CONDAMNAREA ESTE DE LA DIAVOL

Dumnezeu are un plan cu viaţa fiecăruia dintre noi dinainte ca părinţii noştri să se fi
născut. El doreşte o relaţie cu noi, o colaborare între Tată şi fiu/fiică, dorind să trăim o viaţă din
belşug în toate domeniile (Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să
prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug”).
Neiertarea de sine sau condamnarea
Mai multe vieţi au fost distruse de condamnare decât de păcat. Bisericile au ajuns să fie
goale nu din cauza necredinţei, ci din cauza condamnării. Tinerii preferă să umple barurile şi
discotecile, fugind de Dumnezeu, căci dumnezeul prezent în acele locuri este mai bun decât
dumnezeul din biserică. Dacă Dumnezeu nu te calcă în picioare, nu dă cu bâta sau nu te
nimiceşte când greşeşti nu este DUMNEZEU! Şi, atunci, tindem să fugim de El şi amânam să ne
mărturisim păcatele. Şi ne vom simţi mereu vinovaţi, uitând ca El se mândreşte cu fiecare dintre
noi, indiferent cu ce şi de câte ori a greşit. El ne cunoaşte greşelile pe care le-am comis azi şi
cele pe care le vom face mâine, dar nu îl vor împiedica să ne iubească mai puţin. Nu Dumnezeu
se îndepărtează de noi atunci când păcătuim, ci noi ne îndepărtăm de El. Noi ne despărţim de El.
El este tot acolo.
Dacă crezi că are aşteptări de la noi, desfiinţează această minciună!. Orice promisiune pe
care i-o facem nu este decât o formă prin care încercăm să fim mai buni, încercăm să-i fim
plăcuţi. Oamenii au nevoie de faptele tale, nu Dumnezeu. El te iubeşte aşa cum eşti!
Condamnarea nu a ajutat pe nimeni niciodată. Suntem răscumpăraţi cu un preţ. Iisus
nu a venit să ne condamne. El nu se uită la păcatul pe care l-ai comis. Eşti iertat.
Condamnarea nu este de la Dumnezeu, ci este de la diavol. Condamnarea ne face să ne
focusăm pe noi, să ne îndepărtam de Creator, simţindu-ne DOAR nişte păcătoşi ce se vor
resemna cu acest statut, blocându-ne prezentul şi viitorul în această minciună.
Dacă Iisus te-a iertat, tu cum îţi permiţi să nu te ierţi? Noi nu suntem suma eşecurilor
noastre. Diavolul îţi va reaminti mereu de greşelile pe care le-ai făcut, te va minţi pentru că este
un laş. Ele aparţin trecutului tău. Dumnezeu a zis ca nu îşi va mai aduce aminte de păcatele
noastre (Isaia 43:2 „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce
aminte de păcatele tale”).
 Moartea lui Iisus ne-a împăcat cu cerul. Evidenţa păcatelor tale a fost ştearsă. (2
Coloseni 2:14 „A şters zăpişul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era
potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce”).
Vechiul Legământ se baza pe Lege, pe faptul că omul nu poate îndeplini toate poruncile
date de Dumnezeu. Dacă una nu era respectată, erai răspunzător de toate. Astăzi eşti liber!
Acum 2000 de ani Iisus a cărat crucea în locul tău. Nu o mai căra şi tu! Nu te mai chinui să te
lupţi cu firea ta umană din mândrie.
Aceste lucruri nu sunt alte învăţături, nu este un îndemn la a păcătui. Tu nu eşti doar un
păcătos iertat, care are liberul arbitru la a păcătui. Păcatul are consecinţe, consecinţe ce le suporţi
fără să mai fii pedepsit de Dumnezeu (Dacă furi, ajungi la închisoare. Eşti iertat, dar eşti privat
de a te bucura de viaţă şi de libertate).
Toată viaţa vom greşi, toată viaţa vom păcătui, dar suntem iertaţi prin moartea şi învierea
lui Iisus. Biserica NU este o sală de judecată. Legalismul face păcatul să fie o barieră între noi şi
Dumnezeu.
!!!Isus te iubeşte şi te vede ca pe cel mai sfânt om din lume!!!
Crede acest adevăr!