 45% în perioada 2017-2020, pentru ca începând cu anul
2021 procentul să crească la 65%. Noi, românii, trebuie să demonstrăm că putem mai mult decât 1
kg/locuitor față de ținta de colectare impusă în trecut de 4kg/locuitor. Altfel, riscăm să plătim amenzi ce
pot ajunge până la 124.000 EUR pentru fiecare zi de neconformitate (în acord cu procedura de
infringement a UE). Cu alte cuvinte, acest decalaj ne va costa pe fiecare dintre noi, deoarece penalitățile
sunt plătite de statul român, din bugetul public, adică din buzunarul cetățenilor.
Pentru a pune în aplicare normele europene de mediu și pentru a ne proteja mediul nostru
înconjurător în anul școlar 2017-2018 Patrula de Reciclare RoRec de la Școala Gimnazială Muncelu de
Sus, din județul Iași, sub coordonarea Doamnei Director Brumă Sorinela Manuela, s-a mobilizat
exemplar la nivelul comunității la colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE),
conform Proiectului de parteneriat încheiat între instituția școlară și Asociația Română pentru Reciclare.
În cadrul programului copiii și profesorii voluntari de la nivelul școlii au reușit să convingă cetățenii
comunei Mogoșești-Siret, dar și a localităților învecinate, să trimită la reciclare peste 300 kg de deșeuri
electrice, o cantitate mare de DEEE colectată vreodată în comuna noastră.
Activitățile de promovare a colectării DEEE, organizate de elevii și dascălii din Școala
Gimnazială Muncelu de Sus și a locației din subordine înscrisă în program, a avut un impact mai mare
ca oricând. Familiile, primăria, școala, firme și instituții au reacționat la apelul voluntarilor și au predat
la reciclare aparate electrice vechi sau defecte, dând un exemplu de comportament civic și de grijă față
de mediul înconjurător.
Proiectul RoRec a avut unele beneficii directe, printre care s-au remarcat
 valorizarea elevilor ca tineri a căror activitate şi opinie contează;
 construirea unui comportament ecologic responsabil prin aderarea la o misiune ecologică, de grup,
important;
 însuşirea unor abilităţi benefice pe termen lung: lucrul în echipă, prezentarea şi susţinerea propriilor
idei, stimularea creativităţii, a spiritul de competiţie etc.;
 creşterea stimei de sine prin prezentarea lor ca modele de conduită în sânul familiei şi în comunitate;
 influenţa pozitivă dată de interacţiunea cu ceilalţi participanţi profesorii, reprezentanţii RoRec,
partenerii atraşi şi presa locală.
Patrula de Reciclare RoRec de la Școala Gimnazială Muncelu de Sus a dovedit un adevărat

reper de valoare pentru comunitatea ei. Performanța copiilor care au colectat deșeuri electrice de la
nivelul comunei și satelor învecinate arată că generația tânără poate să promoveze cu succes un
comportament responsabil la nivelul întregii societăți.
164
Proiect extracurricular
”Activități de ecologizare din oraşul nostru”
prof. Bușcă Daniela

Colegiul Tehnic ”G-ral D. Praporgescu”, Turnu Măgurele, jud Teleorman
ARGUMENT
Această este o activitate extracurriculară de educaţie prin viaţă - pentru viaţă. Este un program
ecologico-biologic,moral şi de educaţie civică, necesar pentru purificarea mediului ambiant în care
trăim, locuim şi în care venim uneori să ne desfăşurăm activitatea sau să ne relaxăm.
Elevii conştientizează implicarea lor, alături de profesori şi părinţi, într-o activitate la nivelul
comunităţii locale şi se simt responsabili pentru menţinerea curăţeniei şi păstrarea unui număr cât mai
mare de specii vegetale în parcul din faţă şcolii. Este îmbogăţită experienţă cognitivă a elevilor pornind
de la observarea directă a obiectelor şi fenomenelor, că urmare a excursiilor în mediul înconjurător,
cunoaşterea florei şi faunei din ”pădurea SĂI’’. Elevii analizează parcul din trei puncte de vedere: surse
de constituire şi reconstituire ale speciilor reduse; cauzele; factorii pozitivi şi negativi; cu îndemnul: ”O
ZI DE VIAŢĂ CURATĂ PENTRU UN ARBORE DIN JURUL MEU ÎNSEAMNĂ UN AN DE
VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ PENTRU MINE”.
”Călcând natură, scrisă greu, Şi iarbă verde ce se-avăntă
Omul s-a confundat cu Dumnezeu Privighetorile ce cânta
Crezând, prea repede, zurlui, Căci pomul nu mănâncă pom
Că tot Pământul e al lui Doar în pornirea lui tenebră
Şi nu el, al pământului! Omul mănâncă, totuşi, om!
Şi-n mărginirea lui de-un cot, Dar cum ar fi natură oare,
El a crezut că ştie-tot. Cu flori de-o singură culoare?
Că ştiinţă lui, veche dilema, Şi cum ar fi natură vie
E capodoperă supremă. Fără un parc pe la câmpie?
A scos copacii din oraşe În splendidă-i diversitate,
Şi florile ce cresc în fâse Trăieşte-o sfânta unitate.”
În echilibru şi-armonie!
”APEL, prof. dr. Victor Tătaru
Coordonator proiect: profesor învăţământ liceal, Buşcă Daniela
Participanți: elevii claselor IX – XII, C. T. ”G-ral D. Praporgescu”, Turnu Măgurele, jud Teleorman
Colaboratori: părinţi, muzeografi, ghizi turistici, agenţie de turism, voluntari
Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe, Om şi societate
Tipul proiectului: intra și interjudețean
Scopul desfăşurării proiectului
• Dezvoltarea capacităţii copiilor de explorare şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi
stimularea experimentării pentru investigarea acestuia;
• Formulare ideilor simple despre condiţiile de viaţă ale plantelor şi animalelor din această zona
marcantă din apropierea oraşului nostru
Obiective vizate
• Descoperirea elementelor componente ale mediului înconjurător;
• Identificarea noutăţilor din flora şi fauna acestui teritoriu pentru un schimb de experienţă la
nivelul judeţului Teleorman;
• Aplicarea normelor de comportare civilizată, ecologice şi civice;
• Formarea abilităţilor de socializare, de comunicare;
• păstrarea locului de agrement
• Plantarea de arbori, arbuşti, specii ierboase în spaţiile libere
• Sporirea diversităţii speciilor, evitarea dominantei numai a două-trei specii
• Înlocuirea exemplarelor foarte bătrâne, bolnave şi distruse
Grup ţintă: Elevii claselor din Turnu-Măgurele şi de la nivelul judeţului
Metode şi tehnici de lucru: conversaţia, observarea, explicaţia, experimentul, problematizarea,
învăţarea prin descoperire
165
Activităţi vizate: discuţii cu veteranii; vizitarea obiectivelor turistice din judeţul Teleorman;
realizarea de colaje; expoziţie de lucrări; prezentări; studii de caz; expoziţie de fotografii; constituirea
unor grupe ale detectivilor ecologici; formularea unui cod al detectivilor ecologici:
1. nu aruncăm gunoiul în orice loc, doar în locuri special amenajate,
2. mai bine miros o floare decât un fum de ţigare,
3. certăm persoanele care aruncă resturile pe oriunde,
4. nu vom zgâria arborii şi nu îi vom ciopli, pentru că şi ei sunt vii,
5. nu vom rupe crengi din copaci pentru amuzament sau pentru consumarea fructelor,
6. vrem să avem o maree verde în jurul nostru pentru a respiră cât mai sănătos,
7. problemele pădurii sunt problemele tuturor oamenilor din oraşul nostru.
Istoric şi caracterizare: Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu acelaşi nume
ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluenţa fluviului Dunărea cu Oltul (numită aşa după formă
cetăţii). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească şi a fost transformată împreună cu o
zona de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu. În urmă
războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit că
raiaua Turnu să fie părăsită de către turci şi restituită Ţării Româneşti. Înfiinţarea oficială a oraşului
Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin şi Turnu
Roşu s-a hotărât la dată de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica. Planul oraşului
a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub formă a două cercuri aproape tangente interior, cu
trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri şi două din ele pe două
coarde tangente exterior la cercul mic, străzile pornind că nişte raze, sub formă de semicercuri interioare
cercului mare, stabilind astfel străzile, pieţele, locurile pentru construcţiile proprii şi suprafaţă locurilor
de casă.
Obiective turistice
- Catedrala ortodoxă. Unul dintre obiectivele
turistice din oraş este impunătoarea catedrala
ortodoxă ”Sfântul Haralambie”.
- Ruinele cetăţii medievale Turnu. Se află în
partea de sud a municipiului Turnu Măgurele la o
distanţă de 4 km de oraş şi la 1 km de confluenţa
fluviului Dunărea cu Oltul
- Parcul central.
- Tribunalul
- Clubul copiilor
Flora şi fauna: Flora din zona este
caracteristică zonei de stepă şi de silvostepă. Arborii
predominanţi sunt cei de esenţă moale, cum ar fi
sălciile din lunca sau plopii albi. Printre plantele
sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul,
măzărichea, coadă şoricelului, muşeţelul, toporaşii,
vioreaua, volbură, urzică, pătlagină. Mai pot fi întâlniţi frasinii, exemplare de stejar, salcâm, şoc, castan
sălbatic, răchită. Prin zona există şi vegetaţie cultivată cum ar fi: plantaţiile de vită de vie şi grădinile de
zarzavat. Fauna din această zona este adaptată condiţiilor de vegetaţie existenţa. Abundă mamiferele
rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtiţa. Mai apar şi alte animale sălbatice cum ar fi:
porcul mistreţ, vulpea şi, în ultimii ani, căprioară Din grupa păsărilor se află stăncuţa, cucuveaua,
prepeliţă, ciocănitoarea pestriţă, rândunică, vrabia, cioara, ciocârlia. Reptilele sunt reprezentate de:
şopârlă cenuşie, gusterul şi şarpele de casă. În apele din apropiere trăiesc peşti diferiţi: crapul, bibanul,
ştiucă, linul, şalăul, somnul, scrumbia. Fauna este completată de o mare varietate de insecte
Vulnerabilitate: Păstrarea arboretului natural, refacerea biodiversităţii şi a potenţialului sau a
impus cu necesitate luarea unor măsuri de conservare.
Sensibilizare: Masă rotundă ”Protecţia solului şi a mediului”, ”22 aprilie Ziua Pământului”, ”5
iunie - Ziua Mondială a Mediului”
166
Activități integrate de exploatarea a naturii în cadrul

atelierului de vară ”Șotron” susținut de Asociația OvidiuRo
Călugăroiu Maria – Viorica
Școala Gimnazială Sîmburești, jud. Olt
Atelierului de Vară ”Șotron” susținut de Asociația OvidiuRo este o călătorie în care

copiii se cunosc pe ei înșiși și ceea ce îi înconjoară, de la iarbă și fluturi până la stelele
îndepărtate. Atelierele sunt dedicate copiilor aflați în situații de risc educațional: copii neînscriși
la grădiniță sau care frecventează sporadic, copii din familii cu nivel educațional redus, copii
din familii cu venituri reduse/beneficiari de tichete sociale, copii cu dizabilități sau copii aflați
în alte situații care necesită atenție deosebită pentru a asigura integrarea lor socială.
Activități integrate desfășurate au permis copiilor să exploreze, să colecteze și să
proceseze date despre natură și despre teme, au fost relevante pentru ei, fără barierele
167
disciplinelor de studiu tradiționale și au facilitat înțelegerea conceptelor și aplicarea lor în viața

de zi de zi.
Bibliografie:
www.ovidiu.ro
https://www.facebook.com/events/411205446034529/
Cãlãtor pe tãrâmuri necunoscute
Chiricioiu Andreea
Scopul proiectului :cunoașterea unor site-uri care oferă posibilitatea de a vizita virtual locuri
minunate din lume (unele interzise), de a vizita mari muzee ale lumii, cunoasterea locurilor indepartate,
trezirea interesului elevilor de a cunoaşte direct, de a investiga şi înţelege mediul, planeta, universul prin
formarea unui comportament adecvat pentru generaţia tânără şi nu numai formarea unei atitudini
responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea mediului înconjurător, în vederea menţinerii
echilibrului ecologic, sensibilizarea copiilor în ceea ce privește mediul înconjurător, înțelegerea
protejării și conservării acestuia, cultivarea abilităților de comunicare, comunicare interculturală în
relațiile interpersonale pentru că dacă iubim planeta şi o întreţinem, totul in jurul nostru va fi curat, vom
respira un aer de calitate şi nepoluat.
Activități desfășurate:
REALIZAREA UNEI EXPOZIȚII CU TEMA: ,,Tãrâmurile indepartate – sursa de
cunoastere”
168
Concurs “Miss Geografia”
”PĂMÂNTUL - CASA NOASTRĂ”- curiozitati de pe Terra, aprilie

2018
„9 MAI - ZIUA EUROPEI - PICTURÃ IN NATURÃ”
ACTIVITĂŢI DE MEDIATIZARE/PROMOVARE ȘI DISEMINARE

• În timpul implementării proiectului au fost afisate la şcoală pliante informative(clasa a VIII-a)
şi panouri din timpul desfăşurării activităţilor(clasele V-VIII).
• S-au organizat expoziţii cu lucrările copiilor la şcoală
• A fost promovat pe plan judeţean în cadrul cercului metodic al cadrelor didactice-geografie.
• Proiectul a fost cunoscut şi promovat în articole de specialitate şi la simpozioane tematice si
pe site-ul scolii prin partenerii din proiect.
• Proiectul a avut un impact deosebit asupra elevilor claselor gimnaziale din cadrul unităților
de învățământ datorită:
• utilizării metodelor interactive, a procedeelor şi tehnicilor de lucru care le-a sporit încrederea
în forţele proprii;
• apropierii lor de mediul înconjurător;
• însuşirii unor norme de comportament faţă de mediu;
• formării unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice.
• Legăturile strânse cu alte scoli. Elevii au șansa de a face schimb de experiență cu colegii de
aceeași vârstă din cadrul altor școli (indirect).
Educația ecologică în școală – o necesitate
Prof. Cifor Daniela
Liceul Tehnologic Agricol, Bistrița
Atitudinea faţă de natură este, în primul rând, o chestiune de educaţie, de cultură. Omul se naşte
şi trăieşte într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi trebuie să
stabilească relaţii de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice regnului sau speciilor din care
provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună lor pentru a evita un
conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins. Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează
faptul că mediul înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui
integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.
169
Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că mediul
înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună
funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să
se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre om şi
mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toţii.
Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admiraţie, ocrotire,
apreciere, compasiune – care să se statornicească în relaţia omului cu natura. Fără aceste trăsături, fără
o conştiinţă şi o conduită adecvate, există pericolul distrugerii oricăror relaţii şi al trecerii de la armonie
la un război din care omul ar avea cel mai mult de pierdut.
Conştientă de responsabilitatea ce îmi revine, mi-am fixat ca obiective ale educaţiei ecologice să
ajut elevii:
 să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă, activând pentru gestionarea
corectă, îngrijirea şi protecţia mediului;
 să recunoască varietatea lumii vii, plante, animale, mediu şi interrelaţiile dintre acestea;
 să înţeleagă că orice activitate comună trebuie să aibă ca prim obiectiv protejarea mediului;
 să conştientizeze necesitatea de a economisi apa, energia electrică, lemnul şi celelalte resurse
naturale;
 să-şi însuşească anumite cunoştinţe ecologice prin activităţi experimentale şi practic-
aplicative;
 să adopte norme de comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individuală, colectivă şi
a mediului;
 să devină participanţi activi la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi
animalelor, a spaţiilor verzi.
Consider că aceste obiective sunt accesibile şi realizabile prin utilizarea unor strategii activ-
participative care permit trecerea barierei dintre cunoaştere şi acţiune prin transferul cunoştinţelor din
planul teoretic în cel acţional-practic.
Elevii s-au dovedit foarte activi în găsirea de soluţii pentru a proteja mediul înconjurător, pentru
a trăi în armonie cu natura. De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i
învăţăm pe copii să iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea
ce ni se pare inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există viaţă,
pe care existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i ajutăm pe copii
să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură care e între om
şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra naturii.
Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare care a
dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze o floare,
un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere micile
minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care degradează mediul
înconjurător.
Voi prezenta, în continuare, câteva aspecte concrete ale activităţilor realizate cu elevii:
În fiecare an, Primăria municipiului Bistrița organizează în perioada 15 martie - 15 aprilie, în
cadrul evenimentului ecologic „Luna Pădurii”, o serie de acțiuni specifice cu rolul de responsabilizare
a cetăţenilor municipiului Bistriţa cu privire la importanţa ocrotirii pădurilor şi la rolul pe care acestea
îl au în menţinerea echilibrului ecologic. Astfel, un grup de elevi-voluntari și profesori îndrumători de
la Liceul Tehnologic Agricol Bistrița au participat joi la o acțiune de igienizare în Pădurea Dealul
Târgului, de-a lungul drumului public. Acțiunile dedicate „Lunii pădurii” continuă în perioada
următoare, în funcție de condițiile meteorologice, cu acțiuni de igienizare și împăduriri, vizite la
pepiniera R.P.L. Ocolul Silvic al Municipiului Bistrița R.A., respectiv un concurs pe teme ecologice şi
silvice organizat la „Școala Verde” din str. Axente Sever, nr. 1.
Nouă ne pasă! este motto-ul sub care s-a desfășurat și activitatea de ecologizare a elevilor clasei
a IX-a A, Marți, 27.11.2018, au ieșit cu toții plini de voie bună și înarmați cu toate cele necesare, pentru
a face curățenie în părculețul din cartierul în care este amplasată școala, devenind astfel ”prietenii
naturii”
Bibliografie:
1. Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca,
170
2001.
2. Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru mediu”,
Editura Silvania, Zalău, 2005.
3. Lingelbach, Jenepher & Garrett, Linda (1995) ,,Programe de educaţie ecologică pentru tineri.”
Vermont: Institutul pentru Stiinţele Naturii Woodstock.
Proiect educaţional - ecologic ”Noi, pentru viitor”

Crețu Corina
Școala Gimnazială ”Grigore Ungureanu”, Ceahlău, județul Neamț
ARGUMENT Problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut odată
cu cele dintâi colectivităţi omeneşti, căci omul cu inteligenţa şi spiritul creator, nu s-a mulţumit cu
natura aşa cum era ea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei, potrivit nevoilor
sale.
În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea şi educarea elevilor
în spiritul unor responsabilităţi umane ce vizează protecţia mediului înconjurător. Educaţia pentru
ocrotirea mediului constituie parte integrantă a unei educaţii de bază. Absenţa sau ignorarea măsurilor
imperios necesare de apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică cu consecinţe majore
pentru omenire. Formarea conştiinţei şi conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă
pentru orice demers educativ, atât şcolar, cât şi extraşcolar şi prin orice tip de educaţie, fie ea
formală, informală sau nonformală.
Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile
naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Prin diferitele discipline
incluse în procesul de învăţământ avem datoria morală de a implanta în spiritul fiecărui elev necesitatea
apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi de a forma conduita ecologică modernă.
Scopul educaţiei ecologice este de a forma cetăţeni conştienţi şi preocupaţi de mediul natural şi
de cel creat de om , care să înţeleagă şi să acţioneze cu responsabilitate pentru ocrotirea mediului, şi, de
aici necesitatea implicării în acest proiect intr-o măsură căt mai mare a cetăţenilor unei comunităţi prin
instituţiile existente.
Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii – cetăţenii de mâine
– vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea de conciliere a
omului cu natura. Conştientizând frumuseţea mediului local, promovând pitorescul zonei în care
locuiesc, copiii vor înţelege utilitatea acţiunilor ecologice.
OBIECTIV GENERAL: Formarea comportamentului ecologic adecvat prin derularea de
acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Privind elevii
-lărgirea sferei cunoştinţelor referitoare la problemele de mediu specifice zonei;
-dezvoltarea unor atitudini, comportamente favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediu;
-cultivarea capacităţii de cooperare în scopul protejării mediului;
-formarea unei conştiinţe şi a unei gândiri ecologice;
Privind cadrele didactice
-cultivarea capacităţii de cooperare în scopul protejării mediului;
-popularizarea experienţelor pozitive privind educaţia pentru ecologie;
171
-diseminarea informaţiilor despre problemele de mediu specifice zonei;

- dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu instituţiile implicate în proiect.
Privind părinţii şi membrii comunităţii locale
- informarea comunităţii privind consecinţele poluării;
- implicarea concretă în desfăşurarea acţiunilor propuse;
- consolidarea parteneriatului familie –şcoală – comunitate;
- formarea unor deprinderi ecologice.
GRUP ŢINTĂ: elevii din învăţământul primar; părinţi ai elevilor implicaţi în proiect; membrii
comunităţii; instituţii locale.
DURATA: un an școlar
RESURSE UMANE: elevi, părinţi, parteneri implicaţi în proiect.
RESURSE MATERIALE: materiale necesare pentru ecologizare (mănuşi, saci menajeri,
ecusoane, etc.); materiale necesare pentru informare, evaluare şi diseminare (aparat de fotografiat,
pliante, etc.)
DISEMINARE:
 Fotografii, înregistrări ale activităţilor desfăşurate;
 Postare pe site-uri de specialitate
 Publicarea unor materiale despre activităţile desfăşurate în publicaţii de specialitate;
 Realizarea unei broşuri .
RISCURI ESTIMATE:
-vreme defavorabilă în desfăşurarea unor activităţi;
-dificultăţi în găsirea unor parteneri care să sprijine desfăşurarea activităţilor propuse.
ETAPELE PROIECTULUI:
 FORMAREA ŞI ORGANIZAREA ECHIPEI :
- Prezentarea în Consiliul Profesoral al şcolii
-Stabilirea calendarului activităţilor
-Stabilirea responsabilităţilor
-Popularizarea proiectului
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR PROPUSE
 EVALUAREA PROIECTULUI
ACŢIUNI PROPUSE SPRE DESFĂŞURARE
Denumirea activităţii Activităţi specifice Perioada
Pregătirea proiectului  Stabilirea echipei

 Stabilirea responsabilităţilor
 Stabilirea calendarului de activităţi
„Fii şi tu o picătură”  Lectorate cu parteneri ai comunităţii Ziua Mondială a
Fii şi tu o picătură Protecţiei Apelor
 Distribuirea unor pliante cu îndemnuri pe tema protejării
curățeniei apelor (în instituțiile de interes public din localitate-
Dispensar, Primărie, în gospodăriile localnicilor)
 Imortalizarea acţiunilor desfăşurate
˝Spunem NU  Realizarea unor panouri informative referitoare la efectele Luna Pădurii
sacoșelor din negative ale utilizării pungilor de plastic (în păduri, ape, asupra
plastic!” păsărilor, mamiferelor)
 Realizarea unor afișe cu îndemnul de a înlocui pungile din
plastic cu sacoșe din material textil sau biodegradabil
 Expunerea materialelor realizate în magazinul din localitate
 Imortalizarea acţiunilor desfăşurate
˝Un gând frumos,  Activităţi de înfrumuseţare a spaţiului din curtea școlii prin Ziua mondială a
o rază de soare˝ realizarea unor straturi cu flori păsărilor şi
 Lucrări realizate din materiale refolosibile. arborilor
Evaluarea proiectului  Prezentarea acţiunilor desfăşurate în în al publicaţii de Iunie
specialitate
172
 Expunerea lucrărilor realizate de elevi pe parcursul proiectului

 Apreciere şi premiere
Şcoala noastră, ca o floare
Prof. înv. primar, Dorneanu Livia,

Şcoala Gimnazială ”Ion Teodorescu” Cotârgaşi, Suceava
Iubind natura, te iubeşti pe tine

Şcoala Gimnazială ”Ion Teodorescu” este situată în satul Cotârgaşi, oraş. Broşteni, jud. Suceava,
într-o zonă de munte, renumită prin frumuseţea peisajelor şi pentru hărnicia şi spiritul gospodăresc al
locuitorilor săi. În jurul anului 1940 satul se afla în proprietatea logofătului Alecu Balş, cel care a
înfiinţat una din cele mai vechi şcoli din Moldova, şcoala din Broşteni, pomenită în ”Amintiri din
copilărie”, opera lui Ion Creangă. Este o şcoală mare, cu clasa pregătitoare -VIII, în care învaţă elevi
dornici de cunoaştere, dar şi de acţiune.
Am derulat nenumărate proiecte şi activităţi comune, reuşind să formăm o echipă unită cu
rezultate deosebite. Un proiect îndrăgit de elevi, a fost ,,Şcoala noastră, ca o floare,, au participat cu
drag şi spor, pentru înfrumuseţarea parcului şcolii, curăţirea curţii şi a terenului de sport.
Grup ţintă: elevii, cadre didactice, comunitatea locală;
Motivaţia proiectului: Copiilor le place să se joace în aer liber, în parcuri, în grădini cu flori, sub
copacii din curtea şcolii. În preajma plantelor, a florilor, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară,
gingăşia, admiraţia, sentimentul de ocrotire, armonia florilor şi culorilor, grija faţă de frumos şi
fragilitate. Acest proiect a canalizat toate acţiunile sub formarea şi dezvoltarea unor inteligenţe naturiste
la copii, spre educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul înconjurător.
Scopul: Formarea unor atitudini de investigare, cercetare, explorare a lumii plantelor, a
mediului viu şi implicarea directă, activă şi responsabilă a elevilor în acţiuni care să vizeze protejarea
plantelor şi a mediului înconjurător.
Obiective:
- însuşirea conştientă a unor cunoştinţe corecte din punct de vedere ştiinţific despre plante şi
condiţiile de dezvoltare în timp a acestora;
- stimularea dorinţei de acţiune, a curiozităţii şi tendinţei spre cercetare;
- educarea dragostei pentru plante, pentru mediul ambient;
- iniţierea copiilor în acţiuni de cooperare, creşterea responsabilităţii în îndeplinirea sarcinilor;
- transpunerea în practică a cunoştinţelor dobândite, a priceperilor şi deprinderilor formate în
cadrul acţiunilor cu conţinut ecologic
Teme: ”Cum se formează planta?” - experiment, amenajarea unui colţ viu
”Florile, prietenele copiilor” - plantarea lor în parcul şcolii
”S.O.S. natura!” - strângerea gunoaielor.
173
Proiect ecologic „Functionarea ecosistemului din Rezervatia Marina 2 Mai Vama Veche:
relatiile ecologice dintre crustaceele decapode si unele specii de moluste”
Prof. Ghițan Sînziana

Colegiul Național Kemal Ataturk, Medgidia
CONTRACT CNCSIS_TD: 458/2007
Introducere
Rezultatele acestui studiu contribuie la cunoaşterea fluxurilor energetice dintr-un ecosistem
marin, in care influenţa antropica este aproape nula. Ne-am dorit sa evidenţiem aspecte privind
selectivitatea decapodelor in funcţie de dimensiunile prăzii si să stabilim criteriile si tehnicile de hrănire
folosite in alegerea selectivă a prăzii (midii) in funcţie de sex si clasă de dimensiuni.
Când își aleg prada, prădătorii își estimează costurile (timpul de manevrare) și beneficiile (energie
neta obtinuta). Aceasta versiune a teoriei maximizarii energiei este des utilizata și în cazul decapodelor,
care isi fixeaza o clasa de dimensiune optima a prazii (Elner, Hughes, 1978, Sanchez-Salazar et al.,
1987). Speciile de crabi folosesc si criteriul vătămarii minime a chelei (Juanes si Hartwick, 1990, Juanes
1992), deoarece preferă prada de dimensiuni mici.
Material si metode
Metodele de colectare abordate in studiul nostru au fost: observatia directa de catre scafandrul
autonom si folosirea capcanelor momite concepute de noi pentru prinderea crabilor.
Figura 1. Capcane cu momeală, folosite pentru capturarea crabilorr: a-Vama Veche 6m (foto original).
Rezultate si discutii
Eriphia verrucosa si Pachygrapsus marmoratus sunt specii de crabi de dimensiuni mari prezente
la litoralul românesc şi au fost selectate pentru studiul nostru nu numai datorită distribuţiei uniforme de-
a lungul coastei româneşti, dar şi pentru că în studiile noastre anterioare le-am observat comportamentul
de prădători în special pe midii. În acest studiu am urmărit preferinţa adulţilor de Eriphia verrucosa,
Pachygrapsus marmoratus pentru o anumită clasă de dimensiuni a prăzii, în condiţiile în care au fost
hrăniţi cu indivizi de diferite dimensiuni de Mytilus galloprovincialis. De asemenea, am făcut remarci
referitoare la timpul de spargere a cochiliei şi de consum şi asupra tehnicilor de hrănire. Rezultatele
observaţiilor noastre au indicat o rată mică de variaţie a selectivităţii crabului în alegerea midiilor de
174
diferite dimensiuni. Rezultatele testului χ2 aplicat numărului de midii consumate de fiecare categorie de
crabi (medii sau mari) au arătat că prădătorii de dimensiuni medii (40-45mm LC) au preferat clasa de
midii cu dimensiuni între 10-15mm, în timp ce crabii de dimensiuni mari (55-70mm LC) au preferat
midiile cu dimensiuni între 20-25mm (Tabel 1).
Tabel 1. Testul χ2 aplicat numărului de midii consumate de-a lungul desfăşurării experimentului.
ML-lungimea midiei (mm), Ml-lăţimea midiei (mm), GPD- gradul de preferinţă a unei clase de
dimensiuni-a fost calculat ca fiind valoarea medie a raportului Ml-înălţimea chelei, pentru fiecare
categorie de crabi, *-semnificativ, când p<0,001
Crabi de dimensiuni medii Crabi de dimensiuni mari
____________________________________________________________________________
GPD GPD
____________________________________________________________________________
Specia χ2 ML Ml GPD χ2 ML Ml GPD
_____________________________________________________________________________
M.gallopro 287.4* 10-15 3.6-6 0.33-0.49 224.7* 20-25 7.2-12.6 0.39-0.59
vincialis
Tabel 2. Distribuţia numărului mediu de scoici consumate în funcţie de clasa de dimensiuni

Parametrii 0-5 mm 5-10 mm 10-15 mm 15-20 mm 20-25 mm 25-30 mm
Scoici/crab 1 2,45 3,29 3,13 2,6 1,9
mediu
Scoici/crab 1 2 2,79 3,67 4,77 4
mare
5
4,5
4
3,5
nr mediu de midii 3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
1 2 3 4 5 6
0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 25-

30
Figura 2. Clasele de dimensiuni (mm) preferate de crabii medii (coloane albe)
şi crabii mari (coloane negre).

Numărul mediu de midii consumate zilnic este 4,77±0,23 pentru crabii medii şi, mai mic,
3,29±0,17 pentru crabii mari. Explicaţia ar putea consta în faptul că prădătorii de dimensiuni mari
consumă mai puţine scoici dar de dimensiuni mai mari şi, în final înghit o cantitate mai mare de carne.
Timpul de manevrare depinde atât de dimensiunile prăzii şi ale prădătorului. În general toţi crabii
au avut nevoie de un timp mai mare pentru a sparge scoicile mari, dar crabii de dimensiuni mari au fost
mai eficienţi decât cei medii.
Tabel 3. Timpul mediu de manevrare a prăzii, în funcţie de dimensiunile acesteia
Parametrii 0-5 mm 5-10 mm 10-15 mm 15-20 mm 20-25 mm 25-30 mm
Timp/crab mediu 89 102 112 127 134 139
(min)
Timp/crab mare 78 98 106 116 122 126
(min)
175
160
140
120
timp de manevrare
100
80
60
40
20
0
1 2 3 4 5 6
Figura 3. Timpul mediu de manevrare (min) midiilor administrate crabilor de dimensiuni medii
(coloane albe) şi mari (coloane negre).
Din datele referitoare la timpul de manevrare este evident că prădătorii mari au nevoie de un
timp mai scurt să manevreze prada (sparge cochilia şi consumă conţinutul) decât cei de dimensiuni
medii şi că acestia au acces la prăzi de dimensiuni mari (Fig. 4). Valorile timpilor de manevrare au o
ditribuţie randomică, ce se accentuează odată cu completarea datelor privind profitabilitatea. De
asemenea, se observă ca există o dimensiune optimă de consum a prăzii, atunci când profitabilitatea
este maximă.
0,2
0,18 y = -0,0003x 2 + 0,0136x - 0,006
0,16 R2 = 0,6732
Profitability (mg/s)
0,14
0,12
0,1
0,08
0,06
0,04 y = -0,0002x 2 + 0,0042x + 0,0506
0,02 R2 = 0,5247
0
0 5 10 15 20 25 30
Mussels size classes
Figura 4. Profitabilitatea în funcţie de clasa de dimensiuni a prăzii consumate de Eriphia

verrucosa (simboluri romboidale) şi de Pachygrapsus marmoratus (simboluri pătrate). Curbele
reprezintă valorile predictive ale profitabilităţii, conform parametrilor din ecuaţiile exponenţiale.
Concluzii
Crabii au adoptat două tehnici de hrănire fie au spart cochilia din partea laterala sau, în cazul
scoicilor mici, au încercat să le spargă prin lovirea de substrat.
Este important de notat că, de fiecare dată, crabii au ales partea lată a scoicii şi şi-au localizat-o
între cei doi dinţi ai chelei. Şi-au ales prada de dimensiuni egale sau mai mici decât înălţimea chelei şi
am stabilit că există o strânsă corelaţie (r=0,881) între volumul scoicii şi înălţimea chelei.
În predaţia selectivă factorii extrinseci (gradul de înfometare, experienţele anterioare) pot afecta
şi schimba comportamentul crabilor (Hughes, 1980, Jubb et al., 1983, Mascaro & Seed, 2001), dar cei
intrinseci (informaţia dobândită prin manipularea prăzii, integritatea chelelor şi a apendicelor bucale) au
o importanţă majoră în găsirea soluţiei: să continue sau să renunţe la fragmentarea cochiliei (Akumhi &
Hughes, 1987, Kaiser et al., 1983). În acest fel, selectivitatea nu este determinata numai de maximizarea
energiei, ci si de riscul de distrugere a apendicelor implicate in capturarea prăzii.
În urma studiului, am reuşit să stabilim preferinţa adulţilor de Eriphia verrucosa si Pachygrapsus
mamoratus pentru clasele de dimensiuni medii şi mari de midii. Scoicile mici, au fost refuzate sistematic,
iar în timpul experimentului am observat o reală dificultate a crabilor în identificarea şi prinderea
scoicilor mici de pe fundul acvariului. In acest fel, cele doua specii nu influenteaza stocul de midii,
juvenilii si scoicile tinere fiind evitate de crabi.
176
Deşi în timpul experimentului, au fost sparte multe scoici, crabii şi-au prevenit sfâşierea sau
spargerea chelelor. Chelele rănite au un puternic impact negativ în influenţarea succesului împerecherii.
Bibliografie
 Akumfi, C., A., Hughes, R., N., 1987. Behaviour of Carcinus maenas feeding on large Mytilus
edulis. How do they asses the optimal diet? Marine Ecology Progress Series, 38: 213-216
 Elner, R.,W., Hughes, R., N., 1978. Energy maximization in the diet of the shore crab Carcinus
maenas. Journal of Animal Ecology, 47: 103-116
 Emlen, L., M., 1966. The role of time and energy in food preference. American Naturalist, 100:
611-617.
 Hughes, R., N., 1980. Optimal foraging theory in the marine context. Marine Biology, 18: 423-
481
 Juanes, F., 1992. Why do decapod crustaceans prefer small sized molluscan prey? Marine
Ecology Progress Series 87 (3): 239-249.
 Juanes, F., Hartwick, E., B., 1990. Prey size selection in Dungeness crabs: the effects of claw
damage. Ecology, 71: 744-758
 Jubb, C., A., Hughes, R., N., Rheinallt, T., 1983. Behavioural mechanisms of size-selection by
crabs, Carcinus maenas feeding on mussels, Mytilus edulis. Journal of Experimental Marine
Biology and Ecology, 66, (1): 81-87.
 Kaiser, M., J., Hughes, R., N., Gibson, R., N., 1993. The effect of prey shape on the predatory
behavior of the common shore crab, Carcinus maenas. Marine Behaviour and Physiology 22
(2): 107-117.
 Mascaro, M., Seed., R., 2001. Choice of prey size and species in Carcinus maenas feeding on
four bivalves of contrasting shell morphology, Hydrobiologia, 449: 159-170
 Sanchez-Salazar ., Griffiths, M., E., Seed, C., L., 1987. The effect of size and temperature
predation of cockles Cerastoderma edule on the shore crab Carcinus maenas. Journal of
Experimental Biology and Ecology, 111: 181-193
 Smallegange, I., M., der Meer, J., 2003. Why do crabs prefer the most profitable mussels?
Journal of Animal Ecology, 72: 599-607.
Programul mondial LeAF "Să învățăm despre pădure" 2017-2018

Titlul proiectului: „Pădurea – mister și culoare”
Prof. Ioana Sandu Nicoleta Mariana
Şcoala Gimnazială ”Vlaicu Voda”, Slatina, Olt
Motto: ”Frumusețea naturii este egalată numai de frumusețea sufletului.” (Victor Hugo)
Argument: Mediul înconjurător, aşa cum ni se prezintă el astăzi este, în mare parte, o creaţie a
omului, dar el poate influenţa la rândul său, evoluţia societăţii umane. Degradarea continuă a mediului
înconjurător, care se petrece sub ochii noştri, este un element major al unei ”crize de civilizaţie” şi se
datorează tocmai intervenţiei omului în natură. Deoarece adulţii, din dorinţa de îmbogăţire rapidă, nu
conştientizează distrugerea naturii prin tăierile masive ale copacilor, este necesară intervenţia tinerilor
şi nu în ultimul rând a celor mici, pentru a amintii adulţilor că mediul este nu numai al lor ci şi al
generaţiilor viitoare. În aceste condiţii este absolut necesar ca tânăra generaţie sa înveţe să iubească
pădurea, să înţeleagă importanţa ei pentru continuarea existenţei omului pe Pământ, pentru ca atunci
când va deveni generaţia cu factor de decizie să o exploateze responsabil şi să o protejeze.
Mediul natural fiind doar o parte din mediul înconjurător, dar cu influenţe directe şi indirecte
asupra formării şi dezvoltării copilului, intervine atât în procesul dezvoltării sale fizice sănătoase, cât şi
în formarea unui nivel cognitiv corespunzător. Protecţia mediului, depăşind cu mult graniţele educaţiei
civice, comportamentale, atât în privinţa conceptului de sine cât şi în trăducerea de fapt a acţiunilor ce
le poate acoperi, a reprezentat o preocupare de bază a noastră în educarea şi formarea tinerilor.
Copiii acestei generaţii şi a generaţiilor viitoare vor fi adevăraţi benefeciari ai griji tuturor faţă de
mediu, dacă obiectivele protecţiei mediului vor fi atinse pe plan mondial la toate nivelurile. De aceea ne
revine sarcina ca sa realizam activităţi ecologice, parteneriate, necesare dezvoltării capacităţilor şi
177
deprinderilor de protejare şi înfrumuseţare a mediului. Aşadar tuturor cadrelor didactice le revine sarcina
de ai învăţa pe copii să înţeleagă şi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze, să
urmărească formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor. Participarea la proiectul LeAF
consider ca este pentru elevi un bun început pentru a se recunoaste necesitatea ocrotirii padurilor.
Scop: Formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea mediului
înconjurător, în vederea menţinerii echilibrului ecologic.
Obiective:
• Formarea unei atitudini pozitive faţă de natură, prin realizarea unor activităţi de educaţie ecologică.
• Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere si înţelegere a mediului înconjurător, a curiozităţii pentru
investigarea acestuia.
• Conştientizarea impactului activităţilor antropice asupra mediului înconjurător
• Formarea premiselor pentru înţelegerea relaţiilor om-mediu înconjurător şi a interdependenţei dintre
calitatea vieţii şi a mediului
• Dezvoltarea capacităţii elevilor de a lua decizii, de a lucra în echipă, dezvoltarea spiritului critic, al
creativităţii şi imaginaţiei în timpul activităţilor şi acţiunilor desfăşurate pe parcursul proiectului
• Sesizarea efectelor benefice ale spaţiilor verzi, bine întreţinute, asupra sănătăţii şi stării de spirit a
omului
Resurse umane: 3 cadre didactice ale Şcolii Gimnaziale „Vlaicu-Voda ”Slatina, elevii clasei a
VI-a din Şcoala Gimnazială „Vlaicu-Voda ”Slatina, părinţii elevilor
Locul de desfăşurare: Şcoala Gimnazială ”Vlaicu-Voda”, diferite zone împădurite din
apropierea Scolii-Parcul Pitesti/ Padurea de la marginea orasului
Rezultate aşteptate:
• Dobandirea unor atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea curată a pădurilor
• Manifestarea spiritului de toleranţă şi cooperare între elevi în realizarea activităţilor
• Însuşirea unor termeni ecologici si dobandirea unui comportament ecologic.
Modalităţi de evaluare: Portofoliul proiectului, fotografii, materiale informative despre proiect
şi activităţile sale.
Planificarea activităţilor:
Etapa Activitatea Perioada de Responsabili
desfăşurare
Etapa de LeAF – proiectul ce ne apropie unii de altii si noiembrie cadrele
lucru în impreuna descoperim natura: 2017 didactice
clasă -constituirea grupului de elevi participanţi la proiect implicate în
-stabilirea locului de desfăşurare a activităţilor proiect;
-identificarea titlului proiectului de către elevii
participanţi
Etapa de Pădurea – mister – lecţie mixtă de biologie, educaţie aprilie 2018 cadrele
lucru în tehnologică şi ecologie didactice
pădure Pădurea – culoare-sursă de inspiraţie pentru clasicii implicate în
romani – lecţie mixtă de literatură, educaţie plastică şi mai 2018 proiect;
muzicală elevii clasei a
Pădurea - loc de miscare si sport – lecţie de educaţie VII-a;
fizică
Etapa de Vă prezentăm pădurea prin ochii copiilor – iunie 2018 cadrele
evaluare întocmirea portofoliului proiectului, expunerea unor didactice
secvente din desfasurarea activitatilor proiectului. implicate în
proiect;
elevii clasei a
VII-a;
ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE
I. Etapa de documentare
Această etapă a constat în două întâlniri cu elevii, reunite sub sloganul LeAF – proiectul ce ne
apropie unii de altii si impreuna descoperim natura, şi s-a desfăşurat pe parcursul lunii noiembrie 2017.
1. Constituirea grupului de elevi participanţi la proiect
178
Fiind un proiect nou, prima întâlnire a început cu prezentarea acestuia, de către coordonatorul
proiectului. Elevii au manifestat un interes şi un entuziasm nemărginit, deoarece toate celelalte proiecte
în care mai învăţaseră despre pădure şi mediu se desfăşuraseră în incinta şcolii. Ideea de a desfăşura
lecţiile altfel decât în bănci, în mijlocul pădurii, i-a ajutat să fie mai deschişi, să vină cu propriile idei
despre cum vor să se desfăşoare activităţile. Tot acum am stabilit împreună că activităţile se vor
desfăşura în mediul natural,respectiv in apropierea scolii , in parcul Pitesti ,parcul Eugen Ionescu sau in
padurea Streharet. Elevii au avut ca temă de gândire, pentru următoarea întâlnire, propuneri pentru titlul
proiectului.
2. Identificarea titlului proiectului de către elevii participanţi
La cea de a doua întâlnire din cadrul etapei de documentare, au participat, alături de coordonatorul
proiectului şi elevii clasei a VI-a, profesorii ce urmau să fie implicaţi în desfăşurarea activităţilor. Elevii
au fost rugaţi să prezinte sub ce titlul ar dori să se desfăşoare acest proiect dedicat cunoaşterii pădurii.
Au fost realizate 3 propuneri de titlu (Pădurea – oaza de liniste; Pădurea are nevoie de noi; Pădurea –
mister si culoare ) si ulterior fiecare propunere a fost susţinută cu câteva argumente de către iniţiatorul
său. La final elevii au votat şi au stabilit titlul proiectului: Pădurea – mister si culoare.
II. Etapa de lucru în pădure
1. Pădurea – mister – lecţie mixtă de biologie, educaţie tehnologică şi ecologie
Lecţia mixtă s-a desfăşurat in luna aprilie şi a avut două etape. Prima etapă s-a desfăşurat în clasă
sub forma unei dezbateri între elevi şi profesorii de geografie, biologie şi educaţie tehnologică, având
ca scop stabilirea informaţiilor pe care elevii deja le au despre pădure. Elevii au surprins in mod placut
prin informaţiile pe care le pregătiseră pentru această activitate. Cunoşteau unde este situat parcul Pitesti,
(cel în care urma să ne deplasăm) ce suprafaţa are , specii componente, istoricul lui .
A doua etapă a presupus deplasarea (aproximativ 20 minute) până la parc şi activitatea în parc. Prima
parte a acesteia a constat într-o lecţie mixtă de biologie şi educaţie tehnologică. Elevii cunoşteau deja
care sunt speciile componente ale unei parc , dar identificarea lor, sub îndrumarea profesorului de
biologie, a fost o adevărată provocare. Au cules şi frunze pentru a realiza tablouri la orele de ed
tehnologica. Au făcut tot timpul comparaţii cu speciile şi pădurile din alte locuri, despre care învăţaseră
la orele de geografie şi biologie. Stratul ierbaceu a fost analizat, elevii şi profesorul identificând specii
(rotopasca, leurda, etc.), apoi au discutat despre valoarea şi importanţa acestora . Elevii au făcut repede
legatura intre ceaiurile folosite de bunici si speciile despre care au auzit ca exista in parc dar si in padure
si au efecte benefice asupra sanatatii omului.Ca profesor de biologie le-am vorbit despre ciclul de viata
al plantelor ,despre relatia fotosinteza-respiratie si transpiratia plantelor si legatura plante-animale-om
indispensabila existentei vietii pe Pamant. Apoi, profesoara de educaţie tehnologică, le-a propus să
identifice fiecare dintre ei măcar un obiect pe care îl are acasă şi care cândva făcea parte dintr-un arbore.
Exemplele au fost multiple, toţi copiii participând chiar şi cei cu rezultate mai slabe dând dovadă de
entuziasm. După ce elevii au conştientizat cât de multe ne oferă parcul-ca veriga dintr-un ecosistem
terestru, ca si padurea, a urmat ultima parte a activităţii, coordonată de profesoara de geografie. Venise
timpul să stabilim şi cum putem noi, oamenii, să ajutăm parcul ,respectiv pădurea. Ideile copiilor au fost
ingenioase, dovedind că generaţia de mâine ar putea înţelege cu adevărat ce înseamnă exploatarea
durabilă a parcului sau a pădurii. Pe tot parcursul activitatii, elevii sub indrumarea profesoarelor au
realizat comparatii intre padure si parc, iar la final s-au stabilit elemente comune si diferente intre cele
doua ecosisteme terestre. La finalul activităţii fiecare elev si-a imaginat ca ar fi un arbore si a spus ce i-
ar placea sa i se intample. Încărcaţi cu bună dispoziţie, am remarcat că petrecusem peste 3 ore în parc
şi era timpul să ne întoarcem la şcoală, cu toţii mulţumiţi de modul în care se desfăşurase activitatea.
2. Pădurea – culoare– lecţie mixtă de literatură, educaţie plastică şi muzicală
Cea de-a doua activitate a proiectului s-a desfăşurat in luna mai. Pentru această activitate elevii au
trebuit să se documenteze cu ceva timp în urmă, căutând exemple în literatură, muzică, pictură în care
pădurea a fost sursa de inspiratie pentru clasicii romani si straini, precum si sursa in toate formele pentru
pictori, muzicieni, etc. Activitatea s-a desfăşurat in parcul din apropierea şcolii . Elevii, aşezaţi în cerc,
alături de profesoara de limba română, educaţie plastică si educatie muzicala, au discutat, au dezbătut,
au analizat, au descris şi comparat iar în final au concluzionat. Fiecare elev a venit cu exemple din
literatură, recitând versuri celebre de Eminescu, Macedonski, Alecsandri etc, pe care cu ajutorul
profesoarei le-au analizat şi comparat şi au descoperit că pădurea poate genera stări de melancolie,
tristeţe sau de bucurie, speranţă. Apoi profesorul de educaţie plastică le-a arătat imagini cu tablouri
celebre în care pădurea este eroul principal. Copiii au descris câteva dintre tablourile lui Nicolae
179
Grigorescu (Peisaj de pădure), ale lui Stefan Luchian, sau ale lui Van Gogh, profesorul îndrumându-i
să-şi exteriorizeze stările sufleteşti pe care acele picturi reuşeau să le trezească în ei. La finalul activităţii,
copiii au cântat o serie de cântece, toate despre pădure demonstrand astfel rolul pe care-l joaca padurea
/parcul pentru cei ce isi petrec timpul in aceste locuri. Astfel, elevii au învăţat că pădurea ne oferă nu
numai bunuri materiale- lemn utilizat in diferite domenii ,dar şi inspiraţie pentru a crea lucruri minunate
care fac viaţa noastră şi a celorlalţi mult mai frumoasă. Şi pentru a ne demonstra cât de mult i-a inspirat
pe ei pădure, si-au propus sa aduca la panoul scolii desene despre padure –cu exemple de urmat sau de
indepartat.
3. Pădurea loc de miscare si sport – lecţie de educaţie fizică
Ultima activitate în pădure s-a desfăşurat tot in luna mai. Elevii au venit pregătiţi cu mingi şi role,
palete de tenis pentru că ştiau că urma o activitate de educaţie fizică. Lecţia a fost mai puţin obişnuită,
pentru că alergatul de pe terenul şcolii a fost înlocuit cu alergatul în jurul unui grup de copaci, terenul
de fotbal a fost înlocuit cu o alee , dar totul spre entuziasmul copiilor de a încerca lucruri noi. La finalul
activităţii cu toţi am concluzionat că pădurea ne poate ajuta să fim mai veseli, mai optimişti, ne dă o
stare de bine.
III. Etapa de evaluare
Această etapă s-a desfăşurat în luna iunie sub denumirea Pădurea văzută prin ochii copiilor.
La prima întâlnire elevii participanţi la proiect au prezentat desenele, compunerile, poeziile pe care
le-au realizat, inspiraţi de pădure. Apoi, împreună cu profesorii, au stabilit care sunt cele mai
reprezentative, şi au trecut la realizarea panoului proiectului. Tot atunci, au fost selectate şi fotografiile
sugestive pentru tema aleasa. A doua întâlnire s-a desfăşurat între elevii clasei a VI-a şi colegii lor mai
mici dar si mai mari (clasele a V-a şi a VII-a), unde primii le-au prezentat proiectul şi activitatea lor în
cadrul acestuia, ce au învăţat, ce au simţit şi cum au descoperit împreună că într-adevăr pădurea este un
dar pe care noi oamenii l-am primit de la natură. Fiecare participant la proiect vroia sa spuna cum s-a
simtit,ce a descoperit si cum impreuna cu colegii au descoperit ca locurile din jurul nostru trebuie
protejate si lasate curate pentru ca toata lumea sa se bucure de natura. La final şi-au exprimat dorinţa să
se mai desfasoare activitati in natura.
Concluzii
Deşi proiectul a avut un număr mic de activităţi, ele au fost suficiente pentru a atinge o mare parte
din obiectivele pe care ni le-am propus la începutul său. Activităţile au respectat cerinţele curriculum-
ului şcolar, combinându-le altfel.
Am constatat marele entuziasm al copiilor la ideea de a desfăşura orele în mijlocul mediului natural.
Activităţile au fost cu adevărat active, elevii derulându-le în mare parte, profesorul fiind doar un
coordonator, un observator uimit de lucrurile minunate care se intampla in jurul sau.. Toţi elevii s-au
implicat, fiecare pe măsura posibilităţilor, foarte mândri la finalul proiectului când au prezentat
rezultatele muncii lor colegilor. Am remarcat pe de o parte modul în care au lucrat ca o adevărată echipă,
iar pe de altă parte legătura care s-a format întrei ei şi natură, modul în care au înţeles şi au început să
aplice măsuri pentru protejarea ei.
Programa de opțional integrat

Biologie - Educație tehnologică, clasa a VI-a
Titlul opționalului: FARMACIA NATURII
180
Prof. Istrate Valerica

Școala Profesională Holboca
”Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic”
(Artur Shopennhauer)
ARGUMENT: Opționalul integrat biologie - educatie tehnologică, cu titlul ”Farmacia naturii”

a fost realizat în urma unor discuții cu elevii. Aceste discuții s-au ivit pentru că într-o dimineață o elevă
tușea foarte tare, având o tuse neproductivă, și am sfatuit-o să bea ceaiuri necesare în acest caz. Am fost
surprinsă să-mi mulțumească peste câteva zile și să-și arate intersul pentru studiul plantelor medicinale,
împreună cu colegii săi.
Temele propuse în acest opțional nu sunt cuprinse în programa școlară și se vor desfășura pe
parcursul unui an scolar, o oră pe săptămână. Optionalul ”Farmacia naturii” se adresează elevilor de
clasa a VI-a care doresc să-și răspundă unor întrebări din viața cotidiană:
Ce plante au proprietăți terapeutice?
Ce determină proprietățile terapeutice ale plantelor?
Care sunt afecțiunile ce se pot ameliora/trata cu anumite plante?
Sub ce formă se consumă preparatele din plante?
Cum și când se recoltează anumite plante medicinale?
Cum se depozitează pentru păstrare aceste plante?
Există plante sau preparate din plante dăunătoare omului?
Prin parcurgerea temelor propuse se asigură largirea orizontului știintific si de cultură generală al
elevilor. Orele se vor desfașura în laboratorul școlii și în natura (solarul școlii, fânețe, izlazuri, liziere
ale pădurilor etc.) antrenând elevii în activități care să-i inițieze în minunata lume a științelor și
tehnologiei. Predarea interdisciplinară a acestui opțional asigură o bună cunoaștere a efectelor
produselor naturiste asupra organismului uman, acum când suntem în secolul informației și tehnologiei,
al invențiilor spectaculoase și totusi, n-am reusit să descoperim remediile benefice identice cu cele din
natură.
COMPETENȚE GENERALE
1. Analiza impactului folosirii plantelor asupra sănătății omului.
2. Formarea deprinderilor de viață sănătoasă, naturistă folosind instrumente si procedee adecvate.
3. Comunicarea folosind diferite limbaje specializate, permițând relaționarea informațiilor din domenii
înrudite.
4. Investigarea /observarea știintifică, experimentalăși teoretică.
5. Protecția propriei persoane, a celorlalți și a mediului.
VALORI ŞI ATITUDINI
 Interes si curiozitate pentru realizările şi descoperirile din domeniul ştiinţelor
 Motivaţia pentru informarea şi documentarea ştiinţifică
 Dezvoltarea curiozităţii şi a respectului faţă de orice formă de viaţă
 Dezvoltarea toleranţei faţă de opiniile altora
 Cultivarea receptivităţii şi a flexibilităţii pentru aplicarea cunoştinţelor de biologie si chimie în viaţa
cotidiană
 Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv cele create prin aplicarea TIC
 Initiativa personala
 Disponibilitate de a considera ipotezele ca idei ce trebuie testate;
 Disponibilitate de a nu trage imediat concluzii;
 Disponibilitate de a avea o viziune neinfluenţată de convingerile personale;
 Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediul înconjurător
 Conştientizarea şi implicarea în problemele de interes global
181
COMPETENTE SPECIFICE ȘI CONȚINUTURI ASOCIATE

Competențe specifice Conținuturi
1.1. Selectarea plantelor în funcție de influenta lor asupra sănătății omului 1. Relația plantă – om – terapie
2.1. Descrierea tehnicilor de recoltare, uscare și păstrare a plantelor medicinale 1. Generalități. Importanța studiului plantelor medicinale.
2.2. Utilizarea calendarului de recoltare a plantelor medicinale pentru recoltare la momentul 2. Denumirea plantelor medicinale. Descrierea și
propice prezentarea plantelor medicinale din flora tarii noastre.
3.1. Valorificarea conceptelor economice in comunicare 3. Recoltarea, uscarea si pastrarea plantelor medicinale.
3.2. Folosirea terminologiei specifice in scopul denumirii plantelor medicinale 4. Influenta factorilor de mediu asupra calitatii plantelor
4.1. Analiza factorilor de mediu asupra calitatii plantelor medicinale medicinale.
4.2. Analiza relatiilor dintre compozitia plantelor si tipul de afectiune pe care o 5. Ceaiul, medicul naturii
trateaza/amelioreaza
5.1. Identificarea efectelor recoltarii plantelor medicinale asupra mediului natural
1.2. Aprecierea avantejelor si dezavantajelor utilizarii a celor mai cunoscute plante medicinale 2. Modalitati de folosire a plantelor medicinale
2.3. Identificarea principalelor moduri de utilizare a plantelor medicinale 6. Solutii extractive apoase pentru uz intern (infuzia,
3.3. Descrierea anumitor efecte terapeutice ale celor mai cunoscute plante medicinale decoctul, maceratul, siropul).
4.3. Utilizarea aparaturii de laborator pentru obtinerea unor preparate din plante medicinale Efecte terapeutice
5.2. Aplicarea normelor de protectie personala in laborator si de protectie a mediului 7. Solutii extractive apoase pentru uz extern (cataplasma,
inhalatia, gargara, baile de plante).
Efecte terapeutice
8. Alte forme de utilizare a plantelor medicinale (vinul
medicinal, otetul aromatic, uleiurile medicinale, tincturile,
uleiurile eterice). Efecte terapeutice
1.2. Aprecierea avantejelor si dezavantajelor utilizarii a celor mai cunoscute plante condimentare 3. Plante condimentare si aromatice
si aromatice 9. Plante cultivate in gospodarie
2.4. Descrierea principalelor moduri de folosire si pastrare a plantelor condimentare si aromatice 10. Folosirea plantelor aromatice si condimentare
2.5. Executarea lucrarilor simple pentru cultivarea plantelor aromatice si condimentare 11.Cultivarea plantelor condimentare si aromatice
3.4. Descrierea oportunitatilor profesionale legate de utilizarea plantelor aromatice si 12. Lucrari simple de cultivare si ingrijire a plantelor
condimentare aromatice si condimentare
3.2. Folosirea terminologiei specifice in scopul denumirii plantelor aromatice si condimentare 13. Ce gust are condimentul?
4.4. Executarea lucrarilor simple pentru cultivarea plantelor aromatice si condimentare 14. Avantaje si dezavantaje in utilizarea celor mai
4.5. Utilizarea in viata cotidiana a plantelor pentru condimentarea alimentelor cunoscute plante condimentare si aromatice
5.2. Aplicarea normelor de protectie personala in laborator si de protectie a mediului
1.3identificarea actiunii plantelor toxice asupra starii de sanatate 4. Plante daunatoare (toxice) sanatatii – drogurile
3.5.utilizarea surselor bibliografice referitoare la denumirea unor droguri 15. Efectele drogurilor asupra organismului uman
5.3analiza factorilor de risc rezultati in urma consumului de droguri (dependenta, sevrajul)
182
5.4formularea de concluzii si generalizari in scopul evitarii tentatiei de a consuma droguri. 16. Droguri obtinute din plante (opiu, cocaina, hasisul,
marijuana)
EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Competențe specifice Exemple de activități de învățare
1. Analiza impactului folosirii plantelor asupra sănătății omului
1.1selectarea plantelor in functie de influenta lor asupra sanatatii -incadrarea unor plante in clasa de apartenenta
omului -clasificarea unor plante in functie de influenta lor asupra starii de sanatate
1.2aprecierea avantejelor si dezavantajelor utilizarii a celor mai -discutii privind avantajele/dezavantajele folosirii plantelor medicinale
cunoscute plante medicinale -compararea efctelor diferitelor produse din plante asupra sanatatii umane
1.3identificarea actiunii plantelor toxice asupra starii de sanatate -intocmirea unor referate cu tematica adecvata
-comunicarea in forma scrisa sau orala a informatiilor privind efectele anumitor plante
consumate de om
2. Formarea deprinderilor de viata sanatoasa, naturista folosind instrumente si procedee adecvate.
2.1. Descrierea tehnicilor de recoltare, uscare si pastrare a - discutii asupra tehnicilor de recoltare, uscare si pastrare a plantelor
plantelor medicinale - intocmirea unui calendar pentru recoltarea anumitor plante
2.2. Utilizarea calendarului de recoltare a plantelor medicinale -organizarea unor excursii/drumetii pentru recoltarea unor plante
pentru recoltare la momentul propice - realizarea unui ”ierbar”
2.3. Identificarea principalelor moduri de utilizare a plantelor - realizarea unui album foto cu diverse plante
medicinale - confectionarea unor ambalaje din materiale reciclabile pentru pastrarea plantelor uscate
2.4descrierea principalelor moduri de folosire si pastrare a - identificarea unor repere istorice a unor activitati de recoltare, uscare, pastrare a plantelor
plantelor condimentare si aromatice
2.5executarea lucrarilor simple pentru cultivarea plantelor
aromatice si condimentare
3. Comunicarea folosind diferite limbaje specializate, permitand relationarea informatiilor din domenii inrudite.
3.1valorificarea conceptelor economice in comunicare -consultarea unor materiale aparute pe internet pentru stabilirea denumirii unor plante
3.2folosirea terminologiei specifice in scopul denumirii plantelor -discutii asupra efectelor terapeutice ale diverselor plante
medicinale -recunoasterea unor plante din fotografii
3.3descrierea anumitor efecte terapeutice ale celor mai cunoscute -intrebari cu raspunsuri la alegere pentru a distinge diverse efecte terapeutice
plante medicinale -elaborarea unui plan simplu de afaceri pentru cultivarea sau distribuirea unor plante
3.4descrierea oportunitatilor profesionale legate de utilizarea folositoare
plantelor aromatice si condimentare -descrierea unor meserii care utilizeaza plante medicinale
3.5.utilizarea surselor bibliografice referitoare la denumirea unor -folosirea unor carti cu tematica adecvata pentru identificarea unor plante
droguri
183
4. Investigarea /observarea stiintifica, experimentala si teoretica.

4.1analiza factorilor de mediu asupra calitatii plantelor -discutii privind factorii de mediu care influenteaza calitate plantelor
medicinale -exercitii de recunoastere a unor plante
4.2analiza relatiilor dintre compozitia plantelor si tipul de -identificarea in cadrul unor experimente pe grupe sau individual a metodelor de prelucrare
afectiune pe care o trateaza/amelioreaza a unor plante
4.3utilizarea aparaturii de laborator pentru obtinerea unor -obtinerea in laborator a diferitelor preparate din plante
preparate din plante medicinale -cultivarea unor plante
4.4executarea lucrarilor simple pentru cultivarea plantelor -organizarea unor ateliere de lucru
aromatice si condimentare -aromatizarea unor preparate
4.5utilizarea in viata cotidiana a plantelor pentru condimentarea
alimentelor
5. Protectia propriei persoane, a celorlalti si a mediului.
5.1identificarea efectelor recoltarii plantelor medicinale asupra -descrierea caracteristicilor unui areal inainte si dupa recoltarea plantelor
mediului natural -discutii cu privire la normele de protectie personala si a grupului
5.2aplicarea normelor de protectie personala in laborator si de -realizarea unor afise/postere in care sa se gaseasca in ipostaze reale consumatori de
protectie a mediului droguri
5.3analiza factorilor de risc rezultati in urma consumului de -realizarea unor sondaje de opinie
droguri -completarea unor chestionare
5.4formularea de concluzii si generalizari in scopul evitarii -vizionarea unor filme adecvate
tentatiei de a consuma droguri.
184
SUGESTII METODOLOGICE ȘI MODALITĂȚI DE EVALUARE

Optionalul cu titlul ”Farmacia naturii” permite abordări flexibile şi diferentiate în funcţie de scenariile
didactice ale profesorului, de nivelul clasei, de omogenitatea elevilor clasei, de posibilităţile oferite de baza
materială a şcolii si mediul din apropierea sa.
Lecţiile se pot desfăşura în sala de clasă sau în aer liber (faneata, pasune, padure, curs de apa etc).
Conţinutul fiecărei lecţii (capitol) va avea în vedere formarea competenţelor specifice şi va fi studiat în funcţie
de experienţa profesorului şi specificul local al zonei.
Exemplele concrete studiate în clasa sunt stabilite de profesor; se va ţine cont şi de preferinţele elevilor.
Se recomandă ca metode de învăţare: studiul de caz, descoperirea prin explorare, dezbateri pe teme date,
simularea, jocul de rol, realizarea de proiecte, activitati practice etc. Se vor utiliza materiale didactice variate,
dar se recomandă printre acestea filme didactice cu prezentări concrete de evenimente, publicaţii cu descoperiri
ştiintifice recente, si articole de specialitate, cataloage de prezentare de la diferite firme sau societăţi
comerciale, cărţi de specialitate, muzică etc. Se vor organiza ore de aplicaţii practice pe calculator, de exemplu:
incursiuni pe internet pentru a exersa posibilităţile de descoperire şi de comunicare internaţională, utilizarea
unor softuri sau CD-uri care conţin informaţii din diferite domenii şi simulari ale unor activităţi profesionale,
realizarea unor eseuri sau proiecte şi prezentarea grafică pe calculator a unor experienţe si interpretarea
rezultatelor acestora.
Se vor utiliza modalităţi de evaluare care să permită aprecierea imaginaţiei, a originalităţii, a spiritului
novator, a creativităţii. În acest scop se recomandă: realizarea unor portofolii, sau a unor proiecte simple,
simulări, jocuri de rol, observarea sistematica a comportamentului elevilor, investigatia, evaluarea directa a
produselor realizate (ierbare, cataplasme etc.), lucrari practice, referate care să pună în valoare criteriile de mai
sus. Activitatile trebuie să aibă în vedere integrarea în societate şi dezvoltarea propriei personalităţi a elevului.
Bibliografie
• Ministerul Educaţiei, Cercetării si Inovarii, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe şcolare
pentru clasele a V-a –a VIII-a., Aria curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii
• Ministerul Educaţiei, Cercetării si Inovarii, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe şcolare
pentru clasele a V-a –a VIII-a, Aria curriculară Tehnologii
• Becher, M., Buran, C., Berger, D. – Chimia este viata, Ed. Fast Print, 1997.
• Calota, R., Danciulescu, D., Margineanu, D. – Consultatii pentru activitatea educativa – gimnaziu,
Ed. Eurobit, 1994.
• Ciolompea, T., Niculescu, V. – Drogurile – o problema fara rezolvare?, Laboratorul pentru
promovarea sanatatii.
• Constantinescu, C. – Plante medicinale in apararea sanatatii, Bucuresti 1975
• Geiculescu, V.– Bioterapia, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986
• Laza, D. – Indreptar profilactic si terapeutic de medicina naturista, Bucuresti, 1977.
• Neamtu, G., Campeanu, Gh., Socaciu, C. – Biochimie vegetala, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1993.
• Treban, M. – Alimentatia sanatoasa cu plante, Ed. Acolade Print, 1995.
• Rausch, A. – Plante aromatice, Ed. All, Bucuresti, 2009.
• Grigore, G., Grigore, C. – Ghidul plantelor medicinale si al bolilor tratate cu plante medicinale, Ed.
All, Bucuresti, 2008.
Educarea ecologică a micilor școlari
prof. înv. primar, Lungu Valentina

Școala Gimnazială nr.1, Blejești, jud. Teleorman
Educația ecologică se face începând cu primii ani de viață, în familie, în grădiniță, și, apoi, la școală. La
intrarea în școală copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social și familial în care trăiesc.
Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoștințe și posibilități de înțelegere mai mari și astfel, pe măsură
ce cresc, educația lor ecologică se aprofundează.
Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii, ci și
convingeri și deprinderi de protejare a mediului inconjurător. Este o obligație primordială, o datorie de onoare
a tuturor cetățenilor planetei, cunoașterea ansamblului de măsuri de ocrotire a acesteia. În epoca
contemporană, o problemă de actualitate este formarea și educarea elevilor in spiritul unor responsabilități
umane ce vizează protecția mediului inconjurător. Absența sau ignorarea măsurilor imperios necesare de
185
apărare a mediului poate declanșa o criză ecologică cu consecințe catastrofale pentru omenire. Iată de
ce socotim ca formarea constiintei și conduitei ecologice devine o cerință deosebit de importantă pentru
orice demers educativ, școlar si extrașcolar.
Sugerez cateva modalități prin care se poate realiza, încă de la vârsta școlară mică, formarea concepției
și a conduitei ecologice.
Prin diferitele discipline incluse in procesul de invățământ trebuie să convingem pe fiecare elev
de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării și să le formăm conduita ecologică
modernă. Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul lecțiilor de științe menite să înlesnească înțelegerea
organismelor vegetale și animale, a proceselor esențiale de întreținere a vieții, a legăturilor indisolubile
dintre plante-animale-mediu, al celor de geografie, dar și ocazional, în cadrul unor lecții de educație
civică , limba română, educație muzicală, educație plastică, istorie etc.
Introducerea unei discipline opționale, sub genericul ”NATURA, PRIETENA MEA”, este o
modalitate deosebit de eficienta în acest scop.
Contribuții de seamă la educația ecologică pot aduce activitațile extrașcolare.
Orice activitate ce se desfasoara in afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit
cu mediul inconjurător. Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la școală și
în societate, să respecte normele de igienă, tot așa trebuie să-i învățăm să se poarte cu mediul în
care trăim.
Dintre modalitățile ce pot fi folosite amintim:
* Cercurile pe discipline (științe, geografie)
* Excursii și vizite pentru a constata situația în care se află mediul local și de a întreprinde, pe
masura puterilor noastre , acțiuni în sprijinul măsurilor adoptate de organele de stat pentru apararea
mediului.
* Acțiuni de igienizare și înfrumusețare a școlii, parcurile.
* Crearea unui “colț viu “ în clasă sau în școală.
* Acțiuni de colectare a hârtiei, sticlei, deșeurilor textile și mai ales a ambalajelor din materiale
sintetice.
* Acțiuni de popularizare ocazionate de sărbătorirea Zilei Pământului (serbări, expoziții de desene
si creații plastice ale copiilor inspirate de vasta problematică a protejării mediului.)
În întreaga muncă de educație ecologică cu școlarii mici trebuie sa ajungem la convingerea că mediul
natural nu poate fi apărat numai într-o zi 5 IUNIE – numai de ecologi, biologi, silvicultori etc., nu numai
prin protejarea plantelor si animalelor declarate monumente ale naturii, ci în toate cele 365 de zile
ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toți locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta
Albastră, leagăn al civilizației și al vieții, ea fiind casa noastră și tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.
Programa școlara organizată modular

Disciplina: ,,LUMEA- pe care ne-o dorim”
Nivel de școlaritate : gimnaziu clasa a VII-a
Profesor: Mariana Cozma

Școala Gimnazială ”Gheorghe Nicolau” Români, Județul Neamț
PARTEA I.
IDENTITATEA DISCIPLINEI DE STUDIU
1. PROGRAMA ȘCOLARĂ CA INSTRUMENT AL REFORMEI CURRICULARE

Programele şcolare vizează un învăţământ centrat pe elev în calitate de co-autor al activităţii didactice,
ceea ce presupune schimbarea accentului pe calitate (cum), pe aspectele practice (să ştie cum), pe învăţare
(profesorul devenind un facilitator al învăţării).
Programa pune în centrul procesului didactic competenţele exprimate în termeni de abilităţi, cunoştinţe
şi atitudini-valori. Programa şcolară ,,LUMEA-pe care ne-o dorim” reflectă principiul organizării modulare
propunând un ansamblu de module de studiu asigurând astfel o mai bună organizare şi conducere a învăţării şi
va permite o decelare mai eficientă a reuşitelor, respectiv a dificultăţilor de învăţare ale elevilor în relaţie cu
un modul sau altul.
Posibilitatea reglarii modulelor, a timpului alocat fiecarui modul, posibilitatea modificarii, a completarii
sau chiar a inlocuirii unor activitati de invatare cu altele, permit realizarea unui demers didactic personalizat,
asta cu conditia asigurarii coerentei tematice si a respectarii logicii interne in domeniul studiat. Modulele
186
incluse în programa şcolară nu sunt studiate în cadrul altor discipline din trunchiul comun. Rolul programei
şcolare în ansamblul instrumentelor curriculare este în concordanţă cu prevederile LEN şi alte documente
oficiale. În baza principiilor metodologice cheie ale CRCN-2012 – se urmăreşte o interpretare şi aplicare a
conţinuturilor ştiinţifice specifice.
Scopul studierii unei discipline opţionale după o programă modulară este acela de a corela disciplina
şcolară/disciplinele şcolare cu competenţele generice, competenţele ariei curriculare.
ARGUMENT
Motto: “Singura apărare în faţa lumii înconjurătoare este cunoaşterea ei temeinică”
John Locke
Aces curs rumărește formarea unei atitudini investigative asupra realității și a unui comportament
ecologic, vizând grija si responsabilitatea față de calitatea mediului natural, cu implicatii deosebite asupra
sanatatii. In acelasi timp, cursul se doreste un argument viabil pentru a demonstra interconditionarea dintre
toate segmentele ce compun mediul. Amstel se evidențiaza prioritatea majoră a cunoașterii, protejării si
conservării mediului de viața, conservarea naturii devenind eficientă și reală numai atunci când aceasta va face
parte integrantă din filosofia si comportamentul nostru. Mediul inconjurator ne asigura conditiile necesare
vietii, iar sanatatea noastra este strans legata de sanatatea mediului. Relatia care se stabileste intre o societate
umana si mediul ei inconjurator este determinata de tehnologiile prin intermediul carora oamenii preiau din
natura toate lucrurile necesare vietii, iar apoi „restituie” catre natura deseurile. Acest schimb de materie cu
natura pare absolut firesc pentru om, care prins in iureşul evenimentelor cotidiene gandeste probabil ca ceea
ce se arunca ar trebui sa „dispara”.
Prezentul curs propus pentru elevii de clasa a VII – a, este organizat dupa o conceptie didactica
interdisciplinara ce are la baza relatia OM – NATURA – VIATA. In acest curs elevii vor afla informatii noi
despre mediu, cum afecteaza activitatile umane mediul natural, interdependenta dintre calitatea mediului si
calitatea vietii, efectele poluarii asupra sanatatii si cum se poate reduce sau stopa poluarea mediului.
Parcurgand materia propusa elevii vor invata sa protejeze, ocroteasca si sa conserve elementele mediului
natural – asigurand astfel calitatea vietii în general, constientizand ca protectia mediului este o problema a
tuturor. Pe parcursul studierii disciplinei se pot realiza:
- familiarizarea cu o abordare pluridesciplinara a domeniului cunoasterii;
- dezvoltarea capacitatii de comunicare inclusive prin folosirea unui limbaj specializat;
- formarea responsabilitatii fata de sine si societate;
- dezvoltarea gandirii autonome si a unei atitudini responsabile fata de mediu;
- dobandirea unor competente in scopul orientarii scolare si profesionale.
II. COMPETENŢE GENERICE VIZATE PRIORITAR DE ARIA CURRICULARĂ
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII
1 Utilizarea de modalităţi de comunicare, în limba română, în limba maternă şi în cel puţin o
limbă străină, într-o varietate de situaţii
1.1. Utilizarea eficientă şi corectă a limbajelor (coduri, convenţii etc.) care aparţin diferitelor domenii
ale cunoaşterii (limbaje ştiinţifice, tehnologice, artistice etc.)
2 Utilizarea conceptelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoaşterii şi a
instrumentelor tehnologice, în vederea rezolvării de probleme în contexte şcolare, extraşcolare şi
profesionale
2.1. Utilizarea, evaluarea şi ameliorarea unor strategii funcţionale pentru rezolvarea de probleme în
contexte şcolare, extraşcolare şi profesionale
2.2. Folosirea perspectivelor multiple şi a capacităţilor de analiză critică, pentru luarea de decizii pe
bază de argumente şi dovezi pertinente
3. Utilizarea eficace a instrumentelor necesare educaţiei pe tot parcursul vieţii
3.1. Aplicarea unor tehnici de muncă intelectuală care valorizează autonomia, disciplina şi perseverenţa;
a învăţa să înveţi
3.2. Reflecţia critică, autoreglarea şi asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare
3.3. Folosirea responsabilă a noilor tehnologii comunicaţionale şi informaţionale
4. Interiorizarea unui sistem de valori care să orienteze atitudinile şi comportamentele
4.1. Exprimarea opţiunii pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru dezvoltarea propriului potenţial
fizic şi mental şi manifestarea unor comportamente favorabile acestora
4.2. Conştientizarea impactului dezvoltării tehnologice asupra vieţii individuale, mediului şi societăţii
5. Manifestarea creativităţii şi a spiritului inovator
187
5.1. Manifestarea iniţiativei în vederea producerii de schimbări şi a inovării mediilor educaţionale,

profesionale şi sociale
5.2. Adaptarea perspectivei inter-, pluri- şi transdisciplinare în descoperirea şi/sau analiza şi rezolvarea
originală a unor probleme teoretice şi practice
6. Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră
6.1. Utilizarea capacităţilor cognitive superioare (gândire critică, strategică, creativă etc.), a
disponibilităţilor socio-emoţionale (inteligenţă emoţională, echilibru afectiv) şi motivaţionale,în contexte
private, publice şi profesionale
COMPETENŢELE ARIEI CURRICULARE MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII
1. Înţelegerea conceptelor, a terminologiei, a relaţiilor funcţionale şi a algoritmilor specifici în scopul
alfabetizării matematice/ştiinţifice funcţionale pentru luarea unor decizii informate;
2. Dezvoltarea capacităţii de explorare/investigare utilizând metode şi raţionamente specifice pentru a
testa idei şi pentru a formula noi probleme;
3. Operarea cu concepte, metode şi instrumente specifice, identificate ca oportunităţi pentru învăţarea
pe tot parcursul vieţii, în contextul naturii evolutive a cunoaşterii;
4. Dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii de gândire logică pentru rezolvarea de probleme valorificând
proceduri şi modele;
5. Utilizarea unor modalităţi adecvate de reprezentare şi comunicare a înţelegerii şi punctelor de vedere
în contexte diferite şi implicarea în dezbateri şi luări de decizii;
6. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiu în scopul dezvoltării
COMPETENŢELE ÎN RELAŢIE CU ALTE ARII CURRICULARE
Folosirea adecvată a noilor tehnologii comunicaţionale şi informaţionale în contexte formale şi
nonformale
Utilizarea achiziţiilor dobândite în rezolvarea unor situaţii problemă, în analizarea posibilităţilor
personale de dezvoltare, precum şi în vederea ameliorării propriei activităţi.
Cooperarea cu ceilalţi, în calitate de cetăţeni activi, în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice,
prin asumarea critică a rolurilor care decurg din implicațiile faptelor noastre
Utilizarea eficientă şi corectă a limbajelor (coduri, convenţii etc.) aparţinând domeniilor de studiu
Raportarea, pe baza unui sistem propriu de valori, la procese specifice lumii contemporane, relevante
din perspectivă știintifică, culturală, pentru prezent şi pentru viitor.
2. STATUTUL ACADEMIC SI DIDACTIC AL DISCIPLINEI DE STUDIU

Disciplina CHIMIE are o poziţie importantă în planul de învăţământ unde i se alocă un număr relativ
mic de ore pe săptămână (2ore, din cls. a VII-a). Importanţa ei decurge din faptul că acoperă o serie de
competenţe specifice disciplinei şi ariei curriculare căreia îi aparţine. Disciplina CHIMIE valorizează şi
competenţe dobândite pe cale nonformală care au relevanţă socială susţinând eforturile de integrare în
societate:
relaţionare social;
comunicare în termeni ştiinţifici, în diverse contexte şi cu diverşi interlocutori;
formarea unor deprinderi şi tehnici de lucru, necesare pentru aplicarea cunostintelor teoretice în
practica de zi cu zi
Disciplina ,,LUMEA –pe care ne-o dorim” valorizează competenţe dobândite pe cale non-formală care
au relevanţă științifică și socială în relaţionarea om-natură-mediu- fenomene fizice, chimice și naturale,
comunicare în diverse contexte şi cu diverşi interlocutori.
Disciplina studiata are la baza chimia, corelata cu celelalte discipline din aria curriculara: fizica,
biologie, matematica. Prin studiul acestui optional cu tema integratoare pentru aria curriculara „Matematica
si Stiinte ale Naturii”, urmarim formarea unei atitudini investigative asupra realitatii si aplicabilitatea
cunostintelor dobandite in scoala in viata cotidiana.
Spre deosebire de alte domenii ale cunoaşterii umane, fenomenele fizice,fenomenele chimice,
științifice prezintă implicații imediate în lumea reală, având repere clar delimitate. Din această perspectivă,
cadrul didactic trebuie să penduleze între demersuri legate de lumea științifică şi demersuri legate de
implicațiile acestora în viața cotidiană, precum și efectele acestora pe termen scurt și lung.
3. STANDARDUL CURRICULAR AL DISCIPLINEI

3.1. COMPETENŢELE GENERALE VIZATE DE DISCIPLINA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
a. Competenţe generale disciplinare (CGD)
188
Competenţele generale ale disciplinei sunt definite pe niveluri de şcolaritate şi reprezintă particularizări
ale competenţelor generice ale ariei curriculare, având roluri diferite în etapele de şcolaritate şi pentru
parcursurile specifice ale elevilor (filiere şi specializări).
CGD1. Înţelegerea conceptelor, a terminologiei, a relaţiilor funcţionale şi a algoritmilor specifici în
scopul alfabetizării ştiinţifice funcţionale pentru luarea unor decizii informate;
CGD2. Dezvoltarea capacităţii de explorare/investigare utilizând metode şi raţionamente specifice
pentru a testa idei şi pentru a formula noi probleme;
CGD3. Operarea cu concepte, metode şi instrumente specifice, identificate ca oportunităţi pentru
învăţarea pe tot parcursul vieţii, în contextul naturii evolutive a cunoaşterii;
CGD4. Utilizarea unor modalităţi adecvate de reprezentare şi comunicare a înţelegerii şi punctelor de
vedere în contexte diferite şi implicarea în dezbateri şi luări de decizii;
b. Competenţe generale transversale (CGT)
CG5. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri;
CG6. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi reale si normale.
VALORI SI ATITUDINI
 Incredere in adevarurile stiintifice si in aprecierea critica a limitelor acestora
 Interes si curiozitate
 Respect pentru argumentatia stiintifica
 Disponibilitatea de a nu trage imediat concluzii
 Scepticism fata de generalizari care nu sunt bazate pe observatii verificabile
 Interes pentru explorarea diferitelor modalitati de comunicare inclusiv pentru cele furnizate de TIC
 Initiativa personala
 Disponibilitate de ameliorare a propriei performante
INDICATORI DE PERFORMANŢĂ
Indicatori de performanţă Indicatori de performanţă
Competenţe generale (CG)
de nivel bazal/nivel de studii de nivel superior/nivel de studii
CG1. Explicarea unor fenomene, Identificarea/definirea/clasificarea Identificarea/definirea/clasificarea
procese, procedee întâlnite în viaţa de fenomenelor fizico-chimice cotidiene /operarea/sinteza fenomenelor fizico-
zi cu zi chimice cotidiene;
CG2. Cunoașterea și înțelegerea unor Definirea fenomenelor şi proceselor; Definirea fenomenelor şi proceselor;
fenomene și procese întâlnite în exemplificări exemplificări; corelaţii inter- şi
mediul înconjurător; transdisciplinare
CG3 Dezvoltarea capacității de Cunoaşterea pe bază de experiment Capacitate de sinteză şi operare cu
explorare și investigare a comportării ştiinţific, algoritmizare. rezultate obţinute experimental;
mediului înconjurător la acțiunea Folosirea tehnicilor moderne de
unor factori perturbatori utilizând calcul în interpretarea analizelor de
mijloace, instrumente, proceduri și laborator, dar şi în rezolvarea de
rezolvarea de probleme; probleme.
Rezolvarea unor probleme de calcul Rezolvarea problemelor de calcul cu
CG4. Comunicarea înţelegerii
simple, ce urmăresc un algoritm bine grade înalte de dificultate, în baza
conceptelor în rezolvarea de
stabilit. algoritmilor şi a cunoştinţelor
probleme, în formularea
Formularea concluziilor interdisciplinare.
explicaţiilor, în conducerea
experimentale Formularea concluziilor
investigaţiilor şi în raportarea
Raportarea rezultatelor. investigaţiilor/experimentelor
rezultatelor
precum şi raportarea rezultatelor într-
o formă standard.
CG5. Evaluarea consecinţelor Prezentarea concluziilor finale ca Prezentarea concluziilor finale
proceselor şi acţiunii produselor urmare a acţiunilor experimentale accentuând rolul protecţiei
chimice asupra propriei permanente a mediului înconjurător.
persoane şi asupra mediului
PARTEA A II-A.
ORGANIZAREA MODULARA A DISCIPLINEI PE AN SCOLAR - CLASA a VII-a
189
4. SISTEMUL MODULELOR
Programa pentru disciplina ,,LUMEA-pe care ne-o dorim” la clasa a VII-a cuprinde un modul initial, doua
module disciplinare, un modul integrat şi unul deschis:
Modul iniţial
Modulul 1 (disciplinar): Poluarea aerului si sanatatea
Modulul 2 (disciplinar): Poluarea apei si sanatatea
Modulul 3 (integrat): Ocrotirea si conservarea mediului inconjurator
Modulul 4 deschis
5. MODULE SPECIFICE
MODULUL INITIAL
Îşi propune o examinare a rezultatelor învăţării parcurse pe parcursul anilor anteriori de studiu în cadrul
disciplinelor înrudite.
Pentru desfasurarea eficienta a activitatilor didactice, cadrul didactic trebuie:
- sa constate nivelul de cunoastere al elevilor referitor la tema/subiectul propus;
- sa prezinte elevilor noua problematica, astfel incat sa le stimuleze interesul pentru noua disciplina de studiu;
- sa identifice posibile interese si oportunitati de studiu care au legatura cu proiecte personale si scolare,
stimuland asfel motivatia pentru invatare a elevilor;
- sa se asigure ca elevii au suficiente cunostinte, deprinderi si capacitati pentru a face fata elementelor de
noutate propuse de noua programa.
Concepte:
- mediu ambiant, poluare, aer, apa, sol ,etc.
Abilităţi:
 analizarea dinamicii vieţii şi activităţii în comunitate;
 analizarea principalelor aspecte (de ordin economic) ;
 înţelegerea valorilor şi a principiilor unei vieti sanatoase,
 înţelegerea corelaţiei dintre activitatea umana si natura, pe de o parte, şi participarea activă la viaţa
comunităţii şi la procesul decizional, pe de altă parte;
 recunoaşterea rolului cetăţeanului în societate.
MODULUL DISCIPLINAR 1 - Poluarea aerului si sanatatea

A. Competenţe specifice vizate de modul:
CS 1.1 -capacitatea de a defini corect termenul de poluare în diferite medii şi de a identifica efectele / cauzele
acestui fenomen.
CS 2.1-identificarea particularităţilor de limbaj specific,interpretarea fenomenelor/proceselor analizate şi
utilizarea acestora în practică;
CS 3.1-Identificarea şi selectarea informaţiilor relevante şi pertinente în raport cu diferitele scopuri de
documentare şi procesare/învatare/cercetare sau elaborare de noi produse.
CS 4.1-Realizarea de produse ştiinţifice, tehnologice, artistice utilizând sau inovând metode şi tehnici de lucru
specializate.Adaptarea perspectivei inter-, pluri-şi transdisciplinare în descoperirea şi/sau rezolvarea originală
a unor probleme teoretice şi practice.
Denumirea competenţei Abilităţi Cunoştinţe Atitudini
specifice
CS1.1 Utilizarea eficientă şi corectă a Atmosfera Respect pentru adevăr
Capacitatea de a defini limbajelor (coduri, convenţii etc.) (structura,compozi şi rigurozitate
corect termenul de care aparţin diferitelor domenii ale tie, proprietăţi şi ştiinţifică.
poluare în diferite medii şi cunoaşterii (limbaje ştiinţifice, rol)
de a identifica Spirit critic şi
tehnologice, etc.) autocritic.
efectele/cauzele acestui
fenomen. Operarea cu o varietate de mesaje
Disponibilitate de
verbale şi nonverbale, pentru a
ameliorare a propriei
recepta şi a transmite idei,
performanţe;
experienţe, sentimente şi opinii în
Disponibilitate de a
contexte private, educaţionale şi
avea o viziune
profesionale
190
CS2.1 Utilizarea, evaluarea şiameliorarea Cauzele si efectele neinfluenţată de

Identificarea unor strategii funcţionale pentru poluării aerului convingerile
particularităţilor de limbaj rezolvarea de probleme în contexte personale;
specific, şcolare, extraşcolare şi profesionale
interpretarea Scepticism faţă de
fenomenelor/proceselor generalizări care nu
analizate şi utilizarea sunt bazate pe
acestora în practică; observaţii verificabile/
repetabile;
CS3.1 Monitorizarea propriei comunicări Poluarea fonica Manifestare creativă-

Identificarea şi selectarea şi adaptarea acesteia la diferite Dorinţă de informare
informaţiilor relevante şi contexte sociale, profesionale şi Poluarea şi afirmare;
pertinente în raport cu culturale şi la diferite categorii de radioactiva
diferitele scopuri de audienţă Aprecierea critică a
documentare şi Aplicarea de principii şi metode de Poluarea raportului între
procesare/învatare/cerceta investigaţie/cercetare pentru a electromagnetica. beneficii şi efectele
re sau elaborare de noi explora şi a explica procese indezirabile ale
produse. naturale, tehnologice şi sociale aplicării
CS4.1 Folosirea perspectivelor multiple şi tehnologiilor;
Realizarea de produse a capacităţilor de analiză critică, Evaluare
ştiinţifice, tehnologice, pentru luarea de decizii pe bază de Grija faţă de propria
artistice utilizând sau argumente şi dovezi pertinente. persoană, faţă de
inovând metode şi tehnici Dezvoltarea unei atitudini pozitive ceilalţi şi faţă de
de lucru specializate faţă de sine şi faţă de ceilalţi: stimă mediu.
Adaptarea perspectivei de sine, respect, încredere în
inter-, pluri-şi propriul potenţial de reuşită,
transdisciplinare în responsabilitate, rigoare etc.
descoperirea şi/sau
rezolvarea originală a
unor probleme teoretice şi
practice.
SUGESTII METODOLOGICE
B. Aspecte metodologice
Exemple de activităţi de învăţare şi produse realizate:
- exerciţii de utilizare a diverselor surse de informare: atlase, albume, enciclopedii, mijloace video, etc;
realizarea de tabele, scheme, grafice pentru ierarhizarea surselor de poluare, a tipurilor de poluanţi, a efectelor
benefice sau nocive asupra organismelor vii; organizarea unor experimente, modelări, simulări, jocuri,
concursuri, dezbateri, studii de caz; analiza unor rezultate de laborator, observatii, documente, articole de
specialitate care demonstrează gradul de poluare al aerului etc.
Metode şi mijloace de învăţământ cu contribuţii semnificative în formarea competenţelor specifice
acestui modul:
- discuţii şi dezbateri în clasă, prin utilizarea unor metode interactive care pot contribui la exersarea
lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei, la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a
spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ al elevilor, la implicarea elevilor în exerciţii de luare a deciziei, de
propunere a unor strategii de rezolvare de probleme în colectivul din care fac parte, în şcoală sau în comunitate
etc.
Sugestii de conţinuturi suplimentare, de accesare şi a altor surse de informare şi de activităţi
aplicative realizate în contexte formale, non-formale sau informale:
- fişe de lucru, materialului bibliografic suplimentar, materiale audio-video, internet etc.
C. Aspecte evaluative:
Pentru fiecare competenţă specifică vor fi definiţi doi indicatori de performanţă: unul pentru nivelul bazal şi
unul pentru nivelul superior.
Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse vor ţine seama de experienţa elevilor, de particularităţile
191
de vârstă şi vor permite valorizarea pozitivă a acesteia.

Competenţe Indicatori de performanţă
specifice Bazal Superior
CS1.1 Definire termeni Definire/operare si sinteză termeni stiintifici.
Identificare procese si fenomene. Explicarea fenomenelor analizate/corelatii
Exemplificari interdisciplinare.
CS1.2 Identificare cauze si efecte ale poluarii Analize şi interpretarea rezultatelor experientelor
atmosferice efectuate in vederea reducerii poluarii
Cunoasterea compozitiei chimice a atmosferice
aerului.
CS1.3 Cunoasterea fenomenelor de poluare Aplicarea de principii şi metode de
fonică, electromagnetica si radioactiva investigaţie/cercetare pentru a explora şi a
precum si a metode lor de prevenire a explica procese complexe, mai putin intalnite in
acestora viata cotidiana.
Evaluarea continuă se poate realiza pe tot parcursul modulului prin intermediul probelor orale sau scrise.
Evaluarea finală poate consta în probe scrise sau orale, eseu argumentativ, exerciţii de reflecţie sau lucrări în
echipă pe unul dintre subiectele subsumate tematicii modulului.
MODULUL DISCIPLINAR 2 - Poluarea apei si sanatatea

A. Competenţe specifice vizate de modul :
CS2.1-Capacitatea de a defini corect termenii de hidrosferă/energie/circuitul apei, etc. Analiza fenomenului de
producere a energiei hidroelectrice .
CS2.2-Folosirea perspectivelor multiple si a capacitatilor de analiză critică pentru luarea de decizii pe baza de
argumente si dovezi pertinente.
CS2.3-Utilizarea corectă a conventiilor, kit-urilor de analiză chimică, a limbajului stiintific.Utilizarea
capacităţilor cognitive superioare teoretice si a datelor experimentale in sinteza cunoştintelor în contexte
private, publice şi profesionale.
CS2.4-Realizarea de produse ştiinţifice, tehnologice, artistice utilizând sau inovând metode şi tehnici de lucru
specializate.Adaptarea perspectivei inter-, pluri-şi transdisciplinare în descoperirea şi/sau rezolvarea originală
a unor probleme teoretice şi practice.
Denumirea competenţei Abilităţi Cunoştinţe Atitudini
specifice
CS2.1 Utilizarea eficientă şi corectă a Hidrosfera. Încredere în
Capacitatea de a defini limbajelor (coduri, convenţii etc.) care adevărurile
corect termenii de aparţin diferitelor domenii ale Generator de ştiinţifice şi în
hidrosferă/energie/circuitul energie. aprecierea critică
cunoaşterii (limbaje ştiinţifice,
apei, etc a limitelor
Analiza fenomenului de tehnologice, etc.) Circuitul apei acestora;
producere a energiei în natura
Operarea cu o varietate de mesaje
hidroelectrice . Iniţiativă
verbale şi nonverbale, pentru a recepta şi
personală;
a transmite idei, experienţe, sentimente
şi opinii în contexte private,
Spirit critic şi
educaţionale şi profesionale
autocritic;
CS2.2 Utilizarea, evaluarea şi ameliorarea unor Cauzele si
Folosirea perspectivelor strategii funcţionale pentru rezolvarea de efecte ale Disponibilitate de
multiple si a capacitatilor probleme în contexte şcolare, poluarii apei. a considera
de analiză critică pentru extraşcolare şi profesionale ipotezele ca idei
luarea de decizii pe baza de Modalitati de ce trebuie testate;
argumente si dovezi reducere a
pertinente. poluarii apei Scepticism faţă
CS2.3 Monitorizarea propriei comunicări şi Colectarea si de generalizări
Utilizarea corectă a adaptarea acesteia la diferite contexte analiza care nu sunt
conventiilor, kit-urilor de sociale, profesionale şi culturale şi la probelor de apa bazate pe
analiză chimică, a diferite categorii de audienţă de la diferite observaţii
limbajului stiintific. izvoare si de la
192
Utilizarea capacităţilor Aplicarea de principii şi metode de iazul din satul verificabile/

cognitive superioare investigaţie/cercetare pentru a explora şi Români repetabile;
teoretice si a datelor a explica procese naturale, tehnologice
experimentale in sinteza şi sociale Manifestare
cunoştintelor în contexte creativă;
private, publice şi
profesionale. Interes pentru
CS2.4 Folosirea perspectivelor multiple şi a Evaluare explorarea
Realizarea de produse capacităţilor de analiză critică, pentru diferitelor
ştiinţifice, tehnologice, luarea de decizii pe bază de argumente şi modalităţi de
artistice utilizând sau dovezi pertinente. comunicare,
inovând metode şi tehnici Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă inclusiv pentru
de lucru specializate de sine şi faţă de ceilalţi: stimă de sine, cele furnizate de
Adaptarea perspectivei respect, încredere în propriul potenţial TIC;
inter-, pluri-şi de reuşită, responsabilitate, rigoare etc.
transdisciplinare în Grija faţă de
descoperirea şi/sau propria persoană,
rezolvarea originală a unor faţă de ceilalţi şi
probleme teoretice şi faţă de mediu.
practice.
SUGESTII METODOLOGICE
B. Aspecte metodologice
- exerciţii de utilizare a diverselor surse de informare: atlase, albume, enciclopedii, mijloace video, etc;
realizarea de tabele, scheme, grafice pentru ierarhizarea surselor de poluare, a tipurilor de poluanţi, a efectelor
benefice sau nocive asupra organismelor vii; organizarea unor experimente, modelări, simulări, jocuri,
concursuri, dezbateri, studii de caz; analiza unor rezultate de laborator, observatii, documente, articole de
specialitate care demonstrează gradul de poluare al apelor etc.
Metode şi mijloace de învăţământ cu contribuţii semnificative în formarea competenţelor specifice acestui
modul:
- discuţii şi dezbateri în clasă, prin utilizarea unor metode interactive care pot contribui la exersarea lucrului în
echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei, la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului
critic, tolerant, deschis şi creativ al elevilor, la implicarea elevilor în exerciţii de luare a deciziei, de propunere
a unor strategii de rezolvare de probleme în colectivul din care fac parte, în şcoală sau în comunitate etc.
Sugestii de conţinuturi suplimentare, de accesare şi a altor surse de informare şi de activităţi aplicative
realizate în contexte formale, non-formale sau informale:
- fişe de lucru, materialului bibliografic suplimentar, materiale audio-video, internet etc.
C. Aspecte evaluative:
Pentru fiecare competenţă specifică vor fi definiţi doi indicatori de performanţă: unul pentru nivelul
bazal şi unul pentru nivelul superior.
Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse vor ţine seama de experienţa elevilor, de
particularităţile de vârstă şi vor permite valorizarea pozitivă a acesteia.
Proiectarea demersului didactic trebuie realizată adecvat, ţinându-se cont de competenţele, valorile şi
atitudinile prevăzute de programă.
Competenţe Indicatori de performanţă
specifice Bazal Superior
CS2.1 Capacitatea de a defini corect Operare cu termenii de
termenii de hidrosferă/energie/circuitul apei, realizarea de
hidrosferă/energie/circuitul apei, etc prezentari ppt, fise de lucru experimentale, sinteze
interdisciplinare.
CS2.2 Cunoasterea cauzelor si efectelor Asumarea responsabilitatilor si gestionarea
poluarii apei precum si a problemelor de mediu specifice
modalitatilor de reducere a acesteia.
193
CS2.3 Utilizarea corectă a kit- Realizarea analizelor propuse, in intervale de timp

urilor/truselor de analiză, diferite. Interpretarea rezultatelor si expunerea
inregistrarea datelor, prelucrarea concluziilor teoretice si practice in dezbateri-
acestora si elaborarea concluziilor. cercuri stiintifice.
CS2.4 Rezolvarea exerciţii de identificare Rezolvarea exerciţii de recunoaştere a diferitelor
a cauzelor / efectelor poluării apelor tipurilor de poluanti ai apelor -activităţi de
analizate(iazul Români, izvoare, dezbatere, argumentare, confruntare; realizarea de
etc) prezentate în acest modul; proiecte individuale sau de grup,
Realizarea de proiecte individuale portofoliu,prezentate de Ziua Mondială a Apei.
sau de grup a unui portofoliu.
Evaluarea continuă se poate realiza pe tot parcursul modulului prin intermediul probelor orale sau scrise.
Evaluarea finală poate consta în probe scrise sau orale, eseu argumentativ, exerciţii de reflecţie sau lucrări în
echipă pe unul dintre subiectele subsumate tematicii modulului.
MODULUL INTEGRAT:
Ocrotirea si conservarea mediului inconjurator
Apeleaza la cultura generala a elevilor; se fac anumite conexiuni inter- si intradisciplinare.
Temele abordate permit explorarea unor probleme relevante pentru viata de zi cu zi, centrarea pe activitati
integrate de tipul proiectelor, fenomenelor sau proceselor din diferite domenii etc.
Ex. Organizarea unei campanii impotriva poluarii
A. Competenţe specifice vizate de modul
CG5. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri;
CG6. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi
Competenţe specifice Abilităţi Cunoştinţe Atitudini
CG5. Cooperarea cu Identificarea problemelor de mediu Abordări constructive in Dezvoltarea unei
ceilalţi în rezolvarea unor din comunitate şi a cauzelor care o studierea electelor atitudini pozitive faţă
probleme teoretice şi generează poluantilor asupra de munca în echipa
practice, în cadrul Explorarea diferitelor soluţii Conţinuturile se stabilesc
diferitelor grupuri Investigarea unor posibile acţiuni de impreuna cu elevii
promovare şi luarea de decizii privind
cea mai fezabilă modalitate de
desfăşurare
CG6.Manifestarea unui Identificarea unor grupuri de sprijin Abordări constructive in Dezvoltarea unei
comportament social activ deja implicate în această problemă studierea electelor atitudini pozitive faţă
şi responsabil, adecvat Elaborarea unui plan de acţiune poluantilor asupra de munca în echipa
unei lumi Elaborarea unor materiale de Conţinuturile se stabilesc
campanile impreuna cu elevii
Identificarea unei strategii de elevii
implicare a mijloacelor media
Evaluarea activităţilor întreprinse
Proiectarea demersului didactic trebuie realizată adecvat, ţinându-se cont de competenţele, valorile şi
atitudinile prevăzute de programă. Se recomandă o atentă corelare a activităţilor de învăţare cu tematica
propusă şi prezentarea temelor sub forma unor aplicaţii care să evite rutina şcolară, folosindu-se alte metode
şi procedee decât cele obişnuite la orele de curs de biologie, chimie.
Pentru realizarea competenţelor specifice propun utilizarea unor metode şi procedee, precum:
 prezentarea în mod descriptiv a elementelor specifice unei mentalitati colective
 vizionarea unor documentare pe tema data.
B. ASPECTE EVALUATIVE
- analiza unor documente, articole, observatii directe, dovezi care demonstrează poluarea mediului in
comunitate etc.
Metode şi mijloace de învăţământ cu contribuţii semnificative în formarea competenţelor specifice
acestui modul:
- discuţii şi dezbateri în clasă, lucrul în echipă,
Competenţe specifice Indicatori de performanţă
194
Bazal Superior
CG5. Cooperarea cu Participă la activităţi de grup iniţiate Iniţiază şi se implică activ în organizarea
ceilalţi în rezolvarea unor şi organizate de colegi în vederea grupului de lucru în vederea soluţionării
probleme teoretice şi soluţionării de probleme teoretice şi de probleme teoretice şi practice în
practice, în cadrul practice în măsura posibilităţilor sale. măsura posibilităţilor sale
diferitelor grupuri
Evaluarea continuă se poate realiza pe tot parcursul modulului pe baza paşilor parcurşi de către elev.
Evaluarea finală poate consta în prezentarea campaniei.
MODUL DESCHIS: Protecţia mediului
Vizează elemente de consolidare, exersare, îmbogăţire a achiziţiilor anterioare, având funcţia de
remediere, consolidare, stimulare sau sinteză. Acest modul valorifică 25% din timpul alocat activităţii didactice
de planul-cadru pentru disciplina Chimie- C.D.Ş.
Acest modul se va studia dupa finalizarea celor trei module ce studiază aspectele poluarii mediului
inconjurator.
Se va face apel la utilizarea capacităţilor cognitive superioare (gândire critică, strategică, creativă etc.),
a disponibilităţilor socio-emoţionale (inteligenţă emoţională, echilibru afectiv) şi motivaţionale, ale elevilor,
în contexte private, publice şi profesionale pentru a realiza o intelegere temeinica a notiunilor abordate in
studiul acestor module.
Se propun urmatoarele elemente de studiu ale acestui modul sunt:
1. Mecanisme de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
2. Accidente maritime si fluviale din istorie si consecintele acestora
3. Deseuri.Colectare.Implementarea programului de reciclare selectiva la nivelul comunei
4. Asigurarea unei dezvoltari normale din punct de vedere fizic,psihic ,moral si social in spiritul
respectarii valorilor si calitatii mediului inconjurator
5. Cum poti ajunge un eco-leader?Activitati de voluntariat
6. Evaluare
6. STANDARDUL CURRICULAR DE EVALUARE A DISCIPLINEI DE STUDIU PE AN DE STUDIU
Competenţe generale (CG) Indicatori de performanţă Indicatori de performanţă
de nivel bazal/an studii de nivel superior/an de studii
CG1 Manifestarea unui Dezvoltă atitudini pozitive Dezvoltă atitudini pozitive faţă de munca
comportament social activ şi faţă de munca în echipă în echipă
responsabil, adecvat unei lumi Concluzionează corect asupra
in continua schimbare fenomenelor studiate si utilizează
notiunile stiintifice in materialele ce le
elaborează.
CG2 Cunoaşterea şi înţelegerea Cunoaşterea conceptelor Asumarea unui set de responsabilităţi care
drepturilor sociale, economice, de bază corelate modulelor le revin pentru apărarea drepturilor
civice şi politice, precum şi a studiate si exemplificarea sociale.
modalităţilor/instrumentelor de principalelor surse de
protejare ale acestora. poluare a mediului
CG3 Cooperarea cu ceilalţi în Participă la activităţi de Participă la activităţi de grup iniţiate şi
rezolvarea unor probleme grup iniţiate şi organizate organizate de organizatii ce militează
teoretice şi practice, în cadrul de colegi în vederea pentru protectia mediului si respectarea
diferitelor grupuri soluţionării de probleme normelor de lucru in orice domeniu de
teoretice şi practice în activitate in vederea
măsura posibilităţilor sale. combaterii/diminuarii fenomenului de
poluare.
Bibliografie:
1. Ionescu A., Barabaş N., Lungu V. – Ecologia şi protecţia mediului - Constanţa, 1994
2. Jerghiuţă S. şi colaboratorii – Chimia şi viaţa – Ed. Document, Iaşi, 1997
3. Mohan G., Ardelean A. – Ecologia şi protecţia mediului – Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993
4. Pîrvu C. – Ecosistemele din România – Ed. Ceres, Bucureşti, 1999
5. Răuţă C., Cârstea S. – Poluarea şi protecţia mediului înconjurător – Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1979
6. Stungren B. – Ocrotirea naturii – tradiţii, actualitate, perspective – Ed. Tehnică, Bucureşti, 1974
195
7. Tufescu V., Tufescu M. – Ecologia şi activitatea umană – Ed. Albatros, Bucureşti, 1981
8. Vespremeanu E. – Mediul înconjurător – ocrotirea şi conservarea lui – Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1981
9. Zăvoianu I. – Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului înconjurător – Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
10. Manuale de chimie, fizică, biologie geografie
11. Grigoras M.,Tivlea J. – Lumea pe care ne-o dorim – Ed.Spiru Haret 2000.
Pentru un mediu mai curat
Prof. Măciucă Mirela

Școala Gimnazială ”Dimitrie Gusti” Nereju, jud. Vrancea
Dăinuirea peste ani a unui neam se realizează prin purtarea de grijă a înaintașilor și uneori chiar prin
jertfa acestora. Poate mulți nu conștientizează acest lucru. Și noi, generația actuală, ducem o luptă, o luptă
pentru ca viața să existe și în viitor. Și copiii și nepoții noștri merită un viitor frumos!
Dacă acum mai bine de un veac strămoșii noștri luptau împotriva dominației străine și noi luptăm sau ar
trebui să luptăm în prezent împotriva altei dominații care ne amenință de la zi la zi, dominația gunoaielor.
Acest fenomen născut din cauza ignoranței unora se răspândește și acaparează locuri ce odinioară erau sursă
de sănătate pentru noi oamenii. Natura este mai fragilă decât pare și fără ocrotirea ei suntem pierduți; noi poate
nu, dar cei care vin după noi este posibil să fie condamnați din cauza nepăsării noastre. Suntem obligați să
acționăm aici și acum!
Școala Gimnazială ”Dimitrie Gusti” Nereju luptă pentru un mediu mai curat, un viitor mai bun. Cu
fiecare campanie de reciclare încheiată elevii și profesorii consideră că obțin o victorie pentru noi și pentru cei
ce vor fi pe acest Pământ. Suntem o școală care luptă fără a obosi cu poluarea și suntem mândri s-o spunem!
Campania are loc zilnic pentru că zilnic avem
nevoie de un mediu curat și zilnic elevii nostri trebuie
să-și amintească acest lucru!
În total am reciclat, până acum 8, 4 tone de
deșeuri și nu vrem să ne oprim aici. Vom continua dar
vom fi bucuroși să ni se alăture cât mai multe instituții
războiului nostru cu poluarea. Doar așa vom avea
rezultate notabile la nivel național.
Pe lângă faptul că se pot bucura de un mediu mai
curat, mai au și mulțumirea că banii obținuți prin
remunerarea lor în urma colectarii deșeurilor sortate și reciclate au intrat în dotarea școlii lor, actul educațional
devenind unul mai bun chiar prin propriul lor efort.
Vă așteptăm să vă alăturați în număr cât mai mare acțiunilor noastre, să devenim și noi făuritori ai unui
viitor mai frumos!
Proiectul educaţional
”Împreună pentru sănătatea planetei”
Profesor invatamant prescolar: Necula Adriana Lavinia

Gradinita cu P.P.Inocenta Gaesti
ARGUMENT: Folosirea iraţională a bogăţiilor naturale, construcţiile nenumărate, fără studii de

fezabilitate corecte, sau, fără a lua în calcul capacitatea de rezistenţă şi susţinere a solului, toată strădania
196
omului de a avea o viaţă mai bună, a produs dezechilibre naturale, care au atras după sine calamităţi şi alte
dezastre de naturi diferite.
Societatea modernă, prin modul în care şi-a asigurat în ultimii ani, rezervele de hrană, apă potabilă,
petrol, lemn, a dus la o reală secătuire a resurselor, dar şi la degradarea mediului înconjurător. Terra suferă. Şi
noi oamenii suferim, sau vom suferi implicit. Grav e, că modul în care natura strigă după ajutor ,nu constituie
un semnal de alarmă pentru noi toţi, sau dacă auzim acest ”glas”, ne considerăm neputincioşi în faţa
”răzvrătirilor naturii”, indiferent de forma pe care o îmbracă acestea: cutremure, tornade, topirea gheţarilor,
avalanşe, prăbuşiri, alunecări de teren, etc. Însă e timpul pentru o schimbare, e timpul să luăm atitudine, să ne
convertim felul de a gândi şi de a acţiona, pentru că o facem tot pentru noi şi pentru generaţiile ce vor urma. E
timpul ca omul să fie sensibil la problemele mediului, să adopte un comportament adecvat faţă de natură, să
protejeze mediul înconjurător.
Aşadar am insuflat preşcolarilor de la Grădiniţa cu P.P.Inocenta, dorinţa de a da un exemplu bun tuturor,
de a-i sensibiliza pe cetăţeni, în scopul protejării naturii, a planetei suferinde. Copiii au învăţat despre natură,
despre necesitatea protejării acesteia, dar şi despre consecinţele unor acţiuni inadecvate faţă de mediu. Au fost
impresionaţi de cât de mult suferă planeta noastră din cauza oamenilor, şi au hotărât să ia măsuri. Măsurile au
îmbrăcat forma unui proiect educaţional, institulat “Împreună pentru sănătatea planetei”, pentru că numai astfel
vom reuşi să menţinem o planetă curată.
SCOPUL: Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta; Educarea capaciţăţii de a exprima mesaje ecologice prin
diverse tehnici specifice abilităţilor practice şi plastice
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: să cunoască unele elemente componente ale mediului înconjurător;
să identifice efectele distrugătoare ale acţiunilor voluntare sau involuntare ale oamenilor asupra mediului,
precum şi problemele cu care se confruntăacesta; să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de
îngrijire şi protejare a mediului, aplicând cunoştinele dobândite.
ŢINTĂ: preşcolarii Grădiniţei cu P.P.Inocenta Găești; cadrele didactice din unitate; părinţii
beneficiarilor
PARTENERI: Clubul Copiilor Gaesti, Scoala ”Radu cel Mare” Găești
TEMATICA ABORDATĂ
Nr. Data Tema activităţii şi mijlocul de Obiective prioritare
crt. realizare
1 Octombrie „Să cunoaştem bogăţiile -să reţină specii de plante şi animale ocrotite de lege;
naturii” - excurie tematică în -să participe la ecologizarea spaţiului;
Parcul Orasului Gaesti -să cunoască şi să aplice norme de comportare faţă de
mediul înconjurător;
2 Noiembrie „Parfum şi culoare”- -să colecteze materiale recicla-bile şi din natură;
Frumuseţile şi bogăţiile -să utilizeze într-o manieră artistică materialele
toamnei - paradă cu costume colecţionate;
confecţionate de părinţi din -să prezinte costumul într-o paradă muzicală;
materiale din natură şi
refolosibile .
3 Martie „APARADA” - ateliere de -să confecţioneze instrumente muzicale şi costume din
lucru cu materiale refolosibile materiale refolosibile;
- parada costumelor eco in -să colaboreze cu elevi italieni
gradinita -să prezinte elementele confec-ţionate într-o paradă
muzicală, numită „APARADA” (apa + parada )
Aprilie Parada: „Salvaţi Planeta” -Să decoreze pungi de hârtie cu mesaje ecologice , prin
tehnici specifice abilităţilor practice şi plastice;
-să confecţioneze steaguri, afişe cu mesaje ecologice
- să cânte „Imnul ecologiştilor”
-să reţină conţinutul poeziei: „Salvaţi Planeta!”
Mai „Omul - frate cu natura”- -să reţină specii de păsări aflate pe cale de dispariţie;
activitate prac-tică -să manifeste o atitudine pozitivă faţă de păsări şi arbori ;
-să confecţioneze căsuţe pentru păsări ;
197
-să planteze arbori

Iunie „Natura ne inspiră. S-o ocrotim -să redea prin desen sau pictură un colţ de natură
şi noi!” - desen sau pictură in
cadrul Clubului Copiilor
Gaesti
EVALUARE: Realizarea unei prezentări PowerPoint cu fotografiile care să ilustreze momente
semnificative din timpul activităţilor; Publicare articole în revista grădiniţei; Expoziţie cu lucrările copiilor.
“APARADA”
Prezentarea pe scurt a unei activităţi
Activitatea din luna martie a acestui an, s-a bucurat de un real succes printre prichindeii de la Gradinita
cu P.P.Inocenta, Gaesti. S-a desfăşurat în 2 zile consecutive, pe 25, respectiv 26 martie.
În prima zi preşcolarii au desfăşurat ateliere de lucru împreună cu elevii şi profesorii de la Scoala ”Radu
cel Mare”, Gaesti. Au confecţionat instrumente muzicale, costume, banderole, etc. Din materiale refolosibile,
cum ar fi: pahare de plastic, baloane, pe care le-au umplut cu diverse seminte, saci menajeri, sfoară, rafie de la
flori, cutii de la magazine transformate în tobe, etc.au confecţionat instrumentele muzicale şi costumele pe
care le-au folosit la Parada realizată a doua zi. Parada s-a numit “APARADA” ceea ce înseamnă apa + paradă.
Copiii au colaborat foarte bine, deşi nu cunoşteau limba italiană, au fost foarte deschişi şi prietenoşi, aşa cum
stă bine unor cetăţenilor europeni.
De asemenea, au plantat pomisori ornamentali, flori in curtea institutiei.

Întreaga acţiune a avut drept scop:
- formarea şi educarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător;
- exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului cu toate componentele sale;
Aparada a avut ecouri răsunătoare în rândul cetăţenilor, şi am primit asigurări că vor lupta împreună cu
cei mici pentru protecţia Terrei.
Programă pentru opţional - Educaţie ecologică: ,,MICII ECOLOGIȘTI”
Prof. inv. presc. Niculae Maria

G.P.P. nr.4 Slatina, jud. Olt
Tipul opţionalului: La nivelul mai multor domenii experienţiale
Domenii experienţiale vizate: Domeniul ştiinţă, domeniul om şi societate, domeniul estetic și creativ
Nivelul de vârstǎ/grupa: Nivelul I (4-5 ani) / Grupa mijlocie
Grup ţintǎ: Preşcolarii grupei mijlocii
Durata: 1 an (1 activitate / săptămână)
198
ARGUMENT: Natura ne surprinde mereu prin diversitate, sălbăticie maiestuozitate şi perfecţiune.

Din păcate, sunt din ce în ce mai puţine locurile în care omul încă nu a pătruns, şi totul este exact aşa cum era
odinioară, pur şi nealterat. Ţine numai de noi ca şi specie să învăţăm să respectăm şi să ocrotim ceea ce am
moştenit de la precursori. Natura nu este numai în jurul nostru ci este parte integrantă din noi, iar atunci când
suntem în mijlocul ei ne redescoperim la fiecare pas.
Cunoaşterea naturii şi înţelegerea legilor care o guvernează trebuie să înceapă din perioada preşcolară,
deoarece este şi necesară, dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această vărstă şi trebuie să
continuie în şcoală şi familie. Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem pentru
supravieţuirea omului, iar cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă cu privire la natură vor fi mult mai bine
aplicate mai târziu. Interesul faţă de natură, de protejarea şi ocrotirea mediului în care trăiesc, manifestat de
copii încă de la grupa mică, ne-a determinat să propunem un opţional de educaţie ecologică, iar alegerea
acestuia de către părinţi, din oferta grădiniţei, nu poate decât să ne bucure şi ne dă dreptul să credem că am
reuşit să sensibilizăm şi adulţii.
Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini în continuare copiii în
cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o
analizeze, să pună întrebări, să exprime opinii şi să-i încurajăm în toate acţiunile pe care le întreprind. Ceea ce
învaţă copilul în perioada preşcolară îşi lasă amprenta asupra conduitei şi evoluţiei ulterioare a cestuia.
Educaţia ecologică reprezintă puntea de legătură între copil şi mediul ambiant (mediul natural sau mediul
social). Înainte de toate este necesar să învăţăm copilul să contemple natura, să se lase învăluit de frumuseţea,
de bogăţia, de dărnicia şi înţelepciunea ei. Mai mult decât cunoaştere, „a învăţa despre natură” înseamnă
atitudine şi etică.
Copiii acumulează o serie de cunoştinţe şi impresii prin contactul direct cu natura înconjurătoare pe care
o protejează sau nu în funcţie de educaţia primită şi de exemplele oferite de cei din jur. În acest sens educaţia
ecologică constituie o latură esenţială a educaţiei, cu implicaţii majore în formarea personalităţii omului, care
să ştie să stăpânească şi să ocrotească în acelaşi timp natura.
De-a lungul timpului, omul, ca un copil atras de o nouă jucărie a fost tot mai puternic prins în acţiuni de
a stăpâni natura, de a-i îmblânzi forţele şi de a le folosi în interese proprii, de a trăi mai bine şi mai comod.
Ameţit de uriaşele sale succese ştiinţifice şi tehnice, în multe cazuri omul a devenit „vrăjitorul cel rău”, sfidând
legile naturii şi punând-o în pericol cu propria lui nesăbuire.
Gândind că prietenia, afecţiunea şi respectul este legătura dintre oameni este de înţeles că omul trebuie
să manifeste aceleaşi sentimente de prietenie, dragoste şi respect faţă de natură. Numai pe un suport afectiv se
pot construi atitudini şi convingeri ecologice, se pot dobândi cunoştinţe sistematice de biologie, geografie,
fizică, chimie, ştiinţe tehnice.
Pornind de la toate aceste aspecte şi având în vedere obiectivele educaţiei pentru mediu stabilite de
M.Ed.C. am ajuns la concluzia că educatoarele trebuie să intervină de la vârsta preşcolară pentru cultivarea la
copii a sentimentelor de dragoste şi de ocrotire a mediului înconjurător. Pentru aceasta se va apela la strategii
diverse care implică atât activităţile instructiv educative stabilite de curriculum naţional cât şi la activităţile
opţionale la decizia şcolii.
Prin acest opţional ne propunem să menţinem trează în conştiinţa fiecărui preşcolar problema ce
preocupă contemporaneitatea – protecţia mediului înconjurător. Justificarea alegerii acestui opţional o
constituie credinţa noastră că trebuie receptate în lumina egală a obiectivităţii(dincolo de situarea lor
geografică) aceste probleme de mediu pentru care există şi soluţii. „Să-i învăţăm pe copiii noştri că Pământul
este mama noastră, şi tot ce i se întâmplă Pământului, ni se întâmplă şi nouă şi se întâmplă tuturor copiilor.”
Obiective cadru
 Consolidarea unor cunoştinte, norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea
individului, sănătatea societăţii şi a mediului.
 Cunoaşterea posibilităţilor de ocrotire şi conservare a naturii, a elementelor primare din natură, a surselor
de poluare a acestora, înţelegerea necesităţii protejarii vieții, a rezervațiilor naturale.
 Educarea copiilor în spiritul dragostei şi respectului faţă de natură.
Obiective de referinţă
 Să identifice problemele de mediu, legăturile cauzale dintre fenomene şi realitatea înconjurătoare;
 Să cunoască, să identifice şi să descrie unele fenomene ale naturii comentând modul de producere şi efectele
lor;
 Să conştientizeze importanţa îngrijirii şi conservării mediului;
199
 Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului în echipă, aplicând

cunoştinţele însuşite;
 Să manifeste atitudini de responsabilitate faţă de mediul în care trăiesc
 Să cunoască şi să aplice reguli de protecţie a mediului anticipând pericolele încălcării lor.
 Să sesizeze comportamentele neconforme cu regulile de protecţie a mediului şi să ia atitudini faţă de cei
care greşesc;
 Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate
de auditor.
Exemple de comportamente
 Să denumească elementele componente ale mediului înconjurator: apa, aerul, solul, vegetaţia, fauna,
oamenii.
 Să descrie unele aspecte din viaţa plantelor şi animalelor.
 Să recunoasca fenomene ale naturii.
 Să stabilească factori, cauze, efecte ale relaţiilor dintre om si mediu.
 Să compare modificarile apărute în viaţa plantelor şi animalelor ca urmare a schimbării condiţiilor de
mediu.
 Să enumere factori, cauze, efecte ale relaţiilor dintre om si natură.
 Să observe impactul activităţii omului asupra mediului.
 Să efectueze operaţii experimentale simple.
 Să denumească metode de protejare a naturii.
 Să adopte un comportament pozitiv faţă de mediu.
 Să sesizeze comportamente nepotrivite faţă de mediu.
 Să identifice soluţii pentru rezolvarea problemelor de mediu.
 Să colecteze în cadru organizat diferite deşeuri din natură.
 Să confecţioneze diferite obiecte din materiale care pot fi reutilizate.
 Să utilizeze unelte specifice realizarii diferitelor lucrări.
 Să exprime într-un limbaj adecvat impresiile, emoţiile, atitudinile sale.
 Să adreseze întrebări in legătura cu cele observate.
 Să comunice în cadrul grupului elemente ale investigaţiei sale.
Conţinuturi
 Participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;
 Noţiuni despre echilibrul biologic, relaţiile dintre organismele vii şi mediul înconjurător;
 Cunoşterea efectelor nocive ale poluării în vederea luării unor măsuri împotriva celor care greşesc;
 Cunoaşterea şi aplicarea normelor de comportament specifice asigurării sănătății și protecției omului și
naturii.
 Descrierea unor aspecte din viața plantelor și animalelor în vederea găsirii unor modalităţi de ocrotire a
acestora.
 Noţiuni despre impactul activității omului asupra mediului, identificând soluții pentru rezolvarea
problemelor
 Colectarea deşeurilor din natura în vederea confectionării diferitelor obiecte cu acestea;
 Identificarea unor animale ocrotite de lege, aria lor de răspândire, rolul lor;
 Recunoaşterea unor specii de arbori şi de păsări din pădurile noastre precum şi modalităţi de ocrotire ale
acestora;
 Cunoaşterea unor locuri de agrement, de petrecere a timpului liber a vacanţei şi a modului de păstrare a
acestora;
 Cunoașterea formelor de relief şi normelor de comportare în natură, în vederea luării de atitudine împotriva
celor care nu le respectă.
 Dezvoltarea unor comportamente şi atitudini pozitive ecologice față de mediu.
 Cunoşterea unor soluții pentru rezolvarea problemelor de mediu.
 Desfăşurarea unor activităţi colective cu părinţii şi persoane specializate în domeniul mediului.
Activităţi de învăţare
 plimbare “Parcul şi sănătatea”
 activitate integrată “Să protejăm parcul ce ne dă sănătate”
200
 observare “Pădurea mediu divers de viaţă”

 descrieri “Ce ştii despre?”
 crearea de rime, versuri, poezii, povestiri;
 convorbiri;
 teme de discuţie;
 proverbe, zicători, ghicitori, rebusuri;
 discuţii pe teme ecologice;
 dramatizări;
 scenete;
 rebusuri, labirinturi.
 colectare de deşeuri şi ambalaje: hârtie, cartoane, lemn, tablă, ţeavă, mase plastice, sârmă, etc.
 confecţionarea jucăriilor din materiale refolosibile;
 desene, picturi, modelaj;
 învăţarea unor cântece cu conţinut adecvat;
 cântece şi jocuri muzicale acompaniate de instrumente confecţionate din materiale refolosibile;
 jocuri distractive şi de mişcare;
Metode şi mijloace de realizare
 Observaţia;
 Conversaţia;
 Problematizarea;
 Învăţarea prin descoperire
 Exerciţiul;
 Braistormingul;
 Piramida;
 Explozia stelară;
 Jocul
Modalităţi de evaluare
 analiza răspunsurilor
 evaluare prin desen
 aprecieri stimulative
 concursuri
 expoziţii de desene ilustrative
 albume;
 programe artistice
 recompense
BIBLIOGRAFIE:
 Programa activităţilor instructiv educative în gradiniţa de copii, V & I Integral, Bucuresti 2005;
 Ghid metodologic ,,Activităţi opţionale în gradiniţă “, Editura Alfa CCD Neamţ 2002;
 Mariana Dragomir ,,Managementul activităţilor didactice - Eficienţă şi calitate”, Editura Eurodidact,
Magister MAD, 2001.
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR
Data Tema Mijlocul de realizare Evaluare
,,Să învăţam să iubim Convorbire în scopul Realizarea unor
natura” familiarizării copiilor cu desene
opţionalul
,,Ce se întâmplă lângă Observare în natură Aprecierea comportamentelor
noi?”
Ce știi despre,,,? Joc didactic Aprecierea răspunsurilor
,,Colecţia mea de Observarea şi colectare de plante Analiza comporta-mentelor
frunze şi flori de
toamnă”
,,Fetiţa şi floarea” Memorizare Probă orală
201
,,Avem nevoie de Convorbire Aprecierea răspunsurilor

plante?”
,,Trei furnicuţe Memorizare Probă orală
hărnicuţe”
,,Animalele se Lectură după imagini Probă orală
pregătesc de iernat”
Căsuțe pentru Activitate practică Aprecierea lucrărilor
păsărele
,,Să ocrotim viața pe Convorbire Aprecierea comportamentelor
Pământ!”
,,Ce e bine, ce e rău?” Fişe de evaluare Aprecierea răspunsurilor
,,Primul fulg de nea” Observare Aprecierea răspunsurilor
,,De ce plouă ? De ce Observare bazată pe experimente Aprecierea răspunsurilor
ninge?”
,,Rugă către oameni” memorizare Probă orală
de Ioana Tudosie
,,Ciocănitoarea” de Lectura educatoarei Aprecierea răspunsurilor
Eugen Jianu
Iarna în pădure Lectură după imagini Aprecierea răspunsurilor
De ce nu le este frig Discuții libere Aprecierea răspunsurilor
peștilor?
Viața la Poli Convorbire Aprecierea răspunsurilor
,,Floarea mea Activitate practică de îngrijire a Aprecierea comportamentelor
trăieşte” florilor
Legenda vrabiei Lectura educatoarei Aprecierea răspunsurilor
,,Semănătorii” Activitate practică Aprecierea comportamentelor
,,Curiozităţi din Convorbire Aprecierea răspunsurilor
lumea plantelor”
,,Căprioara” de Emil Lectura educatoarei Aprecierea răspunsurilor
Gârleanu
,,Ce se întâmplă în Observare bazată pe experiment Aprecierea răspunsurilor
ghiveci?”
,,Glasul pădurii” de Lectura educatoarei Aprecierea răspunsurilor
Pasionaria Stoicescu
Pericolul poluării Convorbire cu suport intuitiv Analiza compor-tamentelor
,,O faptă bună” Activitate practică de ecologizare Aprecierea comportamentelor
,,Poieniţa veseliei” Desen Aprecierea lucrărilor
,,Să salvăm un Activitate practică de colectare a Aprecierea comportamentelor
copac!” hârtiei
,,Copăcelul” Cântec Aprecieri privind interpretarea
,,Globul pământesc” Observare şi convorbire cu suport Aprecierea răspunsurilor
ilustrativ
,,Imnul ecologiștilor” Învățare cântec Probă orală
,,Prietenul naturii” Concurs de evaluarea Aprecierea răspunsurilor
cunoştinţelor
Proiect de educație pentru mediu ”Copiii, prietenii naturii”
Prof. înv. primar Olariu Liliana

Școala Gimnazială Nr. 28, Galați
Motto: „Păşeşte înainte în lumina lucrurilor, lasă Natura să-ţi fie profesor.”
(W. Wordsworth)
ARGUMENT: Pornind de la afirmaţia “natura a existat fără om, dar omul nu poate exista fără natură”,
conştientizăm faptul că avem datoria să cunoaştem şi să ocrotim natura. A proteja natura înseamnă a cunoaşte
202
şi respecta legile de existenţă şi evoluţie a ei. Grija faţă de natură, de mediul înconjurător trebuie să fie o
componentă esenţială a dezvoltării morale a tinerii generaţii.
Proiectul nostru are ca obiective sensibilizarea elevilor şi îndrumarea lor către promovarea unor atitudini
responsabile faţă de mediul înconjurător, dar şi responsabilizarea societăţii civile prin informare, conştientizare
şi educare. Prin realizarea acestui proiect se doreşte să se dezvolte spiritul de iniţiativă şi comunicare, să se
realizeze un schimb de bune practici în vederea formării unei educaţii demne de cetăţean european.
Scop: Educarea elevilor, dar şi a adulţilor - pentru un mediu mai curat şi mai sănătos; pentru utilizarea
raţională a resurselor naturale în vederea menţinerii echilibrului ecologic; pentru optimizarea mediului
ambiant; pentru o politică de amenajare ecologică a teritoriului. Sloganul proiectului: „Protejați…..VERDELE
naturii!!!”
Obiective specifice:
Formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice şi a comportamentului ecologic;
Crearea condiţiilor necesare privind transpunerea în practică a obiectivului european de protecţie a mediului
cu privire la reducerea şi gestionarea deşeurilor;
Pregătirea elevilor pentru o lume în schimbare, formându-le atitudini ecologice şi priceperi de protejare a
ambientului.
Instituţia organizatoare: Şcoala Gimnazială Nr. 28, Galaţi
Parteneri: Parcul Natural Bucegi, Moroeni, Dâmbovița – reprezentant, dl. Colțoiu Alexandru Centrul
de Consultanță Ecologică, Galați – reprezentant, d-na Moisi Petruța
Coordonatorii proiectului: Prof. înv. primar Liliana Olariu, Prof. înv. primar Gavrilă Elena-Dorela,
Prof. înv. primar Anica Berdilă, Prof. înv. primar Drăguța Hogaș
Echipa de proiect: Director, prof. Camelia Bucşa, Director adjunct, prof. Geanina Radu, Prof. înv.
primar Liliana Olariu, Prof. înv. primar Gavrilă Elena-Dorela, Prof. înv. primar Anica Berdilă, Prof. înv.
primar Drăguța Hogaș, Laborant Daniela Sevastre, Informatician Liviu Nunu
Grupul țintă: elevii claselor a III-a de la Școala Gimnazială Nr. 28, Galați; alți elevi participanți
Beneficiarii direcţi şi indirecţi: Beneficiari direcţi: elevii şi profesorii; Beneficiari indirecţi: părinţii şi
comunitatea locală.
Resurse:
 Umane: Cadre didactice (profesori înv. primar, profesori de gimnaziu); Elevi/din învăţământul
primar și gimnazial ; Reprezentanţi ai instituţiilor partenere
 Materiale: Materiale necesare unor activităţi: coli A3/A4, markere, diverse materiale din natură,
foarfece, substanțe de lipit, etc.; Calculator, videoproiector, imprimantă/multifuncțională, cameră foto
digitală/aparat de fotografiat, consumabile; Saci (pungi) de gunoi, mănuși de unică folosință, etc.; Diplome
pentru elevi//cadre didactice
 Financiare: Contribuţii proprii/autofinanțare
 Spaţiale: laboratorul de fizică/ curtea școlii, spațiul verde al școlii; parcuri/spații verzi locale, aria
protejată a Parcului Natural Bucegi/ sediul CCEG
 Informaţionale: calculator, internet, broşuri, pliante, cărţi, expoziţii
Rezultate aşteptate: Stimularea de atitudini pozitive faţă de natură şi căutarea de soluţii la problemele
cu care se confruntă natura; Asumarea unor responsabilităţi individuale şi de grup; Colectarea unei cantităţi
semnificative de hârtie reciclabilă; Reducerea cantităţii de deşeuri reciclabile aruncate la groapa de gunoi;
Informarea şi sensibilizarea ecologică a comunităţii în care se desfăşoară proiectul.
Finalităţi: Prin organizarea şi viaţa lui internă, proiectul poate deveni pentru elevi o şcoală a
responsabilităţii şi autonomiei atât pe planul activităţilor individuale, cât şi a celor de grup. Creează condiţiile
necesare iniţierii în autodocumentare şi în tehnicile de muncă individuală, accesul la noile tehnologii şi la
diferite surse de informare, devenind astfel un element motor în lupta contra eşecului şcolar.
Evaluare: Expoziţia/Albumul de fotografii realizate în timpul desfăşurării proiectului; Portofoliul
proiectului; Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului; Transferul experienţei ecologice
acumulate în şcoală, de către toţi elevii, la propriul domiciliu.
Promovare/mediatizare şi diseminare: Modalităţi şi activităţi de diseminare: site-ul școlii, presa
locală, sesiuni de comunicări ştiinţifice/ simpozioane, etc.; Impact (feed back concret); Multiplicarea
exemplelor de bune practice.
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
Data Denumirea activităţii Locul desfăşurării Participanții
203
septembrie-  Elaborarea proiectului Școala Gimnazială Cadre didactice

octombrie  Promovarea proiectului Nr. 28 Galați Elevi
2017 Reprezentanți din rândul
părinților
noiembrie-  Parcul Natural Bucegi- un Școala Gimnazială Reprezentanți PNB/CCEG
decembrie miracol al naturii Nr. 28 Galați Cadre didactice
2017 - prezentare ppt; Elevi
- acțiune de colectare hârtie
reciclabilă.
februarie  Animale și plante protejate Școala Gimnazială Reprezentanți PNB/CCEG
2018 în PNB Nr. 28 Galați Cadre didactice
- informare; Elevi
- concurs de desene, colaje
(cls. I-IV); concurs de
cvintete (cls. V-VIII)
martie PĂDUREA - punte de la Zone stabilite de Reprezentanți PNB/CCEG
2018 Pământ la Soare comun acord Cadre didactice
-acțiuni de plantare și/sau Elevi/părinți
ecologizare
aprilie LUNA PĂDURII Zone stabilite de Reprezentanți PNB/CCEG
2018 - drumeții comun acord/curtea Cadre didactice
- concursuri/întreceri sportive școlii Elevi/părinți
mai  Parcul Natural Bucegi – Sediul Parcului Reprezentanți PNB
2018 un reper pentru o viață Natural Bucegi Cadre didactice
durabilă – excursie tematică Elevi
- prezentarea patrimoniului
ariei protejate a PNB;
- drumeție spre Cascada
Urlătoarea.
iunie EVALUAREA Școala Gimnazială Reprezentanți PNB/CCEG
2018 PROIECTULUI Nr. 28 Galați/altă Cadre didactice
locație Elevi/părinți
204
Sarea în bucate
Prof. Petrariu Elena,
Liceul Tehnologic ”Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători-Neamț
Mineral vital pentru om și regnul animal în general, sarea a constituit, desigur, un element de referință
în multiple domenii pentru universul cotidian al omului, foarte probabil chiar din paleolitic (cf. Morere 2007);
însă după majoritatea specialiștilor, rolul jucat de sare în evoluția comunităților umane s-a accentuat puternic
începând cu epoca neolitică (Weller 2004).
În Europa, exploatarea de sare în timpul epocii fierului bazată pe cristalizarea sării în vase de ceramică,
numită brichetaj, a fost subiectul a numeroase studii.
Cea mai veche producție de sare din lume este o exploatare la
începutul neoliticului în Poiana Slatinei – Lunca, din România, aflată la
hotarul dintre două localități din județul Neamț, respectiv satul Lunca, din
comuna Vînători - Neamț și satul Oglinzi, comuna Răucești.
În 1984, o echipa românească a Muzeului din Piatra Neamț a adus la
lumină cele mai vechi dovezi de exploatare la nivel european de sare la
Poiana Slatinei site-ul din Lunca, Vînători -Neamț (Dumitroaia 1994). Acest
site este unic în Europa, pentru depozitul de 60 de metri lungime și de 25 de
metri lățime, stratificat cu cenușă, cărbune și sol ars de culoare roșie.
Examinarea acestui depozit, a arătat prezența Culturilor
Pre-Cucuteni, Komarov-Costișa, Noua și exploatărilor celtice Hallstatiene. În 2004, o echipă franco-
română a efectuat excavarea și a descoperit că depozitul conținea și unele obiecte decorate apraținând
Culturii Starčevo-Criș. Fântâna cu apă sărată are o adâncime de 5,25 m adâncime și este căptușită cu lemn.
Istoricii și arheologii consideră că în mod evident, prima exploatare de sare a
apărut în Europa de Est în timpul neoliticului (6050-5500 î.Hr.), iar concentrația
de clorură de sodiu este mult peste concentrația ape de mare.
În anul școlar 2014-2015, Fundația
”ECOSILVEX 2000 Piatra Neamț” în
parteneriat cu Parcul Natural Vînători - Neamț și
Liceul Tehnologic ”Arhimandrit Chiriac
Nicolau” Vînători-Neamţ.
Pornind de la acest tezaur natural local, național și internațional a fost
scris și implementat proiectul intitulat sugestiv „SAREA ÎN BUCATE”. Noi,
locuitorii comunei Vînători – Neamț, folosim apa acestui izvor și o numim,
slatină. La acest proiect au luat parte 50 de elevi ai claselor a IV-a şi a VI -a de
la liceu și structurile arondate. Pe parcursul implementării proiectului, împreună cu elevii s-au realizat
activități care au urmărit nu doar popularizarea acestei depozit de sare, dar și cunoașterea locului din punct de
vedere natural și cultural. Au fost realizate drumeții, pornind de la baza muntelui, prin pădure până la Izvorul
cu Slatină. Pe parcurs, copiii, însoțiți de cadre didactice, domnul inginer silvic Răzvan Deju, coordonator al
proiectului și domnul biolog Bogdan Tomozei, de la Muzeul de Științe Naturale din Bacău, au luat lecții de
orientare în pădure, au cunoscut și învățat despre specii de plante și animale endemice și ocrotite de lege din
zona Parcului Natural Vînători Neamț, și-au însușit regulile unui comportament corespunzător în pădure. Și
pentru că ”civilizația modernă” lasă urme pentru posteritate – deșeuri de tip PET și cauciuc, am realizat și
activități de ecologizare. La fiecare deplasare a noastră, ne-am întors cu slatină pentru utilizarea ei în
gospodăriile noastre. Copiii știau despre acest izvor cu apă sărată, cei mai mulți dintre ei folosesc slatina acasă
la prepararea mâncării, la conservarea legumelor, a cărnii, slăninii. Bunicii și părinții lor o folosesc și pentru
remedii medicale: băi cu apă sărată pentru diferite afecțiuni( de exemplu dureri articulare). Pentru a împărtăși
și altora unele dintre rețetele culinare tradiționale în care se folosește slatina, în cadrul proiectului a fost
realizată o broșură cu cele mai deosebite feluri de mâncare din Vînători-Neamț, scrise de copii.
205
Cea mai așteptată activitate a proiectului a fost ”Concursul Sarea în Bucate”, organizat la sediul Parcului
Natural Vînători-Neamț, în cadrul sărbătorilor din august de la Zilele Comunei
Vînători-Neamț. Concursul a avut două secțiuni:
a. Participarea cu preparate alimentare realizate de copiii împreună cu
familiile acasă;
b. Realizarea unui fel de mâncare tradițional, la alegerile, la ceaun, la
sediul Parcului Natural Vînători-Neamț.
La activitate au fost invidați de onoaroare care
au constituit și juriul, primari din zona Parcului
Vînători-Neamț, părintele arhimandrit Mihail de la
Schitul Vovidenia, directorul Parcului Natural
Vînători -Neamț, ofițeri M.A.I și M.A.P.N, presa
scrisă și vizuală din Piatra Neamț și Antena 1.
Copii au participat cu multă încredere și dăruire la
concurs, implicând părinții, cadre didactice,
prieteni de familie. La final, fiecare echipă a
prezentat produsul în fața juriului în mod inedit
prin susținere de spectacole artistice, interpretarea unor scenete, recitare de epigrame, toate având ca element
central importanța pe care o are ”Sarea în Bucate”(sau slatina în bucate) și am împărțit munca noastră cu toți
participanții. Proiectul s-a finalizat, dar ecourile lui se aud încă în fiecare vară în timpul sărbătorilor din august
de la „Zilele Comunei Vînători Neamţ” care încep la Parcul Natural Vînători-Neamţ cu un concurs culinar
unde grupurile candidate folosesc în prepararea mâncărurilor nu sare pură, doar apă sărată de la izvorul din
Poiana Slatinei
– Lunca din Vînători-Neamț, din Ținutul Zimbrului, județul Neamț.
BIBLIOGRAFIE
www.cronica.cimen.ro
www.acadmia.edu
Proiect educativ
”Trăiesc sănătos într-un mediu curat şi frumos - Parcul Crâng”
Ralea Viorica
Şcoala Gimnazialǎ Comuna Blǎjani, judetul Buzău
Scopul proiectului Transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor în stiluri de viaţă ecologice,
economice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat;
Obiectivele specifice
 încurajarea iniţiativei individuale şi de grup;
 conştientizarea şi asumarea responsabilităţii pentru protejarea ambientului
 evidenţierea interdependenţei între calitatea mediului, calitatea vieţii şi calitatea viitorului;
 relaţionarea cu comunitatea locală în probleme punctuale;
 dezvoltarea unui comportament socio-ecologic adecvat care să integreze atitudini pozitive;
 creşterea calităţii actului educaţional, a respectului faţă de voluntariat, dar şi diversificarea
Echipa de proiect:
a) elevii claselor a V-a, VI-a şi a VII-a
b) cadre didactice profesor Ralea Viorica, profesor Barbieru Claudia Daniela
Grupul ţintă: elevii si cadrele didactice ale Şcolii Gimnaziale Blajani
Parteneri: ASPM Buzau
Resurse materiale: Pungi de gunoi; Mănuşi chirurgicale; Hârtie; Carton duplex; Deşeuri; CD-uri, DVD-uri;
Dosare, diplome
Desfăşurarea proiectului
Activitatea Forma de Sarcini Termen Rezultate
organizare
Istoria Grupe de elevi din -concurs de prezentări 12 Realizarea unui DVD
Parcului Crâng cele două clase power point martie cu prezentările
premiate
206
Un copăcel, o Grupe (câte 5 elevi execută lucrări de aprilie - Parc ingrijit, frumos
floare un fir de din fiecare clasă) ingrijire a parcului mai amenajat
iarbă
Mai curat, mai Grupe de elevii din execută referate, ostere, 30 mai - Ziua Mediului
frumos, mai cele două clase afişe de sensibilizare a 4 iunie Portofoliu de referate,
sănătos comunităţii afişe, postere
Grupe de elevi din execută lucrări de 4 iunie Igienizare în Parcul

cele două clase colectare a deşeurilor Crâng
din parc
Deşeurile Grupe (câte 5 elevi execută produse din 5 iunie Expoziţia ”Deşeurile
altfel din fiecare clasă) deşeuri de sticlă, plastic, altfel”
hârtie etc.
Perioada de desfasurare: 12 martie (Ziua Gărzii Naţionale de Mediu); 5 iunie 2018 (Ziua Mondială a
Pământului)
Finalităţi:
 teoretice: Eseuri, Portofolii, Prezentări de referate, Realizări de CD-uri şi DVD-uri
 practice: Ingrijirea parcului Crâng, Realizarea unei expoziţii tematice
ACTIVITATEA 3
Titlul activităţii: MAI CURAT, MAI FRUMOS, MAI SĂNĂTOS
Tipul activităţii: informare, comunicare, colaborare
Data / perioada de desfăşurare: 30 MAI-4IUNIE 2018
Locul de desfăşurare: PARCUL CRÂNG
Număr de participanţi: 30 elevi, 2 cadre didactice
Responsabili: prof. Ralea Viorica şi prof. Barbieru Claudia Daniela
Beneficiari: elevi, părinţi, cadre didactice
Mijloace: calculator, imprimantă, copiator, hârtie xerox, mănuşi chirurgicale, pungi de gunoi
Modalităţi de evaluare: discuţii de grup, portfoliu de referate, afişe, postere.
Descrierea activităţii:
Activitatea propune elevilor realizarea unui portofoliu de referate, postere, afişe referitoare la „Ziua
Mediului”. Se execută lucrări de colectare a deşeurilor în scopul igienizării parcului şi a confecţionării de
obiecte din materiale refolosibile.
Se va lansa un grup de discuţii pentru a dezbate problemele actuale referitoare la importanţa ocrotirii
mediului înconjurător, formarea conştiinţei şi comportamentului ecologic al elevilor.
Evaluarea se va realiza prin discuţii privind importanţa ocrotirii mediului înconjurător.
ACTIVITATEA 4
Titlul activităţii: DEŞEURILE ALTFEL
Tipul activităţii: confecţionarea diverse obiecte din deşeuri, formarea abilităţilor manuale, socializare
Data/ perioada de desfăşurare: 5 iunie 2018
Locul de desfăşurare: şcoală
Număr de participanţi: 30 elevi, 2 cadre didactice
Responsabili: prof. Ralea Viorica şi prof. Barbieru Claudia Daniela
Beneficiari: elevi, părinţi, cadre didactice
Mijloace: deşeuri, diverse materiale
Modalităţi de evaluare: album foto.
207
Descrierea activităţii: Activitatea presupune organizarea echipelor de lucru în vederea derulării în bune
condiţii a lucrărilor de confecţionare a obiectelor din deşeuri.În urma activităţilor se va lansa un grup de discuţii
pentru a dezbate problemele actuale referitoare la importanţa ocrotirii mediului înconjurător, formarea
conştiinţei şi comportamentului ecologic al elevilor, formarea abilităţilor manuale etc. Participanţii vor realiza
o expoziţie, un album foto şi premierea celor mai reuşite exponate.
Lecţia însănătoşirii mediului înconjurător
Prof. înv. primar Rebega Geta

Școala Gimnazială ”Dimitrie Gusti” Nereju, jud. Vrancea
Câteodată efortul unor oameni de a convieţui într-o lume mai bună poate fi îngreunat de către cei cărora
nu le pasă că trăim într-o comunitate. Este lesne de observat că pe această planetă, în anii din urmă, am devenit
tot mai numeroşi şi orice gest nepotrivit poate afecta viaţa din jurul nostru.
Este şi cazul poluării mediului înconjurător. De la an la an, această problemă capătă dimensiuni
nebănuite. Dacă pentru înaintaşii noştri acestă problemă nu exista, iată că pentru noi a devenit o situaţie greu
de suportat. Cine ar vrea să trăiască pe o planetă în care gropile de gunoi sunt din ce în ce mai numeroase şi
mai extinse? Cine ar vrea să trăiască pe o planetă în care calitatea aerului este din ce în ce mai slabă din cauza
a numeroşi factori printre care şi arderea unor lucruri care ar putea fi reciclate? Şi totuşi, ne facem rău singuri.
Sau cine ar vrea să vadă în jurul său locuri pline de gunoaie aruncate la întâmplare, pur şi simplu pentru că
unora nu le pasă şi pentru că a avea grijă de mediul în care trăiesc este un efort pe care nu sunt dispuşi să-l
facă? Dacă până acum câţiva ani reciclarea părea un lucru imposibil, acum se poate! Există firme specializate
care colectează unele deşeuri, dar nu există destul de mulţi oameni care să fie dornici să recicleze. Rezultatul
este că suntem ,,invadaţi” de gunoaie de la an la an.
Tocmai acest dezastru: pierderea unor locuri care până nu demult erau parcă rupte din cărţile cu poveşti
şi care acum nu sunt decât nişte gropi de gunoi neautorizate au determinat o profesoară de matematică să
încerce să ia măsuri. Tot mai des avem surpriza neplăcută să găsim locurile dragi sufletelor noastre ,,pângărite”
de lipsa spiritului civic al altora. Dar nu şi la Şcoala Gimnazială ,,Dimitrie Gusti” din localitatea Nereju, judeţul
Vrancea, unde s-a hotărât ca situaţia mai sus descrisă să ia sfârşit. De câţiva ani aici se desfăşoară campanii de
reciclare. Copiii din sat au învăţat în ultimii ani nu doar adunări, înmulţiri sau ecuaţii şi geometrie, ci şi lecţia
aceasta a ocrotirii planetei prin acţiuni care ţin clar de propriile noastre acţiuni. Astfel, ei au învăţat să nu mai
arunce hartia ci să o aducă în sacul de colectare de la şcoală şi nici să arunce sticle din plastic, malul râului
Zăbala devenind un loc mai curat.
Noutatea constă însă şi în faptul că pe lângă elevii acestei şcoli s-au alăturat acum şi adulţi care au
înţeles gravitatea situaţiei şi vor să ofere un mediu mai puţin poluat viitoarelor generaţii.
În primul rând trebuie remarcat sprijinul Primăriei Comunei Nereju fără de care aceste campanii nu s-
ar fi putut desfăşura. Au asigurat locaţia necesară şi un mijloc de transport colectării acestor materiale, precum
şi mănuşi şi sacii necesari bunei desfăşurări a activităţii copiilor. Astfel, prin educarea copiilor şi pe acest plan,
ecologia, vor face ca localitatea natală să fie una la care se vor întoarce cu drag şi după ce ,,îşi vor lua zborul”
prin viaţă. ,,Gândim cu precădere în perspectivă atunci când vine vorba despre localitatea nostră. Vrem,
printre altele, să avem o comună curată. Astfel, am încurajat toate activităţile de ecologizare din zonă şi dorim
ca păstrarea mediului curat să devină o obişnuintă printre nerejeni. În scurt timp se va implementa şi un alt
proiect de colectare selectivă la nivelul localităţii noastre şi anume ,,Vrancea curată” ce va cuprinde 12
puncte de colectare selectivă, totul pentru binele locuitorilor acestei comunităţi.” a declarat primarul localităţii
Nereju, Toader Gemănaş.
O surpriză foarte plăcută este faptul că, în campania de reciclare din această vară s-a implicat cu o
cantitate considerabilă de P.E.T.-uri reciclate şi primarul din Spulber, localitatea vecină, Vasile Rusu. Ca ales
al comunităţii a vrut să arate că încearcă să facă lucrurile aşa cum trebuie şi, de ce nu, să fie un exemplu pentru
ceilalţi. ,,Sunt impresionat de cantitatea foarte mare de deşeuri care a fost strânsă pentru reciclare şi mă bucur
că acestea nu au mai ajuns în râuri sau în gropile de gunoi. Însă îmi dau seamna că lupta cu poluarea abia
este la început. Deja în ţară sunt foarte multe locuri în care oamenii sunt revoltaţi de felul în care a ajuns să
arate mediul încongurător în urma poluării. Am vrut să fac ceva concret pentru a avea un mediu mai curat.
Am vrut să dau un exemplu ca ales al unei comunităţi şi îmi doresc ca exemplul meu să fie urmat şi de alţii.”
a declarat primarul RusuVasile.
208
O mână de ajutor elevilor au dat-o şi preoţii Rebega Mitică, preot paroh al Bisericii Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil din Nereju şi preotul Măciucă Iulian George, paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din Spulber.
Aceştia au fost alături de elevi şi în campaniile de reciclare din anii precedenţi dovedind că vor să păstreze
creaţia lui Dumnezeu în stare cât mai bună pentru a se bucura de ea şi generaţiile viitoare. ,,Toţi ne dorim o
lume mai curată, mai frumoasă, mai bună şi cu pace. Toţi suntem datori să ne îngrijim zi de zi de aceste lucruri
în faţa lui Dumnezeu. Să fim mai responsabili şi să dovedim mai mult simţ civic!”a declarat preotul Mitica
Rebega. ,,Balada Mioriţa spune că poporul român trăia <<Pe un picior de plai / Pe o gură de rai>>. Datori
suntem să nu râmânem indiferenţi degradării mediului şi să acţionăm cumva pentru a avea grijă de ceea ce
ne-a dăruit Creatorul nostru. Să contribuim toţi la păstrarea ordinii şi a curăţeniei!”consideră preotul Iulian
George Măciucă.
Lista celor care au fost sensibili la acţiunea copiilor de a recicla, de a-şi crea un viitor mai frumos nu se
opreşte aici. Cristina Chiriac ne-a spus: ,,Copilăria celor doi copii ai mei cărora le place foarte mult pescuitul
şi să se plimbe prin natură consider că nu trebuie umbrită de gunoaie. Vreau să fie fericiţi şi sănătoşi într-un
mediu sănătos. De aceea m-am implicat în această campanie de reciclare”.
Şi Iulia Rusu este mulţumită că se face ceva concret pentru mediul în care vieţuim: ,,Copiii noştri sunt
lumina ochilor noştri. Facem totul pentru ei şi depinde şi de noi în ce condiţii vor trăi. Acest lucru m-a
determinat să mă implic în acţiunea de reciclare.”
Lista celor care s-au alăturat campaniei de reciclare este mai mare şi îi apreciem că nu au rămas
indiferenţi problemelor din jurul lor. Dorim ca exemplul lor să fie preluat şi de alţi oameni şi poate aşa vom
avea o Românie mai curată, mai frumoasă.
Ambiţia Şcolii Gimnaziale ,,Dimitrie Gusti” din Nereju este de a ajunge şcoala care a reciclat cea mai
mare cantitate de deşeuri din România. Dar vom fi bucuroşi să avem concurenţă. Momentan s-a ajuns la 7,36
tone de deşeuri reciclate. Numai în această vară s-au reciclat 183 kg electrice, 585 kg de hârtie, 116 kg de
P.E.T.-uri, 29 kg doze de aluminiu şi 824 kg de stică ciob.
Sperăm să ni se alăture şi alţi oameni campaniilor de reciclare mai ales că banii obţinuţi în urma reciclării
sunt învestiţi în educaţia copiilor. Până acum s-au cumpărat pe lângă hârtie pentru xerox şi cretă şi patru truse
de geometrie pentru tablă, truse de
geometrie de care elevii sunt foarte
mândri şi încântaţi pentru că este
rezultatul trudei lor.
Perseverenţa elevilor de a derula în
fiecare an campania de reciclare este o
lectie că şi la munte – într-o zonă maxim
alpină a judeţului Vrancea – reciclarea nu
este doar un neologism, ci devine pe an ce
trece un fapt obişnuit care atrage simpli
săteni, dar mai ales autorităţi locale care
dovedesc în acest fel că-i susţin pe copii
să înveţe cât mai bine lecţia frumuseţii, a
corectitudinii, a sănătaţii şi a muncii soldată şi cu roade!
ÎMPREUNĂ
CONCURS judetean de Sacoşe biodegradabile personalizate
prof. Rusu Mihaela-Dana

Colegiul Tehnic ,,Miron Costin”, localitatea Roman, Judeţul Neamţ
Concursul ÎMPREUNĂ - este o activitate extraşcolară care s-a desfăşurat în modul următor: sub
îndrumarea cadrelor didactice copiii au realizat sacoşe biodegradabile din material textil sau hârtie, trăistuţe
sau coşuleţe din diferite materiale naturale. Acestea au fost personalizate cu mesaje ecologice referitoare la
degradarea şi cauzele care duc la degradarea mediului înconjurător. Prin activităţi festive, spectacole, parade
de modă, copiii, împreună cu cadrele didactice coordonatoare au căutat să mediatizeze sacoşele
biodegradabile, să sugereze folosirea sacoselor biodegradabile, să conştientizeze că pungile din plastic se
degradează într-o perioadă lungă de timp (400 ani) şi poluează mediul ambiant. Concurenţii s-au angajat să
folosească sacosele biodegradabile personalizate şi să le mediatizeze în orice împrejurare.
209
Cadrele didactice au demonstrat copiilor ca pungile din plastic sunt principala cauza a degradarii
mediului inconjurator si sugereaza copiilor sa foloseasca sacosele biodegradabile din material textil, sau din
hartie. De asemenea cadrele didactice au propus copiilor sa realizeze sacose din aceste materiale sa le
foloseasca zilnic si sa le mediatizeze prin diverse actiuni. Imagini (sub formă de fotografii) ale acestor acţiuni
au fost trimise în concurs pe adresa: Colegiul Tehnic ,,Miron Costin”, str. Ştefan cel Mare nr. 268, localitatea
Roman, Judeţul Neamţ cu mențiunea, pt Prof. RUSU MIHAELA-DANA.
Colegiul Tehnic “Miron Costin” şi Clubul Copiilor şi Elevilor au participat, vineri, 5 iunie, la o activitate
din cadrul proiectului “Împreună”, care a constat în realizarea de sacoşe biodegradabile. Aceste produse au
fost personalizate cu mesaje referitoare la cauzele care duc la degradarea mediului înconjurător. Elevii de la
cele două instituţii au realizat momente artistice şi o expoziţie cu lucrările participante în concurs realizate din
hârtie şi material textil.
În acest proiect au fost implicate nouă școli: Colegiul Tehnic “Miron Costin”-Roman, Clubul Copiilor
şi Elevilor-Roman, Grădinița nr. 273 București, sector 6, Grădinița PP5-Roman, Școala Gimnazială Stănița,
Școala Gimnazială Vasile Alecsandri-Roman, Școala LPS- Structura Roman Mușat, Școala Gimnazială Ion
Creangă și Liceul Tehnologic Vasile Sav-Roman(s-au încheiat Acorduri de parteneriat ) ;24 cadre didactice și
338 elevi din care 242 elevi cu lucrări. Activitatea a fost prezentată de televiziunile locale TopAll și Rom TV
precum și în presa acrisă, Ziarul de Roman din data de 10 iunie 2015, pg. 2-Eveniment.
Toți participanții au primit diplome de merit și premii precum și adeverințe de participare.
Concursul internaţional de educaţie ecologică și protecția mediului

prin creaţii științifice, artistice și tehnico-aplicative:
„IA ŞI green bag, creează şi responsabilizează pentru eco-ul naturii!”
Ediția a V-a, 8-10 octombrie 2015, Iaşi - ROMÂNIA
prof. Rusu Mihaela-Dana

Colegiul Tehnic ,,Miron Costin”, localitatea Roman, Judeţul Neamţ
210
În ziua de 10.10.2015, profesor RUSU MIHAELA-DANA, în calitate de coordonator-însoțitor și elevele

APALAGHIEI LAVINIA IONELA și DANCIU ANCA MARIA din clasa a XII-a de la COLEGIUL TEHNIC
”MIRON COSTIN,, Roman, am fost prezențe la CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE EDUCAŢIE
ECOLOGICĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI PRIN CREAŢII ȘTIINȚIFICE, ARTISTICE ȘI
TEHNICO-APLICATIVE: „IA ŞI green bag, creează şi responsabilizează pentru eco-ul naturii!” Ediția
a V-a, 8-10 octombrie 2015, Iaşi - ROMÂNIA. Concursul se află în Calendarul Activităților Primăriei
Municipiului IAŞI, în cadrul manifestărilor Zilele Iașului (de Cuvioasa Paraschieva-Ocrotitoarea Moldovei).
De asemenea, Tema complexă a acestei ediții: "Încălzirea globală"
Echipa Colegiului Tehnic MIRON COSTIN -Roman a fost alcatuită din două participanțe care au
prezentat costumaţii realizate din materiale reciclabile care, au fost etalate la parada „Eco- design” - concurs
în sala de spectacole a Palatului Copiilor Iași din 10 octombrie 2015, ora 11:00. Astfel, APALAGHIEI
LAVINIA IONELA a obținut Premiul I iar DANCIU ANCA MARIA, Premiul al III-lea. Menționez că rochiile
sunt creația elevelor Tabarcea Andreea și Buză Georgiana de la Colegiul Tehic Miron Costin-Roman.
Prin participarea la acest concurs internațional ne dorim să-i conştientizăm pe tineri, publicul larg, cu
privire la managementul deşeurilor şi conservarea valorilor mediului, că eco- educaţia nu mai este o opţiune
ci o necesitate, că generaţiile viitoare au dreptul la o viaţă sănătoasă pentru un mediu prietenos.
”PĂMÂNTUL nu aparţine omului, ci dimpotrivă omul aparţine PĂMÂNTULUI”. Acesta este un vechi
adevăr care stă la baza multora dintre programele de dezvoltare durabile ale statelor lumii, care au înţeles
că problema mediului este o problemă universală.
Let’ be green together!

Prof. Stan Cornelia,
Prof. Turcu Adrian,
Școala Gimnazială ”Șerban Cioculescu” Găești - Dâmbovița
Lumea se dezvoltă foarte rapid și standardele de viață de asemenea. Noi tehnologii uimitoare prind viață
și orașele din toată lumea devin din ce în ce mai mari în fiecare an. Din păcate, aceste schimbări nu sunt urmate
de grija pentru mediu. Poluarea aerului și a apei, defrișările, folosirea haotică a resurselor naturale sunt cele
mai probleme ale zilelor noastre. De aceea, din ce în ce mai multă atenție trebuie acordată problemelor
ecologice. Cu toții vorbim destul de frecvent despre nevoia de a dezvolta în rândul tinerilor obiceiul de a avea
grijă de mediu, însă ceea ce putem face în școală nu este suficient. De cele mai multe ori elevii văd lecțiile de
ecologie ca pe ceva neînsemnat, iar pe de altă parte, profesorii iau doar inițiativă în plan local. Prin urmare, s-
a impus necesitatea unui proiect care să se desfășoare la nivel internațional.
În perioada 1 septembrie 2017- 31 august 2019, Scoala Gimnazială ,,Șerban Cioculescu” Găești,
coordonează Proiectul Erasmus+ KA2, ”Let’ be green together!” , având parteneri școli din România, Italia,
Spania, Polonia și Lituania. Este un proiect interdisciplinar care combină probleme de protecția mediului ,
reciclarea și prevenirea risipei de resurse ( în special apă, hrană și energie) cu dezvoltarea tehnică, artistică
(fotografie, artă, muzică) și abilități de gătit.
Principalele obiective:
 Promovarea educației ecologice;
 Sensibilizarea elevilor față de problemele cauzate de poluarea mediului;
 Conștientizarea importanței reciclării materialelor;
 Promovarea unui stil de viață sănătos;
 Schimbul de bune practici.
Vrem ca elevii noștri să învețe să aibă grijă de lumea în care trăim și vom reuși acest lucru prin
promovarea unui stil de viață sănătos și a unei atitudini prietenoase cu mediul. Depinde de noi să-i conducem
spre o viață sănătoasă, să respire aer curat, să meargă pe străzi curate și să bea apă curată. Vrem ca ei să
înțeleagă că protecția mediului nu este o datorie plictisitoare, că reciclarea poate fi amuzantă, că economisirea
apei, hranei și a energiei înseamnă să protejăm Pământul, casa noastră.
Proiectul ”Let’s be green together!” este inovator prin faptul că elevii și profesorii își vor extinde
cunoștințele despre ecologie, vor afla ce fac alte țări europene pentru a proteja mediul înconjurător și vor deveni
un exemplu de urmat pentru colegii lor din alte școli și pentru comunitatea locală.
211
În ceea ce privește impactul proiectului, toti participantii sunt conștienți de necesitatea protejării
mediului înconjurator, sunt capabili să lucreze în echipă și să împărtășească celorlalți din cunostințele lor.
Profesori și elevi, am devenit mai conștienți de diversitatea culturală a Europei, de patrimoniul natural al lumii.
Am interacționat cu colegii, am prezentat țările de origine și le-am comparat. În urma activităților organizate
de fiecare partener și a celor desfășurate în cadrul schimburilor de elevi pe termen scurt, elevii percep protecția
mediului înconjurător ca pe o provocare și o activitate creativă, nu ca pe o obligație. Toți participanții cunosc
și promovează un stil de viață sănătos, iar schimburile de elevi pe termen scurt i-au determinat pe aceștia să
fie conștienți de difertele culturi europene și să respecte diversitatea, îmbunătățind astfel relațiile cu colegii.
La nivelul comunității locale, șclolile partenere au organizat campanii de ecologizare și campanii de
conștientizare a populației cu privire la necesitatea menținerii unui mediu curat și sănătos.
Așadar, implementarea proiectului aduce numeroase beneficii pentru elevii scolilor implicate în proiect,
pentru profesori, dar și pentru comunitatea locală.
Elevii: Își imbunătățesc abilitatea de a comunica în limba engleză; Atitudinea prieteni-eco a devenit o
rutină zilnică; Au cunoscut diferite abordări ale comunităților locale cu privire la reciclare și protecția mediului,
în general; Au înțeles modul de viață al colegilor din diferite țări; Au făcut schimb de idei și au discutat
probleme specifice adolescenței
Profesorii implicați: Au cunoscut alte sisteme de învățământ; Au stabilit contacte de lungă durată cu
colegii din țările partenere; Au făcut schimb de bune practici
Comunitatea locală: Conștientizează problemele de mediu cu care se confruntă zi de zi; Se implică în
acțini de ecologizare și protecție a mediului; Învață din experiența altor orașe europene.
”Let’s be green together!’’ a dus la îmbunătățirea cooperării dintre cadrele didactice, la îmbunătățirea
atitudinii față de mediu a întregului personal.
Faptul că România este printre ultimele țări ale Europei în ceea ce privește reciclarea deșeurilor, ne-a
determinat să scriem acest proiect pentru că avem convingerea că grija față de mediul înconjurător și de
sănătatea noastră trebuie să fie o parte indispensabilă a vieții noastre.
Natura – creație a lui Dumnezeu

Profesor Știrbulescu Mirela,
Școala Gimnazială Galicea Mare,
localitatea Galicea Mare, județul Dolj, România
Într-o lume dinamică și complexă, caracterizată de explozia informațională și de amploarea dezvoltării

științifice și tehnologice organizarea învățării pe criteriul disciplinelor formale, clasice devine insuficientă. Din
perspectiva omului contemporan, educația nonformală reprezintă un deziderat în școala românească, ea
reprezentând o punte dintre informațiile acumulate informal, în cadrul instituționalizat al școlii și activitățile,
acțiunile care se desfășoară în afara sistemului școlar, în alte locații sau cel puțin sub alte forme.
În cadrul educației nonformale sunt cuprinse activități ce perzintă o mare flexibilitate și ce corespund
aptitudinilor și dorințelor participanților. Astfel educația nonformală cuprinde activități de educație și instruire
extrașcolare denumite parașcolare și perișcolare. Aceste activități(sportive, artistice, concursuri, ateliere,
ecologice, socio-culturale) desfășurate în cadrul parteneriatelor și nu numai evoluează și ca activități de
autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber.
212
Dispunând de o metodologie atractivă, de o atmosferă calmă și plăcută cât și de mijloace menite să

atragă participanții și să stimuleze creativitatea, curiozitatea, lucrul în echipă pentru un scop comun,
parteneriatele cu activitățile lor extracurriculare joacă un rol important în educația elevilor.
Prin aceste activități extracurriculare și extrașcolare, se urmărește ca elevii să devină mai interesați de
unele materii, să-și descopere unele talente, lărgindu-și orizontul cunoașterii în mod plăcut și fără stresul
notelor și reprezintă totodată modalitatea de a înscrie școala în viață comunității. Prin acțiunile derulate se
încearcă să se pună în valoare talentele și capacitățile școlarilor în diferite domenii și stimularea
interrelaționării cadrelor didactice cu aceștia.
Deci se are în vedere ca organizarea acțiunilor instructiv-educative să fie în așa fel încât, elevii să
găsească în acestea motivele și resursele energetice pentru a fi stimulați în realizarea și împlinirea cât mai
multor activități din program, dar și să continue aceste activități și dincolo de granițele și finalitățile
programului.
Modernizarea treptată a metodelor și strategiilor didactice cât și folosirea metodelor activ-participative
îmbinate cu colaborarea cu diferiți parteneri școlari permit atragerea elevilor și trecerea de la un învățământ cu
caracter informativ la unul cu caracter formativ și inovativ.
Spațiul fizic al clasei este înlocuit cu un ansamblu de locații(parc, muzeu,cămin cultural, stradă, Palatul
Copiilor etc.) ceea ce permite implicarea familiei și comunității locale în procesul de educare al copiilor,
dezvoltând un sentiment al apartenenței, identității și valorii de sine.
În cadrul parteneriatelor organizatorul trebuie să acționeze cu multă flexibilitate și entuziastm,
adaptându-și stilul de conducere a activității în funcție de nevoile și cerințele educatului.
Astfel, la inițiativa prof. de biologie Știrbulescu Mirela și în colaborare cu prof. de religie Cernazeanu
Alina și prof. de educație tehnologică s-a conturat proiectul de parteneriat educațional : « NATURA -
CREAȚIE A LUI DUMNEZEU », care are ca scop implicarea elevilor, profesorilor și comunității locale in
acțiuni ecologice cât și eliminarea din comportament a orcărei forme de agresiune față de oameni și față de
natură pe criterii eco-religioase.
Grup ţintă: elevii cu vârste cuprinse între 7 si 14 ani
Beneficiari: elevii cu vârstele cuprinse între 7 și 12 ani, părinţii elevilor, comunitatea locală.
În perioada 26-31 octombrie 2008 a avut loc prima întâlnire de lucru din cadrul proiectului, de atunci
și până în prezent au participat an de an, la activităţile desfăşurate de noi și partenerii educaționali ai
proiectului: Muzeul Olteniei,Sectia “Stiintele Naturii”; Grădina Botanică din Craiova; Primaria Comunei
Galicea Mare; B.O.-Galicea Mare Hram Sf. Gheorghe Si Sf. Parascheva
Ținând seama ca activitatea educativă este complexa și continuă, că trebuie să se desfășoare permanent,
având in vedere realitățile pe plan local, s-a facut o evaluare a factorilor cu care intersectează unitatea școlară
și a potențialului educativ pe baza de parteneriat și s-au stabilit obiective clare, teme de educatie adecvate
vârstei, dorințelor elevilor și cadrelor didactice.
Printre obiectivele urmărite sunt:
 Stimularea intereselor pentru cunoaștere și cercetare a fenomenelor naturale ;
 Participarea activă la acțiuni practice de ingrijire și protejare a mediului, cu formare de deprinderi in
plantare și ocrotire ;
 Crearea unor deprinderi de reciclare și depozitare a deșeurilor in spații special amenajate;
 Identificarea problemelor cu care se confruntă comunitatea locală, analizand situații concrete;
 Influiența comunității locale in păstrarea curățeniei prin propiul exemplu, dar si prin acțiuni practice
intreprinse de grupuri de elevi;
Educația pentru mediu pe linia acestui proiect a parcurs:
 Actiuni de ecologizare in jurul și in incinta scolii, la Balta Cilieni;
 Realizarea de expozitii ;
 Confecționarea de obiecte din diferite materiale biodegradabile, reciclabile
 Acțiuni de plantare și de ingrijire a spațiilor verzi;
 Realizarea de creații plastice care să pună in evidență frumusetea naturii și necesitatea ocrotirii
acesteia;
 Elaborarea de referate și portofolii pe teme de protecția mediului;
 Desfășurarea unor dezbateri pe teme ecologice ;
 Crearea unor norme de conduită ecologica sub forma unui eco-cod;
213
 Realizarea unor excursii in zonele din apropierea scolii , la Balta Cilieni și in Craiova cu scopul
investigarii vegetației și faunei din locurile vizitate dar și de a imbunătăți cunostințele despre biologie, religie,
istorie, geografie.
Bucurandu-se de o largă colaborare din partea Primariei Comunei Galicea Mare și in special a domnului
primar Catană Florel cât și al fostului Director al Căminului Cultural, Oanță Petre proiectul a avut un impact
destul de mare asupra elevilor dar și a comunității locale.
Diversitatea profesională a membrilor proiectului amplificata si de alte criterii : varsta, sex, experienta
profesională s-a transformat intr-un factor care a potențat și stimulat activitatea, dezbaterile, elevii implicându-
se tot mai energic in activitățile desfășurate.Ca beneficiari ai proiectului, considerăm ca elevii au pornit pe un
drum nou cu perspective largi in educația pentru mediu.
Obiectivele vizate de proiect au fost atinse în mare parte cu succes prin variatele activităţi desfăşurate
pe parcursul acestor ani de lucru efectiv în echipă:
 S-a militat pentru mediu, au fost implicaţi activ elevii fiind încurajaţi să lupte pentru viitorul lor, să nu
fie nişte spectatori pasivi la distrugerea mediului în care trăim cu toţii;
 A fost implicată comunitatea locală, care ne-a sprijinit la diseminarea conceptului de protejare a
mediului;
 A fost implicată presa locală care a diseminat informaţii cu privire la obiectivele şi activităţile
proiectului nostru;
 Ne-am cunoscut, am discutat şi am lucrat împreună înţelegând că lumea în care trăim nu aparţine cuiva
anume ci este a noastră a tuturor.
Datorită acestui parteneriat mesajul nostru poate ajunge la mulţi oameni din diferite culturi, din diferite
ţări şi îi poate face mai constienţi de existenţa unor grave probleme de mediu. Folosind sistemul de educaţie
nonformală şi metoda activă de rezolvare a problemelor pentru a forma educaţia ecologică suntem siguri ca
parteneriatul nostru îşi va atinge obiectivele.
Bibliografie:
 https://www.scribd.com/document/83337490/EDUCATIA-NONFORMALA
 http://www.isjbacau.ro/compartiment-management/educatie-permanenta-si-mentorat/program-
national-scoala-altfel-2017-2018/view
 https://www.bluparty.ro/planificare-activitati-scoala-altfel
 https://nonformalii.wordpress.com/metode/
Educaţia ecologică – educaţia spre viitor
Prof. Înv. Primar: Tichineaţă Rodica

Şcoala Gimnazială nr. 2 Hulubeşti / Lic. Teh. “Mihai Viteazul“ Călugăreni, Jud. Giurgiu
”Ecologia este ştiinţa luptei pentru existenţă”.

Orice luptă începe cu dorinţa de a stopa un efect negativ, dar lupta pentru binele generaţiilor viitoare
este, de departe, cea mai importantă decizie pe care omul o poate lua.
Ecologia a apărut în a doua jumătate a sec XIX –lea, ca urmare a unor necesităţi economice ale societăţii
umane, cauzate de dezvoltarea dezinteresată a industriei şi agriculturii. Astfel exploatarea neraţională a
resurselor naturale, defrişarea pădurilor în avantajul creşterii suprafeţelor agricole, creşterea demografică a
populaţiei umane şi dezvoltarea intense a industriei a dus la modificări substanţiale ale climei şi solului. Ca
urmare a acestui fapt, a apărut necesară soluţionarea problemelor legate de ameliorarea solurilor degradate,
s-a impus necesitatea studierii relaţiilor dintre plante şi sol, precum şi a problemelor legate de protejarea
mediului înconjurător în vederea asigurării sănătăţii omului şi menţinerii vieţii pe Pământ. Termenul de
“ecologie” a fost introdus de Ernst Haeckel în 1866, prin îmbinarea cuvintelor din limba greacă
“oikos=casa” şi “logos=ştiinţă”.
Ecologia înseamnă deci studiul organismelor vii în mediul lor de viaţă. Numeroase studii efectuate
în acest domeniu de alţi cercetătorii au pus bazele ecologiei ca ştiinţă interdisciplinară, astfel ecologia cunoaște
o dezvoltare din ce în ce mai dinamică fiind rezultatul unor conexiuni venite din biologie, chimie, fizică,
genetică, fiziologie.
O problemă esenţială sunt sticlele de băuturi fabricate din PET care sunt omniprezente. În lume, în
fiecare zi, sunt produse circa 100 de milioane de astfel de sticle. Majoritatea ajung fie în gropile de gunoi, fie
214
în ape curgătoare, de unde sunt purtate în apele oceanelor. Programul de Mediu al Națiunilor Unite estimează
că, în medie, în fiecare km pătrat al tuturor oceanelor lumii plutesc aproape 18.000 de asemenea bucăți de
plastic – majoritatea fabricate din PET. PET este un material extrem de rezistent; în natură, durează cam 700-
800 de ani până începe să se descompună și se dezintegrează complet abia după circa 1.000 de ani.
În urma prezentării unui astfel de material în cadrul orei de ştiinţe, elevii clasei a IV-a de la Şcoala
Gimnazială nr. 2 Hulubeşti au dorit să contribuie şi ei la menţinerea unui mediu cât mai curat şi astfel, au
adunat din natură şi apoi au reciclat mai multe sticle de plastic. Interesul arătat de aceștia pentru protejarea
naturii, dar şi măiestria cu care au realizat “operele de artă” le-
a adus aprecieri atât din partea colegilor de şcoală cât şi din
partea părinţilor. Entuziasmul lor mi-a oferit suportul pentru
desfăşurarea cât mai multor astfel de activităţi în cadrul
procesului instructiv-educativ desfăşurat la clasă.
Sper ca lucrările lor să fie un model pentru alte generaţii
de elevi.
:
Foto: Elevii clasei a IV-a de la Liceul Tehnologic “Mihai
Viteazul “ Călugăreni
(Şcoala Gimnazială nr. 2 Hulubeşti), jud. Giurgiu
Proiect educaţional ecogrădiniţa - Glasul naturii
Prof. înv. presc. Trif Mariana Gabriela

Grădiniţa cu Program Prelungit. Nr. 3, Şimleu Silvaniei, Judeţul Sălaj
MOTO:
„Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om şi, prin această
transformare, creează natura.” Democrit
ARGUMENT
Eucația pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema, deşi nu e nouă,
se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai fragedă vârstă.
Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra există
interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi ciclurile
biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de cunoaşterea mediului, educarea limbajului,
educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De
asemenea trebuie să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină
duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a
pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor,
a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.
Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică activ, li se
dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii. De asemenea, vor înţelege că în Europa există forme de relief
ca şi în ţara noastră, animale, păsări, bogăţii; că europenii luptă pentru combaterea sacrificării animalelor
pentru blană, a tăierii masive de lemne, a exploatării iraţionale a bogăţiilor, împotriva poluării naturii.
GRUP ŢINTĂ: Participanţi: preșcolarii grupei mici „B”, educatoarele, părinţii, partenerii
Beneficiari indirecţi: comunitatea locală
RESURSE UMANE: prescolari, educatoare, parinti, comunitatea locala
RESURSE MATERIALE: mape de lucru, portofolii, C.D-uri, prezentări, enciclopedii, markere, coli
de flipchart, desene, costume ecologice, diplome, etc.
SCOPUL: Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi înţelegere a realităţii din mediul
înconjurător, cunoaşterea, înţelegerea şi stimularea curiozităţii pentru investigarea realităţii înconjurătoare, dar
şi formarea unei atitudini pozitive faţă de mediu, de implicare conştientă a copiilor în protejarea acestuia
pentru a oferi societăţii un model de bune practici educaţionale.
OBIECTIVE:
 Cultivarea dragostei şi respectului pentru Terra.
215
 Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului prin stimularea curiozităţii pentru

investigarea realităţii înconjurătoare.
 Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie
fenomene observate în mediul înconjurător.
 Stimularea prescolarilor pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ prin
care să contribuie la păstrarea sănătăţii mediului în care trăieşte (colectarea materialelor refolosibile, îngrijirea
unor spaţii verzi, cultivarea plantelor ornamentale, economisirea apei sau a energiei electrice etc.).
 Încurajarea prescolarilor pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii , dar şi pentru
motivarea lor.
MODALITĂŢI DE EVALUARE:
 Portofolii pe teme date care să cuprindă imagini şi informaţii culese din diverse surse .
 Activităţi de ecologizare a unor mici zone din localitate, plantarea de copaci şi flori.
 Realizarea unei expoziţii cu lucrări artistico-plastice având ca temă natura cu tot ce are ea mai
frumos , dar şi poluarea şi efectele ei devastatoare , finalizate într-o expoziţie.
 Realizarea sub îndrumarea educatoarei a unor mape, albume de fotografii, prezentări PawerPoint cu
materiale realizate în cadrul proiectului.
 Moment artistic ”Prietenii naturii”.
 Parada costumelor ecologice.
 Înmânarea diplomei „Prietenii naturii”.
DISEMINARE: Materiale în cadrul comisiilor metodice şi a cercurilor pedagogice.
1. “Orăşelul de vis”, din materiale reciclabile - parteneriat cu Şcoala Gimnazială « Silvania », clasa a
II-a, învățător Deac Teodora și Prof. Trif Mariana,
2. ACTIVITATI DE VOLUNTARIAT
”Un copil, un pom, o floare” - Plantarea de flori in parc
“Curățenie în parcul orașului Simleu- Silvaniei”
216
BIBLIOGRAFIE
1. J. Locke, Câteva cugetări asupra educaţiei, traducere şi note de M. Cimpoieş, E.D.P., Bucureşti, 1971.
2. M.E.N. – H. Barbu, A. Mateiaş, E. Popescu, Pedagogie preşcolară – Didactica, manual clasa a XI-a, pentru
Şcoli Normale, E.D.P., R.A., Bucureşti, 2017.
3. Revista Învăţământului Preşcolar – Educaţia în anul 2002, Nr. 3 - 4/2002, Redactor Şef – Silvia Dima,
Bucureşti, 2015.
PĂDUREA – IZVOR DE VIAŢĂ

PROIECT TEMATIC
Prof. Tomoiaga Maria

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.9, Sighetu Marmaţiei
TEMA ANUALĂ: “Când /cum şi de ce se întâmplă?“

NIVELUL II: 5 - 6 ani
AGUMENT: ”Învăţaţi-i pe copiii voştri, ceea ce i-am învăţat şi noi pe ai noştri - că Pământul este mama
noastra. Tot ceea ce i se întâmplă Pământului, va ajunge să li se întămple şi copiilor acestui Pământ. Noi ştim
cel puţin atât: nu Pământul aparţine omului ci omul aparţine Pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii
şi ceea ce-i face Pământului îşi face lui însuşi.” (Dumitru Constantin Dulcan, ,,Inteligenta materiei”)
DURATA: 1 săptămână
LOC DE DESFĂŞURARE: grădiniţă, natura, Muzeul de Stiinţe ale Naturii,padurea Hera SCOP:
Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a ecosistemului - pădurea - şi stimularea curiozităţii copiilor
pentru investigarea acestuia;
Educarea unor atitudini de protejare a pădurii si a animalelor care traiesc in ea
OBIECTIVE:
 Să identifice caracteristicile pădurii la sfârşitul toamnei;
 Să acumuleze cunoştinţe privitoare la arborii şi la vieţuitoarele care trăiesc în pădure;
 Să participe direct la acţiuni de îngrijire a plantelor si animalelor;
 Să se comporte civilizat în pădure (să nu rupă crengile şi scoarţa copacilor, puieţii,să nu arunce
ambalaje, sa distribuie hrana pentru animale;
 Să înţeleagă că pădurea produce aerul curat;
 Să fie implicaţi părinţi şi a alţi factori educaţionali ai comunităţii în realizarea unor sarcini de lucru
în cadrul proiectului;
 Să ocrotească, să respecte si sa iubeasca mediul natural.
RESURSE UMANE: preşcolarii grupei “Tărâmul aventurii”, cadre didactice, părinţi,inginer silvic,
pădurar, medic veterinar , muzeograf
MATERIALE: exponatele muzeului, enciclopedii, atlase, albume foto, aparat foto, soft educaţional,
hrană pentru animale, imagini PPT, calculator, imprimantă, CD-player
Bibilografie
“Revista învăţământului preşcolar Nr 1/2007”, pag. 98 Revista învăţământului preşcolar Nr 3-4/2008”, pag.146
“Strategii didactice moderne în grădinţă” Nr. 4, 2001
“Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar “
“Ghid de educaţie ecologică pentru copii şi cadre didactice”
“Ghid pentru poiecte tematice“ Ed. DPH, 2008
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3 – 6/ 7 ani), 2008
Metode interactive de grup, Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Editura Arives, 2002
Proiecte tematice orientative, Aurelia Ana, Smaranda Maria Cioflica, Editura Tehno- Art, Petroşani, 2003
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii 2008
GHID ORIENTATIV pentru aplicarea curriculumului in invatamantul prescolar 3 - 6/7 ani
217
SECȚIUNEA 3
Ecologia și frumusețea

218

crt. prenumele
116. Ardelean Delia Colegiul Tehnic ”Apulum” Alba Iulia Alba Benificiile pantelor medicinale bogate 3 delia.sandru@yahoo.com
Elena în vitamine
117. Bănuţescu Colegiul Tehnic “Dimitrie Piteşti Argeş Pădurea, izvor de sănătate 3 banutescuramona@yahoo.
Ramona Florina Dima” com
118. CRÎNGUŞ Anca- Şcoala Gimnazială Piatra Piatra-Olt Olt Îmbrăcăminte organică pentru copii - 3 cringus_anca@yahoo.com
Georgeta calitatea ecologică pentru sănătate
119. Dragan Maria Liceul Teoretic ”Ion Gh. Osica de Su Olt Remedii naturiste 3 dragan_maria802000@ya
Roșca” hoo.com
120. Iosub Claudia Liceul Tehnologic Economic Piatra Neamt Neamt Nutriție și adolescența 3 iosubclaudia@yahoo.com
Administrativ
121. Năforniță Florina Colegiul de Industrie Galați Galați Tratamente naturiste. Efectele curei cu 3 florinanafornita@yahoo.c
Almentară ”Elena Doamna” urzică, ridichi, hrean om
122. Oatu Luxița Școala Gimnazială Ștefan cel Ștefan cel Mare Vaslui Plante utilizate în cosmetică 3 luxitaoatu@yahoo.com
Mare, sat Ștefan cel Mare
123. Pătru Livia Școala Gimnazială Brastavăţu Olt Fitoterapia, alternativă la sănătatea 3 patrulivia76@yahoo.com
Brastavăţu pentru omul modern
124. Stan Mariana Liceul Tehnologic Izvoarele Slatina Olt Importanța remediilor naturiste 3 stan_mariana36@yahoo.c
om
125. Stoica Bogdana Școala Gimnazială ”Toma Nucșoara Argeș Importanța plantelor medicinale. 3 stoicabogdana@yahoo.ro
Ancuța Arnăuțoiu” Terapia prin plante
126. Șunică Florina Liceul Tehnologic ”Nicolae Balș Olt Suplimente alimentare naturiste 3 ionutsunica@yahoo.com
Mihaela Bălcescu”
219
Beneficiile plantelor medicinale bogate în vitamine

Prof. biologie Ardelean Delia Elena
Colegiul Tehnic ”Apulum” Alba Iulia
Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile (esenţiale) care îndeplinesc roluri funcţionale
importante: sunt biocatalizatori alături de enzime; au rol în metabolismul intermediar, participă la reacţii redox.
Structura chimică este foarte variată. Clasificarea se face în funcţie de solubilitate în vitamine hidro- şi
liposolubile. Carenţa de vitamine duce la stări patologice numite ”avitaminoze”. Cauzele avitaminozei sunt
multiple, cum ar fi: alimentaţia neechilibrată, consumul prea mare de cereale, necesarul crescut şi neacoperit
în anumite situaţii (sarcină, lactaţie, creştere, boli infecţioase, efort fizic), administrarea de antivitamine.
Vitaminele nu sunt medicamente în adevăratul sens al cuvântului, deoarece ingerarea lor în mod regulat prin
hrană este o premisă necesară funcţionării normale.
În continuare voi prezenta câteva exemple de plante şi produse vegetale cu conţinut de vitamine și
diferite forme farmaceutice sub care pot fi găsite în farmacii și plafare:
1. Cătina - arbust tufos cu rădăcini superficiale cu nodozităţi azotoase (asimilare azotului din
atmosferă), de la care se folosesc fructele de cătină.
Compoziţie chimică: Fructele conţin acid ascorbic, carotenoide, vitamine E, B2, PP, acid folic, vitamina
P sub formă de heterozide ale kemferolului, provitamine D, leucoantociani în complex cu pectinele.
Întrebuinţări: Uleiul gras este utilizat în tratamentul ulcerului, arsurilor şi în ginecologie. Sucul apos,
filtrat şi îndulcit cu zahăr în raport de 1:1, adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile
de calciu ale unor acizi organici, existenţi în fructele de cătină, constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor.
În plafare și farmacii găsim uleiul de cătină utilizat în gastrită, ulcer gastro-duodenal și ca adjuvant în
rinite acute și cronice, faringite.
2. Măceşul - arbust, înalt de 1–3 m, având ghimpi cu bază lată, iar vârful curbat în jos în formă de
secară, de la care ca produs vegetal se folosesc fructele de măceș.
Compoziţia chimică: Fructele de măceş conţin vitaminele C, B2, K, PP, provitamina A, zaharuri (14-
26%), acid malic şi citric, pectine (25%), taninuri, uleiuri volatile, dextrină, vanilină, lecitină, săruri de K, Ca,
Fe, Mg.
Întrebuinţări: Se utilizează ca vitaminizat, astringent şi antidiareic. Datorită conţinutului în vitamina C,
produsul este important pentru funcţionarea normală a tuturor glandelor cu secreţie internă, a ficatului,
cordului, creierului etc. Preparatul Cholosasum (extract fluid) se întrebuinţează în tratamentul colecistitei şi
hepatitei, iar Oleum Rosae pinguiae – la arsuri, dermatite, decubitus. Din fructe se obţine Carotolinum (extract
uleios de carotenoide) care se foloseşte extern în tratamentul diferitelor ulcere, exeme. În farmacii și plafare
se găsește vitaminizant cu măceșe și cătină folosit în hipovitaminoze, anemii, prevenirea și tratarea infecțiilor
respiratorii (răceli, bronșite, febră), convalescent, oboseală
3. Coacăzul - arbust tufos cu rădăcină adventive, de la care se folosesc fructele – Ribes nigri fructus.
Compoziţia chimică: Fructele de coacăz negru conţin vitaminele C (570 mg%), P (mai mult de 1%), B2,
B6, K, caroten; sunt bogate în zaharuri (până la 17%) şi acizi organici (până la 4%) – malic şi citric. Au mai
fost identificate flavonozide, microelemente (B, Mn, Zn, Mo, Co, Cu, Fe, I), substanţe tanante. Frunzele de
asemenea sunt bogate în vitamina C.
Întrebuinţări: Fructele sunt utilizate în maladii gastrointestinale ca ulcer duodenal, gastrite, colite, în
afecţiuni hepatobiliare, nefrite şi pielonefrite, în unele afecţiuni cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi
respiratorie, ateroscleroză. Din fructe se pregătesc siropuri şi concentrate vitaminice.
În farmacii și plafare se comercializeză extractul din muguri de coacaz negru, utilizat în tratamentul
sindroamelor alergice acute, astm bronșic de tip alergic și bronșite alergice, urticarie, dermatite și dermatoze,
eczemă atopică, sindroame inflamatorii la nivel local și general, în special la nivelul mucoaselor (aparatului
respirator, digestiv și urinar) și în toate cazurile de VSH crescut.
4. Urzica este o plantă erbacee, care are în pământ un rizom subţire, cilindric, de culoare albicioasă,
lung şi ramificat, de la care se utilizează frunzele.
Compoziţia chimică: Frunzele de urzică prezintă o bogată sursă de vitamine: C ( până la 0,6%), K(0.2%),
carotenoidă (50 mg%), acid pantotenic. Au mai fost identificate glucide, ulei volatil, clorofilă, săruri de Ca,
Mg, Fe, Si, fosfaţi. În peri se află o substanţă vezicantă pentru piele constituită din acid formic, o enzimă şi o
toxalbumină.
220
Întrebuinţări: În medicina tradiţională urzica a fost şi este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice,
hemostatice, antidiabetice, diuretice şi colagoge. Se utilizează infuzia, decoctul şi extractul fluid. Frunzele
intră în componenţa speciilor polivitaminice.
Tinctura de urzică este un preparat folosit în plafare și farmacii în tratamentul diareei, enteritei, menstrei
abundente, hemoragiei, hemoroizilor, constipațiilor, anemiei, retenției urinare, răcelilor, pancreatitei; acneei,
dermatozei infecțioase și alergice, psoriazis, diabet, reumatism, tulburări de menopauză, răni, urticarie.
5. Afinul este un arbust înalt de 10-50 cm, foarte ramificat ce formează grupuri compacte, afinişuri, de
la care se utilizează ca produs vegetal, fructele.
Compoziţia chimică: Fructele conţin apă, zaharuri, proteine, acizi organici, pectine, tanin, vitaminele A,
B1, B2, C, PP, E, săruri minerale.
Întrebuinţări: Principiile active din frunzele şi fructele de afin sunt recomandate în tratamentul diareei,
infecţiilor urinare, diabetului, gutei, reumatismului, oxiurazei, aterosclerozei, afecținilor oculare. Afinul
stimulează apărarea locală a mucoasei gastrice, fiind indicat în ulcerul gastric. Picăturile oculare cu afin sunt
utilizate în industria farmaceutică în tratarea afecțiunilor oculare ușoare cum sunt: iritații datorate agenților
externi (vânt, poluare), oboseală după expunerea prelungită la ecranul TV sau monitor, oboseală datorată
efortului vizual prelungit, lipsa somnului, expunere la radiații UV, iritații cauzate de produsele pentru machiaj
Pe lângă plantele prezentate mai sunt și alte plante cu conținut bogat în vitamine cum ar fi: Albumeală,
Dentiţa, Scoruşul, Porumbul, Traista ciobanului, Călinul cu o deosebită importanță terapeutică.
Bibliografie
1. Crăciun F. și colab. – “Farmacia Naturii”,1976, vol.I – II, Editura Ceres, Bucuresti
2. Gammerman A.F. – “Manual de farmacognozie”, 1952, Editura de Stat pentru litratura stiintifica
3. Madelena Palade – ”Botanica farmaceutică”, vol.II, 1998, Editura Tehnica, Bucuresti
Pădurea, izvor de sănătate

Prof. Bănuţescu Ramona Florina
Colegiul Tehnic “Dimitrie Dima” Piteşti, Judeţul Argeş
Motto:
„ Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor.
Nu închideţi această mare carte plină de învăţături înţelepte!”
(G. Simion)
Natura este terapie pentru suflet. Fie că vorbim de o explicaţie ştiinţifică, fie că dorim să credem asta
pur şi simplu, relaţia pe care o formăm cu mediul înconjurător ne determină să avem o viaţă mai relaxată, mai
frumoasă şi mai sănătoasă.
Cercetătorii britanici au realizat studii asupra stărilor meditative din natură şi au constatat că în timpul
relaxării propriu-zise, creierul uman secretă o substanţă numită endorfină. Spus într-un ton mai popular, rolul
ei este să ne facă mai fericiţi, adică ne oferă o stare de bine şi de relaxare.
Silvoterapia este utilizată încă din antichitate, dar a fost recunoscută ca metodă terapeutică abia pe la
începutul secolului al XX-lea. Strămoşii noştri aveau mare încredere în proprietăţile terapeutice ale arborilor.
Relaţia stransă între om şi pădure era mult mai vizibilă în vremurile vechi, când oamenii priveau copacii şi sub
aspect spiritual. În antichitate, oamenii considerau anumiţi arbori ca fiind încărcaţi de sacralitate, îi ascultau şi
le era teamă de reacţia lor. De aceea se şi spune despre pădure că a fost, dintotdeauna, locul unde oamenii au
găsit remedii pentru a-şi trata bolile, dar şi pentru a-şi menţine sănătatea. Sanatoriile pentru tratarea bolilor de
nervi şi a tuberculozei nu au fost alese întâmplător în preajma pădurilor, care reprezintă un excelent mediu de
îmbunătăţire a respiraţiei pentru cei cu insuficienţă respiratorie, dar şi o adevărată farmacie de calmante
naturale, care nu dau dependenţă şi nu au efecte secundare.
Aerul pădurilor acţionează ca un medicament asupra organismului uman, cum nicio farmacie nu va
putea produce vreodată: activează circulaţia sângelui, creşte numărul globulelor roşii, uşurează respiraţia,
favorizează somnul, întârzie îmbătrânirea, creşte rezistenţa organismului la factorii externi.
Aerul de pădure este considerat cel mai curat şi mai bogat în oxigen. Aceasta deoarece pădurea
acţionează ca un filtru gigantic, care preia noxele din atmosferă, şi în acelaşi timp ca o uzină de oxigen, în
procesul fotosintezei fiind produse şi degajate cantităţi imense din această substanţă vitală. Din aceste motive,
221
pădurile sunt locul ideal pentru regenerare şi pentru îmbunătăţirea performanţelor nu doar fizice, ci şi psihice
şi mentale. Aerul mai bogat în oxigen al pădurii poate fi considerat pe drept cuvânt un panaceu universal, fiind
recomandat în majoritatea curelor de convalescenţă, pentru revigorarea persoanelor cu viaţă sedentară, pentru
refacerea şi îmbunătăţirea capacităţii de muncă a intelectualilor.
Medicii au constatat că 70-80% din impresiile reţinute conştient de fiinţa umană sunt vizuale. Aşadar,
forma şi culoarea au un impact emoţional foarte puternic asupra fiinţei umane. Studiind reacţiile mentale şi
emoţionale ale pacienţilor din sanatoriile situate în staţiuni împădurite, psihologii au constatat că frumuseţea
şi armonia formelor arborilor au un efect extrem de puternic asupra fondului emoţional. În general, pădurile
cu arbori zvelţi, foarte înalţi - cum sunt brazii, molizii, pinii şi laricii - induc o stare de cutezanţă şi uşurinţă,
plimbarea şi contemplarea acestor păduri fiind indicate temperamentelor mai domoale, sedentare, care au
nevoie de stimulare.
Pădurile bătrâne, cu copaci extrem de înalţi şi viguroşi, cu trunchiuri groase şi bine conformate - cum ar
fi cele de stejar, gorun, salcâm - induc o stare de forţă, de vitalitate şi stabilitate, fiind recomandate persoanelor
mai labile, mai instabile psihic şi mental, precum şi celor care se confruntă cu o accentuată stare de slăbiciune,
de debilitate fizică. Culoarea generică a pădurii este verdele, cu miile sale de nuanţe formate de diferitele specii
de arbori şi arbuşti. Verdele este culoarea de bază, simbol al vieţii şi al sănătăţii, şi este indicat, printre altele,
în tratamentul cancerului, al sclerozei în plăci, al afecţiunilor inflamatorii ori cu manifestări acute, al anxietăţii
şi schizofreniei.
Marele biolog Eugen Pora afirma că „este momentul să-i învăţăm pe copii de ce trebuie protejată
natura”. Învăţându-i pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viaţa întreagă o îndrumare nouă, veşnic
senină a minţii şi sufletului lor, dar le oferim posibilitatea de a cunoaşte că planta este o fiinţă şi că ceea ce
pare neînsufleţit, un munte, un râu, poate avea influenţă asupra omului. Copilul trebuie lăsat să descopere el
însuşi adevărul, să-i cultivăm interesul pentru promovarea stării de sănătate în mediul înconjurător, să-l educăm
în sprijinul ocrotirii şi protecţiei mediului înconjurător. De aceea este necesară păstrarea unui mediu de
viaţă nealterat, cât mai propice dezvoltării fiinţei umane. Copiii trebuie convinşi că fără un mediu
curat, nepoluat viaţa omului nu este posibilă.
Trebuie să înţelegem că orice deteriorare a naturii pune în pericol echilibrul ecologic şi implicit, viitorul
omului. Tocmai de aceea, ocrotirea mediului înconjurător trebuie să fie una din preocupările de bază ale omului
în viitor. Fiecare generaţie are datoria morală să lase generaţiilor ce vor veni bogăţiile şi frumuseţile naturii în
stare mai bună şi în cantităţi mai sporite decât le-a primit de la generaţiile anterioare.
Bibliografie:
 http://persoana1.ro/tag/natura/
 http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/silvoterapia-tratamentul-vacantelor-la-
munte-1112000
 http://www.formula-as.ro/1999/365/forma-maxima-19/terapia-padurii-616
Îmbrăcăminte organică pentru copii - calitatea ecologică pentru sănătate

Anca-Georgeta CRÎNGUŞ
Şcoala Gimnazială Piatra, Jud. Olt
Aţi ţinut vreodată în mâini bumbacul moale? Aţi simţit plăcerea

de o atingere fină a acestor fibre vegetale pufoase. Desigur că, aţi pipăit
vata sau ţesătura de bumbac, aţi văzut bumbacul pe imagini, dar nu l-
aţi ţinut niciodată pe adevărat. Aşa şi eu nu am ţinut, dar aş vrea.
Cu toate acestea, toate senzaţiile de uşurinţă şi de confort pentru
pielea noastră oferă îmbrăcămintea din bumbacul organic. Desigur,
toată lumea are în garderobă un maiou din bumbac sau pantaloni şi alte
articole de îmbrăcăminte, confecţionate din ţesături naturale.
Iar copiilor se recomandă numai lucruri din bumbac sau din in, totul
ar trebui să fie natural. Dar, uneori, cel "natural" nu este ecologic şi inofensiv. De ce?
Întregul adevăr despre bumbac
Planta Bumbac din familia Gossypium este cultivată la plantaţiile din India, Turcia, China şi alte ţări.
Necesitatea în creştere a omenirii în produsele fabricate din fibre naturale forţează producătorii să folosească
222
în agricultură o cantitate uriaşă de pesticide, insecticide, erbicide, fungicide şi agenţi toxici. După cum se ştie,
bumbacul se strânge manual. OMS citează următoarele date: de la otrăvirea cu pesticide în fiecare an în ţările
în curs de dezvoltare mor aproape 20 de mii de persoane, printre care o mare parte sunt lucrătorii de bumbac.
De asemenea, 7 din 15 tipuri de pesticide, utilizate pentru creşterea bumbacului, sunt, agenţi cancerigeni
periculoşi care cauzează cancer. Prin urmare, ca răspuns la întrebarea precedentă "De ce?", subliniez: o mare
parte din bumbac crescut nu este o materie primă ecologică, ne putem îndoi în naturaleţea lui.
Unii producători trec la o agricultură ecologică, folosind tehnologii care nu dăunează sănătatea. Acestea
contribuie la salvarea unei suprafeţe mare de teren agricol de la produsele chimice şi nu dăunează persoanele
care lucrează în producerea articolelor din bumbac, precum şi consumatorilor care, în cele din urmă, poartă
îmbrăcăminte ecologică.
Vânzătorii majori de modă de înaltă calitate, sunt de părere că expunerea articolelor din bumbac organic,
in, bambus şi cânepă este profitabilă. Acestea includ faimoşii Levi Strauss, Victoria’s Secret, Esprit, Patagonia
şi Timberland, etc.
Cum să alegem haine ecologice pentru copii
Hai sa vorbim despre haine ecologice pentru copii, deoarece pentru copii, noi mereu dorim să cumpărăm
cele mai bune mărfuri. Companiile din Marea Britanie: Little Shrimp, Little Linens, Kite kids şi Organics for
kids produc mărfuri de înaltă calitate numai din bumbac organic. Pentru fabricarea lor bumbacul este importat
din India şi Turcia. Pentru a nu greşi în alegerea unui brand, urmaţi instrucţiunile de mai jos:
1. Toate mărfurile trebuie să fie certificate de Soil
Association, GOTS, Oeko Tex Standart 100. Insignele
de calitate pe amabalaj confirmă acest lucru.
2. Pe partea de dos a îmbrăcămintei ar trebui să fie
o inscripţie: Made Organically 100% grown Cotton.
Astfel, veţi fi siguri că aţi procurat o îmbrăcăminte organică

din bumbac. Cât priveşte haine de in, semnele speciale privind
statutul organic nu se pun pe ambalaj sau etichete. Deoarece pentru
cultivarea bumbacului în ţările baltice nu folosesc chimie, în
principiu. Unul din producătorii îmbrăcămintei pentru copii din in, Little Linens, nu foloseşte produse chimice,
prelucrând mărfuri cu procesul de abur, ceea ce le face incredibil de moale.
Oare îmbrăcămintea ecologică este la modă?
Desigur, modelele actuale nu rămână în urmă lui haute couture! Designerii celebri folosesc deja în
colecţiile lor ţesături organice. De exemplu, designerul Rogan Gregory încă în 2005 a început să demonstreze
marca Edun în Tunisia şi Peru, oferind tricouri şi pulovere din bumbac organic. Şi cu ce copiii noştri sunt mai
prejos?
Piticii noştri la modă, de asemenea, au dreptul de a purta haine la modă
de înaltă calitate. Uitaţi-vă la rochii de in şi bumbac organic expuse în
magazinul on-line. Culorile luminoase în dungi, carouri, florale, sunt relevante
în această vară!
Sunteţi gata să cumpăraţi haine ecologice? Mărfuri întotdeauna
calitative, întotdeauna stocuri şi reduceri pentru clienţii permanenţi! Atenţie:
îmbrăcămintea din bumbac organic trebuie să fie spălată numai cu mijloace
ecologice, fără agenţi tensioactivi şi fosfaţi care pot cauza alergii la copii.
Bibliografie
http://ecology.md/md/page/imbracaminte-organica-pentru-copii-calitatea-pentru-sanatate
Din remediile naturiste
Prof. Drăgan Maria
Liceul Teoretic ”Ion Gh. Roșca” Osica de Sus, Olt
Aftele reprezintă ulceratii ale mucoasei bucale, cu un contur regulat, galbui cenusiu, inconjurat
de halou rosu.Simptomul principal al aftelor este durerea iar etiologia este probabil virala.
223
Localizarea aftelor poate fi bucala. Plantele cu efectele binefacatoare in cazul aftelor sunt afinul si
lămăiul.
Astmul bronșic este o boala manifestata prin crize reversibile de dispnee paroxistica, cu
suieraturi si tuse datorita unei obstructii generalizate a cailor respiratorii, data de factori multiplii,
variati. Crizele trec spontan sau prin tratament, dar reapar la intervale nedeterminate, sub influenta
unor factori mai mult sau mai putin cunoscuti. Persoanle care sufera de astm manifesta alergie la
mucegai, diferite alimente, polen, medicamente, par de animale, fibre de bumbac. Medicina naturista
ofera nenumarate solutii pentru tratarea astmului bronsic. Astfel, daca pacientul consuma trei cesti de
ceai cald pe zi din urmatorul amestec de plante: radacini de nalba mare si cimbru va obtine efecte
binefacatoare. Remediu excelent in tratarea astmului bronsic il constituie si urmatoarul ceai din
amestecul de plante:
- frunze de patlagina ingusta (Plantago lanceolata),
- frunze de podalb (Tussilago farfara),
- flori de soc negru (Sambucus nigra),
- toporasul doamnei (Viola odorata),
- seminte de chimen (Carum carvi),
- seminte de fenicul (Foeniculum vulgare).
Alte plante medicinale care sunt recomandate a fi utilizate in tratarea astmului bronsic sunt:
afinul, anghinarea, ardeiul iute, cimbrul, calinul, feniculul, isopul, hreanul, iarba mare, ignama,
lemnul dulce, lumanarica, lucerna de cultura, musetelul, morcovul, maghiranul, nucul, nalba,
odoleanul, orzul, papadia, potbalul, patrunjelul, socul, tataneasa, urzica, ungurasul, usturoiul, vascul.
Anxietatea reprezinta o stare de neliniste, tulburare, insecuritate, frica, de care pacientul nu

este constient. Anxietatea poate aparea in urma unor boli mintale si poate provoca probleme inimii
(dureri sau palpitatii). Important este a nu se confunda anxietatatea cu nevroza, aceasta din urma
avand o nota foarte ridicata de tulburare nevrotica. Medicina naturista vine in ajutorul pacientilor care
sufera de aceasta boala, recomandand a se bea in fiecare seara doua cani de ceai cald preparat asftel:
- radacini de valeriana (Valeriana officinalis),
- frunze de roinita (Melissa officinalis),
- frunze de rozmarin (Rosmarinus officinalis),
- sunatoare (Hypericum perforatum).
Anxietatea poate fi urmata de crize puternice, de aceea trebuie consultat medicul specialist.
Simptomele acestei boli sunt de natura psihica si comportamentala, cele mai intalnite fiind: ganduri
negative, traspiratie, tremuraturi, palpitatii, probleme respiratorii, senzatia de greata, tendinta de a
evita multe situatii.
Nutriție și adolescența
Iosub Claudia
Liceul Tehnologic Economic Administrativ, Piatra Neamț
Adolescenţa este perioada în care personalitatea umană se maturizează, îşi descoperă

identitatea, îşi planifică viitorul, îşi clarifică concepţia despre lume, îşi formează propriul sistem de
valori…Acest şir poate fi continuat, deoarece modificările produse în adolescenţă cuprind toate
aspectele existenţei umane.
Adolescenţa este perioada care generează stări contradictorii şi adulţilor care au în preajma
lor adolescenţi: admiraţie, dar şi critică, uşurare, dar şi îngrijorare, compasiune, dar şi
neînţelegere, oferirea libertărţii, dar şi control strict etc.
Părinți, dascăli sau medici-adulți în general-îi sfătuim pe adolescenți să consume fructe,
legume, lactate și să limiteze consumul de dulciuri. Sau cel puțin așa era cândva. Acum adolescenții
sunt preocupați de noi aspecte în ceea ce privește nutriția. Cum poți câștiga în greutate depunând
mușchi și nu grăsime? Care este greutatea pe care o putem consideră a fi optimă? Cum poți să
224
"înghesui" o masă bună și rapidă după ce vii de la școală și înainte de a plecă la jobul part-time sau
să te întâlnești cu prietenii ?
Toate sunt întrebări foarte justificate și, datorită schimbărilor enorme prin care trece
organismul lor, felul în care sunt abordate aceste aspecte poate avea un impact semnificativ nu numai
asupra felului în care se simț astăzi, ci și pe perioadă maturității care se apropie.
Dacă ești undeva între 15 și 18 ani, ești la momentul în care se încheie ultima fază de creștere
majoră, iar organismul își face ultimele finisări pentru a intră în fază de adult. Pentru fețe asta
înseamnă și adăugarea unui strat de grăsime. Pentru băieți înseamnă creșterea masei musculare și
mărirea cantității de sânge. Aceste schimbări le determină adesea pe fețe să se înfometeze din dorință
de a-și păstra siluetă, în timp ce băieții ar putea să mănânce prea mult tocmai pentru a-și satisface
apetitul exagerat. Amândouă aceste comportamente pot aduce probleme de sănătate în viitor.
Deci care ar fi cea mai bună abordarea pentru o alimentație sănătoasă? În primul rând, trebuie
consumată o diversitate de alimente pentru a asigură organismului elementele nutritive necesare:
• legume;
• fructe
• pâine, cereale, orez și paște;
• lapte, iaurt și brânză;
• carne, pui, peste, fasole și mazăre uscate, ouă, nuci.
Ce este atât de rău la "junk foods"?
Viața adolescenților din zilele noastre se desfășoară într-un ritm fără precedent. Pe lângă
presiunile de la școală, de a se pregăti pentru facultate sau pentru obținerea unui job, mulți adolescenți
practică anumite sporturi sau sunt implicați în diverse alte activități. Acest ritm de viață implică
printre altele și o continuă "alergare" și o perpetuă lipsă de timp.
Multe snack-uri, cum ar fi cheeseburgerii sau cartofi prăjiți, au un nivel foarte înalt de grăsimi,
zahăr sau sare-ingrediente care ar trebui limitate la o mică parte din alimentație. A mânca sănătos nu
înseamnă o renunțare totală la mâncărurile favorite, dar trebuie să fim selectivi și să limităm totalul
de grăsimi, grăsimi saturate, colesterol sau sodiu. Principală noastră sursă de grăsimi saturate provine
din produse animale și uleiuri vegetale hidrogenate. Colesterolul vine numai din grăsimile animale.
Sodiul vine în cea mai mare parte din sărea adăugată alimentelor în timpul preparării.
Grăsimile sunt sursă noastră de energie cea mai concentrată și furnizează cca 40% din totalul
caloriilor unei diete obișnuite. Și totuși, a consumă prea multă grăsime, în special grăsimi saturate și
colesterol, determină creșterea nivelului colesterolului din sânge și la mărirea riscului bolilor
cardiovasculare. Prea multă grăsime poate duce, de asemenea, la creșterea în greutate și la creșterea
riscului apariției unor forme de cancer.
Nutriționiștii recomanda că maxim 30% din calorii trebuie să provină din grăsimi și nu mai
mult de 10% din aceste calorii să provină din grăsimi saturate. Alegeți pe cât posibil carne slabă,
peste, pui fără piele și produse lactate fără grăsime. Când mănânci în oraș, în special în restaurante
fast-food, trebuie căutate mai degrabă alimentele fierte sau coapte, decât cele prăjite.
Cât mai puțin zahăr și sare!
Celor mai mulți tineri le place gustul zahărului. Dar trebuie ținut cont că uneori alți îndulcitori
sunt "ascunși" în diversele alimente? Există zahăr în miere, fructe uscate, sucuri de fructe, dar și în
ingrediente (cum ar fi siropul de porumb) care sunt adăugate în băuturi răcoritoare, prăjituri, și multe
alte alimente procesate, așa după cum se poate câți pe etichetele multor alimente. Dacă ești un
adolescent foarte activ, cu necesități energetice majore, dulciurile pot fi o sursă adițională de calorii.
Dar nu trebuie uitat că ele conțin doar un număr limitat de nutrienți, iar pe de altă parte, au un efect
negativ asupra smalțului dinților. O cantitate moderată de sodiu este necesară în alimentație, pentru
că sodiul, că și potasiul, menține echilibrul electrolitilor din organism. Dar pentru unii oameni, prea
mult sodiu poate duce la o presiune sanguină (tensiune arterială) mare. Pentru că multe alimente
procesate conțin cantități mari de sodiu, este înțelept să nu se folosească prea mult sărea la gătit sau
la masă, și este de asemenea bine să se evite excesul de alimente procesate în excesAtunci când efortul
225
fizic este mare și se transpiră semnificativ, se poate ajunge la o scădere drastică a sodiului în organism,
la un dezechilibru biochimic și la deshidratare.
Despre fibre
Pâine integrală și cereale, fasole și mazăre uscate, legume și fructe, toate acestea conțin diverse
tipuri de fibre esențiale pentru bună funcționare a digestiei. Consumul acestor alimente bogate în fibre
poate reduce riscul de cancer și boli cardiovasculare. Beneficiile unei alimentații bogate în fibre pot
fi legate și de alimentele respective în întregime, nu numai de fibre. Acesta este motivul pentru care
este indicat să se consume fibre din alimente și nu din suplimentele cu fibre ce pot fi găsite în comerț.
Atenție la alcool
Consumul acestora aduce riscuri asupra sănătății și poate provocă destule probleme tinerilor.
Și cu toate că este ilegal pentru minori să cumpere băuturi alcoolice, statisticile arată că mai mult de
jumătate dintre elevii claselor XI și XII, au consumat alcool cel puțin o data în ultimele 12 luni.
Adolescenții care beau riscă probleme de comunicare în relațiile interumane și ne pun pe toți în pericol
atunci când se urcă la volan. Alcoolul este principală cauza în aproape jumătate din accidentele în
care sunt implicați adolescenți. Băuturile alcoolice conțin calorii, sunt foarte sărace în nutrienți.
Consumul de băuturi alcoolice poate duce la o alimentație necorespunzătoare iar alcoolismul este un
fenomen cunoscut printre elevi și studenți.
Adolescenții vegetarieni
Sunt multe tipuri de diete vegetariene, cele mai obișnuite sunt lacto-ovo, care include ouă și
lapte, dar nu carne, iar veganii, care elimină orice formă de produse animale. Ținerii care sunt lacto-
ovo, pot avea suficienți nutrienți în alimentație, poate cu excepția fierului. Nivelul normal al fierului
este deosebit de important pentru adolescenți. Necesarul de fier atât pentru fețe, cât și pentru băieți,
crește între 11 și 18 ani.
Este important de planificat atingerea unui nivel adecvat al fierului din carne, pui, peste, care
se absoarbe mult mai ușor decât din alte surse. Totuși, absorbția fierului din plante este îmbunătățită
prin consumarea, împreună cu alimentele bogate în fier, a unui fruct sau a unui suc de fructe cu
conținut ridicat de vitamină C.
Vegetarienii vegan sunt vulnerabili la deficiente ale mai multor elemente nutritive, în special
vitaminele D și B, calciul, fierul, zincul, etc. Că orice nutrient esențial, aceste vitamine și minerale
sunt necesare pentru a menține o creștere normală. Adolescenții au nevoie de rezerve de calciu, pe
care să-l depoziteze. Cele mai bogate surse de calciu sunt laptele și produsele lactate. Creșterea masei
osoase printr-o dietă echilibrată, incluzând și calciul atât de necesar ar putea limită șansele de a
dezvoltă mai târziu osteoporoză.
Așadar, încă din perioadă adolescenței, prin intermediul stilului de viață și a nutriției ne putem
planifica o maturitate sănătoasă și plină de energie. Și totuși dincolo de alimentația echilibrată
adolescentul are nevoie acum, mai mult că oricând, de sprijinul, afecțiunea și înțelegerea părintilor.
Tratamente naturiste. Efectele curei cu urzică, ridichi, hrean
Năforniță Florina
Colegiul de Industrie Almentară ”Elena Doamna” Galați
CURA CU URZICĂ – PENTRU SÂNGE

Este una dintre cele mai vechi şi mai utilizate plante medicinale de pe glob, având o multitudine de
întrebuinţări terapeutice. Frunzele urzicii au cea mai mare putere terapeutică primăvara, imediat după răsărire,
când rezervele de substanţe vindecătoare acumulate anul trecut sunt puse în mişcare de primele valuri de
căldură.
226
În martie-aprilie, această plantă are şi cele mai intense efecte depurative şi reîntineritoare, fiind într-un
acord perfect cu perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald, când dezintoxicarea şi revigorarea sunt mai
necesare ca oricând.
DESFĂŞURAREA CUREI. Sucul de urzică se obţine astfel: într-un mixer electric se pune o mână de
frunze de urzică tăiate nu foarte mărunt, după care se adaugă trei sferturi de pahar cu apă. Se mixează vreme
de 2-3 minute, apoi se lasă să mai stea vreme de un sfert de oră, după care se filtrează prin strecurătoarea pentru
ceai sau prin tifon. Se obţine aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensă, care va fi băut într-o
singură doză dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru curele de curăţare a sângelui mai puternice, se beau două
pahare de suc de urzică pe zi: dimineaţa şi seara.
EFECTELE CUREI CU URZICĂ. Fiind extrem de bogat în clorofilă, sucul de urzică este un excelent
purificator pentru sânge. Acest preparat de primăvară anihilează radicalii liberi, stimulează procesele de
hematopoeză (de producere a globulelor roşii), stimulează procesul de producere a altor elemente figurate ale
sângelui (globule albe, trombocite).
De asemenea, cura cu suc de urzică se recomandă în mod special în cazul anemiei, atât cea feriprivă
(urzica este bogată în fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi formele auto-imunte sau în
cele în care apar modificări morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandată în tulburările de
coagulare a sângelui sau pentru sechelele post-hemoragice. Studiile recente arată că sucul proaspăt de urzică
are efecte excelente în tratarea diferitelor forme de leucemie.
CURA CU RIDICHI – PENTRU RINICHI
Rădăcinile de un roşu viu şi strălucitor ale ridichilor sunt un adevărat elixir pentru rinichi. ”De vină”
sunt substanţele antiinfecţioase şi diuretice pe care această legumă de primăvară le conţine din belşug.
DESFĂŞURAREA CUREI. Dimineaţa şi seara, mănâncă, pe stomacul gol, câte o salată obţinută din
cinci ridichi de mărime medie, tăiate mărunt şi amestecate cu puţin ulei de măsline, oţet de mere şi sare. Pentru
un gust mai bun, poţi adăuga şi câteva fire de pătrunjel. Tratamentul se face minimum 12 zile la rând, pentru
ca efectele sale să fie simţite în profunzime. Pentru persoanele cu probleme renale cronice sau foarte grave, se
recomandă administrarea zilnică a 100 ml de suc de ridichi proaspăt.
EFECTELE CUREI CU RIDICHI. Ridichile conţin substanţe cu un puternic efect antibiotic, care
ajută la vindecarea rapidă a diferitelor feluri de infecţii care afectează rinichii, vezica şi căile urinare. Apoi,
aceste rădăcini au un efect diuretic intens, favorizând eliminarea apei din corp prin urinare, au o acţiune
antiinflamatoare asupra rinichilor şi asupra prostatei.
Cura cu ridichi este în mod special indicată persoanelor care reţin apa în organism, care suferă de nefrită
sau cistită cronică. De asemenea, este un real ajutor celor care au pietre sau nisip la rinichi, sau bolnavilor de
prostată, întrucât are efecte antiinflamatoare şi ajută la controlul sfincterelor urinare.
CURA CU HREAN – PENTRU APARATUL RESPIRATOR
Frunzele sale lunguieţe sunt printre primele care apar primăvara. Hreanul vindecă o multitudine de
afecţiuni respiratorii care se agravează la început de primăvară, când organismul este extrem de sensibil la
diferite infecţii.
DESFĂŞURAREA CUREI. Pentru uz intern: Zece linguri de hrean dat prin răzătoare, se amestecă
bine cu treizeci de linguri de miere şi se lasă la macerat timp de 3-4 zile, într-un borcan închis ermetic. După
trecerea acestui interval de timp, se începe administrarea preparatului, din care se iau 1-2 linguriţe de patru ori
pe zi. Tratamentul durează între 20 şi 40 de zile, putând fi reluat ori de câte ori este nevoie pe parcursul anului.
Pentru uz extern: Se dă o rădăcină de hrean prin răzătoare şi apoi se înveleşte într-u bucată subţire de
pânză. Cataplasma obţinută astfel se aplică pe rădăcina nasului şi pe frunte, pentru bolile care afectează căile
respiratorii superioare şi pe zona pieptului pentru bolile bronho-pulmonare. Se ţine pe piele timp de 2-10
minute, cu atenţie însă, să nu producă arsuri, întrucât conţine substanţe extrem de iritante pentru cei cu
tegument sensibil. Tratamentul se repetă o dată pe zi, până la vindecarea completă.
EFECTELE CUREI CU HREAN Folosită intern, rădăcina de hrean este un excelent antibiotic,
stimulează capacitatea naturală de apărare a organismului în faţa infecţiilor respiratorii, ajutând la eliminarea
secreţiilor patologice din arborele bronşic şi plămâni. De asemenea, combate accesele de tuse, inclusiv de tuse
convulsivă. Extern, este un încălzitor şi un drenor redutabil, stimulând foarte puternic procesele de eliminarea
a secreţiilor de pe căile respiratorii, având efecte antiinfecţioase directe.
Bibliografie:
www.sanatatecuplante.ro
Plante utilizate în cosmetică
227
Oatu Luxița
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare, sat Ștefan cel Mare, jud. Vaslui
Cum oamenii au trăit milioane de ani într-o intimă comunitate cu natura, cu fauna şi vegetaţia ei este
normal ca tocmai din acest cadru aceştia să-şi extragă şi cele necesare menţinerii sănătăţii și frumuseții. O
pondere mare, în prezent, o au extractele din plante sau uleiurile volatile obţinute din plante aromatice, în
cosmetică.
I. Cosmetica feţii
Plantele folosite au proprietăţi diferite în funcţie de tenul pentru care sunt recomandate. În principal,
sunt patru moduri de utilizări:
 loţiuni cu infuzii sau decocturi de plante
 comprese cu infuzii sau decocturi care se ţin pe faţă 10-15 min
 băi de aburi cu plante medicinale sau uleiuri volatile infuzate în apă fierbinte
 măştile care mai conţin în afară de plante şi un suport care poate fi amidonul, mierea
Tenuri uscate. În acest caz sunt recomandate plante ce activează circulaţia periferică, precum şi plante
cu proprietăţi emoliente. Flores chamomillae (flori de muşeţel) – comprese cu infuzie preparată din 3 liguri de
flori la o cană. Herba Hiperici (Sunătoare) – comprese cu infuzie preparată din 2-3 linguri de plantă la o cană
de apă.
Tenuri grase, seboreice. Pentru aceste tenuri se recomandă plante cu conţinut de tanin, având proprietăţi
astringente, antiseboreice, precum şi plante cu uleiuri volatile antiseptice şi calmante. Flores Chamomillae
(flori de muşeţel) – datorită azulenului au acţiune antiseptică, protectoare. Băi de aburi cu infuzie din 2 linguriţe
de flori la o cană de apă. Flores Farfarae (flori de podbal) – comprese calde cu infuzii din o lingură de flori la
100 ml apă. Radix Bardanae (rădăcină de brusture) – comprese cu decoct din 1 lingură de rădăcini la o cană
apă. Fructus Fragariae (Fragi) – mască din fructe zdrobite amestecate cu albuş de ou bătut.
Tenuri iritate, înroşite. Flores Millefolii (flori de Coada-şoricelului) – comprese cu infuzie preparată
din o lingură de flori la 100 ml apă. Herba Taraxaci (Papădie) – comprese cu infuzie din 11/2 linguri de flori
la 100 ml apă.
Tenuri ridate. Flores Farfarae (flori de Podbal) - comprese cu infuzie preparată din o lingură de flori la
100 ml apă.
II. Cosmetica şi igiena oculară
- Flores Tiliae (flori de Tei) – au o proprietate de combatere a cearcănelor. Se folosesc comprese cu
infuzie din 4 linguri flori la o cană de apă.
- Folium Plantaginis (frunze de Pătlagină) în conjunctivite, blefarite. Băi locale cu infuzie preparată din
4 linguri de frunze la o cana cu apă.
- Herba Mysotis (nu mă uita) – decongestiv al ochilor inflamaţi. Comprese calde cu infuzie: 15 g plante
la 1l apă.
III. Cosmetică generală
Celulită. Aceste procese inflamatorii ale ţesutului adipos subcutanat afectează în bună măsură şi estetica,
îndeosebi la femei. Unele plante pot fi utilizate şi în farmacia casnică cu o bună eficienţă. Pentru uzul extern
se recomandă: Herba Hedera helicis (iederă) - considerate printre cele mai eficiente. Are o acţiune de
destindere a tegumentului, calmează durerile, diminuiază nodozităţile specifice şi redă supleţea regiunilor
afectate. Decoct din 200g plantă la un litru de apă ce se fierbe îndelung (~2 ore) la foc domol. Se fac comprese
cu decoct ce se aplică seara în zonele afectate, schimbându-se la 1 – 11/2 ore pe o durată de cel puţin 3-4 ore.
Tinctură din 20 g de plantă macerată 8-10 zile, în 100 ml alcool. Se fac comprese cu 20g tinctura la 1/2 l apă.
Fricţiuni cu oţet medicinal obţinut din 50g plantă macerată, 6 ore, într-un litru de oţet dat în clocot. Flores
Ligustri (flori de Lemn câinesc) – fricţiuni cu ulei obţinut din 20g flori macerate o lună în 100 ml ulei.
Veruci (negi). Unele substanţe proteolitice din latexul unor plante pot duce, prin aplicaţii repetate, la
îndepărtarea verucilor (negilor), procedeu larg răspândit în medicina populară. Herba Chelidonii (Rostopască)
– aplicaţii cu suc (latex) galben- portocaliu de 3 ori/zi. Pentru a se putea conserva sucul se poate adăuga în el
glicerină (o parte glicerină la 2 părţi suc). Herba Euphorbiae (Laptele cucului) – sucul plantei proaspete se
aplică pe negi de 3 ori/zi.
Bibliografie
 Beldie Al., 1977-1979 – Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol I-II, Ed.
Acad. RSR, Bucureşti
 Bojor O., Alexan M., 1981 – Plantele medicinale – izvor de sănătate, Ed. Ceres, Bucureşti
228
 Bojor O., Alexan M., 1982 – Plantele medicinale de la A la Z, Ed. Medicală, Bucureşti
 Borza Al., 1968 – Dicţionar etnobotanic, Ed. Acad. RSR, Bucureşti
 Chiciu E., 1962 – Plante medicinale şi aromatice, Ed. Acad. RPR, Bucureşti
 Ciocârlan V., 1988-1990 – Flora ilustrată a României, vol I-II, Ed. Ceres, Bucureşti
 Cîrnu I., 1980 – Flora meliferă, Ed. Ceres, Bucureşti
 Ciută G., 1961 – Produsele accesorii ale pădurii şi valorificarea lor, Ed. Agro-silvică, Bucureşti
 Crăciun F., Bojor O, Alexan M., 1977 – Farmacia naturii, Ed. Ceres, Bucureşti
 Oatu L., Flora spontană de pe teritoriul Pădurii Paiu, Vaslui 2012
Fitoterapia, alternativă la sănătatea pentru omul modern
Prof. înv. prim. Pătru Livia

Școala Gimazială Brastavățu
Fitoterapia sau ştiinţa utilizării plantelor în folosul sănătăţii, are o vechime de mii de ani (cuvântul
fitoterapie derivă de la grecescul phyton= plantă, therapie= ştiinţa tratării şi vindecării bolilor). De-a lungul
secolelor, diferite civilizaţii au folosit plante în scopul vindecării. Cunoaşterea progresivă şi recunoaşterea
valorii ecologice au transformat aceste plante într-un solid suport al medicinei tradiţionale.
Primele scrieri despre plante sunt datate din vremea asirienilor, babilonienilor şi fenicienilor şi ele
reprezintă o sinteză a cunoştinţelor acelor vremuri despre proprietăţile curative ale plantelor.
Şi iată cum începe istoria fitoterapiei. Începând cu anul 3000 i.H. până în zilele noastre există numeroase
referiri şi scrieri precum faimosul papirus egiptean din Ebers, scris în timpul Dinastiei Tebas a XVIII-a (1550
d.H.) care conţine numeroase preparate medicinale pe bază de plante.
Odată cu sosirea Imperiului Roman, s-au remarcat o serie de medici iluştri printre care Celso,
Andromaco, Escribonito, Plinio precum şi unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în plante medicinale,
Dioscorides. Medic şi chirurg în timpul domniei lui Nero (50-75) se spune că este fondatorul medicinei ca
ştiinţă, şi cel mai bun dintre botanişti. Începând din secolul al XVIII-lea lucrările sale reprezintă baza pentru
studiul Botanicii medicale.
Prima carte importantă despre proprietăţile medicale ale plantelor a fost "Despre ştiinţa medicală" , în
anul 50 d.H., şi este consultată chiar şi în zilele noastre. Mai târziu, în secolul al XI lea, mânăstirile au preluat
această ştiinţă, devenind experţi importanţi în botanică. Prepararea produselor care conţin extracte din plante
medicinale s-a făcut cu precădere pe toata perioada Evului Mediu, când s-a pus piatra de temelie a
farmacoterapiei universale.
În perioada Renaşterii, alchimiştii, astrologii şi medicii ştiau de plantele halucinogene şi le consumau.
În lucrarea lui Giambattista Della Porta, scrisă în 1578, deja este descris modul de preparare şi administrare a
drogurilor care pot stimula psihicul. În secolul al XVIII lea în Spania începe comercializarea plantelor
medicinale ca remediu unic. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX , datorită dezvoltării ştiinţei,
au început să fie izolate şi sintetizate în laborator principiile active ale plantelor, luând astfel avânt medicina
bazată pe sinteză în detrimentul remediilor naturale.
În ciuda secolelor de tradiţie, fitoterapia a evoluat şi şi-a dobândit prestigiul şi eficacitatea abia în ultima
perioadă, devenind din ce în ce mai aproape de normele medicinei moderne. Ca rezultat, în prezent se cunosc
mult mai bine proprietăţile medicinale ale plantelor, fiind descifrate secretele principiilor lor active şi, astfel,
cunoscându-se mult mai precis acţiunea lor.
Ca urmare a informaţiilor despre potenţialul terapeutic existent în lumea plantelor, cercetarea şi
obţinerea noilor preparate s-a dezvoltat în sensul selectării sistematizate a ingredientelor în laboratoare. Acesta
este momentul naşterii unei noi fitoterapii în care prepararea şi validarea formulelor bazate pe diferite extracte
din plante este făcută de specialişti capabili să satisfacă cerinţele celor care utilizează fitoterapia ca mijloc
profilactic şi de menţinere a sănătaţii
25 % din medicamentele tradiţionale conţin substanţe de origine vegetală iar medicamentele naturale
conţin exclusiv principii active de origine vegetală. Este importantă cunoaşterea substanţelor biologic active
conţinute în plante pentru a se aprecia valoarea terapeutică şi modul de preparare sau extragere a acestor
principii astfel încât planta să fie cât mai eficientă.
Din moment ce producerea medicamentelor pe bază de plante a devenit o industrie, fiind realizate în
diferite formule farmaceutice, a devenit o necesitate garantarea calităţii lor. Garantarea calităţii se referă la
229
calitatea cultivării, culegerii, uscării şi depozitării plantelor, inclusiv calitatea sistemului de distribuţie şi
aprovizionare. Fitoterapia nu a fost scutită nici de perioada de glorie dar nici de perioada de declin, pentru a
reveni, astăzi mai puternic decât oricând, acolo unde îi este locul, cunoscându-se din ce în ce mai mult atât
posibilităţile,cât şi limitele în cadrul celorlalte ramuri terapeutice destinate păstrării stării de sănătate a
oamenilor.
În cazul medicamentele de sinteză apar multe efecte secundare probleme de asimilare şi metabolizare
iar urmările nefavorabile nu pot fi nici măcar prevăzute. Fitoterapia aduce o serie de argumente pentru
susţinerea acesteia: - în cadrul arsenalului terapeutic are cea mai mare vechime şi a trecut aşa numita proba a
timpului" , unele specii de plante fiind folosite de milenii; - datorită vechimii utilizării lor se cunosc atât efectele
terapeutice cât şi efectele secundare şi chiar cele toxice.
Produsele de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organismul uman fenomenele secundare şi
reacţiile adverse fiind mult mai rar semnalate decât pentru produsele obţinute prin sinteză. Medicamentele de
origine vegetală sunt indicate în tratamentul bolilor cronice deci pe o perioadă lungă de timp şi datorită acţiunii
lor mai slabe şi mai puţin toxice se pretează unui astfel de tratament. Acţiunea multor produse vegetale (mai
ales sub forma de ceaiuri, extracte) este complexă, datorită compoziţiei chimice şi se adresează mai multor
organe sau sisteme. De multe ori au acţiuni sinergice unele principii active mărind acţiunea unui alt principiu
activ existent în plantă. În multe domenii ale terapeuticii nu se poate renunţa la aportul fitoterapiei, care este
hotărâtor în unele boli cardiovasculare, afecţiuni hepatice, intestinale, respiratorii; - acţiunea de cunoaştere a
proprietăţilor farmacologice şi terapeutice pe baze ştiinţifice a continuat ceea ce justifică utilizarea lor.
Au fost descoperite noi plante medicinale cu proprietăţi necunoscute, iar pentru altele utilizate de mai
multă vreme s-au descoperit proprietăţi noi.
- s-au îmbunătăţit mult formele farmaceutice obţinute din plantele medicinale ceea ce a permis
standardizarea lor şi administrarea unor doze bine stabilite.
- au fost izolate în stare pură numeroase principii active vegetale, prin transpunerea la scara industrială
a noilor tehnologii, fapt ce a contribuit la ridicarea prestigiului şi încrederii în fitoterapie şi a permis obţinerea
unor derivaţi de semisinteză, care să corecteze anumite caractere ale plantelor naturale (solubilitate, eficienţă);
- s-a terminat inventarierea rezervelor de plante medicinale şi s-au introdus în cultură speciile cele mai
valoroase, atât pentru asigurarea materiei prime dar şi pentru protecţia speciilor.
Forma farmaceutica sub care se prezintă un medicament vegetal este foarte importantă, deoarece trebuie
să răspundă unor exigenţe din ce în ce mai ridicate, normele de calitate care se cer acestor medicamente fiind
aceleaşi ca şi pentru medicamentele de sinteză. Forma farmaceutică trebuie sa fie stabilă în timp, să fie
standardizată, adică să se menţioneze doza de substanţă activă conţinută, să fie adecvată modului de
administrare (de uz intern, extern) să fie cât mai comodă şi uşor de aplicat. De-a lungul timpului s-au utilizat
în fitoterapie mai multe forme farmaceutice. Unele au fost abandonate, altele continuă să fie utilizate şi în
prezent.
Tratamentul fitoterapeutic utilizează combinaţii de plante medicinale sub diferite forme (pulberi
vegetale, macerate la rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, loţiuni, unguente naturale) în vederea restabilirii
echilibrului şi a înlăturarii cauzelor care au generat boala. Utilizarea plantelor medicinale în procesul curativ,
presupune din partea medicului cunoaşterea principiilor active din fiecare plantă, a părţilor utilizate, a
acţiunilor farmaco-dinamice, a afecţiunilor in care plantele pot avea efect adjuvant. Combinarea mai multor
plante se face respectând compatibilitatea dintre acestea iar dozele administrate au în vedere substanţa activă
din fiecare plantă. Tratamentul se adresează fiecărui pacient şi nu afecţiunii în general . Durata tratamentului
durează între o lună şi şapte luni, în funcţie de afecţiune. Durata tratamentului este determinată cel mai adesea
de perseverenţa şi corectitudinea pe care pacientul le manifestă în realizarea tratamentului şi de asocierea
corectă cu alte terapii.
Suplimentele alimentare = surse importante de nutrienţi( vitamine şi minerale) sau alte substanţe cu efect
nutriţional sau fiziologic, separate sau în combinaţie, comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule,
pastile, tablete, pilule şi alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme
asemanatoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile.Produsele
denumite generic- naturale sunt bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice și nici nu au fost
supuse procedeelor naturale, fără substanțe chimice pentru obținerea substanței finale.
Produsele bio-organice reprezintă cea mai nouă tendință în ceea ce priveşte modul de a trăi sănătos.
Aceste produse, fie că sunt alimente bio, produse cosmetice bio, de îngrijire bio, de curățenie bio sau
suplimente nutritive sunt compuse strict din plante, din ingrediente organice, fără a fi modificate genetic sau
fără să li se fi adăugat alte produse chimice. Produsele certificate ecologic (bio / ecologic sau organic sunt
termeni sinonimi). Folosirea lor depinde de termenul impus într-o anumită zonă geografică - de ex. in spațiul
230
anglo-saxon se folosește termenul de organic - inclusiv în S.U.A. și Canada, în spațiul german se folosește
oficial termenul ökologisch (ecologic), în timp ce în acelasi spațiu termenul bio se folosește în context de
marketing pentru a desemna un produs ecologic certificat iar în spaţiul italian, termenul folosit este cel de bio)
pot fi caracterizate și sunt individualizate prin intermediul unor norme de producție și procesare codificate
legislativ la nivel național sau în cazul Uniunii Europene sau S.U.A., la nivel comunitar.
La noi în țară, magazinele alimentare bio sunt căutate tot mai des. Industria agricolă bio se supune unei
legislații speciale pentru certificare. Motivul este conștientizarea efectelor nocive pe care îl au îngrășămintele
chimice și insecticidele asupra organismului uman de-a lungul anilor. În Germania, industria bio-organică este
foarte dezvoltată, existând lanțuri de magazine-supermarket în care se pot procura astfel de produse eficiente
pentru sănătate. Piaţa suplimentelor alimentare a înregistrat în 2018 o creştere de aproximativ 10%, pe fondul
unei scăderi a pieţei produselor farmaceutice de 3%, ajungând la o valoare de aproximativ 100 milioane euro
în 2010. Piaţa internaţională de suplimente alimentare se află pe un trend ascendent în ciuda contextului
economic nefavorabil. În România media consumului de suplimente alimentare pe cap de locuitor este de
aproximativ 4 euro, în timp ce în ţări precum Franţa sau Germania aceasta poate ajunge la 20-25 euro pe
locuitor. În România media consumului de suplimente alimentare pe cap de locuitor este de aproximativ 4
euro, în timp ce în ţări precum Franţa sau Germania aceasta poate ajunge la 20-25 euro pe locuitor.
Alimentaţia modernă, invadată de fast-food şi produse ultraprocesate nu mai poate asigura toate
substanţele necesare organismului, în cantităţi optime, iar premisa unor carenţe este asigurată. Suplimentele
nutritive compensează acest neajuns şi asigură organismului substanţele de care acesta are nevoie dar pe care
nu le primeşte din hrană. În timp ce îmbunătăţirea obiceiurilor alimentare şi revizuirea stilului de viaţă sunt în
atenţia multor studii, programe de cercetare şi promoţii de prevenire a bolilor, tot mai mulţi medici şi
nutriţionişti recunosc importanţa suplimentelor nutritive şi rolul lor în promovarea sănătăţii. Fără îndoială,
suplimentele nutritive au efecte benefice atunci când sunt administrate în mod corect, însă mulţi specialişti
susţin mai degrabă corectarea deficienţelor din alimentaţie decât compensarea lor prin administrarea
suplimentelor nutritive. În condiţiile în care dieta zilnică respectă principiile unei alimentaţii sănătoase este
suficient de diversificată, fără excese şi fără carenţe, cu un raport optim între toate componentele sale şi
corespunzătoare din punct de vedere caloric, suplimentele nutritive nu mai au aceleaşi beneficii. Însă această
situaţie este ideală, în zilele noastre sunt aproape imposibil de evitat deficienţele nutriţionale. Stilul de viaţă
supra-încărcat, atenţia tot mai mare acordată aspectului fizic, preferinţa snack-ului sau fast foodului în locul
unei mese preparate, toate acestea pun în umbră alimentaţia corectă şi consolidează părerile celor care
consideră că suplimentele nutritive sunt necesare. Suplimentele nutritive sunt produse concepute să umple
golurile din nutriţia zilnică, motiv pentru care conţin o serie de substanţe cu un rol biologic foarte important:
vitamine, minerale, proteine, aminoacizi, acizi graşi, probiotice etc.
Mai multe studii efectuate pentru a stabili calităţile, eficienţa şi siguranţa suplimentelor nutritive au fost
reunite într-un material vast ce subliniază beneficiile acestor produse. Între cele mai importante efecte
sanogene ale suplimentelor nutritive se numără potenţarea sistemului imunitar, rezistenţa crescută la
agresiunea unor germeni, prevenţia malformaţiilor congenitale, reducerea riscurilor unor afecţiuni precum
osteoporoza, bolile cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale, fractura de şold etc. Deşi suplimentele
nutritive sunt achiziţionate fără reţetă, este recomandat ca în acest caz să se ceară sfatul unui specialist înainte
de a le asocia medicaţiei de fond. Cu toate că suplimentele nutritive sunt benefice şi promovează starea de
sănătate a organismului este indicat ca alegerea lor să se facă cu atenţie, dupa o cercetare a valorii nutriţionale,
siguranţei şi eficacităţii şi dacă este cazul, după consultarea unui medic sau nutriţionist.
Bibliografie
1. Bojor O., Popescu O., 2003,”Fitoterapie tradiţională şi modernă”, ed. a III a, Ed. Fiat Lux, Bucureşti
2. Bojor O., 2003, “Ghidul Plantelor Medicinale Şi Aromatice De La A La Z”, Ed. Fiat Lux, Bucureşti,
3. Iocan D.,1997, “ Noţiuni de analiză statistică şi aplicaţii în ştiinţe farmaceutice”, Ed. ”Carol Davila
“University Press, Bucureşti,
4. Mihele D. , 2007 ,“Biochimie clinica. Metode de laborator”, ed. a III-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
5. Mircioiu C., 2007, “Curs de biostatistică“, Ed. UMF,Bucureşti,
Importanța remediilor naturiste
P. Î. P. Stan Mariana
Liceul Tehnologic Izvoarele, jud. Olt
231
Trecerea timpului și efectele pe care le lasă asupra oamenilor a dus la faptul că mulți încearcă
remedii naturiste, care au fost folosite și testate secole de-a rândul, pentru a trata o serie de
probleme. Aceste tipuri de remedii sunt folosite de milioane de oameni din întreaga lume, datorită
efectelor benefice pe care le au asupra corpului. Apelul la acestea este, practic, o întoarcere a omului
la natură și la sine. Concentrarea atenției asupra corpului rezolvă jumătate din probleme în cele mai
multe cazuri, iar proprietățile plantelor pot ajuta să te echilibrezi din cap până în picioare.
Întoarcerea la remediile naturiste este importantă din mai multe motive. Cel mai important, pe
care oricine ar trebui să îl ia în considerare, este micșorarea dozelor medicamentoase în cazul
administrării ocazionale. Acest lucru poate avea un efect benefic asupra organismului, ajutându-l să
se detoxifice. Mai mult decât atât, prin renunțarea la prostul obicei de a înghiți o pastilă de fiecare
dată când e o durere, oferi organismului o pauză bine-meritată în care să elimine barierele create.
Al doilea motiv pentru care ar trebui să fie prețuite și folosite remediile naturiste este următorul:
posibilitatea de a descoperi metode deloc agresive prin care să se elimine senzațiile neplăcute și orice
efect advers provocat de medicamente.
Remedii naturale menţionate în Biblie, deoarece aceasta oferă numeroase leacuri, fiind o sursă
importantă de informaţii care pot ajuta la tratarea a numeroase afecţiuni și a face un obicei din a
consuma ceaiuri din plante, specifice fiecărei afecțiuni în parte, consumarea fructelor si legumelor
proaspete sunt doar câteva dintre lucrurile care pot ajuta la a duce o viață mai bună si mai echilibrată,
fără a apela la medicamente.
Remediile din Biblie au fost mulţi ani transmise din generaţie în generaţie, înainte să fie scrise.
Remarcabil este faptul că, după mii de ani, încă sunt folosite. Efecte lor sunt cunoscute, fiind de mare
ajutor celor care le folosesc.
Aloe Vera
Când Biblia vorbeşte despre aloe, se referă la un extract aromat folosit pentru vindecare şi
îmbălsămare. Astăzi, extractul se foloseşte pentru arsuri, tăieturi sau iritarea pielii. Atunci când este
aplicat, gelul de aloe favorizează vindecarea şi are proprietăţi anestezice şi antibacteriene care măresc
fluxul sanguin sau limfatic în vasele mici din jurul plăgii, potrivit The Alternative Daily.
Conform The British Journal of General Practice, sucul de aloe poate fi utilizat pentru scăderea
glucozei din sânge la pacienţii cu diabet zaharat, precum şi pentru reducerea nivelurilor lipidelor din
sânge. Alte cercetări publicate în Journal of Environmental Science and Health sugerează că aloe vera
are proprietăţi antibacteriene, antivirale şi antifungice care ajută la eliminarea de toxine şi a agenţilor
patogeni invadatori.
Tămâia
În Biblie, tămâia a fost dăruită copilului Isus. Din acest motiv, este cea mai cunoscută ofrandă
ceremonială din ritualurile antice.
Are proprietăţi puternice de vindecare, iar atunci când este inhalată poate fi folosită pentru
calmarea şi ameliorarea anxietăţii. Alte beneficii ale tămâii: Reducerea inflamaţiei Creşterea gradului
de conştientizare spirituală Îmbunătăţirea imunităţii Combaterea infecţiilor Vindecarea pielii
Reducerea acneei şi diminuarea cicatricilor Şi, potrivit unui studiu publicat în Biomed Central,
aceasta are chiar şi proprietăţi de combatere a cancerului.
Anason
În timp ce anasonul apare în Biblie, unii cercetători cred că termenul se referă, de fapt, la mărar.
În vremurile biblice, anasonul a fost adesea folosit ca o plată a taxelor în Palestina. Astăzi, anasonul
este utilizat în mod obişnuit în remedii pe bază de plante împotriva congestiei nazale şi pentru a uşura
tusea. Poate fi utilizat pentru a ajuta digestia şi ca agent anti-flatulenţă. De obicei, este folosit ca ceai
Cassia
Cassia, aşa cum este scris în Biblie, seamănă cu scorţişoara de astăzi. În general a fost folosită
ca ulei sfânt de ungere, dar şi în parfumerie sau chiar ca o marfă preţioasă. Potrivit unui studiu
britanic, s-a demonstrat că reduce nivelul zahărului din sânge. De asemenea, are efect antidiabetic.
Smirna
232
Astăzi, smirna este foarte apreciată în aromoterapie pentru proprietăţile sedative şi

antidepresive şi ca promotor al sentimentelor spirituale. Uleiul din smirnă se foloseşte împotriva tusei,
răceliilor şi durerilor de gât. De asemenea, ajută la ameliorarea congestiei şi expectoraţiilor. Alte
beneficii includ: Îndepărtează durerile de dinţi, gingivita şi ulcerul la nivelul gurii Proprietăţi de
stimulare a imunităţii, ajutând organismul să lupte împotriva infecţiilor Se foloseşte împotriva
flatulenţei şi a hemoroizilor
Tratamentele naturiste promovează sănătatea și conexiunea stării de bine cu natura și cu
abilitatea omului de a se vindeca pe el însuși. Prin acceptarea acestora si utilizarea unor rețete ca cele
ce vor fi date exemplu, va fi mai bine în fiecare zi.
Bicarbonat de sodiu cu miere
Se amestecă o linguriță de bicarbonat de sodiu cu miere. Se consuma dimineața pe stomacul
gol o linguriță si seara o linguriță. Acest tratament se face pe o durată de treizeci de zile, apoi se
face pauză două-trei luni și se reia. Această rețetă ajută la echilibrarea ph-ului organismului. Multe
din ciupercile organismului se dezvoltă pe fondul hiperacidități. Atenuând aciditatea din organism
multe din problemele se vor rezolva.
Scorțisoară și frunze de dafin
Într-un litru de apa se fierb 15 minute la foc mic 5 frunze de dafin la fel de mari și un baton de
scorțișoară. Se bea câte o ceșcuță pe stomacul gol. Acest ceai este benefic pe partea de digestie, chiar
și pentru slăbit.
Cremă antirid
- 2 lingurițe de ulei de cocos
– un gălbenuș de ou
– 1 linguriță de miere polifloră
– 1 linguriță de ulei de măsline
Mod de preparare: se adaugă într-un castron toate ingredientele și se amestecă bine, până când
se obține un preparat omogen. Crema rezultată se pune într-un borcan și se păstrează la frigider.
Cum se utilizează această cremă:
– înainte de aplicare trebuie spălată bine fața cu apă călduță
– se aplică crema pe toată fața
– se maseză bine până când intră în piele
– aplicarea trebuie să se facă seara înainte de culcare
– dimineața se spală pe față cu apă călduță
– se urmează tratamentul timp de 7 zile.
După tratamentul făcut timp de 7 zile, este suficient să se utilizeze apoi o dată pe săptămână.
BIBLIOGRAFIE
 SABINA VOICU: https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/remedii-naturalementionate-biblie-cea-mai-
cunoscuta-ofranda-ceremoniala-ritualurile-antice-1_59196cc35ab6550cb81df29f/index.html
 SECRETELE.COM:https://a1.ro/lifestyle/health/crema-de-casa-pe-baza-de-ulei-de-masline-impotriva-
ridurilor-primele-rezultate-se-vad-dupa-7-zile-id401633.html
Importanța plantelor medicinale. Terapia prin plante

Prof. înv. primar Stoica Bogdana Ancuța
Școala Gimnazială ”Toma Arnăuțoiu”, Localitate Nucșoara, jud Argeș
Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, meșteșugul vindecării suferințelor umane nu s-a mai despărțit
de plantele medicinale. Pănă în urmă cu un veacaproape toete leacurile folosite de om era de origine vegetală.
Treptat ,,sita științei,, a separat ce este folositor și ce nu din cunoștințele medicinei populare.
Vechile civilizații umane și-au adus, fiecare, contribuția la cunoașterea și folosirea unei varietăți de
plante medicinale. Numeroși îmvățați antici și din evul mediu au cunoscut și au consemnat ăn scrierile lor
ănsușirile medicinale și modul de utilizare a numeroase plante. Astăzi aproximativ jumătate din industria
farmaceutică de pe glob au în compoziția lor extrase din plante, fiind folosite folosite în tratarea diferitelor
233
boli. La aceasta se adaugă produsele utilizate la preparaea ceaiurilor și în diverse industrii (alimentară,
parfumere, cosmetică).
Tradiția ierburilor de leac este milenară la români. Având condiții v ariate de sol și climă,țara noastră
beneficiează de o floră diversă, iar poporul român a învățat să foloseacă plantele în scopuri medicinale.
Care sunt avantajele terapiei prin plante? În primul rând, există multe valențe inexplicabile ale ecestor
medicamente naturale. Medicina prin plante este benefică pentru că acestea sunt mult mai asemănătoare
compușilor organismului uman decât medicamentele de sinteză. Planta , în întregimea ei, este un medicament
și este bine tolerată de corpul uman.
Pentru obținerea unor remedii optime pe bază de plante este importantă cunoașterea organului de plantă
cu conținutul cel mai ridicat în substanțe active (rădăcii, rizomi, părți aeriene, scoarță, flori, frunze, fructe,
semințe). De la m ajoritatea plantelor se folosesc părțile aeriene, recoltate îndeosebi în timpul înfloririi.
Momentul recoltării depinde de mulți factori, dar, în general trebuie respectate următoarele principii trebuie
respectate:
- rădăcinile, rizomii, tuberculii și bulbii se recoltează toamna târziu, după căderea primei brume, sau
primăvara înainte dea da frunza.
- ramurile se recoltează la începutul toamnei, când frunzele nu mai sunt în activitate, iar substanțele
esențiale nuau coborât încă în rădăcini.
- frunzele se strâng când sunt bine dezvoltate, dar înainte de apariția butonilor florali.
- florile se culeg înainte de desfacerae completă și de fecundație.
- mugurii sw cxuleg primăvara, cât mai devreme ănainte de perfecta circulație a sevei prin plante.
- fructele se culeg coapte, dar nu trecute de copt.
- semințele se culeg când plantele încep să se usuce.
Recoltarea se va face întotdeauna pe timp frumos uscat. La culegerea plantelor sălbatice trebuie evitate
zonele din apropierea suprafețelor agricole, care pot fi stropite cu substanțe chimice sau unde s-au răspândit
îngrășăminte. Nu se vor culege niciodată plante cu insecte pe ele, sau plante aflate în locuri cu ciuperci. În
majoritatea cazurilor se vor folosi plante uscate. Ca forme de administrare cele mai des întâlnite sunt infuzia,
decocția și macerația; mai sunt folfosite alcoolatul, vinul medicinal, siropul, esența, extrasul, sucul.
Efectele benefice ale plantelor asupra organismului uman nu sunt imediate și de aceea este necesar un
tratament de durată mai mare. O elementară precauție trebuie respectată: nu cumpărați plante de la necunoscuți,
fiindcă nu toți sunt ,,experți în ierburi de leac,, știu și știu să facă distincția între unele plante benefice și altele,
deosebit de toxice, care însă seamănă foarte mult. De asemenea dacă doriți să culegeți singuri plante medicinale
documentați-vă temeinic înainte.
Bibliografie
 Bujor Ovidiu ,,Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A-Z,, București, Editura ,, Fiat-Lux,
2004
 Mencinicopschi Gheorghe, ,,Și noi ce mai mâncăm,,, București, Editura Coreus Publishing, 2010
Suplimente alimentare naturiste
Șunică Florina Mihaela
Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” Balș, Olt
CE SUNT SUPLIMENTELE NUTRITIVE?

Sunt substante extrase din alimente sau diferite produse vegetale, animale sau chiar de origine minerala.
Exista si suplimente sintetizate pe cale chimica in afara corpului.
Rolul lor este acela de a aduce in dieta acele substante care s-au dovedit utile in diferite scopuri(marirea
masei musculare, grabirea refacerii, arderea grasimii, antioxidanti, hepatoprotectoare etc.), atunci cand este
dificil a se asigura acestea direct din alimente.
Proteinele se gasesc in alimente de obicei insotite de cantitati mari de grasime, in timp ce in suplimente
nu exista grasime in exces. Fiind sub forma de tablete sau prafuri, suplimentele sunt deseori caracterizate drept
substante " nenaturale " daunatoare etc. Acest lucru nu este adevarat. A nu se confunda suplimentele cu steroizii
anabolizanti si alte substante daunatoare. Folosite conform indicatiilor suplimentele nu sunt daunaotare
sanatatii si nici nu au efecte de genul "te ingrasi dupa ce nu mai iei" etc.,acestea sunt niste mituri lansate de
persoane care nu stiu despre ce vorbesc.
Suplimentele nutritive sunt concentrate alimentare extrase din lapte, albus de ou, soia, zer, alge etc. Ele
se prezinta sub diferite forme: pastile, pudra fina (ca laptele praf), lichid, capsule, batoane (ca cele de ciocolata)
si au diferite arome (naturale sau artificiale): vanilie, cacao, ciocolata, banane, capsune. In prezent aceste
suplimente nutritive se pot gasi cu usurinta si pe piata romaneasca, atat din import, cat si ca produse autohtone.
234
Cele mai cunoscute si folosite produse de acest gen, la noi, datorita atat calitatii lor cat si raportului
cantitate/pret, sunt produsele firmelor Universal din SUA, Natural Plus si produsele firmei Redis Co din
Romania.
Pentru cei care se antreneaza serios si urmaresc progrese rapide, mai ales in sporturile de forta/viteza
dar si de rezistenta, putem spune ca suplimentele sunt absolut necesare. Ele trebuie sa vina totusi in completarea
alimentelor, nu sa le inlocuiasca. Inainte de a lua suplimente intrebati doctorul, mai ales daca suferiti sau ati
suferit de vreo boala. Respectati dozele si conditiile prevazute de producatorul suplimentelor.
Principala sursa de proteine pentru suplimentele nutritive este laptele. Proteine din lapte deriva aproape
intotdeauna din laptele de vaca si este disponibila in comert ca proteina din lapte integral, proteina din zer si
caseina.
Proteina din lapte. Deoarece proteina din lapte este data de natura pentru a sustine fiinta in copilarie - o
perioada din viata in care sunt cele mai mari cerinte pentru crestere - este o sursa ideala pentru suplimente.
Sunt substante extrase din alimente sau diferite produse vegetale si animale sau chiar de origine
minerala. Rolul lor este acela de a aduce in dieta acele substante care s-au dovedit utile in diferite
scopuri(marirea masei musculare, grabirea refacerii, arderea grasimii, antioxidanti, hepatoprotectoare etc.),
atunci cand este dificil a se asigura acestea direct din alimente.
De exemplu :
Vitamina E: 400ui se gasesc in 5 kilograme de alune sau intr-o capsula
Creatina: 20 de grame se gasesc in 5 kilograme de carne de vita sau in 4 lingurite de creatina pudra
Glutamina: 9% in caseina sau 100% in suplimente cu glutamina.
Proteinele se gasesc in alimente de obicei insotite de cantitati mari de grasime, in timp ce in suplimente
nu exista grasime in exces. Fiind sub forma de tablete sau prafuri, suplimentele sunt deseori caracterizate drept
substante " nenaturale " daunatoare etc. Acest lucru nu este adevarat. A nu se confunda suplimentele cu steroizii
anabolizanti si alte substante daunatoare.
Deci pentru cei care se antreneaza serios si urmaresc progrese rapide, suplimetele putem spune ca sunt
absolut necesare. Ele trebuie sa vina totusi in completarea alimentelor, si nu sa le inlocuiasca. Inainte de a lua
suplimente intrebati doctorul, mai ales daca suferiti sau ati suferit de vreo boala. Respectati dozele si conditiile
prevazute de producatorul suplimentelor.
Testele pentru determinarea efectele suplimentelor sunt facute pe grupuri de subiecti, iar rezultatele sunt
o medie a rezultatelor participantilor. Deci unii dintre noi raspundem mai bine la anumite suplimente, altii nu,
asa ca nu trebuie etichetate suplimentele prin prisma unei experiente singulare.
235
SECȚIUNEA 4
Design interior
Mulţumim tuturor colaboratorilor!

236

crt. prenumele
127. Mitrache Elena Colegiul Tehnic “Alexe Slatina Olt Beneficiile caselor eco, 4 mitrachelumi@yahoo.com
Marin” construite din lut, paie și
lemn
128. Puiu Nicoleta Colegiul Tehnic “Alexe Slatina Olt Stiluri de design 4 niko_puiu@yahoo.com
Marin” predominante
237
BENEFICIILE CASELOR ECO,

CONSTRUITE DIN LUT, PAIE ȘI LEMN
Mitrache Elena
Colegiul Tehnic ”Alexe Marin” Slatina, Jud. OLT
Știm că, din cele mai vechi timpuri, locuințele dacilor

erau construite din lemn, lut și piatră, folosindu-se un
material sau altul în cantitate mai mare în funcție de
poziționarea geografică a aşezării și de mărimea
construcției, acestea rezistând intacte de-a lungul
secolelor. Paiele, lutul, lemnul, stuful, papura în
combinație cu nisipul, erau materiale folosite foarte
des pentru a construi casele și dependințele acestora. Ac
este tipuri de locuințe poartă denumirea de case Cob.
Casele aveau forme rotunde sau dreptunghiulare, cu
suprafețe între 12 și 45 de metri pătrați, construite pe cât
de simplu, pe atât de eficient. Locuințele aveau asigurată
rezistența prin stâlpi din lemn înfipți în pământ. Din amestecul de lut, lemn și stuf erau înălțați apoi
pereții. Primele scrieri despre locuinţele ţăranilor români sunt din 1830 (Constantin Caracaş).
Locuinţele se compuneau dintr-o cameră mică, umilă, cu o tindă, cu pământ amestecat cu baligă de
vacă şi acoperite cu trestie sau conceni de porumb. Structura de rezistenţă era construită din lemn, iar
pereţii din nuiele lipite cu lut amestecat cu pleavă şi bucăţi de cărămidă. Locuinţele din lemn au fost
construite din bârne de lemn încleiate la capete şi lipite cu lut.
Conform unei statistici din 1906, cele mai
numeroase locuinţe din România – 37%, erau
construite din nuiele împletite şi lipite cu lut. 22,1%
din casele rurale erau construite din lut muiat în
apă şi 21% din lemn. Din cărămidă, erau construite
7,74 %, iar din piatră 0,44%. 5,63% din locuinţe
erau construite din chirpici.
În Europa există dovezi ale construcției de case
cob vechi de circa 800 de ani. Unele clădiri
construite în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea
există încă şi astăzi. În Anglia există aproximativ
50.000 de construcții din cob încă funcționale. Cele mai multe au fost construite în secolele al XVIII--
lea şi al XIX-lea.
Pereții unei case COB au în general o grosime de aproximativ 24 cm, iar ferestrele sunt
corespunzător adâncite, oferind casei un aspect caracteristic călduros. Pereții groși oferă
masă termică excelentă, care menține foarte uşor căldura in timpul iernii şi răcoare în timpul verii.
Materialul are o lungă durată de viață chiar şi în climate ploioase, cu condiția de a avea o fundație
înaltă cu un acoperiş care să o protejeze. Construirea unei case durabile implică multă muncă, muncă
manuală. Aceasta poate părea mult, dar trebuie avut în vedere că în final vom avea o casa reală,
estetică eficientă și practică din punct de vedere energetic.
Beneficiile traiului într-o casă din lut
 Case din lut sunt rezistente la foc;
 Termitele sau insectele pot fi o mare problemă pentru case convenționale, în timp ce o casa din
lut nu are astfel de probleme.
 Casele din lut sunt eficiente energetic, deoarece acestea absorb lumina soarelui. Sunt cel mai
bun exemplu pentru încălzirea solară pasivă care asigură încălzirea casei în timpul iernii și de răcirea
în timpul verii.
238
 Prețul unei case din lut este semnificativ mai mic decât prețul unei case convenționale.
Materialele pentru amestecul din știuleți – argila, nisip, și paie sunt ieftine și ușor accesibile;
 Oferă multe beneficii pentru sănătate, deoarece acestea nu sunt construite din materiale
industriale, ci din materiale naturale și curate. Într-o casă din lut aerul este mereu proaspăt ,sunt
numite “case de respirație”, care elimina problemele de alergie și îmbunătățesc calitatea vieții.
 Sunt izolate fonic și oferă proprietăți excepționale de absorbție a sunetului. O casa din lut este
o casă liniștită, deoarece izolează zgomotele exterioare precum și zgomote din interiorul casei.
 O casă de lut o putem face de orice mărime, de orice formă dorim, putem face oricând
modificări în caz de necesitate (spre exemplu dacă a apărut un membru nou în familie) .
 Pentru acoperis putem folosi lemn, paie, iarna, frunze.
Materiale utilizate în construcția caselor
Argila, nisipul şi fibra sunt trei ingrediente magice pentru tencuieli din pământ, cob şi podele din
chirpici. Atenția trebuie sa fie mare la ajustarea proporţiilor, reglajul fin al texturii şi aplicarea
amestecului în straturi mai groase sau mai subţiri. Argila este elementul esenţial care ţine nisipul
şi fibra împreună şi care ajută la fixarea pe perete a tencuielii formate.
O tencuială din pământ bogat în argilă se va fixa pe aproape orice suprafaţă, eliminând nevoia unei
plase de sârmă. Tencuielile din pământ cu conţinut mare de argilă sunt mult mai rezistente la apă
decât tencuielile sărace în argilă şi cu conţinut ridicat de nisip, care tind să se erodeze foarte uşor.
Când o tencuială bogată în argilă se udă, argila se umflă, oprind apa să pătrundă prea adânc. În zonele
cu precipitații scăzute, tencuiala se usucă repede şi rămâne stabilă pentru o lunga perioada de timp.
Tencuielile din lut şi din var absorb şi elimină umezeala din ziduri, ajutând, astfel, la
reglarea umidităţii interne. Dacă sunt amestecate şi aplicate corect, tencuielile din lut sunt ferite de
mucegai şi paraziţi, rezistente la razele ultraviolete, sunt de lungă durată şi, mai ales, aspectuoase,
fiind o plăcere să lucrezi cu ele, să locuieşti in interioarele in care le-ai folosit. Acestea sunt în mod
natural liniştitoare pentru simţuri, având, în acelaşi timp, proprietăţi moderate de detoxifiere. Nisipul
are rolul de agent de susţinere, nisipul oferă rezistenţă la frecare, rezistenţă la compresiune şi
contracţie redusă. Nisipul aspru bine asortat este optim pentru tencuieli.
Acesta este cernut printr-o sită fină cu o mărime a ochiurilor de până la 1,25 cm, în funcţie de
scopul folosirii. Paiele oferă forţă elastică constructiilor, aşa cum plasa de sârmă o face pentru
amestecul din ciment. Acestea acţionează ca o plasă, care se ţese pe suprafaţă ca o pătură uriaşă,ajută
la lupta împotriva eroziunii, expunând o reţea de mici canale care împrăştie apa uniform pe suprafaţa
peretelui sau a acoperişului unei cupole. Tencuielile exterioare cu o cantitate mare de paie lungi oferă
cea mai mare rezistenţă la eroziune unei case.
Bibliografie
http://www.casevis.ro/case-de-vis-eco-construite-din-lutpaie-si-lemn/
STILURI DE DESIGN PREDOMINANTE
Prof. Ing. Puiu Nicoleta

Colegiul Tehnic ”Alexe Marin” Slatina, Jud. OLT
Ce este stilul?
”Stilul în design interior se poate rezuma la abilitatea de a crea un interior de bun gust, armonios,
echilibrat, confortabil, practice, estetic, unitar, adică impresionant şi memorabil.” Fiecare stil este
definit de un set de caracteristici aparte, ele fiind influenţate de epocă, regiune, cultură, istorie,
arhitectura specific zonei, tehnologii şi altele. Stilul înseamnă a crea acel ceva, acel ,,je ne sais quoi”
interiorului astfel încât acesta să emane armonie între arhitectură şi elementele decorative.
Trendul cultural
Cultura, respectiv obiceiurile şi tradiţiile epocii şi ale regiunii influenţează stilul architectural în
mod direct. Direcţia înspre care dezvoltarea populaţiei se îndreaptă are un rol deosebit de important
239
în definirea stilului, prin: materiale noi utilizate, culori şi motive folosite, influenţe împrumutate din
alte zone, tări sau epoci, tehnologii inovaţionale.
Legătura dintre modă şi designul interior
Procesul de a transpune ceva din organicitatea și silueta creațiilor vestimentare în formele ce
compun clădirea, aduce cu sine o apropiere a spațiului de corpul uman.
Atât moda cât și arhitectura crează uneori spații și volume pornind de la material sau suprafețe,
urmărind însă același scop: adăpostirea corpului uman.
Principalele stiluri regăsite în designul interior din întreaga lume sunt: stilul tradiţional, clasic,
modern, contemporan, industrial, scandinav şi cel mediteranean. Aceste stiluri au personalităţi
puternice şi sunt reprezentate de numeroase detalii distinctive.
Stilul tradiţional
- Reflectă consistenţa, ordinea şi atenţia la detalii
- Mobilierul este deseori reprodus
- Piesele de mobilier şi accentele sunt plasate în perechi şi coordonate
- Colţurile sunt rotunjite
- Culorile şi modelele ţesăturilor sunt nude şi minimalizate
- Modelele florale sunt utilizate frecvent
- Atmosfera creată este una caldă, confortabilă şi nepretenţioasă
Fie că renovaţi sau construiţi o casă nouă, anul 2017 reprezintă anul schimbărilor în ceea ce privesc
culorile, formele si texturile, iar designerii şi experţii în domeniu au stabilit deja noile tendinţe în
design interior. Aşadar, dacă doriţi să fiţi la curent cu ce se „poartă” acum, vă sugerăm să vă lăsaţi
inspiraţi de ideile prezentate mai jos.
Culorile Anului 2017
În ceea ce priveşte paleta de culori, nuanţele sofisticate vor fi în centrul atenţiei (purpuriu, mov,
lila, tonuri de albastru), dar şi culorile vibrante precum galben, roz, trandafiriu, portocaliu sau roşu.
Nuanţele de albastru prăfuit, roşu picant sau verde lime definesc personalităţi creative, sociale,
menite să atragă atenţia. Pentru tradiţionaliştii care caută să creeze un spaţiu contemporan, sugerăm
nuanţele de verde şi bej pământii. Cei care se regăsesc în zona confortabilă pot opta pentru nuanţe
pale de roz, albastru sau galben, care vor face ca până şi spaţiile cele mai mici să fie puse în evidenţă.
Aceste nuanţe discrete sunt ideale pentru introvertiţii care doresc să facă prima incursiune în culori
de accent.
Culoarea anului 2017 este verdele închis, care va deveni un must-have în anul ce urmează. Folosită
pentru vopsirea pereţilor unui dormitor, spre exemplu, asigură un fundal de tip scandinav pentru
blănuri, piei, lămpi de alamă şi lenjerie naturală. Folosită în piese de mobilier, precum fotolii, perne,
sau alte elemente de decor, adaugă profunzime şi poate aduce din culorile din exterior.
Am văzut deja că unele dintre aceste nuanţe au făcut valuri în 2016, deci dacă aveţi nevoie de puţin
ajutor ca să vă imaginaţi cum vor arăta ele transpuse în spaţiul dumneavoastră, priviţi imaginile de
mai jos. Este uşor să vedem de ce vom fi obsedaţi de ele în 2017.
Stilul clasic
- Este utilizat lemnul în culori închise şi ornamente
sculptate
- Încăperea, ca un întreg, este ordonată armonios
- Cheia amenajării în stil clasic este: simetria, ordinea şi
echilibrul
- Culori şi materiale naturale
- Materiale sofisticate, elegante
- Mobilierul este aranjat în jurul unui obiect central,
cum ar fi şemineul
- Mobilierul clasic este mai bogat decât cel utilizat în
stilul tradiţional, semănând cu cel din muzee din punct de vedere calitativ
240
Stilul modern
- Ampifică senzaţia de spaţiu
- Se evită folosirea în exces a decoraţiunilor şi
accesoriilor
- Culorile tind spre natural şi neutru
- Designul este definit de linii clare
- Mobilierul şi layout-ul sunt asimetrice
Stilul contemporan
- Este definit de forme geometrice esenţiale, netede şi
simple. Sunt frecvent utilizate liniile curbate
- Spaţiile goale sunt la fel de importante ca şi obiectele
- Mobilierul este unic şi vorbeşte de la sine
- Sunt folosite culorile de bază şi cele simple, dar
îndrăzneţe, cu intruziuni de culori deschise
Stilul mediteran
- Ca materiale, predomină cele naturale: lemn, piatră,
pământ
- Formele preferate sunt cele curbe, iar suprafeţele
perfect netede se combină cu cele nefinisate pentru a
sugera naturaleţea
- Ca emblemă a stilului din punct de vedere decorativ
este folosit mozaicul, atăt pentru exterior, căt şi pentru
interior, la placarea pereţilor şi pardoselilor sau a obiectelor decorative (ca blaturi de mese,
şemineuri interioare sau panouri decorative ce imită vitralii).
- Mobilierul este de dimensiuni mici, , tratat în culori naturale deschise, din materiale precum
fierul forjat, iuta împletită, lemn nefinisat şi cărămida arsă.
Stilul scandinav
- Paleta cromatică este compusă din culori deschise,
nuanţe pastel: albul, culoarea laptelui, a untului, tonuri de
bej, crem, galben pai, gri deschis etc.
- Cea mai des întâlnită abordare cromatică este utilizarea a
cel mult două culori
- Materialele utilzate sunt cele naturale: lemnul, piatra
decorativă, fierul forjat, sticla
- Unul dintre cele
mai importante elemente ale acestui stil sunt plantele.
Acestea sunt amplasate peste tot: pe podea, pe pervazurile
ferestrelor, în suporturi de perete, pe comode, pe măsuţe.
- Se pune accent pe lumina naturală şi se renunţă la
draperii, în favoarea perdelelor vaporoase şi deschise la
culoare
- Este caracteristic stilului abundenţa textilelor: bumbac,
lână, cuverturi, feţe de pernă, prosoape, covoraşe etc.
- Pereţii sunt vopsiţi cu vopsea lavabilă de culoare albă,
uneori placaţi cu panouri de lemn în tonuri neutre.
Webografie:
241
http://www.decorinterior.
http://www.vbi.ro/stire/stiluri-de-design-interior
http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/sfatul-designerului-amenajări-în-stil-mediteranean
http://kiwistudio.ro/design-interior/design-interior-mediteranean
https://www.casadex.ro//stilul-scandinav-in-amenajarile-interioare-simplitate-și-eleganță
https://edifica.ro/despre-casa/design-interior/stil-și-stiluri-în-design-interior
http://www.creativ-interior.ro/legatura-între-modă-și-designul-interior
242

Revista Eco-Tehnic Nr. 10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Eco-Tehnic Nr. 10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista națională ECO-TEHNIC nr.

10 ISSN 2069-8739 2019

Coordonatori: director adj. – prof. NICOLETA ELA ZAMFIRACHE

COORDONATORI PE PROBLEME TEHNICE: prof. Valeria DIACONU

COLECTIVUL DE REDACȚIE AL REVISTEI:

Mulţumim tuturor colaboratorilor!

Lucrări științifice și metodice

Autorii își asumă responsabilitatea pentru opiniile exprimate

LISTĂ LUCRĂRI PUBLICATE

Importanţa educaţiei ecologice

Educația ecologică - o nouă disciplină

 să devină participanţi activi la activităţile de îngrijire a mediului, de ocrotire a plantelor şi animalelor,

Studiu privind calitatea și factorii poluanți ai apelor din județul Buzău

Necunoscând suficient de bine legile de dezvoltare şi de interdependenţă dintre fenomene, în anumite

Importanta softurilor specializate în predarea contabilităţii.

I. Aplicarea strategiilor de îmbunătăţire a activităţii la locul de muncă prin utilizarea softului

 evaluarea performantelor - în funcţie de calitatea informaţiilor şi a situaţiilor finale obţinute

3. My soft Soluţii integrate pentru societăţi comerciale, agenţii de turism, ONG-uri:

Se da click pe “Următorul” şi se bifează “Sunt de acord cu termenii şi condiţiile licenţei”. Se

3.2. Configurarea firmei în program

La „Ajutor” există şi un Manual de utilizare.

Natura și timpul liber al elevului

CE ÎNSEAMNĂ SIGURANȚA INFORMAȚIILOR?

în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, deţinerea de echipamente în vederea

Impactul formativ al acţiunilor cu caracter ecologic in rândul preşcolarilor

Gestionarea deşeurilor în laminorul de sârmă

Un laminor de sârmă are ca obiect de activitate producerea

Principalele utilaje din fluxul de fabricaţie a

1. Ghid privind managementul deşeurilor, Agenţia regională pentru protecţia mediului

Educaţia ecologică în învăţământul primar

Realizarea prin învaţare organizată a educaţiei ecologice

Modalități de educare ecologică a micilor școlari

Prof. Bojan Elena

În epoca contemporana, o problema de stringenta actualitate este formarea si educarea elevilor

Formarea unui comportament ecologic în grădiniță

Prof. Boţu Tatiana

Educaţia pentru mediu prin orele de literatură

Prof. Bujgoi Anișoara

În armonie cu natura – modalităţi de realizare

Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din ciclul primar

Motto: “Ecologia e o tulburătoare poveste de dragoste dintre om şi natură. Dar şi un legământ.”

Efectul de seră reprezintă un proces natural prin care

Anumite gaze din compoziţia

Abordarea educatiei ecologice în grădiniță

Alcătuirea unei strategii de acţiune.

Limitarea efectelor negative a rețelelor electrice asupra mediului ambiant

În prezent se pune un accent deosebit pe limitarea efectelor negativedeterminate de poluarea mediului

FAIR PLAY – SPIRITUL ÎNTRECERILOR SPORTIVE

Factorii genetici ai climei.

Rolul biomasei în eficiența energetică

Eco - Natura. Energia durabilă

Laserul de la Măgurele, ELI-NP (Sistemul „Extreme Light

Sportul - o necesitate a lumii moderne

Importanţa activităţilor desfăşutrate în natură, asupra dezvoltării preşcolarilor

Analizând importanta plimbărilor, excursiilor şi taberelor pentru dezvoltarea preşcolarilor nu se poate

În raport cu natura şi scopul activităţilor desfăşurate în timpul acţiunilor turistice, se realizează

Formarea la tineri a unei atitudini pozitive față de mediu

Educaţia ecologică în grădiniţă

Ecologia și importanța educației ecologice

Conservarea biodiversității - Curs opțional

Prof. Ghițan Sînziana

Prof. Ghiță Florina Lori

Materialele plastice au pătruns în tehnică și în societate, înlocuind lemnul