Dokumen - Tips - Procesul Tehnologic de Constructie A Anvelopei PDF

5/12/2018 Proc e sul Te hnologic de Constr uc tie a Anve lope i - slide pdf.c om
Procesului tehnologic de construcţie a

anvelopei
http://slide pdf.c om/re a de r/full/proc e sul-te hnologic -de -c onstr uc tie -a -a nve lope i 1/17

Cuprins
Schema logicǎ……………………………………..2
Introducere………………………………………...7
Procesul tehnologic………………………………10
Deşeurile de cauciuc……………………………...12
2

Schema logicǎ a procesului tehnologic de construcţie

a anvelopei
3

START PROCES
TEHNOLOGIC
MATERIALE +
ENERGIE
PROCES TEHNOLOGIC
AMESTECAREA CAUCIUCULUI
NATURAL, SINTETIC ŞI A
NEGRULUI DE FUM
CONSTRUIREA FORMEI ÎN CARE VA FI

TURNAT AMESTECUL DE CAUCIUC
ADAUGAREA AMESTECULUI DE
CAUCIUC IN FORMǍ
PLACAREA FORMEI CU FIRE DE OŢEL,

FIBRE SINTETICE ŞI FIBRE TEXTILE
PLASAREA INELULUI CENTRAL ŞI A

CELOR DOUǍ LATERALE IN FORMǍ
TENSIONAREA
(OBŢINEREA CUCIUCULUI
FORMEI FINALE)
2
1
4

2
1
PLASAREA ÎN MULAJ ŞI TRATAREA

CAUCIUCULUI PRIN TRATAMENTE
ELIMINAREA EXCESULUI (PILIREA,

EXFOLIEREA EXCESULUI)
CONTROL
DE
CALITAT
E
PRODUS
FINIT
REŞAPARE
ANVELOPA ECHIPATĂ PE
AUTOTURISM
ANVELOPA UZATǍ
DEŞEURI
NERECICLABILE
DEŞEURI
RECICLABIL
E
3
4
5

3
4
RECICLARE
STOP
6

Fig. 1 Procesul tehnologic de confecţionare al anvelopei
7

Fig. 2 Procesele tehnologice prin care rezultǎ anvelopa
Fig. 3 Vedere în secţiune şi normalǎ a anvelopei
8

Introducere
Cauciucul natural se extrage din sucul lǎptos al unor arbori tropicali

ori din sucul unor plante care cresc în zona temperatǎ în care latexul este
depus în rǎdǎcini.
Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarburǎ
macromolecularǎ, cu formula brutǎ (C5H8)n, unde n variazǎ între 1000 şi
5000.
Obţinere. Întreaga producţie mondialǎ de cauciuc natural se obţine
din plantaţiile de arbori de cauciuc (Hevea brasiliensis), ce ocupǎ aprox. 5,9

mil ha, situate ntr-o zonǎ ce nu depǎşeşte 15° faţǎ de ecuator; 92% provine
din ţǎrile Asiei (Malaysia, Indonezia, Thailanda, Sri Lanka, India,
Kampuchia, Vietnam), 7% din Africa (Nigeria, Liberia, Zair, Camerun,
Coasta de Fildes) şi 2% din America de Sud (Brazilia). Realizarea şi
exploatarea plantaţiilor presupune selecţia tipului de arbore si plantarea,
intreţinerea (incluzând fertilizarea şi combaterea dǎunǎtorilor) cu replantǎri

dupǎ criterii economice, alegerea şi aplicarea sistemului de incizie a
scoarţei, colectarea şi prelucrarea latexului.
Cauciucul natural obţinut din latex este ambalat în baloturi şi expediat
fabricilor pentru prelucrare.
Cauciucul brut prezintǎ o serie de inconveniente: elasticitatea sa
variazǎ cu temperatura, şi anume peste 300 grade C el se înmoaie (curge), iar
sub 0 grade C devine casant. Sub acţiunea oxigenului cauciucul
"îmbǎtrâneşte", adicǎ devine sfǎrâmicios si inutilizabil.
Compoziţie. Înainte de utilizare, cauciucul natural trebuie decristalizat
(aşa-zis dezgheţat),prin menţinerea 20-70 h în camere speciale încǎlzite cu
9

abur la 50-70°C; în instalaţii cu curenţi de înaltă frecvenţă, decristalizarea se

poate realiza în cca 1h. Pentru uşurarea operaţiilor de amestecare şi
prelucrare ulterioară, cauciucul natural se supune unei operaţii
mecanochimice de reducere a masei moleculare pentru a obţine un produs cu
plasticitate marită. Acesată operaţie de plasticitate (cunoscută şi sub
denumirea veche de masticare) se execută pe valţ, în malaxor sau în
extruder, cu sau fără adăugarea unor agenţi de plasticare (ex.
pentaclorotiofenol sau sarea lui de zinc, dibenzaminodifenildisulfura,
săpunuri de zinc ale unor acizi graşi şi nesaturaţi, compuşi metalici etc.) în
proporţie de 0,1-0,5 p (p-părţi masă la 100 părţi cauciuc natural). La

executarea compoziţiilor în malaxor, plasticarea se poate realiza ca etapa
incipientă a amestecării. Cauciucul natural se utilizează drept singur sau în
compoziţii sau în asociere cu alte cauciucuri cu care este miscibil la scară
macroscopică : izoprenic sintetic, butadienic, butadien-stirenic etc. În marea
majoritate a compoziţiilor se utilizează negru de fum si/sau şarje naturale.
Proprietăţi şi utilizări ale cauciucului natural vulcanizat
Vulcanizare = modificarea structurii cauciucului brut prin încălzire cu
sulf, obţinându-se astfel un produs de o mai mare elasticitate insolubil în
solvenţii obişnuiţi. Vulcanizele de cauciuc natural se disting prin elasticitate
înaltă, la temperatura camerei şi la temperaturi relativ ridicate (100°C),
rezistenţa bună la abraziune, comportarea bună la temperaturi scăzute şi
proprietăţi dinamice superioare. Proprietăţile valoroase ale cauciucului
natural vulcanizat asociate cu buna comportare în variate moduri de
prelucrare deschid posibilităţi mari de utilizare. Principalul domeniu este
industria pneurilor (anvelope). De asemenea este utilizat în fabricarea de
benzi trensportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri
etc. În industria cablurilor se utilizează în realizarea unei game largi de
10

acoperiri protectoare antierozive şi anticorozive, în realizarea de vâlturi

cauciucate, în fabricarea de produse expandate, ebonite, precum şi
numeroase compoziţii adezive. Un domeniu larg de aplicare pentru
cauciucul natural se află în producţia bunurilor de consum (încălţăminte,
jucării, mingi), în produse sanitare şi farmaceutice, în repere destinate să
vină în contact cu produsele alimentare.
Cauciucuri sintetice sunt polimeri sintetici care pot fi prelucraţi şi
vulcanizaţi asemănător cauciucului natural. Majoritatea cauciucurilor
sintetice se amestecă cu şarje, agenţi de vulcanizare şi alte ingrediente iar
apoi sunt supuse vulcanizării. În prezent există şi cauciucuri sintetice care nu

necesită vulcanizare (teroelastoplaste). Elasticitatea înalta a cauciucurilor şi
vulcanizatelor se datorează proprietăţiilor macromoleculelor din care sunt
formate, în principal flexibilităţii catenelor acestora. Cauciucurile sintetice şi
vulcanizatele lor sunt elastomeri tipici. Capacitatea de vulcanizare este dată
de prezenţa în macromolecule a unor centri reactivi cu a caror participare se
formează legături intermoleculare. Prezenţa acestor centri reactivi determină
de asemenea posibilitatea de degradare sub acţiunea factorilor atmosferici
sau ai mediului de lucru precum şi posibilitatea de transformare prin reacţii
chimice care, de regulă, modifică în mare masură proprietăţile fizice ale
cauciucurilor.
Întrebuinţări. Cantităţi importante de cauciuc sintetic se consumă
pentru fabricarea anvelopelor, în industria constructoare de maşini. Se
fabricã tuburi, garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, părţi din
aparate şi din instalaţii necesare industriei chimice, cleiuri de lipit,
încălţăminte de cauciuc, izolatoare electrice, obiecte de uz casnic etc.
Construcţia unei anvelope este un proces complex, care înglobează
multă tehnologie. De dragul simplităţii, întregul proces - de la strânsul
11

“siropului” de prin padure până la momentul în care guma este montată pe

maşina ta - poate fi rezumat în 8 paşi. Dacă nu te-ai întrebat niciodată ce
poartă maşina ta în picioare, facem cumva să îţi pui întrebarea asta.
Procesul tehnologic
1.Amestecul
Diverse tipuri de cauciuc natural şi sintetic sunt amestecate într-un
mixer şi mixate cu negru de cărbune şi alte produse chimice. Se obţine ceea
ce specialiştii denumesc "amestecul primordial" cu o compoziţie aleasă în
funcţie de parametrii şi performanţele dorite de la viitoarea anvelopă.
2.Forma
Fibre din material textil sau corzi de otel sunt învelite în cauciuc pe
ambele părţi. Materialele textile (celofibra, nylon şi poliester) sunt folosite la
acoperit suprafaţa, iar corzile de oţel formează o "centura" a anvelopei, mult
mai rezistentă.
3."Burta" şi pereţii
Corpul anvelopei se construieste prin introducerea a două componente
diferite special concepute în forma, în care se pune amestec de cauciuc.
Profilul - la origine - este o bandă continuă, care este apoi racită şi tăiată la
lungimea necesară.
4."Cordonul"
Interiorul ("carnea") se construieşte prin placarea cu fire de oţel, care
sunt tăiate pe dimensiunea centurii şi rulate de un număr anume de ori,
pentru a da un anume diametru anvelopei. Din această bobinare, fiecărui
cauciuc i se dă o anumită rezistenţă.
12

5.Construcţia efectivǎ
Construcţia efectivǎ este, de regulǎ, un proces în doi paşi. Cu toate
acestea, fabricile moderne au redus procesul la unul singur - executat de o
maşina (evident). Procesul din doi paşi este încǎ folosit la scarǎ largǎ, mai
ales pentru dimensiunile speciale. Pentru început, inelul central şi cele
laterale sunt plasate într-un container în care urmeazǎ sǎ se producǎ
anvelopa. Toate benzile sunt poziţionate, contururile benzilor laterale sunt
îndoite peste inelul central, iar ceea ce urmează a fi profilul este aşezat
deasupra.
În a doua fază a construcţiei, cauciucului i se dă forma prin

tensionarea cu două centuri, se mai adaugă straturi atât pe laterale, cât şi pe
profil. La finalul acestui proces, cauciucul este denumit "necopt" (verde).
6."Vindecarea"
Cauciucul necopt este acum plasat într-un mulaj. Aici i se aplică
tratamente bine controlate de presiune şi temperatură. Anvelopa finală este
apoi scoasă din mulaj.
7.Egalizarea
Excesul de cauciuc de pe anvelopă (pentru că nu toate sunt făcute
perfect) este eliminat cu ajutorul unei maşini (e un fel de pilire, o exfoliere a
excesului).
8.Inspecţia
Înainte ca anvelopele să fie trimise către magazine sau depozite sunt
controlate atât vizual cât şi electronic. Este ultimul control de calitate
(aspect, uniformitate) înainte să ajungă pe jantele tale.
13

Deşeurile de cauciuc
Prin cantităţiile care se generează anual, reprezintă o categorie

importantă de deşeuri si totodată, reprezintă o sursă de materie primă
secundară şi de combustibil alternativ.
Aportul cantitativ cel mai mare la sursa de deşeuri de cauciuc o au
anvelopele uzate.
Principalele metode de valorificare a anvelopelor uzate sunt:
a) Reşaparea anvelopelor uzate este o metodă de recondiţionare care
permite obţinerea de anvelope comparabile, din punct de vedere al calităţii,
cu cele noi.
b) Recuperarea cauciucului din anvelopele uzate neseparabile (prin
măcinare la temperatura ambiantă sau prin criogenie), ca materie primă
secundară sub formă de pudretă, în vederea folosirii ca adaos în produsele
din cauciuc: articole tehnice din cauciuc, covoare, încălţăminte.
Producătorii de pudretă de cauciuc regenerat sunt:

- SC ARTECA SA Jilava – cu o capacitate de 1200 t/an cauciuc regenerat;
- SC ARTEGO SA Tg. Jiu – capacitatea de 4500 t/an cauciuc regenerat.
Anvelopele uzate care nu îndeplinesc condiţiile de reşapare sau care nu
pot fi reprocesate ca materii prime secundare, pot fi folosite drept
combustibil datorită puterii calorice ridicate a acestora (6.00 kcal/kg).
Anvelopele uzate utilizate ca înlocuitor parţial al combustibilului în procesul
tehnologic de obţinere a clincherului (cimentului) au o serie de avantaje
economice, ca de exemplu: prin utilizarea a 1.000 tone de anvelope uzate se
economisesc 600 tone păcură sau 700.000 Nm3 gaz metan sau 1200 tone
cărbune. În prezent, în România, există 4 producători de ciment aurtorizaţi în
14

valorificarea deşeurilor de cauciuc prin co-incinerare, respectiv: SC

LAFARGE ROMCIM SA – Sucursala Hoghiz; Grupul HEIDELBERG:
SC CASIAL SA DEVA, SC MOLDOCIM SA BICAZ, SC ROMCIF SA
FIENI.
Anvelopelor uzate, secţionate sau mǎcinate sunt folosite şi la:
construcţii de drumuri, acoperiri pardoseli, terenuri sportive, etc.
Alte metode: piroliza – metoda chimică de descompunere termică a
anvelopelor uzate, cu formare de fracţii gazoase, hidrocarburi lichide şi
reziduuri cocsificate.
În prezent, se află la Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor,

în fază finală de elaborare, proiectul de hotărâre de Guvern privind
gestionarea anvelopelor scoase din uz care va reglementa fluxul acestei
categorii de deşeuri în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a
mediului.
Acest proiect are la bază principiul responsabilităţii producătorului
conform căruia producătorii şi importatorii de anvelope noi şi/sau anvelope
uzate destinate reutilizării vor fi obligaţi să colecteze şi să valorifice întreaga
cantitate de anvelope introduse pe piaţă care au devenit deşeu, încheindu-se
astfel ciclul de viaţă al produsului. Obligaţiile pot fi îndeplinite individual
sau prin transferarea responsabilităţii către o persoană juridică legal
constituită, pe bază de contract.
15

Procesul tehnologic de obţinere al anvelopei.
MATERIALE NECESARE • Cauciuc natural

•
Cauciuc sintetic
• Negru de fum
• Fire de oţel,
materiale textile (celofibrǎ ,nylon).
ENERGII NECESARE Solarǎ
•
• Termicǎ
•
Chimicǎ
• Mecanicǎ
Tab. 1 Materiale si energii necesare procesului tehnologic de construcţie

al anvelopei
Etapele propriu-zise ale procesului tehnologic.
 Amestecarea cauciucului natural, sintetic şi a negrului de fum

 Construirea formei în care va fi turnat amestecul respectiv
 Adǎugarea amestecului de cauciuc in formǎ
 Placarea formei cu fire de oţel, fire sintetice si fibre textile

Plasarea inelului central şi al celor 2 laterale in formǎ
 Tensionarea cauciucului (obţinerea formei finale)
 Plasarea in mulaj şi tratarea cauciucului cu diferite tratamente
termice, chimice şi mecanice
 Eliminarea excesului de cauciuc
16

 Controlul de calitate
Rezultante ale procesului tehnologic
Anvelopa
PRODUS FINIT URMARIT
Nu existǎ
PRODUSE AUXILIARE
VALORIFICABILE
MATERIALE RECICLABILE Cauciuc in surplus
Sârmǎ
Fire textile
DEŞEURI Excese de material
Tab. 2 Produşii care rezultǎ din tehnologia anvelopei
Tehnologii de neutralizare
1. Pirolizǎ
2. Mǎcinare
3. Criogenie
17

Dokumen - Tips - Procesul Tehnologic de Constructie A Anvelopei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Procesul Tehnologic de Constructie A Anvelopei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Procesului tehnologic de construcţie a

Schema logicǎ a procesului tehnologic de construcţie

CONSTRUIREA FORMEI ÎN CARE VA FI

PLACAREA FORMEI CU FIRE DE OŢEL,

PLASAREA INELULUI CENTRAL ŞI A

PLASAREA ÎN MULAJ ŞI TRATAREA

ELIMINAREA EXCESULUI (PILIREA,

Fig. 1 Procesul tehnologic de confecţionare al anvelopei

Fig. 2 Procesele tehnologice prin care rezultǎ anvelopa

Fig. 3 Vedere în secţiune şi normalǎ a anvelopei

Cauciucul natural se extrage din sucul lǎptos al unor arbori tropicali

din plantaţiile de arbori de cauciuc (Hevea brasiliensis), ce ocupǎ aprox. 5,9

intreţinerea (incluzând fertilizarea şi combaterea dǎunǎtorilor) cu replantǎri

abur la 50-70°C; în instalaţii cu curenţi de înaltă frecvenţă, decristalizarea se

proporţie de 0,1-0,5 p (p-părţi masă la 100 părţi cauciuc natural). La

acoperiri protectoare antierozive şi anticorozive, în realizarea de vâlturi

apoi sunt supuse vulcanizării. În prezent există şi cauciucuri sintetice care nu

“siropului” de prin padure până la momentul în care guma este montată pe

În a doua fază a construcţiei, cauciucului i se dă forma prin

Prin cantităţiile care se generează anual, reprezintă o categorie

Producătorii de pudretă de cauciuc regenerat sunt:

valorificarea deşeurilor de cauciuc prin co-incinerare, respectiv: SC

În prezent, se află la Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor,

Procesul tehnologic de obţinere al anvelopei.

MATERIALE NECESARE • Cauciuc natural

Tab. 1 Materiale si energii necesare procesului tehnologic de construcţie

Etapele propriu-zise ale procesului tehnologic.

 Amestecarea cauciucului natural, sintetic şi a negrului de fum

Rezultante ale procesului tehnologic

Tab. 2 Produşii care rezultǎ din tehnologia anvelopei

S-ar putea să vă placă și