Discriminarea - modalități de prevenire și

intervenție, la clasă

Discriminarea se referă la orice comportament

de deosebire, excludere, restricție sau preferință pe care o
persoană sau un grup îl manifestă față de o altă persoană sau un
alt grup pe baza unor criterii precum: genul, etnia, vârsta, rasa, limba, o forma de handicap, orientarea
sexuală, convingeri personale sau apartenența la o categorie defavorizată.
Conceptul de educaţie incluzivă are la bază principiul nondiscriminării, a dreptului egal la educaţie
pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau
condiţiile economice.
Prin urmare, toți copiii trebuie să beneficieze de educație. Copilul/elevul cu CES trebuie să învețe și
să se dezvolte alături de covârstnici, punându-se astfel bazele premiselor unei integrări sociale reale.
Fiecare copil poate fi sprijinit prin măsuri pedagogice în clasă și cu sprijin suplimentar prin
colaborarea cu alți specialiști și cu familia. Înainte de a apela la măsuri speciale sau la alți profesioniști,
profesorul trebuie să cunoască modele concrete privind posibilitatea de integrare școlară și educațională a
tuturor copiilor pentru individualizarea acțiunii didactice.
Măsurile de sprijin pentru promovarea educaţiei incluzive, se cuprind în planul de abilitare-
reabilitare/planul de servicii individualizat și vizează diferite aspecte:
 prevenirea și combaterea barierelor de atitudine;
 prevenirea și combaterea barierelor de mediu, prin adaptarea rezonabilă a unității de învățământ în
care învață copilul;
 pregătirea și adaptarea copilului în diferitele etape de tranziție, între diferite medii și etape ale
dezvoltării individuale;
Măsurile de sprijin pentru prevenirea şi combaterea barierelor de atitudine includ cel puţin:
a) informarea părinţilor ai căror copii frecventează unitatea de învăţământ cu privire la educaţia incluzivă şi
incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES;
b) informarea elevilor din unitatea de învăţământ cu privire la educaţia incluzivă şi incluziunea socială a
copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES, într-un limbaj adaptat vârstei şi, de preferinţă, utilizând educaţia de la
egal la egal;
c) informarea conducerii unităţii de învăţământ şi a cadrelor didactice cu privire la educaţia incluzivă şi
incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES;
d) prezenţa facilitatorului alături de copil, în unitatea de învăţământ.
Iată câteva idei, metode, tehnici de intervenție și prevenire a discriminării, pe care cadrul didactic le
poate adapta și utiliza cu succes, :
- informările şi campaniile de conştientizare cu privire la acceptarea diversităţii, incluziunea socială
a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES desfăşurate la nivelul comunităţii;
- jocuri de rol;
- teatru de păpuși;
- studii de caz;
- teatru forum;
- dezbateri;
- jocuri interactive;
- intervenţii punctuale de corectare a unor comportamente neîncurajate în spaţiul şcolar;
- exerciţii de socializare şi relaţionare în grup;
- audierea unor piese muzicale (War- „Why can we be friends?”, John Lenon – „Imagine”, Bob
Sinclair – „World, hold on”, Bob Marley – „Could you be loved?”) acompaniate de activități tip
dezbatere;
- identificarea unor trupe/soliști sau a unor persoane care au luptat contra discriminării de-a lungul
timpului și culegerea cât mai multor informații dspre ei (de exemplu: Nelson Mandela si Gandhi,
ambii primind si Premiul Nobel pentru Pace sau fostul presedinte al SUA, John Fitzgerald
Kennedy);
- vizionare de filme care au ca temă discriminarea:
 Greva (Walkout- 2006 despre o studenta activista care lupta pentru drepturile studenților străini
- http://www.filmoteca.ro/film/greva );
 Lumi diferite (Any day now- 1998 despre prietenia dintre o fată de culoare albă și una neagră-
http://www.filmoteca.ro/film/lumi-diferite);
 Autobiografia lui Jane Pittman (The Autobiography of Miss Jane Pittman- 1974 despre o
femeie care se naște în sclavie și ajunge să lupte pentru drepturile persoanelor de culoare-
http://www.imdb.com/title/tt0071175/);
 “The Help”.
 - căutarea de materiale video care vorbesc despre discriminarea de orice tip si dezbateri pe marginea
mesajului transmis;
- realizarea unor interviuri/materiale/reclame despre situații discriminatorii și surprinderea reacțiilor
oamenilor la situațiile de discriminare;
- sesiuni de informare cu privire la drepturile omului (discriminarea presupune încălcarea sau
restrângerea acestora);
- utilizarea unor povești terapeutice cu scopul conștientizării, înțelegerii și acceptării diferențelor
interumane;

Resurse web:
- https://pjp-eu.coe.int/documents/1017981/1668001/4_methods02.pdf/f2f2b5c0-0506-40f4-b707-
c4397927e905
- http://www.actored.ro/file_comp/documente/ActorED_Ghid_de_bune_practici.pdf
- https://didactika.files.wordpress.com/2008/09/jocuri_de_rol.pdf
- https://www.scribd.com/document/254788017/Joc-Teatru-Toleranta-Discriminare
- https://noi-orizonturi.ro/resurse/Profesorul%20Experiential/IMPACT-Culegere-de-jocuri-si-
povestiri.pdf
 Grupuri colorate

Scopul acestui joc este de a le oferi copiilor ocazia de a experimenta în mod direct discriminarea.
Participanții sunt împărțiți aleator în trei grupuri. Fiecărui grup îi este desemnată o culoare, în baza
căreia vor fi tratați într-un fel sau altul: un grup beneficiază de tratament preferențial, al doilea grup este
tratat la fel ca de obicei, iar al treilea grup este izolat și dezavantajat. De exemplu, primul grup primește 5
minute suplimentare de pauză, al doilea ia pauză normală, iar al treilea grup este obligat să rămână în clasă
în timpul pauzei, fără ca membrii săi să se joace sau să vorbească (eventual pot primi sarcina de a face
curățenie în sala de clasă).
După terminarea jocului, explicați-le participanților care a fost rolul acestuia și ajutați-i să iasă din
rol într-o manieră pozitivă (ex.: toți copiii primesc o bomboană sau 10 minute suplimentare la următoarea
pauză).
Apoi procesați activitatea:
‐ a fost corect ca un grup să beneficieze de tratament preferențial?
‐ cum v-ați simțit atunci când ați primit mai multe sau mai puține beneficii decât prietenii voștri?
‐ putem identifica astfel de situații în viața reală?
‐ care sunt categoriile de persoane care au parte de un tratament dezavantajos?

Notă: Jocul este o variantă simplificată a experimentului “A Class Divided”.

Puteți afla mai multe despre acesta vizionând documentarul indicat la secțiunea Resurse & Bibliografie.
(Sursa: http://www.ehow.com/list_5912498_children_s-gamesteach-anti_discrimination.html)
 Mascarea diferențelor

În prima etapă a acestui exercițiu, participanții primesc câte o farfurie de hârtie cu găuri decupate în
dreptul ochilor și un șnur cu care să o lege pe post de mască. Copiii își pun măștile și se plimbă prin
încăpere fără s ă vorbească.
În a doua etapă a exercițiului, participanții sunt încurajați să-și personalizeze măștile, folosind culori
pentru a le decora conform preferințelor. Din nou, își pun măștile și se plimbă prin încăpere fără să
vorbească.
După terminarea exercițiului are loc o discuție privind diferența dintre cele două situații:
- Cum a fost atunci când toți arătam la fel?
- Care situație a fost mai plăcută? De ce?

Exercițiul poate fi un punct de plecare pentru o dezbatere despre diferențele dintre oameni și
avantajele diversității.

(Sursa: http://www.ehow.com/list_5912498_children_s-gamesteach-anti_discrimination.html)
 Descoperă abilitățile, nu dizabilitățile!
Aceasta este o activitate practică prin care se încurajează empatia față de persoanele cu dizabilități.
Printre chestiunile abordate se numără obstacolele pe care le întâlnesc persoanele cu dizabilități în mediul
fizic și social, precum și percepția drepturilor persoanelor cu dizabilități ca fiind drepturi fundamentale ale
omului.
Materiale:
Pentru partea întâi: o foaie de hârtie și un instrument de scris pentru fiecare participant;
Pentru partea a doua (per pereche):
‐ O pungă de plastic care să conțină o frunză de varză sau de salată, un creion, o bucată de cretă, o
frunză (din orice copac), o foaie de hârtie colorată și o sticlă de plastic;
‐ Legături pentru legat la ochi;
‐ O bucată de hârtie și un pix;
Pentru partea a patra:
‐ Scaune rulante (câte unul la fiecare opt persoane);
‐ Spațiu în vederea creării unui traseu cu obstacole;
‐ Obstacole (de exemplu: mese, scaune, plăci de lemn, grămezi de ziare);
‐ Flipchart și markere;
‐ Cronometru.
Pregătiri
Elaborați cartoanele prin care se explică fiecare rol în parte. Folosiți situațiile descrise mai jos. Dacă
este posibil, folosiți o altă sală în care se pot pregăti pentru cursa cu obstacole în cazul în care nu este posibil
să desfășurați activitatea în aer liber. Dacă desfășurați activitatea în interior, folosiți scaune, mese, plăci de
lemn etc. pentru a simula un teren accidentat.

Instrucțiuni Această activitate este organizată în patru părți:

Partea I
1. Explicați faptul că această activitate se va concentra pe trei dizabilități distincte: văz, surditate și
mutitate și dizabilități fizice.
2. Rugați participanții să se gândească câteva minute la cum ar lear plăcea și cum nu le-ar plăcea să
fie tratați dacă ar avea dizabilități. Rugați-i să noteze câteva cuvinte cheie.
3. Ulterior rugați participanții să noteze ce anume i-ar înfricoșa cel mai tare dacă ar avea dizabilități.
4. După ce termină, adunați foile de hârtie și spuneți-le să se pregătească să înfrunte realitatea.
Partea a II-a - Mersul legat la ochi
 1. Rugați oamenii să se împartă pe perechi. Înmânați-le legăturile pentru ochi. În fiecare pereche, o
persoană va fi persoana cu dizabilități, iar cealaltă ghidul ei. Ghidul este responsabil de siguranța persoanei
legate la ochi. Ghizii nu voie să răspundă decât la întrebări simple, prin da sau nu.
2. Rugați ghizii să facă o plimbare prin școală impreună cu partenerii lor, incluzând aici urcatul și
coborâtul scărilor.
3. La întoarcerea în sala de clasă, rugați ghizii să-și conducă partenerii spre un scaun unde vor găsi o
geantă.
4. Elevii legați la ochi vor trebui să identifice fiecare obiect din geantă, iar ghizii acestora vor trebui
să noteze răspunsurile.
5. Rugați elevii să-și scoată legăturile de la ochi și să povestească experiențele prin care au trecut.
6. Lasați suficient timp pentru ca elevii să iasă din roluri și treceți la partea a III-a.
Partea a III-a. Limbajul semnelor
1. Spuneți partenerilor să facă schimb între ei. Ghizii vor deveni persoanele cu dizabilități; de data
aceasta, ei nu vor putea vorbi, iar partenerii lor le vor fi asistenți.
2. Împărțiți câte un cartonaș cu întâmplări fiecărei grupe. Persoanele cu dizabilit ăț i nu au voie să le
arate cartoanele partenerilor.
3. Explicațiile persoanelor cu dizabilit ăț i că vor trebui să le explice partenerilor problema. Nu vor
avea voie să vorbească, să scrie sau să deseneze. Asistenții vor trebui să noteze ce în țeleg din mesajul
primit.
4. În momentul în care persoana cu dizabilit ăți a comunicat tot ce a putut, poate să-i arate cartea
partenerului ei. Lăsați timp celor doi să discute despre problemele de comunicare pe care le-au întâmpinat.
Situația I. Fără a vorbi încearcă să-i explici prietenului tău că ai fost victima violenței. Un grup te-a
atacat în parc, ți-au furat geanta și te-au bătut. Întreabă unde este cea mai apropiată secție de poliție. Nu ai
voie să vorbești, să scrii sau să desenezi.
Situația II. Te afli într-o cantină școlară. Explică-i persoanei care te servește că nu poți să mănânci
spaghete bolognese pentru că ești vegetarian și nu mănânci care și nici un alt produs de origine animală
(lactate, ouă etc.). Nu ai voie să vorbești, să scrii sau să desenezi.
Partea a IV-a. Cursa scaunelor rulante (opțional) Organizați o cursă a scaunelor rulante pe un traseu
cu obstacole. Fiecare participant va face o tură cronometrată. Persoana care obține cel mai bun timp, câștigă.
Procesare și evaluare Discutați în plen pe marginea fiecărei părți a activității.
Partea a II-a Rugați ambii membri ai fiecărui grup să împărtășească experiența trăită:
‐ Cum s-au simțit în timpul exercițiului?
‐ Ce li s-a părut cel mai greu? Ce li s-a părut cel mai amuzant? Ce li s-a părut cel mai înfricoșător?
‐ Cât de greu a fost să aibă încredere în celălalt? Cât de greu a fost pentru ghid să se confrunte cu
responsabilitatea pe care o are față de celălalt?
 ‐ Cât de ușor să fost să identifice obiectele din gențile de pe scaune? Care au fost simțurile pe care s-
au bazat? A avut cineva curajul să deschidă sticlele și să guste din conținut?
Partea a III-a Limbajul semnelor
‐ Cum s-au simțit fiecare în timpul exercițiului?
‐ Ce li s-a părut cel mai greu? Ce li s-a părut cel mai amuzant? Ce li s-a părut cel mai înfricoșător?
‐ A fost frustrant să vadă că partenerul nu îl înțelege?
‐ A fost frustrant sau jenant pentru partener să nu înțeleagă ce i se spune?
Partea a IV-a Cursa scaunelor rulante
‐ Cum s-au simțit în postura de persoană cu mobilitate redusă?
‐ Ce li s-a părut cel mai greu? Ce li s-a părut cel mai amuzant? Ce li s-a părut cel mai înfricoșător?
În următoarele minute, discutați despre așteptărilor lor dinaintea exercițiilor. Rugați-i să se uite ce
au scris în prima parte.
‐ Li s-au confirmat temeri în timpul activităților?
‐ Cum au primit ajutorul celorlalți?
‐ Cât de ușor e să evaluezi de cât ajutor are nevoie celălalt?
De ce sunt elevii speriați de că ar putea să dobândească dizabilități?
Care este cel mai surprinzător lucru pe care l-au învățat în timpul activităților?
Cunosc pe cineva care are dizabilități?
Cum se descurcă aceștia în viața de zi cu zi?
Cum reacționează alți oameni la vederea lor?
Analizați împreună cu elevii clădirile publice din oraș. Sunt ele accesibilizate?
Există semafoare cu avertizare sonoră în oraș?
Există marcaje tactile?
(Sursa: Compass - A manual on Human Rights Education with young people (2002) – Council of
Europe Publishing)
6. Fă un pas înainte!
Suntem cu toții egali, dar unii sunt mai egali decât alții. În cadrul acestei activități, participanții sunt
puși în situația de a vedea cum e să fii altcineva într-o societate. Temele abordate sunt inechitatea socială ca
sursă a discriminării și empatia și limitele ei.
Materiale:
Cartonașe de rol
Spațiu deschis sau o sala mare de clasă
Instrucțiuni
1. Împărțiți fiecărui participant câte un cartonaș de rol. Explicați participanților să păstreze
conținutul cartonașului secret.
 2. Rugați-i să se așeze (preferabil pe podea).
3. Rugați-i să-și intre cât mai bine în rol.
Pentru a-i ajuta, citiți câteva din următoarele întrebări, la care trebuie să răspundă din perspectiva
rolului primit:
‐ Cum a fost copilăria ta? În ce fel de casă ai locuit? Ce fel de jucării ai avut? Ce fel de meserii au
avut părinții tăi.
‐ Care este viața ta de zi cu zi în acest moment? Unde socializezi? Ce faci de obicei dimineața, la
amiază, seara?
‐ Ce stil de viață ai? Unde locuiești? Câți bani câștigi pe lună? Ce faci în timpul liber? Ce faci în
vacanță?
‐ Care sunt cele mai mari temeri ale tale?
4. Rugați participanții să se așeze pe aceeași linie și spuneți-le că veți citi mai multe propoziții.
Pentru fiecare propoziție la care, conform prescripțiilor rolului, pot răspunde cu da, trebuie să facă un pas
înainte. În caz contrar, trebuie să rămână pe loc.
5. Citiți propozițiile pe rând făcând o pauză între ele pentru a le permite participanților să vadă unde
sunt în raport cu ceilalți. Evident, participanții cu roluri mai avantajoase (situație materială bună,
apartenență la grup majoritar etc.) se vor afla înaintea celor cu roluri mai puțin avantajoase.
Procesare și evaluare
Începeți prin a-i întreba pe participanți ce s-a întâmplat, ce cred despre această activitate ce au aflat
nou etc.
Cum v-ați simțit în momentul în care ați făcut un pas înainte sau ați rămas pe loc?
Pentru cei care au făcut pași înainte foarte des, când ați observat că unii nu se mișcau la fel de repede
ca voi?
A simțit cineva că există momente în care erau ignorate drepturi fundamentale ale omului?
Poate cineva să ghicească ce rol au avut ceilalți?
Invitați participanții să-și dezvăluie rolurile în această parte a discuției.
Cât de ușor sau greu a fost să-și joace rolurile?
Există vreo similitudine cu societatea în acest joc?
Ce s-ar putea face pentru a se aborda situația inechitățile sociale?
Materiale Cartonașe de rol:
Ești o mamă necăsătorită fără loc de muncă.
Ești fiica unui director de sucursală de bancă.
Ești studentă la științe economice.
Ești o femeie de etnie romă care s-a căsătorit la 18 ani și a absolvit doar opt clase.
Ești un tânăr cu dizabilități care utilizează scaunul rulant.
 Ești o tânără romă de 17 ani care nu a absolvit școala primară.
Ești o femeie de 30 de ani infectată cu HIV.
Ești un profesor șomer într-o țară a cărei limbă oficială nu o vorbești fluent.
Ești un refugiat de 24 de ani din Afganistan.
Ești un copil care trăiește într-o comunitate izolată și care trebuie să meargă zilnic 8 km pe jos până
la școală.
Ești președintele organzației de tineret a unui partid politic (partidul politic din care faci parte este
acum la putere).
Ești fiul unui imigrant arab care conduce o un lanț de restaurante fast-food profitabil.
Ești fiica ambasadorului SUA în țara în care acum locuiești.
Ești proprietarul unei companii foarte profitabile.
Ești un tânăr care a trăit până la 18 ani într-un centru de plasament.
Ești o femeie lesbiană de 22 de ani.
Ești un elev de liceu care locuiește într-o zonă fără acces la internet.
Ești un tânăr de etnie romă care a absolvit o școală profesională.
Ești o tânără de etnie romă care trăiește într-o comunitate tradițională.

Situații și evenimente
1. Nu ai întâmpinat niciodată o problemă financiară.
2. Ai o casă decentă cu acces la internet și televiziune prin cablu.
3. Nu ai fost niciodată discriminat.
4. Ești un cetățean a cărui părere despre chestiuni politice și sociale este ascultată.
5. Oamenii se consultă cu tine pe diferite chestiuni.
6. Nu ți-e frică să te oprească poliția pe stradă.
7. Știi unde să ceri sfaturi și ajutor când ai nevoie de ele.
8. Ai acces la servicii medicale de calitate.
9. Poți să pleci în vacanță cel puțin o dată pe an.
10. Poți să-ți inviți prietenii la masă la tine acasă.
11. Ai o viață interesantă și o viziune optimistă asupra viitorului tău.
12. Simți că poți să-ți alegi singur profesia.
13. Nu ți-e frică să fii hărțuit, atacat pe stradă sau de mass-media.
14. Ai dreptul să votezi.
15. Poți să sărbătorești cele mai importante sărbători religioase împreună cu rudele și prietenii
apropiați.
16. Poți participa la seminarii internaționale în străinătate.
 17. Poți merge la cinema sau la teatru cel puțin o dată pe săptămână.
18. Nu ți-e teamă pentru viitorul copilului tău.
19. Poți să te îndrăgostești de cine vrei.
20. Competențele tale sunt apreciate și respectate de societatea în care trăiești.
21. Ai acces la internet.

(Sursa: Compass - A manual on Human Rights Education with young people (2002) – Council of
Europe Publishing)
 Cum ne tratăm unii pe alții

Tema Activităţii: Diversitatea

Metoda educaţională: lucru în echipă
Materiale necesare: 100 coli hârtie, 10 tuburi lipici, 3 rigle, bețișoare de înghețată, 5 foarfece
Durata: 40 minute
Scopul activității este de a stimula în cadrul grupului conversația despre discriminarea diferitelor
categorii de oameni din societate.
În acest joc, în calitate de facilitator veți juca rolul celui care discriminează. Fiți pregătiți așadar ca
membrii grupului să fie supărați pe voi! Luați în considerare totuși maturitatea emoțională a grupului înainte
de a începe acest joc.
Pregătire și facilitare: Împărțiți grupul în trei echipe. Explicați echipelor sarcina pe care o au de
făcut: să construiască un turn din hârtie care are înălțimea de un metru și care poate rămâne stabil în
momentul în care suflă asupra lui cinci persoane.
Apoi, pentru 15 minute grupurile își vor alcătui o strategie și vor construi turnul folosindu-se de
materialele pe care le vor primi de la voi. Asumați-vă mental, pentru fiecare dintre grupuri, unul dintre
următoarele roluri și raportați-vă în continuare la ele în funcție de acestea:
Privilegiații: Oferiți acestui grup 30 coli de hârtie, 4 tuburi de lipici, foarfece, bețe de înghețată sau
scobitori, o riglă. Manifestați o atitudine prietenoasă față de ei și spuneți-le că dacă au nevoie de ceva pot să
vă solicite și le veți oferi.
Clasa de mijloc: Nu-i abordați într-un mod direct însă atunci când vor veni la voi, dați-le 20 de coli
de hârtie, 3 tuburi de lipici și o riglă. Manifestați o atitudine prietenoasă. Nu le oferiți mai multe materiale
însă dacă insistă în mod persistent, oferiți-le.
Defavorizații: Nu abordați acest grup într-un mod direct iar atunci când vor veni oferiți-le 10 coli de
hârtie, două tuburi de lipici și o riglă. Fiți politicoși cu ei însă nu neapărat cu o atitudine prietenoasă. Dacă
solicită mai multe materiale spuneți-le că nu sunteți siguri dacă ar trebui să le încredințați mai multe și că, în
primul rând ar trebui să demonstreze că au abilitatea de a folosi materialele primite bine înainte de a primi
altele. Oferiți-le cu greu alte materiale.
Grupurile o să observe ce s-a întâmplat cu celelalte grupuri și s-ar putea să le pese sau nu. Acordați
atenție acestui aspect atunci când veți face debriefingul.
De asemena acordați atenție modului în care grupurile lucrează împreună sau se raportează la
privilegii și discriminare.
Când timpul a expirat, adunați participanții și invitați fiecare echipă să-și prezinte turnul.
Testați rezistența și vedeți care din turnuri supraviețuiește.
Apoi, conduceți participanții într-o sesiune de procesare/ debriefing.
Întrebări de procesare/debriefing:
V-a plăcut activitatea? De ce, da? De ce nu?
Ce s-a întâmplat cu turnul vostru?
De ce credeți că grupul vostru a obținut acest rezultat?
Cum a fost tratat grupul vostru pe parcursul activității?
Cum v-ați simțit?
Ați remarcat cum au fost tratate celelalte grupuri?
A afectat modul în care ați fost tratați, modul în care ați lucrat împreună?
Cum v-a afectat modul în care vă simțeați vis-à-vis de celelalte grupuri?
Cum a afectat acest lucru turnul pe care l-ați construit?
Ce credeți că a simbolizat fiecare dintre grupuri?
Ce a simbolizat rolul meu, ca facilitator?
Puteți oferi exemple din viața reală de prejudecăți și discriminare?
La ce rezultate conduc prejudecățile?
Ce ați fi putut face pe aprcursul jocului astfel încât să combateți discriminarea?
Ce v-a oprit să faceți acest lucru?
Ce puteți lua din acest joc și aplica în viața reală?
Obiective de învăţare: Valori, abilități, cunoștinte (V.A.C).