Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUNOȘTINȚELE POSEDATE
STUDIILE/CUNOȘTINȚELE ENCICLOPEDICE PE CARE LE-A DEȚINUT DIMITRIE
CANTEMIR
În 1688 Dimitrie Cantemir este trimis la Istanbul pe lângă curtea sultanului în calitate de ostatic.
La alt nivel, superior, Dimitrie îşi continuă studiile la Constantinopol, atât la Înalta şcoală a
Patriarhiei din acest oraş, cât şi la diverşi profesori particulari de formaţie culturală europeană şi
orientală. În timpul şederii sale îndelungate (circa 22 de ani cu mici intermitenţe) în capitala
Imperiului Otoman, Dimitrie a manifestat un mare interes faţă de istoria, cultura şi civilizaţia
orientală, mai cu seamă faţă de cea turco-otomană. În acest mediu tânărul Dimitrie a studiat
filosofia, logica, teologia, geografia, istoria, muzica, medicina, folclorul, limbile occidentale şi
orientale (turca, persana, araba), desenul şi arhitectura. Aceste cunoştinţe temeinice i-au permis să
elaboreze mai multe lucrări dedicate istoriei, civilizaţiei şi culturii. Mai mult ca atât, unele din
concluziile sale pe care le-a tras de pe urma studierii religiei musulmane, istoriei Imperiului Otoman,
a încercat să le pună la temelia activităţii sale practice ca domn al Ţării Moldovei în anii 1710-1711.
Cu timpul, tânărul Cantemir deveni cunoscut în cercurile cele mai înalte ale curţii şi aristocraţiei
otomane, stabilind totodată legături cu reprezentanţi diplomatici ai diferitor ţări europene – Franţei,
Rusiei, Olandei ş.a. Este apreciat în cercurile înaltului cler ortodox, precum şi în cele ale oamenilor
de ştiinţă de cea mai aleasă cultură din capitala imperiului. Datorită cunoştinţelor căpătate în
patrie, cât şi celor dobândite la Istanbul, în mediul unor mari personalităţi ale culturii europene şi
orientale, Dimitrie devine un om de cea mai aleasă pregătire intelectuală.
În aceşti ani viaţa îi oferă şi o altă experienţă,
PAGINA 2 , DIMITRIE CANTEMIR
care îi tensionează relaţiile cu fratele său Antioh.
Este vorba despre unele proprietăţi, de altfel
destul de modeste. Dimitrie s-a văzut nedreptăţit
de partajul acestor averi, pe care îl făcuse fratele
său. Încordarea, apărută între cei doi fraţi, trece
însă pe planul al doilea, când în 1699, în anumite
împrejurări, nu fără concursul Porţii Otomane şi
probabil al voievodului muntean, Antioh Cantemir
pierde tronul Ţării Moldovei în folosul lui Mihai
Racoviţă.