Fabule DUSS

I. FABULA PĂSĂRII
Tatăl pasăre, mama pasăre şi puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. Deodată începe un vânt
puternic, care scutură pomul şi cuibul cade pe pământ. Cele trei păsări se trezesc speriate. Tatăl zboară
repede pe pomul alăturat. Mama zboară pe alt pom, dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin.

II. FABULA ANIVERSARII CĂSĂTORIEI

E ziua de aniversare a căsătoriei tatei şi a mamei. Aceştia se iubesc foarte mult şi au organizat o petrecere
frumoasă. In timpul petrecerii copilul se ridică deodată şi se duce singur in fundul grădinii. De ce?

III. FABULA MIELULUI

A fost odată o oaie, care avea un mieluşel şi amândoi erau pe pajişte. Mieluşelul se juca toata ziua lângă
mama lui şi în fiecare seară primea de ea lapte bun şi cald de băut, care-i plăcea foarte mult. Dar deja el
mănâncă iarbă. Într-o zi, i se aduce mămicii oaie un mieluţ mic de tot căruia îi era foame, pentru ca mama
să-i dea lapte. Oaia nu mai avea destul lapte pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mielului mai mare:
„Nu am lapte destul pentru amândoi, tu du-te şi paşte iarbă proaspătă. Ce a făcut mieluşelul?

IV. FABULA INMORMÂNTARII

Într-un sat trece pe stradă un convoi mortuar, iar oamenii întreabă: Cine a murit? Li se răspunde: Cineva
din familia care locuieşte în casa aceea. Cine poate fi?

Copiilor care nu cunosc noţiunea de moarte fabula li se povesteşte astfel:

Cineva din familie a luat trenul şi a mers departe de tot, aşa de departe că nu se va mai întoarce niciodată
acasă. Cine ar putea fi acela?
V. FABULA FRICII
Un copil mic spune foarte încet: “O, ce frică îmi este!”. De ce oare îi este aşa de frică?

VI. FABULA DESPRE ELEFANT

Un copil are un elefănţel pe care îl iubeşte mult. Elefantul este tare draguţ şi are o trompă lungă. Într-o zi,
când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră, găseşte că elefantul s-a schimbat. Ce s-a
schimbat la elefant? Şi de ce s-a schimbat?

VII. FABULA CU OBIECTUL CONFECTIONAT

Un copil a făcut din plastilină ceva (un turn) şi e foarte mândru de asta. Ce o să facă cu obiectul?

Mama îl roagă să i-l facă ei cadou. Dar el poate să facă ce vrea cu obiectul. O sa i-l dea mamei?

VIII. PLIMBARE CU TATA SAU CU MAMA

Un băiat (sau o fată) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure, singur cu mama sa (sau cu tatăl ei
dacă este fată). S-au simţit foarte bine împreună. Când s-au întors acasă, băiatului i se pare că tata face o
altă figură decât de obicei. De ce?
(Şi pentru fată: Când se întorc acasă, fetei i se pare că mama nu are figura ei obişnuită. De ce?)

IX. FABULA VEŞTII

Un copil vine acasă de la şcoală (sau de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile, trebuie
să îţi spun ceva. Ce îi va spune mama?

X. FABULA VISULUI URÂT

Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. Încă e foarte adormit şi spune: “Oh, ce vis urât am avut!”. Ce o
fi visat?
 Fabulele DUSS

Louisa DUSS “La metode de fables en psychanalyse infantile”

Paris- L’Arche- 1950- Reedition 1971

Testul fabulelor a fost elaborat cu scopul de a furniza o tehnică simplificată şi rapidă de examen al
distorsiunilor psihice din perspectiva psihanalizei freudiene, pentru copii şi adulţi.

FABULA I: Pentru a vedea fixarea copilului faţă de unul dintre părinţii săi sau, din contră, independenţa
sa.

FABULA II: Pentru a verifica dacă copilul a avut vreun şoc în camera părinţilor. Gelozia faţă de
apropierea părinţilor.

FABULA III: Pentru explorarea complexului de înţărcare şi complexului fratern.

FABULA IV: Pentru explorarea : agresivităţii, dorinţelor de moarte, culpabilităţii, auto-pedepsirii.

FABULA V: Pentru angoasă şi auto-pedepsire.

FABULA V I: Pentru examinarea complexului castrării.

FABULA VII: Pentru testarea complexului posesiv şi încăpăţânat- Complexul anal.

FABULA VIII: Pentru identificarea complexului lui Oedip.

FABULA IX: Pentru cunoaşterea fricilor şi dorinţelor subiectului.

FABULA X: Pentru controlul fabulelor precedente.

METODA:

- I se spune copilului că i se vor povesti mici istorioare şi că el trebuie să le găsească sfârşitul.

- Se insistă asupra faptului că el poate spune tot ceea ce gândeşte, deoarece ceea ce el găndeşte este
bine. Nu există nici răspunsuri bune, nici răspunsuri proaste: acesta nu este un test de inteligenţă.
- Pentru cei mari, testul se prezintă ca un exerciţiu de imaginaţie.
- Se povesteşte direct istorioara şi se pune mai multă viaţă şi culoare în accesorii. Se are grijă să nu se
influienţeze copilul prin elemente dramatice adăugate care nu ar face decât să deplaseze atenţia
copilului. De exemple, în “fabula păsării” nu se spune că a căzut un trăsnet peste cuib, deoarece
atenţia copilului va fi dirijată asupra traumatismului şi nu asupra alegerii părinţilor, cum ar trebui.
- Niciodată nu este dat copilului titlul fabulei şi se cer precizări atunci când răspunsurile sunt prea
scurte sau insuficient explicitate.

REMARCĂ:

- În acest test, ca în toate probele psihologice, examinatorul rămâne cât mai neutru posibil şi încearcă
să nu inducă un răspuns copilului. Acest răspuns va fi al examinatorului şi nu al copiluilui.
- Se evită de asemenea să îl facă pe copil să înţeleagă că în răspunsurile sale este vorba despre el. În
toate probele proiective, copilul răspunde cu un alt personaj şi nu cu el însuşi. El îşi trăieşte afectele
în contul altuia şi ceea ce îi permite altuia îşi poate interzice lui însuşi. Această dezvăluire brutală a
propiei persoane poate deci fi trăită ca un viol şi poate să antreneze un blocaj definitiv.