Cezar Petrescu

(1892-1961)

Aţi citit „Fram, ursul polar” sau „Neghiniţă” de Cezar Petrescu când eraţi mici? Ei
bine, vă veţi bucura poate, să aflaţi că numele acestui scriitor este strâns legat și de istoria
Liceului Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad”.

Primul dintre cei şapte copii ai soţilor Olga şi Dimitrie Petrescu, scriitorul Cezar
Petrescu avea să studieze timp de doi ani (1901-1903) la ,,Şcoala Inferioară de
Agricultură” din Trifești- denumirea din acele vremuri a liceului, dat fiind faptul că tatăl
său, doctor în științe agricole era profesor aici.

Încă din clasele primare, Cezar Petrescu demonstrează o mare pasiune pentru
lectură, citind în special din operele marilor scriitori Mihail Sadoveanu, Ion Creangă,
Mihai Eminescu, Octavian Goga sau Barbu Ştefănescu Delavrancea. Aceeași pasiune îl
determină pe scriitor să îi scrie lui Titu Maiorescu o scrisoare la care ataşează schiţa
„Scrisori” spre a fi publicată în revista „Semănătorul”:
„Am trecut timpul liber ce mi-l oferă ocupaţia mea de elev în clasa a IV-a
gimnazială în mici descrieri de impresii ori de închipuiri scumpe pentru mintea unui
tânăr înflăcărat. Şi toate aceste notiţe şi schiţe le-am adunat în două caiete (...) Şi încerc
acum, îndrăznesc, să trimet spre aprecierea d-voastră, fragmente din ele. Şi aştept -
iertaţi-mi îndrăzneala şi întrucâtva obrăznicia - aştept, zic, un răspuns, o apreciere fie
încurajatoare ori descurajatoare…”
Activitatea lui Cezar Petrescu a fost diversă remarcându-se ca romancier, nuvelist,
traducător şi gazetar român, redactor la ziarele Adevărul, Dimineaţa, Bucovina, Ţara
nouă, Voinţa precum și fondator al revistei Hiena (1919-1924).
Ca membru al Academiei Române, Cezar Petrescu obţine Premiul naţional pentru
literatură în 1931 şi Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoţii
gornistului - colaborare cu M. Novicov.
Alături de Adrian Maniu şi Gib Mihăescu întemeiază revista Gândirea în anul
1921.
Întrebarea care ne vine în minte acum, este în mod firesc: Oare să fi fost inspirat
marele scriitor în alegerea acestui drum, de oaza de liniște din preajma Liceului Ion
Ionescu de la Brad? Oare să fi avut bătrânul liceu un rol în definirea acestui artist?
Un lucru este cert: Cezar Petrescu a fost un artist care nu putea trăi decât scriind.
Mărturie stau miile de pagini de actualitate şi astăzi, scrise cu uşurinţă într-un limbaj
alert, expresiv, colorat, cu multe neologisme care vă aşteaptă să le răsfoiţi şi să vă lăsaţi
purtaţi în lumea minunată a literaturii.