Sunteți pe pagina 1din 24

Corespondenta Mihai Eminescu Veronica Micle

1850-1889

n preajma anului 1880, un b rbat i o femeie afla i departe unul de altul, el la Bucure ti, ea la Ia i, i scriu o dat la dou -trei zile. Telefonul se inventase de c iva ani, n 1876, dar vor mai trece multe decenii pn cnd cuvintele schimbate ntre doi oameni care se iubesc, dar nu snt mpreun , s se poat i auzi, nu numai vedea. Deocamdat , spre sfr itul secolului al XIX-lea, cei doi snt obliga i s - i comunice prin po t att micile ntmpl ri zilnice, ct i marile sentimente, att problemele "administrative", ct i chestiunile "de via i de moarte", att mesajele impersonale, care ar putea fi rostite n public, ct i cele cu maxim nc rc tur afectiv , pentru care numai oapta i intimitatea, snt potrivite. Conven ia scrisorii din secolul al XIX-lea implic toate aceste nuan e. Ea este nti de toate un instrument, o necesitate cotidian , n al doilea rnd o posibil bucurie i abia la urm de tot, numai n lectura posterit ii, "literatur ". Convorbirile epistolare de odinioar nu snt att de diferite pe ct ne place s credem de convorbirile telefonice ale omului de ast zi.

Cititorul care se a teapt ca scrisorile lui Mihai Eminescu c tre Veronica Micle i, eventual, ale ei c tre el s fie poetice, s fie capodopere literare, va fi dezam git. Abia dac r zbate cte o metafor , cte o ntors tur romantic a frazei care amintesc de "poetul na ional". Din fericire, Mihai Eminescu nu poetiza dect rarisim n epistolele sale i tocmai de aceea ele nu dateaz . Via a cotidian a gazetarului de la Timpul i problemele lui snt uimitor de actuale: se pare c lumea romneasc nu s-a schimbat prea mult de un secol i ceva ncoace. Din scrisori se formeaz spontan imaginea omului, cu tot omenescul s u precum i aerul timpului, pe care poezia, fraza c utat le-ar fi destr mat. Coresponden a romanticului Eminescu reprezint pandantul realist al crea iei sale. Ceea ce nu nseamn c scriitorul lipse te cu totul din pagin , c oricine scria asemenea scrisori n veacul romantic. Un sim epistolar nn scut se manifest nu numai prin ce con in aceste scrisori, dar mai ales prin ceea ce nu con in. Ajunge o simpl compara ie ntre paginile celor doi coresponden i pentru a vedea diferen a: la el registrele diferite (tonul ludic sau grav, tonul de zile mari sau cel de toat ziua) snt st pnite perfect i nu stric omogenitatea ntregului. Micile jocuri amoroase stau foarte bine lng durele adev ruri dezv luite iubitei sau lng tirile nesemnificative, gelozia lng dragoste, oboseala i blazarea lng momentele de ncredere sau de lini te sufleteasc : "Ieri am primit ultima ta scrisoare i alalt ieri penultima. Iart -mi gelozia i explic-o prin dep rtarea n care suntem unul din altul i prin dispozi ia posomort n care am r mas f r tine. De aceea mi se i ur te o cas de unde plec diminea a i nu vin dect spre sear pe la 6,7 obosit i f r dispozi ie de lucru sau de citiri. Asta-i cea mai rea din toate dispozi iile, mica mea pas re i g sesc cu cale s i-o explic, dac scrisorile mele nu vor ie i tocmai amuzante.// La Camer m duc n toate zilele [...]. Cu ocazia aceasta am constatat cu oarecare ru ine c nu exist n toat adunarea dect doi oameni cari pot construi o fraz corect : Cog lniceanu i Maiorescu. (scrisoarea 42, 12 fevr.1882). Pachetul lui de scrisori e destul de actual la nivelul limbii care n-a mb trnit prea mult de atunci (lexicul i maniera de a formula o idee), n schimb pe foile ei ridurile limbii snt mai u or de observat. n scrisorile Veronic i Micle tonul pare adesea cu o octav mai sus mai jos, prea poetic sau prea prozaic, dar asta nu le distruge expresivitatea: " Afar plou , eu stau perdut pe gnduri, ura i indiferen a oamenilor, lipsa i dep rtarea ta, iubirea mea nespuns (sic), toate aceste i mpart rnd pe rnd fiin a mea, i n mijlocul unui vrtej n care m pierd m ntreb tainic i acum te ntreb pe tine oare aceast trist stare de lucruri se va schimba vreodat ? i te ntreb acum pe tine mai serios dect nicicnd - tu care spuindu-mi c m iube ti m-ai f cut s suf r amar o iarn ntreag , nct sufletul mi-i bolnav -te ntreb i te rog s -mi r spunzi face-m -vei// fericit , adec s ne n elegem, eu n eleg fericirea n aceea s fiu lng tine, s fiu n fine a ta" (scrisoarea 9, 27 Martie 1880 Ia i). Desigur c fiecare text din proasp t descoperita coresponden va merita o discu ie separat i e de presupus c analizele nu vor ntrzia. Prima lectur a celor aproape o sut de scrisori eminesciene din volumul Frumoasa mea Doamn / Eminul meu iubit (datorat Christinei Zarifopol-Illias, cea care a avut bucuria - c ci bucurie trebuie s fi fost - de a transcrie scrisorile manuscrise din arhiva familiei Grigorcea) prima lectur a adar aduce cititorului cteva impresii proaspete. O mul ime de intui ii critice i biografice bazate pe coresponden a cunoscut pn acum se confirm , nu exist r sturn ri de lucruri spectaculoase

sau revela ii, dar imaginea omului Eminescu i a Bucure tiului epocii se nuan eaz pn la minunat noutate. A a, de pild , surprinde francofonul Eminescu. Recurgea Eminescu att de frecvent n via a cotidian , la fel cu majoritatea contemporanilor s i, la francez , sau era o reveren f cut Veronic i, c ci ea i scria uneori n francez ? (Franceza Veronic i nu e faimoas , dar nici ridicol .) Oricum, n coresponden a lui limba francez se aga delicat, ca iedera, de textul romnesc: "[...] Cu a mea cea dulce au[x] pieds de marbre..."; "M-am rugat iar de to i ciracii "Junimei" de-a-mi veni [n] ajutor. Mais il est difficil[e] d'tre en opposition et de pouvoir hter les choses. Destul c pn nu-i pierdut orice c pi el de speran nu e nimic pierdut" (scrisoarea 22); "Dar e drept c atunci cnd cineva n-avea dect un considerent: "Que dira le monde?" i cnd acesta e nl turat prin "Le monde dira ce qu'il voudra" t cerea poate avea semnifica iuni deosebite [...]" (scrisoarea 31); "Vom ncepe une petite, charmante vie necunoscut de nimenea [...]"; "Nous serons peut-tre un peu pauvres, petite amie, dar nu de tot i de vom fi cumin i, n-o vom fi de loc" (scrisoarea 36); " i voi trimite - caresse - mijloace de drum [...]" (scrisoarea 45); "Oui! Je t'aime, je t'aime!" (scrisoarea 86) etc. De i Veronica o tia, (bine? pu in?) germana e cu mult mai rar n aceste scrisori: "Eine schwache Stunde [o or de sl biciune n.m.]zici tu c e partea slab a femeilor", citeaz epistolierul.

Casa memoriala Mihai Eminescu, Ipotesti

Aerul timpului se poate reconstitui cel pu in la fel de bine ca dintr-un roman: discu ii ndelungi la Camer ntre liberali ("ro ii") i conservatori (r posatul Micle fusese liberal, Eminescu era, cum se tie i rezult i de aici, ca to i junimi tii, conservator), meetinguri la Ateneu, concertele lui Pablo Sarasate, care "cnt admirabil" i al c rui portret e prins n cteva tr s turi: "Ni te ochi mari, negri, s lbateci are cre tinul acesta, i, de i e urt ca dracul, trebuie s fi pl cnd la cucoane" (scrisoarea 43), apoi s rb torile petrecute de Eminescu la Maiorescu, traducerile f cute de Eminescu, mai mult de nevoie dect de voie pentru Regin , certurile dintre so ii Slavici i ajutorul cerut de Eminescu "Slavicioaiei", sup rarea poetului pe "archicanalia" Caragiale, mut rile f cute de Sfntul Dumitru, Hotelul Royal (sau Regal) unde tr gea Veronica, gara, redac ia Timpului, diverse adrese bucure tene, problema procur rii la timp a "m rcilor po tale" potrivite, felul n care se c l torea cu trenul, societatea sufocant cu "amici reci i du mani fierbin i".

Casa memoriala Veronica Micle i "aerul lingvistic" al timpului este pregnant: se spunea "cass ", "basse ", "mass " (mul ime), biletele se iau la "drumul de fier", b rba ii puneau "semn n tabacher " pentru a nu uita un lucru important, femeile puteau primi cadou "praf de din i" etc. ns i una dintre semn turile ludice ale lui Eminescu, Emin aga, vine, cred, de la un personaj contemporan lui, Emin-Pa a, despre care dic ionarul

universal al lui Laz r ineanu ne spune: "Medic german (Eduard Schnitzer) n armata egiptean , devenit n 1878 guvernatorul Provinciilor Equatoriale". Expresia "nu tiu ce s -mi fac capului" pe care criticul Livius Ciocrlie o remarca (n Mari coresponden e) i la Gherea i o presupunea a fi o gre eal de exprimare a acestuia, apare i la Eminescu, era deci curent . Eminescu avea, anticipndu-i pe interbelici, con tiin a faptului c "la noi" e greu s faci lucruri durabile, c totul se opune marii opere. i, la 30 de ani, era b trn. Istoria i critica literar au de profitat ndeajuns din aceste scrisori: pe lng critica genetic c reia nui r mne dect s pun n paralel scrisorile i poemele anilor 1879-1883, exist cteva plicuri care par destinate cercet torului operei eminesciene: scrisoarea din 2 martie 1882, despre importan a "remanierilor" i despre impresia poetului c va mai scrie numai proz , scrisoarea din 10 aprilie 1882 despre lucrul la "Legend " (Luceaf rul), scrisoarea 24 despre modific rile la poemul O, mam ..., transmise Convorbirilor literare prin intermediul Veronic i, scrisoarea 27 despre articolele din Timpul scrise de Eminescu, i mica mustrare f cut Veronic i pentru c a colaborat la Literatorul: "M mir c trimi i versuri "Literatorului" - o foaie care m batjocore te pe mine, una la mn , o foaie r u scris ale c rei coloane nu te onoreaz nici pe tine, dou la mn " (scrisoarea din 15 august 1882). Cele 15 scrisori ale Veronic i Micle snt n primul rnd o oglind care reflect felul lui de a o iubi, o oglind a laudelor i repro urilor lui. Uneori se supune, alteori se revolt : el o face nger, ea prinde aripi, el o acuz galnic de cochet rie, ea e cu ostenta ie cochet povestindu-i cum i-a modificat coafura " la Vinoise" sau ce p l rie i ce botine i-a cump rat, el o calific de pisic , de m , ea toarce lini tit sau miorl ie cu ging ie, el e rece cu ea, ea e i mai rece cu el, el i cere ndurare, ea e mndr c e nemiloas . n al doilea rnd ns , sub acest mimetism care nu e dect o dovad de dragoste (i imit m, chiar i involuntar pe cei pe care-i iubim) se afl o femeie prins la mijloc ntre statutul ei de amant romantic i cel de respectabil v duv cu doi copii. Tr irea acestei drame e numai a ei i ea se simte singur n aceast ncercare. Reac ioneaz imprevizibil i dezordonat la presiunile societ ii, la cerin ele implicite ale acesteia. Din scrisorile ei rezult c sfideaz cu destul curaj societatea, de dragul lui i al dragostei lor, dar cnd i scrie, curajul o p r se te i i repro eaz iubitului dep rtat ceea ce ndur de la cei de aproape. nchide gura lumii, dar o redeschide, pentru el n epistole. Paradoxala combina ie de for i sl biciune, ciocnirea unui anume eroism cu o spaim pe m sur , mndria nesupunerii i n acela i timp marea dorin de conformism, de a ob ine girul prietenelor nu se conciliaz n scrisul Veronic i. Scrisorile ei c tre el snt u or destr mate, o real derut se simte sub coaja cuvintelor, indiferent dac scrisoarea este tandr sau "rea". De pild : "Po i tu m sura, po i tu judeca dureroasa mea pozi ie, nu ntlnesc n orice parte dect indiferen , dect ntreb ri ca din treac t: Da cnd faci nunta? Da ce v mai scrie D-l Eminesco?" (27 martie, 1880). "Domnule Eminescu,/ Nu sunt n stare s -mi m sor nenorocirea pe care mi-a pricinuit-o cuno tin a i rela iunea D-tale, ru inea, despre ul oamenilor [rnd ters], desesperarea, toate, toate m-au cuprins astfel nct nici tiu pe ce lume m aflu. Pe D-ta s te calific - regret c e ti sub orice critic - dac printr-o fericit ntmplare ai perde inteligen a care-o ai, te las s judeci la ce valoare ar fi redus persoana D-tale"(20 februarie 1881). Din

exterior, coresponden a dintre cei doi este pasionant , ca orice carte de literatur . Pentru cei doi ea n-a fost literatur . A fost, pur i simplu, via a lor.

Veronica Micle

Veronica Micle, n. Cmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, N s ud; d. 3 august 1889, V ratec) a fost o poet romn . A publicat poezii, nuvele i traduceri n revistele vremii i un volum de poezii. E cunoscut publicului larg n special datorit iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.

Biografie Tat l ei, Ilie Cmpeanu, a murit nainte de na terea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat n 1850, mpreun cu cei doi copii, la Trgu Neam . Fratele Radu moare nu mult dup aceea. n 1852 se mut la Ia i. Dup cursurile primare Veronica se nscrie la coala Central de fete pe care o absolv n 1863 cu calificativul eminent . La examenul de absolvire din comisie f ceau parte, printre al ii, Titu Maiorescu i tefan Micle, viitorul ei so , atunci n vrst de 43 de ani. La 7 august 1864 are loc c s toria Veronic i cu tefan Micle, oficiat la Biserica Bob din Cluj. La data c s toriei tefan Micle era profesor universitar, iar mai trziu a devenit rector al Universit ii din Ia i. n anii 1864 i 1865 Veronica particip , n calitate de martor, la procesul intentat de c iva membri ai frac iunii politice liberale lui Titu Maiorescu, pe atunci profesor de gramatic Central de fete i pre edinte al Comitetului de inspec iune colar. I se imput i pedagogie la coala fapte scandaloase, ba

chiar i romanse ntregi . Titu Maiorescu este n cele din urm achitat, dar postura Veronic i de martor al acuz rii nu va fi uitat cu u urin n anul 1866 se na te primul copil al so ilor Micle, Valeria, pe care mama ei o alinta Greiere , iar n 1868 se na te Virginia Livia, alintat Fluture .

n 1869 contribuie la nfiin area i bunul mers al unei coli profesionale de fete, se implic n ndrumarea unor coli de fete din Ia i i ncepe s fie activ n via a literar . n prim vara anului 1872 face o c l torie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care i este prezentat Mihai Eminescu. Tot n 1872 debuteaz n revista Noul curier romn cu dou scrieri n proz . La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al Bibliotecii Centrale din Ia i. Va locui n Ia i pn n octombrie 1877, timp n care are cu Veronica o rela ie tumultoas . n 1875 tefan Micle e ndep rtat de la conducerea Universit ii i numit director al colii de Arte i Meserii, n localul c reia s-a mutat mpreun cu familia. n timpul R zboiului de Independen pentru ajutorul oasta ilor romni r ni i a fost sor de caritate, a f cut parte din Comitetul central i i-a ajutat cu bani pe invalizi s se ntoarc pe la casele lor.

La 4 august 1879 moare so ul ei, tefan Micle. Urmeaz un lung ir de demersuri pe lng oamenii politici ai vremii pentru a i se asigura, ei si fetelor ei, o pensie de urma (n ciuda promisiunilor, nici n 1883 forurile legiuitoare nu aprobaser pensia). R mas v duv Veronica reia leg tura cu Eminescu. Cei doi ncearc , f r s reu easc , s - i ntemeieze o familie. n 1886 Veronica locuie te la Bucure ti, la fiica sa, Valeria, student la Conservatorul din Bucure ti. Cealalt fiic mbr i eaz cariera tat lui s u i devine profesoar de fizic . Veronica doneaz casa din Trgu Neam , mo tenit de la mama ei, M n stirii V ratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la M n stirea V ratec. Rela ia cu Eminescu Eminescu a recunoscut de nenum rate ori n scrisorile i poeziile sale influen a deosebit pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, n ciorna scrisorii de condolean e la moartea lui tefan Micle, el scrie: via a mea, ciudat i azi i neexplicabil pentru to i cunoscu ii mei, nu are nici un n eles f r tine . Sau n poezia Lumea mi p rea o cifr m rturise te c pn cnd a ntlnit-o n-aveam scop n ast lume, nici aveam ce s tr iesc , pentru ca dup aceea ncepusem s-am n lume ceva ce pl tea mai mult dect lumea .

O descriere obiectiv a evolu iei rela iei dintre ei se poate ob ine prin urm rirea cronologic a informa iilor din scrisorile lor i din textele manuscriselor eminesciene. Datarea poeziilor nepublicate i a ciornelor de scrisori este cea din Opere, Editura Academiei. Pn la 4 august 1879 Din amintirile lui Slavici tim c dup stabilirea la Ia i n 1874, Eminescu frecventa salonul Veronic i. Dintr-un concept de scrisoare a lui Eminescu c tre Veronica din 1876 afl m c n tot acest timp el a iubito p tima de la distan : Doi ani de zile, doamn , n-am putut lucra nimic, i am urm rit ca un idiot o speran , nu numai de art , nedemn . n acela i text Eminescu scrie: d-ta erai o idee n capul meu i te iubeam cum iube te cineva un tablou . Dar Veronica hot r te s duc lucrurile mai departe: Dup ce singur ai voit altfel i-ai f cut din visul meu un capri al d-tale, nu mai putea r mne astfel, pentru c nu sunt nici de 16 ani, nici de 70. Ce anume a f cut Veronica pentru ca lucrurile s se schimbe ntre ei putem afla din aluziile con inute n alt ciorn de scrisoare din aceea i perioad . Odat , cnd tefan Micle a trebuit s plece din Ia i, Veronica i-a d ruit lui Eminescu o or de intimitate i l-a l sat s o strng n bra e. Aceast ntmplare este confirmat i de nsemnarea de pe fila 82 verso a textului poporan religios Amartolon sotiria ce-i apar inea luiEminescu: Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericit a vie ii mele. Eu am inut pe Veronica n bra e, strngnd-o la piept, am s rutat-o. Ea-mi d rui flori albastre pe care le voi ine toat via a mea. Jum tatea de an scurs de la mbr i area din februarie pn la urm torul eveniment al leg turii lor a fost o perioad de fr mnt ri continue. Acum Eminescu scrie foarte multe poezii care dovedesc zbuciumul din sufletul s u: Iubind n tain , Eu num r, ah!, plngnd, n lir -mi geme i suspin-un cnt, Ce opte ti att de tainic, Zadarnic terge vremea, Venin i farmec, Gelozie i multe altele. Pn la urm Eminescu reu e te s se desprind din vraja ei i scrie n poezia M-ai chinuit atta cu vorbe de iubire: Cum mul mesc eu soartei c am sc pat de tine, F r-a comite, Doamn , p catul mo tenit. Azi iar i m v d singur i fericit i bine!

Veronica preia din nou in iativa i reu e te s l nl n uie folosind ceea ce pn atunci i refuzase: p catul mo tenit . Dovada este scrisoarea de dragoste din 30 august 1876 pe care Eminescu o ncheie astfel: De aceea s rut minile f r m nu i, ochii f r ochelari, fruntea f r p l rie i picioarele f r ciorapi i te rog s nu m ui i, mai cu seam cnd dormi. n comentariile la aceast scrisoare Perpessicius observ c scrisoarea este rupt la col ul unde apare anul n care a fost scris , iar pe spatele scrisorii Veronica l corecteaz ulterior cu anul 1879. Aceast ncercare evident de

postdatare este o dovad c Veronica avea ceva de ascuns, i anume faptul c leg tura lor a devenit intim nainte de moartea lui tefan Micle din 4 august 1879. Anul real este cu siguran 1876 pentru c atunci n poeziile lui Eminescu se produce o schimbare i nemul umire, din acest moment ele ncep

radical . Dac poeziile de pn atunci erau pline de revolt s exprime fericirea unei iubiri mp rt ite.

Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domole te. El hot re te s se mute la Bucure ti n octombrie 1877. Scrisoarea pe care i-o trimite Veronica imediat dup aceea con ine explica iile pentru comportarea ei de pn atunci. Nu-i a a c indiferen a mea i-a rupt inima, inim plin de mine, dar l iau pe Dumnezeu ca martor c nu era o indiferen real ; aceast r ceal simulat nu era dect o contrabalansare la dragostea ta imens pe care o afi ai f r ncetare; privirea ta, vorba ta, n sfr it, toat persoana ta n prezen a mea nu era dect dragoste, tu erai att de pu in st pn pe tine nsu i, nct chiar i persoana cea mai proast tia c e ti ndr gostit de mine; deci nu trebuia ca eu s dau o dezmin ire i s ascund fa scrut tori reciprocitatea unui iubiri att de mari? Ea i declar cu sinceritate c motivul pentru care nu a vrut s fac cunoscut leg tura lor este evitarea divor ului, pensia pe care o a tepta dup moartea so ului ei fiind o compensa ie pentru copil ria ei sacrificat (se c s torise la 14 ani). Veronica adaug c nu vrea s devin o povar pentru Eminescu, fiind sigur c grijile materiale le-ar distruge dragostea. de ochii

Prima logodn

(4 august 1879 aprilie 1880)

Dup moartea lui tefan Micle din 4 august 1879 leg tura dintre cei doi se reia printr-o scrisoare de condolean e din partea lui Eminescu. Lunile septembrie i octombrie le petrec mpreun ntr-un fel de lun de miere. n perioada urm toare, din noiembrie 1879 pn n aprilie 1880 ei ncearc s - i ntemeieze un c min, f r s reu easc . n aceast nereu it un rol important l-a avut lipsa mijloacelor materiale cu care s poat s - i asigure un trai decent. Repro ul cel mai frecvent care apare n scrisorile Veronic i c tre Eminescu este c i scria prea pu in i prea rar: t cerea ta m omoar r spunsuri care mi se pare c sufletul (3 ianuarie 1880). Un alt repro pe care i-l face frecvent lui Eminescu este c nu venea la Ia i s o viziteze. Dup de miere Eminescu a mai fost la Ia i n noiembrie la serbarea anual a Junimii i apoi a fost ea la Bucure ti s -l vad . S rb torile din decembrie 1879 el le petrece n Bucure ti, pentru c era bolnav i obosit, dup cum i scrie Veronic i. Numai n februarie 1880 mai face un drum la Ia i pentru a o mbuna pe Veronica dup ce ea l anun ase c vrea s se despart . Dup entuziasmul ini ial, lui Eminescu i era din ce n ce mai greu s in pasul cu cerin ele ei. luna (23 octombrie 1879); tu-mi scrii a a de pu in nct abia o deschid i o i sfr esc de citit (12 decembrie 1879); m hot rsem a nu- i mai scrie, pentru a nu te provoca la i le storc cum ai stoarce ap din piatr ; nd r tnica- i t cere mi-a zdrobit

Veronica se r zbuna scriindu-i scrisori scurte ca s nu-l oboseasc

(13 ianuarie 1880), vorbindu-i

despre curtezanii ei (14 ianuarie 1880) sau anun ndu-l c i venise gustul cochet riei (8 martie i 12 martie 1880). Ea tia ct de gelos putea s fie Eminescu i ntr-adev r el reac iona imediat prin scrisori furibunde. n sfr it, m sura represiv extrem era amenin area cu ruperea leg turii i cererea ca Eminescu s -i napoieze toate scrisorile. Au existat trei astfel de ncerc ri de ruptur (n jurul datelor de 28 decembrie 1879, 30 ianuarie i 19 februarie 1880) pe care Eminescu a reu it s le rezolve; primele dou prin scrisori, iar ultima printr-o c l torie la Ia i. Pentru a da un exemplu despre felul n care reac iona Veronica atunci cnd se considera neglijat hot ra s se despart , reproducem un pasaj din scrisoarea ei din 19 februarie 1880. i

D-le Eminescu, s nu i se par amar scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care m simt cuprins , numai cnd gndesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la inten iunea bine meditat i bine premeditat cu care m-ai f cut (abuznd de ncrederea mea) s devin o groaz pentru toat lumea, c ci m-ai f cut ca f r ru ine s afi ez rela ia mea cu D-ta i multe altele pe care de mai ai pu in con tiin trebuie s te ngroze ti cnd i vei aduce aminte de ele, i care i mai repet nu le-ai f cut dect cu scopul s - i ba i joc de mine i din ct eram de nenorocit s m faci astfel nct s -mi vie nebuneal . Ea spune c nc din decembrie a n eles planul lui de a face s fie dispre uit de oameni. Acum l declar liber de orice obliga ie, ndep rtndu-i astfel din cap acel nor care- i ngreuna mintea i- i ncurca ntructva deprinderile de mai-nainte astfel nct acum i ureaz succes fizic i moral n via a lui de holtei. i pentru a oficializa desp r irea i cere, ca pe o eu am fost sincer cu D-ta nct nici un cuvnt al meu n-a fost minciun . i c singura lui calitate este datorie de onoare, s -i napoieze toate scrisorile i fotografia pe care i-o d ruise. Ea se consider complet nevinovat pentru c inteligen a pe care dac valoare. La aceast scrisoare nveninat Eminescu r spunde n glum i se duce repede la Ia i, reu ind astfel La aceste acuza ii Veronica mai adaug c el este sub orice critic

printr-o fericit mprejurare ar pierde-o ar ajunge o persoan f r nici o

s mai amne cu dou luni deznod mntul. Atunci cnd r spunde n scris la acuza iile i repro urile repetate ale Veronic i ntotdeauna i explic cu mult r bdare c este bolnav i obosit. De exemplu n

scrisoarea din 4 februarie 1880 ncearc s o mpace pe Veronica dndu-i dreptate i recunoscnd ca este vinovat c nu reu e te s p streze singura fericire de care a avut parte n via . tiu prea bine c nu sunt vrednic de Dta; te-am rugat de attea ori s ier i dac-am ndr znit s arunc asupra vie ii D-tale umbra aceasta nefericit i tot de attea ori ai avut bun voin a de a-mi trece cu vederea acea evident sl biciune de caracter, acea lips de ac iune care e cauza tuturor relelor mele. Pentru Dta va fi, f r ndoial , mai bine de-a lep da departe aceast sarcin , pe acest om care nu poate nimic, nu vrea nimic, pe acest om care numai i-ar mnca zilele cu propria lui neputin lipsa de cuget de-a te compromite n ochii oamenilor, am pus dorin a de-a fi a mea peste orice considera ii i peste orice cuvinte de cru are a fi avut; m sperii eu nsumi de r utatea cu care te-am tratat. La primirea unor scrisori ca aceasta Veronica se l sa nduplecat pentru cteva zile, pentru ca apoi, la primul gest care nu i convenea, s reac ioneze violent lund n rs explica iile lui Eminescu. De exemplu, n 30 ianuarie 1880 i scrie c ea, fiind prea grosolan pentru ca s pot n elege ging ia amorului, poetica aten iune ce d-ta mi acorzi mie , hot r te s renun e la leg tura lor. La sfr itul lui martie i cere s -i spun clar ce are de gnd n leg tur cu viitorul lor. Dup o s pt mn de fr mnt ri, el i r spunde n 4 aprilie c unirea lor oficial poate s aib loc numai dup ce va avea o pozi ie ct de ct asigurat . Veronica i r spunde la rndul ei c numai el este de vin pentru starea n care se afl luni de zile. i care desigur c i place mult . Acum intervine ruptura care se amnase cteva i la itate. Neavnd curajul vie ii, neavnd o raz de senin n suflet, am ndr znit cu toate astea a te iubi, am avut

A doua logodn

(decembrie 1881 - august 1882)

Separarea lor dureaz pn n decembrie 1881. Din aceast perioad ni s-au p strat cteva scrisori disparate, majoritatea expediate de Veronica. Eminescu i r spundea rar, cu aceea i elegan , dar ncercnd s evite reluarea leg turii. Unele dintre scrisorile Veronic i, mai ales cele din 1880, sunt pline de amenin ri i de repro uri, chiar mai exagerate ca pn atunci. n altele i face declara ii de dragoste i ncearc s ob in de la el un semn ct de mic de aten ie. ntr-o scrisoare nedatat , dar care este foarte probabil din a doua jum tate a anului 1880, Veronica ncepe prin a-l amenin a pe Eminescu c se va r zbuna pentru c el, n mod deliberat, n n elegere

cu Mite Kremnitz i Maiorescu, a f cut-o de rsul i dispre ul lumii . R zbunarea ei va consta n publicarea unei descrieri a Junimii sub titlul Haremul lui Jupiter sau Misterele unui cerc literar pe care i-a f cut-o chiar Eminescu. Iar dac va fi dat n judecat pentru calomnie ea de ine dou scrisori de la el care confirm faptul c Eminescu i-a f cut dest inuiri pe acest subiect. Este adev rat c Veronica nu a publicat nimic din dest inuirile lui Eminescu, dar a spus tuturor cunoscu ilor tot ce tia. O m rturie a felului n care a ac ionat o avem n scrisoarea din 8 decembrie 1880 pe care a trimis-o lui B. P. Hasdeu. i scrie pentru ca s -l roage s intervin n favoarea aprob rii pensiei de pe urma so ului ei, dar n prima parte a scrisorii se plnge c este dezn d jduit pentru c Maiorescu l-a convins pe Eminescu s renun e la c s toria proiectat . La finele lunii decembrie 1881 ea se duce la Bucure ti unde se ntlne te cu Eminescu i reu e te s -i rede tepte iubirea. Ea i strne te gelozia fa de Caragiale cu care avusese ntre timp o leg tur intim . extrem . l implic pe Eminescu n recuperarea scrisorilor trimise lui Caragiale, i cere sfatul i i poveste te am nunte de fiecare dat cnd are de-a face cu Caragiale. Eminescu reac ioneaz cu o violen Dup cum relateaz el nsu i n scrisoarea din 28 decembrie i dup cum confirm luiMaiorescu, Eminescu l-a bruscat pe Caragiale cnd s-au ntlnit cu ocazia Cr ciunului la Maiorescu acas . n cele din urm Eminescu consider c nu Veronica este vinovat n povestea cu Caragiale, ci totul nu este dect o consecin a gre elilor lui pe care ncearc s le ndrepte. Aceast perioad de apropiere ntre cei doi este foarte asem n toare cu cea anterioar . Veronica a manifestat de data asta mai mult re inere n a-l amenin a cu desp r irea, dar n rest a continuat s l chinuiasc pe Eminescucu toanele i preten iile ei. ntr-o scrisoare din 28 martie 1882 recunoa te chiar ea c n felul acesta ncerca s -l in lng ea. Desp r irea se produce din acelea i motive ca i cea anterioar n cursul lunii august 1882. i nsemn rile

Opera literar Debuteaz n 1872 n Noul curier romn cu dou lucr ri n proz : Rendez-vous i Plimbarea de mai n Ia i. Majoritatea poeziilor sunt publicate n Convorbiri literare. Mai colaboreaz la Columna lui Traian, Familia, Literatorul, Universul literar. n 1887 apare volumul de poezii care cuprinde poezii originale, prelucr ri dup Thophile Gautier i Lamartine i aforisme. Eminescu: Cartea ei e ve nic nou pentru mine Cite te-le i o s vezi ct dreptate am! Delavrancea considera volumul de poezii o palid imita ie a liricii lui Eminescu iar pe Veronica Micle poet mic, nensemnat, f r temperament, f r originalitate, f r chemare de a spune ceva pe lume . Ce frumoase versuri ntlne ti n c rticica asta.

Iorga considera c via a i opera Veronic i Micle sunt ca una din acele drame antice, n care se cuprind trei piese deosebite, reprezentnd cele trei faze ale acelea i ac iuni: gre eala, efectele ei nainte de expirare i pedeapsa . George Sanda: Dramei ceatorului nen eles din erotica eminescian , Veronica Micle i-a opus drama femeii nen elese: pentru o astfel de femeie, dragostea nu este i condi ia crea iei ci numai a vie ii; femeia care cap t con tiin a personalit ii sale r zbun nu un sentiment jerfit, ci o via pierdut

Povestea de iubire dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle

Daca vrei sa scrii despre Veronica Micle, sa ii citesti poeziile sau corespondenta, sa ti-o imaginezi vazand-o cu ochii mintii, nu poti s-o faci decat luand-o impreuna cu Mihai Eminescu, caci dragostea ce ia legat, a creat si cele mai frumoase poezii de dragoste ale limbii noastre si cea mai frumoasa poveste de iubire a literaturii romane. Gandind la frumoasa lor poveste de dragoste, cred ca putine sunt femeile care sa nu fi visat sa fie iubite ca Veronica, si putini barbatii care sa nu fi visat sa intalneasca iubirea intruchipata intr-o femeie asemenea ei . Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusetea feminina a Veronicai. Eminescu a fost si iubit, dar si contestat in timpul vietii, dar numarul celor care l-au contestat a fost foarte mic in comparatie cu cei care l-au iubit. Cu toate acestea, iubirea tuturor a fost eclipsata de acea mare iubire a unui chip de inger dragalas . Iubirea dintre acest inger blond , Veronica, si Eminescu a fost mare, adanca, a invins totul si a reusit sa existe dincolo de rautatile unor oameni care ii voiau despartiti. Au fost si cateva focuri de paie starnite de Cleopatra Lecca-Poenaru sau de Mite Kremnitz, dar chipul Veronicai le-a sters repede urma. Fata ei, Virginia Gruber scria : Mama a fost plina de viata, plina de farmec, frumoasa, doamna perfecta si avea o voce superba. In societatea aleasa pe care o vizita, din cauza acestor calitati superioare, facea umbra intotdeauna in jurul celorlalte femei. Nemuritoarea muza eminesciana s-a nascut in Nasaudul ardelean in ziua de 22 aprilie 1850, in acelasi an in care la Ipotesti s-a nascut Luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Tatal Veronicai, Ilie Campeanu, a fost un erou al luptelor conduse de Avram Iancu si a murit in urma ranilor capatate in lupta. Mama, Ana, ramasa vaduva, s-a mutat cu cei doi copii la Tg. Neamt, apoi la Roman si, in sfarsit, la Iasi. Veronica a primit la nastere numele mamei ei, Ana, dar ea si-a schimbat numele in cursul primar si astfel a devenit Veronica. A fost un copil crescut in rasfatul dragostei de mama, desi au trait infruntand multe nevoi materiale. Ea a urmat scola primara si cursurile gimnaziale la Iasi, la Scoala Centrala, unde a fost bursiera. A fost o eleva exceptionala, dand dovada de o inteligenta deosebita. A terminat scoala in 1863 si pe certificatul ei de absolvire este trecut calificativul eminenta . La examenul final a asistat rectorul Universitatii din Iasi, profesorul universitar Stefan Micle, ardelean de origine. El a fost vrajit de frumusetea, inocenta si inteligenta ei si, desi era mai in varsta cu 30 de ani, a cerut-o in casatorie. La insistentele mamei sale, peste un an, frumoasa si tanara Veronica, devine respectabila doamna Micle, la numai 14 ani. In tineretea mea, am vazut-o pe Veronica cu ochii mintii, in ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de cate ori intram sau ieseam pe poarta scolii, ori cand imi aruncam privirile pe fereastra. In fata scolii, pe acea straduta foarte stramta, in centrul orasului Cluj, se afla bisericuta Bob pe al carui gard

din zid gros si purtand patina vremii, era o placuta comemorativa. Pe ea sta scris ca la aceasta biserica, Veronica si Stefan Micle au fost cununati de preotul Ioan Pamfil, in data de 7 august 1864. Si de cate ori nu m-a purtat gandul pe firul vietii acestei femei cu un destin atat de deosebit, la tulburatoarea, fascinanta si scurta ei viata! A fost o sotie buna si o mama iubitoare. Pe sotul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urat sau detestat, ci l-a respectat si l-a pretuit ca om si ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria si Virginia, le-a dat o educatie aleasa si le-a crescut cu dragoste, asa cum fusese crescuta si ea de mama ei. Valeria a fost solista de opera si i se spunea Privighetoarea Iasului , iar Virginia a studiat stiintele. Amandoua au scris poezii. Veronica dispretuia distractiile usoare si festivitatile, pe care le ocolea, cu toata pozitia sociala inalta pe care o avea. Urmand sugestia lui Maiorescu ca Veronica ar fi nascuta pentru a zapaci destinele marilor barbati, diferiti istorici literari, biografi si publicisti, in cursa pentru spectaculos, au creat Veronicai Micle efigia unei femei usuratice, nestatornice si indiferenta la sentimentele inalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar cliseul impus de o societate nedreapta, grabita si superficiala este greu de inlaturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie usoara, nu era dornica de petreceri. Ea si-a jertfit toata tineretea familiei si s-a preocupat atent de educatia fiicelor ei. A facut parte din societati de caritate, iar in timpul razboiului de independenta, a fost sora de caritate voluntara. Dragostea dintre ea si Eminescu a fost casta pana la moartea lui Stefan Micle (1879). Abia dupa moartea acestuia, dupa 7 ani de cand s-au cunoscut, Eminescu i se adreseaza pe nume intr-o scrisoare. Cand i s-a permis, pe Eminescu l-a ingrijit cu multa devotiune si a participat la suferinta lui cu toata fiinta ei. Pe Eminul ei, cum ii placea sa ii alinte, l-a iubit cu o dragoste profunda. Oricata rautate ar nutri cineva, nu se poate sa nu se lase cuprins de tonul ars de iubire care se desprinde din scrisorile ei si din poeziile pe care i le-a dedicat lui Eminescu, si in marea majoritate ii sunt dedicate lui. Poeziile ei sunt un adevarat jurnal de iubire, trecand prin toata gama de sentimente. Dragostea ei a fost atat de mare, incat l-a urmat pe Eminescu si dincolo de pragul pamantesc. A lasat in urma ei doua fete, pentru a-si implini destinul de iubita, savarsind nunta in cer , infinit mai durabila decat casatoria cu acte. Pe Eminescu l-a cunoscut in martie 1872, la Viena, unde se afla pentru un tratament. Il cunostea doar dupa nume, numai dupa cateva poezii publicate. Tanara Veronica, cu toate ca era casatorita, avea doua fetite, isi respecta sotul, simtea ca ii lipseste o atmosfera vesela si o iubire ideala invaluita in mister. Ea traieste acum primii fiori ai dragostei si se comporta ca orice fata la varsta ei. Galopul biografiilor cum zice Tia Serbanescu - nu nu modifica varstele organismului oricat le-ar brusca. Legile firii nu tin cont de convenientele sociale. Veronica se afla la prima ei iubire aproape adolescentina, si ca orice adolescent sau tanar, asculta aceasta chemare, dincolo de orice ratiune. Cu un tact deosebit, ea va sti totusi, ca in acelasi timp sa isi respecte sotul si familia, dar si sa dea frau liber unei iubiri romantice. Pana la moartea sotului ei, iubirea lor a fost pura si neintinata. Intre ea si Eminescu s-a nascut o frumoasa idila la Viena, care peste timp se va transforma in iubire profunda si va continua apoi cu mici intreruperi pana la moarte, si chiar dincolo de granitile vietii, caci cine stie daca nu

se continua frumoasa lor iubire in alte zari, intr-o alta dimensiune, dincolo de coloana infinitului, dincolo de rautatile celor care le-au stat impotriva. Virginia, fiica Veronicai, scria despre mama ei: l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemarginita. Imprejurarile si oamenii au facut ca ei sa nu fie uniti niciodata. Veronica a refuzat cererea in casatorie a mai multor pretendenti, preferand sa ramana muza unui geniu, decat sotia unui print , asa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria, ci talentul pe care l-a intuit cu o mare precizie, egala cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu publicase doar cateva poezii, intuitia perfecta a Veronicai a facut-o sa inteleaga din capul locului ce valoare au. Ea l-a numit pe Eminescu poetul-geniu, inaintea altora, cam in acelasi timp cu Maiorescu, dar cu mai multa fervoare. Chiar numai pentru intuitia ei fara gres, ar trebui sa ii recunoastem inteligenta si calitatea gustului artistic. Eminescu, indragostindu-se de frumoasa, spirituala, cultivata Veronica, cea plina de mister si poezie, romantica si provocatoare, isi va intrerupe studiile si se va intoarce la Iasi ca sa fie aproape de dulcea minune , de ingerul blond . El ii dedica poezii eminente, iar ea ii dedica delicate versuri. O vizita in salonul ei de poezie sau se intalneau sub teiul de la Copou. Cand nu se puteau intalni, comunicau prin scrisori. Stefan Micle era ingaduitor cu aceasta situatie, avand incredere in sotia lui, accepta ca Veronica sa fie muza unui poet de geniu, asa cum Laura a fost pentru Petrarca. Veronica si-a inteles din capul locului menirea. Si-a asumat acest destin si apoi l-a desavarsit in chipul cel mai fericit posibil. Cate femei ar fi facut asta? Eminescu si-a dat seama chiar de la inceput ca Veronica intruchipeaza idealul feminin pe care l-a visat. El ii scria: Adormind aseara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice lucru, chiar si acelea care nu au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si

frunzele de tei? Poate unde esti asa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora. Si daca se intampla pe tine sa te vaz, Desigur ca la noapte un tei am sa visez. Si daca se intampla sa intalnesc un tei, Desigur toata noaptea visez la ochii tai. Veronica ii raspunde: Imbatata de florile teiului, de vorbele ademenitoare si dulci, de tot ce ne inconjoara, acolo pe banca la Copou, ma credeam langa tine cea mai fericita femeie. Eminescu o iubea cu patos, cu putere si cu sinceritate. Mi-e dor de tine, motule ce esti, femeie gentila si dulce, inteligenta si radioasa, frumusetea frumusetilor si floarea florilor. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: Scumpa mea amica, Dulcea mea doamna, Mai ingerasule, Dulce si draga Cuta, Draga mea copila, Stimabila doamna si respectata mea amica, Doamna mea, Dulcea mea Veronica, Draga, dulcea si ingereasca mea Cuta, Momoti draga, Draga mea Veronicuta, Draga mea Nicuta, Mai Momotelule, Draga si mititica mea Moti, Fetitule draga, Dragul meu bobocel motat, Mai ramura de liliac Veronica ii raspundea: Mitule iubit si al meu scump si dragalas, Mitule, Baiet iubit si dragalas, Eminul meu, Eminescul meu iubit, Scumpul meu Eminescu Cand Stefan Micle s-a stins din viata, a lasat-o pe Veronica si pe cele doua fetite fara sprijin material. Veronica i-a scris lui Eminescu: Toti dusmanii or se se bucure de moartea lui Micle, crezand ca aceasta bucurie se reflecta si in sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care ma calauzeste in acest moment este cu totul altul. Prima persoana care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La inceput nu s-a opus. A considerat ca fiecare poet trebuie sa aiba muza lui. Mai tarziu, cand Eminescu si-a marturisit intentia de a se casatori cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunandu-se casatoriei. Se temea ca aceasta implinire ii va aduce fericirea suprema si atunci nu ar mai fi avut motiv sa planga asa frumos . Din dragostea lui pentru Veronica se nasteau poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Intr-o scrisoare din 1882, Eminescu ii scria: Tu ai fost si esti viata mea, cu tine s-a inceput si s-a incheiat si daca nu traiesc pentru a gandi macar la tine, nu am la ce trai Nu voi iubi niciodata alta femeie si tu ramai in mintea mea si in sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vietii mele, singura mea aspiratie, si viata cu tine, singura mea speranta. Eminescu o prezenta pe strada amicilor lui drept logodnica sa.

Cercul Junimea s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma ca nu merita aceasta cinste , deoarece ar fi o usuratica . Pe deasupra este o femeie fara avere . Probabil Maiorescu nu i-a putut ierta Veronicai faptul ca la 14 ani, depusese marturie impotriva lui intr-un proces de moralitate. Eminescu si Veronica nu s-au casatorit desi erau legati printr-o puternica dragoste si o suma de afinitati. Neimplinirea casatoriei a adus dupa sine o mare tragedie. Moartea i-a rapit prematur. Veronica i-a inchinat si ea frumoase si delicate versuri adunate in volumul Poezii in 1887, Eminescu era incantat de acest volum. Cartea ei e vesnic noua pentru mine Ce frumoase versuri intalnesti in carticica asta. Chiar daca aceste poezii ii erau dedicate, Eminescu nu era omul care sa faca concesii pe aceasta linie, el era sincer in aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevarat jurnal poetic de dragoste, cuprinzand toata gama de sentimente: bucurii, suparari, momente pasionale, revolte, temeri, marturisiri, impacari Versurile ei parca stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sinceritatii si a unei gratii de necontestat: De cate ori am tresarit La fiece miscare, Crezand ca poate vei veni O, dulce alinare. De cate ori am plans Vazand ca noaptea vine Si lampa singura s-a stins, Iubite, fara tine (Lampa) Daca nu ar fi avut decat meritul de a fi muza lui Eminescu, Veronica ar trebui vesnic venerata. Dar ea a fost mai mult decat atat, a fost un om minunat si o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatura romama. Tudor Vianu remarca cu obisnuitu-i discernamant: Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate si tipizate in factura poetica a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poetilor care creasera in aceeasi vreme nivelul liric general. N. Iorga a comparat-o cu o eroina antica , iar Duiliu Zamfirescu o considera poeta unui cult . Volumul ce cuprinde corespondenta dintre M. Eminescu si Veronica Micle si poarta titlul Dulcea

mea doamna/ Eminul meu iubit cuprinde numeroase scrisori pana acum necunoscute. Volumul acesta prezinta o spectaculoasa redimensionare a figurii Veronicai Micle. Ni se dezvaluie o femeie superioara, inteligenta, cultivata, care la iubit si inteles pe Eminescu.

Referindu-se la puternica personalitate a Veronicai Micle, George Munteanu spune: Veronica dispune de infinite resurse proprii sexului ei pentru a-l tine in neintrerupta uimire si in pornirea de a o adora. Are directitate de caracter, fire deschisa, fermecator comunicativa, menita sa surprinda agreabil-tiranic prin toate manifestarile ei. Atatea cuvinte si moduri intregi de exprimare, care in gura altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se slveaza prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trairii. Este o coplesitoare feminitate prototipica in scrisul si in felul ei de a fi, este acel etern feminin , atat de admirat, de cantat si, uneori blestemat de catre barbati. Veronica era deplin constienta de toate acestea . Putea oare Eminescu sa nu observe aceste valori feminine? Care alta femeie i-ar fi oferit mai mult si in asa fel ca sa nu strneasca ironiile unui sir nesfarsit de critici? Cum trebuia sa arate acea femeie? Veronica a fost prima si singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Fata cu o fire atat de expansiva, temeinic ancorata in concret, ripostand cu masuri adecvate la nedreptati, jicniri, barfe, Eminescu se simtea oscilatoriu la polul celalalt. Neavand curajul vietii, neavand o raza de senin in suflet, am indraznit cu toate astea a te iubi, am pus dorinta de a fi a mea peste orice consideratii si peste orice cuvinte de crutare as fi vrut. Firea tonica a Veronicai era binefacatoare pentru Eminescu. Eminescu al meu, singurul si unicul obiect al dragostei mele, singurul si unicul obiect al durerii si fericirii mele daca intre tine si mine e dragoste, noi trebuie sa binecuvantam

impreuna ironia sortei. In mizeria asta a lumii trebuie sa primim cu inima buna o clipa de fericire pe care ne-o da fatalitatea, cu toata ferocitatea ei razbunatoare . Tia Sebanescu a publicat un amplu eseu in Romania libera in 1992 comentand cu multa competenta si mult fler feminin aura personalitatii Veronicai Micle asa cum se desprinde din corespondenta lor. Printre altele, ne spune: Si-a dozat foarte bine notele comportamentului. A stiut sa fie muza ideala: cocheta cand trebuia, indiferenta cand trebuia, fidela mereu si infidela din cand in cand, adica exact cat era necesar pentru ca aceasta iubire sa-si gaseasca mereu prospetimea, si ca poezia sa infloreasca pe soluri noi, coplesitoare cand se cuvenea si, in fine, solidara si in moarte. Pentru o femeie care se afla sub reflectoare ce-i cantareau fiecare pas, s-a descurcat admirabil. A fost discreta si delicata si a stiut sa intretina buna functionare a discernamantului, observand reaua credinta. Iubirea lor s-a desfasurat vrand-nevarand la scena deschisa, in care oricine se simtea indreptatit sa intervina. Veronica a cantat necontenit doua arii simultan: cea a femeii egala in iubire cu barbatul si cea a poetei subalterne marii poezii eminesciene. Varful nalt al piramidei, ochiul meu abia-l atinge Langa-acest colos de piatra, vezi tu cat de mica sunt, Astfel tu-n a carui minte universul se rasfrange, Al tau geniu peste veacuri ramanea-va pe pamant. Si doresti a mea iubire Prin iubire pan-la tine Sa ajung si a mea soarta azi de soarta ta s-o leg. Cum sa fac! Cand eu micimea imi cunosc atat de bine, Cand mareata ta fiinta, poate nici nu o-nteleg (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adoratie si de modestie, publicate in 28august 1885. In aceasta poezie, adevarat testament poetic, impresioneaza constiinta propriei micimi in fata genialitatii poetului iubit, dar mai ales faptul ca nu s-a sfiit s-o arate. Cand Eminescu se imbolnaveste in 1883, Veronica spune: Sa pot intinde mana, s-o pun pe fruntea ta,

Incetul la o parte, suvitele le-as da. Senina sa ramaie, curata ca un crin, Icoana de iubire, la care ma inchin. Scanteierile inteligentei si ale iubirii au facut-o pe Veronica sa prevada totul. Inca de la 27 de ani, pe o fotografie daruita lui Eminescu nota urmatoarea dedicatie: Sufletul meu si dupa moarte va cauta umbra poetului iubit . In 1881 ii scria: noi vom muri departe unul de altul, poate fara sa ne plangem macar unul pe altul apoi: eu iti voi aduce ca jerta viata mea. (1882)

Si Veronica si-a tinut juramantul de credinta. Viata cruda si nemiloasa, a facut ca Eminescu sa fie smuls din bratele ingerului de paza. Murind, el a luat si viata Veronicai cu sine, daruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moarte lui Eminescu, la manastirea Varatec, Veronica isi cheama prietenii si le citeste dintr-un jurnal pe care il alcatuise in ultimile zile Dragoste si Poezie . Acolo transcrie poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu si unele din cele care i-au fost dedicate ei, insotindu-le de comentarii. Si-a procurat arsenic de la farmacie si in timpul noptii, acesta i-a adus sfarsitul. Ea a savarsit un gest ca in antichitatea greaca, asa cum a subliniat N. Iorga. Si astfel, in curtea bisericii Sf. Ioan din Varatec isi doarme somnul de veci cea mai frumoasa si mai culta femeie a vremii ei, muza poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormantul acestuia pentru care si-a jertfit viata din iubire fara margini. Dar ei sunt legati pe vecie prin iubire, caci prin aceasta dovada suprema a Veronicai, ea s-a legat de Eminescu si in cer. Iubirea lor va trai vesnic si pe pamant prin cei care se apropie cu dragoste si caldura de poeziile lor si citindu-le corespondenta, patrunzandu-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vietii lor aminteste de tragediile antice elene. Ce s-au ales din doua vieti? O mana de cuvinte,

Caror abia le-or da un pret Aducerile-aminte Referindu-se la scurta ei viata, Tia Serbanescu spune: Te si intrebi cand a avut timp Veronica Micle in numai 39 de ani sa fie o eleva stralucita, o voce careia i s-a oferit angajamente intr-o trupa de opera, martora intr-un proces ce i s-a intentat lui Maiorescu, o sotie ireprosabila din punctul de vedere a lui Stefan Micle mama a doua fiice (carora le-a dat o buna educatie), sora de caritate voluntara in razboiul de independenta, poeta si traducatoare, o buna pianista, o vaduva cu necazuri financiare si, mai presus de toate acestea, iubita pasionata si inspirata a lui Eminescu. Poezia lui Eminescu este imposibil de inteles fara Veronica Micle. Iubirea pentru Veronica s-a transformat intr-o nota muzicala nelipsita din tot ceea ce se intelege prin poezie de iubire eminesciana. Astfel ei au creat cea mai frumoasa poveste de iubire a literaturii romane, trezind in sufletele cititorilor visul tainic de a intalni o astfel de iubire.

Mircea MIHAIES Spre deosebire de dl Laurentiu Ulici, eu cred ca manuscrisele meritau sa fie tiparite pentru ca personajele despre care e vorba nu-si mai apartin de multa vreme. Sint personaje intrate in istoria culturii, in istoria literaturii si, mai mult, in metabolismul nostru cultural de fiecare zi. In al doilea rind, pe linga frumusetea lor propriu-zisa, ele meritau sa fie publicate pentru ca in sfirsit se clarifica astfel natura adevaratelor relatii dintre Eminescu si Veronica Micle. S-a spus multa vreme, pentru ca s-au pastrat sau au fost cunoscute doar acele mult mai multe scrisori ale Veronicai adresate lui Eminescu, ca de fapt era o iubire unilaterala si ca o femeie mai patimasa il harasa pe bietul, nefericitul poet. Ei bine, nu. Se vede foarte clar ca a fost o iubire frumoasa si chiar cred ca merita sa fie mitizata. In al treilea rind, meritau sa fie publicate pentru ca exista multe detalii de istorie literara, de viata sociala si politica romaneasca, de spiritualitate romaneasca intr-

un sens mai larg Deci exista si acest aspect de document si de ilustrare a unei epoci despre care nu stim foarte mult. In al patrulea rind, cred ca e o minunata lectie despre evolutia limbii romane. Cei patru ani (1879-1883) arata clar felul in care limba romana a evoluat. Este aproape socanta diferenta dintre primele scrisori ale lui Eminescu, scrise intr-o tonalitate induiosator de kitsch, aproape ca in scrisorile pe care Rica Venturiano i le scria Zitei, fata de scrisorile dintre 1882-1883, care sint scrise intr-o limba romaneasca la fel ca si acum. Si, in fine, meritau sa fie publicate pentru ca sint citeva revelatii esentiale, care arata ca Eminescu era departe de acel romantic inspirat, de acel romantic negru care scria sub un fel de vraja mistica. Era un om care stia perfect ce are de facut. Exista aici marturii despre poeziile sale, o scrisoare extraordinara vorbeste chiar de pregatirea lui pentru a scrie Luceafarul si ea va rasturna cu siguranta toate interpretarile, destul de vulgarizante, in care Catalina e identificata cu nu stiu cine, iar Catalin cu Caragiale... Nu e vorba de asa ceva, veti descoperi o cu totul alta perspectiva Deci exista foarte multe motive rationale pentru ca aceste manuscrise sa devina o carte... Este, cred, lovitura editoriala a secolului.

Nicolae MANOLESCU Dupa parerea mea, de la publicarea postumelor lui Eminescu nu a mai aparut nimic de o asemenea amploare si insemnatate in bibliografia eminesciana. Nu e putin lucru ca atunci cind ai 18 scrisori ale poetului catre Veronica, dintre care 5 contestabile, cum se stie (acelea publicate de Octav Minar), sa te trezesti dintr-o data cu 93 de scrisori. Chiar si Veronica, cu cele 48 de scrisori ale ei cunoscute, are acum alte 15, una mai semnificativa ca alta Dincolo de autenticitatea ca atare, care nu mai are nevoie sa fie probata, aceste scrisori reprezinta cu mult mai mult pe partea de literatura. Exista in caracterul lor citeodata putin brut ele nu sint scrise ca sa fie publicate , un caracter de schita, de ebosa (unele dintre ele nici n-au fost trimise sau nici n-a existat intentia de a fi trimise destinatarului), un extraordinar caracter omenesc. Le-am citit nu o data in saptaminile din urma si am fost aproape socat de ceea ce se vedea prin transparenta rindurilor, de acest Eminescu autor al scrisorilor, de aceasta Veronica autoare a scrisorilor, despre care foarte multe lucruri nu le stiam, desi cunosteam destule. Apar doua personaje in aceste scrisori de care marturisesc ca aveam cunostinta doar pe sfert. Este un lucru absolut extraordinar Nu putem invinui pe cineva care nu a cunoscut aceste scrisori ca n-a inteles exact natura iubirii dintre cei doi. Dar putem sa ne punem un mic semn de intrebare cu privire la rolul pe care biografii de pina acum l-au jucat in fixarea unei imagini inramate a raportului dintre Veronica si Eminescu. Misoginismul lui Calinescu, de pilda, a jucat aici un rol exceptional Accentul pus pe infidelitatile reciproce a facut sa nu se vada ca intre acesti doi oameni a existat de fapt o mare, o sfisietoare si, pina la urma, o tragica iubire.