Beşleagă Zbor frânt

Nu aduce-un secol cât aduce anul – iată una dintre formulările potrivite atunci când ne referim la o
bună parte a literaturii române din Basarabia. Am în vedere, bineînțeles, anul de grație 1966, care
este asociat cu apariția a patru romane de o deosebită valoare în contextul cultural autohton:
„Povestea cu cocoșul roșu” de Vasile Vasilache, „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc,
„Povara bunătății noastre” de Ion Druță și ”Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă.
Ultimul dintre titlurile enumerate reprezintă o altă formulare potrivită atunci când ne referim la o
bună parte a literaturii române din Basarabia. Dar nu și la scriitorul Vladimir Beșleagă, pe care
suntem îndreptățiți să-l considerăm unul dintre primii și foarte importanții autori moderni în contextul
cultural autohton.
Avem, în romanul „Zbor frânt”, un exemplu cu mare putere de pătrundere al valorificării monologului
interior, până atunci neexplorat la o asemenea intensitate de către literații basarabeni. Demnă de
atenție este și perspectiva temporală, prezentul contopindu-se cu timpul amintirilor. În acest sens,
primul plan al romanului poate fi rezumat astfel: Isai, care nu mai e împreună cu mama copiilor lui,
se întâlnește cu fiul său. Începe o discuție despre viața lui Isai. Tatăl și feciorul pleacă pe malul
Nistrului și Isai înoată în râu, ajungând la o adâncime periculoasă, pentru ca totul să se încheie cu o
imagine șocantă. Însuși Vladimir Beșleagă menționează că evenimentele din acest plan temporal
durează câteva minute. Or, pentru Isai, „Scufundarea în apa Nistrului este echivalentă cu
scufundarea în adâncimea propriului eu” (Lidia Carmen Pirca), intrarea în apa râului constituind și
un temei al dilatării timpului, Isai rememorând întâmplări produse în decursul mai multor ani. Aflat la
vârsta de 13 ani, Isai trece Nistrul, în căutarea fratelui său mai mic, Ile. Băiatul este prins de către
un soldat sovietic, urmând să fie acuzat de spionaj în favoarea nemților. Adolescentul ajunge în
satul evacuat, la bunicul său, pentru ca, în scurt timp, să fie capturat de nemți, care îl bănuiesc de
spionaj în favoarea sovieticilor. Două nopți au valoare marcantă pentru destinul protagonistului –
în prima noapte, Isai evadează de la germani, se aruncă în Nistru, reușind să ajungă in extremis pe
celălalt mal. Băiatul e salvat de bunicul său, după ce acesta din urmă aude țipătul lăstunilor.
Ulterior, într-o a doua noapte, Isai este arestat și ispășește un an de închisoare în locul fratelui său,
Ile, care l-a trădat.
Un alt element de referință e stilul de neconfundat al autorului – frazele lungi, sinuoase ale
romanului amintesc, în succesiunea lor, de cursul agitat al unui râu: ”Iar când se întâmpla, la mulți
ani de la pățania aceea, să-l întrebe careva: îi drept ce spun unii în sat, că ai trecut la nemți dincolo,
în vara când s-a oprit frontul aici, la Nistru, de-a stat toată vara, și-i drept că ai ucis un om cu mâna
ta și era cât pe ce să te duci și tu pe apă la vale, dar te-au scos valurile la mal și te-a găsit nu știu
care pe nisip, de te-a dus acasă, în spinare, și toată fuga numai din cauza că a vrut maică ta să te
chelfănească…Când îl întreba careva așa, Isai zâmbea uneori, alteori se supăra și întorcea aceluia
spatele și se ducea în drumul lui.”
După aproape jumătate de secol în care s-a impus drept una dintre mare realizări ale literaturii
române din spațiul pruto-nistrean, romanul „Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă continuă să
emoționeze, având, cred eu, un viitor asigurat.
Vasile Gribincea