Sunteți pe pagina 1din 220

Dr.

ŞERBAN PĂTRAŞCU

ISTORIA BAROULUI DOLJ


1928-1948
COLECȚIA ISTORIA BAROULUI DOLJ
Coordonator av. Lucian Bernd Săuleanu

Editura SITECH
Craiova, 2018
Corectura aparţine autorului.

© 2018 Autorul
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului. Orice reproducere integrală sau
parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia
autorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate
utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești acreditate de CNCSIS și de asemenea
face parte din lista editurilor cu prestigiul recunoscut de CNCS, prin CNATDCU, pentru Panelul
4.

Editura SITECH Craiova, România


Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: editurasitech@yahoo.com; office@sitech.ro

ISBN 978-606-11-6470-7
CUPRINS

Cuvânt înainte ...................................................................................................5


I. Baroul Dolj în societatea craioveană ............................................................. 9
II. Viața și activitatea Decanului Dem. Stoenescu (1928-1934) ....................25
III. Achizițiile Baroului Dolj...........................................................................50
IV. Demersuri pentru construirea unui ascensor în Palatul de Justiție ...........63
V. Premiul Baroului Dolj „Avram Iancu"....................................................... 68
VI. Conferințele avocaților stagiari .................................................................74
VII. Propunerile Baroului Dolj privitoare la modificarea legii avocaților ......86
VIII. Participarea Baroului Dolj la Congresele Generale ale Avocaților ......98
IX. Samsarii de procese ................................................................................114
X. Încercări de sindicalizare în timpul Decanatului lui Emil Sgoanță
(1935-1939) .............................................................................................. 129
XI. Românizarea Baroului Dolj ....................................................................148
XII. Decanatul lui I.B. Georgescu: situația Baroului Dolj în vremea
celui de-al doilea război mondial (1939-1945) .......................................165
Xiii. Epurarea Baroului Dolj (1945-1948) .................................................... 187
Încheiere ........................................................................................................201
Anexe ............................................................................................................203
Bibliografie ...................................................................................................219

3
Cuvânt înainte

Aflându-ne în anul centenarului Marii Uniri am apreciat continuarea


editării Istoriei Baroului Dolj ca reprezentând un omagiu adus avocaților acelor
timpuri, a celor care au modelat arhitectura României Mari din pozițiile pe care
le-au deținut. Fiind binecunoscut rolul avocaților în formarea națiunii române și
a statului național unitar român, considerăm că este de datoria noastră să ne
îndreptăm gândurile către avocații unioniști din provinciile istorice care au făcut
posibilă Unirea și care a culminat cu momentul de grație al românilor, 1
decembrie 1918.
Adăugarea unei pagini la istoria baroului nostru se justifică pe deplin, de-
a lungul vremurilor Baroul Dolj a reprezentat un reper al avocaturii din România,
în jurul căruia au gravitat personalități marcante. Numai aruncând o privire
asupra activității avocaților din perioada interbelică putem să aflăm de unde am
plecat, ceea ce suntem astăzi, dar mai ales să modelăm identitatea de care are
nevoie profesia în aceste timpuri.
Editarea Istoriei Baroului Dolj 1928-1948 este rodul colaborării
instituționale dintre Baroul Dolj și Institutul de Cercetări Socio-Umane ”C.S.
Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române, al cărui director a fost pentru o lungă
perioadă de timp Domnul profesor Cezar Avram, fiind locul cuvenit să-i aducem
mulțumiri pentru susținerea proiectului comun. Apreciem această monografie ca
fiind o reușită care completează, alături de Istoria Baroului Dolj în documente
1911-1957 (Editura Universul Juridic, 2015) și Congresul General al Avocaților
din România, Craiova 1928 (Editura Universul Juridic, 2017), seria lucrărilor
monografice dedicate avocaților doljeni, demers ale cărui baze au fost puse în
anul 2015 și care sperăm că va continua cu lucrări dedicate avocaturii în timpul
dictaturii comuniste, dar și perioadei de după 1989.
Perioada aleasă, anume 1928-1948, nu este întâmplătoare dacă avem în
vedere că lucrarea lui G.Mil. Demetrescu privește perioada 1864-1928, iar anul 1948
este anul epurării avocaților, al desființării barourilor, evenimente care schimbă
dramatic destinul avocaturii românești. Anul 1928 este și anul organizării în Craiova
a Congresului General al Avocaților din România. De la euforia și gloria momentelor
de după Marea Unire la tragedia și agonia arestărilor și epurărilor. Ne-am propus în
acest fel să readucem în atenția avocaților craioveni și gloria acelor vremuri, dar și
încercările prin care a trecut profesia într-o perioadă relativ scurtă. Nu au fost trecute
cu vederea nici momentele mai delicate ale avocaturii din România interbelică,
precum românizarea barourilor care a încins spiritele în Adunarea Generală din 7
februarie 1937 când se adoptă moțiunea numerus nullus ori la formarea Grupului
Avocaților Democrați (în fapt, comuniști) urmată de epurarea avocaților după 1945
prin arestarea sau excluderea acestora cu efecte dramatice pentru profesia de avocat
dacă avem în vedere datele din arhiva baroului.
5
Această monografie se dorește un tablou al societății românești din
perioada interbelică, care cel puțin din perspectiva profesiilor juridice ne arată că
se reușise formarea unui corp de avocați și de judecători de excepție, ne dezvăluie
o serie de activități profesionale, publicistice și de investiții remarcabile,
menționând printre acestea editarea unor reviste și lucrări de specialitate,
conferințe profesionale, acordarea Premiului Avram Iancu, dar și investiții
importante precum achiziționarea Vilei Themis de la Călimănești, înființarea
Cercului Avocaților etc.
Motivația editării Colecției Istoria Baroului Dolj trebuie căutată nu numai
în planul recuperării datelor istorice, la baza ei aflându-se în fapt dorința de
renaștere a avocaturii, care presupune menținerea vie a realității interbelice în
conștiința corpului profesional. Recâștigarea respectului cuvenit nu va fi posibilă
fără scoaterea la lumină a modelelor de conduită care numai în felul acesta trebuie
cunoscute urmate. Să nu lăsăm să se așterne uitarea celor care s-au sacrificat și
viața nu lea fost ușoară, participanți sau martiri în Cele Două Războaie Mondiale,
cum, cu atât mai puțin, nu trebuie uitați cei care au fost închiși în timpul regimului
comunist sau excluși din avocatură. Toți merită recunoștința noastră. Ceea ce a
pierdut avocatura de-a lungul acestor decenii, trebuie să fie temelia renașterii
noastre. Poate un pelerinaj la Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței ar ajuta orice român să înțeleagă de ce am ajuns în situația de acum
și ar afla ceea ce trebuie să facă.
Avocații din Baroul Dolj au format și formează un corp de elită. Aportul
adus Baroul Dolj la dezvoltarea orașului Craiova a fost unul substanțial dacă
ținem cont de numărul mare de avocați prezenți în administrația locală și
județeană. Poate nu lipsit de semnificație este că din totalul primarilor Craiovei
până la instaurarea regimului comunist în 1947, cei mai mulți, respectiv 22 la
număr, au fost avocați ai Baroului Dolj. Merită amintit numele primului decan al
Baroului Dolj, Gh. Chițu, fost primar al Craiovei (ales în 1867) și ministru al
Cultelor și Instrucțiunilor publice (în 1876), ministru de finanțe (1881-1882), dar
și fondator al Academiei Române, precum și al altor avocați cu activitate
remarcabilă, printre care, cu titlu de exemplu, Atanase Stolojan, primar al
Craiovei în 1868, parlamentar în perioada 1869-1896, fost ministru al Domeniilor
și Agriculturii (1885), ministru al Justiței ; August Peșacov președinte al
Consiliului Județean Dolj, calitate în care a hotărât ridicarea Palatului de Justiție ;
Emanoil Kinezu primar al Craiovei în perioada 1872-1873; Ion B. Georgescu
decan al baroului, primar al Craiovei (1920-1922; 1926-1927, 1941-1943) și
parlamentar; Nicolae Guran decan al baroului (1909-1913), parlamentar și primar
al Craiovei (1912-1913). Cu dorința de a sublinia în conștiința craiovenilor
importanța și rolul avocaților în viața cetății, Consiliul Baroului Dolj a hotărât în
ședința din 18.01.2018 susținerea demersurilor în vederea atribuirii ca denumire
a unor străzi din municipiul Craiova a unor nume de avocați, primari ai Craiovei
sau decani ai Baroului Dolj.

6
Organizarea în perioada 7-9 septembrie 1928 a Congresului General al
Avocaților din România a reprezentat la acea vreme pentru avocații doljeni o mare
cinste, dar și o mare responsabilitate. Nu a fost întâmplătoare alegerea Craiovei ca și
loc de desfășurare, odată ce în acea perioadă Baroul Dolj se prezenta ca un corp de
elită a cărui organizare stârnise admirația tuturor, iar Președintele Uniunii
Avocaților, av. Dem Dobrescu, îl dădea ca exemplu pentru celelalte barouri, iar
decanul Dem. Stoenescu era văzut drept un viitor președinte al Uniunii.
Cu siguranță cele mai multe realizări ale baroului nostru se leagă de
numele decanului Dem. Stoenescu, a cărui remarcabilă activitatea merită pe
deplin prezentată. În timpul decanatului său, la 18 octombrie 1925, a fost
inaugurată prima bibliotecă a Baroului Dolj, separat de biblioteca Curţii de Apel
Craiova, bibliotecă pe care a îmbogăţit-o mai ales prin cumpărarea bibliotecii
fostului avocat şi profesor Dimitrie Alexandresco din Iași. De numele său se
leagă și înființarea Casei de Pensii şi Ajutor, cumpărarea Vilei Themis situată în
stațiunea Căciulata pentru a fi pusă la dispoziţia avocaţilor şi familiilor acestora
pentru petrecerea vacanțelor, inaugurarea având loc la 19 iunie 1932, dar și
inițiativa constituirii unei pinacoteci prin instituirea unei reguli ca în fiecare an
să fie cumpărat un tablou.
Viziunea Decanului Dem. Stoenescu nu s-au mărginit la necesitățile
materiale ale baroului, multe de altfel, ci a țintit la întărirea tradiției și a
rădăcinilor profesiei, deziderate care au justificat editarea ”Istoria Baroului Dolj,
1864-1928” scrisă de avocatul şi publicistul George Mil Demetrescu, precum și
înființarea Premiului Avram Iancu la 5 septembrie 1924 de către Consiliul
Baroului Dolj la propunerea decanului Dem. D. Stoenescu spre ”cinstirea și
eternizarea marelui erou național și martir al Românismului, Avram Iancu, care
a făcut parte și din ordinul nostru profesional” . În anul 1932 a donat Barolui Dolj
imobilul din str. Gh. Chițu nr. 6 împreună cu toată mobila, obiectele de artă şi
biblioteca (4.650 volume) cu scopul înființării unui muzeu al baroului, gest care
dovedește atașamentul său profund față de acest corp profesional.
Cartea de Aur a fost înfiinţată de Georgescu B. Ion, decan al Baroului
Dolj în perioada 1939-1945, cu gândul de a fi menționate toate persoanele fizice,
avocaţi sau persoane particulare, dar și instituţiile care au făcut donaţii Baroului
fie în cărţi, fie în bani, pentru bibliotecă, de la începuturile ei și până în 1940,
când a avut loc deschiderea ei în noul local.
De altfel, în art. 32 din Regulamentul Bibliotecii Baroului Dolj din 1941
se precizează că ”Se va ține o Carte de aur a bibliotecii de către Comisia
bibliotecii în care se vor înscrie toți care donează bibliotecii fonduri, cărți,
manuscrise, de o valoare minimă de 1000 lei. În sălile de lectură vor fi înscrise
numele donatorilor mai importanți”.
Consiliul Baroului Dolj în ședința din 15 iunie 2017 a hotărât reluarea
tradiției și refacerea Cărții de Aur cu mențiunea că gândurile de mulțumire se
îndreaptă către toți care au făcut și care vor face donații, semn de prețuire a
Baroului Dolj și a dorinței donatorilor de a strânge laolaltă valorile culturii
7
juridice române și străine și de a oferi studenților, juriștilor și tuturor celor
interesați, prilejul și bucuria de studia în una din cele mai frumoase biblioteci
deținută de un barou din România, rod al efortului mai multor generații așa cum
este scris în istoria acesteia.
De altfel, decanul Dem. D Stoenescu acordă o atenție sporită bibliotecii,
cursul istoriei acesteia intrând într-o fază nouă când în anul 1923 Consiliul
Baroului a luat hotărârea de înființare a unei biblioteci proprii; aceasta a fost
inaugurată la 18 octombrie 1925. În anul 1927 biblioteca lui Dimitrie
Alexandresco, profesor și avocat în Iași, a fost cumpărată de Baroul Dolj de la
moștenitorii săi cu suma de 600.000 lei. La aceasta s-a adăugat în timp bibliotecile
lăsate moștenire chiar de decanul Dem. D. Stoenescu urmare a decesului său în
1934 și de avocatul Iulian C. Vrăbiescu, fost prefect și parlamentar.
La începutul mandatului de decan a lui I.B. Georgescu biblioteca cu cele
aproximativ 10.000 de volume se găsea într-un spațiu impropriu, motiv pentru
care s-au făcut demersurile pentru mutarea ei în trei încăperi din aripa nouă a
Palatului de Justiție. La 21 decembrie 1940 s-a inaugurat noua locație a
bibliotecii, ocazie cu care decanul I.B. Georgescu a ținut o cuvântare privitor la
istoricul și bogăția acesteia, cu menționarea demersurilor întreprinse privind
întocmirea unui regulament, inventarierea fondului de carte și întocmirea unui
catalog pentru fiecare sală. Din păcate, au venit și vremuri potrivnice pentru
această frumoasă bibliotecă: distrugerea în parte odată cu ocuparea Palatului de
Justiție de către Comandamentul Sovietic, eliminarea cărților supuse cenzurii,
condițiile de depozitare în timpul perioadei comuniste, toate acestea reducând
mult fondul de carte.
Una din activitățile constante ale avocaților doljeni și ale Baroului Dolj
în perioada interbelică a fost tipărirea revistelor și lucrărilor de specialitate,
organizarea conferințelor profesionale. Cea mai importantă revistă publicată
rămâne Justiția, denumită ulterior Justiția Olteniei, măcar și numai prin
continuitatea sa (1920-1944), director fiind Dem. M. Constantinescu, cu
precizarea că reeditarea acestei reviste a fost reluată în anul 2011. Decanul Ion
B. Georgescu, avocat reputat în materia dreptului penal, a susținut editarea
Revistei penale în perioada 1935-1941.
Toate acestea sunt doar câteva pagini din istoria Baroului Dolj și care, în
ciuda vremurilor uneori nu tocmai potrivite, ne dovedesc bogăția sufletească a
oamenilor care au slujit această profesie, îndemnându-ne să le cinstim memoria
și faptele, cu dorința de a întări astfel legătura cu viitorul profesiei noastre. Cred
cu tărie că rolul unei istorii este de a conserva în memoria noastră modele
profesionale de excepție, care să ne călăuzească în viața de zi cu zi.

Av. Lucian Bernd Săuleanu


Decanul Baroului Dolj

8
I. BAROUL DOLJ ÎN SOCIETATEA CRAIOVEANĂ

La mijlocul anilor 1920, Baroul Dolj se remarca printre celelalte barouri


din țară prin solidaritate și disciplină, prin inițiative și realizări în folosul
membrilor săi1.
În numai câțiva ani, sub Decanatul lui Dem. Stoenescu, Corpul Avocaților
doljeni și-a modernizat instituțiile și a căpătat o organizare financiară înfloritoare.
Înființarea Sindicatului Actelor de Notariat (1924) a dat rezultate
benefice, fiind până la suspendarea sa (1943), principala sursă de venituri a
Baroului.
Din banii strânși prin sindicat s-a cumpărat frumoasa vilă Themis și s-a
constituit bogata bibliotecă a Baroului, s-au plătit pensii și s-au acordat ajutoare
și subvenții.
Orașul Craiova a reprezentat un mediu propice pentru practicarea
avocaturii. Un străin – Paul Matter, președintele Curții de Casație din Franța –
care vizita Craiova în anul 1929, rămânea plăcut impresionat de cele văzute: „Tot
ceea ce poate da mai bun curtoazia cea mai delicată și fraternitatea națională cea
mai afectuoasă eu am întâlnit-o și primit-o la Craiova. Am găsit o elită
intelectuală de cea mai înaltă valoare; o populație activă, îndreptată spre progres;
un municipiu informat fără încetare vizavi de căutarea și realizarea de
îmbunătățiri suplimentare; un oraș în plină activitate, îndreptându-se spre cel mai
mare și cel mai nobil viitor”2.
În pragul deceniului al patrulea al secolului XX – potrivit datelor culese
de un specialist în administrație – Municipiul Craiova, cu o populație de 63.063
locuitori, era sediul a numeroase instituții: Curtea de Apel, Tribunalul Dolj,
Prefectura, Comandamentul Corpului I Armată, licee ș.a. Din punct de vedere
economic, orașul era considerat un mare centru comercial, având 2.132
întreprinderi, 10.046 clădiri și 14.746 gospodării3.
De asemenea, Județul Dolj se afla printre cele mai dezvoltate județe ale

1
Din punct de vedere numeric, Baroul Dolj se situa printre barourile mari – în afara Baroului de
Ilfov care cuprindea 77% din numărul total al avocaților din țară – alături de barourile din Iași,
Timișoara, Prahova ș.a. (Agenda și Anuarul Magistraturii și Baroului pe 1936, București,
Atelierele „Cartea Românească”, 1936, pp. 285-367); În 1934, erau înscriși în cele 66 de barouri
din România 12.000 de avocați (Revista „Gazeta Tribunalelor”, anul XIV, nr. 8-9 din 20
septembrie 1934, p. 1).
2
Șerban Pătrașcu, Congresul General al Avocaților din România, Craiova 1928, București, Editura
Universul Juridic, 2017, p. 11.
3
Gavril Ursu, Dicționar Enciclopedic Administrativ, Edițiunea I-a A-Z, completată, Cluj, Tipografia
„Cartea Românească”, f.a,p.192.
9
țării. Cu o suprafață de 6.538 km2 și o populație de 487.074 locuitori, cuprindea
5.084 întreprinderi comerciale și industriale, 105.072 clădiri și 106.588
gospodării. Pe lângă Craiova, capitala județului, se mai aflau în Dolj, orașe
precum: Băilești, Calafat, Plenița4.
În perioada interbelică, proiectele și programul administrațiilor locale
(liberale sau național-țărăniste) au vizat modernizarea orașului, alinierea lui la
standardele europene.
În 1928, primarul Em. Tătărescu demarase un program edilitar,
condiționat, ca în dese rânduri, de un buget insuficient. „Până la realizarea unui
mare împrumut pentru completarea și desăvârșirea tuturor lucrărilor edilitare ale
orașului – afirma Em. Tătărescu – suntem nevoiți să mergem și noi pentru
moment pe același drum”. Într-un interviu dat ziariștilor, edilul preciza în ce
consta acest program: „canalizare, apă, pavaje, luminatul public și particular,
parcul Bibescu, continuarea împroprietăririi demobilizaților, deschiderea de noi
grădini pe squarurile existente, cimitirele orașului, abatoarele municipale și băile
municipale, sistematizarea orașului și construirea palatului comunal și a teatrului
național”5.

Vedere aeriană a Craiovei - fotografie din anii 1930

4
Ibidem, p.232.
5
Ziarul „Dimineața” din 11 februarie 1928, p. 8.
10
Mai ales canalizarea orașului se anunța drept o prioritate, cetățenii fiind
puternic afectați: „Străzi complect înecate, cum sunt Cuza-Vodă, Știrbei-Vodă,
și altele care se știu, unde canalurile de-abia terminate se dovedesc insuficiente.
Pe acolo apele umplu străzile încât nu se poate circula pe ele. În Știrbei-Vodă, în
dreptul străzii Postelnicul-Fir, apele au fost atât de mari zilele trecute, încât
locuitorii de pe acea stradă n-au putut ieși din casă, spre a merge la serviciile și
afacerile lor zilnice”6.

Palatul Justiției din Craiova - carte poștală din 1923

Nu erau însă, singurele neajunsuri ale orașului. „Alinierea, sistematizarea,


estetica Craiovei suferă” – arata Blocul Cetățenesc Craiova, grupare alcătuită din
personalitățile locale, care dorea să imprime orașului „o viață modernă
europeană”7.
În centrul Craiovei „se permit construcții hâde”, în zona a doua se vedeau
„maghernițe în paiantă, ridicate la stradă”, iar „Bulevardul Carol I are pe tot
parcursul, pe stânga și pe dreapta, o înfățișare stranie. Se văd poduri cu fân, de
care stau proptite tradiționalele scări făcute din lemne de foc, garduri căzute și
maluri de pământ surpate pe maidane murdare”8.
În timpul primului primariat al lui Constantin Potârcă (1929-1931) s-au
efectuat numeroase lucrări de canalizare (Cartierul Tabaci, Calea Rahovei, str.

6
Ziarul „Craiova” din 15 februarie 1929, p. 3.
7
Ibidem: Gruparea, alcătuită în vederea alegerilor comunale din 7 aprilie 1929, cuprindea pe
lângă alte personalități (C.N.Popp, Dr.Ch.Laugier, C.D.Fortunescu), și pe avocații:
Dem.Stoenescu, Virgil Nicolaid, V. Gh. Sandulian, C.M.Ciocăzan, Iancu Constantinescu ș.a..
8
Ibidem.
11
Știrbei-Vodă, str. Regele Ioanițiu, Bulevardul Carol ș.a.), s-au pavat o serie de
străzi (Negrețu, Salvator, Craiovan, Târgului, Șoseaua Amaradia, Șoseaua
Ghercești, Bariera Caracal ș.a.), s-a consolidat și pavat rampa de la Gară, și s-au
construit primele poduri de beton armat în str. Viorelele și la Bucovăț.
Totodată, „administrația actuală a arătat o deosebită grijă pentru grădinile
și plantațiile orașului, aducând importante îmbunătățiri Parcului Bibescu, grădinii
Mihai Bravul și cu o minimă cheltuială de circa 200.000 lei, în centrul orașului,
grădina Unirii, atât de apreciată de cetățeni prin numeroasele dovezi de
mulțumire exprimate, precum și grădina Maria din strada Cazărmilor”9.
Pentru viitor, primarul își propunea: finalizarea lucrărilor de canalizare,
în sumă de 13 milioane lei și prelungirea canalelor de desecare a bălților din jurul
orașului; pavarea străzilor și trotuarelor, în special de la periferie; extinderea
rețelelor de apă și curent electric în cartierele mărginașe; reorganizarea
Serviciilor Primăriei (Salubritatea și Pompierii); întreținerea grădinilor și
plantațiilor orașului; întocmirea unui plan general de sistematizare „pentru ca
orașul nostru – capitală de regiune – să se dezvolte în viitor în mod armonic,
potrivit legilor moderne de urbanism”; elaborarea unor noi regulamente „pentru
ca pe viitor toate serviciile Comunei să funcționeze potrivit spiritului nou al
vremurilor și cerințelor actuale ale higienei”10.

Piața Nouă și Palatul Justiției din Craiova - carte poștală din 1925

9
Gospodăria Municipiului Craiova. Ce a fost? Ce trebuie să devină? Expunere făcută presei de D-
nul Const.Potârcă, Președintele Comisiunei Interimare, Craiova, Tipografia și Legătoria de Carte
a Liceului „Carol I”, f.a., pp. 24-25.
10
Ibidem, pp. 27-28.
12
Din păcate, criza economică mondială (1929-1933), ale cărei manifestări
s-au resimțit din plin în țara noastră, a dus la abandonarea treptată a lucrărilor și
proiectelor edilitare preconizate de municipalitatea craioveană.
În 1932, „grandiosul plan edilitar” al primarului Potârcă – după cum titra
pe prima pagină o gazetă locală – se baza tot pe un împrumut obținut din
străinătate și nu prevedea decât construirea unui teatru, a unei cazărmi pentru
pompieri și amenajarea unor piețe11.

Palatul de Justiție din Craiova - carte poștală din 1901

În aceste condiții, orașul își va păstra multă vreme de acum încolo


trăsăturile orientale. În același an, 1932, un craiovean, profesorul V. Turtureanu,
făcea Câteva constatări cu privire la gospodăria municipală: „Dar dacă arterele
municipale și centrul Craiovei lasă atât de mult de dorit sub raportul curățeniei,
municipiul nostru nu se prezintă cu mult mai bine și din punct de vedere estetic.
Porțiunea bulevardului Carol dintre gară și întretăierea lui cu strada Frații Golești,
și mai ales așa numitul rond, plantat cu flori, ar putea să facă și asupra străinului
o impresie plăcută. Din nenorocire această impresie nu este durabilă, căci imediat
ce ai ajuns la acea întretăiere, impresia se schimbă brusc în rău și ca prin farmec
te pomenești în plin Orient. În dreapta, o brutărie din acele specifice Craiovei, cu
cuptorul la stradă și cu o curte din care necontenit se scurge apă murdară. La
câțiva pași, un loc viran și neîngrădit în murdăriile căruia scormonesc câinii.
Mergând înainte, tot pe dreapta se pot vedea vreo trei case străvechi, ieșite din

11
Ziarul „Conștiința Națională” din 3 octombrie 1932, p. 1.
13
trotuar din care una e o adevărată dărâmătură. Cam peste drum de aceste vechituri
a căror origină s-ar putea confunda cu însuși întemeierea orașului, zărești o
construcție nouă nouță, datând numai de doi ani. Când o privești, rămâi încurcat
căci nu poți preciza ce reprezintă: casă, șopron sau grajd. Fereastra de la stradă,
un fel de vitrină orientală, ți-ar da de bănuit că este prăvălie, dar privind la
acoperișul țuguiat, oblic și neobișnuit pentru locuințe omenești, îți vine să admiți
una din celelalte două ipoteze. Exact cum ți se întâmplă când vezi căruțele
țiganilor nomazi, trase adeseori de un biet animal despre care nu știi, dacă e cal
sau mânzat. Mai pe urmă, am aflat că această clădire sui generis îndeplinește un
fel de cumul de funcțiuni, întrucât e locuință, prăvălie și ... vai, ce ironie! fabrică
de bomboane. S-a clădit acum doi ani și mă întreb cum s-a putut da autorizația
de a se construi un astfel de monstru pe o arteră de însemnătatea bulevardului
Carol I. Apropiindu-te de centru, ai crede că vei fi scutit de astfel de aspecte
rușinoase pentru capitala Olteniei, dar te-ai înșelat amarnic [...]. Când ai ajuns în
sfârșit aproape de palatul justiției și urci panta, deodată observi că nu mai ai loc
pe trotuar, o bună parte din el fiind ocupat de o casă scundă în stare de ruină. De
cel puțin 20 ani se găsește în aceeași stare. Fără să vrei, te oprești și te întrebi,
dacă în acel loc de pe bulevard, peste drum de palat, te găsești în fața unui
monument istoric, simbol al Craiovei, sau în fața unei mărturii a nepăsării și
indolenței noastre orientale, căci așa ceva nu se mai vede nici în cel mai oropsit
târg din nordul Moldovei.

Craiova - Prefectura Județului Dolj - carte poștală 1944

Dar surprize de acestea te pândesc în fiecare moment și nici nu ai timp să


te reculegi. Trecând prin fața palatului și înaintând prin Piața Nouă, deodată ești
14
izbit de barăcile prăvălii înșirate pe dreapta străzii Buzești, iar când ai ajuns la
grădina frumoasă din fața băncii Comerțului și vezi că, după atâtea decepții, ai
găsit în sfârșit, în centrul capitalei Olteniei, un colțișor occidental, constați
numaidecât cu regret că în Craiova o astfel de plăcere nu-ți este îngăduită. Nu ai
decât să privești la dreapta și vei vedea lăturile scurgându-se dintr-o stradelă ce
poartă, dacă nu mă înșel, numele: Regele Ferdinand. Iarăși, fără să vrei, începi să
te gândești la cele văzute în alte orașe, unele mai mici, altele nu cu mult mai mari
ca Craiova, ca: Sibiu, Timișoara, Arad, Cluj, Ploiești, Brăila, Cernăuți. Cu nici
unul din aceste orașe, luate așa la întâmplare, Craiova nici pe departe nu se poate
compara. Cernăuți, de exemplu, capitala unei provincii mai mici și mai sărace
decât Oltenia, este un oraș civilizat și europenesc, cu clădiri falnice, cu străzi
curate și ireproșabil pavate, străbătute de tramvaie electrice, pe când noi,
craiovenii, suntem siliți să străbatem distanțe mari, pe jos, pe rămășițe de trotuare,
trecând, în timpul iernii, prin gropi, băltoace și noroi, afară numai de cazul când
ai șansa să apuci unul din acele vehicule primitive și murdare numite taxicouri
ce circulă când vor și când vor. În astfel de condiții lamentabile și orice locuitor
al Craiovei, cu dragoste și tragere de inimă pentru acest oraș, ar fi fost pătruns de
mulțumire dacă domnul primar ar fi anunțat grabnice măsuri de îndreptare a
acestor neajunsuri”12.

Palatul Dinu Mihail din Craiova - carte poștală din 1911

Lipsa fondurilor a paralizat și activitatea administrației liberale condusă


de Constantin Negrescu, primar al Craiovei (1933-1937) și deputat de Dolj.

12
Ziarul „Presa” din 14 noiembrie 1932, p. 1.
15
În 1935, Negrescu constata „că un oraș de mărimea și de importanța
Craiovei nu-și mai poate irosi bugetul său de mizerie în expediente și cârpeli,
care se rup sau se aneantizează de la un an la altul, pe de o parte; iar pe de altă
parte, că nu se poate pune în sarcina unui buget anual sau unei singure generații
de contribuabili o operă edilitară de dimensiune și mai ales de durată”13. Cu alte
cuvinte, primăria renunța, cel puțin pentru moment, la proiectele edilitare de
amploare. Fiindcă bugetul nu permitea nici măcar efectuarea lucrărilor de
întreținere, municipalitatea preconiza contractarea unui împrumut în valoare de
30 milioane lei, necesar continuării asfaltării și refacerii străzilor și trotuarelor.
Oarecum surprinzător, în vremea celui de-al doilea război mondial, se înființează
la Craiova, pe 10 octombrie 1942, Serviciul public de transport în comun de
persoane, cu troleibuze și tramvaie, acționate de curent electric, provenite din
capturi de război. N-au circulat decât troleibuzele, tramvaiele fiind „în stare
deteriorată, necesitând reparații radicale”14.

Palatul Băncii Comerțului din Craiova - carte poștală din anii 1930

De altfel, în ciuda desfășurării războiului, generalul Dumitru B. Popescu,


primarul Craiovei (1942-1944), a dispus intensificarea eforturilor administrației
locale privind salubrizarea municipiului, repararea și pavarea străzilor, realizarea
unui plan de sistematizare.

13
Revista „Cravașa”, anul I, nr. 3 din 12 mai 1935, p. 11.
14
Șerban Pătrașcu, O încercare de modernizare a Craiovei din vremea celui de-al doilea război
mondial: Serviciul de tramvaie și troleibuze, în Revista „Historia Urbană”, tom XV, nr. 1-2/2007,
p. 254.
16
Teatrul Theodorini din Craiova – carte poștală circa 1900

Într-un raport înaintat superiorilor, primarul Craiovei prezenta situația


orașului din acei ani: „Din punct de vedere edilitar orașul Craiova, în majoritate,
a rămas în starea de orientalitate de odinioară cu multe lacune de urbanizare, ce
sunt imperios necesare a fi completate, mai ales când azi urbanizarea orașului
este cerută nu numai de individ dar de însăși întreaga colectivitate. Craiova în
starea sa actuală, reprezintă un vast conglomerat edilitar, cu edificii publice
împrăștiate și amestecate cu cele civile, după caz și împrejurare, fără nici un
ansamblu arhitectural, unde stilul s-a suprapus și amestecat, după bunul plac și
mai ales priceperea individuală a edililor Craiovei, cu clădiri a căror înălțime
destul de variată, trece la maximul admisibil de regulamentul edilitar, la clădiri
meschine, de la palate în ruine, în totalitatea ansamblului dând impresia unui oraș
oriental în refacere. Lipsa, la momentul oportun, a planului edilitar de ansamblu
a îngăduit ca și străzile să ia naștere după împrejurare, din care pricină azi străzile
sunt strâmbe, întortocheate, înguste și în parcursul lor cu obstacole edilitare și
circulatorii cu foarte variate lărgimi, cu pavaje amestecate, împestrițate, dând
aspectul unui mozaic rustic. Lipsa de centre bine definite, ca: centre comerciale,
administrative, culturale, industriale etc. au înlesnit și mai mult crearea acestui
conglomerat edilitar. Lipsa unui program edilitar periferic, a unui plan de
urbanizare a cartierelor mărginașe, au înlesnit și mai mult la edificarea în gen
oriental al acestor periferii, care pentru un oraș cu pretenții de occidentalizare,
nici nu ar fi trebuit să existe. Lipsa programului și planului edilitar periferic a
îngăduit dezvoltarea irațională a orașului, ajungând la contopirea lui cu comunele
vecine, transformându-le în suburbane, prin aceasta îngreunând enorm aplicarea

17
programului edilitar al metropolei, prin mărirea suprafeței orașului, fără a mări și
densitatea populației, în consecință micșorarea veniturilor comunale, față de
sarcini.”15

Muzeul„Aman” din Craiova – carte poștală din anii 1920

Pentru înlăturarea neajunsurilor și în vederea modernizării, Planul de


activitate al Primăriei Municipiului Craiova pe exercițiul 1944/1945, prevedea
întocmirea unui program general edilitar, pe termen lung, având ca model orașele
occidentalizate și sistematizate, deoarece, considerau autoritățile: „Craiovei, ca
oraș cu un trecut glorios istoric, cu populația destul de numeroasă și cu
perspective de mărire rapidă ca centru geografic atât al județului, cât și al întregii
regiuni, i se cuvine ca acum mai mult ca oricând, să se purceadă la o renaștere
edilitară, de urbanizare și occidentalizare.”16
Mersul tot mai nefavorabil al războiului, dar mai ales, bombardamentele
aeriene vor pune capăt proiectelor ambițioase de dezvoltare a Craiovei.
Trecutul Craiovei a fost strâns legat de existența Baroului doljean. Pentru
istoria Craiovei din perioada 1865-1948, Baroul Dolj nu a reprezentat doar o
instituție cu tradiție, ca atâtea altele din oraș.
Prin aportul important dat vieții publice craiovene, el a constituit pivotul
transformărilor sociale, economice și culturale.

15
Idem, Măsuri de apărare pasivă la Craiova în preajma bombardamentelor aeriene din anul
1944, în Revista „Arhivele Olteniei”, nr. 30/2016, pp. 135-136.
16
Ibidem, p. 136.
18
Strada Unirii din Craiova – carte poștală din anii 1910

Într-o altă lucrare17, am subliniat această contribuție, iar recent, cercetarea


întreprinsă în Arhiva Baroului Dolj, confirmă, o dată în plus, cele afirmate18. Pentru
administrația locală, dar și pentru cea județeană, Baroul Dolj a însemnat o adevărată
pepinieră de cadre. Începând cu Gheorghe Chițu, primul edil al Craiovei, și
terminând cu Dumitru Colan, ultimul primar înaintea instaurării depline a regimului
comunist, peste 20 de avocați au ocupat fotoliul de primar al orașului.

Strada Unirii din Craiova – carte poștală din anii 1940


17
Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957), Ediție îngrijită de dr.Șerban Pătrașcu,
București, Editura Universul Juridic, 2015, pp. 26-27.
18
Cercetarea efectuată până acum, relevă existența unui număr impresionant de avocați din
Baroul Dolj, ajunși primari ai Craiovei. La solicitarea Decanului Baroului Dolj, Lucian Bernd
Săuleanu, am întocmit o listă a acestora care cuprinde 22 de nume.
19
În munca lor, au avut drept colaboratori zeci si sute de colegi avocați, care
au deținut funcții importante: ajutori de primar, secretari generali ai primăriei,
directori ai regiilor sau serviciilor orășenești, inspectori ai Siguranței, chestori și
comisari de poliție, prefecți și subprefecți ai județului Dolj, președinți ai
Consiliului Județean ș.a. – proveniți cu toții din rândul Baroului doljean.

Strada Lipscani din Craiova – carte poștală din 1942

Competenți și buni cunoscători ai legilor, acești oameni au alcătuit


structura unei administrații capabile să înfăptuiască dezvoltarea și modernizarea
orașului, aspirații deseori înfrânate din lipsa fondurilor.

Strada Buzești din Craiova – carte poștală din anii 1930


20
Cu același succes și-au pus amprenta asupra mediului social și cultural.
Beneficiari ai unei educații și pregătiri temeinice, cu o cultură vastă,
avocații Baroului au reprezentat, alături de profesori, intelectualitatea craioveană.
Avocați și decani precum Dem. D. Stoenescu, I.B. Georgescu, N. Popilian
– înființează societăți și reviste culturale, și sunt nelipsiți de la evenimente,
conferințe și dezbateri. Totodată, avocații au fost primii cercetători neobosiți și
pasionați ai trecutului Craiovei. G. Mil. Demetrescu publică studii și cărți
valoroase; Dem. Stoenescu pătrunde în arhivele din țară și în bibliotecile din
străinătate, în căutare de documente și informații privind istoria orașului.

Parcul Bibescu din Craiova – carte poștală din 1908


N. Iovipale, Gh. Constantinescu-Jiu și Ștefan Boțoiu își asumă rolul de
îndrumători ai opiniei publice, întemeind ori colaborând la diverse publicații și
ziare locale.

21
Revista„Rodul” – redactor Revista„Freamătul” – redactor
av.I.B.Georgescu av.I.B.Georgescu

Alin Burlănescu, Iancu Constantinescu, N.Iliescu, se remarcă ca poeți și


prozatori talentați. Alții conduc instituții de cultură, ca Teatrul Național și
Filarmonica.
În timpul liber, Mihail Puțureanu, secretarul și bibliotecarul Baroului,
studiază muzica la Conservatorul Cornetti, scrie articole politice și literare, face
traduceri, și este o prezență constantă la reuniunile culturale și științifice.

22
Revista „Justiția din Craiova” – Revista„Pagini Juridice” – îngrijită
director av, Mitiță Dem. de Dem.Stoenescu și I.B.Georgescu
Constantinescu

Astfel de oameni, talentați, energici și ambițioși, nu puteau sta deoparte


de viața politică. Indiferent de partidul politic la care au aderat, cu toții au avut o
cauză comună: progresul României.
De-a lungul timpului, un număr impresionant de avocați, membri ai
Baroului Dolj, au fost aleși în Parlament (deputați, senatori, președinți și
vicepreședinți ai celor două Camere): Ulysse Boldescu, C.M.Ciocăzan, N.Guran,
Mihail Chintescu, N. Fortunescu, N.Popilian, Dem. Stoenescu, N.Economu,
I.B.Georgescu, I.F.Popescu, Emanoil Quinezu, M.Măldărescu, Al. Nicolaid etc.;
iar alții au făcut parte din echipele guvernamentale: Gh. Chițu, Anastase Stolojan,
Virgil Potârcă.
Nu în ultimul rând, trebuie remarcată generozitatea Baroului Dolj, care s-
a manifestat prin acordarea de burse elevilor și studenților săraci, prin ajutoarele
date diverselor societăți culturale sau de binefacere, sau prin subvenționarea
revistelor culturale și juridice din Craiova.

23
Revista „Democrația Olteană” – Revista„Năzuința” – fondator
prim-redactor Dem. D.Stoenescu av.I.B.Georgescu

Revista„Gazeta Craiovei” – redactori av. I.Peruianu și av.N.P.Guran

24
II. VIAȚA ȘI ACTIVITATEA DECANULUI
DEM. STOENESCU (1928-1934)

Demetru D.Stoenescu s-a născut pe 21 octombrie 1881 în orașul Slatina,


fiind unul dintre cei trei copii ai căpitanului Dimitrie Stoenescu19 și ai Mariei,
născută Ștefu.
Înscris la Liceul „Carol I” din Craiova, Dem.D.Stoenescu primește o
educație temeinică și se remarcă drept un elev conștiincio 20 Absolvent al
promoției21 1898-1899, după luarea bacalaureatului, urmează cursurile Facultății
de Drept din București.
În 1901, participă alături de alți 300 de studenți români, la excursia în
Grecia, organizată de prof. univ. Gr. G. Tocilescu. La întoarcere, impresionat de
cele văzute, va publica lucrarea Excursiune în Grecia22.
În 1903, Stoenescu și-a susținut teza de licență Instituția jurătorilor23, în
fața unei Comisii examinatoare formată din: C.G. Dissescu-președinte și
conducătorul tezei, N.Crătunescu, Decanul Facultății de Drept, V.Urseanu, I.
Tanoviceanu, N.Basilescu - membri, și A.D.Mincu - secretar.
În același an, îl găsim, pentru puțin timp, printre avocații Baroului Olt.
Din martie 1904 și până în ianuarie 1905,lucrează ca magistrat la judecătoria de
Ocol Podgoria (Muscel) și la Tribunalul Muscel24.
În 1905, intră în avocatură, înscriindu-se în Baroul Dolj, unde se va
impune ca un element de valoare, și mai ales ca un lider reformator. Ales
consilier 25 al Baroului Dolj sub decanatele lui N.P.Guran (1911-1913) și

19
Dimitrie Stoenescu (1838-1898), militar de carieră. Născut în Craiova, fiul lui Ioan și Maria
Stoenescu. S-a căsătorit cu Maria Ștefu în anul 1876 (Colecție Particulară: Procesul-verbal nr.44
din 20 ianuarie 1876 întocmit de ofițerul Stării Civile al Urbei Craiova). A avut trei copii: pe
avocatul Dem.D.Stoenescu, pe maiorul Cristian Stoenescu și pe Lucia, căsătorită Mehtupciu.
20
În anul școlar 1894-1895, cu media 7.52, era clasificat al 12-lea dintre cei 62 de colegi (Anuarul
Liceului „Carol I” din Craiova, Craiova, „Samitca”, 1895,p.31).
21
Aniversarea a 25 de ani de la Absolvirea Liceului Carol I din Craiova a promoției 1898-1899,
pliant aniversar, Craiova, 22 iunie 1924.
22
Dem D.Stoenescu, Excursiune în Grecia făcută de studenții universitari români în 1901,
Craiova, „Samitca”, 1901.
23
Dem D.Stoenescu, Instituția jurătorilor-studiu istorico-juridic, lucrare prezentată ca teză
pentru licență, Craiova, Tipografia N.I.Macavei,1903. Lucrarea este dedicată unchiului său,
C.D.Ștefu.
24
P.Ghiăcioiu,Anuarul Baroului pe anul 1905, Craiova, „Samitca”,1905, p.65.
25
G.Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928, Craiova, Tiparul „Prietenii
științei”,1928, pp.301-302;Pe măsura trecerii timpului, poziția i s-a consolidat.La alegerile
25
N.B.Rioșanu (1913-1915), Dem.D.Stoenescu va câștiga alegerile pentru Decan
din 12 iunie 1921. De la această dată și până la moartea sa în 1934, a fost reales
consecutiv în funcția de Decan al Baroului Dolj (1921,1923,1926,1929,1932).

Coperta cărții „Excursiune în Coperta cărții „Instituția


Grecia” de Dem.Stoenescu Jurătorilor” de Dem.Stoenescu

În martie 1923 și în mai 1926, a fost desemnat să reprezinte Baroul Dolj


în Consiliul General al Uniunii Avocaților, iar din 1926 și până la sfârșitul vieții,
a fost ales membru în Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților.
Sub conducerea Decanului Stoenescu, Baroul Dolj a cunoscut o perioadă
de prosperitate și de strălucire nemaiîntâlnită până atunci. Înființarea Sindicatului
Actelor de Notariat –primul de acest gen din țară-a adus beneficii membrilor săi,
prin alimentarea Casei de Pensii și Ajutor, și prin realizarea unor investiții, dintre
care Biblioteca Baroului și Vila Themis sunt vizibile și astăzi.

pentru Decan din 7 iulie 1929, Dem.Stoenescu a fost votat de 115 din cei 134 de avocați care au
participat la scrutin, în vreme ce contracandidații săi, C.Negri și Șt.Boțoiu, au primit câte 1 vot
fiecare; iar la alegerile din 18 septembrie 1932, deși nu s-a putut prezenta, fiind bolnav,
Stoenescu a obținut 106 voturi din cele 120 de voturi exprimate (Arhiva Baroului Dolj,Dosar
57/1929 și Dosarul 70/1932).
26
Dem.Stoenescu, Decanul Baroului Dolj (1921-1934) – fotografie din anii 1930

Pas cu pas, prin activitatea desfășurată, Dem.Stoenescu a ridicat prestigiul


Baroului Dolj la rangul barourilor fruntașe din țară. O energie și o putere de
muncă ieșite din comun, au caracterizat existența acestui Decan.Minuțios, cu
aceeași seriozitate se ocupa personal atât de detalii, cât și de lucrurile
importante.Dovadă stau miile de acte oficiale, însemnările și notele păstrate în
Arhiva Baroului Dolj.
Om de o cultură juridică vastă, Dem.Stoenescu a înființat 26 și a
colaborat27 la reviste de specialitate, a coordonat colecții de cărți juridice28, și și-

26
A înființat Revista de Drept„Pagini Juridice”(1907-1916).
27
Colaborator al revistelor„Noua Revistă Olteană”(1903-1904), „Cercul Juridic”(1913), „Cronica
Craiovei”(1919), „Democrația Olteană”(1919).
28
Inițiator și coordonator al Colecției„Biblioteca Juridică”(1919-1925) despre care afirma:„Am
publicat în această Bibliotecă diverse studii și articole, până azi 23.01.1925, 15 lucrări, variate și
interesante.Fiecare autor mi-a donat lucrarea fără nici o plată.Citațiuni s-au făcut în toate
revistele, fiind mult lăudată. M-a costat publicarea ei bani mulți,și...nu i-am scos, dar persist să
continui.Am și câțiva abonați, care și-au plătit micul cost.De la Librării, prea puțin: semn că nu
se citește la noi, acum, literatură juridică”.Iată titlurile lucrărilor:nr.1- Eugen Stătescu, Consiliul
legislativ;nr.2- Mihail D.Korne, Efectul divergenței în corecțional;nr.3 -C.Hamangiu,Proprietatea
intelectuală.Dreptul de autor;nr.4- Artur Gorovei,Istoria unei Epitropii;nr.5- R.P.Voinescu,Natura
contractelor de închiriere făcute de un comerciant pentru trebuințele sale comerciale;nr.6-
Teodor T.Burada,Condica șireților ;nr.7- Petru Missir,Dreptul de moștenire al copilului natural la
averea mamei sale;nr.8- Mihail Drăgănescu, Reabilitarea condamnaților;nr.9-Florin
Sion,Considerațiuni asupra Constituției bolșevice;nr.10-Dem.D.Stoenescu-Instituția
27
a adus contribuția la istoria și problemele dreptului românesc prin publicarea unor
lucrări valoroase. Dintre acestea amintim: Legiuirea Caragea(1905), Legea
asupra drepturilor proprietarilor (1908-ediția I-a;1915-ediția a II-a,revăzută și
completată), Observațiuni la Legea pentru vânzarea și fabricarea lumânărilor
de ceară (1911),Dreptul mamei la succesiunea fiului ei în concurență cu frații și
soția văduvă-art.648 și 673 cod.civi l(1916), Jurnalul de admitere în principiu a
acțiunei de partaj are caracterul unei hotărâri definitive fiind susceptibil de apel
(1914), Partea judecată în lipsă se poate folosi și de calea opoziției și de a
apelului.Calculul termenului de apel și forma comunicării hotărârii pronunțată
în lipsă (1915), Cui aparțin drepturile de a declara război și de a încheia tratate
de pace (1918),Un proect vechi de Constituție întocmit de Emanuel Kinezu la
1857 (1920), Criza Economică în Barou și soluționarea ei prin Sindicatele
Profesionale (1927).
În 1927, în colaborare cu av.Petre Alex.Măinescu, a publicat Legea de
expropriere pentru cauză de utilitate publică, prefațată de C.Hamangiu - lucrare
premiată de Academia Română.

Coperta broșurii „Criza Economică în Barou…” de Dem.Stoenescu

jurătorilor;nr.11-Corneliu Botez,Evoluția dreptului în legislația germană,în comparație cu cea


română și cu ideea de drept în general.Contribuțiune la reforma codului nostru civil ;nr.12- Virgil
M.Gabrielescu,Consiliul legislativ permanent; nr.13- Ion Giurculescu,Trebuie să menținem
Curțile cu jurați ?; nr.14- Andrei Rădulescu,Doi praviliști români;nr.15- E.C.Decusară,Reformarea
legislațiunii noastre penale: codul penal.
28
Preocupările științifice ale Decanului Stoenescu s-au îndreptat și spre
descoperirea și cercetarea trecutului orașului Craiova.În deplasările întreprinse în
țară și în străinătate, nu rata prilejul de a căuta în biblioteci ori chiar în arhive,
informații privind istoria Craiovei, pe care le publica apoi, în revista„Arhivele
Olteniei”29.
Ne-a rămas de la Dem.Stoenescu, în manuscris, și o Bibliografie a
ziarelor și revistelor vechi craiovene30 - rod al unei cercetări îndelungate.
Animat de dorința de a sprijini și răspândi cultura în rândul maselor, a
acordat, an de an, în numele Baroului Dolj, numeroase subvenții asociațiilor
studențești din Dolj, societăților filantropice și culturale, muzeelor și
bibliotecilor, nu numai din Craiova ( de ex. Biblioteca Facultății de Drept din
București), revistelor culturale și juridice (Arhivele Olteniei, Justiția Olteniei).
N-au lipsit bursele și ajutoarele date elevilor săraci, cărora, în unele cazuri li se
plăteau taxele școlare.
În calitate de membru fondator, de secretar, iar după moartea Dr.Laugier, de
președinte al Societății„Prietenii Științei(1930-1934), a militat pentru construirea
unui Palat Cultural la Craiova, care urma să adăpostească toate instituțiile de cultură
din oraș. De asemenea, a contribuit cu o sumă însemnată de bani la cumpărarea
Tipografiei„Prietenii Științei”- unde au apărut lucrări interesante, precum cartea lui
G.Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928.
Grație însușirilor sale, Stoenescu s-a făcut remarcat în societatea
interbelică craioveană. Iată cum îl percepeau contemporanii:
„Dacă nu-l veți găsi la Palatul de Justiție, căutați-l la un cinematograf. Dacă nu e
nici la cinematograf, abateți-vă pe la „Prietenii Științei” sau pe la „Cercul
feminist”. Nu l-ați găsit?!...Atunci e, cu siguranță, la o conferință, sau la o
expoziție de pictură.Nu e nicăieri!...Uitasem: trebuie să fie la teatru, la premieră.
… Nu mai știu nici eu! Dați fuga la Prefectura poliției și întrebați pe bunul lui
prieten: Raliu Georman.
Când veți da de dânsul nu vă intimidați: îl veți găsi înconjurat de un grup
compact de prieteni, ca o bunică iubitoare în mijlocul puzderiei de nepoți. Vă va

29
În Arhivele Olteniei a publicat documente,articole și comunicări: Testamentul defunctului
Const.Dima Popovici;Testamentul defunctului Ștefan Romanescu;Testamentul defuncților
Alexandru și Aristia Aman;Testamentul defunctei Sofia Caneciu;Cuza Vodă la Craiova;Balta
Craioviței;Craiova în 1900;Craiova în prima zi a ocupației:21 noiembrie 1916;Artista Aglae
Pruteanu din Iași despre craioveni;Cetatea Craiovei;Din lucrările lui August Pessiacov;Un istoric al
orașului;Craiova în 1818;Cei dintâi avocați din Craiova;Emanoil Kinezu;Biserica Sf.
Dumitru;Francmasonii la Craiova în 1887-1888;Gheorge Chițu, poet;Mormântul poetului Vasile
Cârlova la Craiova;Poetul Nicoleanu în Craiova în 1859;Societatea„Prietenii Științei”.Dare de seamă
pe anul 1926;Teatrul în Craiova între anii 1866-1869;Bustul lui Ion Maiorescu;În chestiunea
monumentului Ec.Teodoroiu;Biblioteca din Palatul Justiției;Ziarul „Carpați”;O revistă literară în
Craiova în 1889;O societate de sinucigași(Justin Constantinescu,Florea Firan, Tudor Nedelcea,
Arhivele Olteniei 1922-1943.Bibliografie,București,Editura Științifică și Enciclopedică, 1983).
30
Aflată într-o Colecție Particulară.
29
zâmbi cu blândețe, vă va întinde o mână plină și moale, de catifea. Veți face o
glumă -Mitu Stoenescu vă va surâde!
Îi veți cere un sfat- vi-l va da din toată inima!Vreun gir?îl aveți.O
consultație gratuită, prietenească? - cea mai bună, cea mai sinceră și cea mai
gratuită cu putință, oricând și oriunde…
Propuneți-i să ia parte la o reuniune literară, științifică, artistică, etc.: vă va
da ora și va fi, la timpul hotărât, printre cei dintâi.
Mitu Stoenescu e oricând gata să ia parte la o acțiune dezinteresată și să se
înhame la lucru, fără fasoane și fără reticențe.
Așa e în toate și în tot[…].
Căci Mitu Stoenescu are toate slăbiciunile: e idealist iremediabil, e prieten
credincios, e un amant al acțiunilor dezinteresate și cel mai dezinteresat și cel mai
extatic admirator al femeilor”31.

Coperta cărții „Un proect vechi de Constituție…” de Dem.Stoenescu

31
Revista„Cravașa”, anul I, nr.2-3 din 1 aprilie 1923, p.2.
30
Atras de tânăr de ideile liberale, Dem.Stoenescu a fost unul dintre
membrii marcanți ai organizației doljene a Partidului Național Liberal. La
încheierea primului război mondial s-a aflat printre cei aleși de către Adunarea
Generală a liberalilor doljeni, în Comitetul32de conducere (3 decembrie 1918),
contribuind la reorganizarea partidului și la elaborarea Statutului33. L-a susținut
la șefia partidului pe C. Neamțu, directorul Băncii Comerțului din localitate,
împreună cu care a editat revista de orientare liberală„Democrația Olteană”.
În primul număr al revistei, Dem. Stoenescu publica articolul Noul
program al Partidului Național-Liberal, în care afirma: „Studiindu-se cu
deosebită atențiune, adevăratele interese ale țării și ale neamului înainte de
interesele personale, care formează condițiile însăși de viață ale României Mari,
s-a alcătuit din ideile superioare și cu totul înaintate, cel mai frumos program de
partid, lămurit și clar, cum nici unul din vechile și din noile partide nu-l au”34.
Între anii 1919-1925, a fost deputat în Parlament din partea P.N.L.,
participând la întocmirea, dezbaterea și votarea Legii Avocaților din 192335. În
curând, din cauza stilului autoritar de conducere al președintelui C.Neamțu, un
grup de liberali doljeni, printre care se găsea și Dem. Stoenescu, s-a revoltat
împotriva acestuia, încercând să-l demită.
Manifestul Partidului Național din Dolj36 îl acuza pe C. Neamțu: „de a fi
încercat să ne izoleze de conducătorii și directivele generale ale Partidului, cu
scopul vădit de a ne suprima orice personalitate și de a ne împiedica să fim de
folos intereselor publice; de a fi instituit în orașul și județul nostru un regim de
excepție, proscriind adevăratul cult al „IDEEI LIBERALE”, pentru a ridica în
inima Olteniei „CULTUL PROPRIEI SALE PERSOANE”; de a fi prigonit și
alungat rând pe rând toate elementele intelectuale și cu suflet ale Partidului, spre
a se înconjura de creaturi slugarnice, recrutate în majoritate dintre membrii
familiei sale” ș.a.
După eșecul încercării de înlăturare a lui C.Neamțu, Dem.Stoenescu s-a
retras din P.N.L. și, câțiva ani, n-a mai făcut niciun fel de politică.
În 1928, a înființat –alături de alte personalități craiovene (C.N.Pop,

32
Din Comitet mai făceau parte și avocații: N.Boboc, Gh.Florescu-Craiova,Raliu Georman, Ion
Mitescu, M.Șt.Policrat, N.Viișoreanu, Mircea Aurel.
33
Statutul Clubului Național-Liberal din Dolj,Craiova,Editura„Ramuri”,1918.
34
Revista„Democrația Olteană”,anul I,nr.1 din 15 martie 1919, pp.2-3.
35
Dem.Stoenescu nota în însemnările sale:„Legea avocaților a fost refăcută, în întregime, în
Congresul de la București, din 1921, la care am luat și eu parte activă. În parlamentul din 1922-
1923, a fost adusă, cu mici modificări de către ministrul justiției Ioan Th.Florescu. Câteva articole
au fost modificate și altele introduse de mine, în ședințele Camerei. S-a promulgat legea în
februarie 1923.Prin ea s-a creat, în București, un organ nou: Uniunea Avocaților din România”
(Însemnări din anul 1925 aflate într-o Colecție Particulară).
36
Manifestul era semnat de Comitetul de organizare al P.N.L. - Dolj: C.M.Ciocazan,
Dem.Stoenescu, Athanasie N.Gancea, Șt.G.Boțoiu,Gh.Florescu-Craiova,Dr.D.Ștefănescu,
I.Oprescu, G.I.Stăncescu, G.Grigorescu, N.Nicolaescu (Colecție Particulară).
31
C.D.Fortunescu, Dr.Charles Laugier, General V.Mihăescu)- Blocul Cetățenesc
Craiova „în dorința de a îndepărta politica de partid din gospodăria comunală” și
pentru ca„interesele mari și vitale ale orașului să fie cârmuite de cetățeni
destoinici”. Noua organizație hotărâse ca la viitoarele alegeri din Craiova să
prezinte„o listă comunală cetățenească, compusă din persoane însuflețite de
dorința de a lucra cu devotament pentru binele obștesc, și care cunosc și iubesc
orașul, fiind legați sufletește de Craiova”37.
Pe 29 iunie 1930, cu ocazia sărbătoririi de către Primăria Craiova a suirii
pe tron a regelui Carol II, Dem.Stoenescu a salutat, în numele Baroului Dolj,
Restaurația: „Corpul avocaților din județul Dolj a privit cu însuflețită bucurie și
nețărmurită dragoste, revenirea în țară, din dureroasa pribegie a M.S., în mijlocul
poporului român și a luat parte cu mult entuziasm la restaurarea Dinastiei în
drepturile Ei, prin ocuparea Scaunului Domnesc, ce I se cuvenea. Prin acest act
s-a consolidat ideea Regalității, adânc înrădăcinată în popor. Cu o justă apreciere
a crudelor realități și cu o dorință nestrămutată de îndreptare, trebuie să
constatăm, că după atâția ani de la terminarea războiului dezrobitor al fraților,
țara deși sporită, ca populație și suprafață, se găsește totuși într-o stare
îngrijorătoare. Speranța noastră, a tuturor, acuma este numai în El, El omul nou,
El Regele nou, așteptat de toată lumea și mai ales de intelectuali, ca să conducă
cu dreptate și înțelepciune destinele Neamului Românesc”38.

Tabloul avocaților din Baroul Dolj pe anul 1934

37
Programul Blocului Cetățenesc Craiova datat 25 decembrie 1928 (Colecție Particulară).
38
Revista„Justiția Olteniei”, anul XI, nr.10-11 din 15 iunie-1 iulie 1930,pp.71-72.
32
În același an, a reintrat în politică, înscriindu-se în formațiunea liberală
procarlistă, înființată de Gheorghe Brătianu, iar în luna august 1930, în calitate
de vicepreședinte al filialei doljene, a organizat la Craiova primul Congres al
partidului.
Deși , la alegerile generale din 1931, se afla pe poziția a doua pe listele
electorale ale partidului pentru Camera Deputaților, după arhitectul
G.M.Cantacuzino, și urmat de C.S.Nicolăescu-Plopșor, Dem.Stoenescu n-a
reușit să intre în Parlament39.
În perioada următoare, din cauza sănătății tot mai șubrede, și-a redus
activitatea politică,însă până la sfârșitul vieții a crezut în principiile și ideile
liberale.
Primele semne ale bolii au apărut în toamna anului 1929, când, din motive
de sănătate, n-a putut participa la ședințele Comisiei Permanente din care făcea
parte40.Un an mai târziu, suferea o operație41, iar în 1931, după întoarcerea de la
Congresul de la Iași, se îmbolnăvea grav.
În luna decembrie 1932, simțindu-se tot mai rău, îl chema la domiciliu pe
Președintele Tribunalului Dolj, secția a III-a, Al.Hagi Gheorghe 42 , pentru
autentificarea actelor sale de vânzare și de donație către Baroul Dolj.
Prin Actul de vânzare din 9 decembrie 1932, Dem. Stoenescu vindea
Baroului Dolj „imobilul meu din orașul Craiova str.Gheorghe Chițu No.6, teren
și clădire” pentru prețul de 300.000 lei. „Făcând această vânzare-afirma
Stoenescu-declar însă că îmi rezerv dreptul de a locui tot timpul cât voi fi în viață,
atât eu cât și mama mea D-na Maria Stoenescu, parterul imobilului astfel cum îl
locuiesc, fără nici o împiedicare din partea nimănui, rămânând ca încăperile de
la etaj să fie utilizate de Baroul avocaților chiar de la facerea acestui act, fie
instalând sau organizând un muzeu al baroului, fie întrebuințându-l pentru Cercul
Avocaților, scop și dorință pentru care în primul rând am ținut ca acest imobil să
treacă în proprietatea Baroului avocaților din Dolj, astfel după cum am și propus
prin cererea mea de cumpărare adresată Baroului”43.
Actul de donație stipula: „Subsemnatul Dem.D.Stoenescu, avocat din
Craiova str.Gh.Chițu Nr.6, dorind a da o mai mare atențiune din partea mea

39
Ziarul„Nădejdea”, anul I , nr.7 din 2 iunie 1931, pp.1-2.
40
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 32/1929: Telegrama Decanului Stoenescu din 2 noiembrie 1929
către Uniunea Avocaților.
41
Idem, Dosarul 38/1930: Telegrama Decanului Stoenescu către Președintele Uniunii
Avocaților(nr.887 din 11 noiembrie 1930).
42
Idem, Dosarul 23/1943: „Ne-am transportat în acest oraș-arată Hagi Gheorghe- Craiova,
str.Gheorghe Chițu Nr.6, unde am găsit aci prezinte pe dl.Dem.D.Stoenescu avocat din Craiova
pe care l-am găsit într-adevăr bolnav, astfel cum explică dl.Dr.Mayer în certificatul său medical
Nr.409/932. Tot aci am găsit prezinte și pe dumnealor Emil Sgoanță avocat, în calitate de Vice
Decan al Baroului Dolj și G.Dem.Miulescu, avocat din Craiova, toți cunoscuți nouă personal,
cerând părțile a se autentifica acest act de donație depus în dublu exemplar...”.
43
Ibidem: Actul de vânzare din 9 decembrie 1932.
33
pentru interesele generale ale Baroului Dolj, căruia ca membru și Decan îi aparțin
de aproape 30 de ani, pe de o parte, iar pe de altă parte, dorința mea veche fiind
aceea ca în casa în care am trăit și exercitat profesia de avocat atâta timp și pe
care acuma am trecut-o în proprietatea Baroului Dolj, să se înființeze în viitor un
muzeu al avocaților de la Dolj - dorință consfințită și prin testamentul meu din
anul 1926 - am hotărât să fac donație chiar de acuma Baroului Avocaților din
Dolj toate tablourile mele de artă oricâte vor fi, pictură, sculptură, diverse
bibelouri, vase, etc. aflate în cele două birouri de avocat din locuința mea. De
asemenea întreaga mea bibliotecă compusă din cărți de drept, de știință, literatură
etc.cum și întregul mobilier necesar pentru păstrarea acestei biblioteci și biroul
de avocatură, toate acestea aflate în același imobil din Craiova str.Gh.Chițu No.6
- donațiune de care baroul Dolj se va folosi ca exclusiv proprietar chiar de acuma
de va vroi, sau atunci când se va organiza Muzeul Avocaților în etajul de sus al
imobilului ce i-am vândut și complectarea bibliotecii Baroului. Doresc ca aceste
obiecte să nu fie înstrăinate, urmând ca ele să fie primele care vor împodobi
Muzeul Baroului nostru”44.
Nerespectarea dorinței lui Stoenescu de a se înființa un Muzeu al
avocaților, a generat un proces îndelungat între Baroul Dolj și succesorii lui
Stoenescu, aceștia din urmă solicitând anularea actului de vânzare45.
Dem.Stoenescu și-a petrecut cel din urmă an al vieții prin spitalele din
București, în căutarea sănătății, iar în vară, a fost pentru ultima dată la tratament,
la Vila Themis din stațiunea Călimănești.
Conducerea Baroului a fost încredințată Prodecanului Emil Sgoanță, care
a primit delegație de Decan, conducerea administrativă a Cancelariei Baroului a
trecut în seama consilierului G.Dem. Miulescu, și„pentru toate chestiunile, care
sunt în legătură cu bugetul” a fost însărcinat consilierul A.Zeuleanu46.
Îngrijorați de starea de sănătate a Decanului lor, un număr de 118 avocați

44
Ibidem: Actul de Donație din 9 decembrie 1932; În ședința din 8 decembrie 1932, Consiliul
Baroului Dolj acceptă donația care„onorează pe acela care a muncit îndeosebi în ultimul timp
pentru organizarea și ridicarea prestigiului acestui Barou”( Idem, Dosarul 124/1932: Procesul
verbal al ședinței Consiliului Baroului Dolj).
45
Idem, Dosarul 23/1943; Soarta imobilului a fost următoarea: în 1936, cu banii strânși de pe
urma Balului Avocaților, casa a fost zugrăvită, reparată și curățată; în 14 ianuarie 1937, după
moartea mamei lui Stoenescu, Baroul Dolj a devenit deplin proprietar; între anii 1937-1939 aici
a funcționat Cercul Avocaților, iar,apoi, imobilul a fost închiriat;în 20 iulie 1940, imobilul a fost
vândut pentru suma de 1.100.000 lei. În 1943, văduva fratelui lui Stoenescu și cele două fiice ale
sale au cerut instanței anularea actelor de vânzare„hotărând astfel ca imobilul din Craiova,
str.Gheorghe Chițu No.6, care face obiectul celor două acte, să treacă în patrimoniul succesorilor
defunctului Mitu Stoenescu, liber de orice sarcini, obligând în acest sens pe pârâta Maricel
N.Foișoreanu, actual posesoare, să-l delase în plina noastră proprietate și posesiune”.În 1948,
procesul încă se judeca.
46
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 39/1934: Decizia Decanatului Baroului Dolj nr.14 din 19
februarie 1934. Pe 26 iulie 1934, G.Dem.Miulescu a primit delegație de Decan, pe perioada
efectuării concediului de odihnă de către Emil Sgoanță.
34
și stagiari din Baroul Dolj, s-au adresat Prodecanului și Consiliului, cu
următoarea solicitare:
„ Subsemnații avocați, fiind siguri că exprimăm dorința întregului barou,
vă rugăm să binevoiți a da cuvenita aprobare pentru realizarea ei:
Apreciind prodigioasa activitate, pe care a desfășurat-o iubitul nostru
decan, Dl.Dem.Stoenescu, în înfăptuirea frumoasei opere ce a realizat în baroul
nostru, chiar cu sacrificiul sănătății și intereselor sale, iar pe de altă parte dată
fiind situațiunea actuală de criză acută, rugăm în mod stăruitor pe Dl.Decan să
accepte și onoratul Consiliu să aprobe, fixarea unei diurne lunare pentru Domnia
sa, corespunzătoare necesităților unuia dintre cei mai distinși membrii. Rugăm a
convoca de urgență Consiliul”47.
În ședința din 17 martie 1934, Consiliul Baroului a admis cererea„însă
ținând seama în primul rând numai de starea sănătății D-voastră și necesitatea ce
aveți de un repaos și o căutare medicală, cu specialiști la București, a hotărât să
vă acorde un ajutor pentru caz de boală, cu începere de la 1 Martie a.c, în sumă
de lei 8.000 (opt mii) lunar, sumă care vi se va plăti până la complecta restabilire
a sănătății. Această sumă, dacă va fi nevoie, se va putea plăti și în mod global pe
mai multe luni înainte”48.
Datorită corespondenței49 purtată cu av.I.Popescu-Cârcea, casierul Casei
de Pensii și Ajutor, putem reconstitui, în linii mari, perioada petrecută de Dem.
Stoenescu la București.
A plecat din Craiova pe 23 aprilie 1934. În luna mai fusese consultat de
mai mulți medici, i se făcuseră analizele și urma noi tratamente. „Până azi m-am
refăcut mult”-scria Stoenescu pe 14 mai, iar în august, îl anunța pe Cârcea: „Eu,
din zi în zi, mă refac. Acum, sunt mai bine decât eram la 5 iulie când am venit la
Craiova și apoi am plecat la Călimănești. Doctorul meu îngrijește cum nu se mai
poate de mine”.
În realitate, i s-au aplicat tot felul de tratamente, unele dovedindu-se
extrem de periculoase: „mi-a adăugat și mărit felurile de hrană, mi-a repetat
digitalina și un medicament geman Padutin, iar după 2 octombrie încep o injecție
de iod. Cu ochii o duc mai slab. Până și medicii oculiști au fost îngroziți, când au
auzit că mi s-au făcut injecții fără pauză 30 de zile și în același moment frecțiuni
cu mercur. Sunt surprinși că n-am rămas orb…fiindcă se știe că aceste injecții nu
se mai fac de multă vreme așa, din cauză că în toate cazurile retina ochilor
bolnavilor a fost grav atinsă”.
Pe 22 septembrie, optimist, sperând într-o însănătoșire grabnică,
Dem.Stoenescu își împărtășea gândurile într-o scrisoare, un adevărat testament
lăsat membrilor Baroului Dolj:

47
Ibidem: Cererea din 16 martie 1934.=
48
Ibidem: Adresa Decanatului Baroului Dolj către Decanul Dem.Stoenescu (nr.409 din 22 martie
1934) și Decizia Baroului Dolj din 17 martie 1934.
49
Scrisorile se află într-o Colecție Particulară.
35
„ Eu sper, să fiu bine de tot pe la finele lui Octombrie, când aș voi să revin
definitiv vindecat în Craiova, să-mi reîncep activitatea mea de care îmi este dor,
cât și să-mi revăd colegii mei, la care, la unii țin mult de tot.
Deși sunt aici, totuși mă consider la Craiova, în mijlocul tuturor. Doresc
Tuturor viață lungă și sănătoasă, voie bună, muncă spre folosul tuturor, spor în afaceri.
Pe unii pe care îi supăram, să aibă în vedere, că n-o făceam decât în folosul
Tuturor și ca Baroul Dolj să fie clasificat cel dintâi în toată țara. Deși unii mă mai
supără încă, cred, că în anul viitor, fiecare va avea numai gânduri bune pentru
barou, pentru colegi și pentru mine.
Moartea așa de neașteptată a lui nenea Mihalache Policrat, să o aibă toți, ca
o prevestire. Să nu ne urâm unul pe altul, fiindcă toți ajungem pulbere și după un
timp vom fi și uitați. Nici unul nu vom împărăți pământul și nu vom domina lumea.
Să ne iubim unul pe altul…”.
Izolat din cauza bolii de activitatea Baroului, Stoenescu își exprima
dezamăgirea față de atitudinea înlocuitorului său: „Îmi pare rău că nu mai am nici
o veste de la Sgoanță. Ce este cu el?”.
În ultima scrisoare adresată av.I.Popescu-Cârcea, datată 12 noiembrie
1934, nu-și ascundea nerăbdarea de a se întoarce în Craiova: „Eu sunt mult mai
bine.Duminică, ieri 11 Noiembrie m-a vizitat medicul.Era să-mi dea drumul
acasă.A suspendat toate tratamentele. Iar duminică,18 Noiembrie, mă revede
pentru ultima oară, cu speranța, ca să-mi dea drumul definitiv la Craiova. Doresc
și eu să vin mai iute, să vă revăd pe toți”.
Reîntors la Craiova, la sfârșitul lunii noiembrie, s-a apucat imediat de
lucru. Pe 3 decembrie 1934, trimitea Uniunii Avocaților, în calitatea sa de
membru al Comisiei Permanente, al treilea 50 Anteproiect al Regulamentului
Casei Centrale de Pensiuni și al Casei de Ajutor a Avocaților din România- care
va sta la baza viitoarei organizări a Casei de Pensii.
Pe 13 decembrie 1934, la ora 1 dimineața, Decanul Baroului Dolj, Dem.
D.Stoenescu a încetat fulgerător din viață în locuința sa din str.Gh.Chițu nr.6.
În aceeași zi, Consiliul Baroului Dolj, întrunit de urgență, a hotărât 51
următoarele:
„1 – Cheltuielile de înmormântare se vor suporta de Baroul Dolj, din
fondul prevăzut în buget pentru ajutoare de înmormântare a avocaților decedați
prevăzuți în bugetul Casei de Pensiuni și Ajutor pe anul 1934.Cheltuielile ce se
vor face se vor totaliza și mandata ulterior.52
50
Primul proiect fusese întocmit și trimis de Stoenescu pe 23 noiembrie 1933, iar al doilea pe 6
august 1934, pe când se afla la tratament la Călimănești (Istoria Baroului Dolj în documente 1911-
1957,ediție îngrijită de Șerban Pătrașcu, București, Editura Universul Juridic, 2015, pp.219-220).
51
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 113/1934: Procesul verbal al ședinței Consiliului Baroului Dolj
din 13 decembrie 1934.
52
Pe 29 decembrie, casierul Casei Pensiilor raporta suma de 26.810 lei„cheltuieli făcute cu
ocazia ultimei boli a defunctului Dem.D.Stoenescu și cu înmormântarea sa, și care au fost
suportate de Barou”(Ibidem: Adresa av.G.Graur către Decanul Sgoanță).
36
2 - Se va ține seama de dorințele exprimate de defunct privitoare la
înmormântarea sa.
3 – Vor fi rugați D-nii avocați, ca în ziua înmormântării să întovărășească
cortegiul funebru până la cimitir.
4 – Se va forma fondul destinat de către defunct pentru ajutorarea unui
elev silitor din clasa VII-a Liceului Carol I, în locul sumelor ce se vor cheltui cu
depunerea coroanelor. Se vor ruga D-nii colegi să contribuie fiecare cu sumele
ce doreau să dea pentru flori și coroane.
5 – Se va forma de toate acestea un dosar special”.
Pe 15 decembrie, Dem. D.Stoenescu a fost înmormântat în Cimitirul
Ungureni, alături de tatăl său. N-a fost căsătorit niciodată și n-a avut copii,
întreaga lui viață fiind dedicată Baroului din Dolj. Maria Stoenescu, bătrâna lui
mamă, rămasă singură, va mai trăi până în 1937.
La dorința Uniunii Avocaților, portretul53 fostului Decan, a fost așezat în
Sala Consiliului General, în amintirea sa. La puțin timp, se stingea din viață și
bunul său prieten C.L.Naumescu, președintele Uniunii Avocaților din România.
Adunarea Generală Deliberativă a Baroului Dolj a „elogiat memoria
fostului Dem.Stoenescu, care a condus Baroul Dolj timp de 13 ani și a organizat
acest barou ca nici un alt Barou din țară”, și a păstrat un minut de reculegere54.
Prietenii și colaboratorii i-au cinstit memoria: C.D. Fortunescu în Revista
„Arhivele Olteniei”, G.Dem.Miulescu în „Buletinul Uniunii Avocaților”, iar
Președintele Uniunii a adresat Baroului Dolj o telegramă de condoleanțe:
„Adânc îndurerați de pierderea suferită de Corpul avocaților, prin moartea
celui mai distins și mai muncitor, marele realizator Mitu Stoenescu, care și-a
consacrat toată munca și activitatea sa pentru dezvoltarea și propășirea baroului
românesc, aducem în numele Uniunii Avocaților și personal, ultimul omagiu al
admirațiunii noastre, odată cu expresiunea durerii și profundelor noastre regrete”55.
Revista„Justiția Olteniei” din Craiova, condusă de av. Mitiță Dem.
Constantinescu, își făcea apariția îndoliată, publicând necrologul 56 lui Dem.
Stoenescu:
„S-a stins Decanul Baroului de Dolj, Mitu Stoenescu, care ani în șir a
ilustrat demnitatea de Decan, fiind și în Consiliul Uniunii Avocaților, unde i s-a
făcut cinstea de a fi ales în Comisiunea Permanentă, aducând însemnate foloase
Corpului Avocaților.
Atât ca avocat, cât și ca magistrat, și-a îndeplinit cu conștiință și
competență obligațiunile sale, iar în societate și politică, a preferat drumul drept,
din care cauză a avut multe decepții, ca orice om de treabă în țara noastră.

53
Idem, Dosarul 4/1935:Adresa Decanului Sgoanță către Președintele Uniunii Avocaților(nr.1
din 2 ianuarie 1935).
54
Idem, Dosarul 22/1935: Procesul verbal al ședinței din 16 februarie 1935.
55
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XI, nr.12 din decembrie 1934, p.378.
56
Revista„Justiția Olteniei”, anul XVI,nr.1 și 2 din 15 ianuarie- 1 februarie 1935, pp.1-2.
37
Necrologul Decanului Dem.Stoenescu publicat în Revista„Justiția Olteniei”
(1935)

A fost coleg loial, sociabil și un bun patriot.


A iubit binele public ca persoana lui.
N-a fost mișcare culturală la care să nu ia parte, luând inițiative în
interesul societății.
În Parlament a susținut chestiuni importante pentru bunul mers al țării.
În literatura juridică s-a distins, lăsând câteva lucrări importante, pe lângă
revista sa „Pagini Juridice”, pe care a condus-o până în 1916, bucurându-se de
colaborarea ilustrului profesor de drept civil de la Iași, titanul D.Alexandresco.
A colaborat la toate revistele din țară.
Lui i se datorește jurisprudența „Admiterea în principiu în procesele de
partaj”, până aci instanțele judecătorești pronunțând o singură hotărâre în aceste
38
procese. A lucrat mult pentru Baroul Dolj, căruia i-a sacrificat toată energia lui,
înzestrându-l, pe lângă altele, cu o importantă și mare bibliotecă.
Boala năpraznică l-a răpit pentru totdeauna, deși tânăr și în plină putere,
lăsând în urma lui numai regrete.
Îndoliind revista, ne facem o pioasă datorie și cu aceste câteva cuvinte,
exprimându-ne cea mai sinceră părere de rău și rugând Cerul, cu toată evlavia, să
aibă în pază, sufletul lui bun și distins!”.
Dar cel mai frumos omagiu i-a fost adus de av. G.Dem. Miulescu prin
articolul În amintirea lui Dem. D. Stoenescu, publicat în organul oficial al Uniunii
Avocaților:
„S-a stins din viață înainte de vreme - și poate că se caută a se uita prea
curând - un om de mare merit și de multă muncă, Mitu Stoenescu, Decanul de
până mai ieri al Baroului Dolj.
Dispariția acestui nebiruit muncitor pentru profesia sa, a acestui distins
membru al Baroului Român-la care ținea cu o adevărată pasiune- n-a putut lăsa
decât numeroase și sincere păreri de rău printre toți aceia care l-au cunoscut mai
de aproape și în plină activitate profesională. Căci Mitu Stoenescu, omul acesta
blând și sincer până la naivitate, fără a fi fost cotat printre marii avocați de situație
ale vremurilor de astăzi, a fost totuși unul dintre cei mai distinși, și ce este mai
de seamă, unul dintre cei mai harnici pentru corpul căruia i-a aparținut trei decenii
și căruia i s-a devotat până la moartea sa.
Jurist apreciat, cercetător meticulos al problemelor de drept, stăruitor în
căutarea soluțiilor juridice, el nu s-a mărginit numai la prezentarea proceselor
înaintea instanțelor judecătorești, ci le-a comentat și a scris continuu asupra
acestor probleme juridice îmbogățind literatura noastră juridică cu numeroase
studii, răspândite în mai toate revistele de drept, dar mai cu seamă în revista sa
„Pagini juridice”, pe care a condus-o timp de 10 ani de zile la Craiova. Iar între
atâtea lucrări juridice tipărite, menționăm în treacăt: „Instituția jurătorilor”,
„Legea proprietarilor”, „Biblioteca Juridică” și acuma în urmă în unire cu colegul
său Petre Măinescu, „Legea de expropriere pentru cauză de utilitate publică”,
premiată de Academia Română cu premiul Adamachi. În cei 30 de ani trecuți, cât
Mitu Stoenescu a aparținut Baroului Dolj, în care el și-a înscris primii săi pași în
profesiunea de avocat, omul acesta a dezvoltat o activitate prodigioasă.
Dar marele său merit, și în același timp ceea ce l-a impus atențiunei
tuturora, ca și respectului și admirațiunei colegilor săi, a fost acea mare și
nesfârșită activitate profesională pusă în serviciul Baroului Dolj în ultimii 13 ani
cât a ocupat neîntrerupt demnitatea de Decan al acestui Barou. În acest lung timp,
începând de la 12 iunie 1921 când a fost ales pentru prima oară Decan la 40 ani,
și până în ultima clipă a vieții sale, el n-a încetat un moment de a se gândi și de a
se ocupa de toate problemele care erau în legătură cu organizarea Corpului de
Avocați, cu ridicarea prestigiului profesional, la care ținea atât de mult și cu
asigurarea unei mai bune stări materiale a profesiunii noastre.
Cine l-a cunoscut și urmărit în această a lui lungă și neobosită activitate
39
până în ceasul morții sale, nu poate spune tot binele ce s-ar putea spune despre
un om care neglijându-se pe el, ca și sănătatea lui zdruncinată în ultimii doi ani-
și-a consacrat totuși această viață- uneori necăjită și chinuită, numai pentru
interesul obștesc al profesiunei noastre pe care voia să o vadă deplin desăvârșită
și asigurată în condițiuni din ce în ce mai bune în viitorul cel mai apropiat.
Astfel privită viața lui Mitu Stoenescu, ea n-a fost decât o muncă de
harnică albină, pusă în serviciul acestui bine general și îndeosebi în acel al
Corpului din care făcea și el parte cu o dragă și neînțeleasă mândrie. Acesta a fost
omul și colegul pe care destinul fatal, l-a luat din mijlocul nostru la 53 de ani,
când încă în plină vigoare putea să ne mai fie de mult folos. Spiritul său
organizator și prevăzător - cum de altfel își prevedea sfârșitul - a fost de un mare
folos Baroului, care l-a pierdut.
Contribuția acestor calități ale sale, unite cu variatele sale cunoștințe de
ordin administrativ și însușirile sale sufletești, care îl făceau să fie atât de iubit de
mai toți colegii, l-au ajutat mult, ca să imprime Baroului Dolj, organizarea sa de
astăzi și să-i dea acel spirit de solidaritate profesională atât de apreciată de toată
lumea cunoscătoare. Cu drept cuvânt se poate spune că organizarea de astăzi a
Baroului Dolj este opera sa ca Decan.
Prin programul său de la 1921, când s-a ales întâia oară Decan, el își
propunea între altele să realizeze o Casă de Pensiuni și Ajutor pentru membrii
Baroului. A luptat ca nimeni altul, pentru realizarea acestui deziderat, dând viață
legală Casei de Pensiuni și reușind înaintea tuturora să reglementeze plata
pensiilor lunare la avocații bătrâni retrași din profesiune. Ideea lui, ce părea
irealizabilă, a prins; a fost imitat și de alte Barouri; a trecut apoi în legea din 1923
și în aceea din 1931, iar astăzi Uniunea Avocaților este pe punctul de a desăvârși
în întreaga țară pensionarea avocaților ce nu mai pot profesa, prin legiferarea
timbrului de pledoarie. Acesta a fost unul din multele lui merite care nu se vor
uita. Tot timpul a lucrat fără încetare la perfectarea Casei de Pensiuni, și în ultima
lui boală, în ultimele zile chiar, lucra singur la Proiectul de regulament al Casei
centrale de pensiuni cu care fusese însărcinat de către Consiliul general al Uniunii
Avocaților, dar pe care n-a avut norocul să-l vadă votat. Mai mult încă, chiar în
testamentul său, tot la această idee s-a gândit când puținele economii ce le avea
transformate în efecte publice, le-a lăsat tot pentru Casa de pensiuni a Baroului
Dolj.
Mulți Decani de valoare a avut Baroul Dolj, care au binemeritat de la
Corp, pentru munca lor depusă în interesul general al Corpului de avocați. Dar
între toți cei mai de seamă, prin munca depusă pentru acest Corp, prin activitatea
sa de organizator și de neîntrecut muncitor pentru cauza noastră profesională,
Dem. Stoenescu rămâne situat pe planul întâi, ca un nesecat rezervor de muncă,
de energie, de pricepere și de bună voință pentru nobila profesie căreia i-a
aparținut.
Și într-o zi, când cei care eram mai aproape de el, îl credeam restabilit
complet din lunga sa boală, iar el mai doritor de muncă ca oricând- se abătu
40
asupra-i tristul deznodământ: o lovitură bruscă, o agonie dureroasă, un mormânt
închis.
A dispărut din viață cu liniștea datoriei împlinite, deprimat poate de
multele lui necazuri și lovituri ce a primit de la unii și alții-simplu și fără zgomot,
așa cum singur și-a dorit în acele momente de liniște sufletească, așternute pe
hârtie ca ultimele lui dorințe.
Un suflet ales și totuși atât de crud lovit!
În amintirea lui și a spiritului său ce încă plutește împrejurul nostru,
prietenii săi, ca un pios omagiu, îi închină rândurile de față”57.
Baroul Dolj nu l-a uitat pe Dem. Stoenescu. În 1936, Adunarea Generală
a votat alocarea sumei de 20.000 lei pentru executarea unei plăci de marmură la
mormântul fostului Decan din cimitirul Ungureni. Cu îndeplinirea acestei sarcini
a fost delegat av. G. Dem. Miulescu, care a încredințat efectuarea lucrării lui Niță
Dumitrescu, meșter pietrar din Craiova.
Pe 26 decembrie 1937, placa a fost așezată la plațul de mormânt. „Placa
– arăta G. Dem. Miulescu - este de marmură albă, în dimensiunile prevăzute în
oferta sa; a fost așezată pe o bordură de marmură fixată în beton, și pe această
placă, au fost înscrise în litere săpate, numele și datele cu privire la defunct, așa
cum au fost lăsate de el, în manuscrisul său din Ultime Dorințe”58.
O călugăriță59 de la cimitirul Ungureni, plătită de Barou, avea grijă de
mormintele lui Cănănău60 și Dem.Stoenescu, și aprindea candelele în zilele de
sărbătoare și duminicile.
La împlinirea a trei ani de la moartea lui Dem.Stoenescu, Baroul Dolj i-a făcut
parastasul, pe 12 decembrie 1937, în Biserica Sfinții Arhangheli din Craiova, la care a
fost invitată să participe sora defunctului, Lucia Colonel Mehtupciu61.
În 1938-1939, la comanda Baroului Dolj, sculptorul Anghel Chiciu a
executat două busturi, unul în bronz și altul în ghips, ale defunctului Decan
Stoenescu.Pe 26 aprilie 1939, av. George Fetoiu, consilierul delegat, îl anunța pe
Decanul Sgoanță că ridicase de la Liceul Industrial de Băieți din Craiova cele
două busturi: „ Bustul de bronz l-am pus în Biblioteca Baroului, iar cel de ghips
în proprietatea Baroului din Str. Gh.Chițu Nr.6”.62

57
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XI, nr.12 din decembrie 1934, pp.379-381.
58
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 92/1937: Raportul av.G.Dem.Miulescu către Decan și Consiliul
Baroului Dolj, din 28 octombrie 1937.
59
Idem, Dosarul 42/1939: Adresa Decanatului din 12 decembrie 1939, către Marghioala Efrim,
călugăriță la cimitirul Ungureni.
60
Nicolae Cănănău(Canano), fost magistrat, avocat înscris în Baroul Dolj în 1920. S-a sinucis în
seara zilei de 24 decembrie 1928, fiind îngropat de către Barou în cimitirul Ungureni.
61
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 92/1937: Adresa Decanului Sgoanță către Lucia Colonel
Mehtupciu din București(nr.1344 din 9 decembrie 1937).
62
Idem, Dosarul 94/1938; Piedestalele celor două busturi au fost executate din lemn de stejar
afumat, cu o înălțime de 1,20 metri, de către Fabrica de Mobile de Artă Miertoiu&Goga din
Craiova.
41
*

În 1928, datorită inițiativelor și reformelor, Baroul Dolj ajunsese la


apogeul organizării sale: un adevărat corp de elită, cu o situație financiară
înfloritoare.
Dinamismul Baroului doljean stârnise admirația tuturor. Ministrul de
Justiție scria articole laudative la adresa lui, Președintele Uniunii Avocaților îl
dădea drept exemplu pentru celelalte barouri, iar Decanul Stoenescu era văzut
drept un viitor președinte al Uniunii Avocaților din România.
Un rol esențial în crearea acestei situații strălucite l-a avut avocatul
Dem.D.Stoenescu, Decan al Baroului Dolj între anii 1921-1934. După cum am
mai menționat în altă parte: „Alegerea în 1921 a lui Dem.Stoenescu în funcția de
decan, deschidea o nouă epocă în istoria Baroului Dolj, marcată de numeroase
transformări. Susținut de o serie de tineri avocați, din rândul cărora își va recruta
echipa de consilieri, Dem.Stoenescu va încerca și va reuși în bună parte, să
adapteze Baroul Dolj la realitățile social-economice din perioada interbelică, să-
i modernizeze instituțiile, să-i ridice prestigiul prin demnitate, onoare și
profesionalism”63.
Deoarece activitatea remarcabilă a Decanului Stoenescu a fost înfățișată
pe larg de G.Mil.Demetrescu64 și Mihail Puțureanu65, doi dintre colaboratorii săi
apropiați, ne vom mărgini să punctăm principalele realizări:
- Sindicatul pentru redactarea actelor de notariat(1924)
- Casa de Pensii și Ajutor(1923)
- Biblioteca Baroului Dolj(1925)
- Biblioteci pe lângă toate judecătoriile din județ(1925)
- Premiul Baroului Dolj „Avram Iancu”(1925)
- Cercul Avocaților din județul Dolj (1925)
- Fondul Casei de Construcții(1926)
- Asistența judiciară gratuită
- Conferințele avocaților stagiari(1928).
În perioada următoare(1928-1934)-după cum vom vedea -Dem.Stoenescu
a continuat să lucreze cu aceeași sârguință pentru binele Baroului doljean.
Eforturile sale au vizat:
- Organizarea Congresului General al Avocaților, desfășurat la Craiova;
- Mărirea și amenajarea corespunzătoare a Palatului de Justiție(săli
speciale la Tribunale și Curți pentru avocați, o sală specială pentru Biblioteca

63
Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957), Ediție îngrijită de dr.Șerban Pătrașcu,
București, Editura Universul Juridic, 2015, p.24.
64
G.Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928, Craiova, Tiparul„Prietenii
Științei”,1928.
65
Mihail Puțureanu, Istoricul fostului Barou de Avocați al jud. Dolj 1864-1948, publicat în
volumul„Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957)”.
42
Baroului, lărgirea camerelor arhivelor instanțelor judecătorești, introducerea
caloriferelor, a canalizării și a ascensorului);
- Achiziționarea de imobile în Craiova sau în stațiunile
balneoclimaterice, ale căror venituri să ducă la creșterea Fondului Casei de Pensii
și implicit, a pensiilor acordate avocaților;
- Construirea sau cumpărarea unui sediu propriu pentru Baroul Dolj;
- Înființarea unui Buletin al Baroului și a unei reviste juridice;
- Reglementarea conferințelor de stagiu și stimularea stagiarilor prin
acordarea de premii;
- Înființarea Colecției „Biblioteca Juridică a Baroului Dolj”(din care
n-a ieșit decât primul număr „Avocatul”-de Henri Robert);
- Îndepărtarea samsarilor și a intermediarilor de procese.

Regulamentul Bibliotecii Baroului Dolj din 1928


43
În același timp, energicul Decan a contribuit, prin nenumărate propuneri,
sugestii și proiecte, la elaborarea noii Legi a avocaților din 1931 și a
Regulamentului Casei Centrale de Pensii a Avocaților - pe care le-a susținut atât
în Congresele Generale ale Avocaților, cât și în dezbaterile din Parlament.
Criza economică mondială(1929-1933), ale cărei efecte s-au resimțit din
plin în România, și-a pus amprenta și asupra stabilității financiare a Baroului Dolj.
Sindicatul Actelor de Notariat66 - principala sursă de venituri a Baroului - a fost la
un pas de a fi desființat din cauza neplății cotizațiilor de către membrii săi.
În ședința Adunării Generale a Baroului Dolj din 10 martie 1934, Decanul
Stoenescu a propus desființarea Sindicatului. „Noi explicăm - afirma Stoenescu
- situația creată de avocații care nu respectă statutul sindicatului actelor de
notariat și propunem desființarea[…]. D-nii avocați Bodescu și Gh.
Constantinescu cer să se aplice dispozițiile legii avocaților, strict și fără
menajament. Adunarea generală consultată este pentru menținerea sindicatului și
ne dă nouă personal o deplină autoritate, de a executa strict și în totul deciziunile
contra acelora care nu se supun”67. Tot acum, la propunerea consilierului Adrian
Zeuleanu, a fost desființat Fondul Casei de Construcții, a cărui menire fusese
sprijinirea tinerilor avocați68.

66
Sindicatul Actelor de Notariat avea drept scop: 1) Ca să asigure membrilor lui, printr-un tarif
minimal o răsplată mai justă a muncii intelectuale, care trebuie protejată, înlăturându-se onorariile
ridicol de scăzute, de natură să aducă jignire întreg corpului de avocați, fiind și în favoarea
justițiabililor pentru a-i apăra de un tarif exagerat; 2) Ca să dezvolte și să întărească simțul de
demnitate și de solidaritate, care trebuie să existe între avocați,în puterea unei vechi tradiții a
corpului de avocați, de la noi și de pretutindeni, prin înlăturarea pe viitor a tuturor mijloacelor
dăunătoare prestigiului corpului,apărând pe clienți și avocați de speculația samsarilor; 3) De a
procura părților acte de notariat bine studiate și clar redactate din punct de vedere juridic și într-
o limbă românească literară; 4) Ca să întemeieze la decanat, o bibliotecă la curent cu actuala știință
a dreptului și câte o bibliotecă pe lângă fiecare judecătorie de ocol din județul Dolj; 5) Ca să acorde
premii pentru lucrările în legătură cu știința juridică și profesiunea de avocat; 6) Ca să alimenteze
fondul Casei de Pensii și Ajutor și fondul Casei de Construcții ale baroului; 7) Să creeze căminuri de
recreație în diferite stațiuni balneare și climaterice, în țară, și eventual case de locuit pentru avocați
în județul Dolj, organizate cu regulamente speciale, pentru avocați, magistrați și funcționari
judecătorești; 8) Editarea lucrărilor de drept importante, care nu pot fi tipărite de autorii lor; 9) Să
înființeze și să susțină un cămin-cerc al avocaților din Craiova; 10) Să creeze burse de studiu pentru
copii avocaților și funcționarilor judecătorești din circumscripția județului Dolj; 11) Ca să poată
acorda ajutoare materiale persoanelor sărace; 12) Ca să editeze un buletin al Decanatului Dolj și
să acorde subvențiuni revistelor de drept; 13) Ca să cumpere mobilierul necesar baroului,
imobilelor proprietatea baroului și instanțelor judecătorești( Decanatul Corpului de Avocați Dolj,
Darea de Seamă pe intervalul 12 iunie 1921-7 iulie 1929 făcută de Dem.D.Stoenescu Decanul
Baroului Dolj, Craiova, 1929, p.10).
67
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 1/1934: Procesul verbal al Adunării Generale a Baroului Dolj din
10 martie 1934.
68
Într-o Dare de Seamă din 1926, Dem.Stoenescu sublinia importanța acestui fond pentru
avocați: „Deoarece necesitățile zilnice se măresc, iar prestigiul baroului trebuie să fie ridicat
până la un apostolat, gândul nostru este ca fiecare avocat să-și aibă căminul său. Fiindcă însă
44
Începând din anul 1931, s-a pus în discuție, în mod repetat, posibilitatea
desființării Cercului Avocaților, subvenționat din bugetul Baroului Dolj. A
supraviețuit acestei perioade datorită sprijinului acordat de Stoenescu care era
convins de utilitatea lui, iar din 1936, și-a redus cheltuielile prin mutarea în casa
din str.Gh.Chițu Nr.6, donată Baroului de către fostul Decan.

Avocatul Petre Măinescu – prieten și colaborator al Decanului Stoenescu –


fotografie din anul 1928

astăzi mijloacele materiale de construcție sunt extraordinar de greu de găsit, am întemeiat un fond
al unei case de construcțiuni a baroului în adunarea generală de la 16 Ianuarie 1926 cu un regulament
al ei, care, prin fondurile procurate de sindicat, sperăm, să aducă reale foloase. Credem că această
casă, va fi pentru viitorii avocați stagiari, aceia care le va da posibilitatea de a-și stabili, modern, un
birou de avocat așa cum îl preconizează legea avocaților. Socotim, că aplicarea dispozițiilor
regulamentului acestei case ar trebui să se facă cu avocații de la țară, ale căror construcțiuni acolo,
să fie model și pentru alții cu tendința de a se stabili definitiv, întrucât se simte mare nevoie de
sprijinul avocaților dat părților la sate. Sunt judecătorii la sate care nu au avocați și sătenii ne cer să
le trimitem avocați, fiindcă nu avem posibilitatea cum să-i satisfacem, rămâne ca procesele lor să se
rezolve la tribunal cu concursul avocaților”(Decanatul Corpului de Avocați Dolj, Darea de Seamă pe
intervalul 12 iunie 1921-7 iulie 1929 făcută de Dem.D.Stoenescu Decanul Baroului Dolj,p.43).
45
Între anii 1936-1939, se depărtase mult de la obiectivele69 sale, ajungând
să capete caracterul unui club în care se practicau jocuri de noroc. Pe 20 aprilie
1939, Decanul Sgoanță îl atenționa pe consilierul Gh.Socoteanu, însărcinat cu
conducerea Cercului Avocaților: „După cum ne-am înțeles în convorbirea ce am
avut cu Dv., ca Cercul Avocaților să fie numai cultural și distractiv, vă rog să
puneți în vedere Domnilor colegi care frecventează Cercul, această dispoziție
care este luată de altfel, cu întreg asentimentul Consiliului, și să-i rugați ca să nu
mai joace cărți sau alte jocuri de noroc nepermise de lege, care ar atrage
consecințe neplăcute pentru Cerc, pentru colegi și pentru Barou”70.
Criza economică, care părea să nu se mai sfârșească, a deteriorat rapid
situația materială a membrilor Baroului Dolj. Avocatul A.Bodescu constata că în
anul 1934 situația nu era atât de gravă, precum cea din anul 1935. Lipsa de
lichidități a populației, scăderea dramatică a numărului proceselor, practicile
ilegale ale samsarilor și intermediarilor de procese-transformaseră avocatura într-
o profesie neinvidiată de nimeni.
Pe fondul acestor nemulțumiri s-a desfășurat Adunarea Generală a
Baroului Dolj din 4 februarie 1933, care a refuzat să voteze bugetul pe anul în
curs. Avocații au reproșat conducerii„ că mare parte din cheltuieli sunt făcute fără
o prealabilă aprobare a celor în drept, iar unele din ele, în special cele mai de
seamă, fără o nevoie pe deplin justificată”, iar fondurile Baroului„ n-au format,
după cum ar fi trebuit, o atenție deosebită a celor îndrituiți cu mânuirea și
conservarea lor”71.
Adunarea a mai dezbătut, fără a ajunge la vreun rezultat, chestiunea
samsarilor și a secretarilor de avocați, precum și necesitatea revizuirii tarifului
perceput pentru actele de notariat.„ Este locul să spun - nota ziaristul N.Ciocârdia
- că tariful numit „minimal” ce se percepea de baroul Dolj, pentru toate actele de
notariat, devenise o povară, aproape insuportabilă, pentru părțile care erau forțate
să-l suporte. Chiar un distins membru al baroului a calificat nu tocmai elogios
aplicarea forțată a acestor taxe, ținând seamă de cuantumul lor; iar numeroși
cititori m-au rugat, prin scrisori, să ridic protestul populației în privința acestui

69
Conform Statutului, scopul Cercului Avocaților era: a) De a înlesni tuturor avocaților ocaziunea
de a se întruni, de a se cunoaște mai bine și de a-și putea comunica unii altora ideile și
simțămintele lor;b) De a favoriza, prin contactul de toate zilele, întreținerea bunelor relațiuni și
dezvoltarea sentimentului de confraternitate între membrii săi;c) De a pune la dispoziția fiecărui
membru cele mai însemnate scrieri și publicațiuni juridice, literare și științifice, ținând astfel pe
toți colegii în curent cu progresul ideilor și mișcării spiritului omenesc, formând o bibliotecă
proprie a Cercului;d) De a ajuta la nevoie pe membrii săi și chiar persoane străine, lipsite de
mijloace- și de a contribui la opere de binefacere;e) De a contribui și încuraja opere culturale și
artistice;f) De a alimenta fondul casei de pensii și ajutor al baroului;g) De a contribui la
cumpărarea de imobile servind corpului avocaților”(Ibidem , pp.21-22).
70
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 34/1939.
71
N.Ciocârdia, Neînțelegerile de la Baroul Dolj, în Ziarul„Universul”, nr.44 din 16 februarie 1933.
46
impozit prea împovărător”72.
Dezbaterile tensionate au degenerat într-un adevărat scandal. După cum
menționa ziarul Universul:„ Discuțiile în jurul tuturor acestor chestii au avut loc
într-o atmosferă încărcată, dând naștere, în dese rânduri, la ieșiri violente”73.Într-
o încercare de a minimaliza amploarea celor întâmplate, Decanul Stoenescu
afirma într-un ziar local:„ Câțiva domni avocați tineri, care nu au deloc legături
cu avocații mai vechi ai baroului, voiesc să introducă, în Baroul Doljean, sisteme
care să tulbure bunul mers al acestei instituții. Cu ocazia Adunării de la 4
Februarie 1933, o grupă de șase tineri au tulburat sala și au produs dezordine, ca
în adunările politice74.
Confruntată cu problemele economice ale avocaților, conducerea
Baroului Dolj și-a reevaluat posibilitățile financiare și prioritățile. Bugetul
Baroului a fost adaptat la realitățile precise și necesare traversării acestei perioade
dificile, iar o serie de proiecte au fost amânate ori abandonate definitiv. Chiar și
așa, n-au lipsit realizările, cel mai bun exemplu fiind cumpărarea de către Baroul
Dolj a vilei„Themis” din stațiunea Călimănești.

72
Ibidem.
73
Ibidem.
74
Dem.D.Stoenescu, În chestia Baroului de Dolj, în Ziarul„Curierul Olteniei”,anul 42, nr.1707 din
19 februarie 1933, p.2; Extrem de afectat de apariția în presă a unor articole considerate foarte
tendențioase, Decanul Stoenescu dispunea efectuarea unei anchete care să stabilească pe cei
vinovați de divulgarea informațiilor și „ care ne coboară întreg prestigiul”. „Trebuie în această
chestiune să se facă lumină și dacă vor fi vinovați anumiți avocați, să se aplice sancțiunile
disciplinare” (Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 22/1935: Adresa Decanului Stoenescu nr.270 din 20
februarie 1933).
47
Mihail Puțureanu, secretarul și Avocatul Ioan Popescu-Cârcea –
bibliotecarul Baroului Dolj – fotografie din anii 1930
fotografie din anii 1920

Dem.Stoenescu și alți avocați doljeni Dem.Stoenescu între prieteni la


în Stațiunea Olănești – fotografie din Techirghiol – fotografie din 1926
1925

48
Politicieni liberali din Craiova- în mijloc, așezat, Dem.Stoenescu- fotografie
din 1931

Politicieni liberali din Craiova, primul din stânga Dem.Stoenescu – fotografie


din 1931

Politicieni liberali din Craiova: primul din dreapta Dem.Stoenescu, în capul


mesei Nicolăescu-Plopșor – fotografiați la București în iunie 1931
49
III. ACHIZIȚIILE BAROULUI DOLJ

PĂMÂNTUL DIN COMUNA DOBREȘTI

Prima investiție a Baroului Dolj s-a efectuat în anul 1927 și a constat în


cumpărarea câtorva hectare de teren arabil în comuna Dobrești, satul Murta, din
județul Dolj. Banii au provenit din Fondul de Construcții. Prezent la licitația
publică, Decanul Stoenescu cumpăra, în numele Baroului, pentru suma de
100.000 lei „8 hectare pământ arabil în deal, situat pe teritoriul comunei
Dobrești” (Ordonanța de adjudecare a Tribunalului Dolj, secția III-a din 15
martie 1927)75. De formalitățile necesare punerii în posesie s-a ocupat av. G. Mil.
Demetrescu (27 august 1927).
Investiția, care trebuia să aducă profit Baroului, s-a dovedit a fi nepotrivită
și deficitară, astfel încât, după numai un an, Consiliul de Disciplină hotăra
vânzarea pământului. Ce s-a întâmplat?
În ciuda eforturilor depuse de Barou pentru arendarea terenurilor, nimeni
nu s-a arătat interesat. Din referatele consilierului raportor, av. Gh.Florescu-
Craiova76, reiese că deși Baroul anunțase prin diferite mijloace (scrisori, anunțuri
imprimate) atât autoritățile cât și pe locuitorii comunei Dobrești și din
împrejurimi despre „dorința Baroului de a arenda pe un termen de doi ani de zile,
proprietatea sa”77 , rezultatele au fost nesatisfăcătoare.
„N-am primit răspuns –arata consilierul- decât de la notarul
comunei[...]care mă anunță că locuitorii nu doresc să ia în arendă pământul
proprietatea Baroului”78. Așa stând lucrurile, Gh.Florescu își exprima părerea „că
deoarece pământul în chestiune, mai mult încurcă socotelile Consiliului și cum
este foarte greu de administrat o asemenea avere, de o așa întindere mică, din
pricină că locuitorii comunei caută prin toate mijloacele să profite de
împrejurarea că averea Baroului este la o așa distanță de Craiova, muncind-o și
culegându-i roadele, fără să dea vreo socoteală cuiva - să se vândă prin licitație
publică fixată și stabilită de Barou, iar suma să se facă fond, dându-i destinația
pe care o va crede de cuviință Consiliul”79.
75
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 70/1927.
76
Ibidem: Prin Procesul verbal din 21 decembrie 1927, Consiliul Baroului Dolj decidea
:„1).Deleagă cu administrarea acestei averi pe Dl. Consilier Gh.Florescu-Craiova în condițiunile
care le va crede d-sa mai favorabile corpului de avocați; 2) Sumele ce vor rezulta din această
administrație se vor trece la fondul Casei de Pensii; 3) Cheltuielile ce se vor face cu administrarea
se vor încasa de la Sindicatul Actelor de Notariat și se vor rambursa”.
77
Ibidem: Referatul nr.617 din 12 mai 1928.
78
Ibidem.
79
Ibidem: Referatul nr. 1498 din 22 octombrie 1928.
50
În ședința din 24 octombrie 1928, Consiliul Baroului dispunea vânzarea
prin licitație a pământului, însă ani de-a rândul n-a apărut niciun cumpărător.
Pe 20 aprilie 1937, Virgil Neșovici din comuna Horezu-Poenari oferea
Baroului„7000 lei pe hectar având în vedere că terenul în compunerea lui este în
parte nisipos”, așadar pentru cele 8 hectare , 56.000 lei- sumă cu mult inferioară
celei pe care o plătise Baroul în urmă cu zece ani.
Cu toate acestea, Consiliul și Decanul Emil Sgoanță, dornici probabil să
se debaraseze cât mai repede cu putință de o investiție păguboasă, acceptau prețul
oferit și-l autorizau pe Decan să încheie actele de vânzare.
Pe 5 iulie însă, cumpărătorul se răzgândea și solicita să-i fie înapoiați cei
50.000 lei„ce i-am depus la Barou pentru a cumpăra de la D-voastră 16 pogoane
pământ nisipos de la Murta-Dobrești, întrucât pe acest pământ se găsesc în
posesie mai mulți locuitori din Brabeți-Locusteni”80.
În realitate, atunci când se prezentase să-și ia în primire pământul, Virgil
Neșovici fusese oprit și amenințat de cei care foloseau abuziv terenul aflat în
proprietatea Baroului. Deși Decanul Sgoanță a sesizat Parchetul și Legiunea de
Jandarmi Dolj, vânzarea nu s-a mai finalizat, Baroul neputând să-I garanteze
cumpărătorului „liniștita posesiune”.
Între anii 1937-1940, Baroul a intentat procese împotriva celor care-i
încălcaseră proprietatea și împiedicau vânzarea și arendarea terenurilor. Într-un
raport către Consiliul Baroului, av. G.Mil. Demetrescu arăta că „acest teren deși
am voit să-l arendez pentru a ne da o oarecare rentabilitate, însă nu l-am putut
arenda până în prezent nimănui cu toate stăruințele mele și astfel lăsat la voia
întâmplării ca să fie călcat de vecini și chiar de foști învoitori care-l cultivă fără
știrea noastră”, și propunea drept soluție plantarea terenului cu salcâmi care după
7-8 ani ar putea fi tăiați și vânduți „scoțându-se astfel suma cu care am plătit acest
teren”81.
Beneficiile - dacă se poate vorbi de așa ceva – aduse Baroului prin
achiziționarea pământului, au fost minime. În dosarele din Arhiva Baroului se
numără pe degete contractele de arendare dintre anii 1927-1948.De vină trebuie
să fi fost și calitatea pământului : „8 ha pământ arabil nisipos calitatea a III-a” –
după cum se menționează într-o cerere de arendare din 1930, făcută de un locuitor
din comuna Daneți care oferea 425 lei pe hectar vreme de doi ani82.
În 1948, în preajma începerii colectivizării, președintele Colegiului
Avocaților Dolj, Nicolae Popilian aproba cererea de arendare a lui Iancu Cazan
„cu plata în bani” iar „suma ce urmează să ne-o plătiți o vom stabili la recoltă”83.

80
Ibidem: Cererea nr. 1036 din 5 iulie 1937.
81
Ibidem: Raportul nr.1127 din 21 iulie 1931.
82
Ibidem: Cererea de arendare nr.101 din 23 ianuarie 1930.
83
Ibidem: Adresa nr. 233 din 2 aprilie 1948.
51
TERENUL FOSTULUI TEATRU NAȚIONAL ȘI IMOBILUL
CERCULUI AVOCAȚILOR

Între anii 1929-1932, conducerea Baroului Dolj a încercat să investească


sume importante de bani, provenite din Fondul Casei de Pensii și Ajutor, în
vederea cumpărării ori construirii de imobile în Craiova și în stațiunile de la
munte și de la mare.
Inițial, Baroul Dolj a vrut să achiziționeze terenul pe care se aflase vechiul
Teatru Național din Craiova, mistuit de incendiul din anul 1927.Pe locul rămas
viran, Baroul dorea să construiască o clădire în care să se instaleze Cercul
Avocaților, Biblioteca și sediul Decanatului – așadar, un sediu propriu, nou și
încăpător pentru avocații din județul Dolj.

Dem.D.Stoenescu – Decanul Baroului Dolj (1921-1934)

Cel puțin în două rânduri (7 iunie 1929 și 26 martie 1930), Decanul


Stoenescu s-a adresat ministerelor de resort, cu propunerea de cumpărare a
terenului „fiindcă voim ca pe el să construim, între altele și un local de cultură (o
sală de conferințe, o sală de bibliotecă etc.) folosind și orașului, și din venit să
putem da pensiuni membrilor baroului”84.
84
Șerban Pătrașcu, Congresul General al Avocaților din România, Craiova 1928, București,
Editura Universul Juridic, 2017, pp.17-18.
52
Dacă Ministerul Cultelor și Artelor l-a refuzat, fără să dea nicio explicație,
comunicându-i : „că nu se poate vinde locul viran pe care se afla Teatrul Național
din Craiova, distrus de incendiu”, în schimb, Ministerul Sănătății Publice, al
Muncii și al Ocrotirilor Sociale se arăta dispus „să înceapă tratativele unui
eventual schimb de locuri, fie cu Decanatul, fie chiar cu comuna[orașul Craiova-
n.n.], dorind în orice caz să-și asigure o deplină proprietate a unui loc pe care să
poată clădi un viitor Teatru Național”85.În aceste condiții, Baroul Dolj, neavând
terenuri de dat la schimb, a fost nevoit să renunțe la planurile sale. Cât privește
ridicarea unei noi clădiri pentru Teatrul Național, aceasta s-a realizat abia după
patru decenii și în alt loc.
Fără finalitate a rămas și inițiativa de a cumpăra imobilul în care se afla
Cercul Avocaților, deși , în 1931, Adunarea Generală Extraordinară luase în
discuție oportunitatea achiziționării lui. De la inaugurare (18 octombrie 1925) și
până la desființare, Cercul Avocaților și-a desfășurat activitatea în clădirea din
str. Unirii nr.47, plătind chirii86și utilități însemnate, subvenționate din bugetul
Baroului Dolj. Nu numai o dată, s-au auzit glasuri în Consiliu și în Adunarea
Generală care cereau desființarea Cercului și trecerea subvențiilor acordate
acestuia, la Fondul Casei de Pensii. Însă, Decanul Stoenescu s-a opus mereu
afirmând : „ Cercul Avocaților trebuie să existe fiindcă dovedește o solidaritate
profesională de care trebuie să ne mândrim”87.
Condițiile improprii din Palatul de Justiție, unde Baroul nu deținea decât
2-3 încăperi de dimensiuni reduse, iar avocații se întâlneau cu clienții sub scară,
au determinat conducerea Corpului de Avocați din Dolj, să caute să cumpere un
imobil în Craiova, în apropierea Palatului de Justiție. Alegerea s-a oprit asupra
clădirii din str.Unirii nr.47, unde la etaj se afla Cercul Avocaților. Pe 5 aprilie
1931, Adunarea Generală a Baroului Dolj „hotărăște definitiv ca să se cumpere
acest imobil cu prețul de 3.500.000 lei” și „dă delegație întinsă domnului Decan
ca să ia parte la licitație când va fi scos în vânzare”88.

VILA THEMIS

Cea mai importantă achiziție a Baroului Dolj din perioada interbelică -


care și astăzi se dovedește a fi de un real folos avocaților- a fost Vila Themis din
stațiunea balneoclimaterică Călimănești, județul Vâlcea.
Situată „la punctele drumului între Călimănești și Căciulata, într-o poziție
pitorească, la poalele munților împăduriți, care pornesc chiar din spatele vilei”, a
găzduit în fiecare an ( între 1 iunie-1 octombrie ), în cele 25 de camere ale sale,

85
Ibidem,p.18.
86
Chiria plătită către Federala Regională Craiova a Cooperativelor Orășenești din Oltenia era de
120.000 lei anual ( Arhiva Baroului Dolj,Dosar 86/1929).
87
Idem, Dosarul 38/1931.
88
Ibidem: Procesul verbal al Adunării Generale a Baroului Dolj din 5 aprilie 1931.
53
avocați și magistrați din Dolj, din Oltenia, și chiar din întreaga țară89.
Vila Themis a intrat în proprietatea Baroului Dolj în anul 1931. În urma
discuțiilor din Adunarea Generală a Avocaților ținută pe 5 aprilie 90 , s-a luat
hotărârea cumpărării Vilei Geblescu de la moștenitorii defunctului C.R.
Geblescu91.

Vila Themis din Stațiunea Călimănești - fotografie din anii 1930

Vila-redenumită ulterior Themis, după numele zeiței justiției- a costat 1,4


milioane lei, însă după reparațiile necesare și dotarea „cu un mobilier, cum nu
avea nici o altă vilă pe atunci în țară în eleganță”92, cheltuielile ajunseseră în
1933, la 3.580.000 lei.93 „Minunatul mobilier” a fost executat de către Fabrica

89
Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957), Ediție îngrijită de Șerban Pătrașcu, București,
Editura Universul Juridic, 2015, p.164.
90
Ibidem, p.200: Procesul verbal al Adunării Generale din 5 aprilie 1931 menționează că„se ia în
discuțiune cumpărarea vilei din Călimănești, studiată și admisă de Consiliul Baroului, dosarul
71/1930.Se admite cumpărarea vilei pe prețul de 1.400.000 lei și deleagă pe domnul decan cu
facerea actului conform ofertei”.
91
Constantin R.Geblescu(n.1 dec.1869,Carpen-Geblești,jud.Dolj - m.1927), licențiat și doctor în
Drept la Paris(1894), magistrat la Tribunalul Dolj(1897-1901), avocat înscris în Baroul Dolj(1897),
politician, deputat și senator de Dolj, prefect de Dolj(1904-1907).Decorat cu ordinul Coroana
României în grad de Cavaler(1895).Căsătorit, a avut trei copii.
92
Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957),p.51.
93
Ibidem, pp.198-199: Într-un raport din 1933, privind situația juridică a Vilei Themis,avocații
N.Popilian și I.Constantinescu reproșau conducerii Baroului că din cauza acestor costuri mari, a
fost nevoie ca Baroul să se împrumute la Banca Națională de 1.250.000 lei.
54
Mertoiu-Goga din Craiova, iar arhitectul Otto Hesselmann și Firma de
Construcții Stănescu&Rovelli din Vâlcea au făcut reparațiile.

Dem.Stoenescu, avocați și localnici fotografiați pe treptele Vilei Themis –


fotografie din 1931

Pe 19 iunie 1932, în cadrul unei ceremonii, la care au participat avocați


din Barourile Dolj94 și Vâlcea, și magistrați din Dolj, a avut loc inaugurarea Vilei
Themis. Cu acest prilej, Dem. Stoenescu a expus activitatea sa și a Consiliului
Baroului în ultimul deceniu, subliniind progresele realizate, a mulțumit celor care
„l-au secondat în munca intensă depusă și desfășurată spre folosul tuturor
membrilor Baroului”, și „a făcut apel la solidaritate și pentru viitor, cerând ca
operele bune ale Baroului Dolj să fie imitate și de celelalte barouri”95.

94
Din Baroul Dolj au fost prezenți avocații: P.Măinescu, Barbu Ionescu, Teodor Măldărescu, D.
Bulat, Picu Petrescu, C.Dianu, Puiu Dumitriu, I.Gârboviceanu, C.Negri, I.Iliescu, N.Perișoreanu,
I.Paulian, M.Boboc și T.Ionescu.
95
Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957),pp.161-162.
55
Dem.Stoenescu și alți avocați doljeni în Stațiunea Călimănești – fotografie din
anii 1930

Luând cuvântul, Decanul Baroului Vâlcea, N.Epure a elogiat Baroul Dolj


pentru realizările și solidaritatea membrilor săi și a cerut ca „Uniunea Avocaților
să-l dea ca exemplu pentru celelalte barouri ca să se înfăptuiască mai multe opere
în acest fel”96.
De asemenea, au fost citite telegramele primite de la Ministrul Justiției,
Virgil Potârcă, de la Președintele Uniunii Avocaților, C.L.Naumescu, și de la
Decanul Baroului Olt, I.Florescu-prin care Dem.Stoenescu și Baroul Dolj erau
felicitați„pentru noua înfăptuire în folosul Corpului [de Avocați-n.n.]”97.
Pentru buna desfășurare a vacanțelor în noul stabiliment, Consiliul

96
Ibidem, p.162.
97
Ibidem , p.163.
56
Baroului Dolj a aprobat în ședința din 10 iunie 1932, un Regulament de
administrație interioară al Vilei Themis98 iar administrator a fost numit Marin
Bugă99. Pentru paza vilei a fost angajat Nicolae Ghinoiu.
Veniturile provenite din exploatarea vilei au alimentat Bugetul Casei de Pensii
și Ajutor : în 1933 cu 20.000 lei, în 1935 tot cu 20.000 lei iar în 1936 era prevăzută o
sumă de 50.000 lei. În 1933, s-a înființat Fondul de pensii „Vila Themis”, în efectele
rentei de împroprietărire, pentru amortizarea capitalului investit în vilă100.
Pentru avocații din Baroul Dolj prețul camerelor era modic și a suferit
doar mici modificări în perioada interbelică. O cameră cu un pat sau cu două
paturi se putea închiria zilnic, în funcție de etaj , cu 50-60, maxim 130 lei. Mai
mult, din 1934, Consiliul a pus la dispoziția avocaților, gratuit, un număr de șase
camere, în intervalul 15 iunie-15 iulie.
În schimb, pentru avocații din alte barouri și pentru magistrații din
întreaga țară, tarifele erau cu 30-40% mai mari(în 1933-1934) iar pentru
persoanele străine de justiție cu 40-50%.
Sub decanatul lui I.B.Georgescu, vila a fost separată și s-au desființat
gratuitățile. În Darea de Seamă a activității Consiliului de Administrație al Casei
de Pensii a Baroului Dolj se arăta:
„În cursul anului 1940 s-au făcut la vila Themis importante reparații, a
căror urgență a fost constatată de Consiliul de Administrație prin o descindere la
fața locului. Lucrările efectuate au fost recepționate de o comisie aleasă din sânul
Consiliului.Valoarea acestor lucrări totalizează lei 114.007 în care se cuprind
vopsitul exterior al vilei și o parte din încăperi; vopsitul lemnăriei-ferestre în
special și parte din uși; repararea și punerea în bună stare de funcționare a
instalațiilor sanitare, de apă și electricitate; refacerea canalizării și racordurilor;
reparațiuni la acoperișuri și la trotuarele din curtea vilei etc.
Astăzi vila noastră de la Căciulata se înfățișează ca una dintre cele mai bine
înzestrate și întreținute din localitate. Împreună cu Consiliul de Administrație vom
revizui prețurile ce trebuiesc plătite de domnii avocați din baroul nostru,
reducându-le la minimum posibil, dar desființând orice fel de gratuități. Vom da
posibilitate de recreare și de căutarea sănătății la Căciulata, în casa noastră, și acelor
din colegii noștri și familiilor lor cu oricât de modeste resurse”101.

98
Decanatul Baroului Dolj,Regulament de administrație interioară al Vilei Themis, Craiova,
Tiparul„Prietenii Științei”, 1932.
99
Marin Bugă - funcționar al Baroului Dolj din 20 noiembrie 1925,conducătorul Arhivei
Baroului(1925-1926), contabilul Baroului(1926),bibliotecar(1926-1929),secretar-contabil al
Sindicatului Actelor de Notariat, delegat și cu ținerea contabilității Casei de Pensii și Ajutor(1929-
1935).Pe1 dec.1944, se înscrie în Sindicatul Funcționarilor Particulari; pe 1 iulie 1947 se înscrie
în Partidul Social Democrat unde activează alături de av.Cornel Maghețu; după fuziunea dintre
P.S.D. și P.C.R. , este responsabil cu agitația și propaganda P.M.R. organizația de bază Justiția.
100
Inventarul Averii Baroului Dolj, Bugetul Casei de Pensii și Ajutor, Bugetul Baroului Avocaților
din Dolj, Bugetul Sindicatului pe exercițiul anului 1935.
101
Anuarul Baroului Dolj pe anul 1941, Craiova, Editura„Ramuri”,1941,p.XII .
57
A fost un moment când, din cauza dificultăților financiare, conducerea
Baroului a hotărât vânzarea vilei.
Pe 4 februarie 1940, în Adunarea Generală Deliberativă a Casei de Pensii
a Baroului Dolj, Decanul I.B.Georgescu „expune adunării generale situațiunea
Vilei Themis din orașul Călimănești, jud. Vâlcea, proprietatea Baroului, care a
fost cumpărată de Barou cu suma de 3.000.000 lei și care nu produce decât un
venit de circa 50.000 lei anual. D-sa evidențiază necesitatea vânzării acestei vile
în cazul în care se va putea realiza suma de 3.000.000 lei, cu cât a fost cumpărată,
urmând ca din prețul vânzării să se cumpere titluri de rentă având cel mai urcat
curs, în scopul de a se majora veniturile Casei de Pensii. Adunarea generală
autoriză pe Dl.Decan al Baroului să trateze vânzarea acestei Vile, urmând ca
perfectarea formalităților de vânzare să fie ratificată de adunarea generală”102.

Regulamentul Vilei Themis(1932)

102
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 76/1940 : Procesul verbal al ședinței din 4 februarie
1940;Bugetul Vilei Themis pe anul 1940, aprobat de Consiliul Casei de Pensii în ședința din 29
mai 1940, prezenta la venituri suma de 127.000 lei iar la cheltuieli suma de 81.400 lei. Personalul
vilei era compus din: 1 administrator, 1 paznic, 1 spălătoreasă și 3 femei de serviciu.Impozitele
anuale se ridicau la suma de 19.400 lei(Idem Dosarul73/1940:Adresa administratorului Vilei
Themis, Victor Gheorghiu, către Președintele Casei de Pensii a Baroului Dolj din 20 mai 1940).
58
Însă, la sfârșitul anului, I.B.Georgescu se răzgândise în privința vânzării
vilei. Pe 14 decembrie 1940, în Adunarea Generală„D-l Decan vorbind de Vila
Themis spune că ea a fost cumpărată nu pentru a produce venituri, ci pentru a se
odihni în ea avocații, de aceia D-sa este pentru scăderea tarifului pentru avocații
noștri, iar pentru lumea cealaltă care ar dori să închirieze camere acolo, întrucât
este vila cea mai luxoasă din Călimănești, să se plătească conform tarifului adoptat
de Hotelul Statului. Adunarea încuviințează propunerea D-lui Decan relativ la
modificarea tarifului Vilei Themis de către Consiliul ei de Administrație103.
Pe timpul războiului, vila nu a suferit nicio stricăciune, dar, în 1947, a fost
spartă, hoții sustrăgând diverse obiecte(cuverturi,cearceafuri, covoare, saltele,
pahare, becuri ș.a)104 .
În aprilie 1948, Președintele Casei Centrale de Asigurări a Avocaților din
România, av. Lazăr Șaraga se arăta interesat de condițiile oferite de Vila Themis,
unde dorea să-și petreacă vacanța.
Avocatul N.Popilian, președintele girant al Colegiului Avocaților Dolj, îi
răspundea printr-o scrisoare:„Suntem gata să primim pe președintele nostru în
oricare cameră va avea plăcerea să locuiască și sunteți binevenit în casa noastră
care este și a dv. Președintele Casei Centrale de Asigurări nu are nimic de plătit
și suntem foarte onorați de prezența dv. fiindcă vom avea ocaziunea ca să vă dați
părerea de ce fel de îmbunătățiri veți crede că mai avem de făcut la imobil de
acum înainte. Vila este confortabilă și are 27 de camere și terase, este situată în
cel mai frumos loc, are parter, etaj și mansardă și câteva camere alături de corpul
principal. Este bine mobilată și mai elegantă decât oricare dintre vile. Nu avem
local pentru cantină însă pentru masa de dimineață și seară se poate face rost
pentru dv.de către administratorul vilei. În Călimănești și Căciulata sunt
restaurante de diferite clase și chiar unele de mare lux; viața este mai ieftină decât
în alte localități fiindcă aprovizionarea se face cu ușurință”105.
Pe 19 iulie 1948, parterul Vilei Themis (șapte camere și două cămăruțe
mai mici) și garajul, au fost predate delegatului Băncii Naționale, pentru
instalarea unei Agenții a B.N.R. la Călimănești106.

VILA DIN STAȚIUNEA CARMEN SYLVA

În același an 1931, la câteva luni după achiziționarea imobilului din


Călimănești, pe agenda de lucru a Consiliului Baroului Dolj se afla problema
cumpărării unui alt imobil situat pe litoralul Mării Negre.

103
Idem, Dosarul 12/1941: Procesul verbal al ședinței Adunării Generale Deliberative a Baroului
Dolj din 14 decembrie 1940.
104
Idem, Dosarul 15/1949: Referatul consilierului Iancu Zimel privitor la furtul săvârșit la Vila
Themis(nr. 263 din 23 noiembrie 1949).
105
Idem, Dosarul 4/1948.
106
Ibidem: Procesul verbal din 19 iulie 1948.
59
Era vorba de Vila Ortansa din stațiunea Carmen Sylva (astăzi Eforie Sud)
pe care proprietarul, Jean Sobel 107 , dorea să o vândă„pentru nevoile acestui
Barou”, cu prețul de 5 milioane lei 108 .Recent construită 109 având o arhitectură
modernă, vila cuprindea 47 de camere complet mobilate.

Vila Ortansa, propusă spre vânzare Baroului Dolj – carte poștală din anii 1930

Pe 13 octombrie 1931, analizând propunerea de vânzare, Consiliul


Baroului l-a delegat pe prodecanul Emil Sgoanță „ca referent, spre a studia
titlurile de proprietate”110.Deoarece discuțiile din Consiliu n-au dat niciun fel de
rezultat, părerile fiind împărțite, s-a decis „ca această chestiune să fie pusă în
Adunarea Generală când se va discuta bugetul”111.
Întrunită pe 14 februarie 1932, Adunarea Generală Deliberativă a
avocaților a respins prin vot nominal oferta de vânzare a vilei înaintată de Jean
Sobel. Ulterior, acesta era înștiințat că: „în discuțiuni s-au făcut diverse
propuneri, ca Dv. să mai micșorați prețul și să acceptați ca numerarul să vi se
achite de Băncile la care decanatul are depozite. Sunt soluțiuni la care Dv. veți
cugeta”112.

107
Jean Sobel era medic dentist și locuia în Craiova, pe strada Unirii.
108
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 94/1931: Oferta de vânzare a lui Jean Sobel (nr.1363 din 18
septembrie 1931).
109
Jean Sobel cumpărase în 1927 terenul (493 m.p) pe care ridicase vila.
110
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 94/1931: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 13 octombrie 1931.
111
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 20 ianuarie 1932.
112
Ibidem: Adresa (nr. 567 din 1 martie 1932) a Decanului Stoenescu către Jean Sobel.
60
Vila Ortansa văzută de aproape – carte poștală din anii 1930

Încă de la început, printre cei care s-au împotrivit vehement la cumpărarea


vilei, atât în Consiliu, cât și prin adrese trimise colegilor avocați, s-a numărat și
G. Mil. Demetrescu. Pe bună dreptate, el arăta că „dată fiind criza economică ce
străbate întreaga noastră viață și implicit și profesia noastră, este neapărată nevoie
ca să păstrăm aceste sume ce le avem disponibile în efecte și numerar, ca fond
inatacabil, așa cum spune și regulamentul Casei de Pensiuni, pentru vremurile
din ce în ce mai grele ale profesiei de avocat. Să nu ne hazardăm în cumpărări de
vile la Marea Neagră!”113.

113
Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957),p.159.
61
Vilele Dora, Modernă și Ortansa din Stațiunea Carmen Silva – carte poștală
din 1930

În primăvara anului 1935, Baroul Dolj a primit o nouă ofertă pentru


cumpărarea unei vile în Techirghiol, județul Constanța.Criza economică redusese
drastic pretențiile proprietarilor.
Gheorghe Tomescu, proprietarul Vilei „Agripina” oferea spre vânzare
„vila mea de clasa I cu prețul de lei 1.000.000 în rate , scutită de orice sarcini”114.
Vila, ridicată între anii 1926-1928,avea 24 de camere și un teren de 2845 m.p.
Pentru Baroul Dolj, afectat la rândul său de problemele financiare,
chestiunea achiziționării unei vile nu mai era de actualitate. Pe 9 mai 1935,
Decanul Sgoanță nota pe oferta de vânzare: „La dosar, neavând fonduri”.

114
În oferta de vânzare se menționa: „Vila este compusă din două corpuri, având în total 24
camere complet mobilate a câte două paturi, din care numai două a câte un pat.Al treilea corp
din 2 bucătării sistematice cum și o sală de sufragerie 5/4 m.Al patrulea corp o bucătărie cu 6
plite pentru pasageri.Loc 2845 m.p, 200 caiși altoiți, 16 brazi, fântână în piatră, beci cimentat
pentru alimente, trei magazii, terasă[…] mese de tablă pentru grădină, cazane de rufe, plaje
nisip, leagăne pentru copii, loc pentru sport, două locuințe pentru madame și un coteț de
păsări.Vila fiind cu etaj are împrejur coridor și terasă de unde se poate privi la mare, la Movilă,
la Eforie, lacul cu băile reci și întreaga stațiune.Băile calde cu nămol sunt la 50 de metri, băile
reci cu nămol sunt la 150 metri și plaja la 200 metri, iar gara Techirghiol la 250 metri”(Arhiva
Baroului Dolj,Dosarul 5/1935: Oferta de vânzare a Vilei„ Agripina ”).
62
IV. DEMERSURI PENTRU CONSTRUIREA UNUI
ASCENSOR ÎN PALATUL DE JUSTIȚIE
La mijlocul deceniului al treilea al secolului XX, clădirea Palatului de
Justiție din Craiova – deopotrivă sediu al magistraților și avocaților – prezenta
semne vizibile de degradare.
Deși Baroul Dolj, cu toate instituțiile sale, nu deținea în masivul Palat
decât câteva săli de dimensiuni reduse 115 (Decanatul, Camera Avocaților,
Casieria și Biblioteca), Dem. Stoenescu a insistat ani de-a rândul pe lângă
Prefectură în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă, atât pentru avocați cât
și pentru magistrați.

Palatul de Justiție din Craiova – carte poștală interbelică

S-au păstrat în Arhiva Baroului desele sale intervenții și apeluri către


prefecții județului Dolj care însă „fiind foarte ocupați cu numeroasele interese ale

115
Spațiul alocat Baroului s-a micșorat la începutul anilor 1930, când a fost nevoit să evacueze
una din săli. Într-un raport din 13 martie 1933 se arată că: „nici nu se bănuia că vom ajunge într-
o zi ca să fim dați afară din camera mare ce ocupăm în Palatul Justiției”(Istoria Baroului Dolj în
documente 1911-1957, ediție îngrijită de Șerban Pătrașcu, București, Editura Universul Juridic,
2015, p.199).
63
județului, n-au putut să înfăptuiască aceste reale nevoi ale Palatului de
Justiție”116.
Între anii 1927-1932, fără a se lăsa descurajat, și-a întețit doleanțele care
vizau :
1) „Palatul Justiției să fie reparat pe dinafară și pe dinăuntru”;
2) „Să se efectueze racordarea la canalul general a W.C. de la toate
secțiunile instanțelor judecătorești fiindcă astăzi, din cauza lipsei de
apă sunt o stare de nedescris, fiind și focar de boale, iar mirosul
insuportabil produce dezagreabilă impresiune”;
3) Instalarea unei uși turnante la intrarea principală „foarte necesară mai
ales în timpul zilei, fiindcă de multă vreme, nu se mai face foc în Sălile
Palatului”117.
În 1931, se adresa noului prefect : „Cunoscând îndeajuns solicitudinea pe
care Dv. o aveți pentru instituțiile din acest județ, al cărui șef sunteți Dv. , ne
permitem să vă rugăm, a da deosebită atenție Palatului de Justiție, făcându-vă
cunoscut că toți domnii Prefecți anteriori Dv. au promis, însă până azi nu au făcut
nici o lucrare”118.
„Lucrările – se arată într-un document – sunt strict necesare, nu pentru
palat ca frumusețe, dar ca sănătate pentru toată lumea care intră în Palatul
Justiției, mai ales care sunt debili pleacă cu dureri de cap și spate, în timp de o
oră de așteptare pe sala pașilor pierduți a Palatului”119.
Până în 1932, nu se efectuase decât o mică parte din lucrările necesare,
motiv pentru care Dem.Stoenescu își relua solicitările către conducătorul
județului : „ vă rugăm din nou, cu aceeași insistență ca și în trecut, ca să
desăvârșiți opera începută”120.
Pe 29 ianuarie 1932, consilierul Baroului Dolj, I.B. Georgescu era delegat
ca împreună cu prefectul „să aranjeze un plan de lucrări, care să folosească
clienților, magistraților și avocaților” din Palatul de Justiție 121 . Demararea
lucrărilor a fost tergiversată până în vară, când Prefectura promitea că vor începe
„de îndată ce vom putea avea ceva încasări, lucru ce sperăm în cursul lunilor iulie
și august”122.

116
Șerban Pătrașcu, Congresul General al Avocaților din România, Craiova 1928, București,
Editura Universul Juridic, 2017, p.42.
117
Ibidem, pp.42-43.
118
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 130/1931: Adresa către Prefectul Județului Dolj( nr.887 din 29
septembrie 1931).
119
Ibidem: Adresa lui I.Beuran, mecanic și instalator în Palatul de Justiție(nr.1214 din 11 august
1931).
120
Ibidem: Adresa Decanului Stoenescu către Prefectul județului Dolj(nr.959 din 13 mai 1932).
121
Ibidem: Adresa către Prefectul Județului Dolj(nr.270 din 29 ianuarie 1932) și Adresa către
consilierul I.B.Georgescu(nr.303 din 3 februarie 1932).
122
Ibidem: Adresa Prefecturii Județului Dolj către Decanul Baroului Dolj(nr.13585 din 11 iunie
1932).
64
În paralel cu aceste solicitări, Baroul Dolj a hotărât înființarea unui
ascensor la Palatul de Justiție, menit să ușureze traficul și să vină în ajutorul celor
în vârstă. După cum se pronunța, într-un raport, consilierul Iuliu Vâlcănescu: „ar
fi cea mai bună măsură pentru domnii magistrați și pentru avocați, așezarea
ascensorului. De la o vreme , picioarele nu mai pot să suie cele 114 trepte de la
judecătorie până la curte”123.
Decizia a fost luată de Adunarea Generală din 5 aprilie 1931 în care „se
hotărăște definitiv construirea ascensorului pentru care Consiliul va indica
mijloacele materiale” 124 .Pentru realizarea lucrării Decanul Dem. Stoenescu a
contactat încă din 1930, Firma „FRAȚII PORN” din București-reprezentanții
exclusivi pentru România ai Uzinelor Stigler din Milano125.Avocatul și senatorul
N.D. Fortunescu a fost delegat de Consiliul Baroului Dolj să ceară firmei „o
ofertă precisă, cu deviz, preț etc.” și să se informeze „dacă va trebui ca să avem
și o autorizație a domnului ministru al justiției pentru instalare și pentru fixarea
unei taxe de folosire a ascensorului”126.

Reclama firmei care urma să construiască ascensorul în Palatul de Justiție din


Craiova (1930)

123
Idem, Dosarul 82/1931:Raportul consilierului Iuliu Vălcănescu către Decanul Stoenescu (nr.
127 din 18 ianuarie 1932).
124
Idem, Dosarul 38/1931:Procesul verbal al Adunării Generale a Baroului Dolj din 5 aprilie 1930.
125
În anul 1930 funcționau în România peste 400 de ascensoare„Stigler”instalate la Palatele Regale
din București și Curtea de Argeș, la Castelul Peleș din Sinaia, la Ministerul de Război, la cel al Lucrărilor
Publice, la cel al Muncii, la Academia Română, la Universitatea din București, la Poșta Centrală, la
Academia de Comerț, la diverse societăți, spitale, hoteluri, bănci, case particulare etc.
126
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 82/1931:Adresa Decanatului către N.D.Fortunescu(nr.869 din 5
noiembrie 1930).
65
De la Ministerul de Justiție au venit vești bune: „mi s-a comunicat-raporta
Fortunescu-că nu este nevoie de autorizația Ministerului, nici pentru instalarea
ascensorului, nici pentru perceperea unei taxe la utilizarea ascensorului, însă cu
condiția ca magistrații să nu fie supuși la nici o taxă”127.
În privința costului ascensorului „complect montat și pus în funcțiune,
inclusiv transportul de la Uzină la șantier, precum și vamă”128, devizul întocmit
stabilea prețul de 295.000 lei pentru un ascensor de 4 persoane și de 335.000 lei
pentru unul de 6 persoane.
Consiliul Baroului l-a însărcinat cu studierea ofertei pe av. G. Dem.
Miulescu. Într-un raport înaintat Decanului, acesta făcea următoarele observații:
„Sunt însă excluse din prețul de mai sus, toate lucrările accesorii pentru montarea
ascensorului și anume lucrările de pământ, zidărie, dulgherie, vopsitorie, schelele
pentru montarea ascensorului, grinzile și traversele de susținere în subsol și pod,
împrejmuirea ascensorului, izolarea mașinii etc. Toate acestea cerând cheltuieli
deosebite și lucrări de specialitate[...] este absolut necesar a se face un studiu de
către un tehnician care să arate cât anume ne-ar costa toate aceste lucrări anexe
ale montării ascensorului. După informațiile mele, asemenea lucrări s-ar ridica și
ele la aproximativ 200.000 lei, astfel că înainte de a ne pronunța asupra ofertei
Casei Porn, singura care ni s-a prezentat, trebuie să cunoaștem și suma ce ar mai
necesita lucrările anexe pentru instalarea ascensorului. Până atunci cred că nu se
poate lua nici o măsură și trebuie să se facă apel la un inginer arhitect care să
arate într-un deviz estimativ și un plan detaliat[cu] toate lucrările necesare pentru
instalarea ascensorului și costul lor”129.
În acest scop, Baroul Dolj s-a adresat lui Alexandru Popescu, inginer la
Serviciul Poduri și Șosele din cadrul Prefecturii Dolj, ca unuia care făcea de mulți
ani, lucrări și reparații la Palatul de Justiție. Pe 21 septembrie 1931, Decanul
Stoenescu primea Devizul și Planul construcțiunii a două turnuri pentru
instalația a două ascensoare la Palatul Justiției din Craiova. Devizul indica
cheltuieli de 280.000 lei pentru construirea ambelor turnuri din cărămidă sau de
140.000 lei pentru unul. Potrivit planului, turnurile, cu o înălțime de 20 metri,
trebuiau construite în exteriorul Palatului „lângă zidul de elevație dinspre
Grădină”, iar ascensoarele urmau să aibă trei opriri: la parter - unde se aflau
judecătoriile, la etajul I – la Tribunal, și la etajul II –la Curtea de Apel.
În anii 1931-1933, consilierii Iuliu Vâlcănescu și apoi A.Zăuleanu, au fost
delegați să studieze „chestiunea instalării unui ascensor la Palatul Justiției pentru

127
Ibidem:Raportul av.N.D.Fortunescu către decanul Stoenescu(nr.1512 din 10 noiembrie
1930).
128
Ibidem:Devizul Firmei„Frații Porn” din 7 noiembrie 1930.
129
Ibidem: Raportul consilierului G.Dem.Miulescu către Decanul Stoenescu(nr.507 din 31 martie
1931).
66
necesitățile avocaților și justițiabililor” 130 .Din partea Prefecturii, Baroul Dolj
cerea sprijinul inginerului șef al județului „care să se pună în contact cu dl. avocat
Iuliu Vâlcănescu, spre a studia locul unde s-ar putea face lucrarea, ce lucrări ar
trebui, și în general, ceea ce vor crede dânșii de cuviință”. Totodată, administrația
județeană era înștiințată că „dacă lucrarea vom plăti-o noi”, în schimb
„cheltuielile totale să ne fie rambursate de cei ce vor utiliza ascensorul, prin o
plată de utilizare”131.
Un an mai târziu, Stoenescu încă mai aștepta răspunsul Prefecturii la
solicitările sale: „Noi am intervenit, mai demult, la Prefectură rugând a fi delegat
un domn inginer, care să studieze chestiunea...”132.
Din păcate, fiindcă fără acordul și sprijinul Prefecturii, lucrările nu se
puteau efectua, Baroul Dolj a fost nevoit să renunțe la construirea ascensoarelor.
Dintr-o adresă133 a Decanatului reiese că Prefectura își asumase această sarcină,
care însă nu s-a materializat niciodată.

130
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului din 13 octombrie 1931 prin care Iuliu Vâlcănescu era
delegat să facă „un referat definitiv ocupându-se special de chestiunea ascensorului, luând
amănunte asupra prețurilor, devizul asupra lucrărilor și tot ce va crede că este necesar”.
131
Ibidem: Adresa Decanului Baroului Dolj către Prefectul Județului Dolj(nr.386 din 11 februarie
1932).
132
Ibidem: Adresa Decanului Stoenescu către Prefectul Județului Dolj(nr.377 din 4 aprilie 1933).
133
Ibidem: Adresa Decanului Stoenescu(nr.1959 din 28 noiembrie 1933) prin care solicita
consilierului A.Zăuleanu să-i restituie dosarul cu actele privind ascensorul„deoarece ascensorul
în Palatul Justiției se va construi de Prefectura județului Dolj”.
67
V. PREMIUL BAROULUI DOLJ „AVRAM IANCU"
Pe 2 septembrie 1924, Uniunea Avocaților din România, în frunte cu
reprezentanții săi, Dem Dobrescu și C.L. Naumescu, a sărbătorit la Cluj
centenarul nașterii lui Avram Iancu. „Cu această ocazie - își amintea președintele
Uniunii – baroul Dolj înființează un premiu denumit Avram Iancu, în sumă de lei
10.000 anual, pentru cea mai meritoasă lucrare juridică scrisă de un avocat ”134.
Într-adevăr, la propunerea Decanului Stoenescu, Consiliul Baroului Dolj
a hotărât în ședința din 5 septembrie 1924„ înființarea unui premiu de 10.000
(zece mii), care se va acorda anual pentru cea mai meritoasă lucrare juridică, din
orice domeniu al dreptului public sau privat, scrisă de un avocat, regulat înscris
într-unul din Barourile din întreaga Românie Mare, spre cinstirea și eternizarea
marelui erou național și martir al Românismului Avram Iancu, care a făcut parte
și din ordinul nostru profesional; pentru a traduce în fapt, într-o mică măsură,
ideea călăuzitoare ce a dictat Marelui Român, testamentul său din 20 decembrie
1850, „că luptătorii cu arma legii , vor putea scoate drepturile națiunii”135.
Conform deciziei Consiliului din 22 august 1925, Premiul Baroului Dolj
„Avram Iancu” a început să fie prevăzut în bugetul Baroului din 1926.
Curând , a fost elaborat un Regulament special pentru acordarea premiului
– publicat în „Buletinul Uniunii Avocaților”, organul oficial al Corpului
Avocaților din România (nr.7-8 din 1925), în Revista de Drept „Justiția Olteniei”
din Craiova (nr.1-2 din 1926), și în lucrarea lui G. Mil. Demetrescu Istoria
Baroului Dolj, apărută în anul 1928.
Regulamentul136 prevedea că premiul „va fi indivizibil” (art.1) și „se va
trece obligatoriu în fiecare buget anual al Baroului” (art.8), și stabilea ca termen
de depunere a lucrărilor la Decanat perioada „de la 1 septembrie până la 1 aprilie
din anul următor” (art.3). Consiliul Baroului delega în fiecare an o Comisie
formată din trei avocați din Baroul Dolj „care să examineze lucrările prezentate
și să propună Decanatului printr-un referat documentat lucrarea care merită a fi
premiată”, însă Comisia „are latitudinea să conchidă că nici una din lucrările
prezentate nu merită a fi premiată, motivând acest aviz al său”(art.4-5).Raportul
Comisiei era supus aprobării Consiliului Baroului „care decide asupra acordării
premiului, după propunerea Decanului care își dă avizul său prin referat către

134
Buletinul Uniunii Avocaților, anul X, nr.4-5 din aprilie-mai 1933, p. 92.
135
Decanatul Corpului de Avocați Dolj, Darea de Seamă pe intervalul 12 iunie 1921- 7 iulie 1929
făcută de Dem.D.Stoenescu, Decanul Baroului Dolj, Craiova, Tiparul "Prietenii Științei", 1929,
p.18 .
136
G.Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928:Regulamentul pentru acordarea
Premiului„Avram Iancu"(pp.446-447).
68
Consiliu (art.6).Pentru a fi premiate, lucrările trebuiau neapărat să aibă „o valoare
juridică și o expunere originală”(art.4). Membrii Comisiei aveau dreptul la o
indemnizație, stabilită în funcție de numărul și importanța lucrărilor examinate
(art.7).
În 1926, premiul s-a acordat pentru prima dată lui G.Alexianu137, avocat
și profesor universitar la Cernăuți, pentru lucrarea sa Dreptul Constituțional.
„Dacă mi-am permis s-o prezint spre premiere - afirma Alexianu, într-o scrisoare
către Decanul Stoenescu - n-am făcut-o cu gândul că lucrarea ar merita acest
lucru – e mai mult o lucrare de informație unde n-am avut putință să expun și
părerile mele personale – ci numai cu gândul de a putea aduce o cât mai umilă
conlucrare la marea și nobila inițiativă, luată de baroul de Dolj, de a se interesa
și căuta să promoveze cultura juridică în această țară , atunci când atâtea alte
barouri au preocupări cu totul de altă natură”138.
În pofida așteptărilor lui Stoenescu, care sperase ca numărul lucrărilor
depuse pentru premiere, să crească de la an la an, Premiul „Avram Iancu”, această
„inițiativă folositoare întreg Corpului de avocați”, a fost decernat rar sau deloc.
Cu toată bunăvoința Baroului Dolj, în intervalul 1926-1938, premiul n-a
fost acordat decât de patru ori(1926,1928,1931,1937), din cauza dezinteresului
manifestat de avocați dar și a slabei calități a lucrărilor depuse pentru premiere.
Astfel, după ce în 1928, Baroul Dolj îl premia pe av. Nicolae Rădulescu
din București, pentru lucrarea Acțiunile posesorii în dreptul României întregite,
în 1929 și în 1932„n-a putut acorda nimănui acest premiu, deoarece nu s-a depus
la Decanat nici o lucrare”139.Pentru îndreptarea situației, Stoenescu a hotărât să
publice anunțul oficial al Baroului Dolj privind acordarea premiului pe anul
1930, în cât mai multe ziare și reviste de specialitate din țară140.
În anul 1930, trei avocați s-au arătat interesați de premiul oferit de Baroul
Dolj, însă doar unul dintre ei a depus lucrarea la Decanat în termenul prevăzut de
Regulament.
Adrian D.Ghinescu, avocat stagiar în Baroul Prahova, s-a înscris pentru
premiu cu Teoria abuzului de Drept, lucrare pe care Decanul din Prahova nu ezita
să o recomande: „Menționăm că domnul stagiar - candidat s-a distins în toate
lucrările conferințelor de stagiu – ceea ce de altfel reiese și din lucrarea ce vă
înaintăm” 141.

137
Gheorghe Alexianu(1897-1946), doctor în Drept, profesor universitar la Cernăuți, guvernator
al Transnistriei în timpul celui de-al doilea război mondial(1941-1944). Condamnat la moarte de
Tribunalul Poporului și executat la Jilava pe 1 iunie 1946.
138
Decanatul Corpului de Avocați , Darea de seamă pe intervalul 12 iunie 1921-7 iulie 1929, p.18.
139
Buletinul Uniunii Avocaților,anul VII, nr.1 din ianuarie 1930, p.16.
140
Anunțul a fost trimis pe 21 februarie 1930 către: Ziarul"Universul", Curierul Judiciar, Dreptul
(București), Dreptatea, Curentul Juridic (Brașov), Buletinul Tribunalului Muscel (Câmpulung),
Cuvântul dreptății (Chișinău).
141
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 24/1930: Adresa Decanului Baroului Prahova către Decanul
Baroului Dolj(nr.321 din 14 august 1930).
69
Cu studierea lucrării a fost delegat mai întâi consilierul V.Sandulian, și
apoi consilierul Sănătescu-Staicu. Cei doi consilieri au avut puncte de vedere
total diferite asupra lucrării. Avocatul Sandulian concluziona în referatul înaintat
Consiliului Baroului:
„Lucrarea modestului tânăr, stagiarul candidat de avocat Adrian
D.Ghenescu din Baroul de Prahova, este o minunată contribuțiune la studiul
dreptului modern și privește una din cele mai de seamă instituțiuni juridice ale
viitorului. Lucrarea sa este cu atât mai valoroasă cu cât ne găsim în pragul
modificării Codului Civil, modificare în care abuzul de drept, nu poate fi omis.
Această lucrare arată nu numai o muncă rodnică, care în cel mai redus rol
însumează tot ceea ce s-a discutat și hotărât mai de seamă în această materie, dar
învederează însușiri destoinice de jurist la tânărul candidat de avocat, menite,
dacă D-sa perseverează pe această cale, să înzestreze Baroul Român, cu încă un
jurist eminent. Opinez decernarea premiului „Avram Iancu” 1930, oferirii
autorului ei, pe care regret că nu-l cunosc. Mai opinez, dată fiind concepția
superioară a Baroului Dolj în tot ceea ce privește interesul pentru Justiție și
Preoții ei, chemarea premiantului la o ședință „ad-hoc”a Consiliului nostru, în
care felicitându-l, să i se pună obligația de a revizui și completa acel studiu, care
în condițiuni mai bune de imprimare să se imprime de Baroul Dolj, nu numai spre
cunoașterea tânărului premiat, dar spre cinstirea „tânărului avocat” și stimularea
pe acest adevărat teren a tuturor acelora ce pretind să ajungă adevărați slujitori ai
Justiției”142.
Departe de a fi convins, Consiliul Baroului „văzând referatul domnului
consilier V.Sandulian”, îl delega pe av. Sănătescu-Staicu „să controleze
regulamentul Premiului Avram Iancu, ca să vadă, dacă raportul intră în
prevederi”143.
Pe 6 aprilie 1931, Sănătescu-Staicu și-a prezentat raportul în fața
Consiliului, pronunțându-se împotriva acordării premiului: „În urma celor
expuse în acest referat avem tot dreptul a conchide că lucrarea prezentată nu
îndeplinește în ceea ce privește fondul ei, condițiunile cerute de regulament și ar
fi o jignire nedreaptă adusă juriștilor noștri să pretindem că ea le-ar putea fi de
vreun folos. Nivelul culturii juridice la noi este destul de ridicat, și juristul român
de azi nu se mai mulțumește cu rezumate succinte și simple traduceri trunchiate.
El caută a aprofunda material, a consulta autorii cu renume consacrat , și lasă la
o parte nereușitele încercări de a se face cunoscut cu orice preț. El are
posibilitatea și cunoștințele necesare, cel puțin de același grad cu autorul nostru,
pentru a culege direct de la sursă și poate în mod mai complet și mai rațional,
cele ce s-au expus în forma arătată mai sus, în lucrarea de față. Autorul nu trebuie
să se descurajeze, puterea sa de muncă și celelalte calități arătate ne dă dreptul să
sperăm că reluând acest subiect și după ce va înlătura toate influențele autorilor

142
Ibidem: Referatul consilierului V.G.Sandulian.
143
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 21 decembrie 1930.
70
străini și se va consacra unei examinări cât mai conștiincioase a Jurisprudenței și
Doctrinei Române , va putea da la iveală o lucrare cu adevărat interesantă și
demnă de a aspira la decernarea premiului”144.
Pe 30 iulie 1931, Consiliul Baroului Dolj „se unește cu raportul domnului
consilier Sănătescu-Staicu și respinge cererea de a fi premiată lucrarea domnului
Ghinescu”145, iar a doua zi, acesta era anunțat „că nu este locul de a se premia
lucrarea dumneavoastră”146.
Premiul „Avram Iancu” pe anul 1931, a fost acordat lui Petre Măinescu,
avocat în Baroul Dolj(transferat din 1935 în Baroul din Vâlcea), pentru lucrarea
Codul Transporturilor 147.
În anii 1933,1934 și 1935 , el a propus Consiliului spre premiere, fără
succes, lucrarea Legea de expropriere pentru cauza de utilitate publică, scrisă în
colaborare cu Decanul Stoenescu. „Atrag binevoitoare atențiune-afirma
Măinescu148 - că această lucrare pe lângă unanimitatea criticii elogioase ce i s-a
făcut de nenumărate competențe, a fost onorată și cu premiul Adamacki de către
Academia Română.[..] Dacă și onorata comisiune a Baroului Dolj, va împărtăși
aceleași vederi în privința valorii acestei unice lucrări în această materie, atunci
îmi permit să anticipez, în ceea ce privește cuantumul sumei, ce constituie acest
premiu de 10.000 lei, rugându-vă ai da aceeași destinație ca și premiului
Adamacki, încasat de la Academia Română, și depus ca fond de pensiune la
Baroul Dolj pe numele „avocații Stoenescu și Măinescu”, mărindu-se astfel acest
prim fond donat”.
Între anii 1933-1936, diverși avocați, din țară dar și din Baroul Dolj, au
încercat să obțină Premiul„Avram Iancu”.Pe lângă lucrarea deja amintită a lui
Măinescu, au fost depuse la Decanat lucrările:
1) Dreptul de retenție - de Mitiță Dem.Constantinescu, avocat în Baroul
Dolj (1933);
2) Instituțiile Dreptului de Familie – de Șt.N.Prună, avocat din Caracal
(1933);
3) Contractul de asigurare și reasigurare – de Șt.Georgescu-Olenin,
avocat din București (1933);
4) Situațiunea juridică a funcționarilor Corpurilor Legiuitoare - de
Constantin Stănescu, avocat din București (1933);
5) Relațiile de drept în afara căsătoriei și apărarea de drept a copiilor
nelegitim i- de Ladislau Weinberger, avocat din Oradea (1933);
6) Justiția Fundamentum Regnorum - de Iancu Constantinescu, avocat în
Baroul Dolj(1933);

144
Ibidem:Raportul consilierului Sănătescu-Staicu(nr.553 din 6 aprilie 1931).
145
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 30 iulie 1931.
146
Ibidem: Adresa Decanului Stoenescu către av.Adrian Ghinescu din Ploiești(nr.721 din 31 iulie 1931).
147
Buletinul Uniunii Avocaților, anul X, nr.4-5 din aprilie-mai 1933, p.141.
148
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 92/1935: Cererea de înscriere a lui Petre Măinescu din 1933.
71
7) Revizuirea Tratatelor - de Dem. Pașalega, avocat în Baroul Dolj
(1935);
8) Statul de Drept sau Confederația Politică ca principiu social- de
Aurelian Ricman, avocat din Baroul Romanați(1936).
Rând pe rând , lucrările au fost recenzate de Comisia de examinare iar
referatele au fost trimise Consiliului Baroului pentru a desemna câștigătorul.
Concluziile Comisiei au fost extreme de severe în ceea ce privește valoarea
juridică a unora dintre lucrări. „În linii generale, lucrarea domnului Weinberger
– se arăta într-un referat – se rezumă ca o încercare naivă, incompletă și
neștiințifică de a sintetiza raporturile de drept rezultând din concubinaj [ în ce
privește situațiunea copilului nelegitim expunerea e extrem de sumară ] și
prezentarea ei Baroului Dolj pentru premiul „Avram Iancu” ne apare ca o mare
îndrăzneală din partea unui autor lipsit de cel mai elementar simț de autocritică”149.
Cam în aceiași termeni se referea și V.G. Sandulian, membru în Comisie,
și în privința lucrării avocatului Ștefan Prună : „Este inutil să mai citez fiindcă
întreaga lucrare continuă de această manieră, adică vrând să închidă vidul unor
idei destul de vulgare într-o formă pretențioasă și ridicolă. Din punct de vedere
juridic autorul strânge în această lucrare argumente adunate din toți autorii de
drept neaducând nici un aport personal. Dacă din punct de vedere doctrinar și
juridic lucrarea prezintă o valoare mediocră, din punct de vedere practic, pentru
profesioniștii dreptului, avocat sau stagiar, ea prezintă un interes și mai șters,
întrucât nu înlesnește cu nimic, măcar din punctul de vedere al organizării
materiei, cercetarea cu titlu informativ a chestiunilor pentru care s-ar găsi cineva
tentat să o consulte. Iată motivele pentru care socotesc că această lucrare este
slabă din toate punctele de vedere… ”150.
Pe 22 aprilie 1937, Consiliul Baroului Dolj însușindu-și opinia Comisiei,
hotărăște acordarea premiului „Avram Iancu”, divizibil, câte 5.000 lei la fiecare,
avocaților Iancu Constantinescu, Dem. Pașalega și Mitiță Dem. Constantinescu.
Primii doi încasau premiul imediat, „urmând ca pe măsura posibilităților
financiare să se achite și domnului Dem. Constantinescu 5.000 lei”151.
Dintre lucrările premiate, se distingea lucrarea lui Dem. Pașalega
Revizuirea Tratatelor , despre care referentul A. Duma menționa: „lucrarea
domnului Dem. Pașalega este de o reală valoare juridică pe tărâmul Dreptului
Internațional și de o mai mare valoare din punct de vedere național. Într-adevăr,
în chestiunea aridă a revizuirii tratatelor s-a scris atât de mult și s-au emis atâtea
teorii încât chiar un jurist versat se poate orienta cu mare greutate în acest labirint.
Autorul are marele merit de a fi sintetizat materia și de a fi făcut un rezumat clar
și precis al acestor doctrine. Din punct de vedere național, D-sa aduce o mare
contribuție în combaterea tentativelor ce fac revizioniștii unguri pentru

149
Idem, Dosarul 118/1934 : Referatul av.M.Rădulescu din 15 ianuarie 1935.
150
Ibidem: Raportul consilierului V.G.Sandulian din 13 iunie 1936.
151
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 22 aprilie 1937.
72
modificarea frontierelor noastre, sprijiniți pe politica Germaniei, care, de vreo
doi ani, au reînviat teoria „Ein Fetzen Papier” a cancelarului Bethmann-Hollweg,
considerând tratatele de la Versailles un petec de hârtie. Capitolul VII și mai ales
capitolul VIII constituiesc răspunsul-fără putință de replică- ce se dă acestor
revizioniști. Stilul, de o frumusețe remarcabilă, face ca argumentarea juridică și
textele aride să fie ușor înțelese și citite cu plăcere. Din toate punctele de vedere
lucrarea domnului Dem. Pașalega „Revizuirea Tratatelor” este valoroasă și
merită să fie premiată”152.
În 1936, Premiului „Avram Iancu” a fost suspendat, iar în 1937, după
cum am văzut, a fost decernat celor trei avocați doljeni.
În 1938-1939, se depuseseră pentru obținerea premiului lucrările:
1)Chestiuni controversate asupra dreptului succesoral al văduvei sărace,
și Acțiuni declaratorii, acțiuni provocatorii - de Mihail Bârcă, avocat din Baroul
Dolj, care, ulterior, se va retrage din concurs153;
2)Hotărârea de expedient – de Ioan I. Măldărescu, doctor în drept,
judecător la Judecătoria Mixtă Blaj, județul Târnava-Mică154.
Însă, începând cu anul 1939, Baroul Dolj n-a mai prevăzut în buget suma
necesară acordării premiului. Pe 30 ianuarie 1939, Decanul Sgoanță nota pe o
adresă către un avocat care se interesase de condițiile de participare: „Acest
premiu s-a suprimat din bugetul anului curent”155.
Nici noua conducere a Baroului Dolj, instalată în toamna anului 1939, n-
a mai alocat niciun ban pentru continuarea tradiției decernării Premiului „Avram
Iancu”. De altfel, în anii următori, Baroul Dolj, condus de I.B.Georgescu (1939-
1946), va străbate o perioadă economică extrem de dificilă.

152
Ibidem: Raportul consilierului A.Duma din 28 septembrie 1935.
153
Idem, Dosarul 75/1938: Cererea de a participa la concurs a avocatului M.Bârcă din 15
februarie 1938. Pe 24 octombrie se retrage din concurs fără să dea nici o explicație.
154
Idem, Dosarul 13/1939.
155
Ibidem: Adresa Decanului Sgoanță către av.Valentin Popescu din Focșani(nr.108 din 30
ianuarie 1939).
73
VI. CONFERINȚELE AVOCAȚILOR STAGIARI
În paralel cu măsurile de organizare a Congresului General al Avocaților,
începeau, în vara anului 1928, din inițiativa Decanului Stoenescu, conferințele
avocaților stagiari din Baroul Dolj.

Petre C.Iovipale – avocat stagiar Mărioara Paveliu – avocat stagiar


(1930) (1931)

Pe 2 iunie 1928, în sala Curții de Apel Secția I Craiova din Palatul


Justiției, Dem. Stoenescu deschidea conferințele printr-o cuvântare în care
sublinia meritul Decanului A.Betolian, cel care „a ținut cel dintâi conferințe în
Baroul Dolj, iar de atunci s-au ținut disparat încă câteva”156. Deoarece în Baroul
Dolj, până la sfârșitul anului 1927„nu aveam înscriși stagiari conform noii legi a
avocaților din 1923, nu introdusesem conferințele de stagiu”-arăta Stoenescu.
Însă, în 1928, numărul lor crescând „îndatorirea , ce ne impune legea avocaților,
am îndeplinit-o, formând o primă serie de conferințe, cu subiecte contradictorii
de spețe care apar mai des în fața instanțelor judecătorești”157.

156
Revista„Justiția Olteniei”, anul IX, nr.5,6,7 și 8/1928,p.21.
157
Darea de Seamă a activității Decanatului și Consiliului Baroului Dolj pentru intervalul de la 12
iunie 1921-7 iulie 1929, p.25;
74
Pe viitor, conferințele „se vor ține regulat” iar pentru aceasta conta pe
„dorința tinerilor stagiari” cărora le-a dat câteva sfaturi158.
Conferințele, prezidate de Decan dar și de alți membri ai Consiliului de
Disciplină (V.Sandulian, Virgil Potârcă, G.Dem.Miulescu), au avut loc între 2
iunie - 14 iulie 1928, în ordinea următoare:
- Efectul juridic al actelor făcute de o persoană dementă, s-a intitulat
prima conferință susținută de stagiarii Ion. C. Iliescu și Constantin Morărescu, la
finalul căreia avocații I.Popa, Gh.Gusside și Virgil Potârcă au făcut o serie de
observații;
- Nașterea unui copil prin seducțiune dă dreptul la o acțiune în daune
sau la alimente? de Ion F. Mantea și Ion Lungulescu;
- Este valabil un act autentic nesemnat de parte, dar a cărui prezență și
consimțământ sunt constatate de magistratul care a autentificat actul? de
Șerban Brădișteanu și Iancu N.Văcărescu;
- Dacă mandatul tacit se poate dovedi cu martori? de Dumitru D.
Boicescu și Ion P.Cordescu;
- Clauza de reîntrebuințare a fondului dotal cere controlul achizitorului
imobilului dotal? de Petre Nedeianu și Paul O.Popescu;
- Neopozabilitatea actelor dotale netranscrise la domiciliul soțului, față
de terțiul achizitor de Gh.Socoteanu și Ion I.Stănculescu;
- Sancțiunea legilor declarate anticonstituționale de A. Gh. Gusside și
Ion N.Popescu.
Pe măsura desfășurării, conferințele au fost din ce în ce mai bine pregătite
de avocații stagiari. Astfel, stagiarul Gh. Socoteanu„a excelat în conferința sa
primind felicitări de la D-l Decan Dem.D.Stoenescu”159.
În urma conferințelor susținute, erau trecuți pe Tabloul Avocaților
definitivi: Șerban Brădișteanu, Gh.Socoteanu și Ion N. Popescu. Totodată,
Comisia160 hotăra publicarea lucrărilor într-un Buletin al Conferințelor „ca să
fie un îndemn în viitor, pentru ceilalți stagiari și să aducă foloase prin acumulare
de material necesar și altora”, iar Stoenescu stabilea „ca în viitoarele bugete să se
prevadă și premii pentru cele mai bune conferințe”161.

În 1928, se aflau în Baroul Dolj: 25 de avocați stagiari conform Legii din 1907 și 2 stagiari
conform Legii din 1923( Tabloul Avocaților definitivi și stagiari din județul Dolj pe anul 1928,
Craiova, Tiparul„Prietenii Științei”).
158
Revista„Justiția Olteniei”, anul IX, nr.5,6,7 și 8/1928, p.21;
În 1929, Stoenescu stabilea:„Pe fiecare an va fi cel puțin o serie de conferințe, câte una de
fiecare stagiar, indicată în scris de Decanat.Conferințe extraordinare pot avea loc de câte ori
Consiliul Baroului, sau unii stagiari, o cer în scris(Arhiva Baroului Dolj,Dosarul 77/1930).
159
Revista „Justiția Olteniei”, anul IX, nr.5,6,7 și 8/1928, p.22.
160
Subiectele conferințelor au fost fixate de o Comisie compusă din: Dem.Stoenescu,
V.Sandulian,Virgil Potârcă și Scarlat Constangioară.
161
Darea de Seamă a activității Decanatului și Consiliului Baroului Dolj pentru intervalul de la 12
iunie 1921-7 iulie 1929, p.26.
75
Nicolae I.Gheorghiu – avocat stagiar Ion Predescu – avocat stagiar (1933)
(1937)

În anii următori, prevederile Legii Avocaților din 1931 și creșterea


numărului stagiarilor- au determinat conducerea Baroului Dolj să acorde o atenție
deosebită organizării conferințelor. În acest sens, consilierul G.Dem. Miulescu se
adresa Decanatului: „În cursul anilor 1930 și 1931, s-au înscris în acest Barou
peste 30 tineri licențiați în drept, care sunt socotiți conform legii avocaților, fie
ca avocați stagiari fie ca stagiari. Potrivit art.14 din legea noastră, stagiarii sunt
obligați să țină conferințe juridice și să facă lucrări de pregătire juridică necesare
la dezvoltarea cunoștințelor lor profesionale. Cei mai mulți din acești tineri, deși
sunt atașați pe lângă unii avocați definitivi spre a-și îndeplini stagiul, însă modul
cum își îndeplinesc această însărcinare, nu corespunde unei serioase pregătiri
profesionale pentru că sunt lipsiți tocmai de lucrările practice profesionale,
deoarece puțini se ocupă serios de profesie. De aceea, cred că este absolut necesar
și în interesul acestor tineri colegi, să puneți în aplicare dispozițiile art.14 din
Legea Corpului de avocați, organizând în cursul lunilor Ianuarie-Februarie și
Martie 1932, conferințe juridice, cu toți acești stagiari”162.

162
Arhiva Baroului Dolj,Dosarul 33/1932: Adresa (nr.125 din 28 noiembrie 1931) către Decanul
Stoenescu;
În 1930 erau 9 avocați stagiari conform legii din 1907 și 21 stagiari conform legii din
1923(Tabloul Avocaților definitivi și stagiari și al apărătorilor din județul Dolj, ianuarie 1930,
Craiova,Tiparul„Prietenii Științei”).
76
Pe 30 ianuarie 1932163, Consiliul Baroului îi delega pe avocații G.Dem.
Miulescu și Al.B. Iliescu„cu organizarea și cu conducerea acestor conferințe care
să înceapă cel mai târziu la 15 februarie 1932”, dându-le drept secretari pe
avocații stagiari Cornel Maghețu și Alexandru Ciocănescu.
Seria de conferințe, în număr de 10, a început pe 13 februarie 1932 și s-a
încheiat pe 16 aprilie 1932.În deschiderea conferințelor, directorul Conferințelor
Juridice, G.Dem. Miulescu a expus stagiarilor scopul și importanța conferințelor
pentru pregătirea profesională, stabilind „modul cum vor trebui tratate subiectele
juridice ce se vor dezbate de către conferențiari, indicându-le un anume plan de
studiu al chestiunilor controversate, cum și metoda de expunere”164.
Pentru munca depusă stagiarii aveau să fie răsplătiți „căci cea mai bună
dintre lucrările juridice va fi premiată cu premiul prevăzut în bugetul Baroului
Dolj pe anul 1932”165, în valoare de 5.000 lei.
În cadrul conferințelor, stagiarii au dezbătut subiectele:
1) Construcțiuni și plantațiuni făcute de un terțiu pe loc străin. Aplicațiunea
art.494 cod civil - de Al.I. Totescu, Cornel Maghețu și Ion Lozan;
2) Dota constituită de un părinte, privită sub raportul unei acțiuni pauliene
din partea creditorilor săi – de Constantin Sgoanță, Const. Al. Iliescu și
Constantin Segărceanu;
3) Ce efecte juridice poate să producă o donație deghizată între soți. Cine
poate cere anularea sau reductibilitatea ei? – de Grigorie M. Ștefănescu,
Al. Roșca și Spiru Ghisdăvescu;
4) Dacă seducțiunea unei femei, poate da loc pentru copilul născut, la o
acțiune în daune, sau și la o acțiune de pensie alimentară? – de
Constantin V. Popescu, Al. Ciocănescu și Mihail Sadoveanu;
5) Legitima apărare în legătură cu provocarea, într-o crimă – de Gogu A.
Popescu, Constantin Dianu și Mihail Sadoveanu;
6) Contestația făcută de soția unui defunct în calitate de văduvă săracă,

163
Arhiva Baroului Dolj,Dosarul 33/1932:Decizia Consiliului Baroului Dolj din 30 ianuarie 1932.
164
Ibidem: Darea de Seamă asupra conferințelor ( nr.1107 din 6 mai 1932); Procesul verbal al
ședinței de deschidere a conferințelor de stagiu din 6 februarie 1932 menționează că
G.Dem.Miulescu:„își exprimă satisfacția că aceste conferințe care căzuseră în desuetitudine au
reînceput în anul acesta”;„lasă domnilor avocați și stagiari latitudinea de a-și alege și trata orice
problemă de drept cu caracter controversat, evident dintre acelea care se aduc mai des în
discuțiune în fața instanțelor noastre judecătorești, cercetându-se cu această ocazie, pe lângă
doctrină și jurisprudențele vechi și noi, pentru că numai astfel rezultatul unei conferințe poate
fi în adevăr pozitiv”; iar în ce privește modul de funcționare al conferințelor pentru ca să fie
realmente folositoare„ele nu trebuie să constituie o înșiruire de fapte, citate, și autori, ci
chestiunea să se discute în mod contradictoriu, de doi domni stagiari, susținând fiecare câte o
opinie, documentând-o din punct de vedere al doctrinei și susținând-o din punct de vedere al
jurisprudenței, iar un al treilea domn stagiar va complecta pe ceilalți doi domni colegi, expunând
chestiunea în ansamblul ei și arătându-i lipsurile, dacă ea n-a fost complectă”(Ibidem).
165
Ibidem.
77
pentru conservarea dreptului său, la o executare silită imobiliară. Ce
instanță trebuie să o judece? – de Constantin Georgescu, Toma Oanță și
Aurel Giulescu;
7) Dreptul la daune a unei victime, când infractorul a fost achitat. Teoria
responsabilităților în materie civilă – de Alfred Hechter, Alex.Eschenasy
și Mihail Sadoveanu;
8) Responsabilitatea civilă și penală în legătură cu responsabilitatea ce
derivă din legea meseriilor, a contractului de muncă și a abuzului de
drept – de Radu Viișoreanu;
9) Ce efecte poate produce vânzarea făcută de un herede aparent, unui terțiu
de bună credință – de Venus Constantinescu și Cosmos Ferhadian;
10) Dacă un moștenitor poate opune titlul proherede și prescripția
decenală, asupra unui imobil vândut de autorul său unui terțiu, care
execută contra sa un act de vânzare? – de Mărioara Paveliu și Nicolae
M.Trușculescu.
În darea de seamă întocmită la finalul conferințelor, consilierul G.Dem.
Miulescu remarca „că cei mai mulți dintre tinerii colegi, au luat parte în mod
regulat sau aproape regulat la aceste conferințe, înțelegând rostul și foloasele ce
pot rezulta din audierea lor pentru exercițiul viitor al profesiunii. Mulți, le-au
urmărit chiar cu interes, luând parte la discuțiuni contradictorii cu conferențiarii.
A fost însă și o parte din tinerii noștri colegi, care au lipsit sistematic, ignorându-
le cu desăvârșire. Alții, au considerat aceste conferințe ca o povară în plus a
exercițiului profesiei de avocat, de care au ținut să se achite, luând parte la o
ședință ori două, sau înscriindu-se pentru ținerea unei conferințe spre a dovedi că
sunt pregătiți din punct de vedere profesional”166.

Nicolae M.Petrescu – avocat stagiar M.Sadoveanu – avocat stagiar(1930)


(1936)

166
Ibidem: Darea de Seamă asupra conferințelor (nr.1107 din 6 mai 1932).
78
Din cei 30 de stagiari, 15 se prezentaseră foarte bine, stârnind admirația lui
Miulescu. „Pot să exprim167- arăta el – părerea mea elogioasă asupra următorilor: Dl.
Mihail Sadoveanu, care s-a dovedit a fi în viitor, un foarte bun avocat. Deși mai tânăr
decât unii din colegii săi, a dovedit însă o maturitate în expunerea și coordonarea
ideilor, în diverse probleme juridice la care a luat parte. Se exprimă ușor și are o
putere remarcabilă de asimilarea cunoștințelor juridice, fiind stăpânit de o disciplină
intelectuală care-l face propriu pentru orice efort juridic la care ar fi supus. Cred că
va reuși să se impună în profesia sa dacă va continua să-și îmbogățească cunoștințele
juridice din ce în ce mai mult, să revadă la timp autorii săi de drept favoriți și să se
țină la curent cu progresul dreptului; Dl. Const. Al. Iliescu, s-a remarcat în mod
deosebit în metoda de expunere a chestiunii juridice ce a tratat în ședința de la 20
Februarie 1932.Urmând doctoratul juridic la Paris a dovedit că posedă cunoștințe
serioase în domeniul dreptului civil. Continuând pe aceeași cale, va fi un element
valoros în Barou; Dl. Const. Dianu s-a prezentat ca un element bine format în materia
dreptului penal. Urmând aceeași specializare profesională pe care și-a impus-o la
începutul carierei, desigur că se va forma din ce în ce mai temeinic și mai complect;
D-nii Cornel Maghețu, Grigorie M.Ștefănescu, Alex.I.Totescu și Constantin
Segărceanu, au dovedit că sunt tineri studioși, bine intenționați și familiarizați cu
chestiunile juridice. Au o expunere clară, uneori însă grăbită- ceea ce strică- se țin la
curent cu doctrina și jurisprudența și dau dovadă că vor face o bună carieră în viitor;
D-nii Aurel I.Giulescu, Toma G.Oanță, Radu N.Viișoreanu, Cosmos Ferhadian,
Const.Sgoanță, Alex. Eschenasy, N.Trușculescu și d-na Mărioara Paveliu s-au
remarcat prin studiul conștiincios făcut asupra chestiunilor ce au tratat, metoda în
care și-au expus subiectele și forma în care și-au îmbrăcat cuvântările. Au dovedit
putere de muncă și sinteză în coordonarea ideilor expuse. D-na Paveliu a fost chiar
o excepție, ce s-a impus atenției noastre de la început”.

Cecilia Niculescu – avocat stagiar (1935)


167
Ibidem.
79
La cererea lui G.Mil. Demetrescu, Consiliul Baroului Dolj decidea
premierea stagiarilor menționați mai sus, prin divizarea premiului și
suplimentarea lui din fondul extraordinar168.
În același timp, pentru bunul mers al conferințelor, era elaborat
Regulamentul pentru împlinirea stagiului de avocat169 care prevedea:
„Art.1 – Conform art.29 din legea avocaților din 1931, orice stagiar este
dator să țină în fiecare an din timpul duratei stagiului, câte o conferință cu caracter
juridic, cum și să facă lucrări de pregătire juridică.
Art.2 – La aceste lucrări de specializare profesională, sunt obligați să ia
parte toți stagiarii și avocații stagiari aflați înscriși pe tabloul Jud. Dolj, în cursul
anului respectiv.
Art.3 – Conferințele și lucrările juridice au loc în fiecare an, în epoca
dintre 15 Ianuarie – 15 Aprilie al fiecărui an, cu latitudinea Decanului de a fixa
în mod precis epoca ținerii lor.
Art.4 – Conferințele se vor ține sub președenția Decanului, a
prodecanului, sau a unuia dintre consilierii delegați în acest scop, ajutat pentru
organizarea lor de către unul sau doi secretari de ședință, numiți de Decan dintre
tinerii stagiari.
Art.5 – Conferințele vor fi săptămânale. În ele se vor trata anume subiecte
juridice, de preferință chestiuni de drept controversate, noi aplicațiuni
jurisprudențiale, sau discuțiuni de principii asupra legilor cu aplicațiune nouă în
diferite domenii.
Art.6 – În fiecare ședință vor fi chemați să asiste toți stagiarii înscriși în
tablou fără excepție. Orice lipsă nemotivată va fi sancționată conform legii
avocaților și dispozițiunilor prevăzute în acest regulament.
Art.7 – Conferințele vor fi expuse de stagiari în mod clar și metodic. Se
va face totdeauna apel la doctrina cea mai complectă asupra chestiunii și
jurisprudenței instanțelor judecătorești. Se va căuta să se utilizeze studiile juridice
speciale asupra acelei chestiuni. La finele conferinței, stagiarul va prezenta și un
rezumat scris asupra subiectului tratat, în care se va indica totdeauna autorii
studiați, diverse scrieri consultate, citate din jurisprudența mai recentă și chiar
mai veche, când aceasta este necesar.
Art.8 – Asupra fiecărei ședințe, se va redacta un proces verbal de către
secretarul ședinței. Procesul verbal va conține în rezumat: chestiunea dezbătută,
numele stagiarilor care au luat parte la discuțiune, numele stagiarilor absenți,
observațiunile făcute de către Președintele ședinței și orice alte chestiuni ce vor
mai fi avut loc. Procesul verbal se va semna de Președintele ședinței, va fi

168
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 30 iunie 1932 prin care acordă un premiu de 1000
lei lui Mihail Sadoveanu iar celorlalți câte 400 lei fiecare.
169
Ibidem: Regulamentul, întocmit de G.Mil.Demetrescu la solicitarea Decanului, a fost trimis
spre examinare, pe 6 mai 1932, în Consiliul Baroului„și după redactarea definitivă să fie pus în
aplicare”.
80
contrasemnat de secretar și înaintat în original Decanatului spre a fi atașat la
dosarul conferințelor din acel an.
Art.9 – Conferințele sau lucrările juridice bine pregătite de către stagiari,
vor putea fi distinse cu premii de către Consiliul Baroului, după propunerea
Decanului sau aceluia care a prezidat acele conferințe.
Art.10 – Dacă o conferință n-a fost pregătită îndeajuns de către stagiarul
care a susținut-o, ea va fi repetată chiar în aceeași sesiune de va fi timp, sau în
anul următor, sub sancțiunea pedepsei prevăzută de art.32 din legea avocaților.
Art.11 – Lipsa nemotivată a stagiarilor de la conferință, atrage pedeapsa
disciplinară a unei amende pronunțată de Consiliul Baroului, pe baza legii
avocaților, în folosul Casei de Ajutor a Baroului Dolj. Cei care vor continua să
lipsească mai multe ședințe, li se vor aplica dispozițiunile de rigoare din art.32
din legea avocaților.
Art.12 – Aceia dintre stagiari care nu vor fi ținut conferințele prevăzute
de acest regulament și art.29 din legea avocaților, nu vor fi admiși la examenul
de avocat definitiv.
Art.13 – Pentru ținerea conferințelor se va face raport fiecărui stagiar de
către Directorul conferințelor din acel an, raport care se va atașa la dosarul său și
va trebui să fie ținut în seamă la înscrierea candidatului la examenul de avocat.
Art.14 – Acest regulament va fi supus aprobării Uniunii Avocaților din
România”.
În plus, directorul Conferințelor recomanda avocaților stagiari pentru a
„putea să se impună și să ducă mai departe reputația juriștilor care au ilustrat
acest Barou cu un trecut atât de glorios”, să-și continuie studiile de drept în mod
rațional și practic, să muncească corect și onorabil iar „clientela să caute să și-o
formeze în modul cel mai demn profesional, pledând în mod gratuit la asistența
judiciară și la Jurați”, sau „să pledeze alături de colegi mai reputați în procesele
importante în care aceștia sunt angajați”170.
Din păcate, sfaturile și îndemnurile sale n-au fost ascultate, conferințele
juridice ale stagiarilor din anul 1934, soldându-se cu un fiasco.
Conferințele programate pentru primăvara anului 1934, sub conducerea
consilierilor G.Dem. Miulescu și Iancu Constantinescu, și organizate în
conformitate cu art.29 din Legea Avocaților, s-au întrerupt brusc, după numai
patru ședințe. Cauza a constituit-o absența în masă171a stagiarilor de la aceste
conferințe, din 54 ajungând să se prezinte doar 17, precum și slaba pregătire a
subiectelor de către aceștia.
În ciuda numeroaselor adrese, prin care li se atrăgea atenția că
neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea Avocaților, ducea la prelungirea
stagiului cu încă un an, numărul participanților a scăzut de la o conferință la alta.

170
Ibidem: Procesul verbal al ședinței din 16 aprilie 1932, întocmit de G.Mil.Demetrescu.
171
Idem, Dosarul 96/1934: Procesul verbal al ședinței din 12 mai 1934 menționează că au fost
prezenți 17 stagiari din 54; la ședința din 5 mai doar 21 iar la cea din 28 aprilie numai 25.
81
Motivele invocate au fost din cele mai diverse: boală, probleme personale,
deplasări în țară sau străinătate etc.

Numa Cartianu – avocat stagiar Dumitru Gh.Colan – avocat stagiar


(1932) (1932)

Nici de prepararea temelor juridice nu s-au ocupat serios. Chiar de la


prima conferință(21 aprilie 1934), avocatul stagiar Marin L.Popescu anunța „că
nu și-a putut pregăti conferința, nefiind consultat de ceilalți conferențiari”172, iar
ședința din 19 mai nu a mai avut loc deoarece „domnii stagiari care urmează a-și
ține conferința ne comunică că nu sunt preparați”173.
O conferință pregătită superficial a fost cea a stagiarilor D.Tomescu, M.
Stăncescu și Smaranda Chetoianu, la sfârșitul căreia directorul Conferințelor,
Iancu Constantinescu „luând cuvântul spune că toți trei conferențiarii au vorbit
mai mult alături de subiect, nereușind să atace problema în plin, reducând-o la
simplu, așa cum a fost enunțată în titlul subiectului”174.
În aceste condiții, s-au ținut totuși 4 conferințe între 21 aprilie-12 mai
1934:
1) Despre responsabilitatea stăpânilor și comitenților – de Radu
Vernescu și Mircea Lepădătescu;
2) Dacă vânzarea făcută de un minor care încetează din viață înainte
de a confirma sau ratifica actul său de vânzare poate sau nu să fie

172
Ibidem: Procesul verbal din 21 aprilie 1934.
173
Ibidem: Decizia din 18 mai 1934.
174
Ibidem: Procesul verbal al ședinței din 28 aprilie 1934;Desigur, au fost și conferințe apreciate
precum cea a lui D.Colan, Gh.Constantin și D.Bolovan(Ibidem: Procesul verbal din 5 mai 1934).
82
anulată de către moștenitorii vânzătorului minor față de un
dobânditor de bună credință – de D. Tomescu, M. Stăncescu și S.
Chetoianu;
3) Dacă acțiunea în nulitate prevăzută de art.940 c.civil privitoare la
donațiunile deghizate poate fi exercitată de orice parte interesată sau
numai de erezii rezervatari – de Dumitru Colan, Dumitru Bolovan și
Gheorghe Constantin;
4) Dacă odată introdus un apel înainte de comunicare, partea poate ca
să mai introducă ulterior încă un apel valabil și considerat încă în
termen – de Florea Dorobanțu, D.Belei și Marin Popescu.
Pe 18 mai 1934, Direcția Conferințelor Juridice a Baroului Dolj „văzând
puținul interes ce-l poartă domnii stagiari conferințelor juridice de stagiu, cât și
lipsa de disciplină profesională de care dau dovadă în aceste împrejurări”,
decidea „suspendarea conferințelor de stagiu din acest an cu începere de la 19
mai a.c., până la cele din anul viitor”175.

Ioan Theodorescu – avocat stagiar Ilie Șt.Floriță – avocat stagiar


(1934) (1932

175
Ibidem: Decizia din 18 mai 1934; Direcția Conferințelor pregătise cel puțin 8 subiecte juridice
pentru stagiari, însă, după cum am văzut, nu s-au dezbătut decât 4 dintre acestea (Ibidem:
Subiecte juridice).
83
Ilie Gruiosu – avocat stagiar (1935) Constantin Segărceanu – avocat
stagiar (1931)

Constantin Sgoanță – avocat stagiar Șerban Țuculescu – avocat stagiar


(1931) (1931)

84
Mircea Miulescu – avocat stagiar Lavinia Procopiescu – avocat stagiar
(1932) (1935)

85
VII. PROPUNERILE BAROULUI DOLJ PRIVITOARE LA
MODIFICAREA LEGII AVOCAȚILOR
Odată cu numirea în fruntea Ministerului Justiției a avocatului Grigore
Iunian, speranțele Uniunii Avocaților din România de a-și vedea îndeplinite
176

doleanțele, au renăscut.
În ianuarie 1929, din ordinul ministrului se forma o Comisie - printre ai
cărei membri se afla și Dem. D. Stoenescu, decanul baroului Dolj -„care să
alcătuiască un proiect modificator al actualei legi a avocaților.”177
Încurajată de această inițiativă, Uniunea Avocaților se grăbea să trimită
tuturor Barourilor următoarea adresă: „Urmând să se modifice legea
avocaților vă rugăm, să binevoiți a înainta Uniunii, observațiunile și propunerile
ce aveți de făcut. Ar fi de preferat ca propunerile să fie făcute sub formă de
articole complet formulate însoțite de scurte justificări”178.
Spre deosebire de unele barouri (de exemplu cel din Timișoara179 care
înaintase Ministerului de Justiție o singură propunere referitoare la taxele
procedurale), Baroul Dolj a făcut o serie de propuneri care vizau o modificare
mai largă a legii Avocaților. Pe 15 februarie 1929, Consiliul Baroului delega
șapte avocați (cinci definitivi: Horia Tălpeanu, Ilie Petrescu, Dem. Pașalega, Gh.
Socoteanu și C.Dianu; și doi stagiari: Radu Viișoreanu și Ion M. Dumitrescu) „
a ne înainta urgent observațiile și propunerile ce aveți de făcut […]. În urmă,
propunerile se vor discuta într-o comisie de 8 avocați spre a alcătui proiectul
Baroului Dolj. În luna martie vom face o convocare a acestei comisii”180.
Comisia specială - înființată de Stoenescu - a dezbătut propunerile
avocaților trimițând Uniunii Avocaților nu mai puțin de 12 adrese, care
cuprindeau diverse observații „pe care vă rugăm a le prezenta Comisiei
Permanente spre a le avea în vedere cu ocazia alcătuirii proiectului de
modificare”181:

176
Grigore Iunian (1882-1940), avocat în Baroul Gorj (1904-1920) și în Baroul Ilfov (1920-1940);
politician, deputat și senator; din 1926 membru marcant al P.N.Ț., Ministru al Justiției în
repetate rânduri între 1928-1930 (I.Mamina, I.Scurtu, Guverne și guvernanți 1916-1938,
București, Editura Silex, 1996, p. 194).
177
Șerban Pătrașcu, Congresul General al Avocaților din România, Craiova 1928, Editura
Universul Juridic, București, 2017, p. 75.
178
Ibidem: Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 32 /1929 : Adresa 32 din 12 ianuarie 1929.
179
Ibidem: Adresa nr. 1017/1929 a Baroului Avocaților Timișoara către Baroul Avocaților
Craiova.
180
Ibidem: Adresa nr. 206 din 15 februarie 1929.
181
Ibidem: Adresa decanului Stoenescu ( nr. 1352 din 5 noiembrie 1929) către Președintele
Uniunii Avocaților.
86
- La alegerile pentru locurile de Decan și membri în Consiliul Baroului
și la Uniune, să nu poată candida avocați care au fost pedepsiți
disciplinar;
- Alegerile la Decanate, pentru Consiliul Baroului și pentru Consiliul
General al Uniunii, să fie fixate la o singură dată, pe întreaga țară și
numai de către Uniunea Avocaților, spre a fi uniformizate;
- Foștii funcționari, care sunt pensionari, să nu se mai poată înscrie în
Barou182;
- Studierea și lămurirea în viitoarea lege a situației avocaților stagiari
după legea din 1923183;
- Sancționarea cu pedeapsă disciplinară a avocatului care dă
consultație unei părți și se prezintă în instanță pentru cealaltă parte
„caz foarte frecvent în fața unor instanțe judecătorești”184;
- Solicitarea avocaților stagiari de a-și pune firmă la domiciliu185;
- Trimiterea către Uniunea Avocaților a Regulamentului Legii
Avocaților din 1864 întocmit de Baroul Dolj și a lucrării avocatului G.
Dem. Miulescu „Istoria Baroului Dolj” în care „se vor găsi elemente
pentru modificarea Legii Avocaților din 1923”186;
- Referatele avocaților stagiari Radu Viișoreanu și Ion M. Dumitrescu,
în care actuala Lege a Avocaților din 1923 era aspru criticată din
punctul de vedere ale situației create stagiarilor, intenția legiuitorului
fiind „numai de a pune obstacole puternice tinerilor licențiați în drept
de a deveni avocați, satisfăcându-se prin aceasta un alt considerent
egoist și anume că ar fi prea mulți avocați, lăsând pe tinerii stagiari
pradă mizeriei și distrugându-le energia fizică și intelectuală.” De
aceea, în concepția stagiarilor din Baroul Dolj, principalele modificări
constau în desființarea stagiului de trei ani „care ne apare inutil
deoarece nu prezintă nici o garanție și nici o utilitate” și a examenului
de definitivat, „cu adevărat inutil și care oricâte garanții ar prezenta

182
Propunerea se referea la numeroșii magistrați, pensionați după 30- 40 de ani de
activitate, care se înscriau în Barou „ca profesioniști, făcând o rea impresie în fața instanțelor
judecătorești.” (Ibidem: Adresa nr. 254 din 22 februarie 1929).
183
„În Baroul nostru - arăta Stoenescu - avem peste 20 „Stagiari 1923,” având patroni-avocați
numai de formă și care nu se conformează deloc dispozițiilor legii avocaților de a le face referat,
de ai avea pe lângă dânșii ca asistenți, de a-i pregăti pentru viitor etc. Aceștia au o situație cu
totul curioasă, de aceea vă rugăm a dispune studierea chestiuni lor, ca în viitoarea lege a
avocaților, să aibă o situație lămurită.” (Ibidem: Adresa nr. 1443 din 26 noiembrie 1929).
184
Ibidem:Adresa nr. 1515 din 16 decembrie 1929; Pornind de la un articol de fond din ziarul
„Universul” intitulat „O incompatibilitate”, decanul Stoenescu face această propunere.
185
Ibidem: Adresa decanului Baroului Dolj nr. 786 din 26 iunie 1928- „Stagiarii noi,conform legii
avocaților din 1923 m-au întrebat dacă pot să-și pună firmă la domiciliu și cu ce indicațiuni. Noi
am fost de părere că nu pot avea firmă de avocat”.
186
Ibidem: Adresa nr. 318 din 8 martie 1928.
87
rămâne totuși într-o bună parte o chestiune de șansă”, dreptul de a
face acte de notariat, fiindcă nu este echitabil ca „un absolvent al
cursului primar (de exemplu, grefierii de pe lângă Judecătoriile de
Ocoale) să poată redacta acte după doi ani de stagiu, în vreme ce unui
doctor în Drept să-i trebuiască trei ani de stagiu și un examen”187;
- Aplicarea articolului 87, alineatul 3 din Legea Avocaților care obliga
toate instanțele judecătorești să comunice Decanatelor plângerile
împotriva avocaților188;
- Observațiile și propunerile avocaților Dem.Pașalega și G.Mil.
Demetrescu;
- Desființarea Consiliului Apelativ fiindcă temporizează judecățile189.
Separat, decanul Stoenescu a alcătuit „un anteproiect complet
modificator al Legii Avocaților”, pe care l-a înaintat Uniunii pe 13 martie 1929.
„În el - afirma Stoenescu- sunt observațiunile personale ale subsemnatului, de
când profesez avocatura și de când am aplicat legea ca Decan al Baroului Dolj.
Am dat o nouă alcătuire unora din texte. Am schimbat numerotarea articolelor și
clasarea lor. Am introdus și texte noi. Cred că s-ar putea lua ca bază de discutat,
la care Uniunea să facă noile sale modificări și propuneri. S-ar putea chiar trimite
Decanatelor, ca să facem modificările care trebuiesc introduse, fiindcă fiecare
Decan trebuie să aibă observațiunile sale noi. Un asemenea exemplar, am trimis
și domnului Ministru al Justiției, deoarece mi-a făcut deosebita onoare de a mă
numi în comisiunea de modificare a legii avocaților. Trebuie să dăm o deosebită
atenție ca „legea noastră” să fie un model. La Craiova Consiliul Baroului Dolj a
delegat o comisie de șapte avocați, ca să facă propuneri de modificare Legii,
căreia noi îi vom supune proiectul nostru și dacă vor mai fi modificări noi vi le
vom comunica”190.
Proiectul de modificare a Legii avocaților din 1923, redactat de C.L.
Naumescu, vicepreședintele Uniunii Avocaților, a fost dezbătut și aprobat la
Congresul General al Avocaților desfășurat în luna septembrie 1929, în orașul
Brașov. Conform hotărârii luate la congres, fiecare barou trebuia să îl studieze și

187
Ibidem: Referatul din 11 februarie 1929 al lui Radu Viișoreanu la care se raliază 11 avocați, și
Referatul din 19 martie 1929 al lui Ion M. Dumitrescu.
188
Ibidem: Adresa decanului Stoenescu nr.1360 din 3 noiembrie 1928 către Uniunea Avocaților
- „ Rar instanțele judecătorești execută această dispoziție. Noi, din când în când, îi reamintim
domnului procuror general al Curții de Apel. Vă rugăm, ca și d-voastră să interveniți către dl.
Ministru al Justiției, spre a da o circulară tuturor instanțelor judecătorești ca să execute
dispozițiile acestui articol ”.
189
„Credem, că acum - spunea Stoenescu- când actualul Ministru al Justiției dorește să aducă
modificări Legii avocaților, va da o deosebită atenție metodei tehnice privitoare la procedura
introducerii și judecării acțiunilor disciplinare. Noi am fi de părere să se desființeze Consiliul
apelativ, fiindcă temporizează judecățile” .(Darea de Seamă pe intervalul 12 iunie 1921- 7 iulie
1929. Expunere făcută de Dem.D.Stoenescu decanul Baroului Dolj, p. 31.)
190
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 32/1929: Adresa nr. 32 din 13 martie 1929.
88
să propună completările pe care le credea necesare. La baroul Dolj această sarcină
a fost încredințată consilierului G.Mil.Demetrescu, iar pe 26 martie 1930,
observațiile sale privitoare la modificarea legii avocaților (art. 156-234) au fost
trimise Uniunii Avocaților.
Următoarele discuții asupra alcătuirii noului proiect de lege modificator al
actualei legi de organizare și unificare al Corpului de Avocați, au avut loc la
București, în toamna anului 1929. Decanul Stoenescu era „rugat cu insistență a
lua parte la ședințele Comisiunei Permanente a Uniunii Avocaților”, ce vor avea
loc în zilele de 2, 3, 9 și 10 noiembrie 1929, însă, printr-o telegramă, a declinat
invitația, fiind bolnav191.
La sfârșitul anului 1931, Baroul românesc avea să primească o nouă
organizare prin Legea pentru organizarea Corpului de Avocați din 28 decembrie
1931(publicată în Monitorul Oficial nr. 301), modificată prin Legea din 6 aprilie
1932 și prin Legea din 2 aprilie 1936.

Proiectul Legii Avocaților din 1931 redactat de C.L.Naumescu

191
Ibidem: Adresa Uniunii Avocaților (nr. 1086 din 25 octombrie 1929 ) și telegrama lui
Stoenescu din 2 noiembrie 1929.
89
Anul 1930 aducea noi propuneri de modificare a proiectului de lege
redactat de Naumescu. Barourile din țară țineau legătura între ele, împărtășindu-
și opiniile și observațiile. Barourile Prahova și Oradea corespondau cu Baroul
Dolj prezentându-și propunerile192. La rândul său, Stoenescu dădea asigurări că:
„Din propunerile Dv., am adoptat și noi numeroase și vom alcătui un nou
memoriu cu observațiuni, pe care ne vom sili să le introducem în proiectul ce va
fi adus în Parlament în cursul săptămânii”193.
Pe 22 mai 1930, Decanul Baroului Dolj trimitea Ministrului Justiției și
Președintelui Consiliului Legislativ „observațiile noastre” rugându-i să le discute
și să le introducă, dacă vor crede de cuviință, în proiectul de lege „fiindcă sunt
necesare pentru lămurirea multor cazuri”194. Cu aceeași rugăminte se adresa și
Președintelui Uniunii Avocaților, după ce aflase că proiectul lui Naumescu
suferise „adăugiri și suprimări” în Parlament: „să binevoiți a stărui de se va putea
ca să fie introduse, sau la Cameră sau la Senat, fiindcă sunt necesare” 195 . În
același timp, parlamentari doljeni proveniți din rândul avocaților erau îndemnați
să susțină modificările propuse de Baroul Dolj .
În Observațiunile făcute de Decanatul Baroului Dolj la proiectul de lege
pentru organizarea corpului de avocați depus la Camera Deputaților și modificat
de Comisia de legislație se specifica: „Actualul proiect de lege modificator al
legii avocaților din 1923, este superior ca concepție, și foarte important pentru
întreg corpul avocaților. Decanatele cred că vor fi mulțumite de el cu mici
excepțiuni.
Decanatul Dolj a contribuit cu foarte multe articole la prima redactare a
lui de către Dl. C.L. Naumescu, făcând propuneri Consiliului Legislativ, care ne
citează în procesul său verbal nr. 69 din 30 mai 1929, iar comisiunea legislativă
a Camerei a primit multe din propunerile noastre, totuși mai prezentăm aceste
observațiuni care am dori să fie introduse definitiv în textul proiectului cu ocazia
discuțiilor în Cameră fiindcă le considerăm utile întreg Baroului Român”196.
Pe 4 noiembrie 1930, Uniunea Avocaților convoca Consiliul General al
Uniunii Avocaților și pe decanii Barourilor, pentru a participa la ședințele
comune din 15- 16 noiembrie în care urma să se dezbată, printre altele, și

192
Idem: Dosarul 38/1930: Adresa Baroului Prahova (nr.260 din 12 mai 1930) prin care arată
că: „Suntem contra proiectului de lege a corpului de avocați trimis de Uniunea Avocaților. Noi
suntem pentru o complectă autonomie a Barourilor. Dorim descentralizare, iar nu dictatură .
Voim respectarea autonomiei Barourilor. Protestăm contra grabei cu care se voiește a se vota
o lege nestudiată” ; și Adresa Baroului Oradea ( nr. 455 din 1930).
193
Ibidem. Adresa decanului Stoenescu (nr.480 din 30 mai 1930).
194
Ibidem. Adresa către Ministrul Justiției( nr. 447 din 22 mai 1930) și Adresa către președintele
Consiliului Legislativ( nr. 448 din 22 mai 1930); O adresă similară către Decanul Baroului Ilfov (
nr.451 din 23 mai 1930) care fusese invitat de Consiliul Legislativ să lucreze la proiectul de lege
a avocaților.
195
Ibidem:Adresa către președintele Uniunii Avocaților( nr.515 din 6 iunie 1930).
196
Ibidem.
90
„chestiunea votări legii avocaților” 197 . Decanul Stoenescu era nevoit să-și
decline participarea: „Nu pot fi prezent la 15 noiembrie deoarece azi am suferit
o operație”198. În locul său, Consiliul i-a delegat pe vicedecanul Emil Sgoanță și
pe consilierul V.G. Sandulian „ să reprezinte Baroul Dolj, la această consfătuire,
având mandat de a exprima părerea Baroului Dolj, în sensul că trebuie să se
mențină în legea avocaților, dreptul avocaților, de a redacta actele de notariat ca
și în actuala lege, și a se modifica dreptul stagiarilor de a putea redacta acte de
notariat cel puțin după un an de stagiu”199.
Consiliul General al Uniunii Avocaților a hotărât, în urma întrunirii de la
București, să trimită o delegație la Ministrul Justiției, audiența fiind fixată pentru
data de 26 noiembrie 1930. Stoenescu „fiind încă bolnav”, a fost delegat să facă
parte din delegație prodecanul Baroului Dolj, Emil Sgoanță.
În ianuarie 1931, C.L.Naumescu președintele Uniunii îl înștiința pe
Stoenescu că în ședința din 3 februarie Adunarea Deputaților „va lua în discuțiune
cu siguranță legea noastră”, rugându-l să intervină „în mod stăruitor pe lângă
colegii noștri care sunt deputați, ca să participe neapărat la ședințele Camerei
deoarece în contra legii se duce o luptă aprigă și în Cameră adversarii Corpului
nostru au câștigat unii aderenți, care luptă contra înfăptuirii legii de organizare”.
De aceea „este absolut necesar ca deputații avocați să apere legea și să o susțină
din toate puterile pentru ca ea să fie votată cât mai curând”200.
Drept urmare, cei doi deputați din Baroul Dolj: N. Iovipale și M.
Cismărescu au fost imediat anunțați, iar după alegerile pentru Parlament, din
iunie 1931, când au fost aleși opt avocați, Decanul Stoenescu propunea
președintelui Naumescu:
„ Credem că în interesul profesiunii noastre, Uniunea Avocaților ar trebui
să formeze un grup al avocaților parlamentari din întreaga țară spre a se solidariza
toți cu chestiunile care ne interesează”201.
Legea Avocaților a făcut obiectul discuțiilor Congresului General al
Avocaților desfășurat la Iași (6-10 septembrie 1931), la care a participat și o
delegație de avocați, condusă de decanul Baroului Dolj202.
Pe 8 septembrie, Decanul Stoenescu, prezidând ședința de dimineață a
Congresului de la Iași, a cerut Ministrului Justiției, în numele întregului Corp al

197
Ibidem: Adresa Uniunii Avocaților către Decanul Baroului Dolj (nr. 861 din 4 noiembrie 1930).
198
Ibidem:Telegrama către Președintele Uniunii Avocaților( nr. 887 din 11 noiembrie 1930).
199
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 14 noiembrie 1930.
200
Idem, Dosarul 21/1931: Adresa Președintelui Naumescu ( nr. 47 din 27 ianuarie 1931) și
telegrama din aceeași zi: „ Camera dezbate Legea Avocaților rugăm trimiteți confrații avocați să
susțină Legea. Uniunea Avocaților Naumescu ”.
201
Idem, Dosarul 10/1931: În urma alegerilor au fost aleși deputați în județul Dolj avocații:I.B.
Georgescu, Gh. Negrețu, N. Defleury, C. Ercul, V. Pavlu, Virgil Potârcă și N. Iovipale.
202
Idem. Dosarul 56/1931: Delegația era compusă din Dem.Stoenescu, Mitită Dem
Constantinescu, I. Constantinescu, C.Crăsnaru, I.Popescu Cârcea, N. Perișoreanu, Emil Sgoanță,
Pantelimon T.Florescu, G.Mil Demetrescu, G.Graur, Mihail Puțureanu și Barbu Ionescu.
91
Avocaților „să binevoiți a dispune ca legea avocaților, care se află votată la
Cameră în sesiunea 1930 să vi se prezinte și apoi a o introduce la Senat spre
votare […] fiindcă a fost discutată în întregime de vechiul Parlament. Baroul
Dolj, prin mine, vă roagă din nou ca în Parlamentul, ce se va deschide în
noiembrie curent, să adoptați principiul acestui proiect de lege, care este o lucrare
minunată de unificare și consolidare a corpului avocaților și d-voastră să fiți acela
care să vă legați numele de o operă mare, pentru care întreg corpul avocaților,
conștienți, vă va aduce cuvinte de slavă și recunoștință”203.

Articolul „Noua Lege a Avocaților” publicat în ziarul „Universul”


din 30 decembrie 1931

203
Idem,Dosarul 21/1931: Adresa Decanului Stoenescu( nr. 856 din 25 septembrie 1931) către
Ministrul Justiției; Ministrul Justiției era renumitul jurist Constantin Hamangiu(18 aprilie 1931-
7 ianuarie 1932), care moare la începutul anului 1932, fiind înlocuit cu Valeriu Pop (9 ianuarie -
5 iunie 1932)(Stelian Neagoe, Istoria Guvernelor României de la începuturi până în zilele noastre
1859- 1995, București, Editura Machiavelli, 1995, pp. 101-103).
92
Legea Avocaților din 28 decembrie 1931, care organiza, pe baze
moderne, în acord cu necesitățile vremii, activitatea Corpului de Avocați din
România, a rămas în vigoare până pe 5 septembrie 1940, când regele Carol al II-
lea a semnat Decretul-Lege nr.509 pentru organizarea Corpului de Avocați.
În cele 291 de articole, grupate în 13 capitole, Legea din 1931,
reglementa: Condițiile de admitere în Corp, Drepturile și datoriile avocatului,
Organele Corpului de Avocați, Casele de Pensii și Ajutor, Răspunderea
avocatului ș.a.
Într-un interviu dat ziarului „Universul”204, președintele C. L. Naumescu
preciza principalele dispoziții ale noii legi:

NOUA LEGE A AVOCAȚILOR

Terminându-se la Senat votarea legii pentru organizarea corpului


avocaților, ne-am adresat d-lui C. L. Naumescu, președintele Uniunii Avocaților,
făuritorul acestei legi și cel mai aprig luptător pentru înfăptuirea ei, spre a ne da
oarecare amănunte asupra principalelor dispozițiuni ale legii și a progresului ce
ea realizează față de legea în vigoare. Iată în rezumat declarațiunile d-sale:

NEVOIA MODIFICĂRII VECHII LEGI

Legea în vigoare până acum, promulgată în Februarie 1923, a fost


alcătuită în grabă, imediat după Unire, reușind astfel noi avocații, să realizăm
prima lege de unificare și să strângem laolaltă, într-o organizare unică, pe toți
confrații care trăiseră până atunci sub patru legislații, mentalități, tradiții și
obiceiuri diferite. Dar ca orice lucru făcut în grabă, această lege născută in epoca
de entuziasm care a urmat după întregirea neamului, avea din punct de vedere
tehnic, oarecare lipsuri și defecte, care s-au observat în decursul celor șapte ani
de la punerea ei în aplicare și s-au înlăturat prin noua lege, care a introdus
numeroase îmbunătățiri menite a contribui la progresul corpului, între care
menționez următoarele:

ACȚIUNEA DISCIPLINARĂ

Am menținut aceleași instanțe de judecată în materie disciplinară ca și


sub legea veche, însă am introdus dispozițiuni care să înlesnească funcționarea
acestor instanțe, pentru o cât mai grabnică soluționare a proceselor disciplinare,
a căror tărăgănare atinge grav interesele și prestigiul Corpului. Puterile
consiliului de disciplină le-am extins ori de câte ori, pentru prestigiul și
demnitatea Corpului, este nevoie a se proceda cu mai multă autoritate și

204
NOUA LEGE A AVOCAȚILOR-Convorbire cu dl. Const. L. Naumescu, președintele Uniunii
Avocaților, în ziarul „Universul,” anul 49, nr. 351 din 30 decembrie 1931.
93
eficacitate contra elementelor vătămătoare Corpului sau care aduc atingere
prestigiului și demnității lui.
În acest scop, am introdus principiul ca avocatul să exercite în mod
efectiv profesiunea și am pus la dispoziția baroului, sancțiuni contra celor care se
mențin pe tablou numai în scopul ca, la adăpostul titlului de avocat, să aibă o
atitudine dăunătoare pentru Corp și o activitate străină de atribuțiunile acestei
profesiuni.

CONDIȚIILE DE ADMITERE ÎN BAROU

Ținând seama de înaltul rol social al avocatului, noua lege a căutat să


armonizeze interesele corpului de avocați cu ale justițiabililor, luându-se
măsurile necesare pentru ca avocatul să întrunească toate condițiile de pregătire
profesională în vederea marii misiuni ce îndeplinește în Stat și să prezinte toate
garanțiile de probitate și demnitate profesională.

TITLUL DE DOCTOR ÎN DREPT

Introducerea acestei condiții de admisibilitate în barou, se datorește mai


ales stăruinței confraților din provinciile alipite, care arătau că absolvenți
facultăților din acele ținuturi fac studii mai îndelungate (cinci ani) și mai
complete decât colegii lor licențiați din Vechiul Regat.
Astăzi când toate facultățile de drept din țară au studiile de doctorat
complecte și pot libera studenților diploma de doctor în drept, nu este nicio
rațiune a se menține înscrierea în barou numai cu titlul de licențiat, care ar trebui
să rămână ca o condiție pentru obținerea funcțiunilor administrative.
Totuși, fiindcă durata cursurilor universitare pentru obținerea diplomei
de doctor, variază de la o universitate la alta, s-a prevăzut în noua lege ca „până
la unificarea învățământului superior sau cel mai curând până la 1 iulie 1932,
dacă unificarea va avea loc mai înainte de această dată, se pot înscrie în barou ca
stagiari și ca avocați, și aceia care neavând titlul de doctor în drept, sunt totuși
licențiați, în drept și întrunesc celelalte condiții de înscriere în barou”.
De aici se vede că era nejustificată alarma tinerilor licențiați, care au putut
crede că obligativitatea titlului de doctor, pentru înscrierea în barou, se aplică cu
începere de la 1 ianuarie 1932.
Cu ocazia depunerii legii la Cameră anul trecut, s-au ridicat câteva
proteste în privința utilității introducerii acestui titlu, ca condiție pentru înscrierea
în Barou, arătându-se exemple de confrați licențiați care au ajuns somități ale
baroului.
Nimeni nu contestă acest fapt, dar concluzia ca să se continuie tot cum a
fost este nelogică, fiindcă condițiile vieții s-au schimbat, lupta pentru trai
îndreaptă pe tineri spre cariere care necesită timpul cel mai scurt de frecvență
universitară; studiile de licență sunt cu mult mai reduse azi decât acum 30 de ani,
94
iar pletora tinerilor licențiați, lipsiți de cunoștințele necesare exercițiului
profesiunei de avocat, crește pe fiecare zi din cauza ușurinței cu care se trec
examenele de licență la facultatea de drept.
Toate aceste cauze au creat proletariatul actual intelectual a cărui stare
este foarte precară și datoria legiuitorului este de aceea de a împiedica
perpetuarea acestei situații ce poate deveni un pericol social. Dar adoptând
principiul: „o să fie bine cum a fost până acum” , se împiedică orice progres și se
distruge orice emulațiune: ar trebui să utilizăm și azi tracțiunea animală și să ne
luminăm cu opaițul.
Știm că existau până acum câțiva ani avocați de Târgoviște, adică
netitrați, admiși pe baza unui simplu examen dat înaintea acelui barou care
devenise o fabrică de avocați iar până la legea lui Stătescu din 1896, se numeau
în magistratură judecători fără titluri academice, care și ei de multe ori se
distingeau în funcțiile lor.

STAGIUL ȘI EXAMENUL DE AVOCAT

Pentru completarea pregătirii profesionale a tânărului stagiar, legea


prevede un stagiu efectiv de trei ani pe lângă un avocat și apoi depunerea unui
examen. În cursul stagiului candidatul este îndatorat a participa la conferințele de
stagiu și a face lucrări de pregătire juridică după indicațiile decanului sau
delegatului său precum și a pleda procesele persoanelor cărora li se va fi acordat
asistență judiciară sau procese particulare cu delegația avocatului pe lângă care
își face stagiul.
După terminarea stagiului, candidatul va trece examenul de liberă
practică avocațială, înaintea unei comisiuni compusă din doi consilieri ai Curții
de Apel locale, un delegat al facultății de drept și doi avocați delegați din consiliul
baroului local.
Candidații reușiți la examen obțin diploma de avocat, care se liberează de
Uniune. Situațiunea stagiarilor, care a dat loc la multe interpretări și dificultăți în
aplicarea legii din 1923 și a celor trei modificări ce a suferit în urmă, este definitiv
tranșată prin noua lege, fără a se mai lăsa nici o posibilitate de interpretare.

ASISTENȚA JUDICIARĂ

Asistența judiciară, atât de necesară mai ales în timpurile acestea, când


omul este doritor de dreptate, am organizat-o pe principiile cele mai moderne,
punând la îndemână celor nevoiași nu numai serviciile de apărare, prestate de
avocați în mod gratuit, dar chiar și fondurile trebuincioase pentru a suporta
cheltuielile de proces, dând astfel posibilitatea oricui să-și valorifice drepturile în
justiție și să facă ca dreptatea să triumfe. În vederea unității de organizare a
asistenței din întreaga țară, am introdus în lege principiile călăuzitoare pentru
funcționarea acestei importante instituțiuni în mod uniform la toate barourile.
95
CASA DE PENSIUNI ȘI AJUTOARE A AVOCAȚILOR

Conduși de aceleași principii de apărare a intereselor profesionale, am


reglementat cea mai arzătoare chestiune, cu privire la soarta avocaților, atunci
când nu mai sunt în plină vigoare de muncă - și am organizat Casa Centrală de
pensiuni a avocaților ce va funcționa pe lângă Uniunea avocaților.
În afară de casele locale de pensiuni și ajutoare ale fiecărui barou, a căror
organizare și administrare a rămas ca în trecut pe seama exclusivă a baroului
local, iar fondurile lor neatinse - am reglementat Casa Centrală de pensiuni a
avocaților din întreaga țară.
Pentru a alimenta Casa centrală de pensiuni, fără a recurge la contribuția
Casei barourilor sau la fondurile lor de pensiuni, care rămân afectate ca și în
trecut nevoilor fiecărui barou în parte, pentru ajutorarea membrilor săi, am dotat
Casa centrală de pensiuni cu un timbru de pledoarii, pe care ea îl va emite în
conformitate cu legea și cu regulamentul ce se va alcătui în acest scop, timbru ce
se va plăti numai de avocat personal și se va aplica cu ocazia exercitării
profesiunii sale, anulându-se de magistratul care primește actul sau petițiunea
supusă la timbru.
Din venitul acestor timbre, 70% se va afecta formării fondului Casei
centrale de pensiuni, iar 25% se va da barourilor pentru sporirea fondurilor Casei
locale de pensiuni și ajutor, iar restul de 5% se va întrebuința de Uniune pentru
satisfacerea celorlalte nevoi ale sale. Cu modul acesta, barourile vor primi un
însemnat ajutor de la Uniune, iar Casa centrală de pensiuni va fi organizată în așa
fel încât să își îndeplinească misiunea sa.

PORTUL ROBEI

Printre inovațiunile legii noi este și introducerea portului robei pentru


avocați când pledează la tribunale și Curți. Această uniformă, care a mai existat
la noi, a fost desființată în urma supărării unui magnat al baroului că a fost
împiedicat de o Curte de apel să pună concluzii îmbrăcat în sacou.
Avantajele pe care le prezintă roba sunt însă de ordin superior, interesează
prestigiul corpului, care desigur se ridică prin faptul că avocatul are aceeași ținută
ca și magistratul înaintea căruia se prezintă și care va avea desigur mai multă
condescendență față de cel care poartă aceeași haină ca și dânsul.
În Palatul Justiției mișună diferiți indivizi care se dau drept avocați,
înșelând buna credință a justițiabililor, ceea ce nu se va mai întâmpla când
avocații vor purta roba.
Apoi, roba menține demnitatea avocatului prin faptul că egalizează ținuta
exterioară a tuturor avocaților, în ce privește îmbrăcămintea: nu vom mai vedea
confrați prost îmbrăcați, jenându-se a sta alături de alții eleganți, îmbrăcați luxos.
Roba evită spectacolul pe care-l vedem în Palatul justiției când avocații intră în
sălile de ședință cu șoșonii în picioare și paltonul pe ei, adeseori uzi de ploaie, iar
96
vara pledează chiar și înaintea înaltei Curți de casație în costum de sport, fără
vestă, cu pantaloni albi și pantofi de tenis; de asemenea și unele din consorele
noastre sub această haină sobră vor trebui să își ascundă, când apar la bară,
costumele – uneori - foarte sumare, ce poartă”.

Revista „Buletinul Uniunii Avocaților” – organul oficial al Corpului Avocaților

97
VIII. PARTICIPAREA BAROULUI DOLJ LA CONGRESELE
GENERALE ALE AVOCAȚILOR
De la bun început, trebuie subliniată prezența constantă și activă a
Baroului Dolj la Congresele Generale ale Avocaților din România.
Preocupați de o cât mai bună organizare a profesiei lor, avocații doljeni
au venit cu propuneri și soluții la diversele probleme de actualitate, ori s-au
remarcat prin comunicări și conferințe interesante.
„Problema femeii avocat, asistența judiciară, casele de economie și ajutor,
lupta împotriva samsarilor de procese, reglementarea onorariului, moralitatea
profesională, publicațiunile judiciare, reglementarea situației apărătorilor și a
secretarilor de avocați, organizarea conferințelor de stagiu, problema robei,
discutarea legilor importante‟- au format obiectul dezbaterilor în primul Congres
General al Avocaților, desfășurat în capitala Moldovei în zilele de 28 și 29
decembrie 1906205, la insistențele lui A. Betolian, Decanul Baroului Dolj și ale
Decanului Baroului Ialomița.
La 1911, o delegație206condusă de Decanul N.P. Guran207, a luat parte la
lucrările Congresului de la Iași (6-8 noiembrie), semnând adeziunea pentru
constituirea Federației Avocaților din România, iar la încheierea congresului
„membrii Baroului de Dolj cerând ca viitorul congres să aibă loc la Craiova,
Adunarea accepta cu mulțumire această propunere” 208 . Însă, după cum vom
vedea, dorința Baroului Dolj nu se va îndeplini decât în anul 1928.
Evenimentele politice care s-au succedat, începând din anul 1912
(războaiele balcanice, războiul mondial), au făcut ca timp de 10 ani activitatea
Corpului Avocaților din România, din punct de vedere al organizării
profesionale, să stagneze.
După primul război mondial, în marele Congres General al Avocaților din
România ținut la București, în zilele de 6,7 și 8 mai 1921, Dem. Stoenescu, viitorul
conducător al Baroului Dolj, a fost ales printre membrii comisiei însărcinate cu
elaborarea proiectului și regulamentului noii legi a avocaților (1923).
În conformitate cu dispozițiile legii avocaților, congresele avocaților
aveau loc anual, Baroul Dolj nelipsind niciodată de la vreunul dintre ele. După

205
Enciclopedia României,vol I : Statul, București,1938,pg.352.
206
Delegația era compusă din : N.P. Guran, Mircea Constantineanu, Petre Ghiăcioiu, I.Iliescu,
M.Oromulu, I.Pârvulescu, M.Policrat, N.Popilian, N.Rioșianu și Dem.Stoenescu.
207
N.P.Guran (1861-1927), avocat înscris în Baroul Dolj la 26 martie 1888, Decan al Baroului Dolj
(1909-1913), politician, prefect (1899-1901) și deputat de Dolj, primar al Craiovei (1912-1913).
208
Actele,Lucrările și Rezoluțiunile Congresului de la Iași, Iași, Institutul de Arte Grafice
N.V.Ștefăniu&Co., 1912, pp.35.
98
cum consemna G.Mil. Demetrescu: „În fiecare an, la congresul avocaților,
reprezentanții Baroului Dolj în frunte cu nelipsitul lor Decan, au contribuit cu
prezența și munca lor, la lucrările congreselor. Rând pe rând : la Oradea
Mare(1923), la Chișinău(1924), la Cernăuți(1925), la Timișoara(1926) și la
Constanța(1927), Baroul Dolj a fost reprezentat cu demnitate și strălucire, ceea
ce i-a adus recunoașterea unanimă a bunei și temeinicei sale organizări
profesionale și a autorității sale morale”209. De exemplu, în ședința Congresului
de la Timișoara, din 6 septembrie 1926, Decanul Stoenescu a susținut conferința
„Criza Economică în Barou și soluționarea ei prin sindicatele profesionale”-
prin care a prezentat și a argumentat „strălucitul rezultat la care am ajuns” prin
înființarea Sindicatului Baroului Dolj pentru redactarea actelor de notariat210.
În anul 1928, orașul Craiova a găzduit întrunirea anuală a avocaților din
întreaga țară. Baroul Dolj, condus de Decanul Stoenescu a întreprins toate
demersurile necesare pentru organizarea și desfășurarea congresului în condiții
optime211.

Cuvântarea Decanului Stoenescu la deschiderea Congresului Avocaților de la


Craiova – 8 septembrie 1928

209
G.Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928, Craiova, Tiparul" Prietenii Științei",
1928, pp.275.
210
Dem.D.Stoenescu, Criza Economică în Barou și soluțiunea ei prin sindicatele profesionale,
București, "Tipografiile Române Unite", 1927.
211
Vezi pe larg Șerban Pătrașcu, Congresul General al Avocaților din România, Craiova 1928,
București, Editura Universul Juridic, 2017 .
99
La deschiderea Congresului General al Avocaților, Decanul Baroului
Dolj a rostit un Cuvânt de bun venit :
„Sunt foarte fericit, că vă pot saluta în numele întregului Corp al avocaților
din județul Dolj și al întregii Oltenii, considerând o mare cinste întrunirea aci, a
celei mai independente, a celei mai nobile profesiuni și mai cu seamă, a aceleia,
care prin pleiada ei de oameni străluciți, a ajutat la renașterea politică a poporului
nostru-ilustrând tribuna, pretoriul ca și catedra- a profesiunii oamenilor de drept,
a avocaților, care au ca țintă principală în activitatea lor : descoperirea dreptății,
prin probitate, muncă și capacitate.
Suntem Preoți în altarul dreptății !
Astăzi suntem adunați la un loc, prieteni și colegi, marea familie a
baroului român, spre a strânge legăturile, care trebuiesc să ne unească pe fiecare,
oricare ar fi opiniunile noastre politice sau de altă natură, spre a da o strălucire
simbolică celor două cuvinte : Justiție și Avocatură.
Veniți din patru unghiuri, unii de la mari depărtări, reprezentanți ai
barourilor din întreaga Românie, spre a discuta împreună, în limba negrăit de
dulce și frumoasă a poporului nostru, chestiuni folositoare pentru progresul
neamului nostru - cu un program juridic, pentru a îndepărta pe cât se poate
lacunele justiției și a descoperi prăpăstiile de care trebuie să ne ferim, spunându-
ne păsurile noastre, cu pasiunea adevărului pur, totul cu dragoste de dreptate, care
este una din cele mai frumoase sentimente ale naturii omenești.
Astăzi, suntem în Congres General ca, prin munca și luminile noastre, să
asigurăm țării propășirea, să-i înălțăm cultura, să-i apărăm suveranitatea”212.
La Congresul de la Craiova, Președintele Uniunii Avocaților, Dem.
Dobrescu a elogiat activitatea Baroului Dolj pe care l-a numit „cel mai distins
dintre cele mai distinse” și pe organizatorul congresului, Dem. D. Stoenescu „cel
mai distins decan dintre cei mai distinși, viitor președinte al Uniunii”. În opinia
sa „a fost o fericită idee alegerea Craiovei pentru congresul din acest an”, Baroul
Dolj fiind, prin organizarea și solidaritatea de care dădea dovadă „ un frumos și
folositor exemplu” pentru celelalte barouri213.
Dezbaterile s-au axat pe problemele acute cu care se confruntau avocații
: lipsa de solidaritate și disensiunile între barouri, legea de organizare a
magistraturii, fiscalitatea excesivă din justiție, situația avocaților stagiari, pensiile
și ajutoarele, organizarea loteriei pentru construirea Casei Avocaților, unificarea
legislativă.

212
Dem.D.Stoenescu, Cuvântul de bun venit rostit la deschiderea Congresului General al
Avocaților din România, Craiova, Tiparul"Prietenii Științei", 1928, pp.5-6.
213
Șerban Pătrașcu, op.cit, pp. 55 și 61.
100
Presa din România despre desfășurarea Congresului Avocaților la Craiova –
facsimil după articolul din ziarul „Universul” (1928)

Invitatul de onoare al Congresului, Ministrul Justiției Stelian Popescu


promitea avocaților desființarea Legii Mârzescu pentru înlesnirea și accelerarea
judecăților (1925)-considerată de Uniunea Avocaților „ca o măsură vexatorie
prin imprimarea garantării unei drepte judecăți, prin noianul de decăderi și
nulități ce prejudiciau fondul dreptului pentru cea mai neînsemnată formă”214.
Programul Congresului a cuprins cinci conferințe: Activitatea Uniunii
Avocaților-de Constantin L.Naumescu; Uniunea Barourilor Mediteraniene- de
George Petrovici; Neajunsurile Justiției-de Al.Mustea; Secretul profesional-de
Dem.Pașalega; Priviri asupra dreptului aerian-de G.Trancu-Iași.

214
Uniunea Avocaților s-a opus Legii Mârzescu, încă dinainte de aplicarea ei, prin convocarea
unui Congres Extraordinar al Avocaților(13-15 mai 1925), unde C.L.Naumescu, în calitate de
raportor, a arătat inaplicabilitatea legii, făcându-i o critică aspră, în broșura publicată: "De ce nu
se poate aplica legea, așa zisă pentru înlesnirea și accelerarea judecăților",iar în același an,
Congresul General al Avocaților de la Cernăuți a votat, aproape în unanimitate, o moțiune prin
care declara inaplicabilă legea accelerării și cerea abrogarea ei.Însă, abia în 1929, sub
ministeriatul lui Grigore Iunian, s-a reușit modificarea legii în sensul dorit de Uniunea Avocaților
(Buletinul Uniunii Avocaților,anul XII, nr.10 din decembrie 1935,pp.343-344).
101
Reprezentantul Baroului Dolj, avocatul Pașalega 215 a susținut o
interesantă conferință despre Secretul profesional al avocatului. „Principiul
acestui secret-afirma Pașalega - a izvorât și s-a impus din necesități sociale, căci
misiunea avocaților de auxiliari ai justiției, n-ar putea fi împlinită altfel.
Destăinuirile necesare triumfului unei cauze, destăinuiri ce relevă adevărate
drame uneori, n-ar fi făcute dacă nu s-ar avea garanția secretului lor. Această
chestiune n-a fost legiferată decât târziu și în mod incomplet. Articolul 305
împreună cu un articol din Regulamentul legii avocaților sunt singurele texte ce
tratează despre secretul profesional la noi. Adevărata legiferare a făcut-o doctrina
și jurisprudența, care trebuie să supleeze lacuna legală”.

Congresul de la Craiova : caricaturi – carte poștală emisă cu ocazia


congresului în 1928

215
Dumitru Pașalega(1900-1991), avocat, înscris în Baroul Dolj în 1922, consilier al
Baroului(1935-1948).
102
Conferențiarul a expus în continuare„concepția doctrino-jurisprudențială
asupra principiului , arătând că prin secret profesional se înțelege atât dreptul, cât
și datoria avocatului de a nu divulga faptele și actele secrete aflate de el cu
ocaziunea exercitării profesiei sale.Secretul profesional întemeindu-se pe
considerațiuni de ordine publică, împrejurarea că clientul ar dezlega pe avocat de
secret, ar fi inoperantă.Secretul se întinde la toate faptele și actele cu caracter
secret, comunicate avocatului nu numai de clienți, dar și de terțe persoane” 216.
La finalul Congresului, participanții au votat următoarea moțiune217:

MOȚIUNE

Congresul decide:
1. Protestează contra refuzului diferitelor ministere de a consulta corpul
avocaților asupra proiectelor de legi care interesează justiția și baroul,
așa cum le impune legea și regulamentul organizării corpului de
avocați.
2. Exprimă adâncul său regret că deși toate forurile competente au
recunoscut că legea accelerării a încurcat justiția țării și deși miniștrii
de justiție perindați au promis o imediată îndreptare, totuși nici până
azi nu s-a ajuns încă la înlăturarea acestei legi. Luăm act de
explicațiunea întârzierii dată de domnul ministru al justiției la
congresul avocaților și de asigurarea sa că în primele zile ale
deschiderii Parlamentului va pune în discuție proiectul de modificare
a acestei legi.
3. Roagă Guvernul să revizuiască taxele judiciare care sunt atât de mari,
încât ele constituie o adevărată piedică în mersul justiției și fac justiția
aproape imposibilă pentru cei nevoiași.
4. Roagă Guvernul să vină cu o lege pentru o mai deplină garantare a
libertății individuale, în sensul ca cetățeanul să se poată adresa imediat
la instanțele cele mai apropiate pentru a înlătura arestările ilegale sau
inutile și cu drepturi de despăgubire contra statului pentru victimele
erorilor judiciare.
5. Invită barourile să caute să devină fiecare în județul său un centru de
ralierea tuturor intelectualilor pentru apărarea cetățenilor în contra
abuzurilor și arbitrarului de orice fel și de oriunde ar veni.
6. Roagă Guvernul să ia măsurile necesare ca justiția între civili să se
dea de judecătorii naturali și să ia măsuri ca apărarea lor la instanțele
de orice natură să se facă numai de avocați.
7. Roagă Guvernul să introducă garanțiile naturale de citare, de
publicitate și de apărare la toate instanțele excepționale”.

216
Șerban Pătrașcu, op.cit.,pp.70-71.
217
Ibidem,pp.72-73.
103
Pentru organizarea excelentă a Congresului, Baroul Dolj și Decanul
Stoenescu au primit numeroase felicitări și laude. În 1931, noul președinte al
Uniunii Avocaților, C.L. Naumescu ținea să reamintească participanților la
Congresul de la Iași că : „Baroul Dolj, sub admirabila conducere a marelui său
decan Dem.D. Stoenescu, a organizat în anul 1928 la Craiova, cel mai strălucit
congres dintre toate câte s-au ținut până atunci”218.

Decanul Dem.Stoenescu, Președintele Uniunii Dem.Dobrescu și alți avocați la


Congresul de la Timișoara din 1926 – fotografie din 1926

Anii 1929-1931 au fost marcați de necesitatea elaborării unei noi legi a


avocaților. În 1929, Congresul General al Avocaților de la Brașov a aprobat
Proiectul de modificare al Legii Avocaților din 1923, redactat de C.L. Naumescu,
vicepreședintele Uniunii Avocaților.
Baroul Dolj și-a adus contribuția la redactarea Legii Avocaților din 1931,
înaintând Uniunii Avocaților proiectele, propunerile și observațiile sale.
La Brașov, Dem. D. Stoenescu „valorosul nostru coleg”-cum era numit
de conducătorii Uniunii-prezidând, pe 9 septembrie, ședința de după-amiază
„exprimă d-lui C.L. Naumescu, în numele congresului, cele mai vii mulțumiri
pentru munca depusă cu alcătuirea anteproiectului de lege și face elogiul lucrării,
care dacă va deveni lege, va constitui un mare progres în viața barourilor,
desăvârșind organizarea lor prin ridicarea prestigiului și demnității Corpului și
prin ameliorarea situațiunii avocaților și stagiarilor”.

218
Buletinul Uniunii Avocaților,anul VIII,nr.7-8 din septembrie-octombrie 1931,p.119.
104
La Congresul din 1930, programat să aibă loc la Iași, Decanul Stoenescu
„voia să facă cunoscut în congres, mentalitatea ostilă care există la Ministerul
Justiției în contra Corpului avocaților”. În acest scop, Stoenescu - a cărui demisie
„prilejuită de o neatenție din partea Ministrului Justiției”, urma să fie discutată
de Adunarea Generală a Baroului Dolj- pregătise trei comunicări :
1) Un Ministru al Justiției ostil avocaților;
2) Doctoratul în Drept necesar pentru înscrierea în Barou și
numirea în Magistratură;
3) Orarul de dimineață este necesar să fie fixat la instanțele
judecătorești219.
Surprins de „amânarea curioasă a Congresului” pentru anul 1931,
Stoenescu îl anunța pe Președintele Uniunii Avocaților , că după ce Baroul Dolj
va decide asupra demisiei sale, va convoca la Craiova „o adunare generală a
tuturor consiliilor barourilor din țară spre a le face comunicările anunțate Uniunii
pentru Congresul de la Iași și a aviza asupra măsurilor care trebuiesc luate, mai
ales că de câtva timp Uniunea avocaților pare a ezita ca să reacționeze contra
dispozițiilor multe dintre ele rele, altele ilegale, făcute în detrimentul întregului
ordin al avocaților, de către Ministrul Justiției” 220.
Însă, pe 19 noiembrie 1930, demisia Ministrului de Justiție Grigore
Iunian, a dus la stingerea conflictului 221.
În toamna anului 1931, o delegație222 de avocați din Baroul Dolj a luat
parte la lucrările Congresului General de la Iași. Dem Stoenescu, Decanul
Baroului Dolj și membru în Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților, a fost ales
vicepreședinte al Congresului. Prezidând ședința din 8 septembrie, a transmis
Ministrului Justiției „dezideratul tuturor avocaților, ca în timpul cel mai scurt,
Senatul să voteze legea avocaților”223.
Deoarece în timpul Congresului, Președintele Uniunii Avocaților scosese
în evidență meritele Baroului Dolj, Prodecanul Baroului Dolj îi mulțumea
„pentru că la Congresul de la Iași, d-voastră ați arătat o deosebită atenție Baroului
Dolj, citând de mai multe ori activitatea desfășurată de baroul nostru, și mai ales

219
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 42/1930 : Adresa Prodecanului Baroului Dolj către Decanul
Baroului Iași( nr.700 din 20 august 1930).
220
Ibidem : Adresa Prodecanului Baroului Dolj către Președintele Uniunii Avocaților( nr 699 din
20 august 1930).
221
Pe 19 noiembrie 1930, Grigore Iunian, Ministru al Justiției în Guvernul George G.
Mironescu(10 octombrie 1930-17 aprilie 1931), a demisionat, în locul său fiind numit Voicu
Nițescu (Stelian Neagoe, Istoria Guvernelor României de la începuturi până în zilele noastre
1859-1995, București, Editura Machiavelli, 1995, pp.99-100 ).
222
Delegația era formată din: Dem.D.Stoenescu,Mitiță Dem.Constantinescu, Iancu
Constantinescu, C.Crăsnaru, I.Popescu-Cârcea, N.Perișoreanu, Emil Sgoanță, Pantelimon
T.Florescu, G.Mil.Demetrescu, G.Graur, Mihail Puțureanu, V.Sandulian, Alex.Lăzeanu și Barbu
Ionescu( Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 56/1931 ).
223
Buletinul Uniunii Avocaților, anul IX, nr.3-4 din martie-aprilie 1932, p.50.
105
prin cinstea deosebită ce ați făcut alegând pe decanul nostru Dl. Dem.
D.Stoenescu, ca vicepreședinte de ședință”224.

Vizita Președintelui Curții de Casație din Paris, Paul Matter la Palatul Justiției
din Craiova – fotografie din 6 octombrie 1929

Câteva zile mai târziu, Președintele C.L.Naumescu îi scria lui


Stoenescu:„Vă rugăm să credeți că tot ceea ce am spus și tot ce am făcut, a fost
determinat de cea mai sinceră și profundă convingere a recunoașterii unor merite,
iar nicidecum dintr-o simplă politețe sau dorință de a vă măguli”225.
Legea Avocaților din 1931, a dat congreselor o nouă organizare(art.113-
124) și a făcut din Congresul General un organ superior al Corpului de
Avocați(art.112) ale cărui decizii erau obligatorii pentru toate barourile.
Pentru prima dată, Congresele urmau să fie organizate cu o competență
specială și obligatorie: „Ele se constituie cu delegați oficiali ai tuturor barourilor
din țară în condițiunile arătate de lege și se desfășoară într-o ordine amănunțit
prevăzută de lege. Competența congreselor Corpului de Avocați este să se
pronunțe asupra chestiunilor de interes general sau profesional, asupra
chestiunilor de ordin material și moral care interesează profesiunea, asupra

224
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 56/1931:Adresa Prodecanului Baroului Dolj către Președintele
Uniunii Avocaților(nr.859 din 26 septembrie 1931).
225
Ibidem: Adresa Președintelui Uniunii Avocaților către Decanul Baroului Dolj(nr.694 din 1
octombrie 1931).
106
măsurilor de interes general cu privire la conducerea și administrația internă a
barourilor, asupra chestiunilor care interesează organizarea și bunul mers al
justiției, asupra cărora dau avize; apoi asupra tuturor măsurilor necesare pentru
satisfacerea nevoilor financiare ale Uniunii sau ale barourilor, creându-le
veniturile necesare, în afară de cele prevăzute în cap. X din lege. Deciziunile
congreselor sunt definitive, executorii și obligatorii pentru toate barourile;
Congresele pot edicta sancțiuni și penalități contra celor ce nu respectă aceste
deciziuni. Executarea deciziunilor și aplicarea sancțiunilor stabilite se va face de
către Comisiunea permanentă care va putea delega pe unul din membrii săi cu
îndeplinirea rezoluțiunii congresului”226.
Răspunzând dorinței exprimate de numeroși avocați, Președintele Uniunii
dădea o circulară (nr.1457 din 1 iunie 1932) către toate Barourile, prin care arăta
că pentru viitorul Congres General de la Cluj „am decis a da o importanță mai
mare chestiunilor de ordin profesional în legătură cu interesele directe și imediate
ale Corpului : aplicarea legii de organizare a avocaților, timbrele de pledoarii,
conversiunea datoriilor în ce privește onorariile și cheltuielile avocaților,
înscrierea în barou, impozitele profesionale, criza din barou, onorariile
minimale, etc. ” 227

Dem.Stoenescu la Turda, cu ocazia Congresului de la Cluj – fotografie din


1932

226
Enciclopedia României,vol.I : Statul, București,1938, p.357.
227
Buletinul Uniunii Avocaților, anul IX, nr.6 din iunie 1932, pp.160-161.
107
Pentru Congresul de la Cluj(7-11 septembrie 1932), Baroul Dolj și-a
desemnat delegații oficiali, conform dispozițiilor art.113 din Legea Avocaților:
Decanul Dem. Stoenescu, Prodecanul Emil Sgoanță, consilierul G.Dem.
Miulescu, av. Alex. Barbu, av. C.Crăsnau, av. I. Gârboviceanu, av.Barbu
Ionescu, av. Popescu-Cârcea și av. Spiru Mateescu228.
Pe 9 septembrie 1932, în a doua zi a Congresului, G.Dem. Miulescu a
prezentat comunicarea O plagă a profesiei de avocat: intermediarii de procese -
„ una dintre multele probleme care agită viața noastră profesională” 229 , și
„micșorează atât de mult prestigiul nostru profesional”230.
După încheierea lucrărilor, congresiștii au plecat în excursie la Turda
unde l-au comemorat pe domnitorul Mihai Viteazul, și apoi la Alba Iulia, unde
au vizitat cetatea și temnița în care fuseseră închiși, Horea, Cloșca și Crișan.

Programul Congresului Avocaților de la Cluj din 1932


228
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 67/1932: Adresa Decanului Stoenescu către Consiliul Baroului
Dolj(nr.1997 din 8 octombrie 1932).
229
Buletinul Uniunii Avocaților, anul X, nr.3 din martie 1933, pp.51-60.
230
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 67/1932: G.Dem.Miulescu și-a depus comunicarea în Arhiva
Baroului„spre a servi ca material documentar al acestei grave chestiuni profesionale, pentru cei
ce vor voi să se mai ocupe de această chestiune în viitor”.
108
Într-o Dare de seamă din 1934, Președintele C.L. Naumescu, referindu-
se la congresele avocaților remarca: „Congresele noastre naționale au luat o
dezvoltare foarte mare și au devenit de un interes deosebit prin chestiunile
profesionale ce s-au discutat într-însele, atât la Iași în 1931 , cât și la Cluj în 1932.
Anul trecut, din împrejurări independente de voința noastră, congresul nu s-a
putut ține, iar anul acesta cu mari sforțări-din cauza crizei generale-deși la un
moment credeam că nu vom putea ține congresul-grație bunei voințe și energiei
d-lui Dr. N.Zigre, decanul baroului Oradea, vom avea un congres frumos la
Oradea Mare, în primele zile ale lunii septembrie”231.
Din păcate, la Congresul de la Oradea( 5-9 septembrie 1934), Decanul
Baroului Dolj n-a putut veni, fiind bolnav. În deschiderea Congresului, a fost
citită scrisoarea prin care își motiva absența: „Amabilei D-vs invitație pentru
prezența mea la Congresul Avocaților în acest an la Oradea, vă comunic regretul
meu că nu pot fi prezent din cauze independente de voința mea. Totuși, voi fi
prezent cu tot sufletul și prin delegații oficiali ai baroului Dolj.[...] Vă rog a fi
interpretul meu spre a fi scuzat de această neobișnuită lipsă a mea”232.

Revista „Gazeta Tribunalelor” despre Congresele Generale ale Avocaților

231
Buletinul Uniunii Avocaților,anul XI;nr.7-8 din iulie-august 1934, pp.202-203.
232
Grav bolnav,Dem.Stoenescu va muri peste doar trei luni,pe 13 decembrie 1934.
109
Starea de sănătate din ce în ce mai rea, l-a împiedicat pe Dem.Stoenescu
să se ocupe de formalitățile necesare pentru participarea reprezentanților
Baroului Dolj la Congresul de la Oradea. Această sarcină a fost încredințată
avocatului G.Dem. Miulescu, consilier al Baroului și locțiitor de Decan.
Deși foarte mulți avocați au dorit să meargă la Oradea, lista definitivă a
delegaților oficiali ai Baroului Dolj a cuprins 21 de persoane, printre care: Emil
Sgoanță, G. Dem. Miulescu, C. Ercul, Mitiță Dem. Constantinescu, N.
Perișoreanu, H. Ciocâlteu, Iancu Constantinescu, Aurel Bodescu, C.Negri,
Smaranda Chetoianu, D.G.Bulat, N.Boboc.
Totodată, avocații doljeni voiau să-și aducă contribuția la lucrările
Congresului. G.Mil. Demetrescu anunțase233 că va vorbi despre Regulamentul
stagiului de avocat(art.33 din legea avocaților) și propunea „ca să se înscrie în
programul acestui congres, comemorarea din partea Uniunii Avocaților, a
marelui coleg și orator decedat, care a fost avocatul Barbu Șt. Delavrancea”.
Av. C. Negri, susținut de 30 dintre membrii Baroului, dorea să-și prezinte
propunerile care vizau modificarea Proiectului de Regulament al Fondului de
Pensiuni - aflat pe ordinea de zi a Congresului 234.
În ședința din 7 septembrie a Congresului de la Oradea, av. Petre
Măinescu din Craiova a vorbit despre Criza din baroul român - problemă la care
Uniunea Avocaților era preocupată să găsească soluții: „Criza este determinată
de numărul mare al avocaților și de diminuarea cauzelor, care provoacă și
insuficiența onorariilor. Viața economică de azi, excesul de formalism și de
fiscalism încă sunt cauze care accentuează criza. Ar trebui să se dea o atenție
deosebită intrării în barou. Stagiarii să dea examene serioase și să se aibă grijă de
pregătirea lor. Să se reorganizeze învățământul juridic superior. Alături de
pregătirea teoretică să se îngrijească și de cea practică. Ne trebuie și concursul
avocaților parlamentari pentru împlinirea acestor deziderate. Să se stârpească
samsarii și să se descongestioneze orașele de prea mulți avocați”. La finalul
comunicării „dă exemplul Baroului Dolj care se îngrijește atât de mult de soarta
avocaților săi”.
Și de data aceasta, Președintele Uniunii Avocaților, C.L. Naumescu n-a
scăpat prilejul de a arăta „simpatia pe care o are față de Baroul de Dolj și în
special pentru d-l Mitu Stoenescu, înfăptuitorul atâtor opere în barou”, căruia „îi
transmite salutul său colegial” 235.

233
Arhiva Baroului Dolj,dosarul 56/1934:Adresa către Președintele Uniunii Avocaților(nr.998 din
17 iulie 1934) .
234
Ziarul„Conștiința Națională”,nr.7-8 din 8 august 1934,p.2.
235
Gazeta Tribunalelor, anul XIV,nr.8-9 din 20 septembrie 1934,p.8.
110
Programul Congresului de la Tg. – Mureș

La Congresul de la Târgu Mureș (7-10 septembrie 1935), delegația


oficială a Baroului Dolj(circa 20 de avocați) a fost condusă de Emil Sgoanță, ales
Decan în urma morții lui Dem. Stoenescu. Amintirea sa a fost evocată de
Președintele Congresului, I.G. Periețeanu, chiar în prima zi a congresului,
înaintea începerii lucrărilor:
„La 13 Decembrie 1934, a încetat prematur din viață la Craiova, Dem.
Stoenescu, decanul baroului Dolj și membru în Comisiunea Permanentă a
Uniunii, instituție al cărei promotor a fost și la conducerea căreia a participat în
mod continuu de la înființarea ei. El a adus aici acel spirit organizator, de prim
111
ordin, ce-l caracteriza, acea excepțională și neobosită putere de muncă, pusă în
serviciul intereselor și nevoilor profesionale, datorită căreia reușise să facă din
baroul Dolj, în cei 13 ani de decanat, o instituție corporativă model.
Lui îi datorește Uniunea acel remarcabil ante-proiect de regulament
pentru funcționarea Casei centrale de pensiuni a avocaților, ce servește de bază
lucrărilor în curs, precum și sanatoriul de odihnă pentru confrații noștri, prima
operă în acest gen, atât de necesară vieții noastre profesionale.
Așa fiind, dacă prin moartea lui Dem. Stoenescu baroul de Dolj a pierdut
un strălucit și prețios conducător, care cu greu va fi înlocuit, Corpul avocaților
din întreaga țară va fi lipsit de aci înainte de sfaturile și îndrumările unui sfetnic,
a cărui absență va fi multă vreme simțită”236.
Pentru dezbaterile congresului, se înscriseseră cu diverse comunicări
avocații:
1) V.G.Sandulian și C.Negri – Discuțiuni și propuneri cu privire la
Regulamentul Casei Centrale de Pensiuni;
2) Mitiță Dem. Constantinescu – Despre nevoile Baroului;
3) Aurel Bodescu – Criza economică-financiară a Barourilor și
remediile ei, tratată din punctul de vedere al sindicalizării întregii
activități juridice237.
În final, V.G.Sandulian n-a mai participat la congres, iar Aurel Bodescu
nu și-a putut susține comunicarea.
În schimb, Constantin Negri a făcut o serie de sugestii în legătură cu
regulamentul Casei de Pensii: „pensionarea să se facă din veniturile pe ultimul
an; să se intervină la guvern și ministru, ca pensionarea să fie făcută prin Casa
Generală de Pensii, să luăm din mâna Uniunii fondul și dreptul de pensionare;
să se stabilească o cotă de pensie care va varia de la an la an”.
Aurel Bodescu a propus, în vederea creșterii fondurilor Uniunii
Avocaților schimbarea modului de aplicare a timbrelor de pledoarie„ pe viitor
ele să se perceapă de fiecare înfățișare”, și ca statul să acorde anual Corpului de
Avocați„ o sumă minimă de 1% din totalul încasărilor rezultate din taxele și
timbrele judiciare, a căror total pe ultimul an a depășit suma de un miliard, așa
cum face în prezent cu Casa Centrală a Asigurărilor Sociale și Casa Ziariștilor”.
Mitiță Constantinescu a pus în discuție situația apărătorilor, întrebând
dacă sunt cuprinși și ei în legea de pensionare: „ Dacă sunt cuprinși, să fie trecuți
în rândurile noastre; dacă nu sunt cuprinși în lege, atunci banii care li s-au oprit
trebuie să li se dea înapoi”238.
În 1936, Congresul General al Avocaților ce urma să se desfășoare în
stațiunea Călimănești din județul Vâlcea, în zilele de 11 și 12 septembrie, a fost

236
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XII,nr.10 din decembrie 1935,p.243.
237
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 57/1935:Adresa Decanului Baroului Dolj către Președintele
Uniunii Avocaților(nr.959 din 10 august 1935) .
238
Buletinul Uniunii Avocaților ,anul XII,nr.10 din decembrie 1935,pp.413-416.
112
amânat pentru anul viitor. Printr-o adresă a Uniunii Avocaților239, Baroului Dolj
i se aducea la cunoștință decizia Comisiei Permanente (nr.37 din 11 iulie 1936),
motivată de faptul că datele ședințelor Congresului și ale Consiliului General
coincideau cu data Congresului Uniunii Internaționale a Avocaților de la Viena
(3-8 septembrie) la care urmau să participe conducătorii Uniunii Avocaților; și
de neîntocmirea ordinei de zi a congresului, din cauza lipsei de răspuns a
barourilor.
În 1937, s-a desfășurat la București un Congres General Extraordinar in
care s-a discutat problema românizării barourilor.
În perioada următoare, izbucnirea celui de-al doilea război mondial a dus
la sistarea întrunirilor anuale ale avocaților.

239
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 60/1936: Adresa Uniunii Avocaților către Decanul Baroului
Dolj(nr.1684 din 20 iulie 1936).
113
IX. SAMSARII DE PROCESE
În perioada interbelică, și mai ales în anii crizei economice, tagma
samsarilor sau intermediarilor de procese a proliferat, afectând grav interesele și
prestigiul Corpului de Avocați din Dolj.
De fapt, existența samsarilor s-a împletit strâns cu istoria Baroului Dolj,
de-a lungul timpului nefiind Decan care să nu ia măsuri împotriva lor.
Cea mai susținută activitate dusă pentru stârpirea cu desăvârșire a
„flagelului atât de puternic al samsarilor de procese”, s-a desfășurat în timpul
Decanatului lui Anghel Betolian (1895-1909). Potrivit lui G.Mil. Demetrescu,
care i-a fost secretar: „Dacă se poate caracteriza într-un cuvânt persoana sa,
pentru lupta ce a dus în această direcție, nu se poate spune despre dânsul decât
un singur cuvânt: dușmanul de moarte al samsarilor”240.
Printr-o serie de adrese, către Procurorul General și către Primul Procuror
al Tribunalului Dolj, prin care le solicita sprijinul pentru scoaterea samsarilor din
Palatul de Justiție, Decanul Anghel Betolian își motiva241 acțiunile:
„Fiind dată înalta și nobila misiune a avocatului, este bine înțeles că
îndeplinirea ei trebuie să fie neamestecată și ferită de orice spirit comercial. Cu toate
acestea trebuie să mărturisim cu regret că tendințele avocaților în țară și mai cu seamă
spre orașele mari sunt spre comercializarea, spre americanizarea profesiunilor.
O mare parte din avocați și mai cu seama acei din noua generațiune, care
au venit cu teoria luptei pentru existență, avizi de câștiguri mari și cu orice preț,
se dau la un trafic rușinos prin întrebuințarea de acei indivizi numiți samsari, care
trag de pulpană pe nenorociții împricinați, întocmai ca băieții de prăvălie în
bâlciurile de la sate.
În Palatul nostru de Justiție, sanctuarul dreptului și al legalității,
viermuiesc asemenea samsari, sub titlul de secretari, jălbari, scriitori etc., care se
dau la o vânătoare de procese, încât au ajuns o calamitate și un scandal.
O asemenea stare de lucruri pe lângă că este o nenorocire pentru
împricinați, care sunt exploatați într-un mod neuman și infam, dar dezonorează
Corpul avocaților și aruncând discreditul asupra acestei instituțiuni, care discredit
se răsfrânge indirect și asupra justiției.
Pe de altă parte se atinge și prestigiul și demnitatea magistraților, deoarece
acești samsari, spre a determina pe împricinați a lua de avocați pe patronii lor, se
servesc de mijloace inavuabile și mișelești, făcându-i să creadă că avocații ce le
recomandă, au diferite influențe sau alte treceri pe lângă judecători.

240
George Mil.Demetrescu, Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928, Craiova, Tiparul „Prietenii
Științei”, 1928, p.119.
241
Ibidem, pp. 123-124.
114
Prin urmare starea aceasta de lucruri nu mai poate dăinui și este timpul a
se lua măsuri eficace și urgente”.
În pofida măsurilor luate, Betolian a trebuit să se recunoască învins. La
scurtă vreme „se văzu cu groază - arată G.Dem. Miulescu- apărând cu mai multă
furie, plaga samsarilor de procese”242.
Între anii 1921-1930, Consiliul Baroului Dolj, în frunte cu Decanul
Dem. Stoenescu, s-a străduit, la rândul său, fără succes, să rezolve chestiunea
samsarilor.
„Aceasta este un deziderat al nostru- afirma Stoenescu în 1923- este una
din cele mai mari datorii morale a profesiunii noastre: să îndepărtăm samsarii
prin orice mijloc”.
În perioada următoare, pe baza Legii Avocaților din 1923, cei găsiți
vinovați au fost dați în judecată și li s-a interzis samsarilor intrarea în Palatul de
Justiție. Însă, „aceștia au reușit să rămână în mod clandestin și mai departe, pentru
că deciziunile Consiliului, au fost infirmate de Curtea de Apel din Craiova, unde
cei loviți în interesele lor se adresaseră cu apel și pentru apărarea cărora le-au
venit în ajutor, unii avocați din Barou”243.

Legea Avocaților din 1931, prevedea sancțiuni severe împotriva


intermediarilor de procese.
Astfel: „Oricine, pentru remunerațiune promisă sau dată, fie de client, fie
de avocat, va interveni pentru a procura acestuia un proces sau o lucrare de
avocatură, se va pedepsi cu închisoare de la șase luni până la un an și i se va
interzice accesul în localurile și împrejurimile instanțelor judecătorești” (art.102).
Totodată: „Este interzis oricărei persoane care nu are calitatea de avocat
sau apărător, a da în mod obișnuit consultațiuni juridice cu sau fără plată, a

242
Decanul Betolian a luat următoarele măsuri: samsarii de procese au fost îndepărtați de la
redactarea actelor de notariat; a elaborat un Regulament Special și amănunțit pentru
funcționarea secretarilor de avocați, denumire sub care se ascundeau samsarii de procese; a
propus semnarea de către toți avocații din Barou a unui Angajament de Onoare, prin care aceștia
se obligau să nu mai folosească samsari de procese; a aplicat pedepse disciplinare avocaților
care lucrau cu samsarii(Ibidem, pp.120-128).
243
G.Dem.Miulescu arată în cartea sa de ce eșuau toate aceste măsuri: „Chestiunea samsarilor
de procese - plaga cea mai nenorocită a profesiunii de avocat – a pasionat în cursul vremii
totdeauna membrii Baroului nostru ca și pe cei ce au avut onoarea conducerii Baroului Dolj.
Toate măsurile luate - unele chiar eficace - nu au avut rezultatul dorit, de a desființa pe
intermediarul de procese. Vina, pentru această scădere morală, pentru această lipsă de
demnitate, nu poate fi decât a avocatului, care, oricare i-ar fi situația sa materială nu înțelege
că nu-i este permis să se servească de acest murdar mijloc în recrutarea clientelei, sau ceea ce
este și mai nedemn uneori, de-a face prin asemenea procedee, concurență neloială colegilor cu
clientelă” (Ibidem, pp.272-273); Iar într-un raport din 1934 afirma: „toate măsurile luate de
Consiliul Baroului contra samsarilor de procese n-au putut duce la un rezultat practic, pentru că
unii sunt ocrotiți de avocații cu care lucrează și de indolența noastră a tuturora, neștiind cum să
ne apărăm drepturile noastre profesionale” ( Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 41/1934).
115
redacta acte sau acțiuni, apeluri și orice fel de acte în justiție, a executa acte sau
sentințe judecătorești, a face urmăriri asigurătoare ori definitive și orice lucrare
de natură contencioasă.
De asemenea este interzis a primi în mod obișnuit procuri de reprezentare
în justiție sau a angaja avocați care să pledeze pentru alții înaintea instanțelor de
orice natură sau a avea un birou în care s-ar exercita aceste operațiuni, chiar dacă
ele s-ar face în mod gratuit. Cei ce ar contraveni dispozițiunilor din alineatele
precedente, se vor pedepsi cu închisoare corecțională de la șase luni la un an, iar
în caz de recidivă, pedeapsa va putea fi mărită până la maximul închisorii
corecționale”(art.107).
Pedepse, care mergeau de la suspendarea vreme de un an și până la
eliminarea din Barou, risca și „avocatul care, pentru a atrage clientela va
întrebuința un mijlocitor remunerat sau cu promisiunea de a fi remunerat, fie din
partea sa, fie din partea clientului” (art.103) .
Avocații aveau interdicție de a-i întrebuința, și în general de a avea orice
fel de raporturi cu acești samsari (art.110).
Potrivit legii, Consiliul fiecărui Barou putea să decidă interzicerea
accesului în localurile și împrejurimile instanțelor judecătorești a persoanelor
cunoscute ca mijlocitoare de procese, iar Decanul Baroului „va întocmi lista
acestor persoane și o va comunica procurorului general sau procurorului
tribunalului, care o va transmite spre executare agenților administrativi și
polițienești. (art.104)244.
Dispozițiile legii n-au avut niciun efect asupra activității ilegale
desfășurate de samsarii de procese. Din contra, perspectiva obținerii unor
câștiguri mari a dus la îngroșarea numărului lor. Documentele din anii 1930-1940
prezintă o situație alarmantă: zeci și zeci de samsari împânzeau de dimineața până
seara Palatul de Justiție din Craiova și judecătoriile din județul Dolj. Acestora li
se adăugau funcționarii judecătorești „practicanții și funcționarii grefelor ce
zilnic se ocupă cu astfel de afaceri nepermise”245.
În 1932, criza economică resimțită puternic și în avocatură, a accentuat
nemulțumirile avocaților față de intermediarii de procese. Decanul Stoenescu, la
fel ca și predecesorii săi, a încercat să înlăture sau măcar să limiteze amestecul
nepermis al acestora. Aproape în fiecare Adunare Generală s-a aflat pe ordinea
de zi chestiunea samsarilor.
Pe 26 iunie 1932, Adunarea Generală Deliberativă a Baroului Dolj a
discutat problema samsarilor, a secretarilor de avocați și a avocaților patroni. În
urma numeroaselor reclamații privitoare la așa-zișii secretari de avocați (în fapt
samsari) de care se foloseau unii avocați, Consiliul Baroului a decis în ședința
din 20 ianuarie 1933: „Toți domnii avocați care vor continua, cu începere de la 1

244
Lege pentru organizarea Corpului de Avocați în `Agenda și Anuarul Magistraturii și Baroului
pe anul 1936 ”, București , Editura “Cartea Românească”, 1936, pp. 462-463.
245
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 44/1936.
116
Februarie a.c. să mai aibă în serviciul lor, atașate asemenea persoane numite
secretari și care nu îndeplinesc condițiile cerute de legea avocaților, vor fi
pedepsiți disciplinar.
Întrucât numărul stagiarilor este destul de mare în Baroul Dolj, domnii
avocați care vor voi să-și atașeze stagiari pentru biroul lor, se vor adresa
Decanatului pentru a li se repartiza.
Persoanele, care fără a mai avea calitatea de secretar în condițiunile legii,
totuși vor continua să vie în Palatul Justiției sub pretextul că este secretar de
avocat, vor fi trecute pe lista intermediarilor de procese conform art. 104 din
legea avocaților și se vor expune a suferi consecințele ce decurg din această
lege”246.
Pe baza observațiilor făcute la fața locului de consilierii delegați G. Dem.
Miulescu și Ilie S. Petrescu, Decanul Stoenescu a întocmit pe 12 mai 1933, Lista
intermediarilor de procese (samsari), care cuprindea 23 de nume.
„Toate aceste persoane - afirma Stoenescu - frecventând Palatul Justiţiei
fără nici o ocupație bine hotărâtă și fiind cunoscuți ca intermediari de procese și
afaceri, este rugat Domnul Prim Procuror al Tribunalului Dolj, să ia dispozițiuni
prin organele administrative și polițienești, ca să le interzică accesul în Palatul
Justiției, a celorlalte localuri judecătorești, și în împrejurimile Palatului
Justiției247”.
Tipic pentru atitudinea îndrăzneață și sfidătoare a acestor samsari, este
cazul lui Mihail Călinescu, fost ajutor de grefier în Palatul de Justiție, timp de
peste trei decenii.
Fiind de notorietate faptul că se ocupa permanent „cu diferite afaceri
judiciare, în baza procurilor ce are luate de la diferiți clienți, și pe baza cărora el,
angajează avocați sau le dă procuri în alb spre a se servi de ele în procesele ce le
susțin ”248, M. Călinescu a fost trecut pe lista samsarilor de procese. Lezat în
interese, nemaiputând să-și vadă nestingherit de samsarlâcuri, acesta a contestat
ani de-a rândul decizia Decanatului Baroului Dolj. Între anii 1933-1940,
numeroase contestații și recursuri, prin care își susținea nevinovăția și solicita

246
Idem, Dosarul 92/1932: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 20 ianuarie 1933; S-a păstrat în
arhivă și un Tablou de numele persoanelor ce zilnic circulă și stau veșnic în Palatul Justiției sub
pretext că sunt secretari de avocați, care cuprinde numele a 12 așa-ziși secretari de avocați ce
pretindeau că lucrează pentru avocații de la Banca Românească, Banca Comerțului, Banca
Craiova, Banca de Scont ori pentru avocații G. Socoteanu, M. Paveliu, G. Miulescu, A. Stanovici
și N. Murgășeanu(Ibidem).
247
Ibidem: Lista intermediarilor de procese (samsari).
248
Ibidem: Referatul consilierului raportor G.Dem.Miulescu către Decanul Baroului Dolj (nr. 131
din 1 octombrie 1932) și Referatul consilierului raportor Ilie S.Petrescu către Decanul Baroului
Dolj (nr.265 din 17 februarie 1933) în care se specifică :„E netăgăduit lucru și îndeobște cunoscut
în Corpul nostru, că acest Mihail Călinescu exercită ocupațiunea nepermisă de legea avocaților
de mijlocitor de procese și vă rog a lua cele mai drastice măsuri pe care legea vi le pune la
dispoziție”.
117
accesul în Palatul de Justiție, au fost trimise atât Consiliului Baroului cât și
conducerii Uniunii Avocaților. Ba chiar, pe 20 septembrie 1934, cu un tupeu de
nedescris îl dădea „în judecată penală” pe avocatul G.Dem. Miulescu „pentru
faptul că cu rea credință a denaturat adevărul în referatele sale”, pe baza cărora
„Decanatul Baroului Dolj cu Consiliul său a dat ordonanță de neprimirea mea în
localul Tribunalului și a celorlalte instanțe judecătorești, socotindu-mă ca
intermediar de procese. Pe lângă faptul, că este vorba de o arătare mincinoasă,
mi se cauzează importante prejudicii, prin acea că deseori am fost acostat de
Agenții Poliției sustrăgându-mă de la afacerile mele personale, cum și că prin
procesele verbale ale Comisarului J.Vasilescu din 4 și 13 iulie 1934 am fost supus
judecății instanțelor penale 249”. Pentru cât suferise, cerea despăgubiri în valoare
de 200.000 lei !
Revoltat de îndrăzneala samsarului, consilierul G.Dem. Miulescu cerea
Președintelui Tribunalului Dolj „să dispuneți judecarea cât mai grabnică a acestui
proces, astfel că se impune să scurtați termenul de judecată [...] fiindcă așa cum
este concepută reclamațiunea contra mea orice întârziere în judecata acestui
proces, atinge în mod grav prestigiul meu de avocat”250.
Consilierul G.Dem. Miulescu a fost, de altfel, unul dintre cei mai
înverșunați adversari ai samsarilor. Reprezentant al Baroului Dolj la Congresul
General al Avocaților de la Cluj, Miulescu a susținut comunicarea O plagă a
profesiunii de avocat: intermediarii de procese - o critică aspră la adresa
avocaților care, lipsiți de moralitate și demnitate profesională, colaborau cu
samsarii :
„Și astăzi răul, marele rău, plaga aceasta profesională, dăinuiește, ba încă
se spune că este în vădit progres. S-a încercat iarăși prin legea avocaților din 1931
să se înăsprească măsurile de ordin penal și disciplinar, fie contra samsarilor, fie
contra avocaților [...] totuși credem, că răul nu se poate îndrepta numai prin
asemenea dispozițiuni din lege, atâta vreme cât cei ce se servesc de el, nu se vor
hotărî odată pentru totdeauna să respecte legea, să se respecte și pe ei ca
profesioniști și ca oameni - gonind ei însuși pe samsarul ce le oferă serviciul
acesta murdar.
Cine are practica vieții noastre de avocat și observă îndeosebi cum ea se
exercită de către unii din colegii din diferite barouri, nu poate să aibă altă părere
decât aceea pe care în mod cu totul obiectiv, dar cu durerea în suflet, am încercat
a o expune aci, înaintea acestui Congres profesional, rugându-l de a găsi o
îndreptare și cu dorința de a lucra cu toții la distrugerea acestei plăgi profesionale.
Cine urmărește pe acei care se servă în profesia lor de acești exploatatori
ai muncii noastre intelectuale, nu poate să nu fie cuprins de dezgustul ce-i
stăpânește sufletul atunci când vede pe sălile Palatelor de Justiție sau prin fața

249
Ibidem: Cererea de dare în judecată înaintată Tribunalului Dolj Secția I Civilă.
250
Ibidem: Cererea adresată Președintelui Tribunalului Dolj de către G.Mil. Demetrescu
(nr.31821 din 24 septembrie 1934).
118
localurilor de judecată și pe unii și pe ceilalți cum își fac cu toții în colaborare
această degradantă meserie, de a înșela și pe împricinat și pe avocat, într-un mod
ce ne micșorează pe noi avocații de două ori: o dată în fața clientului, care vede
că avocatul nu poate profesa fără samsar și a doua oară în fața samsarului însuși,
acestui declasat al societății, când vede că sub raportul exercitării profesiunii, el
este superior avocatului, ce nu poate să-și formeze clientela fără ajutorul lui.
Să fim oare nevoiți, să așteptăm acasă, ca acești indivizi, să ne aducă un
biet client, prins cine știe cum dă Dumnezeu, adus de pe la gară când vine de la
țară, luat în primire cu fel de fel de vorbe de către samsar, descusut cum se pricep
ei și adus la „cel mai bun și meșter avocat din oraș”, ori uneori la „cel mai cu
trecere avocat” la cutare Președinte?
Sau, să fim nevoiți a trece dimineața pe la anumite hanuri și cârciumi
murdare de piață, unde „samsarii” cu ochii ageri își așteaptă prada, spre a vedea
dacă este ceva de aranjat?!
Sau ce este și mai obișnuit, să fii chemat din camera avocaților de
„samsarul” obișnuit ce-ți este „secretar” și de care sălile Tribunalelor și
Judecătoriilor sunt acaparate încă de la 7 dimineața, spre a-ți preda clientul deja
aranjat în parte pentru onorariu?!
Sau, să faci tovărășie murdară cu gardienii, cu portarul ori aprozii
Tribunalelor, vânători și ei de clienți pentru anumiți confrați, mărind cercul acelor
„samsari” ce cuprind într-o rețea nesfârșită localurile instanțelor noastre
judecătorești?!
Să fim oare așa de lipsiți de încredere în noi și așa de lipsiți de maturitate
profesională, ca să nu putem profesa, fără ajutorul acestor nechemați?!
Noi, refuzăm să credem așa ceva.
Din contră !
Să n-avem noi tinerii și bătrânii profesioniști, posibilitatea de a munci cu
asiduitate, cu pricepere, cu tragere de inimă, spre a ne recomanda singuri - prin
noi înșine- față de clientelă, fără a mai fi nevoiți să recurgem la asemenea
nedemni intermediari, fără să utilizăm aceste procedee în recrutarea clientelei ce
constituie un permanent izvor de neînțelegere între colegi și dau loc la conflicte
dezagreabile ce degenerează întotdeauna în certuri dintre cele mai urâte pe
chestia acestor samsari?! Să nu facem noi astfel ca să ne lipsim de aceste
procedee, care scoboară atât de mult prestigiul Corpului din care facem parte și
compromite atât de grav demnitatea noastră profesională? Numai puțină energie
și demnitate domnilor și suntem siguri că așa ceva nu s-ar mai petrece.
Dar pe lângă toate acestea mai este nevoie și de o mare calitate a
profesionistului pentru a face să dispară această grozavă plagă a profesiunii
noastre: Avocatul trebuie să fie numai avocat și încă un avocat demn. Demnitatea
profesională este singura și principala condiție prin care trebuie să ne exercităm
profesiunea, numai „prin noi înșine”, fără intermediari, fără acești paraziți ai
profesiunii noastre, bazați numai prin muncă, pe reputație și conștiinciozitate
profesională.
119
Eliminarea lor sigură și repede din mijlocul nostru, stă numai în noi, stă
numai în aceste procedee. Când fiecare avocat, va respinge cu energie, orice
ofertă i s-ar face de către asemenea indivizi; când fiecare dintre noi, va trimite la
locul său (adică la Parchet) pe acești indivizi, dându-i imediat pe mâna instanțelor
represive, atunci vom scăpa cu siguranță de ei, iar eliminarea samsarilor din
mijlocul nostru atât de dorită de toți cei ce țin cu drag la prestigiul profesiunii de
avocat, va fi un fapt împlinit. Până atunci, starea de lucruri de acum și din trecut
va continua să existe spre marele nostru regret.
Barourile să fie rugate a exercita prin Consiliile lor de disciplină o cât mai
severă supraveghere în contra acelora dintre confrați, care din nenorocire mai
uzează și acum de asemenea mijloace în recrutarea clienților lor, aplicând
pedepse disciplinare cât mai mari celor recalcitranți și făcând o strictă aplicare a
art. 103 și 104 din legea avocaților din 1931”.
Pentru a ajunge la cunoștința avocaților din întreaga țară, comunicarea lui
Miulescu - o adevărată pledoarie în favoarea exercitării profesiei în mod demn –
a fost publicată, alături de lucrările Congresului, în Buletinul Uniunii Avocaților,
organ oficial al Corpului Avocaților din România (nr.3 din martie 1933).
Adversar dar și partener al avocatului, samsarul realiza câștiguri
importante. În cazul de față, din studiul actelor strânse de Barou contra lui Mihail
Călinescu, reiese că acesta reprezenta interesele clienților251(printre care și bănci)
în câteva zeci de procese, numai de la un singur client încasând între 10.000 și
12.000 de lei. În felul acesta, nu puțini samsari obțineau beneficii mai mari decât
avocații.
În condițiile crizei economice, a problemei nerezolvate a samsarilor dar
și a creșterii de la o zi la alta a numărului de avocați, avocatura devenise o sursă
nesigură de existență. Numai așa se poate explica lipsa de colegialitate, folosirea
de samsari, vânătoarea de clienți și alte procedee degradante, la care se pretau tot
mai mulți avocați din Barou.
Un raport252 din 1935 ne dezvăluie realitatea acelor vremuri și faptele
reprobabile ale unor avocați:
„Interesul individual, substituindu-se celui general, a făcut să asistăm la
rezultate dureroase.
Ca din pământ, a apărut o categorie a acelor avocați, e adevărat puțini la
număr, dar care prin metodele uzitate, au produs cel mai mare rău acestei
profesiuni prin lipsa lor de orice responsabilitate morală cum și de prestigiul
datorit clasei sociale din care fac parte, compromițând deci bunul renume al
acestei clase.
Așa de exemplu, întâlnim zilnic pe sălile instanțelor judecătorești pe

251
M. Călinescu recunoștea că în afara afacerilor personale „s-a întâmplat de multe ori ca să fac
servicii multora ce m-au rugat”(Ibidem: Adresa lui Mihail Călinescu către Decanul Baroului Dolj,
din 13 octombrie 1932).
252
Idem, Dosarul 48/1935: Raportul av. A.Bodescu.
120
avocații ziși politici, care își fac apariția urmați de o întreagă armată de pretinși
partizani politici, ce în realitate nu sunt alții decât misiții de care se servesc și de
pe urma cărora desfășoară o activitate intensă profesională, cu rezultate materiale
apreciabile, în detrimentul celorlalți confrați.
Pentru acest scop, nu se sfiesc a se servi de orice mijloace spre a-și atrage
clientelă, fie că este vorba de reclamă desmățată, promisiuni multiple, onorarii
derizorii etc., fapt ce determină ca unii colegi oricât de distinși ar fi ei, dacă nu
uzează de aceleași identice metode, riscă să fie desființați, fapt pentru care, parte
din noi am sesizat Barourile și Uniunea pentru a lua cuvenitele măsuri, ce întârzie
să vină.
Și, astfel se-ntâmplă să asistăm la spectacolul aproape unic, dar trist că
foarte mulți colegi ai noștri, din cei mai de seamă, au început să încrucișeze
brațele pe sălile tribunalelor, citindu-se în ochii lor cum deznădejdea și revolta
sufletească, a început să-i cuprindă.
A mai dăinui această stare, este a ne periclita și viitorul.
E neexplicabil, dar foarte adevărat cum, avocați intrați în Barou de
curând, sau alții mai vechi cu pregătire profesională limitată, au ajuns să
monopolizeze întreaga activitate juridică, fie la orașe, sau sate.
Un sentiment de revoltă omenească justificată stăpânește pe mulți din
colegii noștri atunci când ei văd sub ochii lor cum anumiți colegi al căror număr
nu reprezintă nici 5 % din totalul celor înscriși și care prin tot felul de mijloace
ca: concurență neloială, colaborarea cu samsarii, criticarea și terorizarea celorlalți
colegi, aplicând cele mai degradatoare procedee, ajung să acumuleze cea mai
mare parte a clientelei, în detrimentul moral și material al celor mulți și pricepuți.
Sunt alții, care își oferă serviciile lor aproape pe gratis, ceea ce are de efect pentru
Corp că înjosește nu numai persoana lor, dar și profesiunea de avocat.
Sistemele întrebuințate de cel fără scrupul în dauna marii majorități, fac
ca ele să compromită prestigiul și numele de avocat.
Neîntârziat trebuiesc luate măsuri de către barourile locale, până ce răul
nu se va întinde cât mai mult”.
În 1936, Decanul Emil Sgoanță se ducea personal în Comuna Bârca, la
sediul Judecătoriei, pentru a aplana conflictul izbucnit între avocații și stagiarii
din localitate: „Există o pronunțată animozitate între avocați și stagiari ce a luat
naștere după desființarea Sindicatului ce au avut în localitate, din care cauză o
concurență a luat naștere și se pare că unii din colegi au recurs și la alte mijloace
pentru procurarea de clientelă. Am constatat că domnul avocat I. Floriță se
folosește,într-un birou al său de lângă Judecătorie, ca funcționar de un oarecare
Florea Dumitrescu, care nu are dreptul conform legii să îndeplinească asemenea
funcții. Am pus în vedere domnului avocat Floriță ca să îl concedieze de îndată
și să raporteze de executare.
Le-am atras atenția Domnilor avocați și stagiari că asemenea stare de
spirit să nu mai dăinuiască și în special Domnilor stagiari fiind dăunătoare atât
prestigiului Corpului, cât și bunului mers al exercițiului profesiunii,
121
recomandându-le o complectă armonie și o bună camaraderie, precum și
deferența necesară din partea celor mai tineri către cei mai în vârstă”.253
Rapoartele avocatului Oprea Dobrotescu din Bârca semnalau o situație
îngrijorătoare:
„Situația de aici este tot încordată între colegi. Parte din ei s-au împărțit
în două grupuri, care nu cruță aproape nici un mijloc pentru procurarea de
clientelă, în ceea ce privește numai actele de notariat. De aceea dăinuiesc încă
nemulțumiri mari, fiindcă nu toți pot să uzeze de aceleași mijloace cum pot o
parte dintre noi, fie din scrupule de conștiință sau demnitate profesională, fie
pentru alte motive 254 ”. „Suntem în plină anarhie și rușine - concluziona
Dobrotescu - râd învățătorii și localnicii, vecini cu Judecătoria de noi”255.
În același an, la Craiova, printr-o petiție semnată de 13 avocați din Barou
(printre care Dem. Presbiterianu, G.Socoteanu, Vlad Vâlcu, G.Dem. Miulescu,
D. Tomescu ), Decanul Sgoanță era îndemnat să intensifice măsurile împotriva
intermediarilor de procese:

„Domnule Decan,

Subsemnații avocați și stagiari ai acestui barou, observând că în contra


unor dispoziții categorice prevăzute de legea avocaților, mijlocitorii de procese
n-au fost încă stârpiți din acest Palat al Justiției, ba din contră s-au înmulțit,
dăunând astfel interesele celor mai mulți dintre noi cât și ale justițiabililor, vă
rugăm respectos ca pe lângă alte măsuri de înlăturare a samsarilor de procese, să
binevoiți a delega câțiva avocați și stagiari care să-și ia angajamentul de a
controla atât persoanele suspecte și cunoscute ca atare, cât și pe practicanții și
funcționarii grefelor ce zilnic se ocupă cu astfel de afaceri nepermise.
Totodată vă rugăm să binevoiți a dispune să se expedieze câte o adresă
Domnilor Președinți ai Curții de Apel și Tribunalului, ca să pună în vedere
practicanților și funcționarilor de prin birouri că le este interzis de a mai staționa
pe sălile Palatului de Justiție și a trata cu justițiabilii orice fel de afaceri”256.
Că avocații ajunseseră la capătul răbdării, o dovedește și propunerea
înaintată Decanatului de a se discuta în Adunarea Generală „chestiunea plăgii
practicanților de Tribunal”, indivizi cu aceleași îndeletniciri ca și samsarii de
procese.

253
Idem, Dosarul 93/1936: Procesul verbal din 13 noiembrie 1936.
254
Ibidem: Raportul av. Oprea Dobrotescu către Decanul Baroului Dolj (nr.1232 din 16 octombrie
1936).
255
Ibidem: Raportul av. Oprea Dobrotescu către Decanul Baroului Dolj (nr.263 din 20 mai 1936);
Pe 15 septembrie 1936, în fața consilierului delegat Iancu Constantinescu, avocații și stagiarii
din Bârca își luau „angajamentul să profeseze fără samsari și fără certuri”(Ibidem: Referatul
consilierului Iancu Constantinescu către Decanul Sgoanță).
256
Idem, Dosarul 44/1936: Petiția nr. 403 din 19 Martie 1936.
122
„A fost odată vorba - se arată într-un referat257- de plaga samsarilor de
procese, acum s-a transformat în plaga practicanților de Tribunal. Un șir nesfârșit
de indivizi, fără domiciliu, fără studii, fără nici o pregătire, abundă prin grefele
Tribunalelor cu titlul de practicanți.
Oameni fără scrupul, sau oameni proști și nepregătiți, sunt gata să dea
orice consultație și să facă orice fel de act, acțiuni, apeluri și recursuri nemotivate.
Ei spun cu nerușinare clienților că au drepturi mai mari decât avocații, și aceștia
îi cred pentru că îi văd instalați pe sălile Tribunalului. În zilele de sâmbătă la
divorțuri, practicanții au acaparat aproape unanimitatea proceselor făcând toate
formalitățile și cerând clienților să se ferească de avocați, învățându-i să facă
declarațiuni în fața Tribunalelor, dându-le bilete pentru martori și stau la ușile
Tribunalului de le notează termenele. Clienții cu avocați, sunt persecutați
totdeauna, nu găsim dosarele, iar la portărei sunt trimise târziu spre a rămâne
procedurile neîndeplinite.
Suntem de părere să se ia hotărâre în Adunarea Generală pentru ca această
plagă sa înceteze și să se aducă la cunoștința Ministerului, dacă nu ar fi mai bine
ca noi să plătim câte un funcționar sau doi la fiecare Tribunal pentru ca să scăpăm
de această plagă a practicanților nepregătiți, tehnic si moral și care constituie o
rușine pentru Justiție. Acești oameni încasează mari salarii, iar unii dintre ei
dispar sau se mută din grefe pentru a nu mai fi găsiți de justițiabili”.
Potrivit documentelor din epocă, Palatul de Justiție devenise un adevărat
teren de vânătoare al clienților. De la portari, gardieni, aprozi, funcționari și
practicanți, și până la „samsarii obișnuiți de procese, prea bine cunoscuți și
identificați, de care este plin Palatul Justiției”– cu toții făceau, unii dintre ei în
„stil mare”, diferite servicii de avocat, în schimbul unor sume de bani. Și „toate
acestea se petrec zilnic în văzul tuturor”- nota G.Dem. Miulescu într-un raport
către Decanul Stoenescu258.
Dintre membrii Baroului Dolj, cei mai afectați de aceste practici
clandestine, erau stagiarii și tinerii avocați care nu ajunseseră să-și formeze o
clientelă, astfel încât duceau o existență precară. De aceea, prin repetate petiții
adresate Decanatului, solicitau să se pună capăt activității ilicite a samsarilor care
„murdăresc profesiunea noastră de avocat și exercită o concurență murdară și cu
atât mai primejdioasă pentru tinerii avocați”259.
Decanul Stoenescu a dat curs cererilor lor, adresându-se Procurorului
General de pe lângă Curtea de Apel, Primului Președinte al Curții de Apel și
Primului Președinte al Tribunalului Dolj: „ Această chestiune este și veche și
gravă. La Decanatul nostru s-au făcut numeroase cercetări de Domnii Consilieri
și s-au și pronunțat deciziuni contra samsarilor cunoscuți, totuși constatăm,

257
Idem, Dosarul 41/1934.
258
Ibidem: Raportul Consilierului G.Dem.Miulescu către Decanul Stoenescu(nr.21 din 13
februarie 1934).
259
Ibidem: Petiția semnată de 15 avocați stagiari și stagiari (nr.159 din 6 februarie 1934).
123
această chestie constituie o imposibilitate în privința executării acestor măsuri.
Stagiarii și avocații stagiari au perfectă dreptate, dar noi suntem în imposibilitate
de a ne apăra drepturile noastre profesionale, din cauza lipsei de concurs a celor
chemați după lege, să ni-l dea”260.
Pe 10 martie 1934, chestiunea samsarilor și a secretarilor de avocați
neautorizați „care este o grea chestiune pentru profesioniști”- a făcut din nou
obiectul discuțiilor Adunării Generale. Decanul a prezentat demersurile făcute pe
lângă autorități, arătând însă „că această importantă chestiune nu se poate rezolva,
decât prin demnitatea profesionistului, ca avocatul să nu se mai servească de ei”.
În pofida măsurilor luate, av. Clopotaru constata că „Sala Pașilor Pierduți este plină
de samsari”, iar av. Duțulescu cerea ca samsarii să fie fotografiați.
Propunerea av. Perișoreanu de a se aduce un comisar de poliție care să
activeze permanent în Palatul de Justiție împotriva samsarilor a fost aprobată de
Adunarea Generală, el urmând să primească din partea Baroului Dolj un ajutor
lunar de 1000 lei261.
Se pare că activitatea comisarului în ce privește supravegherea samsarilor
de procese devenise ineficientă, devreme ce, după numai un an, se cerea
„desființarea Comisarului Palatului ca ceva ce nu este necesar”. La insistențele
av. G.Dem. Miulescu, Adunarea Generală a menținut postul dar i-a redus leafa
lunară262.
Acțiunile Baroului Dolj împotriva samsarilor au continuat și în anii
următori. La puține zile de la instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al
II-lea av. Aurel Bodescu înainta, noului prefect al Județului Dolj, Colonelul
Romulus Dumitriu, un memoriu prin care solicita luarea de măsuri contra
funcționarilor administrativi care se îndeletniceau cu intermedierea de procese:
„De ani îndelungați se știe că se practică pe o scară întinsă sistemul prin
care o mare parte din funcționarii administrativi, se ocupă cu oficiul de
intermediar între justițiabili și unii Domni avocați din Doljiu, recomandându-le,
sau chiar procurându-le acestora clienți, fie datorită considerațiunilor politice, fie
pentru remunerații pecuniare, după cum se întâmplă de cele mai adesea ori.
Pentru practicarea și asigurarea acestor avantaje, numiții funcționari
utilizează multiple metode, între care cele mai obișnuite sunt acelea de a veni
personal la Judecătoriile din Județ, și în special la Craiova, însoțind chiar părțile
care au procese și în special, acte de notariat.
Astfel se explică că zilnic se zăresc pe sălile Palatului Justiției din
Craiova, diverși funcționari din Județ ca: Secretari Comunali, Notari, Primari,
etc., însoțiți de săteni și exercitând oficiul de intermediari, în văzul și disprețul
tuturor legilor și măsurilor luate.

260
Ibidem: Adresa Decanului Stoenescu (nr. 281 din 22 februarie 1934).
261
Idem, Dosarul 1/1934: Proces-verbal Adunării Generale al Baroului Dolj din 10 martie 1934.
262
Idem, Dosarul 22/1935: Proces verbal al Adunării Generale Deliberative a Baroului Dolj din
16 februarie 1935.
124
Procedeul amintit aci, are de efect că funcționarii în cauză depășesc în
mod ilegal și nepermis atribuțiile încredințate acestora, neglijându-și serviciile și
transformându-se în agenți interesați, recrutori de clientelă, nesocotind în acest
mod dispozițiunile categorice ale actualei legi a avocaților în ce privește delictul
de intermediar.
În același timp, persoanele amintite mai sus, ajung de-a dobândi câștiguri
ilicite, putând specula în mod continuu calitatea lor de funcționari publici, ceea
ce pe lângă că și morala repugnă asemenea deprinderi, dar asemenea procedare
dăunează și sătenilor, nelăsându-i a-și alege nestingheriți avocații care să le
servească interesele lor, dar mai ales, contribuie ca în acest mod să se asigure
monopolul activității juridice numai în persoana a 5-6 avocați din Doljiu, dintr-
un număr de circa 350, din totalul celor ce figurează înscriși în Baroul de Doljiu.
Numai în acest mod se justifică de ce numeroși distinși avocați doljeni,
având o apreciabilă vechime în Corp, cunoștințe multiple, o vastă experiență
profesională, cât și o desăvârșită corectitudine, au ajuns totuși să șomeze, în timp
ce alți colegi din care unii începători și fără deosebite calități profesionale, au
ajuns să dețină în scurt timp monopolul proceselor, și mai ales, al actelor de
notariat, făcând ca în timp ce primii nu realizează nici strictul necesar vieții,
secunzii, au ajuns să realizeze importante sume și aceasta numai datorită
profesiunii ilegale de intermediar, practicată de anumiți funcționari administrativi
din Județ.
La operația descrisă mai sus, colaborează și alte categorii de funcționari
din Județ, între care citez pe funcționarii fiscali ca: Agenții Comunali de
Percepție, Perceptori de circ., etc., care prin serviciile ce îndeplinesc pot cu
ușurință determina și influența pe unii cetățeni a accepta avocatul recomandat de
aceștia, în vederea acelorași scopuri ilicite, de mai sus.
Pentru remedierea acestor neajunsuri [...] se impune a se interzice
neîntârziat ca funcționarii de orice categorie să mai recomande sau să însoțească
clienții la anumiți avocați, fie direct sau indirect, fie sub orice formă,
sancționându-se sever orice abatere.
Asemenea ar fi necesară interdicția ca funcționarii publici amintiți, să nu
se mai poată deplasa, sau frecventa instanțele Administrative și Judecătorești,
dacă nu vor fi învoiți formal de către șefii autorității respective, sau dacă nu vor
justifica în mod expres interesul real ce reclamă prezența lor în sus zisele localuri,
sau împrejurimile acestora.
Fiindcă de la un timp se practică de către unii funcționari din Județ și
oficiul de avocatură clandestină interzis de legea avocaților, se impune a se
interzice și acest exercițiu ilegal, ce a periclitat și periclitează grav și iremediabil
interesele cetățenilor, atunci când cei ce o practică, nu posedă nici calitatea și
nici măcar n-au pregătirea necesară, pentru asemenea lucrări juridice.
O măsură absolut indispensabilă atât pentru stârpirea exercițiului de
intermediar, sau avocatură clandestină, ar fi ca în localurile autorităților
respective din Județ, să se afișeze la loc vizibil și citeț, placarde tipărite, care să
125
amintească cetățenilor că funcționarilor le este cu desăvârșire interzisă, atât
recomandarea clienților la diferiți avocați, fie practicarea avocaturii clandestine.
Aplicarea restricțiilor și măsurilor, menționate aci, ar urma să fie extinse
prin intervențiile Domniei-Voastre și de celelalte autorități din Județ ca: Posturile
de Jandarmi, Poliții, Autorități Vamale, Camerele de Muncă, Agricultură,
Industrie și Comerț, Administrația Financiară, Arestul Central, îndeosebi
instanțele Judecătorești din Doljiu, eventual Tribunalul Militar, etc.
Pentru realizarea și desăvârșirea măsurilor preconizate, D-Voastră puteți
solicita și concursul Baroului local, care va fi în măsură să colaboreze la această
operă cu caracter util pentru cetățeni, cât și membrii săi, putând să formuleze la
nevoie și diferite propuneri practice, în acest scop.
Nu trebuie uitat a vă reaminti nici rolul nefast ce-l au gardienii Palatului
de Justiție, plătiți de Prefectură.
Propunerea ce face obiectul acestei chestiuni de un interes vital, a mai fost
supusă anterior și foștilor Prefecți de Doljiu chiar de către Decanatul Baroului Doljiu,
dar pentru considerațiuni de ordin pur politic, nu a ajuns să fie soluționată”263.
Pe 6 mai 1938, Decanatul Baroului Dolj aviza favorabil și își însușea
propunerile lui Bodescu, cerând, la rândul său264, sprijinul Prefecturii: „Toate
încercările noastre n-au putut să dea nici un rezultat, fiind aproape în
imposibilitate cu mijloacele ce le avem la dispoziție să putem constata toate
aceste abateri și să cerem sancționarea lor în conformitate cu legea corpului
avocaților. Singura posibilitate pe care Consiliul o întrevede, nu stă decât în
sprijinul Dvs. ca autoritate superioară tutelară, și de aceia intervenim cu
rugămintea călduroasă să ne ajutați în această operă de îndreptare a acestei stări
de lucruri primejdioase”.
În 1939, problema samsarilor se afla pe masa de lucru a conducerii
Uniunii Avocaților din București. Alarmată de amploarea fenomenului, Uniunea
comunica Barourilor că „este ferm hotărâtă să caute prin toate mijloacele să
curme această stare de lucruri și să curețe profesiunea de avocat de acești paraziți
ai ei”, și totodată, cerea „ să ne trimiteți observațiile și propunerile D-voastră, în
această privință, pentru a le avea ca material informativ la ședința din 9 iulie
1939, când se va discuta această chestiune”(Circulara din 28 Iunie 1939)265.

263
Idem,Dosarul 53/1938: Memoriul av. Bodescu către Prefectul Doljului, din 9 martie 1938.
264
Ibidem: Adresa Decanatului Baroului Dolj (nr.545 din 6 Mai 1938); Pe 29 martie 1938, av. A.
Bodescu solicita Decanului Sgoanță să ia măsuri urgente: „În fața greutăților ce întâmpinăm cu toții
datorită lipsei unui sever și permanent control, cum și a unor sancțiuni imediate și eficace ce
incumbă organelor legale chemate să reprime relele menționate, punându-ne în situația de a fi
siliți să șomăm și a trăi în condițiuni de adevărată mizerie, reclamă imperios din partea actualilor
conducători ai acestui Barou, în dificilele momente pe care străbatem, să avizeze grabnic la cele
mai complecte și radicale măsuri, aș putea zice eroice, fiindă numai astfel orice neajunsuri vor
dispare și în locul haosului și anarhiei din prezent, o altă eră de prosperitate și legalitate se va
instaura spre binele obștesc”(Ibidem: Adresa av. Bodescu nr. 491 din 29 martie 1938).
265
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XV, nr. 6 din iunie-15 iulie 1939, pp. 133-134.
126
În ședința din 7 iulie 1939, Consiliul Baroului Dolj, în urma discuțiilor,
a hotărât în principiu următoarele:„
1) Este necesară o selecțiune cât mai bună a personalului grefelor,
cerându-se titlul de bacalaureat și condițiunile de moralitate mai
severe pentru asemenea posturi.
2) Desființarea practicanților și înlocuirea lor cu numărul necesar de
funcționari.
3) Grefierii să fie numai titrați, iar ajutoarele de grefier să aibă cel puțin
bacalaureatul.
4) Să se introducă sistemul procedural din Ardeal, după care întreaga
procedură a procesului să fie făcută de avocatul respectiv.
5) Intervenție la Dl. Ministru al Justiției pentru ca toate organele în
subordine din Justiție și șefii celorlalte autorități, din afară de acest
Minister, să ia măsuri din cele mai severe contra tuturor funcționarilor
care s-ar dovedi că fac acte sau dau consultațiuni sau îndrumări în
chestiuni care sunt de atributul profesiunei de avocat.
6) Toate actele dresate de către organele Baroului pentru combaterea
unor asemenea fapte, să aibă forța probantă în fața instanțelor
judecătorești, cât și disciplinare, precum și în fața tuturor autorităților
chemate să sancționeze asemenea fapte.
7) Obligație pentru toți împricinații la Tribunal și Curte, ca acțiunile lor
să fie redactate și introduse în justiție de către avocați.
Aceste măsuri le găsim necesare în combaterea avocaturii clandestine și
autorizăm pe Dl. Decan să le facă cunoscut D-lui Președinte al Uniunii
Avocaților, cu rugămintea de a le pune în discuția delegațiunii permanente a
Uniunii, pentru a hotărî cât mai grabnic, problema fiind de un real pericol pentru
împricinați și foarte păgubitoare pentru avocați, în exercițiul profesiunii lor”266.
Legea organizării Corpului Avocaților din România, publicată în
Monitorul Oficial din 5 septembrie 1940, prelua, aproape neschimbate, toate
dispozițiile legii din 1931, împotriva samsarilor, intermediarilor de procese și a
avocaților care colaborau cu aceștia267(articolele 172-180).
Decanatul Baroului Dolj a întocmit noi liste, precum Lista Samsarilor
care în disprețul Legii Avocaților și Codului Penal Carol al II-lea, fac clandestin
oficiul de intermediari în procesele împricinaților - solicitând avocaților ca
împreună cu Comisarul și gardienii Palatului de Justiție, să ia „contra numiților
măsurile de expulzare din Palat și din fața Palatului, și în cazul când se vor dovedi
că repetă aceste fapte, să fim încunoștințați pentru a-i supune judecății”268.
Pe 7 noiembrie 1940, Consiliul Baroului a decis „ca să se intervină pe
lângă instanțele judecătorești din localitate și din județ în sensul art. 177 din legea

266
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 36/1939.
267
Idem, Dosarul 44/1940: Extras din Legea organizării Corpului de Avocați din România.
268
Ibidem: Lista samsarilor cuprinde 20 de nume.
127
avocaților”269, iar pe parcursul întregului an, fuseseră date în judecată circa 10-
15 persoane din Craiova, dar mai ales din Dolj (Plenița, Băilești, Calafat)270.
În perioada 1941-1944, documentele din Arhiva Baroului Dolj nu mai
amintesc de samsari, semn al diminuării activității acestora în condițiile
desfășurării războiului.
După 23 august 1944, și-au reluat practicile ilegale, lor adăugându-li-se o
parte din avocații epurați din Baroul Dolj.

269
Art. 177 stipula: „Este interzis oricărei persoane, care nu are calitatea de avocat definitiv,
stagiar sau apărător a da consultațiuni juridice, cu sau fără plată, a redacta acte sau acțiuni,
apeluri și orice fel de acte în justiție, a executa acte sau sentințe judecătorești, a face urmăriri
asiguratoare ori definitive, și orice lucrare de natură contencioasă. De asemenea, este interzis a
primi procură de reprezentare în Justiție sau a angaja avocat care să pledeze pentru alții,
înaintea instanțelor de orice natură, sau a avea un birou în care s-ar exercita aceste operațiuni
chiar daca ele s-ar face în mod gratuit. Cei ce ar contraveni dispozițiunilor de mai sus, se vor
pedepsi cu închisoare
270
Idem, Dosarul 33/1940.
128
X. ÎNCERCĂRI DE SINDICALIZARE ÎN TIMPUL
DECANATULUI LUI EMIL SGOANȚĂ (1935-1939)
La scurtă vreme de la moartea lui Dem. Stoenescu, Baroul Dolj se
pregătea de alegeri. Adunarea Generală Electivă a Corpului de Avocați era
convocată în data de 20 ianuarie 1935 pentru „alegerea Decanului Baroului Dolj
în locul rămas vacant prin încetarea din viață a fostului Decan Dem. D.Stoenescu,
în conformitate cu dispozițiile art.171 și 194 din legea avocaților din 1931”271.
Rezultatul alegerilor l-a desemnat drept câștigător pe avocatul Emil
Sgoanță, prodecan în funcție, unul dintre veteranii Baroului. În calitate de Decan,
Emil Sgoanță a condus destinele Baroului Dolj în perioada anilor 1935-1939,
fiind reales de trei ori.
Dosarul av.Emil Sgoanță, aflat în arhivă272, cuprinde informații sumare
despre viața și activitatea sa. Pe numele său Emil G.Voiculescu Sgoanță s-a
născut pe 18 noiembrie 1880, în comuna Tămădău-Dârvari din județul Ilfov, fiul
lui Gheorghe și al lui Voica, proprietari din Craiova. Studiile liceale și le face la
București, luându-și bacalaureatul în 1898, după care lucrează ca funcționar la
Primăria Capitalei (1901-1903). În 1903, după terminarea studiilor de drept la
Universitatea din București (Diploma de licență nr.2974) s-a înscris ca stagiar în
Baroul Dolj (Decizia nr.29 din 13 noiembrie 1903), condus pe atunci de
A.Betolian, stabilindu-și domiciliul în comuna Bechet.
Între anii 1904-1908, a intrat în administrația statului unde a ocupat
funcția de Administrator de Plasă. Însă, pe 23 mai 1908, solicita conducerii
Baroului „de a fi înscris din nou în tabloul avocaților deoarece și-a reluat
profesiunea”273, iar pe 31 ianuarie 1911, devenea avocat definitiv.
Pentru participarea la Campania din Bulgaria(1913) și la luptele din
primul război mondial(1916-1918) a fost răsplătit cu medalii și decorații , iar în

271
Istoria Baroului Dolj în documente 1911-1957, ediție îngrijită de Șerban Pătrașcu, București,
Editura Universul Juridic, 2015, pp.223-224; Art.171 prevedea convocarea Adunării Generale
Elective cu 15 zile înainte de data fixată pentru alegeri, iar Art.194 prevedea că:„ În caz de
vacanță prin moarte, demisiune sau incompatibilitate a decanului sau vreunui membru al
Consiliului Baroului, sau al Consiliului General al Uniunii, se va proceda la înlocuire printr-o nouă
alegere suplimentară. Decanul sau consilierii noi aleși îndeplinesc mandatul predecesorilor pe
restul timpului de funcționare” (Lege pentru organizarea Corpului de Avocați, în „Agenda și
Anuarul Magistraturii și Baroului 1936”, Edițiune oficială publicată cu autorizația Ministerului
Justiției, București, Atelierele „Cartea Românească”,1936,pp.471 și 474).
272
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 23/1903 al avocatului Emil Sgoanță.
273
Ibidem: Procesul-verbal al Consiliului Baroului Dolj (nr.15 din 23 mai 1908);Potrivit Fișei
Matricole a lucrat și „ca avocat la Instituțiile Publice”(Ibidem); Vezi și P.Ghiăcioiu, Anuarul
Baroului pe anul 1905, Craiova, Samitca, 1905, p.65.
129
perioada interbelică a fost distins cu ordinul Coroana României în grad de
cavaler.
Ca și marea majoritate a colegilor din Barou, Emil Sgoanță a făcut
politică, fiind ales senator în Parlamentul României Mari. Decanul Emil Sgoanță
a fost căsătorit de două ori. În 1903, s-a însurat cu Zina, cu care a avut un băiat,
Constantin Sgoanță, ajuns, la rândul său avocat în Baroul Dolj. Rămas văduv, și-
a refăcut viața în 1912, cu Aurora Pârâianu, care i-a stat alături până în 1945,
când a murit274.
Pe 20 martie 1944, la 41 de ani de la înscrierea în Baroul Dolj, Sgoanță
solicita Decanatului „a dispune să fiu radiat din tabloul avocaților profesioniști,
întrucât m-am hotărât să nu mai profesez și să-mi regulez drepturile la pensie”275.
În realitate, era grav bolnav și nu mai putea să-și exercite profesia. Va primi de
la Casa Locală de Asigurări a Baroului Dolj o pensie lunară de 4.000 lei, o sumă
infimă în raport cu scumpetea vieții și total insuficientă pentru un om bolnav. De
aceea, în 1945, o parte din foștii colegi , l-au ajutat cu suma de 2,7 milioane lei,
necesară pentru tratament și medicamente276.
A murit în anul 1947.

Sub conducerea Decanului Emil Sgoanță, Baroul Dolj s-a confruntat cu


urmările crizei economice, care reclamau o rezolvare stringentă. Dificultățile
financiare au periclitat stabilitatea instituției dar și existența membrilor săi.
Criza economică izbucnită în 1929, a dus la o deteriorare fără precedent
a situației financiare a Barourilor din întreaga țară. Efectele ei s-au prelungit până
spre sfârșitul anilor 1930, când au apărut primele semne de stabilizare.
Lipsa mijloacelor materiale a dat naștere la tensiuni, a accentuat
nemulțumirile și a împiedicat desfășurarea unei activități normale. De exemplu,
în 1933, Congresul General al Avocaților care trebuia să se țină la Galați a fost
amânat „din cauza crizei financiare excepțional de grea prin care trece acel
oraș”277, iar în 1934, Președintele Uniunii Avocaților, C.L. Naumescu vorbea
despre „împrejurările grele economice și de criză care bântuie barourile”278.

274
Bătrân, bolnav și sărac, Emil Sgoanță a cerut ajutorul colegilor din Barou pentru
înmormântarea soției. De la 37 de avocați s-a strâns suma de 305.000 lei(Arhiva Baroului Dolj,
Dosar 23/1903: Tablou de sumele subscrise de membrii Baroului Dolj pentru înmormântarea
Aurorei Sgoanță, soția fostului Decan Emil Sgoanță).
275
Ibidem: Cererea de pensionare a lui Emil Sgoanță(nr.276 din 20 martie 1944).
276
Ibidem: Lista de numele și prenumele avocaților care subscriu pentru ajutorul de boală a
fostului Decan dl.Emil Sgoanță; În noiembrie 1946, primea de la Barou o pensie de 48.000 lei, în
vreme ce salariul paznicului de la Vila Themis era de 200.000 lei (Idem, Dosarul 79/1946).
277
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 56/1934.
278
Ibidem: Adresa Președintelui Naumescu către Decanul Baroului Dolj (nr.631 din 2 aprilie
1934).
130
Reducerea tarifelor onorariilor minimale ale avocaților cu 25%, decisă de
Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților la 22 martie 1934, n-a avut alt rezultat
decât răspândirea și adâncirea pauperității în rândul avocaților. Un an mai târziu,
la Congresul General al Avocaților de la Târgu Mureș, s-au auzit voci care-i
strigau Președintelui Uniunii: „Murim de foame!”279.
În plin marasm economic, tot mai multe Barouri, printre care și cel din Dolj,
au văzut în sindicalizarea generală a avocaților o soluție salvatoare. Moțiunea votată
la Congresul de la Oradea a încurajat demararea unor asemenea inițiative:
„Congresul avocaților români, ținut la Oradea, ascultând discuțiile ce s-au ținut, cu
privire la sindicalizarea actelor de notariat, își exprimă simpatia lui pentru acest
instrument de solidarizare și ajutor reciproc dornic de a-l vedea extins pe întregul
cuprins al României Mari”(Gazeta Tribunalelor din 20 septembrie 1934, p.9).
În condițiile date, începând din anul 1931, conducerea Baroului Dolj a
reacționat prin: restrângerea sau anularea ajutoarelor acordate anual, micșorarea
subvențiilor, reducerea numărului de funcționari ai Baroului și înjumătățirea
salariilor acestora, diminuarea diurnei pentru deplasări la congrese sau
conferințe. Se întâmplă acum și gesturi deosebite precum cel al avocatului Mihail
Puțureanu care „din nedezmințita dragoste pe care o am față de Barou ca
instituție” și „având în vedere criza economică prin care trece și Baroul nostru ca
și toate celelalte instituțiuni din țară”- renunță la salariul său de secretar și
bibliotecar „înțelegând să prestez serviciile mele în funcțiunile pe care le ocup
azi în Barou, în mod cu totul gratuit, adică onorific și fără nici o gratificație sau
plată pentru munca depusă în Corpul din care mă mândresc că fac parte”280.
Deși, în Adunarea Generală din 5 aprilie 1931, Decanul Stoenescu dădea
explicații „asupra întregii stări financiare a baroului, care este în stare minunat de
înfloritoare, cum se poate vedea din actualul buget” 281 , în realitate, criza
economică își făcuse simțită prezența și în Baroul Dolj.
Pe lângă măsurile luate de conducere, s-au înregistrat și o serie de
propuneri venite din partea membrilor Baroului Dolj, care vizau depășirea
greutăților economice printr-o sindicalizare generală și obligatorie.
Prima inițiativă a aparținut avocatului Dem.I. Presbiterianu 282 care a
prezentat, pe 19 martie 1931, în fața Consiliului, Proiectul de Sindicalizarea
Avocaților Baroului Dolj asupra tuturor actelor și faptelor juridice în care
necesită oficiul de avocat.

279
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XII, nr.10 din decembrie 1935, p.390.
280
Colecție Particulară: Cererea av. M.Puțureanu adresată Decanului Sgoanță (nr.1721 din 11
decembrie 1935).
281
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 38/1931: Procesul verbal al Adunării Generale a Baroului Dolj
din 5 aprilie 1931.
282
Dem.I.Presbiterianu, avocat, născut pe 15 noiembrie 1878 la Craiova. Studii liceale la Craiova,
absolvent al Facultății de Drept din București (1904), înscris în Baroul Dolj (1904); Autor al
lucrării„Asociațiuni agrare sătești”, București, 1904 (P.Ghiăcioiu, Anuarul Baroului pe anul 1905,
Craiova,„ Samitca”, 1905, p.64). Moare în 1938.
131
Demersul și-l motiva astfel : „ Criza economică acută, care a copleșit
toate ramurile activității omenești, și-a întins domeniul și asupra profesiunei
noastre, făcând ca exercitarea ei să devie din ce în ce mai imposibilă, mai puțin
demnă și extrem de dăunătoare pentru membrii care o profesează. Pentru acest
motiv, acum, mai mult decât oricând, trebuie să ne gândim cu toții, de acord, să
facem tot ce este posibil ca să înlăturăm cel puțin unele din cauzele care împiedică
sau îngreunează mersul ei normal”283.

Proiectul sindicalizării avocaților întocmit de Dem. Presbiterianu

283
Decanatul Baroului Dolj, Proiect de Sindicalizarea Avocaților Baroului Dolj asupra tuturor
actelor și faptelor juridice în care necesită oficiul de avocat, propus de Avocatul
Dem.I.Presbiterianu, Craiova, Tiparul„Prietenii Științei”, 1931, p.3.
132
Numaii „printr-o complectă sindicalizare - afirma Presbiterianu - se poate
ajunge la rezultatul de a satisface condițiunea de căpetenie, asigurarea existenței
avocatului, cu desființarea concurenței și a samsarilor. De aceea, pentru o mai
bună organizare, propun: Să cădem de acord cu toții, și să convenim să facem,
sindicat cu tarif minimal, pentru toate afacerile ce depind de oficiul de avocat-
procese, acte de notariat etc. - de la toate autoritățile judiciare și administrative
din județul nostru, stabilind ca toate onorariile să se încaseze integral de sindicat
prin organele sale, cu condițiunea de a se distribui, zilnic sau săptămânal, între
toți membrii corpului, în mod egal. Angajarea avocatului să se facă numai prin
sindicat, fie după indicarea clientului, fie prin desemnarea lui de către oficiu și
numai după ce, și într-un caz și în altul, clientul va fi achitat, anticipat, onorariul
minimal fixat sau parte din el. Sindicalizându-ne astfel, nu numai că nu va mai
avea nimeni interes să facă concurență sau să lucreze cu samsari, dar
sindicalizarea ne va pune, oarecum, la adăpost și de efectul crizei, căci pe lângă
buna și justa repartizare a afacerilor-recte a onorariilor rezultate- prin faptul că
toți banii, care, acum, merg în buzunarul samsarilor ca și acei care, din cauza
concurenței, rămân în buzunarul clienților, vor veni la casa sindicatului, vor spori
considerabil totalul de împărțit și în consecință va face să crească cuantumul
cotelor individuale”284.

Avocatul Dem.I.Presbiterianu

284
Ibidem,pp.7-8; Consiliul Baroului a decis tipărirea și distribuirea proiectului către toți membrii
Baroului Dolj, iar pe 15 iunie 1931, un număr însemnat de avocați solicitau convocarea de
urgență a Adunării Generale Extraordinare pentru discutarea lui (Arhiva Baroului Dolj, Dosarul
111/1931).
133
Cu tot sprijinul puternic de care a beneficiat(102 avocați, 12 stagiari și 2
apărători)„Proiectul de sindicalizarea noastră”, cum era numit de membrii
Baroului, nu s-a putut realiza, discuțiile prelungindu-se până în anul
1932.Adunarea Generală din 14 februarie 1932 a acceptat în parte proiectul,
însărcinând Consiliul Baroului „să numească o comisie pentru a alcătui statutul
sindicalizării membrilor Baroului Dolj, în procesele penale”285.
Comisia, condusă de prodecanul Emil Sgoanță, urma să redacteze un statut
„pe care-l va supune dezbaterii Consiliului Baroului Dolj, ca apoi să fie dezbătut și
de Adunarea Generală a Baroului” 286 . Pe 27 mai 1932, după analizarea
Anteproiectului de Statutele Sindicatului Corpului de Avocați din Jud. Dolj pentru
procese, acte de notariat și pentru orice acte și fapte juridice în care necesită oficiu
de avocat- întocmit de av. Presbiterianu, Comisia de redactare hotăra:
1) Am admis în principiu sindicalizarea membrilor Corpului de Avocați
din Baroul Dolj în procesele penale.
2) Domnul Presbiterianu va alcătui un statut privitor la această
chestiune, deoarece va fi administrat separat de Sindicatul Actelor de
Notariat.
3) Se va lua ca criteriu în fixarea onorariilor, actualul tarif minimal al
Ministerului de Justiție, făcându-se criterii de modificare”287.
La solicitarea av. Presbiterianu de a se da curs propunerii sale, Decanul
Stoenescu îi atrăgea atenția „că statutul Dv. nu concordă nici cu cele fixate de
Comisie, nici cu decizia Adunării Generale[...] Noi am dori să mai alcătuiți și un
anteproiect numai pentru procesele penale, conform dorinței majorității
membrilor din Barou și a delegaților Consiliului”288.
Să remarcăm că Anteproiectul prevedea sindicalizarea obligatorie. Conform
art.1:„Între toți membrii Baroului din Jud. Dolj, actuali și viitori se înființează un
sindicat obligator pentru intentarea și pledarea tuturor proceselor, pentru redactarea
tuturor actelor de notariat și pentru redactarea sau susținerea a oricăror acte și fapte
juridice în care va oficia un avocat la orice autoritate judiciară sau administrativă,
civilă sau militară din Jud. Dolj”; iar art.5 stipula: „Sunt membrii Sindicatului: a)
avocații definitivi; b) avocații stagiari; c) apărătorii”289.
Ideea sindicalizării propusă de Presbiterianu a fost preluată și dezvoltată,
câțiva ani mai târziu, de un grup de avocați din Baroul Dolj în frunte cu avocatul
Aurel Th.Bodescu290.

285
Idem, Dosarul 112/1932: Procesul verbal al Decanatului Baroului Dolj din 29 februarie 1932.
286
Ibidem: Procesul verbal al Consiliului Baroului Dolj din 17 martie 1932 prin care era numită o
Comisie compusă din: Emil Sgoanță, Dem.I.Presbiterianu, I.B.Georgescu, N.M.Boboc, C.Dianu,
Șt. Duțulescu, C.Negri și Gr.Ștefănescu.
287
Ibidem: Procesul verbal din 27 mai 1932.
288
Ibidem: Adresa Decanului către av.Presbiterianu(nr.922 din 2 iunie 1932).
289
Ibidem: Anteproiect de Statutul Sindicatului întocmit de Dem.I.Presbiterianu.
290
Aurel Th.Bodescu, avocat, înscris în Baroul Dolj în 1920. A fost unul dintre cei mai înverșunați
promotori ai sindicalizării generale.
134
În 1935, în numele Comitetului organizator al avocaților din Dolj-
constituit în vederea aplicării sindicalizării întregii activități juridice în toate
Barourile din țară- av. Bodescu înainta Decanului Sgoanță, memoriul291„privitor
la revendicările noastre profesionale”:
„Vitregia vremurilor prin care trecem astăzi, pe care o resimțim cu toții,
ne impune o altă normă de conduită profesională și mai ales, cere alte mijloace
de acțiune. Sforțările individuale și disparate nu mai produc rezultate eficace, din
punct de vedere al asigurării existenței noastre.
Lupta în comun este singura care poate asigura viitorul nostru de mâine.
Numai prin afirmarea cât mai intensă a spiritului de solidaritate profesională,
putem învinge toate greutățile prezentului, sperând într-o soartă mai bună.
Lăsând la o parte cauzele dezbinărilor dintre noi, ce ne-au adus în starea
în care ne găsim, urmează să ne strângem rândurile și uniți cu toții să luptăm
împreună, așa după cum vedem că procedează celelalte clase sociale cu rezultate
pozitive destul de remarcabile, în special clasa proletară.
Orice întârziere, poate periclita cât mai grav și iremediabil, situația
noastră actuală. Pentru înlăturarea inconvenientelor de care suferă în prezent
corpul avocaților, unul ce ne-a dat cei mai distinși conducători ai țării, și-n scopul
de a ajunge cât mai grabnic la remedierea acestor triste stări de lucruri, avocații
din Dolj socot a aduce amănunțit la cunoștiința tuturor colegilor din țară, în frunte
cu Dvs., diferitele propuneri ce voiesc a le supune discuțiunei apropiatului
congres de la Târgu Mureș, și pentru care vor lupta pe toate căile pentru realizarea
lor în fapt, asupra cărora sunteți rugați din timp și Dvs. a face obiecțiunile și
complectările ce le veți socoti necesare următor indicațiilor de mai jos, pentru ca
reușita scopului propus să ia ființă cât mai curând.
Față cu constatările unanime ale insuportabilei situații morale și materiale
ce ni s-au creiat de mai mulți ani în urmă, iată soluțiile propuse:
În primul rând, apare ca o necesitate primordială înființarea și aplicarea
neîntârziată de sindicate profesionale pe tot cuprinsul țării, cu caracter de
obligativitate, la început consensual, ulterior rămânând a se legifera existența lui,
înglobând întreaga activitate juridică (notariat,procese etc.).
Dacă titulatura de sindicate profesionale va speria pe unii dintre colegi, în
acest caz propunem schimbarea denumirii lor, în cel de asociație profesională.
Baza aplicării legale a acestei instituții, o va constitui legea avocaților și tariful
minimal în ce privește controlul onorariilor minimale ale activității juridice
încasate de avocați de la clienți, spre a înlătura plaga distructivă și rușinoasă a
samsarilor, reclama și concurența neloială ce se practică pe o scară foarte întinsă
sub toate formele, precum și încasarea de onorarii derizorii, ce periclitează grav
interesele și prestigiul corpului nostru.
Până în prezent, există în foarte multe barouri din țară sindicate
profesionale, fie separat pentru notariat sau procese, fie simultan, pentru ambele.

291
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 48/1935.
135
De la înființarea primului sindicat profesional pentru notariat ce a luat ființă
pentru prima oară în țară la Baroul Dolj și anume în Martie 1924, din îndemnul
și sub conducerea distinsului fost Decan, decedatul Dem. Stoenescu, inițiativă ce
imediat ulterior a și fost introdusă și-n alte barouri ale țării, a avut de efect
încasarea de onorarii satisfăcătoare, corespunzătoare timpului și situației noastre
sociale, asigurându-ne o bună stare sub toate raporturile.
Rezultatele introducerii acestei sindicalizări, limitată la început numai la
notariat, s-au soldat cu beneficii totale de milioane pentru membrii acelor barouri
față de trecut, beneficiind într-o largă măsură și asistența mutuală acordată
colegilor în suferință, sub formă de ajutoare, sau pensiuni pentru invaliditate etc.,
opera aceasta fiind socotită ca cea mai utilă din punct de vedere solidarist.
Datorită acestei instituții de prevedere socială și profesională[...] s-au
putut alina numeroase nevoi și suferințe ale colegilor noștri și ale familiilor
acestora. Numai Baroul de Dolj, din chiar primul an al înființării sindicatului său
adică din 1924 și până la zi, a servit regulat câte 15-20 pensiuni anuale, atingând
o valoare maximă de 3-4.000 lei lunar de persoană, în afară de nenumărate alte
ajutoare sub diverse forme, nu numai la avocați și familiile acestora, dar și la
funcționarii judecătorești din Dolj și chiar la persoane particulare sau instituții
private sau publice, al căror total însumează la un loc, mai multe milioane de
lei292.
Cu începutul anului 1929, își face apariția și criza economică în Barou și
astfel treptat, situația încasărilor începe să devină din ce în ce mai precară,
diminuându-se în prezent la o cotă de circa 25 la sută, față de încasările ultimilor
3-4 ani293.
Lipsa de tranzacții, reducerea valorilor bunurilor, legislația excepțională
economico-financiară din ultimii ani, fiscalitatea excesivă, amnistiile, grațierile
fără sfârșit, greutățile enorme ale traiului etc. etc., au determinat unele barouri
între care de curând și cel de la Dolj, să găsească necesitatea și oportunitatea
extinderii sindicalizării și la procese, stăruind și pentru generalizarea ei în toată
țara, ca fiind singura soluție salvatoare, a intereselor noastre.
În acest scop, vi s-a comunicat la timp de către Comitetul organizator de
la Dolj aceste deziderate, spre a vă da părerea și Dvs. în această privință. Bazat
pe răspunsurile afirmative primite din partea Barourilor, vom căuta a supune
neapărat în totalitatea ei chestiunea aceasta Congresului nostru din septembrie

292
Din datele strânse de av.Bodescu reieșea că între 1924-1935, Sindicatul Actelor de Notariat
al Baroului Dolj încasase în folosul membrilor săi, ca taxă pentru redactarea actelor de notariat,
suma de circa 100 milioane lei(Ibidem: Cuvântarea pregătită de av.Bodescu pentru Congresul
de la Târgu Mureș).
293
În 1934, Decanul Stoenescu remarca slabele încasări „de la Sindicatul Actelor de Notariat,
micșorate prin scăderea prețurilor, micșorarea onorariilor, și mai ales din cauza mai multor
domni avocați, care nu-și înțeleg misiunea de colegi într-un Sindicat și rostul solidarității într-o
colectivitate din care au numai foloase (Idem, Dosarul 56/1934: Decizia Decanatului Baroului
Dolj nr.23 din 27 august 1934).
136
a.c., care urmează a se pronunța principialmente asupra introducerii ei în Baroul
Român, rămânând a face și toate demersurile, pentru urgenta ei legiferare”.

Avocatul Constantin Stoika Avocatul Athanasie Duma

După ce, la Congresul de la Târgu Mureș, raportul av. Bodescu „din


diferite împrejurări n-a putut fi discutat”294, Comitetul organizator al avocaților
din Dolj și-a continuat demersurile în vederea aprobării lui de către Adunarea
Generală a Baroului Dolj.
Încă din luna aprilie 1935, Decanul Sgoanță numise o Comisie formată
din cinci membri ai Baroului care urma „să studieze zisele propuneri și să refere
de urgență Consiliului, asupra lor”.
Deoarece Comisia nu se întrunise nici până la sfârșitul lunii mai, av.
Bodescu protesta295 împotriva acestei tergiversări, anunțându-și retragerea din
Sindicatul Actelor de Notariat:
„În fața tendinței de tergiversare continuă din partea colegilor chemați să
contribuie la soluțiile cele mai indicate pentru salvarea nevoilor generale ale
Corpului, care nu pot suferi noi și zadarnice amânări în timpul când existența celor
mai mulți dintre colegii noștri, precum și a familiilor lor, e pusă la grea încercare
fiind loviți de efectele șomajului etc., fără posibilitate de vreo ameliorare într-un

294
Idem, Dosarul 48/1935.
295
Ibidem: Petiția av.Bodescu către Decanat( nr.788 din 31 mai 1935).

137
viitor apropiat, și în vreme ce alte Barouri din țară între care citez: Buzău,
Râmnicu-Sărat, Romanați, Argeș, Ilfov etc. , au și introdus de mai mult timp
măsurile preconizate de subsemnatul într-o formă și mai largă, ele dovedindu-se
nu numai actuale și acceptabile, dar chiar și realizabile, cu deosebit folos pentru
membrii barourilor respective, subsemnatul prin prezenta, respectuos vă aduc la
cunoștință că mă văd silit cu tot regretul de a vă notifica deciziunea mea de a mă
considera retras din Sindicatul existent, care dacă în trecut a folosit Corpului într-
o oarecare măsură, existența lui și mai departe pe bazele actuale nu mai corespunde
timpului, făcând ca în loc de avantaje, interesele generale să fie grav lezate,
iremediabil și permanent, urmând ca pe viitor să respect numai dispozițiile tarifului
minimal, singurul ce are putere de lege.
Neînțelegând prin tăcerea sau lipsa de protest din partea mea a mă face și
mai departe părtaș cu știință la starea de lucruri actuală ce periclitează zi de zi în
modul cel mai dureros interesele de corp, în credința că prin gestul meu voi putea
în sfârșit atrage serioasa atențiune organelor în drept ale baroului asupra unei
situații incompatibilă cu nevoile celor mulți și în suferință, în scopul de a se aviza
grabnic asupra celor mai urgente și utile măsuri de îndreptare cu caracter
profesional, consider protestul meu de față ca un strigăt de alarmă determinat
numai de pericolul ce lovește însăși în propria noastră existență fizică, iar în cazul
când nu se vor lua măsurile cerute de necesitate, las altora răspunderea asupra
consecințelor ce vor urma”.
A doua zi, un număr de 36 de avocați, susținători ai lui Bodescu, solicitau
Decanului „să dispuneți discutarea propunerilor ce vi s-au făcut pentru
îndreptarea acestei situații, și în cel mai scurt timp posibil să luați cele mai utile
și practice măsuri a căror aplicare să aibă loc deîndată, dând din nou ocaziunea
ca Baroul Dolj să fie iarăși în fruntea mișcării pentru descătușarea propriilor
noastre interese profesionale ca și în trecut”296.
Pe 7 iulie 1935, av.Bodescu, sprijinit de N.Popilian și de alții, a introdus în
Adunarea Generală, după terminarea ordinii de zi, o moțiune privind
sindicalizarea integrală, pe bazele propuse în memoriul înaintat Decanului și
Consiliului. Moțiunea a fost votată de Adunare „într-o cvasiunanimitate”, mai
ales că sindicalizarea sub forma propusă, prevedea ca din totalul încasărilor de la
actele de notariat și de la procese, o cotă de 90% revenea avocaților iar restul,
Baroului, pentru nevoile locale (cheltuieli, materiale, etc.).
În ședința din 12 iulie, Consiliul Baroului lua act de moțiunea votată de
Adunare „privitoare la modificarea Sindicatului și extinderea lui, dispunând să
fie pusă la ordinea de zi în Adunarea Generală care se va convoca la 16
septembrie a.c.”297.

296
Ibidem: Cererea (nr.788 din 31 mai 1935) semnată de 36 de avocați, printre care: N.Iovipale,
P.Iovipale, I.B.Georgescu, C.M.Ciocazan, Numa Cartianu, Vlad Vâlcu, I.B.Chețeanu, Th.Ionescu,
C.Segărceanu, C.Pănoiu.
297
Ibidem: Procesul verbal al ședinței Consiliului Baroului Dolj din 12 iulie 1935.
138
Cât de dorită era sindicalizarea de membrii Baroului Dolj, reiese și dintr-o
cerere, semnată de nu mai puțin de 100 de avocați, în care se afirma că „orice
întârziere a soluționării acestei probleme lovește nu numai în interesul material
al Corpului, dar chiar și în interesele sale morale”298.

Avocatul Constantin Ghica Avocatul Gheorghe Florescu

Convocarea Adunării Generale pentru dezbaterea chestiunii sindicalizării a


fost amânată până după alegerile pentru Decan și Consiliu, desfășurate pe 6 și 13
octombrie, și soldate cu realegerea lui Emil Sgoanță.
În ședințele din 19 octombrie și 9 noiembrie 1935, Adunarea Generală
Extraordinară a Baroului Dolj a decis „sindicalizarea generală și obligatorie a
tuturor avocaților definitivi și stagiari din acest județ, în privința actelor de
notariat”299. Decizia a fost contestată, ca fiind nelegală, de o parte din membrii
Baroului: G.Dem. Miulescu, Eliodor Vergatti, Adrian Zeuleanu ș.a.
Deși decizia Adunării Generale nu fusese adusă la îndeplinire de către

298
Ibidem: Cererea de urgentare a aplicării sindicalizării adresată Decanului Baroului Dolj
(nr.1013 din 12 iulie 1935).
299
Mircea Duțu, Istoria Baroului din București, București, Editura Economică, 2006, p.308.
139
Consiliul Baroului Dolj, Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților s-a sesizat din
oficiu în această chestiune, hotărând pe 11 ianuarie 1936:„ Că nici un organ
colectiv al Corpului de avocați, fie local, fie central, nu poate da legalmente vreo
deciziune prin care să se dispue sindicalizarea obligatorie, fie pentru acte de
notariat, fie pentru procese, sau înființarea de taxe și timbre în afară de acelea
limitativ determinate de legea pentru organizarea Corpului de avocați. Prezenta
deciziune interpretativă se va comunica tuturor barourilor din țară pentru
confirmare”300.
De altfel, noul Președinte al Uniunii Avocaților, I.G. Periețeanu 301 își
exprimase limpede opinia în privința sindicalizării obligatorii în cadrul
Congresului de la Târgu Mureș: „Cum s-ar putea boteza în drept, Onorați Colegi,
care sunteți cu toții juriști, măsura prin care un avocat ar fi obligat fără voia lui
să verse la sindicat o parte din produsul muncii lui? Un avocat, redactează un act
de vânzare, și primește pentru serviciul prestat un onorariu de 5.000 sau 10.000
lei. Iată-l obligat însă, ca mai înainte de a proceda la autentificarea actului să
verse la sindicatul actelor de notariat o cotă parte din onorariul său. Această cotă
parte, luată fără voie din patrimoniul avocatului nu este o expropriere de capital?
Numiți-o dvs. altfel, dacă găsiți o altă nomenclatură juridică. Dar nu veți găsi.
Numiți-o impozit, dacă vă place, contribuție forțată. Dar, oricum o veți numi, veți
constata că o atare operațiune nu se poate face decât în virtutea unei legi. Una e
însă sindicalizarea benevolă și alta sindicalizarea obligatorie. Această din urmă
situație trebuie să fie examinată cu atenție; trebuie să ne gândim la consecințe.
Soluționând-o, nu trebuie să te lași stăpânit de sentimentalism, oricât ar fi
el de admirabil, ci de logică, de rațiune. Avem o lege-bună sau rea, noi am făcut-
o, cu atât mai trist, dacă nu am știut s-o întocmim- această lege e o lege specială,
o lege organică. În cuprinsul ei nu există nici o dispozițiune care să îndrituiască
vreun organ al Corpului nostru, oricare ar fi el, începând cu Consiliul Baroului și
terminând cu Congresul General, să hotărască sindicalizarea obligatorie a
avocaților”302.
Anul 1936 a fost deosebit de dificil pentru Baroul Dolj și membrii săi.
Constrânsă de un buget tot mai anemic, care periclita existența instituției,
conducerea Baroului a mărit dările avocaților, fapt care a provocat un val de
nemulțumiri și a dus practic , la desființarea Sindicatului Actelor de Notariat.

300
Ibidem: pp.308-309.
301
Ion.Gr.Periețeanu (1879-1959), avocat înscris în Baroul Ilfov, ales Președinte al Uniunii
Avocaților din România ( 12 octombrie 1935 și 20 februarie 1938); director al
publicațiilor„Curierul judiciar” și „Biblioteca marilor procese”; Politician, deputat, senator,
ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor(1932); în 1948 este epurat din Baroul Ilfov,
arestat(1950) și întemnițat( I.Mamina, I.Scurtu, Guverne și guvernanți 1916-1938, București,
Editura SILEX, 1996, pp.221-222).
302
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XII, nr.10 din decembrie 1935, pp.391-392.
140
Avocatul N.Dumitrescu Avocatul Spiru D.Mateescu

În Adunarea Generală din 25 ianuarie 1936, convocată pentru votarea


bugetului, Decanul Sgoanță propunea modificarea statutului Sindicatului Actelor
de Notariat. Procesul verbal303 al ședinței menționează:„ Domnul Decan arată că
în ceea ce privește modificarea Statutului Sindicatului, Consiliul Baroului vine
cu o serie de modificări care sunt expuse în proiectul ce se va citi și care sunt
lucrate în de acord și cu alți colegi între care și domnul C.Potârcă”304.
Principalele modificări305 constau în:„
1) Conducerea și administrarea Sindicatului este încredințată unui

303
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 3/1936; Să menționăm și propunerea av. I.B.Georgescu,
aprobată de Adunarea Generală, de a se interveni ca: a) Să se treacă administrația Palatului de
Justiție în mâinile Decanului; b) Ca palatul să fie închis dimineața pentru public; c) Să se interzică
fumatul la cei ce nu sunt avocați; d) Să se ordone ca intendentul să fie prezent la deschiderea
Palatului” (Ibidem).
304
Constantin Potârcă (15 oct.1893-25 febr.1954), magistrat, avocat înscris în 1920 în Baroul
Dolj. Studii: Școala Superioară de Comerț și Facultatea de Drept din București; Politician P.N.Ț. ,
primar al Craiovei(1930-1932). Arestat de către Securitatea din Craiova pe 9 iulie 1952 și internat
administrativ pentru 24 de luni în Penitenciarele Craiova și Giurgiu. Moare în spitalul închisorii
Văcărești.
305
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 3/1936: Proiectul Modificărilor și adăugirilor la Statutele
Sindicatului avocaților Baroului Dolj.
141
Consiliu de administrație, compus din 5 persoane: două alese de
Adunarea Generală Ordinară a Sindicatului în a doua jumătate a lunii
ianuarie; doi consilieri delegați de Consiliul de Disciplină al Baroului;
și prodecanul care este și Președintele Consiliului. În lipsa
prodecanului prezidează cel mai în vârstă dintre membrii prezenți.
Hotărârile se iau cu majoritate de trei voturi. Acest Consiliu de
administrație funcționează fără vreo retribuție directă sau indirectă,
afară de președinte;
2) Avocații sunt obligați să verse casieriei Sindicatului, anticipat
autentificării sau transcrierii, pentru fiecare act, întregul onorariu și
anume sumele prevăzute în tabloul statutului sindicatului în vigoare
azi, eliberându-li-se cuvenita chitanță, vizându-li-se și actul de
Sindicat. Onorariul astfel încasat se va împărți după cum urmează:
50% se va elibera la cererea avocatului redactor, iar 50% constituie
fondul Sindicatului.
Prin aceste modificări, conducerea obținea un control complet asupra
Sindicatului iar membrilor li se micșora cota cuvenită la redactarea actelor de
notariat de la 60% la 50%, cu alte cuvinte dădeau jumătate din câștig către
Sindicat. Cei nemulțumiți urmau să fie pedepsiți. Consiliul de Administrație al
Sindicatului primea mână liberă „să propună Consiliului Baroului măsurile de
luat față de colegii care vor refuza de a adera sau vor sabota Sindicatul actelor de
notariat”306.
Fără a se lăsa intimidați, în perioada imediat următoare, avocații au părăsit
în număr mare Sindicatul, printre ei aflându-se: consilierul Alex. B. Iliescu, N.
Popilian, A. Bodescu, G. Miulescu, Take Ionescu, N. Fortunescu, E. Vergatti, A.
Zeuleanu, G. Socoteanu, M. Cismărescu, D. Călinescu, C. Maghețu, G. Pencioiu,
Șt. Predoiu, N. Conescu, I. Carianopol, N.Defleury307.
Referatul casierului Sindicatului reflecta o situație îngrijorătoare, în
numai o lună încasările scăzuseră drastic: „Verificând și registrele pe anul în curs
am constatat că veniturile Baroului sunt mai mici decât prevederile bugetare,
adică cotizațiile domnilor avocați reținute pe luna ianuarie a.c. au fost de lei
17.814 și pe februarie de lei 10.160 [...].Aceasta fiind situația bugetelor pe ziua
de 1 martie a.c. și pentru a nu avea un deficit bugetar în acest an, cu onoare vă
rog a lua măsuri în consecință”308.
Pentru a preveni deficitul bugetar, Consiliul Baroului Dolj s-a întrunit de

306
Ibidem: Ședința Adunării Generale a Baroului Dolj din ziua de 25 ianuarie 1936.
307
Idem, Dosarul 42/1936: Tabloul de numele și pronumele avocaților, avocaților stagiari,
stagiari și apărători care trebuie să-și plătească singuri cotizațiile la Barou și Casa de Pensiuni
pe anul 1936 – cuprinde 76 de persoane.
308
Ibidem: Referatul casierului M.Bugă către Decanul Baroului Dolj( nr.345 din 6 martie 1936).
142
urgență 309 și a decis majorarea cotizațiilor avocaților către Barou și Casa de
Pensii:
„Consiliul, luând în cercetare referatele domnului Vice Decan,
Președintele Sindicatului Actelor de Notariat și al domnului Casier al
Sindicatului Actelor de Notariat din care se constată situația încasărilor precum
și care sunt cotele cuvenite Baroului și Casei Pensiunilor pe lunile Ianuarie și
Februarie anul curent. Având în vedere că aceste cote sunt reduse față de
prevederile bugetare, prin faptul că mulți domni avocați au refuzat să adere la
Sindicatul Actelor de Notariat, astfel cum s-a modificat, din care cauză veniturile
Sindicatului s-au redus mult. Că din această cauză veniturile bugetare atât ale
Baroului cât și ale Casei Pensiilor și de ajutor se micșorează simțitor în așa fel ,
încât nu s-ar putea acoperi toate cheltuielile strict necesare prevăzute în buget
pentru bunul mers al acestor Instituțiuni.
Având în vedere că bunurile Sindicatului, biblioteca, Casa de Ajutor și
Pensiuni etc. folosesc tuturor avocaților, avocaților stagiari, stagiarilor și apărătorilor.
Având în vedere că Consiliul prin încheierea din 22 februarie a admis în
principiu majorarea acestor cotizațiuni.
Având în vedere și dispozițiunile art.250 din legea avocaților.

Pentru aceste motive

Încuviințează majorarea cotizațiilor către Barou și către Casa Pensiilor în


conformitate cu art. sus citat 250. al.h și al.i, și în consecință le fixează astfel:
Pentru Barou, lei 150 lunar pentru avocații definitivi, avocații stagiari 1907 și
apărători.
Pentru Casa de ajutor și pensiuni, lei 1.800 anual pentru fiecare avocat,
avocat stagiar, stagiari și apărători.
Aceste cotizațiuni intră în vigoare cu începere de la 1 Martie anul
curent”310.
Pe 17 martie 1936, membrilor Baroului Dolj li se aduceau la cunoștință
noile cotizații ce urmau să plătească. Primele reacții au venit din partea stagiarilor
care au cerut „să nu ni se mai oprească din cotele lunare cuvenite de la Sindicat
suma de lei 150, ce reprezintă cotizația către Barou, deoarece prin art.250 lit.h
din legea avocaților, stagiarii sunt scutiți de această cotizație”311.
La rândul lor, foarte mulți avocați considerau că majorarea cotizațiilor s-
309
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj(nr.1 din 6 martie 1936); Decizia n-a fost unanimă,
consilierul Alex.B.Iliescu împotrivindu-se:„ Sunt contra majorării taxelor, mai ales pe aceste
timpuri de mare criză, când abia se scoate existența...”(Ibidem).
310
Cotizațiile anterioare erau de 100 lei pentru Barou și de 500 lei pentru Casa de Pensii; Pe 19
februarie, Președintele Sindicatului, prodecanul V.G. Sandulian propusese Decanului să se ia măsuri
contra avocaților nesindicalizați prin majorarea cotizațiilor de la 100 la 250 lei pentru Barou, și de la
500 la 2000 lei pentru Casa de Pensii( Ibidem: Referatul nr.286 din 19 februarie 1936).
311
Ibidem: Cererea stagiarilor către Decan( nr.433 din 27 martie 1936).
143
a făcut în mod ilegal „fără convocarea Adunării Generale Extraordinare, care să
revie asupra bugetului votat de noi la începutul anului și executat pe aproape un
trimestru” 312 ; și vedeau în aceasta doar un mijloc de presiune din partea
conducerii pentru reînscrierea în Sindicat.
Avocații G. Dem. Miulescu, Eliodor Vergatti, Nellu Sandu, Tache
Ionescu, Al. Ciocănescu, N. Locusteanu s-au adresat Decanului Sgoanță în
termeni energici afirmând că decizia Consiliului reprezintă un abuz de autoritate
pe care îl vor reclama Uniunii Avocaților.
Pe 20 aprilie 1936, av. G.Dem.Miulescu, membru în Consiliul General al
Uniunii Avocaților, se adresa Decanului Sgoanță:
„Aceste cotizații ce mi se cer, peste cele prevăzute în buget și aprobate de
Adunarea Generală, sunt nelegale și totodată și neechitabile când ele se măresc
tocmai în vremea aceasta de pronunțată criză economică îndeosebi pentru
profesia noastră.
Această măsură aspră de excesivă constrângere financiară, apare, oricare
ar fi motivele care au condus Consiliul la mărirea cotizațiilor- față de avocați, ca
o mare nedreptate ce se face întregului Corp, tocmai acuma când alte Barouri
micșorează aceste cotizații.
Repet dar din nou că sunt gata să plătesc cotizațiile prevăzute în buget.
Nu este însă mai puțin adevărat Domnule Decan, că măsura de constrângere ce
se caută a se lua contra unora din noi cei care nu voim să acceptăm noul Statut al
Sindicatului, nu va duce la nici un rezultat fericit pentru Barou.
Nu combat prin această atitudine a mea Sindicatul, dar detest mijloacele
ce s-au întrebuințat spre a dezorganiza o solidaritate profesională a membrilor
Baroului Dolj, ce a dat așa de mari și frumoase rezultate în trecut - oricâte critici
și calomnii s-ar mai aduce foștilor conducători.
Și iarăși n-ași voi să fiu pus în situațiunea de a arăta și altor organe
superioare ale Corpului de avocați, că măsura de represiune ce se ia contra acelora
ce nu acceptă formula de astăzi a Sindicatului, este o măsură ilegală care nu
trebuie menținută.
De aceea, în numele meu și al altor colegi nemulțumiți de această stare de
lucruri, eu vă rog, ca împreună cu Consiliul să cercetați din nou această chestiune și
să reveniți asupra măsurii luate, urmând să plătim cotizațiile prevăzute în buget”313.
Intransigent, Consiliul Baroului respingea cererea lui Miulescu pe motiv
că decizia de majorare a taxelor și cotizațiilor „este dată cu respectul formelor
legale”314, Consiliul exercitându-și dreptul pe care i-l acorda art.250 din Legea
Avocaților.

312
Ibidem: Adresa av. Al.Ciocănescu către Decan(nr.476 din 4 aprilie 1936); Răspunsul
Decanatului era că „pentru această majorare legea nu cere votul Adunării Generale, fiind o
chestiune numai de atributul Consiliului”(Ibidem: Adresa nr.378 din 7 aprilie 1936).
313
Ibidem: Cererea av. G.Dem.Miulescu către Decan (nr.501 din 20 aprilie 1936).
314
Ibidem: Hotărârea Consiliului Baroului Dolj din 9 mai 1936.
144
Împovărați de creșterea dărilor, care în mod efectiv se dublaseră(de la
1700 lei la 3600 lei anual), membrii Baroului cu greu făceau față situației,
acumulând restanțe din ce în ce mai mari. De pildă, avocatului D. Călinescu i se
aproba cererea de a „achita în rate, cotizațiile ce datorați Baroului și Casei de
Pensiuni pe anul 1936, așa cum au fost fixate de Consiliu-neadmițându-se nici o
scădere”315.
Cu fiecare lună se îngroșa numărul restanțierilor iar la sfârșitul
trimestrului martie-mai, nu mai puțin de 50 de avocați refuzaseră să plătească
noua cotizație lunară. Datornicii erau atenționați de către Decan, că dacă nu-și
vor achita cotizațiile „voi fi silit a aplica legea avocaților”.
Pe de altă parte, au continuat, spre nemulțumirea conducerii Baroului,
retragerile din Sindicatul Actelor de Notariat. Solicitarea av. Ioan Lăzărescu, de
a fi șters din rândul membrilor Sindicatului, era respinsă pe motivul că „odată ce
ați aderat la noul Sindicat al Actelor de Notariat nu vă mai puteți retrage, aceasta
conform prevederilor din statut” iar „retragerea ar constitui și o abatere
profesională prevăzută de art.198 din legea avocaților”316.
Această situație nenorocită, care îi dezbinase pe avocați și care tindea să
împingă Baroul Dolj, cu pași repezi, spre un dezastru financiar, a durat până în
toamna anului 1936.Atunci, conducerea a cedat, Sindicatul fiind reorganizat în
folosul membrilor săi.
Pe 7 septembrie, Consiliul Baroului, la propunerea Decanului, a hotărât
modificarea Sindicatului Actelor de Notariat „având în vedere că în condițiunile
actuale, Sindicatul nu mai poate funcționa, deoarece cea mai mare parte din
avocați, fie că s-au retras din sindicat, fie că au găsit mijlocul de a se sustrage de
la obligațiunile Sindicatului, recurgând la oficiul colegilor care nu fac parte din
sindicat”317.
Membrii Sindicatului urmau să primească o cotă de 70% din onorariile
încasate la redactarea actelor iar Consiliul de Administrație al Sindicatului era
desființat. Consiliul găsea „că sunt absolut necesare aceste modificări”, și
convoca „Adunarea Generală pentru a hotărî în ultimă instanță”.
În Convocarea către avocații Baroului, Sgoanță recunoștea că
modificările Statutului Sindicatului din 25 ianuarie 1936„au produs multe
nemulțumiri, care au avut ca consecință retragerea unui însemnat număr de
avocați colegi din sindicat și din cei cu clientelă mai multă și implicit reducerea
simțitor a veniturilor sindicatului”. „Mai mult-afirma Decanul- s-au săvârșit și se
săvârșesc și alte fapte urâte, pe care nu e locul să le mai discut pe această cale, pe
care mulți din Dvs. le cunoașteți, și care au ca urmare același rezultat”. Și încheia,
arătând că fără modificarea grabnică a statutului, Sindicatul „n-ar mai putea dura

315
Ibidem: Adresa Decanatului (nr.1086 din 7 decembrie 1936).
316
Ibidem: Adresa Decanatului (nr.373 din 4 aprilie 1936).
317
Idem, Dosarul 65/1936: Procesul verbal al ședinței Consiliului Baroului Dolj din 7 septembrie
1936.
145
și fatal s-ar ajunge la desființarea lui, ceea ce ar constitui o crimă pentru noi, cu
atât mai mult cu cât necesitatea lui apare mai mult simțită astăzi ca în trecut”318.
Pe 26 septembrie 1936, Adunarea Generală Extraordinară a Baroului Dolj
a hotărât mărirea cotei ce o primea avocatul redactor la 80%, desființarea
Consiliului de Administrație și înlocuirea lui prin Comitetul de Direcție din
vechiul Statut.
„Avocații - prevedea art.15 din Statutul modificat- sunt obligați să verse
casieriei Sindicatului anticipat autentificării sau transcrierii actului o cotă de 20%
percepută din onorariul prevăzut în tabloul din statutul Sindicatului în vigoare
azi, eliberându-i-se cuvenita recipisă și vizându-i-se actul de sindicat. Această
cotă reprezintă cotizațiile domnilor avocați, stagiari și apărători către Barou,
bibliotecă și Casa de Ajutor. Din aceste sume se vor prelua cheltuielile necesare
cu funcționarea Sindicatului, iar restul se va împărți de către Comitetul de direcție
în proporția fixată de către consiliu, Baroului și bibliotecii o parte, iar altă parte
Casei de Ajutor și Pensiuni”319.
Astfel modificat, Statutul Sindicatului Actelor de Notariat urma să intre
în vigoare de la 1 octombrie 1936.
În deschiderea Adunării, Decanul Sgoanță rostea un discurs împăciuitor,
prin care își justifica acțiunile și măsurile luate până atunci:
„Intrându-se în ordinea de zi – se arată în procesul verbal al ședinței –
domnia sa face un scurt istoric al Sindicatului Actelor de Notariat de la înființarea
lui până astăzi învederând folosul real ce l-a adus atât pentru domnii avocați cât
și Baroului și Casei Corpului.
Vorbește apoi despre modificările aduse acestui Statut după cererea unui
număr însemnat de avocați referitoare la reducerea cotei cuvenită avocatului
redactor de la 60 la 50% în scopul de a se mări cota de împărțit colegilor spre a
se ajuta cei tineri și cei bătrâni, precum și modificarea în privința modului de
administrare al lui, modificări ce au fost votate în ședința de la 25 ianuarie 1936,
și aplicată la 1 februarie 1936.
Rezultatul însă n-a fost cel crezut și dorit, pentru că o parte din colegii
care s-au opus de la început acestei modificări, nu s-au înscris în Sindicat, și ceea
ce e mai grav, că foarte mulți din colegii deja înscriși s-au sustras de la depunerea
cotelor la Sindicat.
Din această cauză cheltuielile Baroului nu s-au mai putut acoperi și atunci
Consiliul a fost obligat să mărească cotizațiile la ambele Case, a Baroului și a
Pensiilor. Cotizațiile neplătindu-se de foarte mulți colegi, cu părere de rău a
trebuit să iau măsurile dictate de lege în această privință în contra celor rămași în
restanță cu plata.
O altă nemulțumire a modificării Sindicatului a mai provocat printre
colegi înlocuirea Consiliului de direcție din vechiul statut cu Consiliul de

318
Ibidem: Convocarea Decanatului(nr.2 din 11 septembrie 1936).
319
Ibidem: Procesul verbal al ședinței Adunării Generale Extraordinare din 26 septembrie 1936.
146
administrație cu atributuri acordate și cu cheltuielile ce necesitau funcționării
acestui Consiliu. Toate acestea au creat o situație dăunătoare atât pentru colegi
cât și pentru Barou, care nu mai poate dăinui, cunoscută de altfel de toți domnii
avocați”320.

Avocatul N.Viișoreanu Avocatul Ion V.Chiurtu

Odată cu modificarea Statutului Sindicatului, situația financiară a


Baroului Dolj s-a normalizat. Deși s-au menținut cotizațiile stabilite la 1 martie
1936, ele urmau să fie reținute avocaților din cota de 20% ce o vărsau la Sindicat.
În intervalul 1 octombrie 1936-1 ianuarie 1939, nu mai puțin de 287 de membri
ai Baroului aderaseră la Sindicatul Actelor de Notariat.

320
Ibidem.
147
XI. ROMÂNIZAREA BAROULUI DOLJ
„Baroul românesc se orientează către o adâncă prefacere. Se vorbește și
se luptă pentru românizarea lui”321- afirma în 1938, av. Ion V.Gruia, consilier în
Baroul Ilfov și viitor ministru al Justiției322.
În numele „asigurării existenței și propășirii românismului”, ideea
românizării și-a găsit locul în viața politică românească, evoluând până la rangul
de politică de stat.

Articolul „Naționalizarea Baroului Român” de av.G.Mil.Demetrescu, publicat


în ziarul „Jurnalul” din 14 februarie 1937

321
I.V.Gruia, Baroul Românesc, în „Enciclopedia României, vol I : Statul, București, 1938, p.360.
322
I.V.Gruia a fost ministru al Justiției în Guvernul Ion Gigurtu( 4 iulie – 4 septembrie 1940
)(Stelian Neagoe, Istoria Guvernelor României 1859-1995, București, Editura Machiavelli, 1995,
p.135).
148
La mijlocul deceniului al patrulea al secolului XX, politicieni precum
A.C. Cuza, O. Goga și Alex. Vaida Voevod, militau pentru preponderența
elementului românesc în economie, societate și politică, prin introducerea așa-
numitelor principii numerus valachicus și numerus clausus.
Un contemporan ne dezvăluie atmosfera agitată din acea vreme : „Trăim
într-o stare de adevărată psihoză naționalisto-antisemită. Parcă n-ar mai fi nici o
altă problemă de rezolvat, lumea s-a împărțit în două: de o parte mâncătorii de
evrei și exaltatorii rasismului cu toți șmecherii lor, speculatori ai tuturor
formulelor mai mult sau mai puțin idioate – de alta, ceilalți, în dosul baricadelor
democrației integrale, pe jumătate prăbușite, fâlfâind steagul tuturor păcătoșilor.
Milioane de plugari au ajuns în sapă de lemn, pământul nu-și mai hrănește omul,
comerțul și industria au ajuns la faliment, moneda țării nu mai face cinci parale
și Statul e aproape mofluz – dar cine se preocupă de asemenea probleme! Dl.
Goga și dl. Cuza, împerecheați sau nu, numerus valahicus sau numerus clausus,
dl. Vaida și „frontul românesc”, iată chestiunea care frământă pușlamalele de la
orașe și - din nefericire - 80% din tineretul nostru universitar[...].
Teoria lui numerus valahicus e apolitică. Se zice că față de coeficientul
lor etnic sunt prea mulți evrei în barouri și printre medici. Se poate, dar n-avem
nici unul în armată, în magistratură, în diplomație, în învățământ, în funcțiile
administrative. Numerus valahicus? Foarte bine, dar atunci ar trebui să
deschidem toate aceste cariere unui însemnat număr de evrei. Cred că e mai bine
să-i lăsăm printre avocați și printre medici, fie și în număr mai mare decât ar avea
dreptul, și să ne rezervăm carierele cu directă înrâurire asupra vieții de stat”323.
Sub conducerea lui C.L. Naumescu (1931-1935), Uniunea Avocaților a
păstrat o atitudine rezervată față de chestiunea românizării, însă după moartea sa,
situația s-a schimbat radical.
Problema caracterului etnic al barourilor a fost ridicată, în mod oficial, la
Congresul General al Avocaților de la Târgu Mureș, de către Petre Pogonat,
Decanul Baroului Iași. Pe 9 septembrie 1935, în a doua zi a Congresului, acesta
s-a pronunțat pentru menținerea caracterului etnic românesc al barourilor,
motivându-și acțiunea astfel: „Domnilor, noi, avocații mai bătrâni, văzând lupta
grea pe care o dă tineretul, intrând în viața profesională, și lupta inegală de la
foarte multe barouri, suntem preocupați adânc și medităm asupra situației lor.
Anumite dislocări, care se fac în situația profesiunei noastre, ne-au
determinat să verificăm, să cercetăm cauza acestei stări de lucruri. Și am
examinat situația în câteva barouri- câteva, după datele pe care le-am putut obține
- pentru a vedea întrucât elementul românesc predomină, pentru a vedea întrucât
prestațiunea serviciilor acestea de ajutorare a justiției este pe mână românească.
Am cercetat lucrul acesta pentru ca dvs. în fața datelor statistice, să puteți
vedea dacă funcționarea vieții noastre publice din acest punct de vedere, se face

323
Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice,vol.1 ( 2 februarie 1935-31 decembrie 1936 ),
București, Editura Machiavelli, 1998, pp.181-182.
149
normal, dacă nu este locul să intervină anumite întrebări, care necesită anumite
soluții”324.
Datele statistice prezentate evidențiau creșterea, după primul război
mondial, a numărului de avocați evrei înscriși în barouri. „Înaintea instanțelor
judecătorești din Cernăuți- arăta Pogonat- sunt avocați: 24 români, 192 evrei, 7
ucrainieni, 4 germani și un polon. Românii reprezintă, prin urmare, o proporție
de 10% iar evreii 84% ! Domnilor, pentru atât cât profesiunea noastră reprezintă
în viața noastră socială, situația, în care ea se înfățișează acum, nu este
îngrijorătoare? Nu este îngrijorător că acest serviciu se prestează într-o așa mare
proporție de către străini?...La Botoșani, în 1916 erau 43 români și 2 evrei; astăzi
sunt 62 români și 34 evrei. În anul curent sunt 28 stagiari din care 16 evrei și 12
români. Aceasta în vechiul regat! Va să zică și aici se observă o creștere foarte
puternică a elementului străin în barouri, iar elementul tânăr evreu năvălește
îngrozitor. La noi, la Iași, cetate tradițională și veche : 138 evrei, 239 români. La
Dorohoi : 43 creștini, 28 evrei. Pe câtă vreme în 1916,17,18, și 1919 n-a fost nici
un evreu, în 1929 sunt 20 de evrei. La Fălciu : 43 români, 13 evrei, la Cluj : 210
români, 106 evrei. La Orhei 35 români, 37 evrei”325.

Avocatul Ferdinand Klein Avocatul Avram Alex. Eschenasy

324
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XII, nr.10 din decembrie 1935, p.330.
325
Ibidem, pp.331-334.
150
În general, procentul avocaților proveniți din rândul minorităților era de
64% în Transilvania, de peste 60% în Basarabia și de peste 80% în Bucovina. În
București, procentul era 70% români și 30% evrei. În ce privește stagiarii,
raportul era răsturnat : 75% evrei și 25% români326.
„Problema este foarte serioasă”- conchidea Decanul Baroului Iași. „Nu
urâm pe nimeni, dar avem dreptul să ne îngrijim, avem dreptul să luăm toate
măsurile, să fim mai cu grijă decât totdeauna și mai prudenți decât oricând!...Nu
cerem persecuțiuni, dar vrem ca să ne păstrăm viața noastră națională. Aceasta este
o datorie și un drept al nostru. Așa se îndeplinește orice funcțiune națională a
oricărei categorii. Îndeplinind-o altminteri, ar însemna să abdicăm de la datorie”327.
La propunerea președintelui Congresului, I.G. Periețeanu, a fost votată
următoarea rezoluție : „Congresul, având în vedere interesanta și documentata
expunere a d-lui Petre Pogonat, decanul Baroului Iași, asupra importantei
probleme referitoare la situația elementului etnic național în barouri, reține
această chestiune și dispune trimiterea ei în studiul amănunțit al barourilor pentru
a se preciza și formula dezideratele Corpului de Avocați în această privință și a
se supune aceste deziderate forurilor competente”328.
Pe 17 aprilie 1936, Uniunea Avocaților solicita Decanului Baroului Dolj,
Emil Sgoanță, ca în conformitate cu rezoluția Congresului de la Târgu Mureș, să
studieze problema sub toate aspectele și să întocmească un memoriu amănunțit
din care să rezulte în mod clar :
„ 1. Proporționalitatea elementului etnic național în baroul Dvs. față de
celelalte elemente- cu alte cuvinte care este numărul avocaților
români creștini și al celor de alte naționalități sau credințe;
2. Care sunt, după dvs.mijloacele eficace pentru ca, pe căi legitime, să
se ajungă la stabilirea unei proporționalități raționale, care să asigure
preponderența elementului etnic național în barouri”.
De asemenea, Decanului Sgoanță i se cerea „ca în sugestiile dvs. să
așezați problema în cadrul unei ordine juridice și legale, rațională și eficace, care
să vizeze atât prezentul cât și viitorul”329.
Pe 21 septembrie 1936, deoarece nu dăduse curs acestei solicitări,
Decanul Sgoanță era mustrat că „ați dat uitării o problemă atât de arzătoare”, și i
se solicitau de urgență „toate datele necesare cu privire la situația elementului
etnic din baroul dvs., spre a putea la rândul nostru coordona materialul
documentar necesar și formula dezideratul baroului român pentru dezlegarea
problemei ce ne preocupă”330.

326
I.V.Gruia,art.cit.,p.360, nota 1.
327
Buletinul Uniunii Avocaților,anul XII,nr.10 din decembrie 1935,p. 333 și 335.
328
Ibidem,p.337.
329
Arhiva Baroului Dolj,Dosarul 6/1937 : Adresa circulară a Uniunii Avocaților către Decanul
Baroului Dolj(nr.829 din 17 aprilie 1936).
330
Prin aceeași adresă, Decanul Baroului Dolj era informat„în mod cu totul confidențial”, că din
151
Ulterior, Consiliul General al Uniunii Avocaților din România, întrunit la
București în zilele de 12 și 13 decembrie 1936, a decis ca problema românizării
barourilor să fie examinată chiar de Adunările Generale ale barourilor „astfel ca
hotărârile să se ia de totalitatea membrilor ce alcătuiesc barourile respective”,
fixând convocarea lor pentru data de 31 ianuarie 1937 iar în cazul lipsei
cvorumului necesar, la 7 februarie 1937”331.
Adunările Generale Deliberative trebuiau „a delibera și aviza asupra
mijloacelor prin care barourile române să-și dobândească caracterul etnic la care
au dreptul”, după care Uniunea „centralizând și formulând părerile exprimate va
pregăti lucrările Congresului care urmează să decidă în cauză”332.
Odată cu circulara privind convocarea Adunărilor Generale, Consiliul
General a dispus să fie trimisă barourilor și cuvântarea lui Istrate Micescu,
Decanul Baroului Ilfov, care recomanda fățiș avocaților : „Nu vă mărginiți deci
și nu vă resemnați la proporția elementelor străine. Aceasta înfățișează ceea ce e,
nu ceea ce trebuie să fie: Barourile române curat românești”333.
La Craiova, Adunarea Generală Deliberativă, în ședința din 7 februarie
1937, a votat o moțiune în favoarea românizării barourilor prin aplicarea
principiului „numerus nullus”.
Procesul verbal 334 consemnează desfășurarea discuțiilor și punctele de
vedere exprimate de participanți :
„Dl. Decan intrând după aceia în ordinea de zi arată scopul convocării
adunării care este de a discuta problema elementului etnic național în Barouri și
a aviza asupra mijloacelor. Această chestiune spune D-sa, a fost adusă în discuția
Consiliului General la Târgu Mureș cu ocazia Congresului Avocaților de la Tg.
Mureș de către Dl. Decan Pogonat, Decanul Baroului Iași, care bazat pe date
statistice a arătat pericolul pentru avocații de origină română față de marele
număr al avocaților străini de origina română, care au pătruns și care tind încă în
număr mare să pătrundă în viitor, dând între altele ca exemplu Baroul de Iași,
unde în ultimii opt ani au fost înscriși una sută de origină străină și numai 25
români, iar în Barourile din Basarabia și Bucovina în număr mult mai mare peste
acest procent.
Chestiunea a fost adusă în Adunarea generală a Congresului sub formă de

cauza faptului că din cele 66 de barouri doar 8 răspunseseră la solicitarea Uniunii „am fost
nevoiți să amânăm ținerea Congresului care trebuia să aibă loc la Călimănești în toamna acestui
an, deoarece nu ne puteam înfățișa în fața Congresului insuficient documentați într-o chestiune
atât de importantă ce era de prevăzut că ar fi fost relevată și discutată”(Ibidem: Adresa Uniunii
Avocaților către Decanul Sgoanță, nr.1880 din 21 septembrie 1936).
331
I.V.Gruia, art.cit., p.360.
332
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 6/1937 : Adresa Uniunii Avocaților către Decanul Baroului
Dolj(nr.26 din 12 ianuarie 1937).
333
Buletinul Uniunii Avocaților,anul XIV, nr.2-3 din februarie-martie 1937, p.43.
334
Arhiva Baroului Dolj,Dosarul 6/1937 : Procesul verbal al Adunării Generale Deliberative a
Baroului Dolj din 7 februarie 1937.
152
comunicare făcută de Dl. Decan Pogonat, în urma aprobării Consiliului General
al Uniunii, iar Congresul luând act de această comunicare a hotărât ca în prealabil
această chestiune să fie trimisă Barourilor pentru a fi discutată, urmând ca
propunerile și soluțiile date de Barouri să fie înaintate Uniunii, care la rândul ei,
aducându-le în discuția Consiliului General al Uniunii, Consiliul să hotărască
trimiterea în discuția Congresului viitor. Din cauză însă că Barourile n-au
răspuns, nu s-a putut ține nici Congresul de anul trecut.
Consiliul Uniunii în decembrie 1936, convocat între alte chestiuni și cu
această ordine de zi a hotărât convocarea tuturor Barourilor din țară cu această
ordine de zi fixând în acest scop datele de 31 ianuarie și 7 februarie 1937.
Consecință acestei dispoziții s-a convocat această adunare și dată fiind marea
importanță a acestei chestiuni vitale pentru întreg corpul avocaților din țară, D-
sa cere ca adunarea să discute cu toată atenția necesară și să avizeze asupra
măsurilor ce urmează a fi luate pentru rezolvarea acestei chestiuni în sensul ca
elementul etnic național să compună Barourile.
În acest sens, D-sa propune o moțiune formulată de acord cu membrii din
Consiliul Baroului, pe care o supune discuției, dând citire și propunerii scrise
făcute de Dl.C.Ciocazan, aflată la dosar.
Dl. avocat Miulescu, luând cuvântul, citește și D-sa propunerea D-lui C.
Ciocazan335,cel mai bătrân avocat din Barou, prin care cere ca în profesiunile
libere și în special în profesiunea de avocat și studiului dreptului la Facultăți, să
nu se mai primească nici un cetățean de origină străină și numai români.
După aceia, D-sa vorbind în numele său personal se declară contra
admiterii proporționalității elementului străin față de cel național etnic, și
zugrăvind pericolul ce amenință Baroul în celelalte părți ale țării de cei de neam
străin pătrunși în mare număr, deși acest pericol nu se resimte aici, susține că
singura soluție în rezolvarea acestei probleme, pentru menținerea elementului
românesc în Barouri, nu este decât formula numerus nulus, și cere ca să fie
primită fiindcă numai astfel Barourile noastre vor putea fi compuse din elemente
de origină română creștină.
Dl. avocat Mitiță Constantinescu face un rechizitoriu aspru colegilor care
au lipsit de la prima adunare, din care cauză, adunarea s-a amânat pentru astăzi
când era de discutat o așa de vitală chestiune pentru avocați. Aceeași constatare
o face și pentru lipsa de astăzi cu aceleași aprecieri. După aceia, vorbește și D-sa
în același sens, accentuând asupra pericolului elementelor străine care pătrund în
așa de mare număr în toate ramurile de activitate, începând să se resimtă influența
lor în orașul și județul nostru, precum și în Baroul nostru, Barou ce a fost curat
românesc și care trebuie să rămână tot românesc. Se ridică și D-sa contra
proporționalității și referindu-se la discursul maestrului Istrate Micescu, ținut la

335
Constantin M.Ciocazan, avocat înscris în Baroul Dolj în 1898;politician,deputat în mai multe
legislaturi începând cu anul 1883, primar al Craiovei(1907-1911), ajutor de
primar(1901),președintele Ligii Culturale-secțiunea Craiova(din 1928).
153
Consiliul Uniunii, conchide cerând admiterea lui numerus nulus. Cere astfel ca
să se admită Consiliului cu această modificare.
Dl. avocat N. Iovipale336 după ce își manifestă greutatea ce o simte, de a
vorbi contra propunerilor făcute de către colegii care l-au precedat și mai ales a D-
lui Profesor și Decan Istrate Micescu, declară că-și exprimă punctul său personal de
vedere în această chestiune, arătând că este contra principiului numerus nulus,
motivând această părere pe faptul că n-ar fi drept ca să fie înlăturați toți cei ce sunt
de altă origină decât cea românească de la această profesie, că ar fi drept să fie primiți
într-o proporție de trei până la patru la sută, cu atât mai mult cu cât, în barou la noi
nu este nici această proporție. La București, dacă proporția este mai mare, este din
cauză că nu toți cei înscriși profesează avocatura, unii ocupându-se și cu alte afaceri.
D-sa termină arătând că ar fi o măsură gravă adoptându-se această formulă excesivă
și propune o proporție pentru străini de 4 până la 5%.
Dl. avocat Aurel Ștefănescu, referindu-se la cele spuse de Dl. avocat
Iovipale, relevă că acesta s-a referit la situația actuală fără a-l preocupa viitorul
apropiat sau mai îndepărtat. D-sa cere ca să fie înlăturați din toate facultățile din
țară toți cei străini de neam, ca și din barouri, înlăturându-se astfel formula
proporționalității și cere ca moțiunea să fie categorică în acest sens, și anume ca
în Barouri să nu aibă dreptul să intre nici un străin de neamul românesc.
Dl. Decan luând cuvântul, după ce citește un memoriu intitulat al
avocaților democrați din Oradea Mare 337 fără semnătură, memoriu în care se
combate cu ultima energie mișcarea barourilor pentru românizarea lor, atrage
atenția adunării asupra acțiunii pe care o duc unii din membrii barourilor, străini
de neam și sentimente românești, și cere ca să fie dezavuată această acțiune, iar
memoriul respins fără chiar a-i mai face cinstea să fie discutat, înfierând cu toată
energia pe toți aceștia care nu sunt decât dușmanii neamului românesc. După
aceia rezumând discuțiile ce au avut loc și învederând încă o dată marea
importanță a acestei chestiuni, atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor, face
apel la Dl. Iovipale să renunțe la formula depusă, și roagă adunarea ca hotărârea
să fie luată cu unanimitate de voturi pentru formula numerus nulus, pentru care
are convingerea că sunt toți de acord. Dl. avocat Iovipale declară că regretă dar
rămâne la părerea sa.

336
Nicolae C.Iovipale (1890-1964), avocat, înscris în Baroul Dolj în 1914;politician P.N.Ț.,
deputat(1928-1932,1932-1933 și 1939-1940), prefect al jud. Dolj (1931);Președintele Frontului
Românesc din Dolj(din 1935).Odată cu instaurarea comunismului este epurat din Baroul Dolj,
arestat și închis la Gherla, Pitești și Văcărești (1947,1952-1954), iar după eliberare i se fixează
domiciliul obligatoriu .
337
Memoriul „Blocului Avocaților Democrați din Oradea” arăta că:
„1) Problema așa cum a fost pusă este inexistentă în realitate și este o pură invenție;
2) Problema este o diversiune prin care latifundiarii avocaturii, precum și cei amăgiți de
ideologia fascisto-hitleristă, vor să rezolve pe spinarea celor slabi problema crizei economice a
avocaturii, singura problemă reală și care interesează pe toți avocații fără deosebire de origină
etnică”.
154
Dl.avocat N.Perișoreanu spune că aci nu se legiferează și se emit numai
păreri și dorințe.Sunt barouri[care] poate că admit proporționalitatea dar Baroul
Dolj, în marea lui majoritate românească și situat într-un centru românesc, nu
poate admite o altă formulă decât formula numerus nulus.Adaugă că trebuie să
servim de exemplu și ca atare să fim toți de acord pentru această formulă.
Dl.avocat Radu Pop se ridică contra acestei formule pe motivul că toate
naționalitățile trebuie să fie apărate, și declară că este pentru proporționalitate.
Dl.avocat I.Popescu-Cârcea spune că trebuie să fim în asentimentul D-lui
Profesor mare jurisconsult Micescu, și ca atare elementele străine nu trebuie să
mai pătrundă în Barourile române. Se referă la principiile din Sfânta Evanghelie
și din Talmud, și învederează că după acest talmud nu poate să fie decât ură din
partea acestor străini față de toți cei care nu sunt de aceeași origină cu ei. Propune
numerus nulus și somații cu termen pentru îndepărtarea elementelor străine din
Barouri, somații ce urmează să fie adresate D-lui Ministru al Educației Naționale
și Facultăților noastre de drept, făcute în termeni respectuoși pentru interzicerea
pe viitor a elementelor străine în școli. Mai propune ca avocații români să nu se
mai folosească de secretari străini.
Dl.Decan răspunde că nu se pot face astfel de somații și ca atare această
propunere nu se ia în considerație.
Dl.avocat Marcel Eschenasy se ridică contra propunerilor făcute
motivând că în conformitate cu Constituția, Facultățile sunt deschise tuturor
cetățenilor indiferent de naționalitate și credință. D-sa este des întrerupt de marea
majoritate a avocaților din sală.
Ne mai luând nimeni cuvântul, Dl Decan pune la vot moțiunea cu
modificarea cerută. Adunarea Generală aprobă în unanimitate moțiunea următoare:

Moțiune

Baroul Dolj în adunarea generală din 7 februarie 1937, convocată pentru


a hotărî, în urma adresei Uniunii Avocaților nr.26 din 12 Ianuarie 1937, măsurile
ce urmează a fi luate în scopul naționalizării Barourilor, a hotărât cu unanimitate
următoarele:
1. Primatul elementului etnic românesc, în toate barourile din țară cu
excluderea complectă de la conducerea lor a elementelor ce nu sunt
de origină pur românească și religie creștină.
2. În acest scop să se introducă „numerus nulus” ca o măsură de viitor.
Să se introducă „numerus nulus” și la Facultățile de Drept din țară.
Principiul proporționalității să nu fie admis sub nici o formă.
3. Să nu se mai admită până la legiferarea în acest sens nici o înscriere
în Barou a acestor elemente.
4. Revizuirea severă a încetățenirilor avocaților de altă origină decât cea
românească, înscriși în barou de la război încoace. Această revizuire
să se facă și de barouri, de drept.
155
5. Sprijinirea avocaților de origină română și de religie creștină care ar
voi să se fixeze în localitățile unde elementul străin este în număr
mare.
6. Un control serios făcut de organele de conducere ale avocaților în
contra avocaților care nutresc și manifestă sentimente antiromânești
în activitatea lor de orice natură și severa lor sancționare prin
excluderea din corp”.
În aceeași zi, președintele Uniunii Avocaților era anunțat de rezultatul
dezbaterilor din Adunarea Generală de la Dolj, unde „hotărârea a fost luată cu
unanimitatea voturilor”, fiind „un singur vot contra”338.
La Congresul General Extraordinar al Avocaților din România, ținut
la București în ziua de 9 mai 1937, în care s-a hotărât românizarea Barourilor,
a participat și Baroul Dolj prin delegații săi: Emil Sgoanță- Decanul Baroului și
membru în Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților, Mitiță Dem.
Constantinescu și G. Dem. Miulescu-membrii în Consiliul General al Uniunii,
V.G. Sandulian, prodecanul Baroului, Iancu Constantinescu, C. Ercul, Gh. F.
Florescu și Ath.Duma –consilieri, și avocații M. Cismărescu, N. Perișoreanu,
C.M. Ciocazan, C. Segărceanu, C. Sgoanță339.

Avocatul Alfred Iacobson Avocatul Alfred Hechter

338
Arhiva Baroului Dolj, Dosar 6/1937: Adresa Decanatului Baroului Dolj către Președintele
Uniunii Avocaților(nr.122 din 7 februarie 1937).
339
Idem, Dosarul 58/1937: Încheierea Decanatului Baroului Dolj(nr.13 din 7 mai 1937).
156
Potrivit martorilor, la Congres au luat parte, în afară de delegații oficiali
ai Barourilor, un număr impresionant de mare de avocați din toată țara, sala fiind
plină până la refuz. La propunerea Președintelui Periețeanu, Decanul Sgoanță a
fost ales drept unul din cei patru vicepreședinți ai Congresului, alături de Istrate
Micescu, Decanul Baroului Ilfov, Petre Pogonat, Decanul Baroului Iași și
Nicolae Zigre, Decanul Baroului Oradea340.
Din datele strânse reieșea că din cele 66 de barouri: 4 nu dăduseră nici un
răspuns(Dâmbovița, Ismail, Mehedinți și Tulcea), 10 răspunseseră îndoielnic sau
evaziv(Alba, Cahul, Lăpușna, Maramureș, Satu Mare, Sibiu, Someș, Soroca,
Tighina și Vâlcea), 7 respinseseră ideea de românizare(Bălți, Bucovina, Cetatea
Albă, Miercurea Ciuc, Mureș, Odorhei și Olt), iar 45 de barouri(Arad, Argeș,
Bacău, Baia, Bistrița Năsăud, Botoșani, Brăila, Brașov, Buzău, Caliacra, Craș,
Cluj, Constanța, Covurlui, Dolj, Dorohoi, Durostor, Făgăraș, Fălciu, Gorj, Hotin,
Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Lugoj, Muscel, Neamț, Oradea, Orhei, Prahova,
Putna, Rădăuți, Râmnicu-Sărat, Roman, Romanați, Sălaj, Sighișoara, Tecuci,
Teleorman, Timișoara, Turda, Tutova, Vaslui și Vlașca)- adică marea majoritate,
s-au pronunțat pentru românizarea avocaturii341.
În discursul său, I.G. Periețeanu, Președintele Uniunii Avocaților, afirma:
„Nu ne-am întrunit aici, să fim bine înțeleși, pentru a discuta dacă este sau nu
oportun ca barourile României Mari să fie românizate. Din clipa în care 45, din
cele 66 de barouri ale țării, s-au pronunțat categoric, prin adunările lor generale,
pentru românizare, această chestiune a fost definitiv și irevocabil soluționată.
Aci ne-am întrunit pentru a îndeplini o simplă formalitate legală și pentru a
adopta poate, formule sau înregistra sugestiuni în ceea ce privește mijloacele la
care trebuie să recurgem pentru atingerea marelui nostru deziderat[...]. Am
convingerea nestrămutată că pentru promovarea elementului etnic național se pot
găsi formule și metode chiar în actualul cadru al ordinei juridice și legale.
Constituția României, iubiți confrați, este pavăza românilor, ea nu poate fi
transformată în armă de luptă împotriva lor. Există un principiu intangibil că
România este și trebuie să fie a românilor, iar barourile care colaborează la marea
operă de distribuirea justiției acestei țări, trebuiesc românizate cu orice chip. Dar,
în definitiv, domnilor, toți cei care gândesc și simt românește au via dorință ca
întreaga țară să fie cât de curând și de complect românizată”342.
Istrate Micescu a propus adoptarea unei moțiuni scurte: „Românizarea
Barourilor prin oprirea înscrierilor și revizuirea cazurilor existente”, însă
Congresul a votat, prin aclamații, românizarea barourilor, în cadrul următoarelor
principii:
1) Barourile vor avea o componență totalitară românească.
2) În vederea realizării și asigurării alcătuirii românești a Barourilor, se

340
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XIV,nr.4-5 din aprilie-mai 1937, p.127.
341
Ibidem, pp.130-131.
342
Ibidem, pp.133-134.
157
va proceda de îndată la verificarea tuturor înscrierilor în Barouri,
procedându-se la ștergerea din tablouri a tuturor celor a căror înscriere
urmează să fie considerată inexistentă, din lipsa condițiunilor esențiale
la înscriere.
3) Comisiunea Permanentă a Uniunii Avocaților este împuternicită să
fixeze normele de realizare a hotărârii acestui Congres.
4) Hotărârile Comisiunii Permanente vor fi obligatorii și executorii
imediat pentru toate Barourilor din țară.
5) Consiliile Barourilor care nu se vor conforma vor fi dizolvate” 343.
În anii 1937-1938, în spiritul celor decise la Congres, multe barouri,
printre care și cel din Dolj, au suspendat sau îndepărtat din rândul lor pe avocații
evrei. Din Baroul Dolj au fost suspendați din exercițiul profesiunii 10 avocați
evrei. Pe 25 februarie 1938, Adunarea Generală Extraordinară a Baroului Dolj a
votat suspendarea avocaților H. Chaland, A. Hector, Al. Foreanu, Marcel
Eschenasy, Avram Eschenasy, Iancu Zimel, A.Iacobsohn, Saul Klein, Ferdinand
Klein și Lupu Liberman – până la revizuirea încetățenirii acestora. S-au opus
suspendării avocații N. Popilian, Mihail Popilian, Radu Viișoreanu, H.Tălpeanu,
C. Dianu și Gh. Socoteanu. Măsurile luate împotriva avocaților evrei au avut un
caracter efemer, în scurtă vreme fiind reprimiți în avocatură.
În 1938, situația politică din România , caracterizată prin dizolvarea
partidelor și inaugurarea unui regim autoritar și a unei noi Constituții, de către
regele Carol al-II-lea, a dus la amânarea rezolvării problemei românizării
barourilor. Noul regim a restrâns autonomia Corpului de Avocați, a dizolvat și
numit conducerile barourilor după cum îi dictau interesele. Într-un discurs la
Anteproiectul Legii pentru reorganizarea Corpului de Avocați, ministrul
Justiției, Victor Iamandi 344 preciza: „controlul guvernului asupra activității
barourilor, care interesează ordinea și siguranța statului, trebuie să se exercite cu
toată promptitudinea”. În privința românizării, „ călăuziți de principiul primatului
etnic în barouri-afirma ministrul- va trebui să stabilim, așadar, și pentru
minoritari, un regim corespunzător situației lor și atașamentului real pe care-l
dovedesc pentru țara noastră. S-a vorbit mult despre românizarea barourilor. Eu
prefer să românizăm barourilor prin lege, decât să le scoborâm prestigiul călcând
legile”345.
Reales pe 20 februarie 1938 , în funcția de Președinte al Uniunii
Avocaților, I.G. Periețeanu se declara partizan al unei singure politici: „politica
de breaslă în sens de promovare a elementului etnic național în ordine juridică și
legală”.

343
Ibidem, pp.152-154.
344
Victor Iamandi (1891-1940), ministrul Justiției în toate guvernele din perioada 30 martie
1938-23 noiembrie 1939( Stelian Neagoe, Istoria Guvernelor României 1859-1995, București,
Editura MACHIAVELLI, 1995, pp.123-130.
345
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XI, nr.9-10 din noiembrie-decembrie 1939, p.193.
158
Nereușita românizării barourilor era considerată o catastrofă, din care însă
„trebuie să tragem învățăminte pentru activitatea noastră viitoare. Primul și cel
mai important ar fi acela ca această activitate să fie de aci înainte mai puțin
nervoasă , mai puțin pripită și excesivă. Aceasta nu înseamnă , bineînțeles, că
mișcarea naționalistă din Barouri trebuie să dea înapoi- ci doar că, în mersul ei
ascendent, să procedeze metodic, cu tact și cu măsură. Păstrând redutele cucerite,
să înainteze treptat și cu prudență, pentru a nu risca să piardă ceea ce a câștigat
și, mai ales, puternica tranșee a autonomiei”346.
Decizia Comisiei Permanente(nr.33 din 19 martie 1938) întrunită pentru
a fixa normele de realizare a hotărârii Congresului General Extraordinar din 9
mai 1937, referitoare la alcătuirea românească a barourilor, sista pentru moment,
orice acțiune de românizare. „Comisiunea Permanentă exprimă regretul că
îndreptățita rezoluțiune a Congresului, ca barourile să aibă o componență
totalitară românească autohtonă, în clipa de față nu este posibilă” și „formulează
dezideratul că, într-un viitor cât mai apropiat, Corpul avocaților să-și creieze
printr-o nouă ordine juridică și legală, acel plafon profesional care să îngăduie
aplicarea principiului proporționalității etnice”.
Statuând în cadrul ordinii juridice și legale existente, Comisia stabilea în
privința românizării barourilor:
a) Barourile nu vor mai stărui în aplicarea hotărârilor ce eventual ar
fi dat pentru suspendarea în bloc a avocaților evrei din exercițiul
profesiunei și vor proceda de îndată din oficiu la revizuirea
individuală a tuturor înscrierilor pronunțând ștergerea din tablou
a tuturor acelora a căror înscriere urmează să fie considerată ca
inexistentă din lipsa vreuneia din condițiunile prevăzute de lege
pentru admisibilitatea în Corp.
b) Pentru satisfacerea cerințelor art.86 alin. II din legea organică a
Corpului, Consiliile Barourilor vor supune la examen pe toți
avocații definitivi sau stagiari precum și pe apărătorii de altă
origină etnică decât cea română și vor dispune ștergerea din tablou
a tuturor acelora care s-ar constata că atât în grai cât și în scris nu
cunosc îndeajuns limba română.
c) Se va pronunța excluderea din barouri, cu execuție provizorie, a
tuturor avocaților care, în urma revizuirii cetățeniei lor de către
organele îndreptățite, se va constata că n-au calitatea de cetățeni
români”347.
Pe 26 octombrie 1939, toate Consiliile barourilor din țară au fost
dizolvate, numindu-se în locul lor Comisii Interimare. Acestora li se punea în
vedere de către Ministerul Justiției că, dat fiind caracterul lor provizoriu „până la
decretarea noii legi pentru organizarea corpului de avocați, al cărei proiect este

346
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XV, Nr.1-2 din ianuarie-februarie 1938, pp.19-20.
347
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XV, Nr.3-4 din martie-aprilie 1938, pp.78-79.
159
în curs de elaborare, nu veți proceda la revizuirea situației avocaților excluși din
barou și nu veți face nici înscrieri noi, nici transferări de avocați”348.

Avocatul Saul Klein Avocatul Marcel Eschenasy

Însă, cadrul legal care a stat la baza măsurilor de românizare a barourilor,


l-a constituit nu noua Lege pentru organizarea Corpului de Avocați din 5
septembrie 1940, ci Decretul Lege nr.2650 din 9 august 1940 privitor la situația
juridică a locuitorilor evrei din România, prin care se interzicea unor categorii
de evrei să fie avocați349.
Pe 14 august 1940, Uniunea Avocaților solicita Decanului Baroului Dolj,
I.B. Georgescu „să binevoiți a lua toate măsurile ce veți crede de cuviință pentru
a pregăti punerea în aplicare a acelui decret-lege, procedând la verificarea
situației juridice a avocaților evrei din baroul dvs.”350. Cu toate acestea, până la
începutul lunii septembrie, Decanatul Baroului Dolj nu luase nici o măsură în

348
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 89/1939 : Adresele Ministerului Justiției către Decanul Baroului
Dolj(nr.161137 din 7 noiembrie 1939 și nr.180543 din 15 decembrie 1939).
349
Evreii din categoriile I și III erau îndepărtați din Corpul Avocaților din România. În categoria I
intrau: evreii veniți în România după 30 decembrie 1918, iar în categoria a III-a: alții decât cei
naturalizați sau răniți, decorați, citați prin ordin, pentru acte de bravură în timpul primului război
mondial și urmașii lor.
350
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 47/1940: Adresa Uniunii Avocaților către Decanul Baroului
Dolj(nr.1993 din 14 august 1940).
160
privința avocaților evrei, fapt care l-a determinat pe av. G.Dem. Miulescu să
intervină: „Decretul Lege nr. 2650 din 9 august 1940, privitor la noua situație
juridică a evreilor în România, care stabilește ce anume categorie de evrei pot fi
avocați în Baroul Român, nu și-a găsit încă până acum aplicarea lui în Baroul
Dolj. A trecut demult data de 27 august a.c., până când această chestiune trebuia
rezolvată, și Consiliul Baroului Dolj n-a luat nici o măsură față de avocații evrei.
Cred, de a mea datorie să vă cer rezolvarea cât mai urgentă a acestei chestiuni, în
sensul radierii din Barou a avocaților evrei, care nu intră în categoria a II –a a
acestui Decret Lege. După cât cunosc, în această categorie și cu acte în regulă,
nu s-ar găsi decât avocatul G. Samitca, ca urmaș direct al tatălui său Iosef
Samitca, naturalizat prin lege individuală, înainte de 30 decembrie 1918. Ceilalți
avocați evrei, sunt ei sau părinții lor, încetățeniți după data de 30 decembrie 1918,
pe baza decretului lege nr.3902/1918, toți obținând ordonanțe prezidențiale de
încetățenire, după această dată351”.
În anul 1940, în Baroul Dolj, practicau avocatura un număr mic de avocați
evrei. Din cei 309 membrii ai Baroului(avocați definitivi =225, avocați stagiari
=77, apărători =4), doar 11 erau evrei352 . Majoritatea erau înscriși de mult timp
în Barou: George Samitca din 1919, Alexandru Avram Foreanu din 1922, Lupu
Liberman din 1922, Alex. și Marcel Eschenasy din 1929 și respectiv 1932 - fiind
pe deplin integrați atât în profesie cât și în societatea craioveană.
După ce Prodecanul Alexandru Urziceanu a înaintat Decanatului
Raportul 353 cu privire la cererile făcute de 11 domni avocați evrei conform
decretului lege din 9 august 1940, Consiliul Baroului, studiind actele și
întâmpinările depuse de fiecare avocat evreu, a decis, în ședința 354 din 10
septembrie 1940„menținerea în tabloul avocaților, numai a D-lui George
Samitca, singurul care îndeplinește condițiunile, și radierea celorlalți 10 și
anume: 1) Chaland Hermin; 2) Eschenasy I.Avram Alexandru; 3) Eschenasy
L.Marcel; 4) Foreanu Alex. Avram fost Faibovici; 5) Hechter Alfred; 6) Hoenich
M.Ionel; 7) Iacobson I.Alfred; 8) Klein A.Saul; 9) Liberman I.Lupu; 10) Zimel
I.Iancu”.
Contra deciziei, avocații evrei au făcut apel.Pe 4 octombrie 1940, Comisia
de Apel355a Baroului Dolj, întrunită în ședință secretă, în Camera de Consiliu a
Baroului din Palatul Justiției a respins ca inadmisibil apelul făcut de aceștia.
Pe 17 octombrie 1940, Decretul-Lege(nr.3487) privitor la reglementarea

351
Ibidem : Cererea av. G.Dem.Miulescu adresată Decanului I.B.Georgescu(nr.808 din 9
septembrie 1940).
352
Idem, Dosarul 17/1939.
353
Idem, Dosarul 47/1940: Raportul nr.816 din 9 septembrie 1940.
354
Ibidem: Decizia Consiliului Baroului Dolj nr.62 din 10 septembrie 1940, semnată de Decanul
I.B.Georgescu și de consilierii: Șt.Predoiu, N.Fortunescu, C.Potârcă, Dem.Pașalega, H.Tălpeanu,
N.Popilian, Al.B.Iliescu și M.Cismărescu.
355
Ibidem: Comisia de Apel era alcătuită din I.F.Popescu-președinte, H.Ciocâlteu, Emil Sgoanță,
N.Constantinescu, Gh.Socoteanu, Gh.Fetoiu și Alex. Urziceanu.
161
drepturilor avocaților evrei, prevedea instituirea unei Comisii pentru
supravegherea activității avocaților evrei rămași în barouri.
La Craiova, în Comisia prezidată de Prim Președintele Tribunalului Dolj,
au fost delegați din partea Baroului 356 , avocații G. Dem. Miulescu și N.
Frumușeanu. Misiunea Comisiei consta, așadar, în urmărirea activității lui
George Samitca357, singurul avocat evreu rămas înscris în Baroul Dolj.
În anii următorii, Baroul Dolj a fost solicitat, prin numeroase adrese,
venite din partea Uniunii Barourilor(nr.760 din 31 martie 1941 și nr.453 din 2
aprilie 1943), Institutului de Statistică din București, din ordinul Mareșalului
Antonescu(telegrama din 17 decembrie 1941), ori din partea Subsecretariatului
de Stat al Românizării- să comunice componența actuală a Baroului Dolj din
punct de vedere etnic.
La adresa din 5 iunie 1942, Decanul I.B.Georgescu arăta că în Baroul Dolj
se aflau înscriși 264 de avocați de origine etnică română, 1 avocat evreu și 2
avocați armeni358.

Avocatul Iancu Zimel Avocatul George Samitca

356
Ibidem: Adresa Decanului I.B.Georgescu către G.Dem.Miulescu și N.Frumușeanu(nr.858 din
20 noiembrie 1940).
357
George Samitca, avocat înscris în Baroul Dolj în 1919. Fiul vestitului editor și tipograf din
Craiova, Ignat Samitca; În Darea de Seamă pe anul 1940, Decanul I.B. Georgescu afirma: „Baroul
nostru, care cuprinde un număr de 219 avocați definitivi și 59 avocați stagiari, se înfățișează ca
unul dintre cele mai românești corpuri de profesioniști liberi, întrucât la un total de 278 avocați,
numără un singur evreu”(Anuarul Baroului Dolj pe anul 1941, Craiova, Ramuri, 1941, p.91).
358
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 38/1942: Adresa Decanului Baroului Dolj către Subsecretariatul
de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului(nr.414 din 10 iunie 1942).
162
Totodată, dând curs cererii confidențiale a Subsecretariatului de Stat al
Românizării de „a ne înainta de urgență o listă cuprinzând numele a 5-6 persoane
demne de toată încrederea de care noi să ne putem folosi când vom avea nevoie”,
Decanul Baroului Dolj recomanda drept „persoane de absolută încredere și cu
capacitate”, pe consilierii N.D. Fortunescu, Ștefan Predoiu, Emil Sgoanță, Alex.
Urziceanu, Gh.Fetoiu și N.Popilian359. De altfel „binevoiți a cunoaște-spunea I.B.
Georgescu-că toți membrii acestui Barou sunt naționaliști”360.
Schimbarea regimului politic în România, după lovitura de stat din 23
august 1944, a pus capăt acțiunii de românizare a barourilor.
Pe 21 septembrie 1944, Ministerul Justiției trimitea Decanului Baroului
Dolj următoarea adresă:

Domnule Decan,

Sesizat de mai multe barouri în ce mod să se procedeze la reprimirea


avocaților de origine etnică evrei, am onoarea a vă comunica următoarele:
Legislația întemeiată pe diferențe rasiale este abrogată prin efectul
Înaltului Decret-Regal Nr.1626 din 31 august 1944 publicat în Monitorul Oficial
Nr.202 din 2 septembrie 1944, prin care s-a repus în vigoare Constituția din 1923.
Chiar prin aceasta, avocații evrei cată să fie reprimiți în barouri într-un
mod cât mai simplu și mai urgent cu putință.
Toate radierile avocaților evrei, făcute pe baza decretului lege din 9
august 1940, se consideră nule și neavenite. Veți proceda de urgență la anularea
acestor radieri și la refacerea tabloului astfel cum se găsea la data de 9 august
1940.Pentru că este însă posibil ca o parte din avocații evrei să fi decedat, emigrat
sau să fi renunțat eventual la reluarea profesiunii și pentru a nu încărca în mod
inutil tabloul, veți invita pe avocații evrei să depună la barou o simplă declarație
netimbrată de reluarea profesiunei, în dublu exemplar - cu fotografia
petiționarului -arătând că nu sunt incompatibili și că nu au suferit vreo
condamnațiune penală. Pe baza acestei declarațiuni veți constata nulitatea
radierii, veți trece imediat pe declarant pe tablou și veți elibera al doilea exemplar
petiționarului, care îi va servi drept carte de avocat până la eliberarea acesteia.
Avocații evrei care se găseau înscriși ca avocați definitivi la data radierii,
vor fi considerați-prin efectul anulării radierilor-că n-au fost niciodată scoși din
cadrul profesiunei și ca atare perioada de la 9 august 1940 și până la data anulării
radierii se va considera ca timp util la pensiune sub condițiunea vărsării sumelor

359
Idem, Dosarul 24/1942: Adresa confidențială a Decanului Baroului Dolj către Președintele
Consiliului de Miniștri, Centrul Național de Românizare(nr.164 din 23 martie 1942).
360
Ibidem: Adresa Decanului Baroului Dolj către Directorul Centrului Național de
Românizare(nr.94 din 16 februarie 1942).

163
datorate, pe acest interval, Casei Centrale de Asigurări a Avocaților într-un timp
măsurat (până la 15 septembrie 1946).
Pentru acești avocați toate termenele prevăzute de alte legi speciale vor fi
socotite că n-au fost suspendate niciodată.
În ce privește pe avocații stagiari, întrucât definitivarea lor și drepturile
ce decurg din aceasta, presupune o practică efectivă a profesiunii în vederea
dobândirii cunoștințelor necesare, îi veți reînscrie cu toate drepturile ce aveau la
data radierii lor, rămânând ca printr-un articol special din legea de organizare a
corpului, prin vreo reducere de termene a stagiului, să căutăm să reparăm
prejudiciul ce li s-a adus prin îndepărtarea lor din barou datorită unei legi atât de
nedrepte. Vom căuta, ca prin același articol, să soluționăm în mod care să împace
și dreptul acelora ce au fost vătămați și cerințele de practică a avocaturii, pentru
cei care nu au putut fi înscriși ca avocați stagiari în același interval de timp.
O altă chestiune este aceia a modului cum au fost tratați unii avocați evrei
privind suspendările și radierile lor și anume aceea a cazurilor în care aceste
radieri și suspendări-făcute aparent în cea mai strictă legalitate-au fost în realitate
determinate numai de considerațiuni de ordin rasial. Pentru a îndepărta și această
nedreptate, vă rog să binevoiți a proceda din oficiu la revizuirea acelor dosare,
după manifestarea de voință a celui în cauză.
Sunt convins că Domniile Voastre veți proceda cu adâncă înțelegere a
problemei și, condus de echitate, veți repara nedreptățile ce s-au făcut acestei
categorii de cetățeni, după criterii pe care legile noastre fundamentale nu le
cunosc și nu le aprobă”361.
Două luni mai târziu, pe 21 noiembrie 1944, Decanul I.B. Georgescu îl
anunța pe Președintele Uniunii Barourilor că prin deciziile Comisiei Interimare a
Baroului Dolj(nr.243 din 14 septembrie, nr.244 din 18 septembrie și nr.245 din 4
octombrie 1944), avocații evrei au fost reînscriși în Baroul Dolj362.

361
Idem, Dosarul 3/1944: Adresa Ministerului Justiției(nr.12377 din 21 septembrie 1944).
362
Idem, Dosarul 33/1944: Adresa nr.1810 din 21 noiembrie 1944.
164
XII. DECANATUL LUI I.B. GEORGESCU: SITUAȚIA
BAROULUI DOLJ ÎN VREMEA CELUI DE-AL DOILEA
RĂZBOI MONDIAL (1939-1945)

Ion B. Georgescu s-a născut pe 21 iulie 1882, în orașul Craiova, județul


Dolj. A făcut studiile liceale la Liceul Carol I, iar după obținerea bacalaureatului,
în anul 1900, a urmat cursurile Facultății de Drept din București.
În decembrie 1904, și-a susținut teza de licență cu titlul Asupra
fundamentului dreptului de a pedepsi.

Decanul I.B.Georgescu (1939-1946)

Pe 8 februarie 1905, se înscrie ca avocat stagiar în Baroul Dolj, pe 12


aprilie 1907 devine avocat definitiv, însă o lună mai târziu intră în magistratură.
165
„De la 3 mai 1907 până în noiembrie 1920 – arăta I.B. Georgescu în
dosarul său de avocat – am fost magistrat în Tribunalul Dolj, ocupând funcțiunile
de Procuror, Jude Instructor și Prim Procuror”363.
Reîntors în avocatură (4 decembrie 1920), a fost ales membru în Consiliul
Baroului Dolj (1923-1932) și în Consiliul General al Uniunii Avocaților (1929-
1932) 364.
Pe 27 octombrie 1939, a fost numit Decan al Baroului Dolj, pe care l-a
condus, cu o mică întrerupere365, până pe 15 martie 1946.
În 1941, Ministrul Justiției, Constantin Stoicescu, l-a numit printre
membrii Comisiei Permanente a Uniunii Barourilor366.
I.B. Georgescu s-a implicat în politică367, fiind ales deputat de Dolj de
mai multe ori, și primar al Craiovei în trei rânduri (1920-1921, 1926-1927, 1941-
1942).
A fost un om al responsabilităților, lui încredințându-i-se soarta Baroului
Dolj în perioada celui de-al doilea război mondial, și conducerea orașului
Craiova, a doua zi după înlăturarea legionarilor de la putere. Conștient de
vremelnicia regimurilor politice, a încercat să-și îndeplinească îndatoririle față de
țara sa, de orașul său și de Baroul Dolj.
În același timp, s-a numărat printre intelectualii de seamă ai Craiovei,
fiind posesorul unei biblioteci impresionante și a unei remarcabile colecții de
artă368.
Orizontul preocupărilor sale nu s-a limitat doar la domeniul juridic, în
care s-a impus prin calitatea lucrărilor și studiilor369 ori prin înființarea „Revistei
Penale” (1934) – prima de acest gen din țară. I.B. Georgescu a scris literatură și
a întemeiat, alături de alții, reviste literare („Năzuința”), a publicat articole de
istorie și de istoria artei, de economie politică ( în ”Arhivele Olteniei”, în
„România Nouă”, ș.a.), contribuind la revigorarea vieții culturale craiovene.

363
Arhiva Baroului Dolj, dosarul 5/1905: Fișa Matricolă a avocatului I.B.Georgescu.
364
În urma alegerilor din 7 și 14 iulie 1929, I.B. Georgescu, Dem. Stoenescu și C.Demetriad au
fost aleși să reprezinte Baroul Dolj în Consiliul General al Uniunii Avocaților (Idem, Dosarul nr.
57/1929).
365
Pe 30 decembrie 1944, Ministerul Justiției a numit o Comisie Interimară în frunte cu Horia
Tălpeanu, care a funcționat doar câteva zile, fiind dizolvată pe 8 ianuarie 1945 (Idem, Dosarul
nr. 2/1945).
366
Idem, Dosarul nr. 33/1941.
367
A intrat în Partidul Poporului condus de gen. Averescu, apoi în gruparea politică a lui C.
Argetoianu, și în final, în P.N.Ț.
368
Repere spirituale românești. Un dicționar al personalităților din Dolj, Craiova, Editura Aius,
2005, p. 143.
369
A scris lucrările : Contribuții la o reformă a Codului Penal (apărută în 2 ediții), Procedura
penală în lumina noilor tendințe. A colaborat cu studii și articole de drept la revistele „Pagini
Juridice”, „Curierul Judiciar” ș.a.
166
Pe 20 iulie 1922, s-a căsătorit cu Maria Henriette Lamy370, născută în
Belgia, cu care însă, nu a avut copii.
Odată cu instaurarea regimului comunist, I.B. Georgescu a suferit
numeroase privațiuni. Privit cu neîncredere de către noii stăpâni ai țării, a fost
înlăturat de la conducerea Baroului Dolj (15 martie 1946), iar în vară (19 iulie
1946) a fost trecut pe lista cu cei considerați nedemni pentru a vota la alegerile
din toamna anului 1946.
Deși încetase orice activitate politică de câțiva ani (în 1945, și-a dat
demisia din P.N.Ț.) a fost arestat, de două ori, în anul 1947, și internat în lagăr.
Aflăm din jurnalul unui fost magistrat craiovean, cele întâmplate : „Luni
5 Mai. Guvernul a arestat la Craiova mai multe persoane dintre acelea care li se
pare că le-ar putea face opoziția. Printre cei arestați se află câțiva avocați, dintre
care trei fruntași ai Baroului Dolj, I.B. Georgescu, fost primar al Craiovei și
Iovipale, membru important al partidului național țărănesc și Georgescu – Pitești,
membru al partidului socialist independent (C.Titel Petrescu). [...] Se crede că
vor fi și ei transportați la Pitești unde e sediul diviziei numită „Tudor
Vladimirescu”, organizată în Rusia și utilizată de actualul guvern în planurile
sale”371.
A doua arestare a avut loc pe 24 iulie 1947:„ În toată țara guvernul a
ordonat noi arestări. În Craiova au fost arestate acum două zile încă vreo 6-7
persoane, printre care a fost arestat din nou avocatul I.B. Georgescu pus în
libertate de puțin timp; el a fost arestat în timpul când mama lui se găsea moartă
în casă și urma să fie transportată la cimitir”372.
În 1948, i-a fost respinsă cererea de înscriere în Colegiul Avocaților Dolj
(Decizia nr.173 din 30 iunie 1948) „pe motiv că nu a depus toate actele prevăzute
de lege, nu are profesia principala sursă de existență conform referatului,
atitudine antidemocratică: în 1938 făcut de Iuliu Maniu 373 personal șef al
organizației de Dolj, în 1938 deputat în F.R.N. și conducător al intelectualității
din fostul Ținut Olt, în 1941-1943 primar374 al Craiovei numit de fostul dictator
Antonescu, amic personal al fostului general Pichi Vasiliu, criminal de războiu;
rasist în calitate de decan, a prezidat la aplicarea legilor rasiale în Barou, internat
în lagăr în cursul anului 1947 ca antidemocrat”375.
Pe 1 iulie 1948, a făcut recurs, însă, fără niciun rezultat. În 1955, în urma
solicitării sale, Consiliul Colegiului Avocaților Regiunea Craiova „ a dat

370
Maria-Henriette Lamy s-a născut pe 24 august 1892, în localitatea Seraing-Liège din Belgia,
fiind de religie catolică (Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 5/1905).
371
Constantin I. Năvârlie, Între abandon și crucificare, România 1946-1949, vol. II, Ed. îngrijită
de L.Deaconu, C. Furtună și O. Gherghe, Craiova, Editura de Sud, 2000, p. 56.
372
Ibidem, p. 76.
373
Probabil este o greșeală, Iuliu Maniu venind la Craiova în anul 1928.
374
I.B.Georgescu a fost primar al Craiovei în perioada 23 ianuarie 1941- 1 aprilie 1942, când a
fost înlocuit cu generalul de divizie Dumitru Popescu (1942-1944).
375
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul nr. 5/1905.
167
aviz favorabil pentru ca numitul să fie înscris printre pensionarii Casei de
Asigurări a Avocaților din R.P.R.”376
I.B. Georgescu s-a stins din viață în luna noiembrie 1958.377

Sub conducerea Decanului I.B. Georgescu, Baroul Dolj a traversat o


perioadă dificilă, marcată de desfășurarea celui de-al doilea război mondial. Au
fost vremuri anormale – impuse de rigorile războiului – deloc propice practicării
avocaturii.
Baroul Dolj s-a dezorganizat prin chemarea sub arme a unui însemnat
număr de avocați, inclusiv dintre consilieri, problemele financiare s-au acutizat,
iar soluțiile de redresare, propuse de Decanat au fost respinse de autoritățile
guvernamentale. Mai mult, Sindicatul Actelor de Notariat, care asigurase timp
de aproape două decenii bunăstarea membrilor săi, a fost desființat din ordinul
Ministerului de Justiție. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, cutremurul din toamna
anului 1940 a afectat Palatul de Justiție, Baroul Dolj fiind silit să-și reducă spațiul
ocupat în clădire. În 1944, de teama bombardamentelor asupra Craiovei, și între
1945-1947, din ordinul Comandamentului sovietic – Baroul Dolj și toate
instanțele judecătorești au fost evacuate din Palatul de Justiție.
În aceste împrejurări și-a efectuat activitatea Comisia Interimară a
Baroului Dolj (1939 – 1946), în frunte cu avocatul I.B.Georgescu.
Numită prin Ordinul378 Ministrului Justiției Victor Iamandi379, Comisia
avea în componență pe : I.B.Georgescu – decan, Al.Urziceanu – prodecan,
Haralambie Ciocâlteu, N. Iovipale, Ion F.Popescu, Horia Tălpeanu, C. Potârcă,
Ștefan Predoiu, Al.B.Iliescu, Dem. Pașalega, M. Cismărescu, N.D. Fortunescu,
N. Popilian. Ulterior, prin decizia380 (nr. 156025) din 31 octombrie 1939, noul
Decan era înștiințat că „de azi ați fost numit membru în Comisiunea pentru
întocmirea Ante-Proiectului noii legi pentru organizarea Corpului de Avocați” –
fiind invitat să se prezinte la Ministerul Justiției pentru începerea lucrărilor.

376
Ibidem.
377
Repere spirituale românești. Un dicționar al personalităților din Dolj, p. 142.
378
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 71/1939: Ordinul nr. 154659 din 26 octombrie 1939; Prin
Decretul-Lege din 26 octombrie 1939 pentru numirea și funcționarea Comisiunilor Interimare la
Uniunea Avocaților și la Barourile avocaților din țară au fost dizolvate nu numai organele
barourilor, ci și organele Uniunii Avocaților din România, fiind numite organe interimare de
conducere de către Ministrul Justiției (art. I), iar Legea din 28 decembrie 1931 a fost abrogată
(art. II).
379
Ministrul Justiției în Guvernul Constantin Argetoianu 28 septembrie – 23 noiembrie
1939(Stelian Neagoe, op.cit., p. 129); Numirea lui I.B Georgescu probabil nu a fost
întâmplătoare, el fiind un apropiat al premierului C. Argetoianu.
380
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 76/1939: Telegrama Ministrului de Justiție (nr. 7247 din 31
octombrie 1939).
168
Instituită din dispoziția Ministrului de Justiție și pusă sub președinția lui I.G.
Periețeanu, Comisia a stabilit principiile de bază ale viitoarei legi din 5
septembrie 1940 „ținând seamă de normativele fixate în expozeul ministerial”.
Imixtiunea statului în organizarea Corpului de Avocați era justificată de
ministrul Iamandi, într-un discurs ținut în fața Comisiei:
„Este incontestabil că de un an și jumătate statul nostru trăind sub
imperiul unei noi constituții, această nouă așezare reclamă necesitatea instituirii
unei noi reglementări, menită să dea o altă orânduire ordinei în stat și să garanteze
apărarea integrală a intereselor generale.
În noua formă de stat s-au determinat cadrele legale de funcționare ale
tuturor așezămintelor cu caracter public și profesional.
Necesitatea legiferării unui nou statut al corpului de avocați era ceva
cunoscut și nu putea deci să constituie pentru nimeni o surpriză.
Era deci o necesitate de ordin general, care impunea o nouă reglementare
a funcționării corpului de avocați după noile principii constituționale, la care se
adăuga și un motiv tot atât de serios, impus de practica unor procedee care nu
cadrau cu prestigiul barourilor și cu rolul pe care avocații îl îndeplinesc în
mecanismul juridic al împărțirii dreptății.
De multă vreme, în activitatea unor barouri din țară, apărarea intereselor
profesionale constituia o ocupație secundară. În multe părți era semnalate grave
abateri de la conduita care se impunea unora dintre conducătorii barourilor. Nu
mă sfiesc să spun că unele barouri deveniseră focare de agitații și de întețire a
acțiunilor subversive, care amenințau ordinea publică și siguranța statului.
La capătul încercărilor pe care le-am făcut pentru a determina pe unii
conducători de barouri să reintre în legalitate – încercări dovedite zadarnice – am
ajuns la convingerea că fără o intervențiune directă a guvernului nu se putea
înlătura o situație profund dăunătoare și intereselor avocaților și statului.
Trebuia, prin urmare, și din acest punct de vedere, să se avizeze fără
întârziere la o soluție radicală. S-a spus că măsura luată prin lege, de a dizolva
consiliile de conducere ale Uniunii Avocaților și barourilor și înlocuirea lor prin
comisii interimare, a fost o lovitură dată principiului autonomiei de organizare și
funcționare a corpului de avocați. […]
Prin măsura luată nu tindem să atingem libera exercitare a profesiunii de
avocat.
Dar în această perioadă de muncă încordată, de purificare a unor moravuri
înveterate și de reconstrucție generală a edificiului nostru politic, social și
cultural, statul trebuie să fie la adăpostul oricărei surprize, iar guvernul trebuie să
intervină ori de câte ori constată o abatere de la ordinea stabilită. Noua lege nu
va știrbi nimic în ceea ce privește exercitarea profesiunei; dar controlul
guvernului asupra activității barourilor, care interesează ordinea și siguranța
statului, trebuie să se exercite cu toată promptitudinea.”381

381
Buletinul Uniunii Avocaților, anul XI, nr. 9-10 din decembrie 1939, pp. 191-193.
169
Scopul noii legi era să redea „barourilor strălucirea de altădată” printr-o
selecție riguroasă a Corpului de Avocați, prin stabilirea pentru conducătorii
barourilor a unor condiții serioase de stagiu, prestigiu și valoare, prin atribuirea
unui rol hotărâtor Uniunii Avocaților, care „așa cum era, rămăsese aproape fără
nici o influență față de acțiunea desfășurată de barouri”, precum și prin întărirea
rolului Comisiilor de Disciplină.
”Un ultim punct care va forma preocuparea dvs. – arăta ministrul – este
examinarea regimului de pensii al avocaților. Vă rog să-l examinați și să găsiți
posibilitatea legală pentru a pune în anii bătrâneții la adăpostul mizeriei pe acei
care au apărat dreptatea și au slujit țara”382.

Avocatul Dem.Pașalega Avocatul X.Vlăsceanu

Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940 pentru organizarea Corpului de


Avocați din România, publicată în Monitorul Oficial (nr. 205 din 5 septembrie
1940) – a introdus o denumire nouă pentru structura centrală a ordinului
Avocaților, și anume Uniunea Barourilor din România, în loc de Uniunea

382
Ibidem, p. 194; Până la data schimbării guvernului Argetoianu (23 noiembrie 1939), Comisia
redactase 139 de articole din Anteproiectul Legii pentru Organizarea Corpului de Avocați.
Potrivit art. 134, Decanii Barourilor, nu mai erau aleși de Adunările Generale, fiind numiți prin
Decret Regal, după propunerea Ministerului Justiției, pe termen de cinci ani, dintre avocații
români creștini, având o vechime în profesie de cel puțin 15 ani, în afară de stagiu; în ce privește
Consiliul Baroului, jumătate erau numiți prin Decret Regal, la propunerea Ministerului Justiției,
dintr-o listă întocmită și prezentată de Președintele Uniunii Barourilor, iar jumătate vor fi aleși
de Adunarea Generală a Baroului (art. 136).
170
Avocaților din România. Aceasta era scutită de timbru, de taxe și orice dări și
impozite către stat, ținut, județ, comună și orice alte instituții publice. A continuat
să fie compusă din toate barourile din țară, având calitatea, ca și acestea, de
persoană juridică de drept public.
Baroul funcționa în orașele de reședință ale fiecărui tribunal, fiind alcătuit
din avocații definitivi și stagiari ai circumscripției respective.
Decanul Baroului și membrii Consiliului erau aleși, pe 5 ani, dintre
avocații definitivi care îndeplineau condițiile legilor existente de a fi alegători în
Corp, și erau confirmați prin decret regal, la propunerea Ministrului de Justiție.
Decanul trebuia să aibă o practică profesională, ca avocat definitiv, de cel puțin
15 ani, și să fie român creștin, însă în regiunile în care exista minoritate germană,
el putea fi de acea origine etnică.
Ministerul de Justiție putea refuza confirmarea alegerii Decanului sau a
membrilor Consiliului pe motive de ordin național383.
Pe baza legii Casei Centrale de Asigurări a avocaților din 31 iulie 1940 și
a legii pentru organizarea Corpului de Avocați din același an, a funcționat Casa
de Ajutor a Baroului Dolj.
Conform Statutului adoptat de Adunarea Generală în luna noiembrie 1940
„scopul Casei este să servească ajutoare membrilor săi și familiilor lor în caz de
lipsă, accident, boală, moarte, etc.”384 (art. 3).
Casa de Ajutor era condusă de un Consiliu de Administrație format din
Decanul Baroului – președinte, și din 8 membri aleși de Adunarea Generală a
membrilor Casei pentru un termen de 3 ani (art. 7)385.
Până la desființarea sa prin Legea pentru organizarea Casei Centrale de
Asigurări (29 ianuarie 1944), Casa de Ajutor a Baroului Dolj a venit în sprijinul
membrilor săi și a familiilor acestora ,acordându-le ajutoare de boală, ajutoare de
șomaj, ajutoare pentru cei mobilizați, ajutoare pentru înmormântare, ajutoare pentru
personalul Baroului, burse pentru studii și ajutoare pentru taxe și cărți școlare.
După cum arăta într-o Dare de seamă, Decanul I.B. Georgescu: ”Nu am
respins nici o cerere de ajutor pentru a realiza economii, căci o asemenea atitudine
ar fi fost nejustificată, întrucât fondurile Casei de Ajutor destinate pentru ajutoare
nu pot fi întrebuințate pentru acoperirea altor nevoi ale Baroului”386.

383
Mircea Duțu, Istoria Baroului din București, București, Editura Economică, 2006, pp. 325-326.
384
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 1/1941: Statutul Casei de Ajutor a Baroului Dolj.
385
Consiliul de Administrație al Casei de Ajutor ales de Adunarea Generală în ședința din 14
decembrie 1940, avea următoarea componență: Președinte: Decanul I.B.Georgescu; Membri:
I.Boiangiu, Oprea Dobrotescu, I. Mitrică, I. Sandu, Gh. Socoteanu, Gr. Ștefănescu, I. Vulcănescu
(Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, Craiova, Editura Scrisul Românesc, p. 3); Ulterior, Statutul a
fost modificat, prevăzând ca numai 6 dintre cei 8 membri ai Consiliului de Administrație să fie
aleși, ceilalți 2 fiind desemnați de către Consiliul Baroului Dolj din sânul său (Anuarul Baroului
Dolj 1942, Craiova, Editura „Ramuri”, 1942).
386
Anuarul Baroului Dolj 1941, Craiova, Editura „Ramuri”, 1941, p. VII; În legătură cu acordarea
ajutoarelor, av. Iuliu Vulcănescu solicita „ca toate cererile de ajutoare să fie discutate numai în
171
Ajutoarele acordate au depășit, an de an, prevederile bugetare, astfel încât
a fost nevoie să se deschidă credite suplimentare.
În 1940, ajutoarele distribuite s-au ridicat la suma de 251.805 lei, în 1941
la 401.951 lei, iar în 1942 la 582.815 lei.
În ședința din 31 ianuarie 1941, Consiliul Casei de Ajutor a hotărât în
unanimitate „ca să se înainteze de la fondul Casei de Ajutor lei 20.000, D-lui Gl.I.
Antonescu pentru ajutorarea familiilor ofițerilor și soldaților căzuți în lupte
pentru apărarea ordinei în stat și salvarea patriei”387.
În anii celui de-al doilea război mondial, foarte mulți avocați din Baroul
Dolj au fost mobilizați. Nu avem date suficiente pentru a stabili cu exactitate
numărul lor, însă, potrivit afirmațiilor Decanului I.B. Georgescu, o „bună parte
dintre avocați erau mobilizați sau concentrați”388. Numai între septembrie 1939
– februarie 1940, 69 de avocați primiseră ordine de mobilizare și se aflau
răspândiți la diverse unități militare din țară389; în 1940390, alți 30, iar în 1941, 9
avocați391.
Printre cei concentrați, se aflau și consilieri ai Baroului, precum: Dem.
Pașalega (Regimentul I Artilerie Grea Craiova), Horia Tălpeanu (Regimentul 1
Artilerie Timișoara) și M. Cismărescu.
Dintre membri, amintim pe: Iancu Constantinescu (Cercul de Recrutare
Turda), Gh. Ungureanu (Regimentul I Dorobanți), Traian Ionescu (Regimentul
13 Artilerie Constanța), X. Vlăsceanu (Regimentul I Călărași Craiova), Nelu
Sandu (Batalionul 1 Administrativ), Cristu Georgescu (Batalionul 3 Poduri –
Râuri Bacău), Gogu Adam Popescu (Regimentul 13 Călărași), Cristea Drăgoi
(Legiunea de Jandarmi Gorj), Ioachim Hațieganu (Regimentul 15 Artilerie
Curtea de Argeș), Const. I. Voiculescu (Regimentul 52 Artilerie Craiova), Gr.
Butoi (Regimentele 3 și 11 Artilerie Grea Galați), Marin Dinu (Regimentul 3 Olt
Slatina), Emil Răuț (Regimentul 3 Dorobanți), I.V. Racea (Regimentul 93

Consiliu, nu ca în trecut pe sălile Palatului de Justiție, unde avocatul își cerșea ajutorul de la
Consilierul întâlnit și acostat pe sală. Aprobarea ajutoarelor să se facă numai în Consiliu, iar la
Adunările Generale să se prezinte listele de avocați care au primit ajutoare” ( Arhiva Baroului
Dolj. Dosarul 12/1941: Procesul verbal din 14 decembrie 1940 al Adunării Generale).
387
Idem, Dosarul 1/1941: Procesul-verbal al ședinței din 31 ianuarie 1941; Tot acum, Consiliul
acordă o bursă de 6000 lei pentru studentul Dan Basarabescu, fiul av. N.Popilian, care făcuse
dovada că reușise al doilea la Facultatea de Farmacie. Bursele nu se acordau decât studenților
(copii ai avocaților) care frecventau regulat cursurile și care obțineau note foarte bune la
examene).
388
Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, p. 51; După părerea noastră, mai bine de jumătate din cei
circa 300 de membri ai Baroului Dolj au fost mobilizați.
389
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 85/1939: Tablou de Avocații și stagiarii Baroului Dolj, care se
află concentrați în prezent.
390
Idem, Dosarul 16/1940: Tablou de numele și prenumele avocaților și stagiarilor din Baroul
Dolj, concentrați în anul 1940.
391
Idem, Dosarul 20/1941: Tablou de numele și prenumele D-lor avocați și avocați stagiari,
concentrați în cursul anului 1941.
172
Infanterie Comuna Șiria Arad), Augustin Ivanovici (Regimentul 26 Dorobanți,
P.S.), Gr.Crețoiu (Garnizoana Focșani), N.Popescu (Regimentul 1 Artilerie Grea
Craiova), G.Socoteanu, Gh.Gusside, Toma Oanță, Dinel Iliescu, Vlad Vâlcu,
Petre Iovipale, C.Sgoanță, Ilie Gruiosu, Mircea Lepădătescu, Constantin și Eugen
Dianu, Alex. Lăzeanu, Ion Boiangiu, Cornel Maghețu, M.Paulian, M.Popilian,
George Orman, N.Frumușeanu, Const.Segărceanu.

Decanul Horia Tălpeanu Avocatul Florian D.Vasile – mort pe


( 30 dec.1944 - 8 ian.1945) 6 iulie 1941 în luptele pentru
dezrobirea Basarabiei

În majoritatea cazurilor, concentrările au durat câțiva ani. De exemplu,


Mihail Puțureanu, secretarul și bibliotecarul Baroului Dolj, a fost mobilizat în
dese rânduri și avansat căpitan în rezervă. În 1940, îl găsim detașat la Marele Stat
Major, Secția I, Biroul Studii – Legi (București), în 1942, îndeplinea funcția de
Substitut de Procuror Instructor Militar pe lângă Curtea Marțială a Corpului I
Armată, iar în 1943 – 1945, pe cea de delegat al Cercului Teritorial Dolj, fiind
însărcinat cu rechizițiile pentru armată392.
În luptele crâncene din Est, duse împotriva Rusiei Bolșevice și-au găsit
sfârșitul 9 membri ai Baroului Dolj (4 avocați definitivi și 5 avocați stagiari). Iată
numele acestor eroi: Alexandru Barbu, Florian Vasile, Barbu Ștefănescu,

392
Istoria Baroului Dolj în documente 1911-1957, p. 28.
173
Gheorghe Garoafă, Giuran Anghel, Ștefan Nicolaescu, Nicolae Olaru, Constantin
Vulpescu și Dumitru Manoilă – care s-au distins prin fapte de arme, fiind decorați
și citați prin Ordin de zi.
”Fiul meu – scria mama avocatului Barbu Ștefănescu – este decorat cu
„Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară”, obținută în urma
evacuării depozitului de muniție al localității Kamensk, în momentul căderii
acestui oraș în mâinile dușmanului. Deși bolnav și cu ordin de a intra în spital,
și-a îndeplinit misiunea. După aceia, în retragere, cu noi ordine de intrare în spital
la Nicolaievsk și apoi Odesa, a continuat totuși drumul până la Bârlad, unde a
încetat din viață”393.
Pentru eliberarea Basarabiei, și în luptele de la Vigoda-Odessa și-au dat
viața av. Florian Vasile (6 iulie 1941), av. Anghel Giuran, comandant de unitate
(5 septembrie 1941) și av. Nicolae Olaru (21 octombrie 1941).
Faptele de vitejie ale av. Dumitru Manoilă au fost recunoscute atât de
români, cât și de germani, fiind decorat și citat prin Ordin de zi 394 de către
generalul Gh. Avramescu, Comandantul Corpului Vânătorilor de Munte:

Ordin de zi No. 177

„Și tu, camarade, Manoilă Dumitru Sublocotenent, ai luat parte la marea


bătălie dintre Nipru și Marea de Azov.
Prin vitejia ta și eroismul tău, dușmanul a fost înfrânt, urmărit și distrus.
Isbânda corpului Vânătorilor de Munte a fost măreață. Ea va rămâne ca o lumină
pururea strălucitoare peste veacuri.
Să povestești cu mândrie eroicele fapte de arme săvârșite de tine și de
camarazii vânătorilor de munte.
Să nu uiți să spui, camarade, că Vânătorii Corpului de Munte s-au războit 5
zile, singuri, pe un front de 50 km, cu 5 Divizii dușmane din cele mai brave,
înzestrate cu artilerie multă, cu munți de muniții, cu aviație numeroasă care a
asvârlit zi și noapte deasupra ta, fier și foc.
Să nu uiți, camarade, să arăți:
- că inamicul a atacat ca roiul de albine zi și noapte, fără răgaz, cu
tancuri, care s-au dus adânc în spate, fără a te îngrozi;
- că te-au înconjurat de nenumărate ori, dar că ai stat neclintit la post;
- că ai răbdat de foame, de sete și de frig, dar n-ai disperat și n-ai pierdut
nădejdea în victorie.
Să spui, camarade, că ai făcut cu toți vânătorii de munte, zid în jurul
șefilor care au stat la post ca stâncile bătute de talazuri.
Să spui, camarade, că răniții au suferit ca martirii în tăcere.

393
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 3/1941: Scrisoarea Eugeniei Ștefănescu către Decanul Baroului
Dolj, datată 16 ianuarie 1944.
394
Ibidem: Copie după Ordinul de zi din 14 octombrie 1941.
174
Să spui, cu inima plină, că morții au fost răzbunați, că la început singuri,
apoi cu trupele germane, vânătorii de munte au înscris una din paginile cele mai
glorioase în istoria războiului contra bolșevicilor.
Să nu uiți, să spui, camarade, că ți-ai ținut jurământul făcut Patriei,
Regelui și Conducătorului Țării.
Răsplata cea mai mare, pentru tine, camarade, este conștiința datoriei
împlinite și mândria de a fi luat parte la cea mai însemnată bătălie a Corpului
Vânătorilor de Munte.
Să te închini, camarade, pentru frații tăi de arme, căzuți pe câmpul de bătălie.
Să-ți aduci aminte de șefii care te-au condus și ți-au asigurat izbânda!”.
Pentru păstrarea memoriei avocaților din toată țara, căzuți pe câmpul de
război, Uniunea Barourilor a făcut un apel , prin presă, către familiile și
cunoscuții acestora „să înainteze la sediul acestei instituții din Palatul Justiției –
București, fotografiile acelor ce au murit eroic la datorie, precum și date
biografice, în vederea întocmirii unui Album al tuturor confraților care și-au jertfit
viața pentru Țară, Neam și Rege, urmând ca această jertfă a lor să fie cunoscută
și generațiilor viitoare”395.

Avocatul Anghel Giuran – mort pe Avocatul Nicolae Olaru – mort pe


5 septembrie 1941 în luptele 24 august 1941 în luptele
împotriva bolșevismului împotriva bolșevismului

395
Ibidem: Adresa Uniunii Barourilor către Decanul Baroului Dolj (nr. 1656 din 20 septembrie
1941).
175
La rândul său, Decanul Baroului Dolj își propunea realizarea unei plăci
de marmură – pe care să fie înscrise numele avocaților doljeni, căzuți în război,
– ce urma să fie amplasată în Sala Pașilor Pierduți din Palatul de Justiție din
Craiova.
În 1941, cu ocazia emiterii de către Ministerul de Finanțe a unui împrumut
public, destinat să susțină acțiunea de reîntregire a Țării (Împrumutul
Reîntregirii), Baroul Dolj a subscris suma de 1 milion lei396.
Încă din primii ani ai războiului, situația financiară a Baroului Dolj și a
membrilor săi, s-a deteriorat rapid.
Clienții și procesele s-au împuținat peste măsură, ajungându-se – după
cum mărturisea un avocat – la „sistarea aproape completă a oricărei activități
profesionale, consecință a evenimentelor prin care trecem”397.
În 1940,din lipsa fondurilor, Baroul Dolj, cunoscut pentru generozitatea
de care dădea dovadă mereu, a fost în imposibilitate de a-i ajuta pe confrații
refugiați din Transilvania. „Fondurile noastre pentru ajutoare – arăta Decanul I.B.
Georgescu – sunt foarte reduse. Bugetul totalizează anual numai 228.000 lei. În
cursul acestui an, excepțional de greu, am avut de ajutat numeroși avocați șomeri,
concentrați și bolnavi, am dat burse pentru studii, ajutoare pentru cărți și taxe
școlare, am plătit sume însemnate pentru înmormântări. Deși exercițiul nu este
închis, totuși Baroul a sistat orice plată de ajutoare”398.
Cu o activitate redusă, șomeri, mobilizați – mulți dintre membrii Baroului
Dolj au acumulat restanțe prin neplata cotizațiilor și a cotei din actele de notariat.
Puțini erau avocații care nu duceau grija zilei de mâine, fiind angajați pe la
diverse instituții sau bănci399.
În ședința din 2 martie 1940, Consiliul Baroului „văzând numeroasele
restanțe pe care parte dintre domnii avocați le au de plată din cota actelor de
notariat și având în vedere grelele împrejurări în care profesiunea noastră se
execută azi”, a dispus ca „restanțele care nu trec de lei 2000 să fie plătite în 6 rate
lunare, începând de la 15 martie a.c., iar restanțele care depășesc suma de lei 2000
se vor plăti în 9 rate lunare”400.

396
Ibidem: Telegrama Decanului I.B. Georgescu către Uniunea Barourilor din România (nr.644
din 21 august 1941).
397
Idem, Dosarul 16/1941: Memoriul av. Aurel Bodescu din 17 septembrie 1940.
398
Idem, Dosarul 40/1940: Adresa Decanatului către Președintele Uniunii Barourilor (nr.771 din
23 octombrie 1940).
399
Conformându-se dispozițiilor din Legea avocaților din 5 septembrie 1940 (art.289), circa 20 de
avocați au declarat unde sunt angajați: Dem. Pașalega la Moara și Fabrica Barbu Drugă și la
Întreprinderea „Semănătoarea”; I.F. Popescu la Banca Banatului și la Moara Drugă; M. Stăncescu la
contenciosul B.N.R. – Craiova; N. Nicolaescu la contenciosul Băncii Comerțului și la Banca Calafat; G.
Dem. Miulescu la contenciosul Băncii Viitorului și la Epitropia Bisericii Madona Dudu; M. Policrat la
contenciosul Regiei Autonome C.F.R.; Iancu Constantinescu la contenciosul Băncii de Scont; George
Samitca la Banca Comercială Română din București, etc. (Idem, Dosarul 42/1940).
400
Idem, Dosarul 26/1940: Procesul-verbal al ședinței din 2 martie 1940.
176
Din septembrie 1940, noua lege a avocaților impunea Barourilor (art. 136)
ca la alcătuirea tabloului avocaților definitivi, să fie trecuți numai avocații care,
printre alte condiții, îndeplinesc și pe aceea de a fi la curent cu plata cotizațiilor.
În consecință, Consiliul Baroului Dolj punea în vedere avocaților
restanțieri „ca în termen de 10 zile, de azi, să-și lămurească situațiunea ceea ce
sunt datori a plăti, urmând ca după acest răgaz de timp, Consiliul să purceadă la
formarea tabloului”401.
Împotriva dispozițiilor legii din 1940, au protestat o serie de avocați din
Baroul Dolj. Într-un memoriu către Decan, av. Aurel Bodescu afirma:
„Prin legea în vigoare, s-a introdus o dispoziție nouă nefastă, cu
consecințe grave, inumane și inechitabile, inexistentă de altfel în orice altă lege
a Țării, care prevede ca colegii rămași în restanță, indiferent de ce motiv,
cuantum, etc., să fie sancționați prin radierea lor de pe tabloul de avocați.
Făcându-se aplicarea riguroasă și imediată a acestei dispoziții, ar avea de urmare
ca un număr de colegi să fie îndepărtați din Corp pentru marea și neiertata vină,
aceia de a nu fi putut face față în aceste grele clipe la toate obligațiile materiale
din trecut sub orice formă față de Corpul Avocaților, aplicându-li-se pentru
aceasta cea mai necruțătoare și nemeritată sancțiune, aceia de a fi eliminați din
Corp, echivalentă cu desființarea lor, pentru a fi lăsați pe drumuri cu familiile
respective tocmai pe aceste vremuri excepționale, când toată lumea aspiră dreptul
la un loc sub soare și așteaptă garantarea dreptului la viață, prin muncă onestă.
Injustiția măsurii semnalate, pune în pericol grav exercitarea dreptului de
avocat, în viitor.
Această măsură draconică, cu caracter de sancționare, nelogică și
nejustificată, nu poate subsista sub forma existentă și nici nu poate fi acceptată și
aplicată de dvs., ea urmând să fie ameliorată sau amânată neîntârziat, prin
dispozițiuni cât mai echitabile, umane și nedăunătoare colegilor, îndatorire ce vă
incumbă atât dvs. ca conducător al Baroului, cât și Onor Consiliului, până la o
eventuală necesară amendare a acestei dispoziții de către organele legale, în care
scop, se vor face toate demersurile cerute de împrejurări, de către cei în cauză”402.
Conducerea Baroului a ținut cont de doleanțele avocaților, hotărând în
ședința din 8 octombrie 1940, amânarea plății restanțelor astfel: „1) Acordă
pentru cei mobilizați sau concentrați, un termen de păsuire de trei luni, începând

401
Idem, Dosarul 46/1940: Procesul-verbal al ședinței din 17 septembrie 1940.
402
Idem, Dosarul 16/1941: Memoriul av. Aurel Bodescu din 17 septembrie 1940; O altă
nemulțumire a avocaților doljeni, privea obligativitatea de „a avea robe ori de câte ori ne
prezentăm la Curtea de Apel”. Pe 7 octombrie 1940, zeci de avocați semnau o cerere prin care
solicitau Decanului „amânarea facerii robelor pentru vremuri mai bune, când viața se va
normaliza”, deoarece „această măsură ni se impune în aceste vremuri de strâmtorare financiară,
majoritatea dintre noi am fost concentrați mai mult de un an, și cum volumul de afaceri este
complet redus, ne vedem în imposibilitate de a ne face aceste robe, în prezent, fiind știut că o
robă costă între 7.000 – 10.000 lei”. În pofida intervenției Decanului I.B. Georgescu, Ministerul
de Justiție a respins cererea. (Idem, Dosarul 135/1940).
177
din ziua desconcentrării sau demobilizării lor; 2) Acordă pentru cei nemobilizați
sau neconcentrați un termen de păsuire de 6 luni, începând din ziua de 8
octombrie 1940”403.
La începutul anului 1941, majorarea exagerată a impozitelor profesionale,
a stârnit indignarea și revolta membrilor Baroului Dolj.
Pe 7 mai 1941, Consiliul Baroului, întrunit în ședință extraordinară,
constata „că organele fiscale de la Administrația Financiară Dolj, în disprețul
situației reale și prin vădită și certă eroare de fapt au stabilit pentru anul curent
veniturile impozabile profesionale la cifre extrem de exagerate care reprezintă în
medie de 10 ori venitul anului trecut. Această sporire este cu totul nejustificată
întrucât volumul afacerilor și deci și numărul proceselor nu numai că nu a crescut,
dar din contră a scăzut și scade simțitor și încontinuu ceea ce a determinat
Ministerul de Justiție să suprime în localitate o secție a Curții, o secție de Tribunal
și un Cabinet de Instrucție”.
În aceeași zi, printr-o adresă către Ministerul de Finanțe, Consiliul solicita
anularea impunerilor făcute și refacerea lor, într-un spirit de echitate, arătând
totodată că „Avocații din acest Barou înțeleg nevoile financiare mereu crescânde
ale statului și sunt gata să suporte o majorare a impunerilor care să meargă până
la 50% față de impunerile anului trecut”404.
Pe 25 mai 1941, Adunarea Generală Extraordinară a Baroului Dolj
decidea „să se intervină din nou către Dl. Ministru de Finanțe a cărui solicitudine
pentru contribuabilii din alte categorii de activitate s-a arătat atât de binevoitoare,
rugându-l să ordone revizuirea nedreptelor impuneri stabilite până acum de
organele fiscale pentru avocații din Baroul de Dolj, care în aceste vremuri de
scumpete crescândă și de sarcini tot mai împovărătoare este redusă la câștiguri
care de abia acoperă nevoile unui minimum de existență”405.
Greutățile financiare întâmpinate în această perioadă, au determinat
Baroul Dolj să renunțe la o parte din bunurile sale pentru a face față nevoilor
curente. În 1940, la propunerea Decanului, Adunarea Generală a încuviințat
scoaterea la vânzare a Vilei Themis pentru suma de 3 milioane lei. Tot acum, a
fost vândută pentru 1.100.000 lei casa lăsată Baroului de către fostul Decan Dem.
D. Stoenescu, precum și bunurile imobile (casă, teren și grădină) din comuna Leu
(județul Romanați) lăsate prin testament de av. N.Păun.
În 1941, consilierul N. Popilian a fost delegat să alcătuiască un inventar
al tablourilor aflate în proprietatea Baroului, în vederea vânzării lor la licitație.
După evaluarea făcută de pictorul I. Vescovici, Popilian depunea la Decanat un

403
Idem, Dosarul 26/1940: Decizia Decanatului Baroului Dolj din 8 octombrie 1940.
404
Idem, Dosarul 40/1941: Adresa Consiliului Baroului Dolj către Ministerul de Finanțe (nr. 407
din 7 mai 1941).
405
Ibidem: Moțiunea Adunării Generale Extraordinare a Baroului Dolj. După cum afirma Decanul
I.B.Georgescu: „Nici un avocat nu poate câștiga ceea ce trebuie să plătească fiscului ca dări,
potrivit noilor impuneri”.
178
inventar cuprinzând 74 de tablouri a căror valoare se ridica la aproape 100.000
lei : „Am onoarea a depune inventarul în felul mai sus arătat, și vă rog a dispune
ca Onoratul Consiliu să se pronunțe dacă îl afișăm în vederea vânzării acestor
tablouri, care dacă mai sunt ținute, fie că se deteriorează, fie că se risipesc: este o
pagubă pentru noi. De asemenea, valoarea lor scade fiindcă nu mai sunt
cumpărători dată fiind criza economică de astăzi și lipsa iubitorilor de artă în
generația de astăzi”406.
Pe 22 septembrie 1941, Consiliul Baroului autoriza vânzarea prin licitație
a tablourilor (cu excepția câtorva), cu prețurile începând de la cele fixate în
inventar, însărcinându-l pe N. Popilian cu organizarea licitației.
Cele mai importante măsuri pentru ameliorarea stării materiale a Baroului
și a membrilor săi au fost hotărâte și puse în practică în anii 1941-1943.
În ședința din 19 noiembrie 1941, Adunarea Generală a Baroului Dolj a
aprobat înființarea Sindicatului pentru Procese, și modificarea statutului și a
tarifelor Sindicatului pentru Acte de Notariat.
Sindicatul pentru Procese reprezintă un vechi deziderat al avocaților
doljeni. În urmă cu aproape un deceniu, Adunarea Generală Deliberativă hotăra:
„Privitor la propunerea d-lui avocat Dem. Presbitereanu pentru
sindicalizarea avocaților în procesele penale, adunarea decide admiterea ei, și dă
mandat Consiliului Baroului spre a delega o comisiune care să redacteze Statutul,
care este în folosul Corpului Avocaților”407.
Pe 14 decembrie 1940, Decanul I.B. Georgescu își exprima în fața
colegilor săi, dorința de „a spori fondul Casei de Pensiuni locale cu sindicalizarea
și a proceselor, pentru că, susține D-sa, pensia de 7000 lei pe care ne-o dă Casa
de Pensii Centrală este o pensie de mizerie, și ea ar trebui să fie de cel puțin
15.000 lei”408.
Scopul urmărit prin înființarea Sindicatului pentru Procese, reiese dintr-o
Dare de seamă din anul 1941:
„Este incontestabil, că cea mai mare parte dintre membrii Baroului nostru
se găsesc astăzi într-o stare materială destul de precară, precaritate care se explică
nu numai prin situația economică generală anormală, dar și prin modicitatea
onorariilor în deobște încasate. Nu stă în puterea noastră să cârmuim vremurile,
să înlăturăm criza economică. Stă însă în puterea noastră să îmbunătățim
onorariile, prin solidaritate.

406
Idem, Dosarul 65/1941: Raportul consilierului delegat N. Popilian către Decanul Baroului Dolj
(nr.779 din 1 septembrie 1941).
407
Idem, Dosarul 48/1932: Procesul-verbal al ședinței din 14 februarie 1932.
408
Idem, Dosarul 12/1941: Procesul-verbal al ședinței Adunării Generale Deliberative a Baroului
Dolj din 14 decembrie 1940; Pe 23 ianuarie 1939, la solicitarea Consiliului Baroului, av.
N.Popilian întocmise un Anteproiect pentru extinderea Sindicatului Corpului de Avocați din jud.
Dolj pentru redactarea Actelor de Notariat și la onorariile pentru procese, prin fișe de control
(Idem, Dosarul 19/1939); În același an, în perioada Decanatului lui Sgoanță a mai fost elaborat
Statutul pentru sindicalizarea proceselor (Idem, Dosarul 78/1939).
179
Îmbunătățirea onorariilor a fost scopul principal, imediat, urmărit de
conducerea Baroului prin proiectul de sindicalizare a proceselor, recent adus în
discuția generală. Îmbunătățirea onorariilor este rostul unic al tarifelor întocmite.
La acest scop principal, din spirit de prevedere, s-a adăugat un al doilea
obiectiv: asigurarea bătrânețelor. Pentru înfăptuirea acestui din urmă scop, s-a
propus, prin statut, aplicarea unui procent de 8% asupra onorariilor din procese,
procent a cărui plată urma să se facă exclusiv din sporurile de venituri realizate
de avocați prin sporirea generală a onorariilor.
Este prin urmare evident că, Sindicatul pentru procese a fost proiectat în
interesul exclusiv al avocaților. Și a fost organizat în forma cea mai simplă, cea
mai adecvată scopurilor urmărite. Intenționat au fost evitate anume complicațiuni
cu apel prea pronunțat la solidaritate.
Conducerea Baroului a pus mult interes, pasiune chiar, în hotărârea de a
înfăptui Sindicatul. A crezut că e de datoria sa să sprijine cu energie o operă
destinată să amelioreze condiția materială a membrilor Corpului și implicit să
ridice prestigiul profesiunii noastre, prestigiu în bună parte determinat de buna
noastră stare. Această atitudine a conducerii Baroului, credem, nu poate să
găsească decât aprobare și sprijin unanim”409.
Modificarea statutului Sindicatului pentru Acte de Notariat se impunea
drept o necesitate. „Vechiul Statut – arăta I.B. Georgescu – neschimbat în cursul
vremii, a rămas însă mult în urma progreselor realizate. Multe din dispozițiile
sale n-au fost puse și nici nu puteau fi puse vreodată în aplicare. Obiectivele
originar urmărite au devenit altele. Structura financiară a așezământului a fost și
ea modificată. A fost deci nevoie să se întocmească un nou statut, adaptat
realităților actuale. Ceea ce s-a făcut. Prin noul statut organizarea Sindicatului
este complet simplificată. Iar prin tarife s-au introdus ușoare sporuri de onorarii,
din care o parte mică a fost afectată la plata cotizațiilor datorate de membrii
Corpului, Casei Centrale de Asigurare, pe [anul] curent și din restanțe”410.
În 1942 și 1943, tarifele onorariilor încasate prin ambele sindicate au fost
majorate semnificativ, fapt care a determinat reacția Ministerului Justiției și a
Uniunii Barourilor411.

409
Anuarul Baroului Dolj 1942, Craiova, Editura „Ramuri”, 1942: Darea de seamă de activitatea
Comisiunei Interimare a Baroului Dolj în anul 1941, p. IV.
410
Ibidem, p. V.
411
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 22/1943: Încheierea Comisiei Interimare din 18 iulie 1942; În
1943, a avut loc cea mai mare sporire a onorariilor, motivată prin creșterea cotizației speciale
către Casa Centrală de Asigurări a Avocaților: „Pentru Baroul Dolj, cuantumul total anual al
acestei cotizații a fost ridicat de la 146.400 lei la 585.600 lei. Această din urmă sumă a fost
înscrisă ca datorie de plată în bugetul pentru plăți al Baroului pe anul 1943. Spre a putea face
față acestui spor de plăți, Baroul a trebuit să creeze și să înscrie în buget un venit corespunzător.
Venitul a fost creat prin împătrirea în tarifele sindicatului a sumelor ce se rețin din onorariile
pentru acte de notariat, cu titlu de cotizații speciale pentru Casa de Asigurări. În același timp,
față de marea sarcină impusă avocaților, Baroul a trebuit să sporească corespunzător și
180
Pe 25 februarie 1943, Ministerul Justiției solicita Uniunii Barourilor să
suspende funcționarea sindicatelor de la Baroul Dolj deoarece „Justițiabili din
Dolj se plâng că Baroul Dolj a întocmit sindicate pentru tarife de onorarii, fixând
sume exagerate drept onorarii, pentru actele de notariat și procese”, și că îi
„obligă pe toți membrii baroului să facă parte din acest sindicat”412. Iar pe 11
martie 1943, Uniunea Barourilor, printr-o adresă foarte urgentă, înștiința
conducerea Baroului Dolj „că până la noi dispozițiuni, am dispus suspendarea
aplicațiunii tarifelor de onorarii pentru acte și procese, întocmite de acel barou,
în cadrul sindicatelor înființate prin votul adunărilor generale ținute la 14
Decembrie 1941 și 19 Noiembrie 1941 și intrate în vigoare la 15 august 1942 și
15 septembrie 1942. Comunicându-vă cele de mai sus, vă rugăm să binevoiți a
lua urgente măsuri de executare și a dispune să ni se înainteze toate actele și
lucrările referitoare la înființarea și punerea în aplicare a sus arătatelor sindicate
profesionale, împreună cu referatul Dv. asupra acestei chestiuni”413.
„Ni se imputa – spunea I.B. Georgescu – că membrii Baroului fac parte
din sindicate prin constrângere” și „că onorariile înscrise în tarifele sindicatelor
depășesc onorariile din tarifele minimale întocmite de Uniunea Barourilor”414.
Intervențiile sale către Ministerul de Justiție și Uniunea Barourilor, prin
care solicita revocarea suspendării sindicatelor, au rămas fără niciun rezultat. În
zadar a arătat forurilor superioare că sindicatele nu au fost create prin
constrângere, fiind „o operă datorată spiritului de solidaritate colegială și
interesului personal bine înțeles al membrilor Corpului”415.

onorariile pentru acte. În adevăr, prin ultimele tarife, onorariile pentru acte au fost sporite față
de tarifele precedente exact cu ¾ din noul cuantum al cotizației speciale” (Anuarul Baroului Dolj
1943-1944, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1944, p. 51).
412
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 22/1943: Adresa Ministerului Justiției către Uniunea Barourilor
(nr.97 din 25 februarie 1943).
413
Ibidem: Adresa Uniunii Barourilor către Decanul I.B. Georgescu (nr.319 din 11 martie 1943).
414
Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, p. 50; Încă din 1938, Camera de Comerț și Industrie din
Craiova reclamase Ministerului de Justiție că taxele percepute de Sindicatul Actelor de Notariat
„sunt atât de exagerate și îngreunează, dacă nu împiedică chiar, tranzacțiunile dintre părți”,
arătând că „este momentul să se legifereze între altele și reorganizarea acestor sindicate de
notariat, care constituie un monopol ce apasă greu pe umerii contribuabililor, și nu ne îndoim
că această măsură ar fi bine primită chiar de avocații meritoși și muncitori, care astăzi se văd
siliți a împărți rodul ostenelilor lor” (Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 36/1939: Copie după adresa
Camerei de Comerț și Industrie din Craiova din 4 noiembrie 1938).
415
Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, p. 51; Referindu-se la rezultatele obținute prin Sindicatul
pentru Procese, I.B. Georgescu arăta: „Chiar din momentul instituirii sale acest sindicat a
dobândit adeziunea spontană a tuturor membrilor Corpului. Deși cotizațiile datorate
Sindicatului de membrii săi reprezentau numai 5 % din onorariile tarifare încasate, totuși,
încasările lunare ale sindicatului se ridicau în medie la 100.000 lei, adică 1.200.000 lei anual.
Grație acestui sindicat avocații au putut realiza, în timpul funcționării, onorarii mulțumitoare
neabuzive, iar Casa de Pensiuni a Baroului Dolj a putut ridica imediat plafonul pensiilor de la
3000 lei la 4000 lei lunar” (Ibidem, pp. 49-50).
181
Pe 15 aprilie 1943, Uniunea Barourilor îi aducea la cunoștință că – potrivit
deciziei Comisiei Interimare a Barourilor luată în ședința din 10 aprilie 1943 –
„nici un organ colectiv al Corpului de Avocați, fie local, fie central, nu poate da
legalmente o deciziune prin care să se dispună sindicalizarea obligatorie, fie
pentru acte de notariat, fie pentru procese”416.
Drept răspuns, Comisia Interimară a Baroului Dolj hotăra reducerea
tarifelor onorariilor și totodată încuviința repunerea în funcțiune a ambelor
sindicate:
„1. – Onorariile pentru actele cu valoare mai mică de 100.000 lei se reduc
în conformitate cu tarifele Uniunii Barourilor din România. Cele
peste suma indicată mai sus, rămân așa cum au fost fixate prin tarifele
Sindicatului de acte ale acestui Barou.
2. - Tarifele Sindicatului pentru procese se reduc în mod uniform cu
30% raportat la actualele tarife.
3. - Tarifele pentru actele de notariat și pentru procese astfel modificate
se vor pune în executare pe ziua de 12 mai 1943. Se va încunoștiința
despre aceasta atât serviciile Casieriei și Contabilității Baroului, cât
și domnii avocați, prin afișare.
4. - Se vor cere din nou adeziuni scrise de la toți membrii avocați,
membri ai Baroului, care doresc să facă parte din ambele sindicate.
5. - Se va convoca de urgență Adunarea Generală pentru a lua cunoștință
de cele decise de Consiliu și pentru a ratifica hotărârea luată.
6. - Se va încunoștiința atât Ministerul de Justiție, cât și Uniunea
Barourilor din România că Sindicatele Baroului Dolj nu sunt
obligatorii pentru nici un membru al Baroului și că din ele nu fac
parte decât aceia care au aderat și aderă benevol, prin adeziune
semnată personal de fiecare avocat în parte”417.
Pe 11 mai 1943, printr-o adresă către Președintele Uniunii Barourilor,
Decanul I.B. Georgescu ținea să sublinieze faptul că „pe lângă Baroul Dolj nu
funcționează nici un Sindicat obligatoriu. Sindicalizarea membrilor în scopul
întocmirii actelor de notariat și pentru încasarea onorariilor la aceste acte și la
procese, s-a făcut fără nici o constrângere din partea vreunui organ al Baroului,
prin adeziuni scrise date personal de fiecare membru în parte”418.
Cu toate acestea, la 12 iunie 1943, Baroul Dolj primea din partea Uniunii
Barourilor următoarea telegramă: „Executați imediat deciziunea Uniunii
privitoare la suspendarea funcționării sindicatelor acelui Barou, pentru a evita

416
Ibidem, p.53.
417
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 35/1943: Decizia Consiliului Baroului Dolj din 8 mai 1943; În
ședința din 15 mai 1943, Adunarea Generală Deliberativă a Baroului Dolj a aprobat hotărârile
Consiliului.
418
Idem, Dosarul 22/1943: Adresa Decanului I.B. Georgescu (nr. 346 din 11 mai 1943).
182
consecințele legale” 419 . În aceeași zi, conformându-se dispozițiunilor primite,
I.B. Georgescu dispunea suspendarea funcționării sindicatelor Baroului Dolj.
Baroul Dolj a protestat energic „contra măsurii absolut nejustificate luate
contra așezămintelor noastre legale”, cerând efectuarea unui anchete care „să
stabilească netemeinicia acuzațiilor ce ni se aduc”. Ancheta s-a făcut în ziua de
15 decembrie 1943, de către vicepreședintele Uniunii, Al. Popescu-Necșești,
însă, rezultatele ei n-au fost făcute cunoscute conducerii Baroului Dolj420.
Așadar, de la mijlocul anului 1943, Baroul Dolj a fost lipsit cu desăvârșire
de principalele venituri, obținute până atunci prin sindicate. De acum înainte,
bugetul Baroului se va alimenta dintr-un procent de 10% din onorariile pentru
actele de notariat și din cotizațiile avocaților datorate Baroului, Casei de Ajutor
și Casei de Pensii a Baroului, precum și Casei Centrale de Asigurare421.
După schimbarea regimului politic din România, în septembrie 1944, un
număr de 95 de avocați au cerut conducerii Baroului să convoace Adunarea
Generală, în vederea reînființării sindicatelor. „Acest Sindicat – arătau avocații –
care a servit de exemplu și altor Barouri din Țară, a funcționat până la ultimul
regim politic, care prin capul Justiției de atunci și prin conducerea Uniunii
Avocaților, străine de interesele și aspirațiile noastre, a suprimat în mod brutal și
ilegal acest drept al nostru de a ne asocia”422.
În ședința din 30 septembrie 1944, Adunarea Generală a decis, în
unanimitate, ca sindicatele pentru Acte de Notariat și Procese să-și reia imediat
activitatea. De asemenea, Adunarea Generală „constată că sindicatele
funcționează azi ca și în trecut, pe bază legală, cu adeziunea aproape a
unanimității membrilor Corpului și că niciodată nici un avocat din acest barou nu
a fost constrâns să adere la funcționarea lor. Iar acei membri care nu voiesc să
facă parte din Sindicate, să continuie ca și până acum să verse la Casieria
Corpului toate cotizațiunile legale fixate pentru ei”423.
Pe 10 februarie 1945, avocații din Baroul Dolj s-au constituit „într-o
asociație, fără scop lucrativ, denumită Sindicatul pentru procese și acte de
notariat al avocaților din Baroul Dolj, cu calitate de persoană juridică și cu sediul
în Craiova, în Palatul Justiției, la Decanatul Baroului Dolj”.
Scopul Sindicatului era:

419
Ibidem: Telegrama Uniunii Barourilor (nr. 470 din 12 iunie 1943).
420
Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, p.53; Într-o telegramă din 17 iunie 1943, adresată
Ministerului Justiției, I.B. Georgescu afirma indignat: „Nu este admisibil, ca o măsură care
lovește foarte grav interesele unui corp întreg și ale așezămintelor sale profesionale, să se ia de
Uniunea Barourilor numai pe baza unor simple reclamațiuni răuvoitoare, necunoscute nouă,
fără a examina prealabil dacă aceste reclamațiuni sunt sau nu fondate” (Arhiva Baroului Dolj,
Dosarul 22/1943).
421
Ibidem: Adresa Decanului I.B. Georgescu către casierul Baroului Dolj (nr.462 din 1 iulie 1943).
422
Idem, Dosarul 41/1944: Cererea avocaților doljeni din 19 septembrie 1944.
423
Ibidem: Procesul-verbal al ședinței Adunării Generale din 30 septembrie 1944; la ședință n-
au fost prezenți decât 76 de avocați din cei 300 de membri ai Baroului Dolj.
183
”1) Să asigure încasarea onorariilor minimale pentru procese și acte de
notariat stabilite de Adunarea Generală a membrilor sindicatului, prin tarife.
2) Să înlăture concurența neloială dintre avocați.
3) Să asigure plata la timp a cotizațiilor ce membrii sindicatului
datorează Baroului Dolj, Casei Locale de Asigurări a Baroului Dolj și Casei
Centrale de Asigurări a Avocaților din România.
4) Să asigure membrilor sindicatului, prin sporirea permanentă a
fondului inalienabil al Casei Locale de Asigurări, pensii satisfăcătoare”424.
Cererea și actele pentru înscrierea noului Sindicat au fost introduse la
Judecătoria Ocolului Urban Craiova pe 2 martie 1945, însă, vreme de 2 ani, n-a
putut funcționa din cauza lipsei avizului Ministerului Muncii. Abia pe 26 mai
1947, Sindicatul Profesional de Acte și Procese al Baroului Dolj și-a ales Biroul
Comitetului de conducere (Președinte – Decanul E. Vergatti, Vicepreședinte –
Prodecanul Corneliu Maghețu; Secretar General – Dem. Călinescu; Casier –
Marin Dinu Marinescu), și a decis afilierea la Confederația Generală a Muncii425.
Cu toate dificultățile și problemele generate de război, Decanul I.B.
Georgescu a fost preocupat de întărirea pregătirii profesionale a avocaților,
organizând Biblioteca Baroului Dolj, care ajunsese să numere circa 10.000 de
volume.
„Putem afirma, fără exagerare – se arată într-o Dare de seamă 426 - că
biblioteca Baroului Dolj este una dintre cele mai bogate, mai bine instalate și mai
bine oganizate biblioteci de barou din țară. La aducerea acestui așezământ în
starea de azi au contribuit, în cursul vremii, cu egală râvnă și însuflețire, atât
conducătorii Baroului cât și mulți distinși magistrați de pe lângă Curtea noastră
de Apel.
Inițiatorul a fost defunctul I.M. Stătescu, care, în 1876, a pus la dispoziția
juriștilor, în Craiova, prima colecție de cărți de drept. De atunci, învingând
diferite dificultăți și lipsuri, așezământul nostru a progresat fără încetare. Zeci de
ani, atenția tuturora a fost îndreptată, îndeosebi, la colecționarea de cât mai multe
cărți, deși biblioteca nu dispunea de un local corespunzător. În acest interval,
diferiți donatori, ca Barbu Vlădoianu, contele Talevich, principele Al. Știrbei,
N.T. Pop, Aristia Aman, principele G. Sturza, Nae Guran și Dem.D. Stoenescu,
foști decani ai Baroului Dolj, Iulian Vrăbiescu și alții, au contribuit într-o foarte
largă măsură la înzestrarea bibliotecii noastre.
În 1927, Baroul a cumpărat întreaga bibliotecă juridică și literară a
defunctului avocat și profesor universitar din Iași, D. Alexandrescu, pentru care
a plătit 600.000 lei. În 1940, biblioteca Curții de Apel din Craiova a fost
încorporată și ea în biblioteca noastră.

424
Idem, Dosarul 10/1945: Actul constitutiv și Statutul Sindicatului pentru Procese și Acte de
Notariat al avocaților din Baroul Dolj.
425
Ibidem: Procesul-verbal al ședinței din 26 mai 1947.
426
Anuarul Baroului Dolj 1943-1944, pp. 43-44.
184
În 1939, Baroul Dolj poseda o foarte importantă colecție de cărți,
îngrămădite în trei depozite, în diferite localuri, neordonate și necatalogate. Este
evident, că o asemenea colecție, ce nu se putea consulta, era pentru magistrați și
avocați, ca și neexistentă. Sarcina de a pune rânduială în materialul bogat, adunat
cu osârdie zeci de ani, a revenit actualei conduceri a Baroului, sarcină de care ne-
am achitat – o spunem cu mândrie – în mod satisfăcător.
Prima noastră grijă a fost să găsim un local demn, nu numai pentru
bibliotecă, dar și pentru Barou. După intervențiile făcute, am obținut, mulțumită
D-lui E. Marțian, fost Prim-Președinte al Curții de Apel din Craiova, încăperile
necesare, în aripa nouă a Palatului de Justiție din Craiova. Trei săli, din aceste
încăperi, au fost acordate bibliotecii. Sala cea mai vastă, sala A, a fost atribuită
bibliotecii juridice. S-au montat în această sală 24 de dulapuri noi. În sala a doua,
sala B, s-au montat 10 dulapuri, special amenajate pentru Cazierul alfabetic de
sumare, pe fișe, de legislație, jurisprudență și doctrină. În sala a treia, sala C, în
care s-au instalat alte 10 dulapuri, a fost rezervată bibliotecii științifice și literare.
S-au orânduit cărțile dobândite. S-au întocmit și tipărit cataloage. S-a complectat
mobilierul.
După ce totul a fost pus la punct cu cea mai mare grijă, la 21 Decembrie
1940, biblioteca nouă a fost inaugurată în mod solemn. O placă comemorativă,
de marmură, așezată în sala A, are cuprinderea următoare:

DUPĂ DECENII DE STRĂDANII


S-A ÎNFĂPTUIT
ACEST AȘEZĂMÂNT
ÎN ANUL 1940
PENTRU SPORIREA CULTUREI GENERALE
PENTRU ÎNĂLȚAREA MORALĂ
PENTRU LUMINAREA PROFESIONALĂ
A CELOR CHEMAȚI
SĂ AȘEZE PACE ȘI DREPTATE ÎNTRE OAMENI
ÎN ACEST COLȚ DE ȚARĂ
LA CONDUCEREA BAROULUI FIIND
DECAN: I.B.GEORGESCU
MEMBRII: H.CIOCÎLTEU, M.CIZMĂRESCU,
N.D.FORTUNESCU, AL.B.ILIESCU, N.IOVIPALE,
D.PAȘALEGA,I.F.POPESCU, N.POPILIAN,
C.POTĂRCĂ, H.TÎLPIANU, AL.URZICEANU.”
427
Regulamentul Bibliotecii Baroului Dolj , aprobat de Comisia

427
Publicat în Anuarul Baroului Dolj 1941; Sub Decanatul lui Vergatti s-a alcătuit un nou
Regulament, intitulat Regulamentul pentru funcționarea Bibliotecii Baroului Dolj – care a intrat
în vigoare pe 15 octombrie 1947 (Istoria Baroului Dolj în documente 1911-1957, pp. 316-318).
185
Interimară a Baroului pe 7 noiembrie 1940, stabilea programul, normele de
folosire a bibliotecii, împrumutul de cărți, administrația, controlul, atribuțiile
personalului, etc.
În vara anului 1945, Palatul de Justiție a fost ocupat de Comandamentul
Sovietic, Baroul Dolj fiind nevoit să se mute, împreună cu instanțele judecătorești
în localul Liceului de Fete „Regina Elisabeta” din str. Libertății, nr. 27. Într-una
din sălile Bibliotecii (Sala C) și-a instalat biroul colonelul sovietic Maicer care a
cerut să-i fie lăsate cărțile aflate aici. Însă „i s-a obiectat de dl. Gheorghiu
[secretarul Baroului] că ne pare rău și dl. Colonel să nu se supere dar cărțile nu i
le putem lăsa, deoarece fiind cărți rare, dacă cumva s-ar pierde vreuna, ea nu s-
ar mai putea înlocui”428.
În celelalte încăperi ale Bibliotecii, deși au fost închise, sovieticii au
pătruns distrugând cărți și reviste, și însușindu-și o serie de bunuri ale Baroului.
Pe 31 decembrie 1947, după evacuarea de către sovietici a Palatului de
Justiție, Mihail Puțureanu, custodele Bibliotecii a raportat Decanului, pagubele
și distrugerile constatate în Biblioteca Baroului Dolj: „am găsit mai toate cărțile
schimbate de la locul lor, unele din ele fiind trecute chiar în alte dulapuri. Cu
această ocazie au fost rupte foi din cărți și coperte de la diferite cărți și reviste,
am constatat lipsuri...”. În privința mobilierului, dispăruseră scaune, draperii,
cuiere, abajururi, etc. 429
În 1948, Biblioteca Baroului a fost supusă cenzurii, M. Puțureanu fiind
însărcinat, din ordinul Președintelui Colegiului Avocaților Dolj, cu trierea cărților
și revistelor „pentru a fi scoase din ea publicațiile interzise”.
„S-a găsit în întreaga bibliotecă – raporta Puțureanu – un număr total de
328 publicațiuni interzise repartizate astfel: 250 de exemplare legate și broșate,
de diferiți autori români și străini, 62 de exemplare legate și broșate fără autori și
15 exemplare de reviste legate și broșate”430.

428
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 51/1944: Raportul lui Mihail Puțureanu, bibliotecarul Baroului
Dolj (nr.840 din 30 iulie 1945).
429
Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957), pp. 319-321.
430
Ibidem, p.330.
186
XIII. EPURAREA BAROULUI DOLJ (1945-1948)
Între anii 1945-1948, Baroul Dolj a suferit transformări dramatice, fără
precedent în istoria sa, marea majoritate a avocaților fiind epurați, aruncați pe
drumuri și lăsați să moară de foame, ori închiși în lagărele și închisorile noii
puteri comuniste. Mai exact, din cei 296 de membri431 (avocați definitivi, avocați
stagiari și apărători), vor mai rămâne înscriși în anul 1948, doar 99 de avocați
care, la rândul lor, vor fi triați, din nou, în anii următori.
Epurarea avocaturii din România s-a desfășurat în două etape,
corespunzătoare celor două legi: Decretul-Lege pentru purificarea Corpului
Avocaților (nr.643/1944) și Legea pentru desființarea Barourilor și înființarea
Colegiilor de Avocați din România(nr.3/1948).
În prima etapă(1944-1947), epurarea s-a caracterizat prin moderație,
cerută chiar de inițiatorii legii. Astfel, avocatul C.Vicol, prodecanul Baroului
Ilfov, unul dintre autorii proiectului decretului lege de epurare a avocaților, se
pronunța că „nici un avocat nu va fi sancționat decât pentru faptele sale iar nu
pentru părerile sau ideile sale, epurația nefiind o răzbunare, ci o măsură de
profilaxie socială și profesională”432.
În această perioadă, Comisiile Interimare ale Barourilor, deși au
continuat să fie numite de către Ministerul Justiției, au avut libertatea să aplice,
după cum au crezut de cuviință, măsurile de epurare.
În a doua etapă, care a debutat la începutul anului 1948, regimul comunist
instalat la conducerea țării, a procedat la o epurare masivă, respingând cererile de
înscriere în Colegiile de Avocați, a mii și mii de avocați. Prin aceasta s-a urmărit
obediența totală a Colegiilor, prin încadrarea în rândurile lor, numai a
susținătorilor puterii comuniste.
Decretul-Lege pentru purificarea Corpului Avocaților 433 prevedea
trimiterea în fața Comisiei de Apel, pentru a fi judecați, a avocaților care după 1
ianuarie 1935:
„ a) S-au pus prin acțiuni proprii, sub orice formă, în slujba hitlerismului
și a fascismului, slujind astfel interese străine de acele ale națiunii române;
b) Au militat sub orice formă în vreo organizațiune politică sau
paramilitară: legionară, fascistă sau hitleristă, sau au pregătit calea instaurării
dictaturilor de tip fascist în România;

431
Baroul Dolj, Tabloul avocaților definitivi, stagiari și apărători pe anul 1947, Craiova, Tipografia
„Grafica Modernă”, 1947.
432
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 111/1945-1947: Decizia Comisiei de Epurare a Baroului
Dolj(nr.28 din 26 septembrie 1945).
433
Publicat în Monitorul Oficial( Partea I),nr.294 din 19 decembrie 1944.
187
c) Au militat propagând idei contra principiilor democratice, ori
influențați de asemenea concepții, au săvârșit presiuni, acte de teroare, schingiuiri
și omoruri;
d) Au ordonat sau săvârșit vreo crimă de război;
e) Au promovat în viața publică țeluri fasciste, hitleriste sau rasiste;
f) Au abuzat de dispozițiunile cu caracter legionar sau rasial, spre a trage
foloase pentru ei sau pentru alții;
g) Au introdus, inspirat, susținut sau propagat în barouri spiritul
hitlerist, fascist sau legionar;
h) Din motive de ordin politic sau rasial, au introdus și practicat în
barouri, față de colegii lor violențe, abuzuri, prigoană, ori au hotărât excluderi
ilegale din Corp;
i) Au fost judecați și înlăturați din vreun alt Corp profesional, pe baza
legilor de epurație” (art.II).
Comisia de Apel, formată din 5 consilieri ai Baroului, putea hotărî- pe
baza procesului-verbal întocmit de consilierul sau avocatul raportor „care
constată faptele ce se impută avocatului”- excluderea din Barou sau interdicția
temporară de a profesa timp de 2-5 ani (art. XIII). Cei excluși definitiv din Barou
pierdeau dreptul la pensie (art. X). În cursul cercetărilor și a judecății, Comisia
de Apel putea suspenda provizoriu din exercițiul profesiei, pe avocatul învinuit
(art. XVIII). La rândul ei, Comisia Permanentă a Uniunii Barourilor putea solicita
Barourilor trimiterea în judecată a oricărui avocat din baroul respectiv (art.XVI).
Recursul contra deciziei Comisiei de Apel se făcea în termen de 10 zile, iar
Comisia Permanentă de recurs a Uniunii Barourilor îl judeca de urgență (art. VIII
și IX).
Deoarece măsurile de epurare nu puteau fi luate decât de„ Comisiunile
Interimare sau Consiliile Barourilor, care au intrat sau vor intra în funcțiune după
23 august 1944” (art.I), la Baroul Dolj epurarea a început în ianuarie 1945, odată
cu numirea unei noi Comisii Interimare.
Prin Decizia Ministerului Justiției434( nr.1101 din 8 ianuarie 1945) a fost
numită Comisia Interimară a Baroului Dolj: I.B. Georgescu -Decan; Horia
Tălpeanu, Al. Urziceanu, Ioan F .Popescu, Nicolae Iovipale, I.Gârboviceanu, C.
Dianu, Xenofonte Vlăsceanu, Dinu Nicolăescu, Mihail Policrat, Marcel
Eschenasy, Nicolae Popilian și Gh.Socoteanu.
Pe 27 ianuarie 1945, la prima ședință a Comisiei Interimare435, s-a format
Comisia de Epurație compusă din I.B. Georgescu - președinte; Al. Urziceanu,
X. Vlăsceanu, C. Dianu și I. Gârboviceanu-membri; raportorii fiind desemnați
dintre consilierii care nu făceau parte din Comisia de epurație: N.

434
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 2/1945: Adresa Primului Președinte al Curții de Apel din Craiova
către Decanul Baroului Dolj(nr.95 din 11 ianuarie 1945).
435
Ibidem: Procesul-verbal nr.1 al ședinței Comisiei Interimare a Baroului Dolj; Din 2 februarie
1945, în Comisia de Epurație a fost numit și av.N.Popilian.
188
Popilian,M.Eschenasy,M.Policrat,Constantin(Dinu)Nicolăescu, I.F. Popescu, N.
Iovipale și Gh. Socoteanu.
Tot acum, Comisia Interimară a dispus trimiterea în fața Comisiei de
Epurație a unui prim lot de avocați: Bădici Athanasie, Bodescu Aurel, Boțoiu Ștefan,
Cârstea Gh, Cetate Petre, Cioică A. Petre, Constantinescu Iancu, Constantinescu
Venus, Florian Radu Ilie, Frumușeanu N., Georgescu Cristu, Gusside Gh., Mitrică
Ion, Nicolăescu Gh., Popescu Adam Gogu, Predescu Ion, Petculescu Ilarie,
Segărceanu C., Sgoanță C., Tudor Gh., Vâlcu Vlad și Zdrahal Jean.
Prima ședință de lucru a Comisiei de Epurație a fost stabilită pentru data
de 30 ianuarie 1945.
Pe parcursul anului 1945, Comisia de Epurație a judecat 31 de avocați,
grupați în câteva loturi436. Celor menționați mai sus, li s-au adăugat avocații:
N.Perișoreanu, Constantin Suceveanu, Mircea Lepădătescu, Gh.Stavrache, Ilie
Floriță, Dimitrie Luca, D.Brașoveanu, Emil Răuț, Dem. Constantinescu437 .
Unii avocați erau învinuiți de apartenență la Mișcarea Legionară
(Athanasie Bădici, Vlad Vâlcu, C.Sgoanță, Ion Predescu, Ilarie Petculescu, Jean
Zdrahal, Constantin Segărceanu, Cristu Georgescu, Petre Cioică, Tudor
Gheorghe) – fapt recunoscut de aceștia. De altfel, avocații legionari formau în
Baroul Dolj un grup destul de numeros. Potrivit unui martor, în perioada Statului
Național Legionar, la Craiova„ Baroul Dolj nu mai avea voie să se întrunească
fără autorizarea Legiunii, și bătrânii avocați trăiau sub amenințarea tinerilor
avocați legionari”438 . Majoritatea au militat activ, iar câțiva au fost numiți în
funcții în timpul guvernării legionare : Vlad Vâlcu- Chestor al Poliției Craiova;
Ion Predescu- ajutor de primar al Craiovei; Gh. Ungureanu-comisar la Chestura
Poliției Craiova; Constantin Segărceanu- Primar al orașului Calafat.
După 23 ianuarie 1941, au fost închiși ori trimiși pe front. Acum însă,
chemați în fața Comisiei de Epurație, afirmau că suferiseră destul pentru ideile
lor. Ilarie Petculescu, organizatorul Ajutorului Legionar din Calafat, recunoștea
că a militat în Mișcarea Legionară, dar considera „că păcatul pe care l-a comis

436
Idem, Dosarul 112/1945: Tabloul de avocați trimiși la Comisia de Epurare a Baroului Dolj.
437
În ședința din 2 februarie 1945, Comisia Interimară a hotărât să solicite Siguranței și Legiunii
de Jandarmi referințe despre toți avocații stagiari, și despre o serie de avocați definitivi din
Baroul Dolj: C. Buțescu, Gr. Butoi, Gh. Calețeanu, Smaranda Chetoianu, Emil Diaconescu, Șt.
Diaconescu, Eugen Dianu, Alex. Dimitriu, Marin Șt. Dinu, Gh. C. Florescu, George F. Florescu, Gh.
D. Florescu, Emilia Floriță, Ilie Floriță, Mircea Gagiu Rovine, Vasile P. Georgescu, Const. M.
Gheorghe, Const. D. Giuglea, Petre Iamandia, Const. St. Julea, Ion. C. Lozan, Dumitru C.Lungu,
Const. Morărescu, Atanasie Iliescu, Florea Iordache, Augustin Ivanovici, Șt. Petrovici, Șt. N.
Nicolaescu, Virgiliu Parseghian, Mihail Paulian, Vasile M. Petrescu, Ion C.Popilian,Dumitru M.
Popescu, M .Popovici, Marin Pretorian, Alex. S. Roșca, Constantin Scârlete, Ioana Stancu, Marin
P. Stăncescu, Gh.F. Stănescu, Const. N. Stănoiu, Gheorghe N. Stavrache, Aurel V. Ștefănescu,
Elena Șt. Ștefănescu, Ștefan Gh. Ștefănescu, Ștefan M. Ștefănescu, Const. H. Teodorescu, E.
Teodorescu, Iancu Văcărescu și Paula Pompilia Voicescu( Ibidem: Procesul verbal nr.2).
438
Pe marginea prăpastiei 21-23 ianuarie 1941, București, Editura SCRIPTA, 2014, p.369.
189
prin această militare în aceste organizațiuni, l-a înlăturat prin pedeapsa pe care a
suferit-o și prin suferințele fizice și morale la care a fost expus ani de-a rândul în
lagărul de la Vaslui, în lagărul din Tg.-Jiu și acum în urmă în lagărul de la
Caracal”439.
Cei trimiși pe frontul din Vest, se distinseseră în lupte, întorcându-se
decorați (Petre Cioică, Tudor Gheorghe, Constantin Segărceanu ș.a.). De
exemplu, av .Tudor Gheorghe„ a luat parte în campania din Ungaria și
Cehoslovacia ca comandant de companie în Reg.26 Infanterie Rovine, luptând
împotriva hitlerismului de la 5 Noiembrie 1944 până la demobilizarea sa din 20
august 1945, unde pentru faptele sale de vitejie, prin expunerea vieții, a fost
decorat cu Ordinul Steaua României cu Spade și Panglică de Virtute Militară
prin ordinul de zi Nr.183/1945 și cu Coroana României în gradul de Ofițer cu
Spade și Panglică de Virtute Militară cu ordinul de zi Nr.187/1945”440.
Alți avocați au fost învinuiți de antisemitism, de anticomunism, de
colaborare cu regimurile dictatoriale. Avocatul N.Frumușeanu era acuzat că „a
profesat idei antisemite, având preferințe vădite pentru regimul dictatorial”441.
Fost membru al Partidului Național-Creștin(Goga-Cuza), în timpul regimului lui
Antonescu dispusese de averile luate evreilor, în calitatea sa de Administrator
General al Centrului de Românizare Dolj. În aceeași situație se afla av. Mircea
Lepădătescu442, cel care va face o frumoasă carieră în Securitatea Statului și în
439
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 112/1945 : Raportul consilierului I.F.Popescu.
440
Idem, Dosar 111/1945-1947: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(nr.24 din 18
septembrie 1945).
441
Ibidem: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(nr.4 din 20 aprilie 1945).
442
Ibidem: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(nr.6 din 20 aprilie 1945); Mircea
Lepădătescu a fost numit colonel de securitate și director în Direcția V, Cercetări Penale, din
august 1948( Doina Jela, Lexiconul Negru, Unelte ale represiunii comuniste, București, Editura
Humanitas, 2001, pp.161-162); Un craiovean anchetat de Lepădătescu în 1947, își amintea: „Mi-
am dat seama că trebuia să fie Mircea Lepădătescu, avocat care studiase dreptul la Paris, după
1930. La data aceia era membru al partidului liberal. În urma unui conflict cu fiul lui C.Angelescu,
conflict ce degenerase într-un duel aplanat în ultimul moment, Mircea Lepădătescu și-a dat
seama că nu mai are nici un viitor în acest partid, atunci a trecut la național țărăniști, continuând
în același timp frecventarea cercurilor socialiste de stânga cu motivarea: E bine să cunoști și
problemele marxiste deoarece pot prinde bine vreodată. După venirea în țară s-a înscris pe lista
apărătorilor Anei Pauker acuzată ca spioană sovietică. Când această trădătoare a venit în
furgoanele rusești după 1945, el i-a devenit slugă, servind-o în calitate de consilier. În această
funcție, Mircea Lepădătescu dirijează înscenarea judiciară împotriva partidului național
țărănesc. El era cel care indica articolele în care să încadreze capetele de acuzare scornite de
Nicolschi și da în același timp dispoziții anchetatorilor ce anume să urmărească în stoarcerea
declarațiilor pentru justificarea condamnărilor. Mi-am reamintit că tatăl lui, colonelul
Lepădătescu era vecin cu părinții mei la Craiova și-n curtea lui fusesem de mai multe ori, dar
niciodată nu discutasem[...]. În schimb, Mircea Lepădătescu a rămas aceeași lichea și profitor.
S-a ocupat de înscenarea tuturor proceselor Țărăniste. N-a făcut la nimeni nici un bine. Se ferea
și de foștii colegi. Conștiința nu-l lăsa să meargă la întâlnirile anuale ale acestora, ci doar trimitea
câte o scrisoare prin care se scuza. Datorită serviciilor aduse, comuniștii l-au făcut profesor
190
învățământul universitar, fiind numit Decan al Facultății de Drept. Fost membru
fruntaș al Frontului Românesc-filiala Dolj, fusese numit consilier la Ministerul
Muncii Oficiul Central de Românizare, între anii 1941-1943. Ajuns la Comisia
de Epurație, a scăpat de suspendarea din exercițiul profesiei până la judecare,
datorită sprijinului consilierului C.Dianu, iar în final, a fost achitat.
Avocatului Iancu Constantinescu, fost consilier al Baroului Dolj în
perioada interbelică, i se imputa faptul că ar fi tergiversat înscrierea în Baroul
Dolj a defunctului avocat Aurel Vlăsceanu, pe motivul că acesta era comunist. În
apărarea lui, Elena Farago afirma că „învinuitul a avut sentimente umanitare și
în trecut chiar convingeri de extremă stângă”, iar avocații Sandulian și M.A.
Vasilescu au arătat că Iancu Constantinescu„a și fost prigonit pentru ideile sale
de francmason de defunctul coleg Mil Demetrescu și de asemeni pentru că
învinuitul a acordat prietenia sa colegilor evrei”443.
Avocatul Ștefan Boțoiu, fost director al Teatrului Național din Craiova,
era acuzat pentru scrierile sale (articolul„ Momentul istoric al destinului
românesc” și poezia „Ne-a dat poruncă Mareșalul”) și pentru discursul rostit cu
ocazia vizitei lui Antonescu la Craiova cu ocazia festivităților „Săptămânii
Olteniei”. Din depozițiile martorilor, Comisia de Epurație a constatat însă „că
învinuitul n-a militat în organizațiuni fasciste sau huliganice și n-a propagat ura
de rasă, ci din contră că în viață s-a comportat ca un adevărat democrat, suferind
de pe urma credințelor sale francmasonice în timpul legionarilor”444.

Avocatul Ștefan Boțoiu – epurat și mort în temnițele comuniste

universitar și apoi decan al Facultății de Drept. și tot ei au fost cei care l-au dat afară de la
decanat ca necorespunzător și imoral (homosexual) ” (Cicerone Ionițoiu, Morminte fără cruce,
Munchen, JON DUMITRU-VERLAG, 1982,pp.234-237).
443
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 111/1945-1947: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(
nr.15 din 6 iulie 1945).
444
Ibidem: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(nr.10 din 4 mai 1945).
191
Tot pentru exprimarea sentimentelor naționale, a fost trimis în judecata
Comisiei și avocatul Emil Răuț „cunoscut în Barou ca un profesionist de
frumoasă cultură juridică și de ireproșabilă ținută morală, străin complect de orice
manifestări politice anti-democratice”.
Răuț încheiase un articol de doctrină, privitor la judecătorul unic (publicat
în Revista juridică „Justiția Olteniei” din 1 aprilie-1 iulie 1942), cu fraza:
„teritoriile răsăritene eliberate cu atâta greutate și cu atât de generoasă jertfă de
sub urgia roșie”.
În condițiile anului 1945, cu Armata Roșie împânzind Craiova, nu-i mai
rămânea lui Răuț decât să declare„ că dacă a putut scrie frazele ce i se impută a
făcut-o din cauză că era complet neinformat asupra stărilor din Rusia sovietică,
iar propaganda și informațiunile eronate răspândite timp de ani înfățișau într-o
lumină, alta decât cea adevărată, cele ce se petreceau dincolo de hotarul
răsăritean”445.
În vara anului 1945, Comisia de Epurație a fost nevoită să-și întrerupă
lucrările pentru o vreme, din cauza ocupării Palatului de Justiție de către Armata
Roșie. Baroul Dolj și instanțele judecătorești au fost evacuate, mutându-se în
localul Liceului „Regina Elisabeta”. Arhiva Baroului Dolj a rămas în Palatul de
Justiție, fapt care a îngreunat activitatea Comisiei de Epurație. La solicitarea
Președintelui Comisiei Interimare a Uniunii Barourilor de „a ne înainta dosarele
privitoare la epurarea d-lor avocați Boțoiu Ștefan, I.Mitrică și Emil Răuț, fiindu-
ne necesare”, Decanul I.B.Georgescu răspundea„că se vor trimite când armata
rusă va evacua Palatul de Justiție unde este întreaga noastră arhivă și unde noi nu
avem acces”446.
Chiar și așa, până la sfârșitul anului 1945, Comisia judecase 31 de avocați
din Baroul Dolj dintre care: 11 avocați fuseseră suspendați până la judecare447,
23 de avocați fuseseră achitați, 6 avocați condamnați iar 2 încetaseră din
viață 448 .Avocații condamnați au fost pedepsiți prin interdicția temporară de a
profesa, pe termene cuprinse între 1 lună și 1 an. Astfel, Constantin Sgoanță, Luca
Dumitru, A. Bădici, Jean Zdrahal- au primit 1 lună suspendare, Bodescu Aurel-
6 luni suspendare iar Cristu Georgescu -1 an suspendare449.În unele cazuri (A.
Bodescu, I. Petculescu, C. Sgoanță, I. Predescu ș.a.), Președintele Uniunii
Barourilor a intentat recurs contra deciziilor luate de Comisia de Epurare a
Baroului Dolj.
În fața Comisiei de Epurare a Baroului Dolj au fost trimiși și avocați din
445
Ibidem: Decizia Comisiei de Epurare de la Baroul Dolj(nr.13 din 25 mai 1945).
446
Idem, Dosarul 112/1945: Adresa Uniunii Barourilor(nr.3409 din 17 noiembrie 1945).
447
Au fost suspendați avocații: A.Bădici, Șt.Boțoiu,Petre Cetate,Petre Cioică, Iancu
Constantinescu, N.Frumușeanu, Cristu Georgescu, Ion Predescu, Ilarie Petculescu, C.Segărceanu
și Jean Zdrahal.
448
Muriseră avocații Vlad Vâlcu și Florian Radu Ilie.
449
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 112/1945: Tablou de avocați din Baroul Dolj, trimiși la Comisia
de Epurare a Baroului Dolj și judecați după cum urmează.
192
Barourile Gorj, Romanați și Vâlcea 450 . La Baroul Gorj, din cei 8 avocați
epurabili, 5 au fost achitați și 3 condamnați la 1 lună suspendare; la Baroul
Romanați, toți cei 3 avocați au fost achitați, iar la Baroul Vâlcea 1 avocat a fost
condamnat la 1 lună suspendare.
Pe 15 martie 1946, Ministerul Justiției a numit o nouă Comisie Interimară
a Baroului Dolj: Eleodor E.Vergatti- Decan; Ioan F. Popescu, Matei Gecăleanu,
Dumitru Pașalega, Nicolae Frumușeanu, Corneliu Maghețu, Al. Ciocănescu,
Dinu Marinescu, Constantin Chifu, Nicolae(Neculcea)Popescu, Marcel
Eschenasy și Avram Eschenasy- membri451.
Pe 23 martie 1946, s-a constituit Comisia de Epurație, sub președenția
Decanului Vergatti, asistat de consilierii Dinu Marinescu, N. Popescu, Al.
Ciocănescu și Marcel Eschenasy, supleanții fiind Cornel Maghețu și Constantin
Chifu 452 .Activitatea Comisiei a fost destul de redusă, mărginindu-se la
rejudecarea câtorva cazuri ale avocaților care făcuseră recurs la Uniunea
Barourilor.
Marea Epurare a început în anul 1948, odată cu apariția Decretului-Lege
nr.3/1948, publicat în Monitorul Oficial din 19 ianuarie 1948. Potrivit legii,
Barourile și Uniunea Barourilor erau desființate, în locul lor înființându-se
Colegiile de Avocați pe județe cu sediul în capitala județului și Uniunea
Colegiilor de avocați din România - persoane juridice de drept public. Comisiile
Interimare continuau să fie numite de către Ministerul Justiției, numărul
membrilor acestora fiind redus(la Dolj, 1 președinte și 6 membri), însă Ministerul
putea mări numărul membrilor după necesități.
Până la 31 ianuarie, toți avocații și apărătorii trebuiau să depună personal
cereri de înscriere în colegiile respective(art.6).Însă nu vor fi înscriși în Colegiu
decât avocații și apărătorii care potrivit art.7: „
a) Au exercitat în mod efectiv profesiunea de avocat sau de apărător;
b) Au avut această profesiune ca principală sursă de existență;
c) Au exercitat-o în mod demn;
d) N-au manifestat atitudini anti-democratice în viața lor publică sau
profesională”.

450
Din Baroul Gorj, avocații: Hoțiu Alex., Chiriac Cazacu, Barbu Diaconescu, Mircea Brăncuș,
Const.Lafcovici, Gr.Manta, Const. Puiu și Tomovici Emil; din Baroul Romanați: Ion Mihai, Aurel
Ricman și Ion Ricman; din Baroul Vâlcea: Ion Dimitriu( Ibidem: Tabloul de avocații din Barourile
Dolj, Gorj, Romanați și Vâlcea trimiși la Comisia de Epurare a Baroului Dolj și judecați după cum
urmează).
451
Idem, Dosarul 43/1946: Tablou de domnii avocați din Baroul Dolj, care au depus jurământul
în ziua de 21 martie 1946 conform Ordinului Ministerului de Justiție Nr.27542 din 15 Martie
1946; Comisia Interimară a fost numită pe considerente politice, fiind alcătuită din
reprezentanții tuturor partidelor politice aflate la guvernare sau aliate cu partidul
comunist(Ibidem: Adresa Decanului Vergatti din 29 noiembrie 1946 către Ministrul Justiției
Lucrețiu Pătrășcanu).
452
Ibidem: Procesul-verbal nr.1 al ședinței Comisiei Interimare a Baroului Dolj.
193
Președinții Comisiilor Interimare vor delega pentru fiecare cerere de
înscriere câte un raportor dintre membrii Comisiilor sau dintre ceilalți membri ai
Colegiilor respective, care vor referi asupra îndeplinirii condițiilor de înscriere
(art.8).
Dintre membrii Comisiilor Interimare se vor forma Comisii speciale
compuse din 3 membrii care vor judeca cererile fără citarea părților. Hotărârile
acestor Comisii se dau cu majoritate de voturi(art.9).
Avocații și apărătorii care nu vor face în termen legal cerere de înscriere în
Colegiu, precum și acei ale căror cereri vor fi definitiv respinse, nu vor mai putea
exercita profesiunea de avocat sau apărător(art.12).Deciziile Comisiilor
Interimare erau executorii, în contra lor putându-se face recurs, în termen de 5
zile, la Uniunea Colegiilor avocaților (art 10).
Pe baza Legii pentru desființarea Barourilor și înființarea Colegiilor de
Avocați, sub pretextul neîndeplinirii condițiilor de înscriere prevăzute de art.7, a
avut loc, de fapt, cea mai amplă acțiune de epurare a avocaturii din România.
Sunt anii luptei de clasă, când regimul comunist, pentru a-și consolida puterea,
lovește fără milă în toate categoriile sociale.
Comisiile Interimare ale Colegiilor și Comisiile speciale vor executa
dispozițiile partidului comunist, procedura înscrierilor nefiind decât o mascaradă.
Sarcina epurării avocaților doljeni a fost încredințată Comisiei Interimare a
Colegiului Avocaților din Dolj, numită prin decizia ministerială din 28 ianuarie
1948: Corneliu Maghențu-președinte; Popescu Nicolae Nicolcea, Gheorghe
Popescu, Nicolae Popilian, Liberman Lupu, Xenofonte I. Vlăsceanu și Marcel
Eschenasy-membrii.
În ședința din 31 ianuarie 1948, s-a format Comisia Specială pentru
judecarea cererilor de înscriere, compusă din: C. Maghețu-Președinte, și
consilierii N.Popescu Neculcea și Marcel Eschenasy-membri453.
Reîntoarsă în Palatul Justiției, Comisia Interimară a primit cererile de
înscriere ale avocaților, însă n-a putut lua nici o decizie deoarece, în curând s-a
dezorganizat. X.Vlăsceanu a refuzat să facă parte din Comisia Interimară
condusă de C.Maghețu, pe care l-a acuzat că nu are autoritatea morală de a
prezida Colegiul. N.Popescu Nicolcea454, vicepreședintele Comisiei Interimare,

453
Idem, Dosarul 11/1948: Procesul-verbal nr.1 al ședinței Comisiei Interimare a Colegiului Dolj;
Comisia Interimară a Colegiului Avocaților din Dolj a depus următorul jurământ: „Jur de a fi
credincios poporului și de a apăra Republica Populară Română, împotriva dușmanilor din afară
și dinăuntru. Jur a respecta legile Republicei Populare Române și de a păstra secretul în serviciu”(
Ibidem: Procesul-verbal nr.147 din 31 ianuarie 1948); Comisia de Epurație a continuat să
funcționeze, fiind alcătuită din: C.Maghețu-Președinte; N.Popilian, M.Eschenasy, Gh.Popescu și
Șt. Crăciunoiu (Idem,Dosarul 9/1948: Procesul-verbal nr.4 din 11 martie 1948); Iar din 15 iunie
1948, Comisia de Epurație a fost compusă din: Popescu Neculcea- Președinte, iar ca membrii
întreaga Comisie Interimară a Colegiului Avocaților Dolj(Ibidem: Procesul-verbal nr.1 din 22 iunie
1948).
454
În documente numele său apare sub diverse forme: Nicolcea, Neculcea,Neculce, Niculcea.
194
s-a îmbolnăvit grav, stând luni de zile prin sanatorii. În aprilie 1948, însuși
Președintele Colegiului, C.Maghețu455, și consilierul Gheorghe Popescu au fost
numiți în magistratură. În aceste condiții, avocatul N.Popilian, fiind cel mai în
vârstă dintre consilieri, a devenit Președintele girant al Comisiei Interimare sau
înlocuitor al Președintelui.

Avocatul Corneliu Maghețu, Președintele Colegiului Avocaților Dolj ( 28


ianuarie – 15 iunie 1948)

Situația aceasta a luat sfârșit pe 15 iunie 1948, când Ministerul de Justiție


a numit o nouă Comisie Interimară la Colegiul Avocaților din județul Dolj:
N.Popescu Neculcea-Președinte; Valentin Gabrielescu, Marcel Eschenasy, Iancu
Zimel, Gheorghe Socoteanu și Victor Popescu-membri 456 . Președintele N.
Popescu Neculcea fiind bolnav, a depus jurământul abia pe 31 august 1948457.

455
Se va întoarce în Colegiul Avocaților Dolj în anul 1949.
456
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 63/1948: Decizia Ministerului Justiției(nr.57029 din 15 iunie
1948).
457
Idem, Dosarul 11/1948: Procesul-verbal nr.8109 din 31 august 1948.
195
Președintele Colegiului se număra printre membri de bază ai partidului
comunist din județul Dolj, activând încă din ilegalitate. Mihail Puțureanu,
secretarul Baroului Dolj, își amintește despre acesta următoarele: „Tov.av.
Popescu N.Niculcea, unul din membrii Colegiului de mai sus, a fost înscris în
fostul Barou Dolj, ca avocat, în 1938, ca licențiat în drept din Iași. D-sa activase
la formarea grupelor de partizani în sudul județului Dolj, în legătură cu P.C.R.,
iar după 1944, a făcut parte din Partidul Comunist Român. În 1945-1946 a fost
ajutor de primar al orașului Craiova. În 1948 ianuarie 19, Ministerul de Justiție,
l-a numit în Comisia Interimară a Colegiului de Avocați jud. Dolj, ca membru
sub prezidenția tov. av. Cornel Maghețu. În 1948 iunie 15, a fost numit de
Ministerul Justiției ca președinte al Colegiului de avocați Dolj, activând în
această calitate până în 1950. Mai târziu, tov. Popescu Niculcea fiind numit
profesor la Catedra de Științe sociale-marxism la Institutul de mașini și aparate
electrice din Craiova, n-a mai făcut parte din Colegiul avocaților din cauză de
incompatibilitate între profesiunea de avocat și aceia de profesor. Actualmente d-
sa este Rectorul Institutului Pedagogic din Craiova”458.
Internat într-un sanatoriu din Brașov, Președintele Popescu Neculcea n-a
putut participa la ședința de constituire a Comisiei Interimare în care s-au
repartizat sarcinile. Pe 22 iunie 1948, Consiliul Colegiului în unanimitate„
exprimă regretul de a nu-l fi avut alături la această primă ședință de constituire,
îi urează grabnică însănătoșire și exprimă via dorință de a-l avea cât mai repede
posibil în mijlocul lor pentru o colaborare rodnică în întărirea democrației în
sânul Colegiului nostru și a ducerii la îndeplinire a noilor deziderate în noua
Republică Populară Română”459.
Comisia specială pentru judecarea cererilor de înscriere a fost compusă
din: Președinte- Niculcea Popescu sau în lipsă, Valentin Gabrielescu; și membri
- Marcel Eskenasy și Victor Popescu.Ca raportori-în conformitate cu art.8 din
legea nr.3/1948-au fost numiți Gheorghe Socoteanu și Zimel Iancu.În această
formație, Comisia specială sau Comisia de triere, cum mai era numită, a început
judecarea cererilor de înscriere, lucrările fiind deja în întârziere460. Hotărârile s-
au dat repede, în ziua de 30 iunie 1948, circa 200 de avocați au fost respinși de la
înscrierea în Colegiu. A doua zi, Comisia Interimară a dat publicității listele cu
numele avocaților rămași în Colegiul Dolj.

458
Istoria Baroului Dolj în documente(1911-1957), p.69.
459
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 9/1948: Procesul-verbal nr.1 din 22 iunie 1948; Una dintre
primele inițiative ale noii Comisii Interimare a constat în împodobirea tuturor camerelor
Colegiului și a Vilei Themis, „cu portretele oamenilor muncii care au luptat și luptă pentru
drepturile și bunăstarea maselor muncitoare”(Ibidem: Procesul-verbal nr.3 al ședinței din 26
iunie 1948).
460
Pe 29 mai 1948, N.Popilian întocmise un referat prin care solicitase grăbirea judecării
cererilor de înscriere ale avocaților. Pe 25 septembrie 1948, Comisia Interimară arăta că
„deoarece aceste lucrări au fost terminate, referatul se va pune la dosar”(Ibidem: Procesul-
verbal nr.17 al ședinței din 25 septembrie 1948).
196
Pe 2 iulie 1948, ziarul comunist „Înainte”461 publica numele Avocaților
admiși în Colegiul Dolj, repartizați pe lângă instanțele judecătorești din Craiova
și din județul Dolj.
Din documentele aflate în Arhiva Baroului reiese că mai practicau
avocatura doar 99 de avocați din cei circa 300 aflați pe Tabloul anului 1947. Din
cei rămași, 42 profesau la Craiova și 57 în județul Dolj.În Craiova462, profesau
avocații: Allaci P.Cristea, Alsech D.Aristide, Bălănescu Vasile, Bulat Dumitru,
Constantinescu Nicolae, Eskenasy Marcel, Gabrielescu Valentin, Grigorescu
Alex.Țuțu, Georgescu Constantin Giubega, Iamandia Petre, Iliescu C.Ion, Klein
Saul, Liberman Lupu, Nicolăescu Gheorghe, Popescu Niculcea, Popescu Victor,
Popilian Nicolae, Puțureanu Mihail, Rădulescu A.Ion, Rujescu Iacob, Sadovici
Grigore, Socoteanu Gheorghe, Ștefănescu Aurel, Ștefănescu Elena, Urziceanu
Alexandru, Tălpeanu Horia, Vasilovici Gheorghe, Vlăsceanu I.Xenofon, Voinea
Dumitru, Zimel Iancu, Iliescu Athanasie, Iliescu O.Gabriela, Vasiliu Camil,
Anghel I.Petre, Dișteanu Marin, Dinu Șt.Marin, Iliescu Nicolae, Gruiosu N.Ilie,
Lozan C.Ion, Spiridonescu Aurelian, Văcărăscu Iancu și Dianu I.Constantin; iar
în județul Dolj 463 , avocații: Bălănică D.Constantin, Ionescu P.Vasile, Popa
F.Gheorghe, Petrescu I.Petre, Avrămoiu Eugeniu, Berceanu Florea, Dragu
Constantin, Vasile I.Constantin, Rotaru Petre, Bolovan Dumitru, Crăciunoiu
Ștefan, Dumitrescu M.Ion, Florescu F.Gheorghe, Macrinici T.Alexandru,
Firțulescu Ștefania, Aricescu V.Gheorghe, Constantinescu D.Gheorghe,
Grigorescu D.Alexandru, Mihai D.Ion, Căpruciu N.Marin, Bănescu Petre,
Popescu Șt.Mihalache, Săvescu Gheorghe, Teodorescu Gh.Ion, Viașu Badea,
Petecel Ion, Cristescu Tarciniu, Gecăleanu Matei, Ivanovici Penelopi,
Chivulescu Rodica, Cazacu Gheorghe, Dobrotescu Oprea, Filipenco Arcadie,
Măceșanu Gheorghe, Stănescu Iulian, Popescu I.Constantin, Demetrescu Vasile,
Ionescu M.Ilie, Șeclăman Gheorghe, Călin Dumitru, Diojdescu Florian, Graur
George, Iliescu Octavian, Mihăiceanu George, Scârlete Constantin, Chifu Gr.Ion,
Florescu Gh.Craiova, Barnea Constantin, Dișescu Gheorghe, Vâlceanu Vasile,
Mogoșeanu Tudor,Popescu I.Dumitru,Sandulian Vasile,Mecea Paetre,Țurcanu
Ion, Mateiaș S.Ion și Săceanu Aurel.
Printre cei epurați s-au aflat: I.B.Georgescu-fostul Decan, Constantin
Potârcă, Dumitru Pașalega, N.D.Fortunescu, N.Iovipale și mulți alții, care
contribuiseră la bunul renume al Baroului Dolj în perioada interbelică.

461
Ziarul„Înainte”, anul V,nr. 1092 din2 iulie 1948, p.3.
462
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 9/1948: Tablou de numele și prenumele domnilor avocați
definitivi,jurisconsulți și avocați stagiari, înscriși în Colegiul Avocaților din jud.Dolj, în baza legii
Nr.3/1948, și care profesează avocatura în Craiova.
463
Ibidem: Tablou de numele și prenumele domnilor avocați definitivi, stagiari și apărători
înscriși în Colegiul Avocaților din jud.Dolj, în baza legii Nr.3/1948, și repartizați a profesa
avocatura pe lângă Judecătoriile din județul Dolj.
197
Avocatul N.Fortunescu – epurat din Baroul Dolj

Avocat de certă valoare, Dumitru Pașalega a profesat cu demnitate


avocatura în Baroul Dolj între anii 1922-1948, fiind ales și apoi numit, consilier
(1935-1938, 1939-1945, 1946-1948). Prin decizia nr.215 din 30 iunie 1948,
Comisia specială i-a respins cererea de înscriere în Colegiul Avocaților, iar
încercările sale ulterioare au rămas fără niciun rezultat. I se reproșa originea
socială, Pașalega fiind fiu de general, și faptul că în trecut avusese o stare
materială bună.
În 1957, un anume Moțatu, șeful Serviciului Cadre al Colegiului
Avocaților Regiunea Craiova a întocmit un referat în urma căruia, cererea de
intrare în avocatură a lui D.Pașalega, a fost din nou respinsă:
„Numitul Pașalega Dumitru, provine dintr-o familie de chiaburi. Tatăl
fost general activ până în anul 1929 când a fost pensionat. În 1944 a decedat464.
Mama a fost casnică, actualmente primește pensie după soț. Ambii părinți au
posedat ca avere 20 ha. teren arabil până în anul 1950, când nu au mai putut să-l
exploateze și l-au cedat statului. Apartenența politică nu le este cunoscută.

464
De fapt, generalul D.Pașalega a murit pe 12 mai 1946.
198
Avocatul C.Ionescu -Tică – epurat Mihail Puțureanu – epurat din
din Baroul Dolj rândul avocaților în 1949

După ce termină școala primară în anul 1911, se înscrie la liceul teoretic


din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1918, după care dată se înscrie la
facultatea de drept din București , pe care o termină în anul 1921. În facultate ,
ca și în liceu, a fost întreținut de părinți; singura sa preocupare i-a fost învățătura.
După terminarea facultății s-a înscris ca avocat stagiar în fostul Barou Ilfov, iar
după câteva luni, a fost încorporat pentru a-și satisface stagiul militar, și repartizat
la școala de ofițeri de rezervă din Timișoara pe care a terminat-o în anul 1922,
obținând gradul de plutonier TR.
După terminarea stagiului militar se transferă din fostul Barou Ilfov în
fostul Barou Dolj, unde continuă avocatura-cu unele întreruperi-până în anul
1948, când i-a fost respinsă cererea de înscriere în Colegiu. În acest interval de
timp, a avut întreruperi în profesie, în fiecare an câte 2-3 luni, fiind concentrat în
cadrul Tribunalului Militar Craiova, în funcția de procuror militar, având gradul
de căpitan. Gradul de căpitan de justiție militară și-l păstrează și în prezent.
În perioada cât a profesat avocatura este cunoscut ca un bun profesionist,
modest în comportare și încasări, simpatizat de toți avocații. Este cunoscut că a făcut
politică cu partidul național liberal între anii 1931-1936, când demisionează din acest
partid. Nu a avut funcții de răspundere în acest partid, fiind simplu membru.

199
Din anul 1948, după ce este îndepărtat din avocatură, se încadrează în câmpul
muncii în diferite instituții din orașul Craiova, în calitate de contabil, și în
momentul de față lucrează la Întreprinderea Partizanul în calitate de șef serv.
planificare.
Din 1948 și până în prezent este cunoscut ca un bun funcționar, fiind
apreciat foarte mult de conducerea Întreprinderii pentru comportarea sa justă și
corectă pe care o are. A făcut mai multe inovații în procesul de producție, fiind
declarat inovator.
În anul 1932, se căsătorește. Soția sa a fost și este casnică.Ca avere a
posedat 30 ha. teren arabil și 40 ha. pădure. Această avere a fost expropriată în
anul 1945-1949.Nu este cunoscută că a făcut politică.
Părinții soției au fost moșieri, au posedat 240 ha. teren arabil și 90 ha.
pădure, care au fost expropriate. Tatăl a fost avocat. Trecutul politic nu este
cunoscut. Numitul Pașalega Dumitru, mai are o singură soră, în etate de 61de ani,
este divorțată, locuiește împreună cu susnumitul. Nu-i este cunoscută activitatea
politică atât în trecut cât și în prezent.
În concluzie, numitul Pașalega Dumitru, provine dintr-o familie de
chiaburi și prin căsătorie a devenit moșier, având ca proprietate 30 ha. teren arabil
și 40 ha. pădure. Cu acest teren a exploatat până în anul 1945 la primele
exproprieri și apoi i-a fost luat și restul de avere în anul 1949, când a fost
desființată ca clasă-moșierimea.
Pentru aceste motive care le socotim destul de întemeiate, propunem
respingerea cererii sale de a intra în avocatură”465.
Observăm din acest referat, pe de-o parte calitatea avocaților îndepărtați
din avocatură, și pe de altă parte, motivele reale ale epurării: neîncrederea
regimului în cei de altă origine socială și dorința de anihilare a acestora.
Ca și Dumitru Pașalega, foștii avocați epurați au încercat să
supraviețuiască în condițiile stigmatizării lor de către regimul comunist. Unii
dintre ei, au fost arestați și închiși în dese rânduri, alții și-au găsit sfârșitul în
închisoare (Constantin Potârcă, Ștefan Boțoiu, Eleodor Vergatti).Au fost avocați
cărora li s-a refuzat dreptul la muncă, sfârșind în mizerie. Cei mai norocoși, și-au
găsit diverse slujbe pe la fermele și gospodăriile din județ, ori pe la întreprinderile
din Craiova. Nu puține au fost cazurile celor cărora li s-au tăiat pensiile fără nicio
explicație.

465
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 115/1968: Referatul din 6 martie 1957.
200
ÎNCHEIERE
După cum am văzut, în numai două decenii (1928-1948), avocatura din
România și-a schimbat complet înfățișarea.
Avocatul liber, independent, mândru de profesia sa, din perioada
interbelică, a fost supus și umilit de către regimurile autoritare și totalitare care
s-au succedat în țara noastră, începând din anul 1938.
Marea Epurare a avocaturii din 1948, inițiată de regimul comunist, a
distrus destinele a mii de profesioniști, aruncându-i în cea mai neagră mizerie.
Colegiile de Avocați au fost reduse la o mână de avocați, majoritatea săraci și
obedienți puterii comuniste.
La Dolj, în ciuda faptului că însuși președintele N. Popescu recunoștea
că„ multe lucrări și mai ales cele cu privire la înscrierea avocaților în Colegiu,
au fost făcute cu mare întârziere și cu greșeli”, iar eliminarea avocaților „a fost
destul de serioasă”466, nu s-a făcut nimic pentru îndreptarea situației. Recursurile
înaintate Uniunii Colegiilor de Avocați din R.P.R. de către 114 avocați din
Colegiul Dolj au fost, în marea lor majoritate, respinse467. În 1949, epurarea a
continuat, Uniunea Colegiilor respingând înscrierea în Colegiul Avocaților Dolj,
sub diverse motive, a altor 19 avocați468.
Curând, a venit timpul să fie îndepărtate uneltele epurării, cei trei avocați
care formaseră Comisia de înscriere, conform prevederilor Legii 3/1948.
În primăvara anului 1949, Marcel Eskenasy a fost arestat și a petrecut
următorii 4 ani în temnițele comuniste. La scurtă vreme, Valentin Gabrielescu și
Victor Popescu au fost radiați din Colegiul Avocaților Dolj.
Deși Tabloul Avocaților definitivi, avocaților stagiari și apărători pe anul
1949 mai cuprindea doar 85 avocați definitivi, 10 avocați stagiari și 1 apărător,
președintele N. Popescu se arăta nemulțumit de faptul că „introducerea unui spirit
nou, democratic a întâmpinat multe greutăți”, de aceea, la Colegiul Dolj „a
început munca pentru ridicarea prestigiului profesiunii, pentru creiarea unui noi
mentalități în exercitarea meseriei...”469.

466
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 54/1948: Numărul total al avocaților respinși a fost de 204.
467
Dintre cei 114 avocați care au declarat recurs, menționăm pe : I.B. Georgescu și Eliodor
Vergatti – foști Decani, Dem. Pașalega, C. Ercul, N. Iovipale, Iancu Constantinescu, H. Ciocâlteu
– foști consilieri(Idem, Dosarul 17/1949).
468
În martie 1949, au fost îndepărtați din Colegiul Avocaților Dolj : Allaci Cristea, Aricescu
Gheorghe, Cazacu Gheorghe, Constantinescu D. Gheorghe, Dișteanu Marin, Graur Gheorghe,
Georgescu Giubega Constantin, Iliescu Athanasie, Lozan C. Ion, Nicolăescu Gheorghe, Puțureanu
Mihail, Rotaru Petre, Săceanu Aurel, Săvescu Gheorghe, Scârlete V. Constantin, Măceșeanu
Gheorghe, Ștefănescu V. Aurel, Văcărăscu N. Iancu, Vasiliu Camil (Idem, Dosarul 16/1949).
469
Idem, Dosarul 54/1948.
201
Dintr-o adresă a Uniunii Colegiilor de Avocați reiese că erau numeroase
cazurile „când avocații critică legile și măsurile luate de Guvern, atacându-se
opera legislativă a regimului nostru”470. O atitudine de neconceput și intolerabilă,
față de care Uniunea Colegiilor „este hotărâtă să ia toate măsurile pentru ca
această stare să ia sfârșit”.
Începea, de fapt, îndoctrinarea avocaților pe linia ideologică
progresistă471 - după cum se consemnează într-un document din 1948.
În acest sens, Președintele Uniunii Colegiilor stabilea căile de urmat:
„Constituirea colegiilor și reînscrierea avocaților în colegii a însemnat un
pas înainte, începutul încadrării profesiunii noastre în rolul ce-i revine în
societate, acela de auxiliari ai Justiției.
Trebuie să continuăm acest început bun, să adâncim și să grăbim
schimbarea mentalității vechi, să-i ajutăm pe avocați să părăsească vechile
practici ale profesiunii noastre, care au înjosit-o atât de mult […].
Să îndrumăm pe toți avocații, pentru însușirea conținutului nou, just al
profesiunii lor, să devină cu adevărat un sprijin al judecății, în cunoașterea
faptelor și a părților.
Avocații trebuie să fie legați cu masele muncitoare, cu lupta și munca
poporului nostru.
Trebuie să-și însușească adevăratele cunoștințe juridice, să înțeleagă și să
pătrundă conținutul juridic revoluționar, să ridice știința juridică la un nivel cât
mai înalt, în interesul poporului nostru, al Republicii Populare Române și al
progresului în general”472.
De altfel, pentru însușirea modului în care trebuiau aplicate aceste
directive, Consiliul Uniunii Colegiilor îi convocase la București, în data de 13
decembrie 1948, pe toți președinții Colegiilor Avocaților din țară.
Întors de la conferință, președintele Neculce Popescu întocmea primul Plan
de Muncă al Colegiului Avocaților Dolj, pe perioada 15 decembrie 1948 – 31
ianuarie 1949 – în care se punea un accent deosebit pe pregătirea cultural-
profesională. Avocații urmau să participe la ședințe săptămânale de cunoaștere a
materialismului dialectic, să susțină conferințe în cadrul Arlus-ului, să-și facă
abonamente la ziarul „Scânteia” și să prelucreze zilnic articolele din acest ziar, să
organizeze manifestări de ziua republicii și cu prilejul ”Săptămânii Lenin”, ș.a.473.
Studierea trecutului Colegiului Avocaților Dolj – proiect susținut de
conducerea Baroului Dolj – va face lumină în privința condiției avocatului în
perioada comunistă, și va întregi, în chip firesc, istoria Baroului Dolj.

470
Ibidem : Adresa Președintelui Colegiilor de avocați (nr. 906 din 25 noiembrie 1948).
471
Ibidem : Procesul-verbal al Adunării Generale de la Colegiul Avocaților Dolj din 18 decembrie
1948.
472
Ibidem: Adresa Președintelui Uniunii Colegiilor către Președintele Colegiului Avocaților Dolj
(nr. 906 din 25 noiembrie 1948).
473
Ibidem: Plan de Muncă pe perioada 15 decembrie 1948 – 31 ianuarie 1949.
202
ANEXE

203
ANEXA I

COMPONENȚA CONSILIILOR ȘI A COMISIILOR INTERIMARE


ALE BAROULUI DOLJ
1928-1948474

Consiliul Baroului Dolj între 1926-1929475


Decan : Dem.D.Stoenescu
Prodecan : C.Demetriad
Casier : G.Dem.Miulescu
Membri: Emil Sgoanță, M.Cismărescu, I.B.Georgescu, Virgil Potârcă, G.Graur,
V.Sandulian, Gh.Florescu-Craiova, I.Carianopol, Scarlat Constangioară,
Dem.Presbiterianu.
Consiliul Baroului Dolj între 1929-1932476
Decan : Dem.D.Stoenescu
Prodecan : Emil Sgoanță
Casier : G.Mil.Demetrescu
Membri: Ion F.Popescu, Mihail Cismărescu, I.B.Georgescu, C. Potârcă,
G.Graur, V.Sandulian, Alex.B.Iliescu, Gh.Sănătescu-Staicu, Ștefan Predoiu,
Iuliu Vâlcănescu.
Consiliul Baroului Dolj între 1932-1935477
Decan : Dem.D.Stoenescu478
Prodecan : Emil Sgoanță
Casier : G.Dem.Miulescu
Membri : Ion F.Popescu, George Vasilovici, M.Cismărescu, Ilie E.Petrescu479,
Adrian Zeuleanu, V.Sandulian, Alex.B.Iliescu, Gh.Sănătescu-Staicu, Ștefan M.
Predoiu, Iancu Constantinescu.
Consiliul Baroului Dolj între 1935-1938480
Decan : Emil Sgoanță
Prodecan : V.G.Sandulian
Casier : Iancu Constantinescu
Membri: Gh.Sănătescu-Staicu, G.Vasilovici, Alex.B.Iliescu481, Athanasie Duma,
Ștefan Predoiu, C.Ercul, Dem.Pașalega, Mircea Stănoiu, G.F.Florescu, C.Negri.

474
Întocmită după documentele din Arhiva Baroului Dolj.
475
Rezultat în urma alegerilor din 27 iunie și 4 iulie 1926.
476
Rezultat în urma alegerilor din 7 și 14 iulie 1929.
477
Rezultat în urma alegerilor din 18 și 25 septembrie 1932.
478
După decesul lui Dem.Stoenescu(13 decembrie 1934), Prodecanul Emil Sgoanță preia
conducerea Consiliului, iar în ianuarie 1935 este ales Decan al Baroului Dolj.
479
În locul lui Ilie Petrescu, mort în 1933, este ales av.C.Ercul.
480
Rezultat în urma alegerilor din 6 și 13 octombrie 1935.
481
În ianuarie 1937, Alexandru B.Iliescu este numit Prefect al județului Dolj.
204
Consiliul Baroului Dolj între 1938-1941482
Decan : Emil Sgoanță
Prodecan : V.G.Sandulian
Casieri : Iancu Constantinescu și Mircea Stănoiu
Membri: G.Socoteanu, N.Frumușeanu, N.Popilian, M.Policrat,C.Ercul, Nicu
Constantinescu, George Fetoiu, G.Vasilovici, Gh.F.Florescu.
Comisia Interimară a Baroului Dolj între 1939-1944483
Decan : I.B.Georgescu
Prodecan : Alex.Urziceanu
Casier : Haralambie Ciocâlteu
Membri: Nicolae Iovipale, Ion F.Popescu, Horia Tălpeanu, C.Potârcă, Ștefan
Predoiu 484 , Alex.B.Iliescu, Dem.Pașalega, M.Cismărescu, N.D.Fortunescu 485 ,
N.Popilian486.
Pe 5 noiembrie 1944, Comisia Interimară a fost dizolvată, însă își va continua
activitatea până la numirea unei noi Comisii, pe 30 decembrie 1944487.
Comisia Interimară a Baroului Dolj între 30 decembrie 1944 - 8 ianuarie
1945488
Decan : Horia Tălpeanu
Prodecan : Gh.Socoteanu
Membri: Alex.Urziceanu, N.Popilian, I.F.Popescu,N.Fortunescu, C.Dianu, Dem.
Pașalega, M.Policrat, Marcel Eschenasy, Xenofonte Vlăsceanu, G. Sănătescu,
Athanasie Iliescu.
Comisia Interimară a Baroului Dolj între 8 ianuarie 1945 – 15 martie 1946489
Decan : I.B.Georgescu490

482
Rezultat în urma alegerilor din 11 și 18 decembrie 1938, Consiliul nu și-a putut îndeplini până
la capăt mandatul de trei ani, fiind dizolvat în 1939 din ordinul Ministerului Justiției.
483
Numită prin ordinul Ministerului Justiției (nr.154659 din 26 octombrie 1939).
484
Pe 17 martie 1943, moare Ștefan Predoiu, în locul său fiind numit, pe 26 august 1943, Emil
Sgoanță.În martie 1944, Emil Sgoanță se pensionează, în locul său este propus C.Ercul.
485
Inițial fusese numit av.Mihail Paveliu care însă era bolnav, în locul său Ministerul Justiției l-a
numit pe N.D.Fortunescu(3 noiembrie 1939).Pe 4 noiembrie 1939 este numit și Mircea Stănoiu.
486
Numit pe 6 noiembrie 1939, N.Popilian demisionează din Comisia Interimară în decembrie
1944.
487
Prin telegrama Ministerului Justiției din 28 noiembrie 1944, Decanul Baroului Dolj era
anunțat că„prin deciziunea ministerială cu nr.92459 publicată în Monitorul Oficial cu nr.274 din
5 noiembrie a.c. Comisiunile Interimare ale Barourilor din România sunt și rămân dizolvate, cu
excepția celor numite după 23 august 1944, până la numirea și instalarea noilor Comisiuni
Interimare continuați a gira afacerile barourilor(Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 3/1944).
488
Numită prin Decizia Ministerului Justiției (nr.104.835 din 30 decembrie 1944), Comisia
Interimară n-a funcționat decât câteva zile (pe 4 ianuarie a depus jurământul) fiind dizolvată pe
8 ianuarie 1945.
489
Numită prin decizia Ministerului Justiției(nr.1101 din 8 ianuarie 1945).
490
Aflând de numirea sa, I.B.Georgescu n-a mai dorit să conducă Comisia Interimară, în acest
sens adresându-se Ministerului Justiției pe 11 ianuarie 1945 : „Mulțumesc pentru numirea mea
205
Prodecani : Alexandru Urziceanu și N.Popilian
Membri: Horia Tălpeanu 491 , I.F.Popescu, Nicolae Iovipale, I.Gârboviceanu,
C.Dianu,Xenofonte Vlăsceanu 492 , C-tin(Dinu)Nicolăescu, Mihail Policrat,
Marcel Eschenasy.
Comisia Interimară a Baroului Dolj între 15 martie 1946 – 28 ianuarie 1948493
Decan : Eleodor E.Vergatti
Prodecani : I.F.Popescu494 și Matei Gecăleanu495
Casier : Dinu Marinescu
Membri: Dumitru Pașalega, Nicolae Frumușeanu, Corneliu Maghețu 496 ,
Al.Ciocănescu, Constantin Chifu 497 , N.Popescu Neculcea, Marcel Eschenasy,
Avram Eschenasy498.
Comisia Interimară a Colegiului Avocaților din județul Dolj între 28 ianuarie
1948 – 15 iunie 1948499

ca Decan al Baroului Dolj.Regret că din cauză de boală nu pot primi demnitatea cu care mă
onorați”.În final, a acceptat, iar Comisia Interimară a depus jurământul pe 25 ianuarie
1945(Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 2/1945).
491
Horia Tălpeanu a refuzat să depună jurământul pentru însărcinarea primită.
492
Xenofonte Vlăsceanu și-a dat demisia pe 9 iunie 1945; Pe 8 octombrie 1945, Decanul
I.B.Georgescu anunța Ministerul Justiției că„lucrările Baroului Dolj suferă din cauza
descompletării Comisiei Interimare, prin aceia că dl. Dianu C-tin a fost numit Director al Poliției
Judiciare din Ministerul de Justiție; dl Gârboviceanu Ion s-a transferat la Baroul de Ilfov;
dl.Tălpeanu Horia a refuzat să depună jurământul, iar dl.Vlăsceanu Xenofon a demisionat din
Comisia Interimară”.Recomanda drept înlocuitori ai acestora pe N.Constantinescu, Gh.Florescu-
Craiova, Grigore Ștefănescu și Aurel Giulescu„avocați definitivi neepurabili” (Arhiva Baroului
Dolj, Dosarul 2/1945: Adresa nr.1032 către Ministerul Justiției).
493
Numită prin Ordinul Ministerului de Justiție(nr.27542 din 15 martie 1946) pe criterii politice,
cuprindea reprezentanți din rândul avocaților, ai partidelor politice care acceptaseră să se alieze
cu comuniștii(P.N.L-Tătărescu, P.N.P., P.S.D., P.C.R. ș.a ).
494
Ioan F.Popescu(P.N.L.-Tătărescu) moare pe 10 octombrie 1946, fiind înlocuit pe 5 februarie
1947, cu Emilian Diaconescu.
495
Pe 10 martie 1947, Matei Gecăleanu demisionează din demnitatea de prodecan, în locul său
fiind numit Eugen Dianu(26 august 1947).
496
Pe 20 mai 1947, Corneliu Maghețu își prezintă demisia. Decanul Vergatti scrie pe cererea
acestuia: „ Se repinge, cu multă dragoste pentru petiționar”(Arhiva Baroului Dolj, Dosarul
43/1946).
497
Pe 18 iunie 1947, Constantin Chifu, fost magistrat în justiția militară cu gradul de locotenent-
colonel, demisionează în urma unui incident pe care l-a avut la Tribunalul Militar cu av.Emil
Petculescu.În locul său, Ministerul Justiției îl numește pe av.Petre Băcanu, fost Prim Președinte
la Tribunalul Militar al Corpului 7 Teritorial, cu gradul de colonel (19 iulie 1947).
498
Pe 1 august 1947, Avram Eschenasy demisionează deoarece se transferase în Baroul Ilfov.În
locul său, Decanul Vergatti îl recomandă pe Victor Popescu, fost consilier al Curții de Apel și
actualul vicepreședinte al organizației județene a Partidului Național Popular.
499
Numită prin Decizia ministerială (nr.6052 din 28 ianuarie 1948), Comisia s-a descompletat la
începutul lunii martie 1948, prin numirea în magistratură a Președintelui Cornel Maghețu și a
consilierului Gh.Popescu Vicepreședintele N. Popescu Neculcea fiind bolnav, av. N. Popilian
206
Președinte : Cornel Maghețu
Vicepreședinte : N.Popescu Neculcea
Casier : Lupu Liberman
Membri : Gheorghe Popescu, Nicolae Popilian, Xenofonte Vlăsceanu500, Marcel
Eschenasy.
Comisia Interimară a Colegiului Avocaților din județul Dolj între 15 iunie
1948501
Președinte : Nicolae Popescu Neculcea502
Vicepreședinte : Valentin Gabrielescu
Casier : Marcel Eschenasy503
Membri : Zimel Iancu, Gheorghe Socoteanu, Victor Popescu.

devine Președinte girant al Comisiei Interimare„înlocuitor al Președintelui pe baza art.13 din


Legea de organizare a Corpului de avocați care autorizează la conducerea Corpului, în lipsa
Decanului și Prodecanului, pe cel mai bătrân din consilieri”.În condițiile în care Comisia lucra
doar cu 4 membri, N.Popilian cerea aprobarea Secretarului responsabil al P.M.R.Județeana Dolj-
Craiova, pentru numirea lui „Nicu Constantinescu, un distins avocat și un bun democrat care din
1926 a depus o adeziune la partid”(Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 11/1948).
500
X.Vlăsceanu refuză să facă parte din Comisia Interimară prezidată de Maghețu, pe care îl
acuză de atitudinea antidemocratică de până la 23 august 1944: „Nu numai că nu aveți
autoritatea morală de a prezida acest Colegiu, dar prin faptele Dvs. v-ați situat singur în rândul
nedemnilor și al epurabililor, dacă ținem seama de trecutul Baroului în toate vremurile, de etica
profesională și conștiința democratică”. În locul lui Vlăsceanu, Ministerul îl numește pe av.Ștefan
Crăciunoiu din Băilești-Dolj(2 februarie 1948).
501
Numită prin Decizia Ministerului Justiției(nr.57028 din 15 iunie 1948).
502
Fiind bolnav, depune jurământul abia pe 31 august 1948.
503
Pe 23 iulie 1949, este înlocuit prin Decizia Ministerului Justiției(nr.82138) cu avocatul Saul
Klein.
207
ANEXA II

ACTUL CONSTITUTIV, STATUTUL ȘI LISTA COMITETULUI DE


CONDUCERE AL SINDICATULUI PENTRU PROCESE ȘI ACTE DE
NOTARIAT AL AVOCAȚILOR DIN BAROUL DOLJ504

PROCES – VERBAL
Azi 10 Februarie 1945

Subscrișii, avocați din Baroul Dolj, pe baza art. 31 al. 2 din legea
sindicatelor profesionale, publicată în M. Of. de la 20 Ianuarie 1945, declarăm
că, pentru apărarea și dezvoltarea intereselor noastre profesionale, ne constituim
într-o asociație, fără scop lucrativ, denumită „Sindicatul pentru procese și acte
de notariat al avocaților din Baroul Dolj” , cu calitate de persoană juridică și
cu sediul în Craiova, în Palatul Justiției, la Decanatul Baroului Dolj.
Modul de constituire, de organizare și de funcționare al acestui sindicat
este cel stabilit din libera noastră voință prin Statutul anexat, aprobat de adunarea
noastră generală în ședința de azi, statutul care face parte integrantă din prezentul
act constitutiv.
Primul comitet de conducere al sindicatului, ales de aceeași adunare
generală, se compune din D-nii:
1) I. B. Georgescu, Decanul Baroului Dolj, președinte de drept.
2) Ion F. Popescu, Ștefănescu Grigorie, Baldovin Aurel, Marinescu Dinu,
Samitca G. și Nicolăescu Dinu, membri titulari.
3) Dianu Const. și Florescu Gh. Craiova, membri supleanți.
Imputernicim pe D-l avocat Baldovin Aurel, membru în comitetul de
conducere al sindicatului, să ceară judecătoriei respective înscrierea
sindicatului nostru în registrul pentru persoane juridice și să îndeplinească
în acest scop toate formalitățile prevăzute de legea sindicatelor
profesionale în vigoare.

STATUTUL

SINDICATULUI PENTRU PROCESE ȘI ACTE DE NOTARIAT AL


AVOCAȚILOR DIN BAROUL DOLJ

Art.1.-„Sindicatul pentru procese și acte de notariat al avocaților din


Baroul Dolj” este o persoană juridică, fără scop lucrativ, cu sediul în Craiova, la
Decanatul Baroului Dolj, în Palatul Justiției.
Sindicatul se compune din o secțiune centrală, formată din avocați ce
profesează în Craiova și din mai multe secțiuni exterioare formate din avocați ce

504
Arhiva Baroului Dolj, Dosarul 10/1945.
208
profesează pe lângă judecătoriile din jud. Dolj. Secțiunile exterioare vor putea
intra în funcțiune numai cu aprobarea comitetului de conducere al sindicatului.
Art.2.- Scopul sindicatului este:
1) Să asigure încasarea onorariilor minimale pentru procese și acte de
notariat stabilite de adunarea generală a membrilor sindicatului, prin tarife.
2) Să înlăture concurența neleală dintre asociați.
3) Să asigure plata la timp a cotizațiilor ce membrii sindicatului
datorează Baroului Dolj, Casei Locale de Asigurări a Baroului Dolj și Casei
Centrale de Asigurări a Avocaților din România.
4) Să asigure membrilor sindicatului, prin sporirea permanentă a
fondului inalienabil al Casei locale de Asigurări, pensii satisfăcătoare.
Art.3.- Fac parte din sindicat avocații fondatori, precum și avocații care,
ulterior, dau adeziuni scrise, prin petițiuni adresate președintelui comitetului de
conducere. Deosebirile de credințe politice sau religioase nu pot motiva nici
respingeri de cereri de înscriere nici eliminări din sindicat.
Tot în scris se formulează și declarațiile de retragere din sindicat.
Art.4.- Sindicatul nu are nici venituri nici cheltuieli proprii. Serviciile ce
prestează membrilor săi sunt absolut gratuite.
Art.5.- Membrii sindicatului pot încasa onorarii mai mari decât cele
prevăzute în tarife. Nu pot conveni însă onorarii mai mici decât cele tarifare.
Membrii sindicatului sunt datori să încaseze onorariile tarifare prin
serviciile de casierie ale Baroului.
Membrii sindicatului, care nu vor respecta aceste dispoziții vor fi excluși
din sindicat. Excluderea se pronunță motivat de către comitetul sindicatului,
ascultându-se și membrul interesat. Cel exclus are drept de apel la adunarea
generală, în termen de 15 zile de la data comunicării excluderii, care va confirma
sau infirma hotărârea comitetului.
Art.6.- Din fiecare onorar încasat, casierii Baroului rețin cotizațiile
cuvenite așezămintelor profesionale. Restul se achită, la cerere, avocatului
angajat.
Îndeplinirea acestor obligațiuni sindicale se constată de către casierii
baroului: în ceea ce privește actele de notariat, prin vize aplicate pe acte, și, în
ceea ce privește procesele prin tichete speciale liberate clienților.
Art. 7.- Bunul mers al sindicatului este asigurat de un comitet compus din
Decanul Baroului Dolj și din șase membrii aleși de adunarea generală a
membrilor sindicatului, pe termen de 2 ani, expirând la 31 Ianuarie. Decanul
Baroului este președintele de drept al comitetului de conducere. În lipsa sa
comitetul este prezidat de cel mai în vârstă dintre membrii prezenți.
Art.8.- Comitetul de conducere are următoarele atribuții:
1) Ţine evidenţa membrilor sindicatului.
2) Pronunță excluderi în cazurile prevăzute de statut.
3) Modifică și completează, la nevoie, tarifele sindicatului, sub rezerva
ratificării adunării generale.
209
4) Încuviințează reduceri sau scutiri de onorarii și de cotizații în cazuri
bine justificate.
5) Verifică operațiile bănești executate de casierii.
6) Ține evidența deciziilor sale într-un registru special.
Art.9.- Comitetul de conducere se convoacă de președinte. În cazurile de
sub punctele 2 și 3 de sub articolul precedent, comitetul va putea lua hotărâri
numai cu majoritatea absolută a membrilor ce-l compun. În orice alte cazuri
deciziile se vor lua cu majoritate relativă.
Art.10.- Casierul ajutor al Baroului este casier central al sindicatului. În
județ, serviciul de casierie al sindicatului se va executa de avocați delegați de
Decanul Baroului. Acești avocați vor primi drept spese de birou 11% din orice
încasări.
Art.11.- Casierul central și casierii din județ țin evidența încasărilor după
rânduielile ce se vor stabili de conducerea Baroului. Casierul central varsă zilnic,
după închiderea operațiilor, în casele așezămintelor profesionale respective,
sumele încasate. Casierii din județ fac vărsăminte lunare, de asemenea în
conformitate cu instrucțiunile decanatului.
Art.12.- Contabilul general al Baroului verifică operațiile secției centrale
a sindicatului în fiecare zi de lucru, aplicând vize pe acte și registre. Verifică
operațiile secțiilor exterioare lunar.
Art.13.- Adunarea generală a membrilor sindicatului are în atribuția sa:
1) Alegerea comitetului de conducere al sindicatului.
Alegerea va avea loc întotdeauna din doi în doi ani, în primele zile ale
lunii Ianuarie. Se vor alege șase membri titulari și doi supleanți. Alegerea
primului comitet de conducere va avea loc în ziua constituirii sindicatului. Acest
comitet va funcționa până la 31 Ianuarie 1947. Vor fi declarați aleși candidații
care vor întruni cel mai mare număr de voturi, în prima sau în a doua ședință a
adunării generale.
2) Modificarea statutului.
3) Modificarea tarifelor.
Aceste modificări se pot face numai cu cel puțin 2/3 din numărul total al
membrilor sindicatului. Dacă la prima convocare nu se întrunește această
majoritate, atunci modificările se pot încuviința și cu o majoritate de 3/4 din
numărul membrilor prezenți la adunarea ce va avea loc în termen de cel mult opt
zile de la data primei întruniri.
4) Dizolvarea sindicatului.
Dizolvarea poate fi încuviințată numai cu o majoritate de cel puțin 2/3
din numărul total al membrilor sindicatului.
5) Judecarea apelurilor făcute contra hotărârilor de excludere din sindicat,
pronunțate de comitetul de conducere.
Asemenea hotărâri se iau cu majoritatea relativă a membrilor prezenți la
adunare.
Art.14.- Adunarea generală se convoacă:
210
1) De președintele comitetului de conducere, din proprie inițiativă.
2) De președintele comitetului de conducere, când o treime din numărul
membrilor sindicatului îi vor cere aceasta, în scris, cu arătarea scopurilor și
motivelor.
3) De inspectoratul muncii din Craiova, în caz de refuz al președintelui
comitetului de conducere, dacă va fi sesizat de cel puțin o treime din numărul
membrilor sindicatului. Inspectoratul va lua totodată și dispoziții relative la
conducerea dezbaterilor.
Art.15.- Adunarea generală este prezidată de Decanul Baroului, iar în
lipsa acestuia de cel mai în vârstă dintre membrii comitetului de conducere
prezenți la adunare. Oficiul de secretar al adunării se va îndeplini de secretarul
Baroului sau de un membru desemnat de adunare.
Art.16.- Convocarea adunării va fi adusă la cunoștința membrilor
sindicatului cu cel puțin 3 zile înainte de ținerea adunării. Membrii din Craiova
vor fi încunoștiințați prin publicații lipite pe tabelele de afișaj ale Decanatului, iar
cei din județ vor fi chemați la adunare prin casierii respectivi.
Art.17.- Deciziile adunării generale vor fi luate cu vot secret ori de câte
ori o cincime, din numărul membrilor prezenți, cer aceasta.
Art.18.- Președintele adunării și doi asesori desemnați de adunare vor
conduce operațiile votării. Asesorii vor ține evidența votanților și a voturilor
exprimate. Rezultatul se va constata printr-un proces-verbal, semnat de
președinte și asesori, care se vor păstra în arhiva sindicatului.
Art.19.- Acest statut a fost adoptat de adunarea generală a sindicatului în
ședința de la 10 Februarie 1945, și va intra în vigoare în ziua înscrierii sindicatului
în registrul persoanelor juridice.

LISTA

Membrilor comitetului de conducere al Sindicatului pentru procese și acte


de notariat al avocaților din Baroul Dolj

Titulari
I. B. Georgescu cetățean român Avocat Str. G-l Argetoianu, 8
Ion F. Popescu ” ” Cuza-Vodă, 87
Ștefănescu Grig. ” ” Imp. Traian, 24
Baldovin Aurel ” ” Cuza-Vodă, 80
Marinescu Dinu ” ” Șerban-Vodă, 13
Samitca George ” ” Regele Ferdinand, 1
Nicolăescu Dinu ” ” Ec. Teodoroiu, 21
Supleanți
Dianu Const. cetățean român Avocat Justiției, 20
Florescu Gh. Cr. ” ” Jitianu, 4

211
Răspund de exactitatea și cuprinsul prezentei liste
Avocat
Baldovin Aurel
Delegatul membrilor fondatori
(ss) Aurel Baldovin

212
ANEXA III

RAPORTUL DE ACTIVITATEA COLEGIULUI AVOCAȚILOR DIN


DOLJ PE ANUL 1948505

REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ


COLEGIUL AVOCAȚILOR DOLJ
CRAIOVA Craiova 6 Decembrie 1948
PALATUL JUSTIȚIEI
Nr. 1054
Către
UNIUNEA COLEGILOR DE AVOCAȚI DIN REPUBLICA POPULARĂ
ROMÂNĂ

BUCUREȘTI
PALATUL JUSTIȚIEI

Fostul barou de Dolj, unul dintre cele mai mari din țară prin numărul
membrilor săi și prin activitatea desfășurată în fața numeroaselor instanțe din
județ și orașul Craiova, împrumuta din specificul regiunii, regiune prin excelență
agricolă și comercială. De aceea, în compoziția sa vechiul barou cuprindea un
număr mare de moșieri care nu aveau nimic comun cu profesiunea, precum și un
număr mare de comercianți, afaceriști, intervenționiști, care alături de elemente
incapabile reușiseră a crea o atmosferă grea de neîncredere și lipsă de respect în
rândul maselor populare.
Practica nedemnă, abuzul întrebuințării samsarilor în recrutarea clientelei
ca și exageratul spirit mercantil ce domnea în rândul majorității avocaților,
contribuiau de asemenea la degradarea acestei meserii.
Cu asemenea elemente era firesc ca baroul să alunece din punct de vedere
politic pe panta celui mai deșănțat politicianism, furnizând tuturor organizațiilor
reacționare și ultra reacționare cadre, mulți membrii îmbrăcând uniformele
colorate ale diferitelor organizații fasciste, acceptând și susținând regimul
antonescian.
Până la dizolvarea baroului, elementele dușmănoase au folosit bara ca
mijloc de propagandă contra regimului, vechea conducere fiind șovăielnică iar
unii magistrați permițând acest lucru.
Introducerea unui spirit nou, democratic a întâmpinat multe greutăți. Din
această cauză odată cu constituirea colegiilor și reînscrierea în Colegiu, toate
elementele corupte și cu activitate antipopulară au fost eliminate - și această
eliminare la Colegiul Dolj a fost destul de serioasă, deși nu lipsită de greșeli și
critice.

505
Idem, Dosarul 54/1948.
213
Colegiul Dolj de aceea a început munca pentru ridicarea prestigiului
profesiunii, pentru crearea unei noi mentalități în exercitarea meseriei și a
schimbării atmosferei defavorabile ce domnește în rândul maselor mari
muncitoare și țărănești. Este evident că nu se pot schimba atât de ușor obișnuința
căpătată și nici nu ne putem aștepta la rezultate strălucite din partea tuturor
membrilor. Se observă, mai degrabă, am putea spune rezerve în manifestări
datorită unei eventuale consecințe, decât convingerea deplină la unii avocați.
Totuși nu ni s-a semnalat nici un caz când avocații ar fi încercat să atace
de la bară opera legislativă sau măsurile luate de guvern, și nici în particular, deși
nu trebuie să tragem de aici concluzia că în Colegiul nostru nu mai există
elemente care ar fi în stare să facă acest lucru. Din partea lor este vorba de
prudență.
Sunt însă cazuri, când unele acte ale funcționarilor de stat sunt criticate.
Se observă din partea unor avocați - și unii magistrați permit acest lucru
– atitudini necorespunzătoare în pledoarii, transformând discuțiile în persiflări la
adresa adversarului și dând naștere la scene de adevărată comedie.
În urma muncii dusă de Consiliul Colegiului pentru lămurirea rolului
avocatului, am constatat că apărarea se face din ce în ce tot mai obiectiv, avocații
ne mai solidarizându-se cu inculpații și căutând prin orice mijloace de a obține
achitarea celor vinovați. Acesta este numai un început, de altfel destul de
îmbucurător.
Preocupările de ordin intelectual-cultural în rândul avocaților din Dolj, au
lăsat întotdeauna foarte mult de dorit. Cei mai mulți avocați se mărgineau numai
la studiul dosarelor și al jurisprudenței în legătură cu speța. O grijă deosebită a
Colegiului este și aceea de a face ca avocații nu numai formal, dar și real să se
încadreze în intelectualitate, preocupându-se îndeaproape cu problemele
culturale, economice, artistice și în special cu problemele juridice.
O atenție deosebită este dată lichidării spiritului mercantil, atât de
dezvoltat la avocați și datorită căruia s-au adus multe neplăceri profesiunii.
În urma dizolvării baroului, printr-un mai restrâns număr al membrilor
Colegiului, s-au creat condiții optime pentru asigurarea existenței tuturor
avocaților și posibilități de a renunța la practicile din trecut, dintre care cele mai
murdare erau folosirea samsarilor și onorariile exagerate chiar atunci când era
vorba de spețe care nu cereau o muncă prea mare și situația materială a părții nu
le-ar fi justificat.
Pentru a înfrâna posibilitatea de a se lua onorarii exagerate de la
împricinații săraci și a se stabili o mai strânsă legătură cu masele muncitoare,
Colegiul a acordat asistență celor care au solicitat după cum urmează:
De la 1 Ianuarie – 22 Iun.1948 – De la 22 Iunie – 10 Dec.1948
Jud. – Tribunal – Curte Jud. – Tribunal – Curte
3 15 30 23 35 62
Total 48 Total 120
Total general 168
214
La acestea se mai adaugă un număr de numiri din oficiu de apărători de
diferite instanțe care încunoștințează direct avocații, neavizând Colegiul.
Grija de a îndepărta samsarii din localul Tribunalului și de a face ca
avocații să nu se mai servească de ei a dat unele rezultate. Suntem însă departe
de a lichida cu asemenea procedee. Mulți avocați întrebuințează în recrutarea
clientelei foștii avocați. Ni s-au semnalat cazuri și au fost trimiși în judecată în
fața Comisiei de Disciplină acei ce au întrebuințat asemenea mijloace.
Un alt neajuns care domnea în Colegiul nostru consta din întrebuințarea
funcționarilor, începând cu ușierul până la grefier, ca samsari.
Pentru a înlătura acestea am căutat pe de o parte ca prin muncă de lămurire
– în ședințe – să convingem avocații a termina cu practicile acestea nedemne, iar
pe de altă parte, am recurs și la mijloace de constrângere, prin judecată
disciplinară.
Se pare că îndepărtarea din mijlocul nostru a elementelor nedemne și
compromise, a născut în mulți avocați dorința unei rapide acumulări de bani și de
aici goana, nu numai după clienți, dar și după onorarii tot mai ridicate. Și odată
cu aceasta neglijarea acelor împricinați care au dat onorarii mai mici. În acest
sens, avem plângeri îndreptate împotriva unor avocați. Aceștia au fost trimiși în
fața Comisiei de Disciplină.
În ultimul timp datorită acțiunii Consiliului Colegiului și această stare a
început să se îmbunătățească.
Activitatea profesională se desfășoară în genere într-un spirit de
colaborare cu magistratura. Este de remarcat că până în prezent nu am avut
observații făcute din partea asesorilor populari în legătură cu modul cum avocații
pledează. Mai puțin bună este colaborarea cu magistrații de carieră - și sunt dese
plângeri din partea avocaților – unii magistrați arătând un vădit dispreț pentru
apărare.
Se poate constata că activitatea Colegiului Dolj, deși dusă cu multe lipsuri
a dat unele rezultate pozitive.
Ținând seama de materialul uman cu care avem de lucrat, de obiceiuri
adânc înrădăcinate munca noastră trebuie și mai mult adâncită pentru a ridica
profesiunea de avocat la înălțimea misiunii ce trebuie să aibă în Republica
Populară Română.
Din punct de vedere organizatoric Colegiul Dolj se prezintă astfel:
Avocați pledanți………79
“ jurisconsulți…..8
“ stagiari………10
“ apărători……...1
Total 98
Consiliul Colegiului este compus din 6 avocați, aceștia având repartizată
munca între ei pe resoarte= organizatoric, poliție profesională, cultural, financiar-
administrativ. Consiliul ține ședințe săptămânal pentru discutarea și rezolvarea
diferitelor probleme ce interesează Corpul.
215
De asemenea se țin adunări generale pentru discutarea unor probleme mai
importante și dări de seamă ale Consiliului.
Dintre avocații neînscriși au făcut recurs 113.
Până în prezent Uniunea nu a luat în discuție situația înscrierilor din
Colegiul nostru, astfel că nu a declarat încă recursul.
Din totalul de 98 de membri ai Colegiului 51 sunt repartizați la
judecătoriile din județ - de la 2-6 – pe lângă fiecare judecătorie conform Deciziei
Ministerului de Justiție.
Din informațiile ce deținem repartiția la judecătoriile din județ s-a făcut
în așa fel ca numărul avocaților este suficient și aceasta cu atât mai mult cu cât în
urma reformei justiției, nu se mai găsește un număr mare de procese care să
încarce condicile judecătoriei, numărul reducându-se tot mai mult, la unele
judecătorii la numai câteva procese pe zi.
Consiliul Colegiului și-a propus să organizeze pe alte baze exercitarea
profesiunii pentru a preveni acapararea de procese, întocmind în acest scop un
proiect de sindicalizare care a fost înaintat Uniunii.
În prezent funcționează la Colegiu un sindicat al actelor de notariat și
procese. Acest sindicat a luat ființă în anul 1923. Prin acest sindicat se percepe
40% din onorariul pentru fiecare act, sumă ce se împarte între Casa Centrală de
Asigurări și Casa Locală de Asigurări de pe lângă Colegiul nostru. La procese se
încasează 10% din onorariu, sumă care revine numai Colegiului și așezămintelor
sale.
Acest sindicat a dat rezultate destul de bune.
În cadrul Colegiului s-a creat o secție A.R.L.U.S. care ține ședințe
săptămânale în fiecare Sâmbătă la orele 12 la care participă atât membrii Corpului
cât și personalul administrativ.
S-au ținut până în prezent 4 conferințe în cadrul Colegiului.
Există un colț A.R.L.U.S., precum și un panou care decorează scara ce
duce la Curtea Craiova.
Colegiul s-a afiliat la „Asociația Prietenii Scânteii” de pe lângă Justiție și
în cadrul Corpului, în fiecare dimineață la 7 ½ se țin ședințe de lectură a
articolelor de fond. Momentul politic se face în fiecare Marți la orele 7 ½.
În cadrul Colegiului, a luat ființă o școală pentru însușirea dialecticei
Marxiste și se prelucrează „Istoria Partidului Comunist” și alt material.
Stagiarii care au obligațiunea după lege de a ține conferințe li se dau
îndrumările necesare și au început seria conferințelor fixându-se pentru aceasta
două ședințe pe lună și anume din două în două săptămâni. Aceste conferințe se
țin într-un cadru cât mai larg de publicitate luând parte și magistrații și
funcționarii judecătorești.
Jurnalul de perete urmează să fie desăvârșit prin decoruri și articole care
vor trebui să arate nevoile corpului nostru.
Se stăruiește cât mai mult a se atrage atențiunea colegilor că au datoria să
onoreze bara justiției prezentându-se cât mai pregătiți în fața instanțelor și să
216
devină auxiliari ai justiției, să ridice știința dreptului la un nivel cât mai ridicat
pentru apărarea celor nevoiași și să nu uite că o pregătire dialectică le este
necesară pentru a face din profesia lor un apostolat atât de util pentru ridicarea
prestigiului Corpului.
La 7 Noiembrie 1948 Colegiul a luat parte la manifestațiile din Piata
Lenin alături de magistrați și funcționarii judecătorești iar după aceea
încolonându-se au mers la cimitirul „Sineasca” unde a avut loc dezvelirea
monumentului eroilor Sovietici. Au participat 30 membri, restul fiind repartizați
în județ.
Colegiul a hotărât că o dată pe lună membrii Corpului și personalul
administrativ să se întâlnească în ședință de critică și autocritică urmând ca
această ședință să se țină pentru prima oară la 20 Decembrie 1948.
Colegiul avocaților din Dolj, dispune de bibliotecă înzestrată cu cărți de
drept, literatură și reviste juridice, care au fost triate cu toată atențiunea astfel ca
să nu existe din materialul vechi cărți cu caracter subversiv.
În al doilea rând , biblioteca noastră a început să se înzestreze cu material
nou ideologic care se pune la dispoziția membrilor pentru a-și însuși cât mai mult
cunoștințele marxist-leniniste și astfel să capete o pregătire dialectică atât de
necesară în misiunea ce au la bara Justiției.
În cursul anului 1948 au venit in fața comisiei de disciplină următoarele
procese:
1) Epurare - pentru activitate fascistă………………….2
2) Disciplinare - abateri de la morala profesională…..21
3) Disciplinare - nedepunerea cotelor sindicatului…...67
PRIVIRE CRITICĂ ȘI AUTOCRITICĂ. Munca de organizare și
încadrare a activității Consiliului Colegiului Dolj în ritmul nou al vremurilor în
cadrul regimului de democrație populară, a dat unele rezultate pozitive.
S-a reușit ca avocații să participe în organizațiile de masă democratice. S-
a schimbat felul de comportare în fața instanțelor și a clienților în mare măsură.
Muncitorii și țăranii primesc un sprijin destul de serios în apărarea intereselor lor
din partea asistenței judiciare.
De asemenea s-au făcut progrese pe tărâm cultural.
Cu toate aceste realizări am avut lipsuri și greutăți în munca noastră.
Astfel datorită faptului că primul Consiliu al Colegiului numit în Februarie 1948
a fost descompletat și nu a putut funcționa, s-a numit un alt consiliu în luna Iunie
1948 care de asemenea descompletat până la 1 Septembrie a. c. președintele fiind
bolnav.
Din această cauză multe lucrări și mai ales cele cu privire la înscrierea
avocaților în Colegiu, au fost făcute cu mare întârziere și cu greșeli.
Nu am reușit până în prezent să ducem o muncă planificată și până în
ultimul moment nici nu am avut un plan de muncă.
Nu am reușit ca toți membrii Colegiului să fie preocupați de problemele
mari care interesează poporul și Republica Populară Română.
217
În acțiunile noastre nu am fost destul de hotărâți și nu am luat la timp
măsurile necesare pentru a curma unele practici și mentalități.
Nu am stabilit legături strânse cu masele și în foarte mică măsură am
contribuit din punct de vedere ideologic la crearea noilor concepții democratice
în rândul maselor. Nu s-a stabilit o colaborare strânsă cu magistratura, unii
magistrați având atitudine stângistă față de apărare.
Ținând seama de toate lipsurile avute în muncă Consiliul își ia
angajamentul să le lichideze și să contribuie alături de toate forțele democrate la
consolidarea Republicii Populare Române.
Trăiască Republica Populară Română

Președintele Colegiului Avocaților Dolj


(ss) N.Popescu

Secretar
(ss) Victor Gheorghiu

218
BIBLIOGRAFIE

I. ARHIVE
Arhiva Baroului Dolj, dosarele : 74/1928; 57/1929; 82/1929; 6/1930;
24/1930; 42/1930; 58/1930; 59/1930; 21/1931; 26/1931; 38/1931; 54/1931;
56/1931; 82/1931; 106/1931; 130/1931; 48/1932; 67/1932; 70/1932; 70
supliment 1/1932; 1/1934; 39/1934; 46/1934; 50/1934;56/1934; 103/1934;
105/1934; 113/1934; 115/1934; 121/1934; 2/1935; 4/1935; 16/1935; 17/1935;
22/1935; 33/1935; 57/1935; 58/1935; 81/1935; 92/1935; 104/1935; 1/1936;
21/1936; 24/1936; 60/1936; 77/1936; 78/1936; 84/1936; 100/1936; 1/1937;
2/1937; 3/1937; 6/1937; 12/1937; 26/1937; 30/1937; 40/1937; 51/1937; 57/1937;
58/1937; 92/1937; 97/1937; 99/1937; 1/1938; 2/1938; 3/1938; 4/1938; 5/1938;
8/1938; 15/1938; 16/1938; 17/1938; 26/1938; 49/1938; 51/1938; 53/1938;
60/1938; 61/1938; 67/1938; 75/1938; 94/1938; 2/1939; 5/1939; 7/1939; 13/1939;
14/1939; 15/1939; 17/1939; 22/1939; 25/1939; 27/1939; 34/1939; 36/1939;
42/1939; 63/1939; 65/1939; 67/1939; 71/1939; 76/1939; 78/1939; 85/1939;
89/1939; 93/1939; 97/1939; 99/1939; 103/1939; 1/1940; 6/1940; 16/1940;
28/1940; 33/1940; 35/1940; 40/1940; 42/1940; 44/1940; 47/1940; 56/1940;
64/1940; 76/1940; 1/1941; 3/1941; 12/1941; 16/1941; 19/1941; 20/1941;
21/1941; 33/1941; 40/1941; 63/1941; 64/1941; 1/1942; 3/1942; 9/1942; 15/1942;
20/1942; 24/1942; 38/1942; 47/1942; 56/1942; 57/1942; 1/1943;
2/1943;19/1943; 22/1943; 23/1943; 35/1943; 54/1943; 3/1944; 6/1944; 30/1944;
33/1944; 41/1944; 51/1944; 52/1944; 1/1945; 2/1945; 10/1945; 15/1945;
32/1945; 39/1945; 105/1945; 110/1945; 111/1945; 112/1945; 5/1946; 6/1946;
41/1946; 43/1946; 66/1946; 75/1946; 79/1946; 82/1946; 1/1947; 2/1947;
16/1947; 21/1947; 51/1947; 99/1947; 100/1947; 4/1948; 9/1948; 11/1948;
12/1948; 13/1948; 16/1948; 46/1948; 53/1948; 54/1948; 63/1948; 218/1948;
329/1948; 331/1948; 16/1949; 17/1949; 39/1949; 58/1949.

II. CĂRȚI ȘI REVISTE


Actele, Lucrările și Rezoluțiunile Congresului de la Iași ținut în zilele de
6,7 și 8 noiembrie 1911, Iași, Institutul de Arte Grafice „N.V. Ștefăniu & Co.‟,
1912.
Agenda și anuarul magistraturii și baroului pe anul 1936, București,
Atelierele „Cartea Românească”, 1936.
Anuarul Baroului Dolj pe anul 1941, Craiova, Editura „Ramuri”, 1941.
Anuarul Baroului Dolj pe anul 1942, Craiova, Editura „Ramuri”, 1942.
Anuarul Baroului Dolj pe anii 1943-1944, Craiova, Editura „Scrisul
Românesc”, 1944.

219
Buletinul Uniunii Avocaților (1928-1940).
Congresul Avocaților 1921, publicat de Baroul de Ilfov,
București, Tipografia „Curierul Judiciar”, 1921.
Darea de Seamă a activității Decanatului și Consiliului Baroului
Dolj pentru intervalul de la 12 iunie 1921-7 iulie 1929, Craiova, 1929.
DEMETRESCU, G. Mil., Istoria Baroului Dolj de la 1864 –
1928, Craiova, Tiparul „Prietenii Științei”, 1928; Ediția a II-a, Craiova,
Editura „Aius”, 2015.
DUȚU, Mircea, Istoria Baroului din București, București, Editura
„Economică”, 2006.
IDEM, O istorie a Avocaturii române, vol. 1: De la origini până
la primul război mondial, București, Editura „Economică”, 2001.
Enciclopedia României,vol. I: Statul, București, 1938.
Gazeta Tribunalelor (1930-1943).
GHERMĂNESCU, Mihail, Din alte vremuri și de
acum...Anecdote, povestiri, tipuri și portrete din templul dreptății și sălile
pașilor pierduți (1900-1934), București, Monitorul Oficial Imprimeria
Națională, 1934.
GHIĂCIOIU, P., Anuarul Baroului pe anul 1905, Stabilimentul
de Arte Grafice „Ralian și Ignat Samitca”, 1905.
IONESCU, Mirel și MIRON, Greta-Monica, Istoria Baroului
Cluj, Cluj-Napoca, Editura Argonaut-Mega, 2012.
Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957), Ediție îngrijită
de dr.Șerban Pătrașcu , București, Editura „Universul Juridic”, 2015.
Justiția Olteniei – revistă de drept (1927-1940).
Pandectele românizării – revistă de drept – economie – politică
(1941-1943).
PĂTRAȘCU, Șerban, Congresul General al Avocaților din România,
Craiova 1928, București, Editura „Universul Juridic”, 2017.
PRESBITERIANU, Dem., Proect de sindicalizarea avocaților Baroului
Dolj asupra tuturor actelor și faptelor juridice în care necesită oficiul de avocat,
Craiova, Tiparul „Prietenii Științei”, 1931.
STOENESCU, Dem., Criza economică în Barou și soluționarea ei prin
sindicatele profesionale, București, „Tipografiile Române Unite”, 1927.
STOIAN, Ciprian-Ion, Istoria Baroului Iași din 1864 până în 1918, Iași,
Editura Institutul European, 2017.
ȚOP, Dan, Istoria avocaturii din România, Târgoviște, Editura
„Bibliotheca”, 2015.

III. FOTOGRAFII
Colecția particulară Șerban Pătrașcu.
Fotografii din Arhiva Baroului Dolj.

220