7 Full Business in Industria Confectiilor de Imbracaminte Din Romania

Full business în industria
7 confecţiilor de îmbrăcăminte
din România
7.1 Strategii pentru promovarea produselor româneşti

(textile şi confecţii) pe piaţa internă şi externă
Din documentarea făcută în ceea ce priveşte modalităţile de

promovare a confecţiilor româneşti se desprind preocupări ale agenţilor
producători pe această linie, care presupun adoptarea unor măsuri
stimulative.
Sugerez în acest sens:
¾ facilităţi necesare dezvoltării mediului de afaceri, cu referire
directă la industria de textile şi confecţii de îmbrăcăminte;
¾ elaborarea de urgenţă a unei strategii pentru promovarea
produselor româneşti, atât la intern, cât şi la export;
¾ acţiuni de protecţie a industriei autohtone (elaborarea unui sistem
naţional legislativ pentru supravegherea severă a distribuţiei pe
piaţa românească, măsuri pentru informarea şi protecţia
consumatorului, supravegherea drastică a importurilor);
¾ facilităţi pentru importurile de materii prime care nu se fabrică
în ţară;
Full business în industria confecţiilor de îmbrăcăminte din România
¾ evaluarea reală a produselor importate;

¾ introducerea procedurilor vamale conform reglementărilor din
Uniunea Europeană;
¾ stabilirea unor reglementări stimulative pentru promovarea
exporturilor sub marcă proprie;
¾ acordarea de garanţii de stat exportatorilor;
¾ acordarea de prime de export între 20 şi 75%;
¾ un sistem rapid şi eficient de returnare a taxelor vamale şi a
TVA, aferent mărfurilor importate, încorporate în produsele
prelucrate în România, care apoi sunt exportate;
¾ reducerea taxei vamale şi a TVA la importul de utilaje pentru
modernizare şi retehnologizare;
¾ elaborarea legii contractelor comerciale;
¾ înfiinţarea tribunalelor comerciale;
¾ îmbunătăţirea activităţii de reprezentare comercială a marilor
producători de îmbrăcăminte destinată exportului;
¾ stimularea producţiei interne de produse agricole care sunt
materii prime ecologice (in, cânepă, lână, piele), prin subvenţii
directe;
¾ stimularea investiţiilor pentru sectoarele primare care folosesc
produse indigene;
¾ crearea de facilităţi pentru cercetarea în domeniul produselor
ecologice;
¾ politici în domeniul resurselor energetice concretizate în
stabilirea unor preţuri unitare şi condiţii de livrare la produsele
de monopol, pentru asigurarea unor condiţii echitabile de
competiţie pentru toţi agenţii economici;
¾ crearea şi menţinerea facilităţilor pentru zonele defavorizate.
7.2 Rezultatele sondajului, pe bază de chestionar, cu privire

la unele aspecte ale industriei confecţiilor de îmbrăcăminte
În România, firmele de confecţii produc într-o pondere de peste 90%

pentru export (în sistem lohn) şi sub 10% din producţia lor se adresează
pieţei interne.
Dintr-un număr de 40 de firme de confecţii româneşti, toţi managerii
acestora au recunoscut că nu au elaborat o strategie de reducere a producţiei
în sistem lohn. Mai mult decât atât, cei 40 au afirmat că acest mod de
operare este singurul viabil nu numai pentru etapa actuală, dar şi pentru
viitor. În sprijinul acestei afirmaţii, au identificat următoarele cauze pentru
care nu pot efectua exporturi integrale:
♦ lipsa materiilor prime de calitate, în ţară;
♦ lipsa unor ţesături de calitatea celor cerute pe piaţa externă;
♦ imposibilitatea recurgerii la credite bancare, datorită nivelului
foarte ridicat al dobânzilor;
♦ imposibilitatea penetrării canalelor de distribuţie externe
(35 dintre managerii chestionaţi au fost de părere că partenerii
străini au foarte bine organizate canalele de distribuţie,
cinci acreditând chiar ideea interesului ţărilor UE, în special, de a
nu-i lăsa pe producătorii români să iasă cu produsele lor în afară.
Cei cinci manageri au fost reticenţi în a comenta acest fapt.);
♦ facilităţi fiscale insuficiente pentru promovarea exportului;
♦ dificultăţile foarte mari pe care le au sectoarele primare ale
industriei textile, în special blocajul financiar şi, de aici,
imposibilitatea asigurării materiilor prime necesare.
Reprezentanţii patronatului lânii semnalează aspecte legate de
materia primă, cum ar fi găsirea soluţiilor (credite cu dobânzi mici) pentru
ca ţesătoriile româneşti să achiziţioneze lâna brută de la producătorul agricol
şi nu de la intermediari sau firme (în special cele din Turcia). Aceştia
cumpără cu 1 $ kilogramul de lână netratată şi o revând ţesătoriilor noastre
cu 5-6 $/kg în multe din cazuri cu etichete „Made in England”. Cercul ar
putea părea vicios, în sensul că ţesătoriile acuză statul, producătorul agricol
acuză statul.
La întrebarea, dacă există interesul firmelor de a menţine un cost

scăzut al manoperei, unii manageri chestionaţi au negat acest lucru,
susţinând că sunt ţări care au costuri şi mai mici, iar 32 dintre aceştia au
răspuns că „turismul economic” efectuat de partenerii străini este încurajat
în România şi de costul mai mic al manoperei pe care îl practică firmele din
provincie.
Pe de altă parte, în România, la nivelul anului 2001, salariul mediu al
unui muncitor necalificat (inclusiv sporurile), în sectorul textile - confecţii, a
fost de 2.700.000 lei brut, iar pentru un muncitor calificat salariul a fost de
3.200.000 lei brut (fără vărsămintele la bugetul statului ale angajatorului), la
care se adaugă şi tichetele de masă, care variază între 400.000 şi
1.000.000 lei, în funcţie de contractul negociat de fiecare firmă în parte. În
ţările dezvoltate, salariul mediu al unui muncitor necalificat este de peste
1000 $/lună.
Managerii firmelor de confecţii sunt deja sceptici în ceea ce priveşte
renegocierea contractului colectiv de muncă, având în vedere hotărârile
guvernamentale ce au fost puse în aplicare începând din anul 2003 privind
constituirea unor fonduri speciale de asigurare a salariaţilor de către
angajator (fondul pentru accidente de muncă şi boli profesionale etc.).
Unul dintre managerii chestionaţi a ţinut să sublinieze că este
conştient de câştigurile foarte mari pentru partenerul străin, prin folosirea
sistemului lohn.
Astfel, exemplul său a fost o comandă efectuată pentru un partener
din Germania pentru pantalon pentru femei (cu multe accesorii şi care a
necesitat manoperă mai mare pe unitatea de produs). Partenerul german a
cheltuit pe perechea de pantaloni 2 Euro – material; 1,5 Euro – transport, iar
manopera 6 Euro. În Germania, această pereche de pantaloni s-a vândut cu
155 Euro (în care intră şi cheltuielile de distribuţie). Managerul respectiv a
afirmat că a fost costul manoperei cel mai mare pe care l-a putut negocia, în
condiţiile în care în provincie acelaşi produs ar fi putut fi lucrat cu o
manoperă mai mică. Ceea ce l-a făcut pe respectivul partener să apeleze la
firma sa (în opinia managerului) a fost calitatea produselor firmei sale ca
urmare a gradului de retehnologizare mai ridicat.
La întrebarea dacă nu se tem că îşi vor pierde pieţele, partenerii (cu

care efectuează operaţiuni lohn), în favoarea unor ţări ca Ucraina, Republica
Moldova sau chiar ţările asiatice care percep costuri ale manoperei mai mici,
răspunsul tuturor a fost că în aceste ţări calitatea este inferioară celei oferită
de produsele româneşti.
Remarca aproape unanimă a fost că ţările asiatice, în special China,
s-au remarcat, de-a lungul anilor, prin produse accesibile până la foarte
ieftine, dar de calitate inferioară.
Din cele 40 de firme, 30 nu au departament de marketing iar la
celelalte 10, compartimentul respectiv se ocupă doar de urmărirea derulării
operaţiunilor de livrare a comenzilor. Majoritatea managerilor acestor firme
consideră chiar că acest departament ar însemna cheltuieli suplimentare
nenecesare.
Majoritatea acestor firme merg la târguri internaţionale şi prezintă
mostre, pentru care se inspiră din tendinţele mondiale.
Doar şapte din aceste firme folosesc tendinţele de modă şi culoare
furnizate de Institutul Român de Modă (IMOD). Acestea nu participă la
târguri internaţionale.
Managerii firmelor care participă la târguri internaţionale afirmă că,
în general tendinţele le cunosc de la târgul anterior pentru sezonul în curs şi
desfăşurând operaţiuni lohn, partenerii apreciază doar calitatea executării şi
finisării produselor, pentru încheierea contractelor. Se constată dezinteresul
producătorului de confecţii de a promova colecţii proprii, sub marcă proprie.
În urma sondajului efectuat se conturează necesitatea unor iniţiative
legislative prin care să fie stimulaţi producătorii în direcţia comercializării
sub marcă proprie.
7.3 Posibilităţi de sporire a volumului vânzărilor

confecţiilor de îmbrăcăminte pe piaţa externă
folosind strategia de full business
Pentru perioada actuală este oportun ca industriei confecţiilor de

îmbrăcăminte să i se acorde atenţia cuvenită şi, în consecinţă, să se adopte o
politică de dezvoltare în continuare a exportului de confecţii, indiferent de
forma în care aceasta se realizează (lohn-ul – ca o variantă pentru perioada
actuală).
Concomitent, este necesar ca strategia de dezvoltare a industriei de
textile să aibă în vedere adoptarea unui sistem stimulativ de finanţare a
societăţilor comerciale producătoare de ţesături, care, prin implementarea
unor programe de restructurare - retehnologizare pot deveni viabile şi
competitive pentru ca, pe termen lung, să poată asigura ţesăturile necesare
pentru realizarea de exporturi integrale de confecţii.
Peste 50% din exportul românesc reprezintă lohn şi materii prime. În
anul 2001, pe primele 17 locuri în lista principalelor mărfuri exportate
figurează atât textile, cât şi confecţii.
Din punct de vedere strict statistic, situaţia exporturilor în anul 2001
a fost încurajatoare.
Pe termen scurt, măsura încurajării, inclusiv a exporturilor de materii
prime, semifabricate şi a forţei de muncă (în textile – confecţii şi nu numai),
poate fi oportună, în ideea aducerii rapide de valută în ţară. Cu atât mai mult
cu cât anul 2000 a fost cel mai slab an investiţional de după 1990 pentru
sectoarele furnizoare de materii prime pentru confecţii. Pe termen lung, însă
măsura este inoportună.
Un serios factor de risc îl constituie concentrarea exporturilor, în
proporţie de 80%, în Uniunea Europeană, fiind periculoasă dependenţa de
ţările vest-europene, din acest punct de vedere.
Dar, pe termen mediu, nu sunt şanse de a scăpa de o stare de
dependenţă. S-ar impune, în primul rând, ca EXIMBANK să-şi joace cu
adevărat rolul în finanţarea producţiei de export.
Aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 120 din
25 septembrie 2002, stimulează susţinerea şi promovarea exportului
cu finanţare de la bugetul de stat, inclusiv asigurarea unor fonduri

EXIMBANK-ului pentru susţinerea comerţului exterior.
Astfel, se stipulează derularea următoarelor programe:
¾ Programul de promovare a exportului, administrat de către

Departamentul de Comerţ Exterior, prin care se vor suporta, parţial sau total,
din fonduri de la bugetul de stat cheltuielile privind:
• participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, cu suportarea
parţială a cheltuielilor privind transportul şi cazarea unui
participant de la fiecare expozant, la nivelul baremurilor
stabilite pentru instituţiile publice, precum şi a cheltuielilor
privind transportul exponatelor, închirierea, construirea şi/sau
amenajarea spaţiului expoziţional, transportul materialelor
aferente, cheltuielile generale pe perioada de desfăşurare a
acţiunilor promoţionale, de reprezentare şi de protocol,
transportul persoanelor pentru organizarea acţiunilor, materiale
publicitare de prezentare şi promovare cu caracter economic
general;
• organizarea de misiuni economice şi acţiuni de promovare a
exporturilor în străinătate, cu suportarea parţială a cheltuielilor
de transport extern şi cazare pentru un participant de la fiecare
firmă, la nivelul baremurilor stabilite pentru instituţiile
publice, precum şi a cheltuielilor privind transportul în
interiorul ţărilor de destinaţie şi a cheltuielilor aferente
organizării întâlnirilor de afaceri;
• suportarea parţială a cheltuielilor de organizare şi funcţionare a
reprezentanţelor comerciale româneşti, realizate prin
parteneriat public-privat pe pieţe de interes pentru exportul
românesc, înfiinţate prin hotărâre a Guvernului;
• realizarea de studii de piaţă şi pe produse, pe baze
concurenţiale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu
suportarea de până la 50% din cheltuielile aferente;
• editarea şi distribuirea în străinătate a buletinelor informative

privind oferta de export, prin Centrul Român de Comerţ
Exterior, cu suportarea integrală a cheltuielilor aferente;
• acţiuni de publicitate şi reclamă cu caracter general, pe
produse şi grupe de produse, pe pieţe de interes pentru
exportul românesc, prin Centrul Român de Comerţ Exterior,
cu suportarea integrală a cheltuielilor aferente.
Pentru participarea la târguri internaţionale şi pentru organizarea
misiunilor economice, în cazul în care participă atât societăţi comerciale, cât
şi Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti,
sursele de finanţare ale acestor acţiuni se asigură în proporţii egale de la
societăţile comerciale care participă la acţiunile respective, de la Camera de
Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi de la bugetul
de stat.
¾ Programul de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în

dezvoltarea exportului, administrat de către Ministerul pentru Întreprinderi
Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, conform Legii nr. 133/1999 privind
stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.
¾ Programul de creştere a competitivităţii produselor industriale,

administrat de către Ministerul Industriei şi Resurselor. În cadrul acestui
program se vor acoperi de la bugetul de stat, în proporţie de până la 50%,
cheltuielile agenţilor economici pentru:
• implementarea şi certificarea sistemelor calităţii şi a sistemelor
de management de mediu;
• acreditarea laboratoarelor de testare şi etalonare, precum şi
dotarea acestora;
• înregistrarea şi protejarea pe piaţa externă a mărcilor, desenelor
şi modelelor industriale româneşti.
7.3.1 Necesitatea retehnologizării şi modernizării
După 1990, în România au fost deschise reprezentanţe ale unor firme

cu îndelungată tradiţie în producerea maşinilor industriale de cusut, de
tricotat, de brodat industrial (Juki, Brother, Pfaff, Dürkopp etc.).
Firmele din Vestul Europei care deschid fabrici în România aduc
utilaje noi sau second hand cumpărate de la furnizorii din ţara respectivă.
Sunt însă şi firme care preferă să cumpere utilajele din România. În acest
fel, beneficiază de montaj, garanţie, service în garanţie, şcolarizarea
tehnicienilor de întreţinere şi piese de schimb din stoc. Tendinţa generală
însă, chiar şi la firmele mici, este de a cumpăra maşini noi.
Peste 3-4 ani concurenţa va fi foarte mare, iar preţurile obţinute pe
produse – mai mici. În aceste condiţii, producătorii vor obţine profit doar
prin creşterea productivităţii. Aceasta se poate face prin două metode:
Õ specialişti foarte buni care să optimizeze fluxurile de producţie;
Õ investiţii în echipamente de producţie noi, moderne, de mare
randament, cu cât mai multe elemente de automatizare.
Cei care fac comenzi din afară vin şi verifică baza materială de care
dispun firmele româneşti de producţie, fiind preferaţi în primul rând
producătorii cu utilaje noi şi performante. În cazul în care majoritatea
utilajelor sunt vechi, există îndoieli asupra calităţii produselor executate şi
asupra posibilităţii respectării termenelor de livrare, existând de asemenea şi
neîncrederea într-o firmă care nu a găsit resursele necesare realizării unor
noi investiţii.
De aceea, managerii firmelor de confecţii trebuie să acorde o mai
mare atenţie modernizării şi retehnologizării pentru a face export.
Piaţa utilajelor pentru confecţii a evoluat prin creşterea numărului de
clienţi care doresc un pachet bine definit de utilaje, dispărând treptat clienţii
care doresc o utilare completă sau cantităţi mari de utilaje. Acest lucru a
determinat adaptarea reprezentanţelor din România la tendinţele pieţei,
astfel încât să poată oferi din stoc, din România, piese de schimb şi utilaje şi
să apeleze la colaborarea cu reprezentanţele celorlalţi producători de utilaje
pentru industria de textile (tricotat, finisat, accesorii, dispozitive etc.) pentru
a putea satisface cererile tot mai diversificate ale producătorilor români

(firma Brother, de exemplu).
La târgul IMB – Köln 2001, principalele tendinţe în dezvoltarea
maşinilor de cusut au fost:
9 schimbări în ceea ce priveşte automatizarea, ergonomia şi
calitatea;
9 ridicarea nivelului performanţelor tehnice ale instalaţiilor de
croire şi a celor de finisare.
Au fost prezentate şi noi produse în domeniul aţei de cusut şi al
acelor pentru maşinile de cusut, iar în domeniul aţei pentru brodat au fost
semnalate modificări importante.
Alţi producători s-au axat pe dezvoltări în domeniul service-ului
acordat clienţilor, acesta devenind tot mai sofisticat, ca răspuns la cerinţele
globale.
Producătorii de prese de călcat şi maşini de finisat s-au axat pe
inovaţii în domeniul controlului, automatizării, distribuţia aerului etc., în
special în domeniul finisării cămăşilor, iniţiat în mai multe cazuri ca răspuns
la problemele suplimentare ridicate în prelucrarea ţesăturilor moderne.
Au fost prezente firme renumite ca: AMF Reece (SUA), Brother
(Japonia), Dürkopp Adler (Germania), Juki (Japonia), Kansai Special
(Germania), Pegasus-Pfaff (Germania), Kessler (Germania), Refrey
(Spania), American & Efird (SUA), Belgian Sewing Thread (Belgia),
Donisthorpe (Franţa), Gütermann (Germania), Schmetz (Germania), Rimoldi
Necchi (Italia), Sun Star (Coreea), Coats (Marea Britanie), Madeira Threads
(Germania) ş.a.
Firma AMF Reece a prezentat maşini de festonat butoniere, maşini
complet electronice pentru realizarea butonierelor şi, în plus, sisteme de
îmbinat după contur, echipamente pentru realizarea cravatelor, maşini
automate de finisat. Mare parte din aceste produse au fost achiziţionate de
firmele româneşti de confecţii.
Firma Brother a prezentat o gamă largă de maşini noi:
nouă generaţie de maşini de cusut cu un singur ac
(DB2-DD7100A). Maşina are motorul încorporat în cap, ceea ce
elimină utilizarea curelei în formă de V. Consumul de energie
este cu 25% mai mic decât la modelele convenţionale. De

asemenea, maşina încorporează sistemul de lubrifiere
„dry-head”, ceea ce înseamnă întreţinere uşoară şi eliminarea
pompei de ulei, precum şi a riscului murdăririi cu ulei a
materialului textil;
o maşină electronică de surfilat butoniere (LH-B800E) care poate
fi utilizată atât pentru ţesături, cât şi pentru tricoturi. Combinaţia
de 21 de modele standard cu reglări variabile ale maşinii permite
realizarea a până la 90 de modele.
o maşină electronică pentru realizarea cheiţelor (LK3-B430E
Mark II), având cel mai rapid ciclu de lucru, o viteză de coasere
de 2700 rot/min şi o productivitate cu 5% mai mare faţă de
maşina B430E. Maşina are posibilitatea de a măsura, reduce sau
mări modelul de coasere, extinzându-se în lungime, fără a creşte
numărul de împunsături. Pot fi create până la 16 programe de
utilizare şi până la patru modele programate.
Maşinile de cusut Brother au fost achiziţionate de firmele româneşti,
dar ponderea cea mai mare o au maşinile Brother din generaţiile mai vechi.
Firma Dürkopp Adler, lider în industria de maşini pentru producţia
de confecţii pentru bărbaţi a prezentat echipamente din noua generaţie, bună
parte din ele achiziţionate şi de firme româneşti ce exportă confecţii pentru
bărbaţi.
Astfel, firma Dürkopp Adler a prezentat:
• o ofertă completă de confecţionare automată a pantalonilor;
• noile şabloane de coasere clasa 739-23, cu ajutorul cărora
utilizatorul poate să-şi proiecteze şi să-şi producă singur
şabloanele cu ajutorul unui PC, putând astfel reacţiona rapid la
schimbările modei;
• clasa futuristă 745-34 „Entreprise” a echipamentelor de coasere,
care constituie prima instalaţie de coasere a paspoalului
buzunarelor din noua generaţie. Design-ul nou şi ergonomic, de
cea mai modernă tehnologie de transport, precum şi un cap de
coasere îmbunătăţit oferă utilizatorului avantaje suplimentare de
calitate;
• noul automat CNC pentru butonieră ochi, clasa 579 „Big Eye”
care oferă cea mai mare flexibilitate, cu 100 de programe diferite
pentru butoniere;
• cu ajutorul staţiei de coasere angrenat cu motor în trepte,
clasa 550-16-28, montarea mânecilor este perfecţionată printr-un
al doilea transport de bandă, greifer fără ulei şi un câmp de
programe colorat;
• în cazul maşinilor pentru producţia de cămăşi şi bluze, a fost
prezentată o nouă serie de cusători rapizi, care sunt setaţi special
pentru materiale fine;
• la montarea buzunarelor pentru cămăşi şi bluze, cu ajutorul noii
clase 806-521, pentru prima oară este posibilă montarea la piept a
buzunarelor cu clapă, într-o singură fază de lucru, cu dispozitive
de coasere performante.
De asemenea, firmele româneşti au achiziţionat şi prese de călcat
Hauffman şi Pfaff.
În ceea ce priveşte firma Juki, noutăţile prezentate la târgul
IMB-Köln 2001 au fost:
maşini MED 3200 pentru realizarea butonierelor atât orizontal,
cât şi transversal, având încorporat un nou mecanism de control
al tensiunii, care permite ca tensiunea firelor să fie menţinută
constantă pe tot parcursul operaţiei;
maşina MB 1800 care este prima maşină de cusut nasturi
controlată de calculator, având încorporat şi mecanismul de
ungere „dry-head”;
maşini electronice pentru cusătura zig-zag, dezvoltată în special
pentru confecţiile de damă şi care pot coase 14 modele diferite
din opt tipuri de bază, având ca standard până la 18 modele.
Modelul poate fi schimbat prin setarea acestuia pe panoul de
control.
În perioada 13 - 16 iunie 2001, în incinta Complexului Expoziţional

Romexpo din Bucureşti, s-a desfăşurat a şaptea ediţie a expoziţiei
internaţionale de echipamente şi tehnologii BITME 2001.
Prezenţa la această ediţie atât a participanţilor, cât şi a vizitatorilor şi

comercianţilor a fost peste aşteptări. Firme mai mari sau mai mici, dar şi
„giganţi” ai domeniului au onorat cu prezenţa lor şi această ediţie.
Firme ca Pfaff, Brother şi Juki au prezentat noutăţile lansate la târgul
Köln 2001.
Firma Omniteh a prezentat o ofertă completă: maşini de cusut,
noutăţi în domeniul croitului, călcatului şi presatului. Oficialii firmei au
declarat că, în viitor, se vor orienta şi către producţia de jeans care, deşi nu
are o tradiţie prea dezvoltată în România, dă semnale de creştere.
Firma Essenza textile a expus o parte din utilajele pe care le
comercializează: maşini de cusut industriale pentru confecţii, mese de călcat
şi generatoare de aburi.
Europressing Prod SRL a expus o gamă largă de utilaje: linie
completă pentru produse de damă şi bărbaţi (prese universale, dungă, piepţi,
spate, completate cu LCD computer B2000), mese de călcat, generatoare de
vapori tip Magna Bosco şi altele.
Yamato România SRL a prezentat maşini de cusut industriale,
specializate pentru industria confecţiilor din tricot şi ţesături, lenjerie intimă,
articole sport, tricouri, costume de baie, articole jeans şi confecţii, mese de
călcat, prese, dispozitive anexe şi piese de schimb.
Paxar Italia SRL, reprezentată în România de Polisea SA, a expus
imprimante şi consumabile pentru etichetare în industria confecţiilor,
imprimante termice pentru traficul de date variabile şi acţionare la distanţă,
etichete pentru instrucţiuni de îngrijire a ţesăturii, tichete şi etichete
autocolante pentru toate sectoarele industriei textile. Totodată, firma asigură
asistenţă tehnică pentru detailişti şi producători.
Firma Romegatest SRL a prezentat o gamă completă de aparatură de
laborator pentru testarea fibrelor, ţesăturilor şi tricoturilor, software pentru
prelucrarea on line şi off line a analizelor din laboratorul textil şi elaborarea
buletinelor de analiză în acord cu standardele ISO. De asemenea, a prezentat
echipamente pentru măsurarea şi controlul culorii, reţete de vopsit, pentru
monitorizarea şi controlul condiţiilor de climă din spaţiile de producţie.
Knit-Tex Rom şi Universal Agent Trading SRL au expus maşini

rectilinii de tricotat computerizate, staţie de programe SDS-ONE, precum şi
mostre tricotate.
De asemenea, au fost prezente la târgul internaţional BITME 2001,
firme producătoare şi prestatoare de service pentru utilaje din industria de
confecţii (Rim Service-Yamaross ş.a.), precum şi firme care au expus
accesorii pentru industria confecţiilor sau importatori de accesorii (Romprix
Exim SRL, respectiv Incirom Textil).
Totodată, la târgurile menţionate a fost prezentă şi o secţiune
destinată articolelor tehnice. Doi factori au încurajat producătorii de maşini
să facă un efort în domeniul ţesăturilor tehnice şi grele, şi anume:
¾ creşterea utilizării elastanului, a materialelor laminate şi a altor
ţesături tehnice, atât pentru confecţii, în general, cât şi pentru
articole tehnice performante;
¾ creşterea relativ importantă a pieţei articolelor industriale şi
pentru casă, comparativ cu cele de modă, în economiile
dezvoltate, care transferă acum producţia de confecţii în planul al
doilea.
Contractele încheiate, contactele între participanţi şi vizitatori au
relevat din nou lipsa sprijinului financiar, în special pentru întreprinderile
din industria textilă, motiv pentru care multe dintre ele se închid, iar altele
au dispărut masiv în ultimii ani (fabricile producătoare de fibre sintetice,
filaturi, ţesătorii, secţii de finisaj şi altele). Astfel, industria de confecţii s-a
dezvoltat enorm de mult în condiţiile în care industria textilă a înregistrat un
declin accentuat.
Firmele de confecţii care au investit şi investesc în utilaje
performante vor rezista concurenţei acerbe, clienţii lor plătind mai bine
calitatea produselor finite obţinute.
Firmele româneşti (în special IMM-urile) întâmpină dificultăţi la
obţinerea de credite pentru retehnologizare şi investiţii. Numai în mică
parte, justificat, băncile dovedesc o surprinzătoare reţinere în a finanţa
proiecte de retehnologizare din domeniile cele mai sigure în următorii ani.
De aceea, în ultimul timp s-a apelat la finanţări externe – Germania, de

exemplu, – care a dovedit flexibilitate; pentru ei, seriozitatea partenerului, fiind
mai valoroasă decât o scrisoare de garanţie bancară.
Găsirea unei soluţii optime de finanţare a utilajelor din industria
uşoară românească (în special pentru IMM-uri) va trebui să reprezinte o
prioritate.
Aşadar, cine va şti să-şi conceapă o strategie de producţie, să
investească în utilaje performante şi, mai ales, cine va investi în oameni
(specialişti, tehnicieni) va fi de neclintit, indiferent cum evoluează piaţa în
viitor.
Retehnologizarea este vitală şi posibil de realizat, mai ales în firmele
de confecţii. Majoritatea au reuşit acest lucru cu ajutorul resurselor valutare
proprii prin practicarea exportului în sistem lohn. Ponderea este de
aproximativ 80% pe ansamblul firmelor de confecţii, însă ritmul a fost
încetinit datorită, în principal, acţionarilor firmelor respective care doresc
câştiguri rapide şi pe termen scurt, acuzând şi instabilitatea economică, în
detrimentul investiţiilor în utilaje moderne care aduc profituri pe termen
lung şi asigură competitivitatea şi păstrarea sau câştigarea de noi poziţii pe
piaţă.
Cei din textile nu au reuşit decât în proporţie de până la 10%
retehnologizarea. Aceasta se explică şi prin faptul că pentru înfiinţarea unui
loc de muncă în confecţii, costul este de aproximativ 5000 $ - 6000 $, pe
când o maşină de ţesut modernă depăşeşte 100.000 $. Cei care au reuşit
retehnologizarea în domeniul textilelor într-o pondere mai mare sunt:
Dorobanţul – Ploieşti şi Carpatex Braşov pentru lână, Unirea şi Zefir S.A.
pentru in şi cânepă şi Dunăreana – Giurgiu pentru bumbac (la aceasta din
urmă toate utilajele au fost aduse de acţionarul principal – cetăţean italian –
care, în funcţie de interesele sale sau de evoluţia mediului de afaceri, poate
să le folosească în continuare aici, sau nu).
Oportunitatea operării în sistem lohn în perioada actuală rezultă şi
din faptul că a permis şi permite în continuare crearea de resurse valutare
pentru retehnologizare (pentru croit, confecţionat şi finisat), preluare de
know-how, premiză a creşterii productivităţii muncii, a calităţii produselor,
a competitivităţii lor pe plan mondial. Aceasta, cu atât mai mult cu cât

nivelul dobânzilor la creditele bancare este foarte ridicat.
Pentru ca băncile să practice dobânzi mici, ar trebui să avem inflaţie
mică şi stabilitate economică.
Fiscalitatea exagerată a dus şi la acceptarea oarecum tacită a pieţei
negre (deşi există iniţiative legislative care ar trebui să sancţioneze drastic
până la eradicarea „muncii la negru”).
Firmele româneşti de confecţii (şi toate celelalte) vor continua să se
afle în incapacitatea de a prelua credite datorită dobânzilor mari pentru
retehnologizare. După ce va trece euforia exploatării facile a lucrului în
sistem lohn, cu utilaje vechi şi depăşite, producţia se va muta rapid în alte
zone.
Oamenii politici din România ar trebui să conştientizeze această
situaţie şi să încurajeze acele investiţii care asigură continuitatea producţiei,
garantată de o modernizare-automatizare a proceselor de producţie, cu
tehnologii electronice avansate, printr-un sistem legislativ compatibil cu
legile pieţei europene. Acestea, completate cu un set de măsuri economice
care să asigure stabilitatea economică şi stoparea inflaţiei.
Deocamdată, singurul nostru avantaj comparativ pe piaţă este forţa
de muncă foarte ieftină. Trebuie să reuşim să producem în ţară materii prime
la calitatea pe care o solicită partenerul străin, deci acceptarea intrării în
concurenţă cu producătorii străini, realizarea exporturilor integrale.
În România, salariile sunt de 10-15 ori mai mici decât în ţările
vestice, însă neluând în calcul taxele vamale, costurile noastre sunt oarecum
apropiate de ale producătorului german, care trebuie să plătească salarii
chiar de 20 de ori mai mari. Asta dovedeşte clar că este vorba de
productivitatea muncii (pentru ţesătorii de exemplu, în medie, ce face
un muncitor în UE fac 10 în România).
Înlăturarea preţului de monopol la utilităţi este o măsură care ar
diminua costurile de producţie (luând tot exemplul Germaniei, pentru
energie, în ţesătorii, costul este de 0,15 $/KW, pe când în România este între
0,80 – 1,20 $/KW).
7.3.2 Necesitatea efectuării exportului integral
Din studiile de prognoză comandate de Comisia Europeană firmei

Mercer Management Consultants şi de Compania germană MESSE-Frankfurt,
Universităţii din München, rezultă că principalele tendinţe în domeniu, pe plan
internaţional sunt următoarele:
• în efortul general de relansare economică, în condiţiile creşterii
preţurilor resurselor materiale şi în special a celor energetice, se
estimează că se va reduce ponderea costurilor cu munca vie în
costurile totale;
• ca urmare, va continua transferarea unor capacităţi de producţie,
mari consumatoare de muncă vie, din ţările dezvoltate, în cele în
curs de dezvoltare, cu forţă de muncă mai ieftină;
• se estimează că, pe termen scurt şi mediu, se va dezvolta
producţia în regim lohn şi ţările cu forţa de muncă cea mai
competitivă vor atrage mai multe companii transnaţionale;
• se estimează că ponderea importurilor de confecţii de
îmbrăcăminte în consumul total al UE, va creşte de la 55% în
anul 2000 la cca. 65% în anul 2004;
• ţările care vor asigura în următorii 10 ani consumul de articole de
confecţii pentru ţările UE rămân în continuare China, Turcia,
România, Polonia, Cehia şi Ungaria. Având în vedere
instabilitatea economică din Turcia, este de presupus că în
următorii 10 ani, România va deveni unul dintre cei mai mari
exportatori de îmbrăcăminte în UE.
Având în vedere aspectele prezentate, se pot trage următoarele
concluzii:
• desfăşurarea unei activităţi din industria românească în regim
lohn reprezintă pentru România un avantaj pe termen scurt şi
mediu, pe termen lung însă este rentabil să se realizeze export
integral;
• desfăşurarea în continuare a unor activităţi industriale în regim
lohn ajută agenţii economici din România să-şi însuşească
mai temeinic acquisul comunitar şi să se pregătească pentru a

face faţă concurenţei pe piaţa liberă europeană;
• având în vedere tendinţele care se manifestă pe piaţa
internaţională în domeniu, este necesar ca agenţii economici din
industrie să-şi selecţioneze partenerii de afaceri din străinătate pe
criterii economice, acordând prioritate celor mai performante
companii din UE;
• în paralel cu practicarea în continuare a unor activităţi industriale
în regim lohn, pe termen scurt şi mediu este necesară iniţierea
unor acţiuni pentru dezvoltarea şi modernizarea selectivă a
capacităţilor de producţie din sectoarele primare ale industriei
autohtone, care să asigure materiale, semifabricate, accesorii şi
componente pentru realizarea produselor finite, concomitent cu
măsuri de creştere a creativităţii, iniţiativei şi calificării forţei de
muncă la nivelul de competitivitate şi performanţă impus de piaţa
liberă;
• asigurarea resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea şi
modernizarea selectivă a capacităţilor de producţie din sectoarele
de prelucrare primară trebuie să se bazeze şi în viitor pe surse
atrase de la potenţialii investitori autohtoni şi străini şi din
fondurile nerambursabile de la organismele internaţionale.
Pentru creşterea volumului de export integral sunt necesare
următoarele acţiuni:
a. promovarea unor pachete de proiecte strategice de restructurare,
modernizare şi dezvoltare a industriei primare, în vederea
asigurării bazei materiale necesare producţiei de confecţii;
b. selectarea capacităţilor de producţie potenţial performante, din
industria primară şi modernizarea lor în vederea ridicării
nivelului de performanţă;
c. dezvoltarea, în următorii ani, a producţiei agricole şi zootehnice
din România, în vederea satisfacerii nevoilor industriei de fibre
de in, cânepă şi lână; România s-ar putea specializa în producţia
de in şi cânepă în cadrul Uniunii Europene;
d. sprijinirea, cu prioritate prin programele speciale, a agenţilor care

realizează export, şi mai ales, a celor care produc sub marcă
proprie;
e. sprijinirea agenţilor economici din sectoarele primare în vederea
accesului mai facil la sursele financiare nerambursabile, oferite
de ţările membre UE şi de către organismele internaţionale;
f. încurajarea întreprinzătorilor privaţi şi sprijinirea lor, în limitele
permise de legislaţia în vigoare, pentru iniţierea de noi afaceri;
g. iniţierea unor reglementări stimulative pentru producătorii de
export (eventual instituirea unui sistem de asigurare a unor prime
de export);
h. sprijinirea dezvoltării activităţilor industriale de concepţie
proprie.
Lohn-ul pentru perioada actuală, poate fi văzut ca o „gură de aer”

pentru producătorii români de textile şi confecţii care au nevoie de o sursă
care să le asigure veniturile pentru retehnologizare, pentru susţinerea
producţiei.
Prelucrarea în sistemul lohn duce la:
" pierderea identităţii firmei, a mărcii proprii;
" menţinerea unor niveluri scăzute de salarizare a angajaţilor;
" existenţa riscului de desfiinţare a unor locuri de muncă o dată cu
creşterea preţului forţei de muncă în România şi orientarea
activităţilor industriale practicate în regim lohn în alte ţări, cu
forţă de muncă mai ieftină.
Singura modalitate de a crea valoare este includerea cât mai multor
verigi care să aducă valoare, de la producţia materialelor în ţară până la
creaţie şi marcă proprie şi, mai ales, o politică de promovare atât pentru
piaţa internă, cât şi pentru cea externă.
Asigurarea cu materii prime, ţesături produse în ţară pentru a reduce
lohn-ul ridică desigur problema calităţii, a respectării termenelor de livrare.
Acum ţesătoriile preferă şi ele să opereze în sistem lohn pentru a obţine
valută. Pentru ca ţesătoriile să nu lucreze în sistem lohn trebuie în principal
să apeleze la importul de materii prime.
Preţurile cu care poate fi achiziţionată fibra de bumbac din import

variază între 1000 - 1200 $/t.
Variaţiile de preţ se datorează caracteristicilor fibrei ca: puritate,
grad de alb (alb optic sau gălbui).
Pentru fibra de in preţul este de 3000 $/t, iar pentru cea de cânepă
este de 1000 $/t.
Preţul la care poate fi achiziţionată stofa de lână din import variază
între 16 - 18 $/m liniar, iar dacă are în compoziţie şi caşmir poate ajunge la
100 $/m liniar.
Pentru reducerea lohn-ului în ţesătorii una dintre măsuri ar fi
introducerea pe lista produselor agricole care beneficiază de subvenţii, a
lânii, inului, cânepii şi pielii.
În vederea reducerii lohn-ului, firmele de confecţii ar putea să-şi
asigure ţesăturile din ţară, având în vedere că majoritatea ţesătoriilor nu
funcţionează la întreaga capacitate. În acest sens, pentru efectuarea de
exporturi integrale s-au făcut paşi timizi, de foarte puţine firme de confecţii,
în ponderi foarte mici din producţia lor, în perioade în care aşteaptă noi
comenzi în lohn din străinătate (perioadele în care comercianţii din Vest îşi
lichidează colecţiile şi apoi fac comenzi pentru sezonul următor celui
curent).
Acest comportament ar trebui încurajat şi prelungit în timp. Sigur,
asta presupune nu numai asigurarea cu materii prime, dar şi vinderea
confecţiilor, găsirea clienţilor.
Stofe de lână ar putea să livreze întreprinderi ca: Libertatea-Sibiu,
Carpatex Braşov, Stofe-Buhuşi, având în vedere că nu lucrează la întreaga
capacitate.
Unele dintre acestea au acceptat să livreze cantităţi mici de stofe de
lână, acceptând plata după ce confecţionerul îşi livrează şi încasează
valoarea produselor. Firmele de confecţii trebuie să-şi caute şi să-şi găsească
parteneri serioşi şi cu bonitate pentru a efectua exporturi integrale, pentru a
obţine profituri mult mai mari. Aceste firme preferă însă lohn-ul, modalitate
foarte comodă pentru ei.
Producătorii cu suficiente resurse financiare îşi pot asigura ţesăturile
şi prin importuri directe sau cumpărând de la importatori.
Astfel de importatori care aduc ţesături calitative în România din mai

multe ţări ale lumii sunt: Chahine, Fares, Musette, Picasso, Sharbek, Shiral,
Textil Impex ş.a.
Materialele elastice, ţesăturile „inteligente” sunt foarte importante
pentru viitorul textil. Din datele statistice, rezultă că importurile de produse
din materiale elastice pentru Europa au fost de 12% şi se preconizează ca
acestea să ajungă în anul 2005 la 60%. Pe baza mai multor studii ale firmei
Du Pont în colaborare cu RISC (Institutul de Cercetări pentru Tendinţe
Sociale), s-a demonstrat că valorile consumatorilor se schimbă. Astfel,
consumatorul doreşte tot mai mult să fie mulţumit de el, îl interesează
confortul. Îmbrăcămintea trebuie să-i permită să fie dinamic. Articolele din
materiale elastice oferă confortul, iar consumatorul este dispus să plătească
în plus pentru materialele tip Lycra, care depăşesc costul materialelor rigide.
În felul acesta un producător poate fi mult mai rentabil, obţinând, pe lângă
profit, competitivitate şi recunoaştere pe piaţă. Firmele româneşti de
confecţii ar putea să valorifice oportunităţile pe care le dau materialele
elastice şi să promoveze propriile colecţii din aceste materiale, acesta fiind
„megatrend-ul” internaţional.
Pe plan mondial, marca de comercializare este tot mai importantă în
decizia de cumpărare, iar Lycra îl poate ajuta şi pe producătorul român la
crearea mărcii proprii. Aceasta cu atât mai mult, cu cât pe piaţa românească
acţionează firma AECTRA – distribuitorul firelor lycra de la Du Pont şi al
firelor de PA de la firma Nylstar – Italia (cel mai mare producător de fire
PA din Europa) şi, începând cu anul 2001, al celui mai mare producător
european de fire vopsite (bumbac, PA, PE şi amestecuri) şi fire elastomer
acoperite – Atateks din Turcia.
Pentru promovarea produselor româneşti proprii trebuie să-ţi creezi
colecţii proprii. Este necesar ca firmele de confecţii să angajeze stilişti,
absolvenţi ai Academiei de Arte Plastice – Secţia Design. Este necesară
deschiderea pieţei de creaţie. Astfel, firmele îşi pot crea propriul site pe
Internet, care nu este o investiţie majoră, dar care te poate face cunoscut mai
uşor şi prin intermediul căruia poţi căuta chiar creatori.
Se pot organiza concursuri, în care aceştia îşi pot prezenta creaţiile

lor, din care firmele pot alege ce introduc în producţie, în funcţie şi de
cererile pieţei.
Deşi există în România comerţ electronic cu confecţii de
îmbrăcăminte într-o pondere extrem de mică, nu se poate vorbi de existenţa
unei pieţe electronice.
Este indicat ca proiectarea site-urilor sau camerelor de prezentare
virtuală să se extindă cât mai curând, deoarece se produc mutaţii rapide în
acest domeniu şi e posibil ca peste câţiva ani sectorul acesta să fie acoperit.
Aşadar, firmele care înţeleg că viitorul stă sub emblema Internet, managerii
care înţeleg că există posibilitatea tehnică şi depăşesc problemele de
mentalitate care sunt întâlnite la români vizavi de calculatoare, vor fi cu un
pas înaintea celorlalţi.
În primul rând trebuie gândită partea de promovare, respectiv
design-ul şi securitatea site-ului. Pasul următor este realizarea motorului
principal de afişare, care poate fi unul simplu sau unul complex, folosindu-se
programe şi generări dinamice de pagini. Realizarea de interfeţe cât mai
agreabile şi cât mai prezentabile este în mare parte secretul succesului unui
site. Ultimul pas este promovarea site-ului obţinut. Un site lăsat doar undeva
pe un server nu va avea niciodată clienţii pe care şi i-a propus.
Pentru a crea colecţii proprii, stiliştii, design-erii firmei de confecţii
trebuie să cunoască evoluţia preferinţelor pe plan european şi nu numai,
tendinţele în domeniul ţesăturilor, culorilor şi linia modei.
Firmele de confecţii pot apela pentru crearea colecţiilor proprii la
baza de date din cadrul unor biblioteci naţionale specializate de design şi
modele constituite la IMOD şi cuprinzând cele mai recente tendinţe în
domeniul ţesăturilor, culorilor şi liniei modei.
IMOD este singurul institut de modă din România care elaborează
tendinţele vizând:
Õ paleta coloristică;
Õ structuri şi contexturi de fire, ţesături, imprimeuri şi tricoturi;
Õ linia modei pentru confecţii, tricotaje, încălţăminte,
marochinărie.
IMOD, membru al Comisiei Internaţionale de Culoare în Modă şi

Textile şi atestat de Uniunea Europeană este unul dintre beneficiarii –
multiplicatori ai proiectului naţional „Întărirea capacităţii de export a
României”, proiect implementat de ITC în strânsă colaborare cu Centrul
Român de Comerţ Exterior. Monitorizarea proiectului este realizată de un
comitet de coordonare format din reprezentanţi ai:
direcţiilor specializate din Ministerul Industriei şi Resurselor;
instituţiilor participante la proiect;
organizaţiilor care funcţionează sub egida ONU, în special
PNUD Bucureşti;
reprezentanţii ţării donatoare (Elveţia);
entităţilor neguvernamentale, cum ar fi Camera de Comerţ şi
Industrie;
Centrului Român de Comerţ Exterior.
Proiectul „Întărirea capacităţii de export a României” se derulează
prin acordarea de asistenţă şi finanţare României de către Guvernul Elveţiei
şi de organizaţiile care funcţionează sub egida ONU (PNUD, ITC,
UNCTAD).
Acest proiect naţional are ca obiectiv realizarea unei promovări
eficiente a exportului în două ramuri industriale: textile-confecţii şi mobilier
din lemn, prin sprijin direct la nivel de companie, IMM-uri private,
concretizat prin 13 proiecte-pilot, care să se constituie ca model pentru alte
IMM-uri din cele două ramuri industriale. Asistenţa priveşte toate
activităţile celor 13 IMM-uri:
9 management,
9 planul de afaceri,
9 organizarea producţiei,
9 design-ul produselor,
9 planul de export,
9 promovarea produselor pe pieţele externe.
Proiectul pentru textile - confecţii îşi propune:
♦ să ajute această ramură industrială să devină independentă prin
crearea propriilor colecţii pentru piaţa externă, dezvoltarea de
game noi de produse şi găsirea de noi pieţe de export;
♦ crearea unei baze de date cuprinzând cele mai recente tendinţe în

domeniul ţesăturilor, culorilor şi liniei modei, în cadrul IMOD,
prin existenţa unei biblioteci specializate şi a unei unităţi de
proiectare asistată de calculator;
♦ realizarea unui schimb continuu de informaţii între companii
exportatoare care se confruntă cu dificultăţi în asigurarea
materiei prime pe plan local;
♦ informare în domeniul comercial pentru majoritatea IMM-urilor
din teritoriu (informare comercială relevantă şi actualizată);
♦ extinderea asistenţei în domeniul informării comerciale şi asupra
altor entităţi cu atribuţii în acest domeniu, în special în zonele şi
oraşele din provincie (centrelor locale de afaceri, Camerelor de
Comerţ judeţene, reprezentanţelor în teritoriu ale CRCE şi
furnizorilor particulari de informaţii comerciale);
♦ consolidarea experienţei CRCE în promovarea IMM-urilor prin
acordarea de asistenţă în realizarea unui studiu comparativ al
mecanismelor existente în alte ţări;
♦ la încheierea proiectului se urmăreşte ca CRCE să aibă o
strategie de promovare a IMM-urilor din cele două sectoare
(textile - confecţii şi mobilier din lemn).
În cadrul acestui proiect guvernamental cu Elveţia, „Întărirea
capacităţii de export a României”, la sfârşit de an reprezentanţi ai
Institutului de Modă participă la Congresul INTERCOLOR (Comisia
Internaţională de Culoare în Modă şi Textile) şi la Salonul Expofil, care se
ţin la Paris.
În zilele de 4 - 5 decembrie 2002, delegaţia IMOD a participat la
lucrările Congresului INTERCOLOR la sediul „Maison de l'Europe”. Toate
ţările participante şi-au prezentat propunerile proprii privind direcţiile
tematice pentru sezonul de toamnă-iarnă 2003-2004 în domeniul produselor
textile. Delegaţiile participante au reprezentat următoarele instituţii:
¾ Secretariatul Modei – Austria;
¾ Institutul de Modă – Cehia;
¾ Asociaţia de Culoare în Modă – China;
¾ Institutul pentru Export şi Modă – Columbia;
¾ Asociaţia de Culoare în Modă – Coreea;

¾ Asociaţia Industriei de Textile şi Îmbrăcăminte – Elveţia;
¾ Asociaţia Textiliştilor – Finlanda;
¾ Comitetul Francez al Culorii – Franţa;
¾ Institutul de Modă – Germania;
¾ Institutul de Modă Berlin – Germania;
¾ Moda Italiană în Culoare – Italia;
¾ Asociaţia de Culoare în Modă – Japonia;
¾ Grupul de Culoare în Textile – Marea Britanie;
¾ Institutul de Modă – Olanda;
¾ Asociaţia Naţională a Industriei Textile – Portugalia;
¾ Centrul de Informare şi Design Industrial Textil – Spania;
¾ Asociaţia Manufacturierilor de Îmbrăcăminte – Turcia;
¾ Institutul de Modă – Ungaria.
IMOD, ca unic reprezentant de peste 25 de ani al României la acest
for internaţional, participă la sesiuni cu studii şi propuneri proprii.
Studiul realizat cu acest prilej face parte dintr-un program mai
amplu, care urmăreşte prognoza tendinţelor pentru întregul flux de creaţie,
de la colorit, fire, contexturi, ţesături, imprimeuri şi până la linie. O direcţie
constantă este interpretarea valorilor de artă populară şi a trecutului istoric
care au marcat dezvoltarea civilizaţiei noastre. Fiecare studiu investighează
o zonă folclorică, promovând în acest fel potenţialul creativ românesc (în
acest caz, a fost studiată zona etnografică Sibiu).
Propunerea IMOD la această sesiune INTERCOLOR conţine date
despre coordonatele sociale, despre stilul de viaţă, referiri la contextul
economic din ţară şi despre mentalitatea consumatorului, pe categorii de
vârstă. Prognoza tendinţelor pentru sezonul de toamnă-iarnă 2003-2004 este
dezvoltată prin prezentarea de planşe de ambianţă, unde sunt exemplificate
temele de culoare şi sursele de inspiraţie, direcţii tematice, proiecte de
contexturi, ţesături, imprimeuri şi schiţe de linie.
Pentru sezonul toamnă-iarnă 2003-2004 s-au propus trei teme:
Zen Urban, Urban Multietnic şi Urban Cosmopolit.
Zen Urban
În cadrul acestei teme, „Noul Zen” cu pregnante accente citadine
reprezintă sursa de inspiraţie pentru o temă – expresie a echilibrului între
senzualitate şi tehnicitate. În cadrul ei există două direcţii distincte:
stilul „sportswear” cu notă citadină care propulsează în prim plan
jacheta şi puloverul într-o paletă dominantă de alburi de iarnă şi
tonuri neutre calde iar liniile de croială sunt ample, nestructurate,
dezvoltându-se volume cu curburi atenuate în detrimentul unei
structuri rigide;
stilul „Zen” care promovează o siluetă grafică şi volume
supradimensionate în nuanţe de gri. Linia T este dominantă,
alături de o puternică tendinţă pentru repere dispuse în diagonală
şi repere încrucişate, specifice costumului de judo.
Urban Multietnic
Colajele de idei şi forme, influenţe heteroclite, meşteşuguri şi tradiţii
de pretutindeni, „linia orientală a anilor '20” şi aspecte hippie constituie
surse de inspiraţie pentru această temă, axată în principal în ceea ce priveşte
linia, pe combinarea suprapunerilor.
Linia multicoloră şi protectoare evoluează spre trei orientări
principale:
Â stilul „cocon” – forme lejere şi piese „înfăşurate” ce se pretează
la tricoturi fine sau cu grosimi mari, atât în variante uni, cât şi
multicolore (griuri irizate);
Â stilul „folk” – mizează pe combinaţii neobişnuite, suprapunerea
formelor şi a motivelor, combinarea accesoriilor tip sport cu cele
sofisticate;
Â stilul „oriental” – aduce în prim plan linia orientală a anilor '20
pentru ansambluri marcate de eleganţă. Astfel, accentul este pus
pe accesoriile retro (pălărie cloche şi ciorapi cu motive
decorative), în timp ce coloritul sofisticat declină tonuri de
bej-roz, verde şi gri.
Urban Cosmopolit
Atmosfera plină de mister specifică temei este susţinută de
interferenţa diferitelor stiluri şi curente din istoria costumului.
Cele trei direcţii distincte ale temei sunt:
Ö stilul de inspiraţie celtă – propune produse ce subliniază linia
siluetei, iar folosirea blănii tunse cu aspect uzat, pentru anumite
repere sau chiar pentru întregul articol, precum şi a accesoriilor
(în special, centuri late pe şolduri), constituie punctele forte ale
acestui stil;
Ö stilul rock – propulsează silueta dreaptă, zveltă, marcată în talie
printr-o centură corset. Senzualitatea provocatoare a pielii aduce
o tentă rock and roll în linia citadină;
Ö stilul neomasculin – propune versiuni feminine ale jachetei
masculine şi ale fracului. Influenţele anilor '40–'70 şi stilul
„îmbrăcăminte de lucru” îmbogăţesc tema cu sortimente
multifuncţionale.
În urma propunerilor făcute de fiecare delegaţie în parte la sesiunea

internaţională INTERCOLOR, s-a sintetizat tabloul tendinţelor pentru
sezonul de toamnă-iarnă 2003-2004. Discuţiile, mesele rotunde şi
workshop-urile constituite au finalizat lucrările acestei sesiuni
INTERCOLOR.
Aceste informaţii au stat la baza realizării studiilor de tendinţe ale
IMOD privind materiile prime, contexturile, ţesăturile, tricoturile,
imprimeurile, linia de confecţii pentru femei, bărbaţi şi linia de încălţăminte
şi marochinărie.
În zilele de 6-7 decembrie 2002, delegaţia IMOD a vizitat Salonul
Expofil dedicat sezonului de primăvară-vară 2004, organizat în spaţiul
expoziţional Espace Eiffel-Branly. Salonul a fost organizat pe sectoare de:
fire, fibre, servicii şi consiliere de modă (fashion consulting).
Firmele expozante producătoare şi filatoare de fire şi fibre, la acest
for internaţional, au fost:
♦ Bayer – Franţa
♦ Bulgari Filati – Italia
♦ Du Pont – Franţa
♦ Ghezzi – Italia
♦ Lenzing – Austria
♦ Nylstar – Italia
♦ Rhodia – Franţa
♦ Rhovyl – Franţa
♦ Trevira – Franţa
IMOD a avut acces la eşantioane de fire, ţesături, tricoturi, la cartele

cu poziţii coloristice şi la elemente tehnice.
Un accent deosebit s-a pus pe sectorul de servicii şi consulting de
modă, unde au fost reprezentate institutele şi birourile de stil internaţionale,
printre care:
♦ Carlin International – Franţa
♦ Consejo Intertextil Espanol – Spania
♦ Here & There – SUA
♦ ITF – CETIH – Franţa
♦ Modalineamaglia – Italia
♦ Mode Information – Franţa
♦ Nelly Rodi – CIM – Franţa
♦ Peclers Paris – Franţa
♦ Promostyl – Franţa
♦ Revues de Mode Italienne – Italia
♦ Wescott Design – Marea Britanie
În acest sector, IMOD a consultat ofertele de studii de cercetare şi

tendinţele lansate în domeniul vestimentar. Astfel, către agenţia Promostyl
din Paris s-a efectuat deja o comandă pentru un catalog de tendinţe, prin
intermediul ITC Geneva.
În urma acestor vizite de informare, delegaţia IMOD a adus la sediul
din Bucureşti reviste, cataloage promoţionale şi oferte din partea firmelor
participante.
Aceste documentaţii sunt informaţiile promoţionale care stau la baza

elaborării cercetării pentru programul de studii destinat sezonului de
primăvară-vară 2004.
Sezonul primăvară-vară 2004 debutează sub moto-ul: „Ornamental,
transcultural, natural”. Cuvintele cheie sunt:
Ö etnic cu strălucire disco;
Ö „Re” – reciclare, reutilizare, recreare;
Ö „Vintange”;
Ö denim la „superlativ”;
Ö austeritate sublimată/decorativism;
Ö simplitate/autenticitate.
Aceste concepte generice se adresează unor categorii de consumatori
ale căror comportamente, mentalităţi, obiceiuri, stări socio-economice se
interferează. Urmărind aceste coordonate, au fost propuse trei teme:
Neogeometrie, Neobaroc, Neonatural2.
Neogeometrie
Cuvintele-cheie asociate acestei teme sunt:
• rigoare/fluiditate;
• raţional/intuitiv;
• spirit urban.
Tema Neogeometrie reprezintă o modalitate de expresie simplificată,
vigoare geometrică, logică constructivă, autenticitate şi un spirit rece
funcţional, definind noua imagine „urbanizată” a vieţii contemporane.
Tehnica (industria, maşinile, arta digitală şi construcţiile moderne) a
determinat transpunerea sa în forme perfect epurate, semne geometrice,
unghiulare şi haotice.
O lume ritmică, pronunţat grafică, fără decoraţiuni, altele decât cele
oferite de materialele din arhitectura actuală (fuziune între natural şi
sintetic).
La capătul opus, se află o ambianţă neobişnuită şi un dinamism ce
tinde spre deconstrucţie, transformare, inovare. Inspiraţia provine din
tehnologia materialelor reciclate, asocieri contradictorii, distorsiuni,
destructurări, amestecuri de materiale.
În privinţa coloritului, scala griurilor urbane se declină de la gri

argintiu, trecând prin kaki spre gri-asfalt şi negru-gudron.
Un grafism optic este creat prin asocierea dintre o grupă de
culori-semnal, inspirate de ambientul industrial şi tonuri închise de gri.
Fantezia este conferită de contrastele de culoare determinate de albul
monocrom şi nuanţele de oranj şi galben.
Neobaroc
Cuvintele-cheie asociate temei Neobaroc sunt:
• perfecţiune;
• influenţe Renaştere – anii '30;
• spirit couture.
Această temă presupune acceptarea valorilor perene ale trecutului ca
o condiţie pentru conturarea unei viziuni asupra viitorului.
Tendinţa de a călători în timp a permis revenirea în universul actual
al modei a referinţelor istorice ce aparţin Renaşterii, într-un amestec de
rigoare, grandoare, armonie, luxurianţă decorativă, joc de lumini şi umbre
pe suprafeţe, opoziţii de clar-obscur.
Astfel, se caută perfecţiunea, ca un refugiu faţă de lumea superficială
a consumului, a excesului de performanţă.
Prin această temă se potenţează misterul, ideea de bază fiind de a
sugera, nu a arăta.
În ceea ce priveşte coloritul, seducţia nobleţei coloritului, specifică
tapiseriilor renascentiste, se redescoperă într-o gamă de tonuri vii, bogate şi
profunde, ce se alătură unor tonuri închise, saturate, care şi-au pierdut
sclipirea iniţială.
Neonatural
Cuvintele-cheie asociate temei Neonatural sunt:
• nostalgie optimistă;
• simplitate cotidiană;
• spirit câmpenesc.
Această temă presupune o continuare a romantismului, într-un

univers uşor copilăresc, inspirat de anii '50, ce pare a fi realizat pentru „a fi
consumat imediat”, un univers în care se manifestă pregnant dorinţa pentru
lucruri simple şi autentice.
În ceea ce priveşte coloritul, tonurile vii, pălite de soare, se combină cu
pasteluri pale. Asocierile subtile de tonalităţi luminoase şi acidulate creează
armonii specifice segmentului „casual” împreună cu nuanţele închise.
Firmele de textile-confecţii pot beneficia de studii de prognoză,
studii interdisciplinare, consulting, activităţi de microproducţie de la IMOD.
Astfel pentru anul 2002 au putut comanda, începând cu ianuarie 2002:
I. Studii de prognoză a tendinţelor

Tabel 7.1
Primăvară Toamnă Primăvară
- Vară - Iarnă - Vară
Titlul lucrării Preţ
2003 2003-2004 2004
buc./sezon Data Data Data
(lei) apariţiei apariţiei apariţiei
Paletă de culori
îmbrăcăminte
• femei 550.000 octombrie martie 2002 octombrie
2001 2002
• bărbaţi 550.000 octombrie martie 2002 octombrie
2001 2002
Fire şi contexturi
ţesături (tip aprilie septembrie
1.500.000
mătase, bumbac, 2002 2002
in, lână)
Imprimeuri aprilie septembrie
1.500.000
2002 2002
Linie confecţii mai octombrie
1.700.000
femei 2002 2002
Linie confecţii mai
1.600.000
bărbaţi 2002
Primăvară Toamnă Primăvară

- Vară - Iarnă - Vară
Titlul lucrării Preţ
2003 2003-2004 2004
buc./sezon Data Data Data
(lei) apariţiei apariţiei apariţiei
Linie
încălţăminte, mai
1.400.000
marochinărie, 2002
accesorii
Confecţii tip
aprilie octombrie
sport din piele 1.600.000
2002 2002
şi înlocuitori
II. Studii interdisciplinare

Tabel 7.2
Preţ/buc. Data
Titlul lucrării
(lei) apariţiei
Tradiţie şi modernitate în designul vestimentar 1.400.000 mai 2002
Design şi modelism pentru cămăşi şi bluze 1.100.000 anual
Cercetarea şi proiectarea de structuri speciale
conform normelor, prognozelor de sezon, 1.100.000 anual
toamnă-iarnă 2002-2003
Alinierea cerinţelor tehnico-estetice şi de
calitate a produselor textile-pielărie la
1.600.000 anual
normativele europene, toamnă-iarnă
2002-2003
Stabilirea parametrilor mantoul
2.500.000 anual
tehnico-estetici pentru şi ansamblul
gamele sortimentale în rochia 1.800.000 anual
industria de confecţii fusta, bluza,
2.400.000 anual
pantalonul
Catalog de mostre ţesături uni şi imprimate
2.400.000 anual
realizate la agenţii economici din România
Preţ/buc. Data
Titlul lucrării
(lei) apariţiei
Cercetarea simbolurilor vestimentare şi
evaluarea impactului cromatic, ornamental şi
1.100.000 anual
formal asupra stării psihosanogenetice şi a
tipurilor umane
Patologia stresului şi resurse de ameliorare
1.100.000 anual
prin design textil şi vestimentar
Programe experimentale privind proiectarea
produselor textile-pielărie, sursă de inspiraţie 1.100.000 anual
– Cultura Cucuteni.
III. Consulting
• IMOD asigură consultanţă de specialitate, permiţând accesul la:

" bănci de date privind performanţele tehnice şi tehnologice
mondiale;
" cataloage originale, în exemplar unic în România, cu
eşantioane de referinţă pentru fire, ţesături, tricoturi,
imprimeuri, crochiuri;
" material ilustrativ – fotografii, planşe, detalii tehnice – precum
şi proiecte de contexturi, imprimeuri şi schiţe de linie care stau
la baza studiilor;
" mape cu traduceri din literatura de specialitate;
" marfoteca institutului.
• lansarea tendinţelor prin prezentarea colecţiei de avangardă a
sezonului, la sediul IMOD:
9 în iunie, pentru primăvară-vară 2003;
9 în decembrie, pentru toamnă-iarnă 2003-2004;
9 prezentări de tendinţe şi colecţii de sezon la sediul societăţii
solicitante.
IV. Activităţi de microproducţie
• Produse confecţii pentru femei şi bărbaţi:

Ö prototipuri şi colecţii de referinţă;
Ö serii scurte şi la comandă.
Firmele care fac comenzi în valoare de peste 5.000.000 lei
beneficiază de o reducere de 10% şi lucrări suplimentare gratuite.
7.3.3 Necesitatea promovării confecţiilor româneşti
Prezenţa firmelor româneşti la târguri internaţionale sau în cadrul

pavilioanelor naţionale ale României la târguri internaţionale (acestea din
urmă –organizate cu finanţare de la bugetul de stat) este esenţială pentru a-şi
prezenta propriile colecţii, pentru a face cunoscute mărcile. Târgurile sunt
locurile de întâlnire între producători, oameni de afaceri, comercianţi,
consumatori. Acestea se constituie în schimburi de informaţii, contacte,
întâlniri de afaceri, încheiere de contracte.
Participarea României cu pavilion naţional la târguri şi expoziţii
internaţionale cu finanţare de la bugetul public naţional este aprobată prin
hotărâri guvernamentale care stabilesc târgurile şi bugetele alocate, în urma
propunerilor Direcţiei Promovare Comerţ Exterior din cadrul Ministerului
Industriei şi Resurselor, departament responsabil de organizarea pavilionului
naţional. Firmele din industria textilă şi a confecţiilor ar trebui să fie mult
mai interesate de participare decât firmele din alte domenii ale industriei.
Suprafaţa totală de expunere a unui pavilion naţional este stabilită, în
principal, în funcţie de interesul pe care firmele din domeniu îl manifestă pe
piaţa respectivă. Reprezentarea suprafeţei de expunere aferente fiecărui
expozant va avea în vedere specificul produselor selectate: dimensiuni,
număr, posibilităţi de etalare.
Organizarea pavilioanelor României se face pe bază de contracte
încheiate de către Ministerul Afacerilor Externe (Departamentul de Comerţ
Exterior) şi agenţii economici prestatori de servicii, specializaţi
în organizarea de târguri şi expoziţii internaţionale, desemnaţi
în conformitate cu legislaţia în vigoare, privind achiziţiile publice de bunuri

şi servicii.
Selectarea firmelor româneşti interesate să expună în cadrul
pavilioanelor naţionale ale României, organizate cu finanţare de la bugetul de
stat, precum şi a exponatelor, se realizează ţinând cont de anumite criterii:
¾ nomenclatorul de produse care se încadrează în profilul târgului
şi al pavilionului;
¾ potenţialul de export al produselor pe piaţa respectivă,
¾ reprezentativitatea producţiei societăţilor comerciale pentru
sectorul respectiv; modul în care s-a prezentat societatea
comercială la manifestări expoziţionale cu finanţare de la bugetul
de stat în anii anteriori (exponate, pregătirea profesională a
delegaţiilor acesteia, modul de îndeplinire a obligaţiilor de
transport a exponatelor, numărul şi calitatea materialelor
promoţionale, respectarea programului de activităţi pe perioada
târgului, rezultatele concrete obţinute etc.);
¾ suprafaţa de expunere a pavilionului;
¾ legislaţia din ţara organizatoare a târgului, referitoare la
produsele expuse.
Pentru selectarea exponatelor propuse de societăţile comerciale se
ţine seama de criterii cum ar fi:
performanţele tehnico-calitative ale exponatelor;
posibilitatea desfacerii produselor pe zona respectivă;
caracteristicile exponatelor (dimensiuni, număr, sortimente) să
corespundă spaţiului şi modului de etalare stabilite prin proiectul
de arhitectură al pavilionului;
existenţa materialelor promoţionale pentru produsele expuse.
Selectarea materialelor promoţionale ale societăţilor comerciale
(oferte, cataloage, prospecte, CD-ROM, casete video) se va face avându-se
în vedere calitatea materialelor utilizate, conţinutul acestora şi prezentarea
lor într-o limbă de circulaţie internaţională.
Comisia pentru selectarea expozanţilor, exponatelor, materialelor
promoţionale şi pentru repartizarea suprafeţelor de expunere este desemnată
de către Ministerul Afacerilor Externe.
De asemenea, comisia organizează şedinţe de pregătire a participării

la târgurile internaţionale cu reprezentanţii şi/sau delegaţii expozanţilor, în
scopul realizării obiectivelor şi eficienţei manifestărilor promoţionale
respective.
După întoarcerea de la târg, delegaţii completează şi transmit
organizatorilor, după circa 6 luni de la data închiderii expoziţiei, un
formular privind eficienţa participării la târg.
În anul 2002 au avut loc trei târguri internaţionale de confecţii la
care România a participat cu pavilion naţional. Este vorba despre
„Collection Premieren Düsseldorf”, „Muoti 2002” – Helsinki şi
„Magic Show 2002” – Woodland Hills.
Firmele româneşti de confecţii (cele mari) participă de regulă la
târguri internaţionale şi pe cont propriu, dar cele mici şi mijlocii într-un
număr foarte mic cu scopul de a încheia noi contracte în sistem lohn.
Majoritatea firmelor mici şi mijlocii sunt beneficiare ale unor acţiuni din
cadrul unor programe cum ar fi: IBD, SIPPO ş.a.
IBD este un program al Ministerului German pentru Cooperare
Economică şi Dezvoltare (BMZ), destinat în principal sprijinirii firmelor
private mici şi mijlocii din domeniul producţiei, pentru îmbunătăţirea
competitivităţii şi profitabilităţii generale.
IBD oferă, de asemenea, consultanţă în vederea adaptării la noile
cerinţe ale pieţei, atingerea unei competenţe comerciale internaţionale şi
sprijină găsirea de parteneri germani şi din UE, adecvaţi pentru transfer de
tehnologie şi investiţii, facilitează contacte de afaceri, identificarea
potenţialilor clienţi, inclusiv călătorii de afaceri şi prezentări de produse în
Germania şi România.
IBD-ul are şi programe de creditare pentru IMM-uri şi programe de
granturi în diverse sectoare de activitate din România.
Prin acest program, unele firme de confecţii româneşti participă la
târguri internaţionale (cel de la Köln pentru confecţii bărbaţi şi cel de la
Düsseldorf pentru confecţii femei).
SIPPO (Swiss Import Promotion Programme) este un program care
activează pe patru niveluri:
Â comerţ şi informare de piaţă;
Â dezvoltarea comerţului;
Â promovarea comerţului;
Â training.
Acest program promovează importul de produse pentru Elveţia. Prin
acest program, firme româneşti de textile-confecţii, în funcţie de volumul
exportului din ultimii doi ani, nomenclatorul de produse, ţările în care
exportă, sunt selectate pentru participarea la târguri internaţionale (de
exemplu: târgul internaţional de textile „HEIMTEXTIL 2002”, târgul
internaţional de confecţii Zürich). Tot prin acest program sunt organizate
seminarii interactive (training pentru managerii din confecţii). S-a desfăşurat
deja seminarul „Tehnici de management/marketing direct”. Numărul
beneficiarilor acestui program este foarte mic pe ansamblul ramurii.
Important este ca numărul firmelor de confecţii româneşti care
participă la târguri internaţionale să crească, coroborat cu prezentarea de
mărci proprii, colecţii proprii, găsirea partenerilor pentru efectuarea de
exporturi integrale. Aceste acţiuni trebuie să fie însoţite de campanii
publicitare înainte de participare la târguri, invitaţii făcute potenţialilor
clienţi, cataloage, pliante, broşuri, CD-ROM, casete video. Aceasta
presupune alocarea unor sume mari din profitul firmei pentru susţinerea
acestor acţiuni.
În ţară sunt organizate următoarele târguri internaţionale care au
standuri de textile - confecţii:
MODEXPO – Bucureşti – expoziţie internaţională bianuală de
ţesături, textile, îmbrăcăminte, pielărie, blănărie, încălţăminte, marochinărie
(s-au desfăşurat şase ediţii, cea de a 6-a a avut loc între 21.XI – 24.XI.2002).
Au participat peste 100 de expozanţi, având la dispoziţie un spaţiu total de
1.735 mp. Organizatorul este ROMEXPO S.A.
În aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc s-a desfăşurat şi „Congresul
Industriei de Textile şi Confecţii din Europa de Sud-Est”. În cadrul acestuia
s-au dezbătut şi tendinţele existente pe plan mondial privind industria de
confecţii în condiţiile globalizării, precum şi situaţia industriei de confecţii
româneşti în context european.
În cadrul MODEXPO, pe lângă expunerea produselor din domeniu,
sunt lansate colecţii, stilişti dar şi noi case de modă. Astfel, la această
manifestare expoziţională sunt lansate tendinţe în designul vestimentar,

importante pentru industria modei româneşti.
În cadrul standului Şcolii Naţionale de Modă au loc cursuri teoretice
şi practice: Desen de Modă, Desen de Accesorii, Croitorie şi Modeling.
Manifestările din cadrul acestui târg au fost organizate în colaborare
cu Puzzle Design în anul 2001, iar în anul 2002 în colaborare cu IBD.
De remarcat că la acest târg nu îşi trimit reprezentanţi marile firme
de confecţii pentru a studia tendinţele de modă pentru realizarea primelor
colecţii.
¾ Este evident, pe de altă parte, că produsele firmelor de genul
celor ce participă la acest târg, ca şi a celor ce participă la Festivalul de
Modă – Iaşi sau a celor din Bucureşti sunt scumpe şi se adresează pe piaţa
internă unui segment foarte mic al populaţiei, cel cu venituri foarte mari.
¾ Expo – Ciuc – Miercurea-Ciuc – expoziţie internaţională anuală,
aflată la a 11-a ediţie în perioada 23. V – 26.V.2002, profilul fiind:
alimentaţie, textile, produse pentru menaj, electronice. Organizatorii sunt
C.C.I. Harghita şi Expohor S.R.L. Au participat 86 de expozanţi, dispunând
de un spaţiu de 1800 mp.
¾ Napoca – Cluj-Napoca – expoziţie internaţională anuală, aflată la
a 11-a ediţie, în perioada 05.X – 09.X.2002, profilul fiind: fire şi fibre
textile, ţesături, mercerie, pasmanterie, dantelărie, confecţii, tricotaje,
pielărie, blănărie, marochinărie, încălţăminte. În anul 2002 au participat
67 de expozanţi, dispunând de un spaţiu total de 597 mp.
¾ TIBCO – Bucureşti – expoziţie internaţională anuală, aflată la a 19-a
ediţie, în perioada 30.V – 04.VI.2002, profilul fiind pe lângă alimente, băuturi,
electrice, chimicale, ambalaje, decoraţiuni interioare, bijuterii şi îmbrăcăminte,
încălţăminte. În anul 2002 au participat 585 de expozanţi, dispunând de un
spaţiu total de 20.106 mp. Organizatorul este ROMEXPO S.A.
Catalogului, ca material publicitar, trebuie să i se acorde importanţa
cuvenită. Firmele trebuie să-şi promoveze produsele şi cu ajutorul
catalogului pornind de la premiza că acesta este un instrument de vânzare cu
statut special, un magazin cu imagini, fotografiile jucând un rol major.
Trebuie acordată o mare atenţie în ceea ce priveşte alegerea
formatului, punerea în pagină, conceperea copertei catalogului care
să reflecte cât mai bine imaginea firmei, să-l invite pe cititor să-l deschidă
(prezentarea unuia sau mai multor produse reprezentative pentru firmă, de
preferinţă fără preţ sau referinţe).
Eficienţa participării unei firme la un târg specializat se cuantifică,
prin încheierea de contracte, câştigarea de noi colaboratori.
Pe lângă cataloage, broşuri, pliante, afişe, firmele pot participa la
seminarii, conferinţe, pot prezenta creaţiile angajând personal specializat –
manechine, actori sau folosind personalul firmei.
Publicitatea pe CD este o alternativă la metodele clasice de
publicitate, deloc de neglijat. În primul rând, reclama pe CD poate fi
accesată ori de câte ori doreşte utilizatorul. Nu există un număr finit de
utilizatori, singura limită fiind cea de rezistenţă a materialului din care este
făcut CD-ul.
Ţinând cont că imaginea digitizată poate să includă atât sunet, cât şi
imagine, este de la sine înţeles că se poate include tot ceea ce oferă
televiziunea sau radioul. Mai mult decât atât, spaţiul destul de mare de pe
CD (aproximativ 650 MB) permite includerea pe un CD, a aproximativ unei
ore de film cu calitate superioară a imaginii şi sunetului, ceea ce la
televiziune costă foarte mult.
Al treilea avantaj este faptul că în spatele unei astfel de publicităţi se
află calculatorul. Deci se pot regăsi uşor orice informaţii, se pot prelucra la
fel de uşor informaţiile obţinute, acestea având ca efect economia de timp.
În plus, pe un CD se poate face o imagine a site-ului firmei, adică fără
conectare la Internet se pot accesa paginile de Internet ale firmei.
Pentru promovarea produselor noastre la export e bine de ştiut că
publicitatea pe CD este în topul preferinţelor consumatorilor din ţările
occidentale.
*
* *
Firmele româneşti de confecţii trebuie să reducă, într-o primă fază,

exportul în sistem lohn.
Pentru exporturi integrale ar trebui căutaţi parteneri în UE, care
continuă să fie cea mai mare piaţă pentru textile şi îmbrăcăminte, în ţările
fostei Uniuni Sovietice (o piaţă mare, cu capacitate de absorbţie), precum şi
în S.U.A.
Nu trebuie ignorată reapariţia pe această piaţă, în urma procesului de
reconstrucţie, a noi actori (ţările din fosta Iugoslavie), strategiile lor de
pătrundere şi poziţionare pe piaţă.
Continuarea lohn-ului pentru stadiul actual este o soluţie, dar
combinată cu găsirea de comenzi pentru exportul integral.
În condiţiile concurenţei acerbe, retehnologizarea şi deci calitatea
produselor, materii prime de calitate, promovarea mărcilor proprii, a
colecţiilor proprii, publicitatea reprezintă condiţiile penetrării pieţei. Toate
acestea combinate cu măsuri guvernamentale de promovare a producţiei
prin atragerea investitorilor şi prin motivarea exportului sub marcă proprie.
România este cunoscută în lumea textilă şi de confecţii din Europa şi tot mai
multe firme străine vin să investească în capacităţi de confecţii.
Pentru a reuşi să creăm valoare în România şi nu numai procesare în
sistem lohn, ar trebui să fie promovate produsele „MADE IN ROMANIA”.
7.3.4 Necesitatea implicării asociaţiilor de afaceri de profil

în problematica efectuării exportului integral
În secolul al XXI-lea, ţările din toată lumea continuă să treacă de la

sisteme economice controlate de la centru, către sistemele bazate pe cererea
pieţei. Această tendinţă a adus în prim plan necesitatea ca ţările aflate în
tranziţie să-şi construiască sau să-şi modifice structuri sociale fundamentale.
Organizaţiile cu caracter comercial, cum ar fi asociaţiile de oameni de
afaceri sau camerele de comerţ, trec printr-o metamorfoză rapidă,
transformându-se din entităţi guvernamentale în organizaţii de voluntari
particulari. Exemple de asemenea organizaţii sunt Camera de comerţ şi
Industrie a Federaţiei Ruse, Asociaţia Camerelor de Comerţ, Industrie, Mine
şi Agricultură din Nigeria etc. Multe alte organizaţii sunt şi ele în curs
de formare pentru a se putea ocupa de advocacy pentru democraţie şi

economie de piaţă. Astfel de organizaţii sunt Confederaţia Oamenilor de
Afaceri din Bolivia, Federaţia Naţională a Instituţiilor Private de Afaceri din
Peru, Asociaţia Naţională pentru Antreprenoriat Privat din El Salvador şi
Federaţia Întreprinzătorilor Privaţi din Polonia.
Deşi în cea mai mare parte a lumii, asociaţiile nu sunt un fenomen
nou, din punct de vedere istoric funcţionarea şi metodologiile lor au fost
diferite, în funcţie de contextul economic. În sistemele centralizate de
planificare şi control, asociaţiile au îndeplinit de obicei funcţiuni de ordin
public şi nu au fost implicate în eforturi de a mări aria de opţiuni pentru un
loc de muncă în sectorul privat al ţării respective. Prin contrast, în
economiile de piaţă, asociaţiile au jucat întotdeauna un rol considerabil, nu
numai prin contribuţia la decizii de investiţii şi funcţionare optimă pentru
întreprinderi private, ci şi prin determinarea adoptării unor decizii de
politică în sectorul public care aveau greutate pentru interesele
întreprinzătorilor privaţi.
În condiţii de economie de piaţă, societatea beneficiază mult de pe
urma acestor acţiuni ale asociaţiilor. Deşi pare oarecum paradoxal,
dobândirea acestei valori publice este în mare măsură rezultatul acţiunii
voluntare a unor organizaţii, prin intermediul propriilor membri şi în
interesul colectiv al acestora. Astfel, o cameră de comerţ care ajută o firmă
privată să demareze o activitate de producţie în zona geografică acoperită de
acea Cameră, creează de asemenea locuri de muncă pentru şomeri şi
generează sume mai mari din impozite plătite către autorităţile locale şi
naţionale. O asociaţie profesională care face lobby pentru a obţine o anumită
legislaţie care să îmbunătăţească standardele de conduită în cadrul acelei
profesii îmbunătăţeşte, în acelaşi timp, serviciile prestate către consumatori.
O asociaţie de oameni de afaceri care îndeamnă o instituţie de stat să scadă
impozitele şi taxele pentru producţia din anumite ramuri industriale poate să
pună în mişcare unele forţe economice care vor permite firmelor din acea
ţară să-şi atragă o cotă mai mare din piaţa globală. Şi, adeseori, vânzările
sporite înseamnă şi mai multe locuri de muncă.
În economiile de piaţă libere sau mixte, grupurile voluntare de
oameni de afaceri, membri ai unei profesii sau oameni dorind îmbunătăţirea
vieţii comunităţii prin cumularea forţelor, au dus la atingerea unor ţeluri

comune, atât în sfera privată, cât şi în cea publică. Adeseori, în parteneriat
cu guvernul, asociaţiile private au elaborat programe şi au încurajat politici
publice care au ajutat la lărgirea bazei economice, calitatea produselor şi
standardelor de siguranţă, informarea opiniei publice, deontologia
profesională, cercetarea geo-economică, statistici industriale, servicii către
comunitate şi informarea consumatorului.
Majoritatea ţărilor cu experienţă îndelungată în comerţul la scară
globală au asociaţii ale oamenilor de afaceri foarte sofisticate şi de succes.
În ţările care se află acum în tranziţie de la un sistem centralizat la un sistem
bazat pe economie de piaţă, asocierea de această manieră, în mod voluntar,
este un lucru relativ nou.
Acţiunile statului afectează funcţionarea întreprinderilor într-un mod
pozitiv sau negativ. De aceea, rolul asociaţiilor în influenţarea adoptării unor
legi mai bune sau în îndreptarea unor reglementări greşite este absolut vital.
Fiscalitatea excesivă, reglementările inutile, încetineala şi corupţia factorilor
birocratici, îndepărtează investiţiile de capital şi împiedică posibilităţile unei
întreprinderi de a beneficia de schimbările şi oportunităţile oferite de
economia de piaţă. Multe domenii de afaceri sunt afectate de abuzurile
generate de taxele mari la importuri şi exporturi, de reglementări de medii
inutile, de o legislaţie inechitabilă a muncii, de reglementări anti-concurenţă,
de reglementări care prevăd costuri mari pentru serviciile de utilitate
publică, de o legislaţie inconsecventă privind protecţia consumatorului, de
practici corupte manifestate de instituţiile statului în domeniul achiziţiilor
publice şi acordării contractelor. Lista acestor piedici este nesfârşită.
Sistemul de advocacy pentru politici publice, cunoscut şi sub numele
de lobby, constituie o frumoasă tradiţie în Statele Unite ale Americii. Deşi
mass-media (ştiri) şi politicienii se plâng adesea în legătură cu practicile
folosite de cei care desfăşoară activitate de lobby, realitatea este că
activitatea de advocacy pentru politici publice pune la dispoziţia
politicienilor informaţii absolut necesare pentru ca hotărârile acestora să fie
în cunoştinţă de cauză.
De peste 150 de ani a devenit o tradiţie în Statele Unite ca diferite
grupuri de interese să facă lobby pe lângă autorităţile locale, statale
şi federale. Aproape fiecare cetăţean american din SUA este reprezentat de

unul sau mai multe grupuri de advocacy. Angajaţii societăţilor comerciale
sunt reprezentaţi de sindicate şi asociaţii profesionale iar oamenii de afaceri
sprijină camerele şi organizaţiile de comerţ. Investitorii şi consumatorii au,
de asemenea, grupuri proprii care le reprezintă interesele. Medicii, reporteri
de ştiri, avocaţii, grupurile civice şi confreriile, săracii, clasa de mijloc,
asociaţiile religioase, caritabile sau civice cu sau fără putere, cu toţii au
grupuri de presiune care le reprezintă punctele de vedere în faţa
executivului.
Într-o ţară democratică, care se bazează pe economia de piaţă,
reformele legislative sau ideile noi trebuie să se vândă pe piaţa politică exact
ca orice produs sau serviciu. Activitatea de advocacy în domeniul afacerilor
a devenit, de fapt, o parte foarte importantă şi necesară a procesului
legislativ din majoritatea statelor.
Centrul Internaţional pentru Întreprindere Privată (CIPE), cu sediul
la Washington, D.C., înfiinţat în 1983, ca instituţie în cadrul Camerei de
Comerţ şi Industrie a Statelor Unite, promovează dezvoltarea democraţiei pe
glob prin iniţiativă privată şi reformă legislativă şi economică în sprijinul
economiilor de piaţă. CIPE îşi atinge aceste ţeluri prin analize economice,
educaţie economică şi de afaceri, programe de dezvoltare pentru asociaţii de
oameni de afaceri, cercetare şi advocacy în domeniul reglementărilor
neoficiale, precum şi prin finanţare de privatizări. Programele de pregătire şi
educare destinate asociaţiilor da afaceri şi camerelor de comerţ fac parte
integrantă din activitatea CIPE. De la crearea sa, CIPE a organizat sute de
asemenea activităţi cu sprijinul „National Endowment for Democracy
(NED)”1, al Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională
(USAID), precum şi al fundaţiei „Pew Charitable Trusts”2 şi al altor
fundaţii.
Pe parcursul ultimilor 18 ani, parteneriatul de lucru între CIPE şi
sectorul privat din aproape 60 de ţări a sprijinit peste 325 de activităţi de
advocacy, pregătire în domeniul legislativ şi management al asociaţiei
1
Fondul Naţional pentru Democraţie
2
Fundaţiile Caritabile Pew
de afaceri în Asia, Africa, America Latină, Europa Centrală şi de Est, Rusia

şi ţările foste sovietice.
În cadrul programelor derulate de CIPE se înscriu şi seminariile de
pregătire pentru managementul asociaţiilor oamenilor de afaceri, care ajută
cadrele de conducere şi liderii voluntari ai asociaţiilor de patronat sau
comerciale, asociaţiilor de ramură şi camerelor de comerţ să-şi
îmbunătăţească randamentul conducerii şi să demareze programe de acţiune
pentru organizaţii mai puternice.
Cererea de informaţie pentru îmbunătăţirea capacităţilor şi tehnicilor
managerilor de asociaţie este enormă în toate ţările care se află în procesul
de schimbare a formei fundamentale a economiei lor.
Pentru locuitorii Americii de Nord, asociaţiile au reprezentat
întotdeauna un mod de viaţă. Faimosul politician şi scriitor francez
Alexis de Tocqueville, călătorind ca turist în America la începutul secolului
al XIX-lea, scria „americanii de toate vârstele, din toate categoriile sociale şi
de toate temperamentele, veşnic formează tot felul de asociaţii. Nu sunt
numai asociaţii de ordin comercial sau industrial la care participă cu toţii dar
şi mii de alte feluri, religioase, pentru moralitate, serioase sau inutile, foarte
generale sau foarte restrânse, imense sau minuscule”. De Tocqueville a
văzut în aceste asociaţii o modalitate de a câştiga ca grup, ceea ce nu poţi
câştiga ca individ. De asemenea, el a văzut asociaţiile ca pe un mare pas
înainte către democraţie, iar oamenii în America au continuat cu vigoare pe
drumul identificat de Tocqueville – o predispoziţie la a se grupa în scopul de
a atinge ţeluri comune.
În întreaga lume, asociaţiile oamenilor de afaceri întreprind acţiuni
pozitive, menite să stăvilească obstacolele în calea economiei de piaţă. În
economiile de succes există o conlucrare între grupurile guvernamentale şi
cele de afaceri sub forma unui parteneriat ce urmăreşte un ţel comun –
îmbunătăţirea nivelului de trai prin crearea de noi locuri de muncă, ce susţin
activităţile profitabile de afaceri, dezvoltând economia pe plan local şi
naţional. Asociaţiile pot avea un program special de educare a membrilor lor
asupra modalităţilor de bază prin care pot lua legătura cu politicienii şi de
pregătire a conducătorilor lor în vederea susţinerii punctului de vedere în
faţa organelor legislative.
Asociaţiile pot furniza informaţii în legătură cu reprezentanţii

guvernului, cu procedurile ce trebuie urmate, precum şi explicaţii privind
structura administraţiei de stat. Astfel, unul din cele mai importante servicii
pe care un grup de afaceri le poate face membrilor săi este să înţeleagă
procesul politic, să ştie să joace jocul politicienilor şi să-i implice pe
membrii săi în cadrul acestui proces atunci când pot fi obţinute rezultatele
dorite.
Activitatea directă de advocacy îmbracă multe forme, metodele cel
mai des întâlnite fiind scrisorile, apelurile telefonice, vizitele la birou,
campanii la nivelurile de bază şi participarea la audieri în Parlament.
Multe organizaţii cer membrilor lor să ia legătura cu aleşii din
teritoriu sau îi solicită să ia legătura cu alte persoane din afara organizaţiei
care să comunice prin scrisori sau telefon cu politicienii. Acest tip de
activitate a devenit cunoscut sub numele de activitate de tip grassroot (în
limba engleză: „rădăcina ierbii”, dar şi „alegător de rând”) – o reţea de
persoane care se extinde şi creşte ca rădăcina ierbii. Membrii asociaţiilor de
afaceri îşi pot extinde activitatea de tip grassroot la nivelul familiei,
furnizorilor, angajaţilor, clienţilor precum şi grupurilor profesionale care
includ jurişti, contabili, ingineri. Ei pot solicita acestora să sprijine politica
publică propusă prin adresare de scrisori, telefoane sau întâlniri directe cu
factorii de decizie-cheie. Activităţile de grassroot au început să devină din
ce în ce mai mult un instrument popular folosit pentru a obţine rezultate
politice în cadrul procesului legislativ.
Dacă o asociaţie are un număr mic de membri sau dacă, deşi are un
număr mare de membri, ea necesită mai multă forţă politică, se pot face
coaliţii cu alte grupuri de interese pentru a obţine un sprijin mai mare în
favoarea unei anumite poziţii. În mod surprinzător, din când în când, cei
care sunt în mod natural duşmani politici devin parteneri în campaniile de
advocacy pentru politici publice. De exemplu, conducerea unei firme şi
liderii de sindicat din acea firmă ajung deseori la divergenţe în ceea ce
priveşte rezolvarea chestiunilor înaintate organelor legislative. Dar, în
probleme cum ar fi crearea de locuri de muncă sau competitivitatea pe
pieţele internaţionale, aceste organisme îşi unesc eforturile pentru a sprijini
adoptarea unor politici care să avantajeze ambele părţi. Astfel, asociaţiile

trebuie să formeze alianţe cu parteneri care au aceleaşi interese.
Din sutele de mii de asociaţii din întreaga lume, doar câteva sunt
foarte eficiente, restul având prea puţine realizări. Multe asociaţii au membri
fideli şi activi, dar există şi asociaţii care se zbat să-i facă pe membrii lor să
se implice. Unele asociaţii au ţeluri şi obiective clar stabilite, în timp ce
altele se află într-o permanentă stare de haos.
În ciuda marii diversităţi, există însă o caracteristică constantă,
indiferent de ţară: acele asociaţii care urmăresc un plan strategic sunt mai
bine focalizate, se bucură de participarea mai multor membri şi au mult mai
multe rezultate decât acele grupuri care îşi planifică foarte puţin activitatea
sau nu o planifică deloc.
Multe asociaţii de afaceri au început să aplice planificarea strategică
prin anii '60. La început a fost dificil să aplice conceptul dezvoltat de
societăţile comerciale şi organizaţiile guvernamentale. Dar, de-a lungul
anilor, au fost adoptate tehnici de planificare care să corespundă mai bine
cerinţelor organizaţiilor relativ mici şi au fost găsite modalităţi care să
corespundă dinamicii voluntarilor care lucrau împreună cu personal angajat
cu carte de muncă.
CIPE a semnat un acord de colaborare în valoare de 13 milioane de
dolari pe o perioadă de trei ani cu Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internaţională (USAID) pentru implementarea unui plan strategic multiplu
de refacere a Federaţiei Industriaşilor Egipteni. Scopul acordului a fost
transformarea Federaţiei într-o organizaţie naţională de afaceri, viabilă din
punct de vedere financiar şi care să corespundă nevoilor comunităţilor
industriaşilor din Egipt. Elaborarea planului strategic a fost realizată de
specialişti din Egipt, Germania şi Statele Unite ale Americii. Planul a
identificat câteva domenii-cheie ce necesitau îmbunătăţiri: relaţiile cu
publicul şi instituţiile statului, pregătirea profesională, activităţile de export
şi marketing, informaţiile economice, transferul de tehnologie şi
managementul financiar. Au fost organizate ateliere de pregătire şi seminarii
specializate. A fost sponsorizată şi o conferinţă naţională pentru a anunţa
prima agendă de afaceri a Federaţiei. Au fost realizate şi buletine
informative, materiale de referinţă, studii, o listă actualizată a membrilor,
un manual al surselor tehnologice, s-au realizat baze de date computerizate

cu informaţii economice şi industriale. Măsurile prevăzute în planul
strategic şi transpuse în realitate au întărit considerabil Federaţia, care este
în prezent o susţinătoare eficientă a politicilor economiei de piaţă.
Asociaţiile de afaceri ale secolului al XXI-lea vor reprezenta un
electorat important, de cuvântul cărora vor asculta din ce în ce mai mult
guvernele din întreaga lume şi ai căror membri vor crea noi locuri de muncă,
vor alimenta economia, vor îmbunătăţi calitatea vieţii tuturor.
În România, Federaţia Patronatelor din Industria Uşoară (FEPAIUS)
va trebui să se transforme într-o puternică asociaţie de afaceri care să
reuşească să-şi susţină şi impună punctele de vedere pentru stimularea
exportului, creşterea producţiei destinată pieţei interne, să realizeze
parteneriatul cu grupurile guvernamentale pentru realizarea ţelurilor
comune, pentru înlăturarea obstacolelor specifice ramurii.
Transformarea FEPAIUS într-o puternică asociaţie de afaceri ar
permite penetrarea pieţelor externe prin realizarea de exporturi integrale.
Astfel, firmele româneşti aflându-se în prezent în imposibilitatea de
a penetra reţelele de distribuţie puternice ale ţărilor dezvoltate, datorită
lipsei de resurse financiare, o pot face totuşi, eliminând lohn-ul şi având
acces pe pieţele tuturor ţărilor Uniunii Europene prin intermediul
asociaţiilor de afaceri puternice.
Un prim pas făcut de FEPAIUS îl constituie iniţierea unui act
normativ privind înfiinţarea „Zonelor de Prelucrare pentru Export –
ZPE”, după modelul altor ţări din lume, care au obţinut rezultate deosebite.
Motivaţie:
a) Industria de textile-confecţii înglobează foarte multă forţă de
muncă (preponderent feminină);
b) Iniţiativa serveşte la stabilizarea forţei de muncă;
c) Proiectul încurajează dezvoltarea exportului sub marcă proprie a
produselor ce prelucrează materii prime indigene.
Conţinutul actului normativ trebuie să se refere la:

• Fabricile de pe întreg teritoriul României şi, mai ales, la acelea
din zonele cu creştere economică redusă;
• Stimularea valorificării cu prioritate a materiilor prime indigene;
• Stimularea valorificării tradiţiilor locale naţionale;
• Stimularea importului de utilaje şi tehnologii performante;
• Stimularea angajării şi salarizării forţei de muncă calificată cu
salarii identice cu cele ale ţărilor din topul Europei Centrale şi
de Est (de exemplu, Slovacia), pentru eliminarea dumpingului
social în perspectiva integrării în UE;
• Reducerea taxelor şi impozitelor pe salarii;
• Acordarea de facilităţi pentru export (reducerea impozitului pe
profit, a taxelor vamale etc.);
• Simplificarea sistemului vamal;
• Eliminarea sindicatelor din aceste zone;
• Eliminarea T.V.A.-ului pentru activităţile de training şi
consultanţă furnizate firmelor din aceste zone;
• Reducerea impozitului pe profit cu sumele investite în
activităţile de training şi consultanţă pentru firmele din aceste
zone;
• Stimularea alianţelor strategice în aceste zone, între sectoarele
textile, confecţii + pielărie, agricultură, construcţii de maşini,
cercetare-dezvoltare.
ZPE sunt definite drept „zone industriale cu stimulente speciale”,
care să atragă investitori străini şi în care materialele importate sunt
prelucrate înainte de a fi exportate din nou.
În unele ţări, aceste zone nu se disting de centrele de afaceri
moderne, bine organizate, dar în multe alte ţări iau forma unor enclave de
monocultură industrială. Indiferent de forma pe care o iau, comerţul liber,
investiţiile străine şi importanţa acordată în economia modernă au
transformat Zonele de Prelucrare pentru Export într-un fel de „vehicule ale
globalizării”. În ciuda faptului că asigură realizarea unui pas important
pe scara dezvoltării, în cele mai multe dintre ţările în care se dezvoltă aceste
zone ele nu au legături foarte bune cu piaţa internă. Numai în câteva ţări,
precum Malaezia, Mauritania şi Singapore s-a realizat într-adevăr
dezvoltarea unor ramuri industriale interne destinate producţiei pentru
export pe baza Zonelor de Prelucrare pentru Export.
Cele mai multe Zone de Prelucrare pentru Export se găsesc în
America de Nord (320) şi Asia (225). ZPE se dezvoltă, de asemenea, şi în
Caraibe (51), America Centrală (41), Orientul Mijlociu (39) şi în
Filipine (35). Numai în China sunt 124 de Zone de Prelucrare pentru Export,
în Africa 47, iar în Europa 81, dintre care 8 în Bulgaria şi 8 în Slovenia.
Obiectivul Zonelor de Prelucrare pentru Export este atragerea de
investiţii pentru:
9 crearea unor locuri de muncă şi ridicarea standardelor de viaţă;
9 transferul unor deprinderi noi şi expertiza resurselor umane
locale;
9 încurajarea exporturilor;
9 atragerea valutei, crearea unor legături care să ducă la creşterea
producţiei şi ridicarea standardelor întreprinderilor locale care
furnizează bunuri şi servicii investitorilor din zonă;
9 introducerea unor tehnologii noi;
9 revigorarea regiunilor mai puţin dezvoltate;
9 stimularea sectoarelor care sunt considerate ca fiind importante
din punct de vedere strategic pentru economie (de pildă, sectorul
de textile-pielărie);
9 dezvoltarea tehnologiei informaţiei, a cercetării, a turismului, a
infrastructurii şi a resurselor umane;
9 impulsionarea economiei per ansamblu.
Asociaţii puternice de afaceri din industria de textile şi din industria de

confecţii îmbrăcăminte ar trebui să se implice în mai mare măsură în direcţia
dezvoltării durabile şi sustenabile a sectorului textile-confecţii-pielărie.
În acest sens consider că ar fi necesare:

⇒ Elaborarea de strategii subsectoriale care să asigure
restructurarea şi creşterea competitivităţii sectoarelor primare din
industria textile-pielărie (filaturi, ţesătorii, tăbăcării, pasmanterie):
• Asigurarea unor surse de finanţare pentru retehnologizarea
acestui sector prin:
" asigurarea accesului la finanţări nerambursabile UE pe
baza planului de afaceri;
" asigurarea de credite avantajoase (dobânzi reduse, termene
de graţie, perioade lungi etc.);
" implicarea Ministerului Industriei şi Resurselor în
gestionarea fondurilor din privatizare şi acordarea
retroactivă a facilităţilor prevăzute în contractele de
privatizare prin generalizarea efectelor hotărârilor
judecătoreşti deja obţinute;
" valorificarea profitului rămas disponibil la băncile
comerciale ale statului.
• Elaborarea de politici guvernamentale pentru încurajarea
producţiei agricole de materii prime textile şi produse
animaliere: in, cânepă, lână, piei.
• Elaborarea de politici guvernamentale de încurajare a
înfiinţării unor capacităţi de preluare şi prelucrare a materiilor
prime textile şi a produselor animaliere în zonele rurale (in,
cânepă, lână, piei etc.) prin valorificarea programului
SAPARD.
• Desemnarea unei instituţii care să autorizeze laboratoarele
uzinale pentru efectuarea încercărilor privind atât compoziţia
fibroasă a produselor textile, cât şi emiterea de certificate de
calitate pentru produsele textile proprii.
• Crearea, în cadrul INCDTP, a unui laborator de încercări
privind proprietăţile ecologice ale produselor textile.
• Accelerarea procesului de privatizare a agenţilor economici
strategici din economia românească cu păstrarea acţiunii de
control.
• Pentru firmele cu capital majoritar de stat, chiria încasată să

nu mai fie virată de stat 90%, ci să fie utilizată exclusiv
pentru reparaţii şi modernizări de clădiri şi echipamente.
• Constituirea unei echipe mixte: Ministerul Industriei şi
Resurselor, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei,
FEPAIUS, institute de cercetare, care să elaboreze strategia
de dezvoltare a acestor subsectoare, ţinând cont de
propunerile prezentate.
⇒ Măsuri de promovarea exporturilor, de produse textile şi de

confecţii, în general şi a exporturilor sub marcă proprie, în special:
• Valorificarea programelor cu finanţare UE în domeniu;
• Diferenţierea impozitului pe profit pentru exportul de
produse sub marcă proprie;
• Revizuirea sistemului de taxe şi impozite aplicate sectoarelor
primare;
• Stimularea acţiunii de certificare a produselor;
• Subvenţionarea costurilor de participare la târgurile
specializate pentru firmele din sectorul primar;
• Constituirea unei comisii de experţi la nivel guvernamental:
Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei, FEPAIUS, CRCE, ANEIR, cu atribuţii privind
întocmirea strategiei de promovare a exportului prin:
9 detalierea obiectivelor şi măsurilor necesare,
9 elaborarea unui calendar al acestora,
9 stabilirea sectoarelor şi agenţilor economici competitivi şi
cu perspective la export,
9 stabilirea bugetului necesar strategiei,
9 crearea unei baze de date la nivel naţional cu sprijinul
FEPAIUS.
• Restructurarea instituţiilor (sistemului bancar) implicate în
finanţarea activităţilor de export;
• Extinderea instrumentelor financiare, inclusiv a garanţiilor
de stat;
• Acordarea de facilităţi exportatorilor: prime de export între

20% – 75% în funcţie de interesele economiei naţionale, de
strategiile sectoriale şi în deplină concordanţă cu legea
privind înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii;
• Măsuri de încurajare a utilizării serviciilor de instruire,
consultanţă în domeniul marketingului (design de produs,
publicitate şi protocol);
• Încurajarea şi subvenţionarea operatorilor economici în
vederea participării la târguri şi expoziţii internaţionale cu
colecţii sub marcă proprie;
• Susţinerea, la nivel naţional, a pregătirii în domeniul
designului.
⇒ Supravegherea imparţială a importurilor de bunuri de

consum şi, mai ales, a celor care fac concurenţă neloială produselor
autohtone:
• Înfiinţarea unui „Organism de supraveghere a importurilor”,
subordonat direct Primului Ministru (de exemplu, Polonia,
Ungaria), care să colaboreze cu D.G.V., M.F., M.I.R., M.A.E.,
să fie organizat pe grupe de produse importate şi să constituie
un instrument pentru depistarea pirateriei şi a produselor
contrafăcute.
• Valorificarea oportunităţilor create de Acordul European de
asociere a României la UE, precum şi de celelalte acorduri în
care România este parte, şi care permit folosirea unor
instrumente de protecţie cum ar fi: autorizaţiile de import,
licenţele statistice de import, certificate preventive pentru
importatori, T.V.A.-uri diferenţiate la bunurile de consum,
verificarea amănunţită a documentelor de import etc.
• Măsuri severe pentru cei care sunt dovediţi în justiţie că au
comis fraude comerciale.
⇒ Susţinerea producţiei autohtone, în general şi a industriei de

textile-confecţii, în special, ca alternativă la importuri:
• Susţinerea programului „Fabricat în România”;
• Înfiinţarea mai multor magazine sociale;
• Sprijinirea promovării cu prioritate, pentru achiziţiile publice
(armată, poliţie, sănătate, guvern, învăţământ etc.) a firmelor
care lucrează cu materii prime indigene;
• Introducerea măsurilor antidumping pentru unele produse ca:
ciorapi, confecţii, tricotaje etc., ale căror preţuri declarate, în
vamă, sunt de 3 până la 11 ori mai mici faţă de preţurile
reale;
• Introducerea de taxe compensatorii pentru importurile de
produse textile şi de pielărie subvenţionate (de exemplu,
produsele din Turcia);
• Stoparea exportului de lână brută sau spălată (merinos şi
spancă);
• Licenţierea şi contingentarea exportului de piei crude;
• Susţinerea unui program naţional de pregătire a operatorilor
economici în domeniul calităţii, productivităţii muncii şi
dezvoltarea resurselor umane în vederea integrării în UE;
• Stimularea producţiei de „ecoproduse”;
• Scutirea de taxe vamale la importurile temporare şi la
importurile de utilaje şi echipamente tehnologice necesare
modernizării şi retehnologizării agenţilor producători;
• Valorificarea programelor cu finanţare UE pentru
modernizarea topitoriilor, filaturilor, ţesătoriilor.
⇒ Elaborarea şi implementarea unui program concret de sprijin

a industriei textile-confecţii.
*
* *
În domeniul textile-confecţii, Suedia importă între 85% şi 100% din
necesar, fie de la firme (detail-işti), fie prin asociaţiile de afaceri. Important
este că doresc să importe confecţii de la firme care au propriul design,
colecţii proprii. În anul 2000, România a ocupat locul 28 în importul (ca

valoare) de textile-confecţii efectuat de Suedia (Anexa 7).
Un număr de 500 de firme suedeze deţin 60% din importul total al
Suediei, iar din acestea doar 15 firme deţin 50% din importul total, din care
trei firme importă îmbrăcăminte (Anexa 8).
Aceste trei firme sunt: H & M, Lindex şi KappAhl şi au reţele de
desfacere în toate ţările Uniunii Europene:
H&M are 809 de magazine în Europa din care 471 în UE, 119 în
Suedia, iar în S.U.A. 37 (Anexele 9, 10);
Lindex are 341 magazine în Europa, 179 în Suedia;
KappAhl are 270 magazine în Europa, 126 în Suedia.
Firmele importatoare de confecţii de îmbrăcăminte din Suedia impun
următoarele condiţii: design propriu, calitate a producţiei, livrare la termen,
aprovizionare rapidă, brand-uri proprii în care clienţii au încredere,
ambalare, service, informare corectă a clientului, informaţii suplimentare,
producţie pe bază de contract (Lindex solicită semnarea unui acord general,
inspectarea firmelor de la care importă) şi, nu în ultimul rând, standarde de
protecţie a mediului. Dacă în ţara exportatoare există surse de poluare nu
este posibilă semnarea de contracte de către cele trei firme importatoare de
îmbrăcăminte cu nici o firmă de confecţii.
Aşadar, asociaţii puternice de afaceri în domeniul textile-confecţii,
ale căror voci să fie ascultate de reprezentanţi guvernamentali pentru
respectarea tuturor condiţiilor impuse de Suedia, de exemplu, pot conduce la
realizarea de exporturi integrale, la creşterea volumului acestora pe toate
pieţele UE.
7.3.5 Sporirea volumului vânzărilor de confecţii-îmbrăcăminte

prin crearea a trei tipuri de holding-uri
Pe linia sporirii volumului de confecţii îmbrăcăminte consider

oportună crearea a trei holdinguri într-o primă etapă, după cum urmează:
¾ un holding care să integreze o topitorie pentru in şi cânepă, o
filatură pentru prelucrarea fibrelor de in şi cânepă, o ţesătorie care să aibă şi
finisaj textil, în care să se prelucreze firele de in şi cânepă şi o întreprindere
producătoare de confecţii din ţesături de in şi cânepă, precum şi de in-cânepă

în amestec cu diverse alte tipuri de fire naturale (bumbac) sau sintetice;
¾ un holding care să integreze o spălătorie de lână, o pieptănătorie
de lână, o filatură care să prelucreze palele de lână, o ţesătorie care să
prelucreze firele de lână pentru obţinerea unor ţesături subţiri şi groase,
ţesătorie care să aibă şi finisaj textil şi o întreprindere producătoare de
confecţii de îmbrăcăminte din ţesături de lână (pantaloni, sacouri, costume
pentru bărbaţi, compleuri pentru femei, pardesie, paltoane, jachete pentru
femei şi bărbaţi etc.);
¾ un holding care să integreze o filatură care să prelucreze fibra de
bumbac, o ţesătorie care să prelucreze firele din bumbac, ţesătorie care să
aibă şi finisaj textil şi o întreprindere producătoare de confecţii din ţesături
de bumbac şi tip bumbac (amestecuri cu alte fire naturale sau sintetice).
Astfel, propun următoarele tipuri de holdinguri:

I. Holdingul pentru ţesături in-cânepă
II. Holdingul pentru ţesături de lână destinate realizării de
confecţii - îmbrăcăminte
III. Holdingul pentru ţesături din bumbac destinate realizării de
confecţii - îmbrăcăminte
Pornind de la prevederile programelor Ministerului Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor (MAAP), aprobate de Guvern, privind suprafaţa
cultivată (2000 ha in şi 2000 ha cânepă în 2002) şi previziunile de culturi de
in şi cânepă din România, consider că se pot prelucra anual în cadrul
holding-ului 1200 tone tulpini de in şi cânepă (960 tone/an tulpini de in şi
240 tone/an tulpini de cânepă).
Cantitatea de fibră luată în calcul este susţinută de următoarele:
Â subvenţionarea cu 50% a seminţelor de in şi cânepă necesare
cultivării suprafeţelor prevăzute în programele MAAP, conform
H.G. nr. 131/2002;
Â sprijinirea producătorilor agricoli pe linia acordării unei
subvenţii pe produs de 330.000 lei/tonă de tulpini de in şi
cânepă, valorificată conform H.G. nr. 683/2002;
Â acordarea producătorilor agricoli a unui avans de 30% din

subvenţia pe produs, conform H.G. nr. 210/2002;
Â exceptarea de la plata taxelor vamale şi amânarea TVA cu cca.
trei luni pentru importurile de seminţe de in şi cânepă deficitare
(după recoltarea culturilor de in şi cânepă se va plăti TVA-ul);
Â scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor de
maşini agricole specifice, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 345/2002 şi suspendarea TVA-ului pe o perioadă de
90 de zile de la data efectuării importului;
Â scutirea de la plata taxelor locale şi de impozite pentru
suprafeţele de teren deţinute de topitorii, în scopul depozitării
tulpinilor de in şi cânepă, pentru uscarea tulpinilor topite.
Cantitatea de 1200 t/an tulpini de in şi cânepă este cea minimă,
având în vedere perspectiva revigorării culturilor de in şi cânepă în ţara
noastră, ca urmare a unor facilităţi suplimentare faţă de prevederile
reglementărilor în vigoare.
Având în vedere tendinţele existente pe plan mondial, concretizate în
cereri suplimentare de confecţii de îmbrăcăminte realizate din ţesături de in
şi gradul superior de valorificare al sortimentelor de in, în acest holding se
vor prelucra 960 t/an tulpini in.
Diferenţa de 240 t/an reprezintă cantitatea de tulpini de cânepă
prelucrată, având în vedere posibilităţile extinse de valorificare în alte
domenii industriale.
Pentru prelucrarea tulpinilor de in şi cânepă este necesară o investiţie
de aproximativ 4 mil. $ (contravaloarea agregatelor de zdrobit - meliţat, a
sistemelor de desprăfuit şi a sistemelor de epurare necesare topitoriei).
Prin prelucrarea tehnologică a tulpinilor de in şi cânepă în topitorie,
se poate obţine aproximativ aceeaşi cantitate de fibre.
Printr-o investiţie de aproximativ 14 mil. $ necesară pentru
achiziţionarea utilajelor specifice unei filaturi (linie pentru fuior, utilaje
pentru preparaţie, utilaje pentru filat, utilaje pentru bobinat) se pot obţine
aproximativ 650 t/an fire, ca urmare a pierderilor înregistrate în procesul
tehnologic.
I Holdingul pentru ţesături in-cânepă
Modul de constituire al holding-ului
MATERII TOPITORIE FILATURĂ ŢESĂTORIE FINISAJ CONFECŢII

PRIME
960 t/an - in 1 milion

240 t/an - cânepă 1.200 t/an 650 t/an 2 2 produse
6.000 mii m /an 6.000 mii m /an
1.200 t/an - tulpini - fibră - fire confecţionate
ţesături ţesături finisate
(compleuri)
3,2 mil $ - in
0,254 mil. $ - cânepă 14 mil. $ 14 mil. $ 14 mil. $ 9 mil. $
4 mil. $
3,454 mil. $ - total
Figura 7.1
Aceste fire se prelucrează într-o ţesătorie. Investiţia necesară creării

acesteia este de aproximativ 14 mil. $ pentru achiziţionarea utilajelor de
vopsit fire, de urzit, de încleiat, de ţesut.
Prin prelucrarea celor 650 tone fire se obţin aproximativ
6.000 mii m2/an ţesături (dintr-o tonă fire se obţin aproximativ
9,2 mii m2 ţesături).
Durata operaţiilor tehnologice necesare realizării unui compleu de
complexitate mare este de maximum 117 minute.
Pentru finisarea ţesăturilor obţinute este necesară crearea unui finisaj
textil printr-o investiţie de aproximativ 14 mil. $ (contravaloarea utilajelor
de vopsit, apretat-uscat, utilajelor pentru tratamente speciale – antistatizare,
antişifonare, saponificare, impermeabilizare ş.a.).
Din aceste ţesături se pot obţine aproximativ 1,1 mil. produse
confecţionate. Am luat în considerare obţinerea de compleuri de
complexitate mare, deoarece aceste sortimente sunt frecvent solicitate pe
piaţă. Pentru acestea consumul mediu este de aproximativ 5,25 m2/buc.
Pentru crearea secţiei de confecţii în care să se realizeze compleuri
din ţesături in şi cânepă este necesară o investiţie de minimum 9 mil. $
pentru achiziţionarea utilajelor specifice pentru croit, confecţionat şi finisat.
Am avut în vedere utilaje de confecţionat cu o valoare de
aproximativ 8000 $/utilaj pe care se pot obţine productivităţi fizice de
aproximativ 4,1 compleuri/persoană în 8 ore.
În aceste condiţii, pentru realizarea cantităţii de 1 milion compleuri,
este necesar un număr de aproximativ 1029 de muncitori.
Acest holding poate fi realizat în două variante:
Integral nou (crearea unei topitorii, unei filaturi, unei ţesătorii,
unui finisaj textile şi a unei secţii de confecţionat);
Prin modernizarea unor topitorii, filaturi, ţesătorii, finisaje textile
existente dar care nu funcţionează la capacitate şi realizarea unei noi
capacităţi de confecţionat, pentru care este necesar aproximativ acelaşi efort
financiar.
Fondurile financiare necesare pot fi asigurate din surse atrase de la

Uniunea Europeană, având în vedere sprijinul care se acordă României
pentru crearea condiţiilor de aderare la UE (de exemplu, prin programul
PHARE).
Sugerez ca acest holding, în prima variantă, să fie creat în sudul ţării
pentru că în această zonă culturile de in şi cânepă deţin ponderea cea mai
mare.
În cea de-a doua variantă, holding-ul se poate crea în nordul
Moldovei, aici existând filaturi, ţesătorii, finisaje textile care nu
funcţionează la capacitate.
Din datele statistice consultate rezultă că, la nivelul anului 2001, s-au
realizat 3600 mii m2 ţesături in-cânepă, din care aproximativ 2000 mii m2
ţesături destinate realizării de confecţii-îmbrăcăminte.
Prin crearea holdingului s-ar obţine anual aproximativ 6000 mii m2
ţesături pentru confecţii îmbrăcăminte, deci de trei ori mai mult.
Confecţiile din in vor fi destinate exportului, având în vedere
competitivitatea ridicată a produselor.
Nivelul de competitivitate este generat de calitatea superioară a
produselor şi de preţurile mai mici, care ar putea fi practicate ca urmare a
costurilor mai reduse.
În holding se pot obţine produse de calitate superioară datorită
dotării cu utilaje performante, atât în cadrul sectorului primar (topitorie,
filatură, ţesătorie, finisaj textil), cât şi în sectorul final (confecţii).
Competitivitatea ridicată a produselor realizate în cadrul holding-ului
permite obţinerea unei rentabilităţi similare celei din ţările dezvoltate, respectiv
de 15% faţă de 2-5%, nivel realizat în anul 2001.
Confecţiile din cânepă vor fi destinate pieţei interne, într-o gamă de
sortimente prin care se prelucrează modern tradiţia populară.
Crearea holding-ului de in-cânepă este cea mai avantajoasă pentru că
foloseşte integral resursele de materii prime din ţară, valorificându-le în
mod superior. Totodată, contribuie la revigorarea sectorului primar
industrial de in-cânepă, cel mai distrus segment din cadrul industriei textile.
Aplicarea matricei McKinsey trebuie făcută separat pentru

confecţiile din ţesături de in şi separat pentru confecţiile din ţesături de
cânepă:
• pentru sortimentele din in, atractivitatea pieţei fiind înaltă, iar
concurenţa fiind medie, rezultă opţiunea pentru investiţii/creştere;
• pentru sortimentele din cânepă, atractivitatea pieţei fiind medie,
iar concurenţa fiind medie, rezultă opţiunea pentru investiţii selective.
Apreciez că pe piaţa externă concurenţa la confecţiile din in este
medie, având în vedere că pe piaţa UE asemenea sortimente produc şi
valorifică ţări ca: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Croaţia ş.a., dar
produsele realizate de acestea prezintă un nivel de competitivitate mai
scăzut faţă de nivelul produselor româneşti.
Pe piaţa internă concurenţa la confecţiile de îmbrăcăminte din
cânepă este medie deoarece numărul agenţilor producători de asemenea
sortimente este mic, iar atractivitatea pieţei este medie.
CONFECŢII DIN ŢESĂTURI-IN
1. Investiţii/creştere
ridicată medie redusă 2. Investiţii selective
3. Descreştere/desinvestiţii
ridicat
Poziţia concurenţei
1 1 2
medie
1 2 3
redusă
2 3 3
Atractivitatea pieţei
Figura 7.2
CONFECŢII DIN ŢESĂTURI-CÂNEPĂ
ridicată
1 1 2
1 2 3
medie
2 3 3
redusă
Figura 7.3
Rezultă că este oportun să se investească în holding-ul pentru ţesături

din in-cânepă destinate realizării confecţiilor de îmbrăcăminte.
II Holdingul pentru ţesături de lână destinate realizării de confecţii - îmbrăcăminte
MATERII FILATURĂ ŢESĂTORIE FINISAJ CONFECŢII

PRIME
700.000 produse
1.100 t/an - pale 1.000 t/an - fire 4.000 mii m2/an 4.000 mii m2/an confecţionate
ţesături ţesături finisate (costume bărbaţi)
8,8 mil. $ 19 mil. $ 6 mil. $ 9 mil. $ 10 mil. $
Figura 7.4
Pornind de la resursele de materii prime existente în ţară, consider că

în cadrul holding-ului pentru ţesături de lână, pot fi prelucrate aproximativ
1100 t/an pale. Din acestea se pot obţine aproximativ 1000 t/an fire.
În acest context, investiţia necesară pentru filatură este de
aproximativ 19 mil. $ (contravaloarea aferentă utilajelor pentru vopsit pale,
pentru repieptănat, liniilor de preparaţie, utilajelor pentru filat, pentru
bobinat şi pentru răsucit cu dublă torsiune).
Aceste fire se prelucrează într-o ţesătorie. Investiţia necesară creării
acesteia este de aproximativ 6 mil. $ pentru achiziţionarea utilajelor
specifice (urzitoare, vaporizatoare, maşini de ţesut).
4000 mii m2/an ţesături (dintr-o tonă de fire se obţin, în urma prelucrării
acestora, aproximativ 4000 m2 ţesături).
textil printr-o investiţie de aproximativ 9 mil. $ (contravaloarea utilajelor de
vopsit, uscat, utilajelor pentru tratamente speciale – antistatizare,
antişifonare, saponificare ş.a.).
Din aceste ţesături se pot obţine aproximativ 700 mii confecţii/an.
Am luat în considerare realizarea de costume de mare complexitate pentru
bărbaţi. Pentru acestea, consumul mediu este de aproximativ 6 m2/buc.
Durata operaţiilor tehnologice necesare realizării unui costum de
mare complexitate pentru bărbaţi este de maximum 150 de minute.
Pentru crearea secţiei de confecţii în care să se realizeze aceste
costume este necesară o investiţie de minimum 10 mil. $ pentru
achiziţionarea utilajelor specifice pentru croit, confecţionat şi finisat.
Am avut în vedere utilaje speciale (specifice realizării costumelor
bărbăteşti) cu o valoare de aproximativ 10.000 $/utilaj, pe care se pot obţine
productivităţi fizice de aproximativ 3,2 costume/persoană în 8 ore.
În aceste condiţii pentru realizarea a 700 de mii costume este necesar
un număr de aproximativ 772 de muncitori.

Integral nou (crearea unei filaturi, unei ţesătorii, unui finisaj textil
şi a unei secţii de confecţionat);
Prin modernizarea unor filaturi, ţesătorii, finisaje textile existente,
dar care nu funcţionează la capacitate şi realizarea unei noi capacităţi de
confecţionat, pentru care este necesar aproximativ acelaşi efort financiar.
Uniunea Europeană (programul PHARE).
Sugerez ca acest holding să fie creat în centrul ţării pentru că în
această zonă există cu precădere materia primă necesară.
Din datele statistice consultate rezultă că, la nivelul anului 2001, s-au
realizat 11.700 mii m2 ţesături de lână.
Prin crearea acestui holding numai cu resursele din ţară, se poate
realiza aproximativ 30% din cantitatea totală de ţesături realizată la nivelul
anului 2001 (cele 11.700 mii m2 ţesături au fost realizate cu lână din
import).
Confecţiile vor fi destinate exportului, având în vedere
competitivitatea ridicată a produselor.
Competitivitatea ridicată a confecţiilor realizate în acest holding
permite obţinerea unei rentabilităţi similare celei din ţările dezvoltate,
respectiv de 15% faţă de 7-10%, nivel realizat în anul 2001.
Aplicând matricea McKinsey pentru confecţiile din ţesături de lână,
atractivitatea pieţei fiind înaltă iar concurenţa fiind medie, rezultă opţiunea
pentru investiţii-creştere.
CONFECŢII DIN ŢESĂTURI-LÂNĂ
ridicată
1 1 2
medie
1 2 3
redusă
2 3 3
Figura 7.5
Rezultă că este oportun să se investească în holding-ul pentru

ţesături din lână destinate realizării confecţiilor de îmbrăcăminte.
III Holdingul pentru ţesături din bumbac destinate realizării de confecţii - îmbrăcăminte
MATERII FILATURĂ ŢESĂTORIE FINISAJ CONFECŢII

PRIME
1.400.000 produse
450 t/an - fibră 400 t/an - fire 4.200 mii m2/an 4.200 mii m2/an confecţionate
ţesături ţesături finisate (cămăşi bărbaţi)
0,540 mil. $ 2,7 mil. $ 3 mil. $ 2,4 mil. $ 5 mil. $
Figura 7.6
Având în vedere faptul că bumbacul nu se cultivă în ţară, pentru

realizarea ţesăturilor din bumbac în cadrul acestui holding este necesar să se
apeleze la importuri. În aceste condiţii, se are în vedere prelucrarea a
450 t/an fibră bumbac, pentru achiziţionarea cărora sunt necesare 540 mii $
(costul unei tone fibră bumbac este de 1200 $).
Din această cantitate de fibre se pot obţine 400 t/an fire, ca urmare a
pierderilor înregistrate în procesul de prelucrare.
Investiţia necesară pentru filatură este de aproximativ 2,7 mil. $,
contravaloarea aferentă utilajelor specifice: bataje, carde, laminoare,
reunitoare, utilaje pentru pieptănat, flaiere, utilaje pentru filat şi pentru
bobinat.
4.200 mii m2/an ţesături (dintr-o tonă de fire se obţin în urma prelucrării
aproximativ 10.500 m2 ţesături). Investiţia necesară pentru ţesătorie este de
aproximativ 3 mil. $.
textil printr-o investiţie de aproximativ 2,4 mil. $ (contravaloarea ramelor de
apretat – termofixat, utilajelor pentru vopsit şi utilajelor pentru tratamente
speciale – albit, mercerizat ş.a.).
Din aceste ţesături se pot obţine aproximativ 1,4 mil. confecţii/an.
Am luat în considerare realizarea de cămăşi pentru bărbaţi. Pentru acestea,
consumul mediu este de aproximativ 3 m2/buc.
Durata operaţiilor tehnologice necesare realizării unei cămăşi pentru
bărbaţi este de maximum 43 minute.
Pentru crearea secţiei de confecţii în care să se realizeze aceste
cămăşi este necesară o investiţie de minimum 5 mil. $ pentru achiziţionarea
utilajelor specifice (agregate) cu o valoare de aproximativ 10.000 $/agregat.
În aceste condiţii, pentru realizarea a 1.400.000 cămăşi pentru
bărbaţi/an este necesar un număr de aproximativ 465 muncitori.
Integral nou (crearea unei filaturi, unei ţesătorii, unui finisaj textil
şi a unei secţii de confecţionat);
Prin modernizarea unor filaturi, ţesătorii, finisaje textile existente

dar care nu funcţionează la capacitate şi realizarea unei noi capacităţi de
confecţionat, pentru care este necesar aproximativ acelaşi efort financiar.
Uniunea Europeană (programul PHARE).
Sugerez ca acest holding să fie creat în zona Moldovei (pentru prima
variantă, având în vedere şomajul ridicat din această zonă; pentru varianta a
doua am avut în vedere că în nordul Moldovei există filaturi, ţesătorii,
finisaje pentru bumbac, care prin modernizare pot produce cantităţile
necesare de ţesături destinate confecţiilor).
Din datele statistice consultate rezultă că producţia de ţesături din
bumbac realizată în anul 2001 a fost destinată aproape integral
confecţionării lenjeriei de pat.
Holding-ul propus este eficient deoarece, producând ţesături
destinate în exclusivitate cămăşilor pentru bărbaţi, asigură o valorificare
superioară a ţesăturilor.
Cămăşile pentru bărbaţi vor fi destinate exportului, având în vedere
competitivitatea ridicată a produselor, precum şi tendinţele existente pe piaţa
externă de creştere a solicitărilor de astfel de sortimente.
Nivelul de competitivitate al produselor realizate în cadrul
holding-ului permite obţinerea unei rentabilităţi similare celei din ţările
dezvoltate, respectiv de 10%, faţă de 5%, nivel realizat în anul 2001.
Aplicând matricea McKinsey pentru confecţiile din ţesături de
bumbac, atractivitatea pieţei fiind medie iar concurenţa fiind înaltă (număr
mare de producători care deţin bumbac), rezultă opţiunea pentru
investiţii/creştere.
CONFECŢII DIN ŢESĂTURI-BUMBAC
ridicată
1 1 2
medie
1 2 3
redusă
2 3 3
Figura 7.8
Rezultă că este oportun să se investească în holding-ul pentru

ţesături din bumbac destinate realizării confecţiilor de îmbrăcăminte.
Costurile în cadrul holding-urilor sunt mai reduse ca urmare a

eliminării unor cheltuieli cu aprovizionarea, transportul, desfacerea, TVA,
salarizarea personalului de conducere, a altor categorii de personal ş.a.
specifice unităţilor de sine stătătoare (topitorii, filaturi, ţesătorii, finisaje
textile – distincte).
Astfel, volumul vânzărilor de confecţii de îmbrăcăminte realizate în
cadrul holding-urilor creşte, având în vedere preţurile mai mici cu care
acestea pot fi comercializate.
7.3.5.1 Elaborarea unui program flexibil în mediul MATLAB pentru

proiectarea unităţilor de confecţii din cadrul holding-urilor
Pentru a calcula cantitatea disponibilă de ţesătură, cantitatea de

confecţii, productivitatea muncii, numărul de muncitori pentru unităţile de
confecţii din cadrul holding-urilor propun folosirea mediului de programare
MATLAB.
MATLAB este un mediu de programare ştiinţifică de înaltă
performanţă pentru calcule numerice şi vizualizare.
Numele de MATLAB provine de la Matrix Laboratory (Laborator
Matricial).
MATLAB a fost iniţial creat pentru a permite accesul rapid la
programul de lucru cu matrice create prin proiectele LINPACK şi
EISPACK, care împreună reprezintă cele mai avansate rutine de calcul
matricial.
MATLAB este un sistem interactiv al cărui element de bază este
matricea care nu are dimensiuni prestabilite.
Definesc matricea A (n, m), matricea datelor de intrare (input.dat).

În urma rulării programului holding.m, în mediul de programare
MATLAB, rezultă matricea B(n,m), matricea datelor de ieşire (output.dat).
⎡ a11 a12 ........ a1m ⎤

⎢ ⎥
⎢a 21 a 22 ........ a 2m ⎥
A ( n , m) = ⎢ ⎥
⎢ M M M ⎥
⎢ ⎥
⎣⎢a n1 a n 2 ......... a nm ⎥⎦
⎡ b11 b12 ........ b1m ⎤

⎢ ⎥
⎢b 21 b 22 ........ b 2m ⎥
B(n, m) = ⎢ ⎥
⎢ M M M ⎥
⎢ ⎥
⎣⎢ b n1 b n2 ......... b nm ⎦⎥
Particularizând pentru cele trei holding-uri propuse de mine, cele

două matrice sunt:
⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢a a12 a13 ⎥ ⎢b b12 b13 ⎥
⎢ 11 ⎥ ⎢ 11 ⎥
A = ⎢a 21 a 22 a 23 ⎥ => B = ⎢b 21 b 22 b 23 ⎥
⎢a a 33 ⎥⎥ ⎢b b 33 ⎥⎥
⎢ 31 a 32 ⎢ 31 b 32
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣a 41 a 42 a 43 ⎦ ⎣b 41 b 42 b 43 ⎦
Elementele matricei A sunt:
a1j = durata operaţiilor tehnologice în varianta j (minute/buc. produs

confecţionat)
a2j = cantitatea de ţesătură obţinută dintr-o tonă de fire (m2/tonă)
a3j = cantitatea de fire disponibile (tone/an)
a4j = consum mediu de ţesătură pe bucata de produs confecţionat
(m2/buc).
în care j = număr curent de holding-uri (pe exemplul propus j = 1,2,3).
Relaţiile de calcul, respectiv elementele matricei B sunt:
b1j = a2j ⋅ a3j = cantitatea disponibilă de ţesătură (m2/an)

b2j = (a2j ⋅ a3j) / a4j = cantitatea de confecţii (buc/an)
b3j = 480/a1j = productivitatea muncii din unitatea de confecţii
a holding-ului (buc/zi)
b4j = a1j⋅a2j ⋅ a3j/129.600⋅a4j = număr muncitori pentru unitatea de confecţii
unde:
480 reprezintă durata unei zile de lucru exprimată în minute (în
industria de confecţii se lucrează într-un singur schimb – schimbul I –
pentru a fi folosită lumina naturală);
constanta 129.600 provine din înmulţirea termenilor constanţi din

formula numărului de muncitori pentru unitatea de confecţii:
număr de muncitori = cantitate confecţii/12 luni/22,5 zile lucrătoare/
a 2 j ⋅ a3j 1 a1 j a1 j ⋅ a 2 j ⋅ a 3 j
/productivitatea muncii = ⋅ ⋅ =
a4j 12 ⋅ 22,5* 480 129.600 ⋅ a 4 j
*
În Codul Muncii este stipulată durata medie a unei luni în industria
de confecţii ca fiind de 22,5 zile lucrătoare.
Pentru cele trei holding-uri programul holding.m este următorul:
Holding.m
% Holding.m
% programul calculeaza cantitatea disponibila de tesaturi (m2/an)

% cantitatea de confectii (bucati/an)
% productivitatea fizica a utilajelor din industria de confectii
% numarul de muncitori pentru cantitatea de confectii
a1=input ('durata operatiilor tehnologice=');

a2=input ('m2 de tesaturi/una tona fir=');
a3=input ('cantitatea de fir disponibila=');
a4=input ('consum mediu de tesatura=');
a=[a1;a2;a3;a4]
for j=1:3
b1= a(2, j) *a(3, j);
b2=(a(2, j) *a(3, j)) /a(4, j) ;
b3=480/a(1, j);
b4=cei1 ( (a(1, j) *a(2, j) *a(3, j))/129600/a(4, j))
k= [b1;b2;b3;b4];
b= [b k];
end
b
'cantitatea disponibila de tesatura'
disp ('in-canepa lana bumbac')
disp (b(1, :))
'canitatea de confectii'
disp (b(2, :))
'productivitatea fizica'
disp (b(3, :))
'numarul de muncitori'
disp (b(4, :))
m=b;
fid=fopen ('pct.txt', 'wt');
fprintf (fid, '%9.2f %9.2f %9.2f/n', m');
fclose (fid)
end
În urma rulării programului rezultă matricea B(output.dat):

input.dat
117.00 150.00 43.00

9200.00 4000.00 10500.00
650.00 1000.00 400.00
5.25 6.00 3.00
output.dat
5980000.00 4000000.00 4200000.00

1139047.62 666666.67 1400000.00
4.10 3.20 11.16
1029.00 772.00 465.00
La nivelul anului 2003, dar şi în anii următori, consider oportună

înfiinţarea celor trei holding-uri, cu cantităţile de materii prime menţionate
pentru fiecare holding în parte, aceste module integrate fiind eficiente.
În funcţie de condiţiile specifice fiecărui an, atât numărul
holding-urilor, cât şi cantităţile de materii prime pot fi modificate,
folosindu-se acest program, pentru obţinerea elementelor matricei B,
respectiv pentru elaborarea metodologiei de proiectare a unităţii de confecţii
de îmbrăcăminte din cadrul fiecărui holding.
Aşadar, folosirea acestui program conferă flexibilitate, întrucât se
pot calcula elementele matricei B pentru unităţile de confecţii din cadrul
holding-urilor, indiferent de numărul acestora (număr mai mare sau mai mic
de holding-uri).
De asemenea, elementele matricei B pot fi calculate cu orice alte
date de intrare (input.dat).
7.4 Posibilităţi de sporire a vânzărilor de confecţii - îmbrăcăminte

pe piaţa internă folosind strategia full business
Lansarea, la începutul anului 2001, a programului naţional „Fabricat

în România”, elaborat de Asociaţia pentru Promovarea Produselor şi
Serviciilor din România (APPSR), program prin care se declanşează o
amplă şi susţinută campanie de promovare a produselor româneşti pe piaţa
internă şi internaţională, în paralel cu o campanie de sensibilizare şi
conştientizare a românilor şi orientarea lor către produsele româneşti
(premierul Adrian Năstase va deţine funcţia de director onorific al
programului „FIR”), conferă posibilitatea valorificării pe piaţa internă a
produselor cu sigla „FIR”.
Beneficiarii
♦ Beneficiarii imediaţi sunt întreprinderile care realizează produse

integral româneşti sau care devin româneşti prin transformări
radicale. Practic se urmăreşte un reviriment al pieţei în favoarea
produselor care poartă marca „Programul Fabricat în România”.
♦ Beneficiară indirectă se urmăreşte a fi întreaga populaţie a

României, respectiv locuri de muncă pentru români.
Obiective. Efecte pe termen mediu.
Obiectivele şi efectele pe termen mediu sunt:

¾ recucerirea pieţei interne de către produsele şi producătorii
autohtoni;
ª efect: reducerea presiunii importurilor asupra cursului valutar,
veniturilor bugetare, inflaţiei etc.;
¾ reducerea stocurilor de produse româneşti şi menţinerea acestora
în limitele eficienţei economice specifice fiecărei ramuri în parte;
ª efect: scăderea cheltuielilor de producţie şi a preţurilor de
desfacere;
¾ capitalizarea şi creşterea valorii de piaţă a societăţilor comerciale
româneşti;
ª efect: creşterea credibilităţii şi a puterii de negociere cu partenerii
externi şi investitorii;
¾ reducerea şomajului şi consolidarea locurilor de muncă;
ª efect: scăderea/eliminarea tensiunilor sociale;
¾ echilibrarea balanţei comerciale externe.
Necesitate şi motivaţie
" „Fabricat în România” – sintagma defineşte provenienţa unor

produse. APPSR are ca obiectiv principal să restituie acestei
sintagme sensul ei originar, incluzând orice produs, serviciu de
orice natură comercială, culturală, de divertisment, educaţional
etc.) provenind din România, încercând în acelaşi timp să
înlăture sensul ei actual peiorativ, marcă a lipsei de încredere ce
caracterizează atitudinea în primul rând a românilor. Obiectivul
este cuprinzător, necesitând un program orchestrat de acţiuni
pe diverse sectoare şi domenii, atât intern, cât şi extern, toate
convergând spre acest scop final.
" Programul Fabricat în România a fost conceput pentru sprijinirea

procesului de restructurare industrială din România, prin
abordarea consecinţelor sociale ale reformei.
" Programul Fabricat în România îşi propune să declanşeze o
amplă şi susţinută campanie de promovare a produselor
româneşti pe piaţa internă şi internaţională în paralel cu o
campanie de sensibilizare şi conştientizare a românilor şi
orientarea lor către produsele româneşti.
" Programul FIR este perpetuu şi îşi propune să folosească aceiaşi
vectori de comunicare cu care consumatorul a fost obişnuit:
reclamă la posturile de televiziune, radio, în presa scrisă,
evenimente de promovare, materiale de informare, seminarii,
manifestări culturale şi artistice etc.
" FIR include în strategia de susţinere tot ceea ce înseamnă creaţie
şi produs românesc, adunând sub acelaşi steag personalităţi
politice, culturale, sportive etc., a căror voce contează şi este
generatoare de opinie.
¾ creşterea P.I.B. şi, implicit, a veniturilor bugetare;
ª efect: noi posibilităţi de protecţie socială;
¾ menţinerea evoluţiei cursului valutar şi a ratei inflaţiei în limite
controlabile şi suportabile;
ª efect: creşterea nivelului de trai;
¾ creşterea nivelului de conştiinţă şi mândrie naţională; readucerea
în actualitate a valorilor naţionale.
Pasul următor va fi promovarea produsului românesc pe piaţa
internaţională şi găsirea modalităţilor de ridicare a produselor şi serviciilor
româneşti la standarde europene.
Avantaje
Õ morale
9 revalorificarea simbolurilor şi mărcilor tradiţionale autohtone
de renume;
9 crearea unei identităţi şi imagini unitare, puternică şi originală

a produsului/serviciului românesc, identitate ce trebuie să
capete în timp valenţe de certificare a calităţii pe piaţa internă
şi externă;
Õ economice
9 eliminarea discriminărilor economice şi fiscale;
9 se creează posibilitatea ca firmele româneşti să-şi promoveze
mărcile, produsele şi serviciile, în mod unitar, eficient şi pe
termen lung, cu eforturi financiare minime;
9 reducerea cheltuielilor de promovare per agent economic;
9 creşterea capacităţii concurenţiale a firmelor româneşti, în
perspectiva integrării în CEE şi a globalizării economice;
Õ educaţionale
9 pozitive în cultura managerială (managementul calităţii,
proprietatea industrială şi intelectuală, protecţia consumatorului
etc.), precum şi în cultura economică a consumatorului român;
Õ conexe
9 prin realizarea unei legături solide între tot ceea ce înseamnă
valori româneşti – producţie, servicii, cultură, artă, sport etc. –
urmăreşte crearea unui curent de opinie foarte puternic,
favorabil creşterii economice atât de necesare.
Strategie
Lansarea şi derularea Programului FIR se bazează pe conceptul

de marcă colectivă, mai precis prin acordarea dreptului de a
utiliza o marcă înregistrată, proprietate a APPSR, pentru toate
serviciile şi produsele înscrise în program, conform criteriilor de
eligibilitate stabilite de APPSR;
Marca Programul „Fabricat în România” va beneficia de o

susţinută campanie publicitară, utilizând deopotrivă mijloace clasice şi
neconvenţionale de publicitate. Purtătorii acestei mărci, participanţi la
program, vor beneficia de efectele acestei campanii, intrând în puternicul
curent de opinie ce se urmăreşte a fi creat.
Campania va începe cu o acţiune concentrată de informare şi
pregătire a opiniei publice asupra stării de fapt în viaţă economică şi socială
a României, cu repercusiuni resimţite în viaţa cotidiană a fiecărui cetăţean.
Se creează astfel premisele pentru declanşarea programului propriu-zis la
care vor adera toate categoriile de întreprinderi româneşti ce vor achiziţiona
drept de a purta marca FIR.
Campania se va derula după regulile publicităţii agresive, cu
colaborarea unei agenţii de publicitate, incluzând întreg arsenalul cunoscut:
media, relaţii publice, manifestări, evenimente, manifestări de sprijin,
caravane etc. Aceste activităţi vor avea caracter permanent atât la nivel
naţional, cât şi local.
În paralel, se vor desfăşura acţiuni de educare şi informare a
agenţilor economici despre obiectivele şi avantajele acestui program.
Buget
Pentru o campanie de asemenea anvergură se impune constituirea

unui buget considerabil. Constituirea bugetului are două faze:
Bugetul necesar lansării şi promovării programului în sine se
constituie din cotizaţiile membrilor şi din contribuţiile asociaţilor
principali interesaţi colateral, SIF-uri, bănci, societăţi de
asigurări, precum şi din cotizaţiile membrilor programului plătite
în avans. Avantajele majore ale asociaţilor principali rezultă din
promovarea continuă alături de APPSR şi definirea lor ca
susţinători iniţiali ai programului.
Bugetul necesar desfăşurării campaniei de promovare a mărcii şi a
programului educaţional – se constituie din cotizaţiile vărsate de
agenţii economici participanţi care vor primi astfel dreptul de
utilizare a mărcii, fiind integraţi în toată campania. Sumele
ce constituie bugetul nu vor fi mari şi vor fi diferenţiate în funcţie

de puterea agentului economic, de numărul de produse marcate ş.a.
La formarea bugetului o contribuţie decisivă trebuie să o aibă
filialele din ţară ale Asociaţiei, precum şi organismele afiliate şi
simpatizante: CCIR, Administraţia locală, sindicate, organizaţii patronale şi
profesionale, presa locală.
Execuţia bugetului
Bugetul de campanie se formează şi este administrat de o societate

specializată în finanţe şi este împărţit astfel:
Ô publicitate (media – TV, radio, presă scrisă; outdoor);
Ô relaţii cu publicul;
Ô editare material – revista „Fabricat în România”;
Ô Internet-site;
Ô cheltuieli operaţionale.
Asociaţia, în atingerea scopurilor sale, nu va înregistra profit.
APPSR, care gestionează şi patronează acest program va comunica
participanţilor la acest program rapoartele periodice de activitate, precum şi
rezultatele monitorizării efectelor.
Programe
Pe lângă programul principal, se vor derula programe conexe:

Â programe educaţionale pe termen mediu în şcoli, grădiniţe, licee
şi facultăţi; abordarea temelor esenţiale va ţine cont de
capacitatea de asimilare a fiecărui nivel;
Â pregătirea de specialişti români în domenii specifice noii
economii, cu sprijinul agenţilor economici interesaţi;
Â programe locale, cu implicarea autorităţilor locale din diverse
zone ale ţării, pe probleme zonale specifice.
Un rol însemnat îl vor juca sindicatele, împreună cu care se vor
derula programe specifice de cultură economică, de explicitare a
programului şi a consecinţelor acestuia.
Drepturi ce survin din calitatea de…
1. Membru FIR:
¾ dreptul de folosinţă al mărcii Programul „Fabricat
în România”;
¾ informarea în legătură cu activităţile desfăşurate în cadrul
Programului, rezultate concrete, noile direcţii de acţiune,
evenimentele organizate, activitatea celorlalţi membri în
cadrul Programului;
¾ participarea periodică la evenimentele informative media
(mese rotunde, seminarii, conferinţe etc.);
¾ implicarea în diverse manifestări periodice: expoziţii şi
târguri de prezentări de produse, forumuri economice;
¾ participarea în cadrul Adunării Generale, ce se întruneşte
semestrial şi stabileşte orientarea strategică a Programului;
¾ oferirea unei pagini din site-ul Programului, în care îşi vor
prezenta compania, motivele pentru care au aderat şi
activităţile întreprinse în cadrul Programului (sau crearea
unui link în cazul în care există deja un site al companiei
respective);
¾ beneficiază direct de efectele proiectelor desfăşurate de
APPSR în cadrul Programului „Fabricat în România”;
¾ promovarea companiei în cadrul publicaţiei „Fabricat în
România”;
¾ posibilitatea apariţiei în Anuarul Fabricat în România.
2. Asociat FIR
Titulatura de Asociat FIR este acordată personalităţilor vieţii

politice, economice, culturale şi sportive româneşti, asociaţiilor patronale şi
profesionale, sindicatelor, mass-mediei, societăţii civile. Avantajele ce
decurg din calitatea de Asociat FIR:
¾ posibilitatea implicării în organizarea filialelor locale ale
APPSR;
¾ participarea la sesiunile ordinare şi extraordinare ale Consiliului

Consultativ Superior.
3. Partener FIR
Partenerul FIR este acea persoană fizică sau juridică ce se implică

material şi moral în declanşarea şi susţinerea programului. Pe lângă
avantajele ce decurg din Program, calitatea de Partener FIR mai prevede:
¾ oferirea unei imagini de publicitate în Anuarul Fabricat în
România;
¾ menţionarea numelui companiei în toate materialele
promoţionale ale Programului „Fabricat în România” şi în cadrul
tuturor evenimentelor desfăşurate sub egida APPSR;
¾ dreptul de a participa la conducerea Consiliului Consultativ
Superior;
¾ dreptul de a gestiona propriile proiecte, cu aprobarea anterioară a
Consiliului Director, cu implicarea membrilor APPSR.
Programul „FIR”
Conceput, lansat şi administrat de APPSR, FIR este un program

neguvernamental de promovare şi susţinere a produselor şi serviciilor
reunite la început sub un singur element comun, originea românească a
acestora.
Programul „Fabricat în România” urmăreşte să reprezinte o atitudine
civică necesară dezvoltării oricărei societăţi libere şi suficient de mature
pentru a-şi cunoaşte potenţialul şi identitatea în scopul valorificării
resurselor şi capacităţilor.
Programul „Fabricat în România” este motivul unei campanii de
orientare a opiniei publice către produsele interne şi creării unui curent de
redescoperire a identităţii naţionale. Elementul central al campaniei va fi
marca înregistrată „Fabricat în România” care, prin promovare intensivă, va
genera o valoare în plus oricărui purtător.
Filosofia programului este următoarea: înainte de a ne uita spre
Occident, trebuie să fim mândri de ceea ce producem în propria ţară.
Membrii ai Programului „FIR”
Teoretic, orice persoană fizică sau juridică română ale cărei produse
sau servicii pot beneficia de marca FIR şi de programul de promovare poate
fi membru al Programului. Practic, toţi acei agenţi economici, entităţi
patronale, sindicate, personalităţi care sunt de acord cu programul şi sunt
dispuşi să îl susţină financiar şi/sau moral.
Departajarea categoriilor de membri
Departajarea categoriilor de membri se va face în funcţie de:

• gradul de implicare activă în acţiunile APPSR şi în susţinerea şi
promovarea Programului FIR;
• longevitatea şi volumul de activitate în cadrul Programului
FIR;
• importanţa membrului, din punct de vedere al activităţii de bază,
pe plan local, regional, naţional, în plan economic, social, ambiental,
educaţional-formativ;
• contribuţiile aduse la susţinerea materială, cu resurse umane şi la
perfecţionarea conţinutului ideologic şi utilitar al Programului FIR;
• gradul de integrare a produselor proprii în producţia românească.
APPSR îşi va exprima în mod special gratitudinea faţă de acei
membri care şi-au pus în slujba programului resurse materiale şi morale încă
de la început. În acest sens, prin Hotărârea Consiliului Director, s-a creat
Consiliul Superior Consultativ care reuneşte parteneri-fondatori şi membri
de onoare ai Programului.
Etapele derulării Programului „FIR”
Programul şi-a propus să debuteze în forţă, polarizând atenţia opiniei

publice. A fost format bugetul de promovare, în paralel cu acţiuni şi
evenimente legate de mesajul transmis.
Campania publicitară, desfăşurată începând cu luna martie a anului
2001, va continua şi în anul 2003.
În paralel se vor declanşa sub-programele complementare împreună

cu administraţiile locale, cu şcolile şi se vor pregăti şi lansa iniţiativele
legislative şi interpelările parlamentare.
Pe lângă toate acestea, a fost lansată publicaţia „Fabricat în
România” şi deschise magazine „Fabricat în România”.
Mijloace de atingere a obiectivelor programului
Programul FIR se extinde pe perioadă îndelungată. Folosind marca

FIR ca emblemă, se va realiza o campanie agresivă de orientare cu un mesaj
unitar. Prin mijloacele obişnuite publicităţii ultimilor ani, marca FIR va
deveni atât de cunoscută, încât orice purtător va beneficia de curentul de
opinie creat.
Susţinerea oferită de majoritatea presei, vocile personalităţilor
publice, acţiunea sindicatelor, a administraţiilor locale etc. se doresc a fi
premisele reuşitei.
Mijloacele de promovare ale Programului FIR vor include
mass-media, evenimente promoţionale, tipărituri, lobby guvernamental şi
parlamentar, programe educaţionale, seminarii şi conferinţe.
Marca „FIR”
Marca, în sens de reprezentare, este o stilizare a soarelui în cultura

românească, acel soare încrustat pe porţile caselor, întâlnit în ţesături şi pe
ceramică. Conform experţilor consultaţi, este o reprezentare specific
românească a simbolului universal.
Marca FIR este o marcă înregistrată aparţinând APPSR şi constituie
simbolul care va materializa tot ceea ce înseamnă elementele abstracte la
care face apel Programul: naţional, românesc, piaţa internă, valoare
naţională, patriotism.
Promovarea mărcii împreună cu mesajul vor atrage adăugarea

valorilor morale enumerate la valoarea intrinsecă a oricărui purtător de
marcă.
Susţinătorii „FIR”
Încă de la început, CCIR şi UGIR au semnat protocolul de susţinere

activă a acestui program.
Pot susţine campania FIR toate persoanele fizice sau juridice care nu
îndeplinesc condiţiile de a deveni membri, dar care, prin activitatea sau
interesul faţă de acest program, pot contribui la realizarea obiectivelor sale.
Contribuţiile membrilor
Membrii eligibili primesc dreptul de folosire al mărcii, precum şi

alte avantaje în funcţie de grila stabilită de Consiliul Director. Contribuţiile
acestora la bugetul de promovare sunt benevole şi nu implică restricţii.
(Programul este derulat de o organizaţie non-profit.)
Este evident că, în conformitate cu grila de participare, fiecare
partener beneficiază de servicii suplimentare.
*
* *
Firmele româneşti de confecţii se adresează pieţei interne cu mai

puţin de 10% din producţia lor.
Din totalul producţiei firmelor româneşti pentru piaţa internă, 55%
reprezintă confecţii femei şi aproximativ 45% confecţii bărbaţi. Din cele
55% din producţia firmelor româneşti pentru piaţa internă (confecţii femei),
15% reprezintă confecţii adolescente, iar din cele 45% din producţia pentru
piaţa internă (confecţii bărbaţi), aproximativ 15% reprezintă confecţii
adolescenţi.
Cei mai mari producători pentru piaţa internă sunt: Moda Arad,
ConfStar Baia Mare, Moda Tim – Timişoara pentru confecţii femei;
Oradinum Oradea, Flacăra Cluj, Euroconf Sibiu pentru confecţii bărbaţi;
Braiconf Brăila, Confecţii Bârlad, Târnava Sighişoara pentru cămăşi bărbăteşti;

Confecţii Vaslui, Confarg Curtea de Argeş pentru confecţii tip sport,
Confecţii Bacău pentru confecţii bărbaţi şi femei, Argos SA – Cluj-Napoca
pentru lenjerie intimă, costume de baie, articole sportive, tricouri ş.a.
În ce priveşte confecţiile de copii, având în vedere că acestea nu sunt
subvenţionate de stat ca în ţările dezvoltate ale lumii, firmele româneşti
produc doar uniforme şcolare pentru piaţa internă.
Produsele româneşti pentru piaţa internă reprezintă mai puţin de 5%
din totalul confecţiilor comercializate în ţara noastră, iar dacă luăm în
considerare că majoritatea confecţiilor sunt realizate din ţesături şi
manoperă românească, lucrate însă în sistem lohn, atunci relevant este faptul
că acestea reprezintă aproximativ 40% din totalul confecţiilor de pe piaţa
românească.
Aşadar, majoritatea confecţiilor de pe piaţa internă sunt produse
străine. Majoritatea sunt produse chinezeşti, având cea mai mare pondere
din produsele străine (de altfel, chinezii dispun şi de en-gros-uri proprii). Ca
pondere, urmează confecţiile din Germania, Italia, Franţa ş.a.
Puterea de cumpărare foarte scăzută din România, scăderea
dramatică a cheltuielilor pentru consum şi pentru îmbrăcăminte îndeosebi,
sunt motive pentru care firmele româneşti nu găsesc atractivă piaţa internă,
alături de necesitatea obţinerii de valută prin export.
Cu toate acestea, este esenţial ca producătorii români să nu piardă
piaţa românească în favoarea unor importatori.
Pe de altă parte, pentru promovarea produselor româneşti au fost
iniţiate seminarii, dezbateri pe tema „Produsele româneşti între preferinţă şi
respingere”. Atât FEPAIUS, cât şi unele partide politice au iniţiat
organizarea unor astfel de seminarii, promovarea unor acţiuni de genul „Un
nou criteriu de cumpărare: produsul să fie conceput, fabricat sau asamblat în
România – argumente pro şi contra”.
⇒ Argumente Pro:
• unele produse româneşti sunt la fel de bune ca cele din import,
dar mult mai ieftine;
• putem promova România pe plan extern;
• stimulăm creşterea producţiei interne;

• asigurăm locuri de muncă;
• contribuim în plan psiho-afectiv la ataşarea de valori
autohtone, ceea ce duce la promovarea specificului naţional;
• stimulăm concurenţa între producătorii români, lucru care duce
la creşterea calităţii produselor şi la competitivitatea preţurilor;
• cumpărarea produselor româneşti va duce la diminuarea
sarcinii datoriilor valutare şi la creşterea rezervelor valutare;
• consumarea produselor româneşti presupune scăderea
importurilor.
⇒ Argumente Contra:
• unele produse româneşti au o calitate mai slabă decât cele
străine;
• produsele româneşti suferă sub aspectul prezentării
ambalajului şi promovării publicitare;
• există un fond de neîncredere faţă de produsele româneşti
generat de diverşi factori: prăbuşirea producţiei interne, calitatea îndoielnică
a unor produse şi inferioritatea faţă de produsele străine;
• tehnologia şi know-how-ul românesc nu sunt aliniate la
standardele internaţionale, lucru care se răsfrânge asupra calităţii
produselor;
• a îndemna la cumpărarea de produse pe alte criterii decât cele
care ţin de calitate şi preţ înseamnă o încălcare a normelor economiei de
piaţă;
• această acţiune poate fi acuzată de segregaţionism faţă de
produsele de import.
⇒ Modalităţile de acţiune în sprijinul acestei idei sunt:

• schimbarea atitudinii cumpărătorului faţă de produsele
româneşti – factorii implicaţi pentru aceasta;
• educarea consumatorului (de exemplu: pentru a da prioritate
calităţii comparativ cu imaginea produsului, ambalaj etc.);
• metode de promovare a produselor româneşti de calitate cum

ar fi informarea publicului consumator asupra performanţelor produselor
româneşti.
Pentru promovarea tipului de comportament de consum vizat
(respectiv „să cumpărăm produse româneşti”) sunt necesare campanii
publicitare mass-media, informarea completă şi corectă a consumatorului.
Trebuie acordată atenţia cuvenită ambalajului, considerat de tot mai mulţi
specialişti, cel de-al cincilea element al mix-ului de marketing, precum şi
tehnicilor de etalare.
De asemenea, educarea consumatorului în direcţia „sunt prea
sărac, să-mi permit un lucru slab calitativ”.
Pe de altă parte, este necesar un act normativ prin care să se interzică
folosirea mai multor intermediari, ceea ce face ca preţul produselor
comercializate în România să fie format din 60% cheltuieli cu distribuţia
(aceasta pe fondul unei puteri de cumpărare foarte scăzute).
Nu trebuie neglijat că orice consumator al oricărui produs, din orice
ţară, atunci când achiziţionează mărfuri, oricât de ataşat ar fi de valorile
autohtone, este preocupat, în primul rând, de calitate, de raportul
preţ-calitate şi nu de faptul că asigură locuri de muncă sau că prin
cumpărarea produselor româneşti diminuează datoriile valutare sau se scad
importurile în ţara sa.
Iniţiativa „Să cumpărăm produse româneşti” este importantă în
măsura în care este şi viabilă. (De exemplu, o direcţie de acţiune a fost
transformarea magazinului „Junior” în magazinul „Junior – Produse
româneşti”. Ea nu a putut fi concretizată, în primul rând datorită lipsei de
interes a firmelor de confecţii pentru piaţa internă, cât şi a estimărilor
pesimiste vizavi de volumul vânzărilor într-un astfel de magazin. De altfel,
în vara anului 2001, spaţiul fostului magazin „Junior” a fost atribuit
Ministerului Justiţiei).
Aceste Programe, ca şi FIR, sunt desigur generoase, dar pot fi şi
operaţionale în măsura în care produsele româneşti ce se adresează pieţei
interne sunt calitative, asigurându-se un bun raport preţ-calitate, comparativ
cu confecţiile altor ţări de pe această piaţă, pe segmente de consumatori
(cu venituri mari, medii şi sub medie). Aceasta, coroborat cu interesul mai
mare al firmelor de confecţii româneşti de a recâştiga piaţa internă.
Până acum, au fost înfiinţate magazine sociale pentru confecţii de
îmbrăcăminte destinate unor categorii de consumatori cu venituri foarte
mici. În aceste magazine sociale sunt comercializate stocurile aflate în
depozitele firmelor de confecţii, prin aceasta urmărindu-se valorificarea lor
şi eliberarea spaţiilor de depozitare. Aceste produse cu preţuri mici prezintă
inconvenientul că sunt demodate.
Magazinele sociale funcţionează în cadrul magazinelor de incintă,
iar firmele care nu dispun de acestea, le comercializează în standurile
rămase libere ale celorlalţi. Prin aceasta se urmăreşte şi reducerea
cumpărării de mărfuri uzate.
Tot în direcţia promovării confecţiilor româneşti pe piaţa internă este
foarte importantă participarea la târgurile şi expoziţiile naţionale, loc de
întâlnire între producători, comercianţi şi consumatori. Preţul de intrare la
astfel de manifestări trebuie să fie accesibil publicului larg şi trebuie făcute
intense campanii publicitare cu suficient timp înainte de desfăşurarea lor.
Târgurile reprezintă adevărate barometre ale economiei naţionale,
participarea firmelor româneşti şi străine la astfel de manifestări indicând
raportul dintre cerere şi ofertă, puterea de absorbţie a pieţei româneşti.
Urmare a preocupărilor constante de ridicare a calităţii manifestărilor
expoziţionale a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii a organizatorilor de
târguri şi expoziţii din România, materializată pe data de 3 septembrie 1996,
când 33 de membri fondatori – 29 de camere de comerţ şi industrie
teritoriale şi 4 societăţi comerciale – au creat la nivel naţional un mic „UFI”
(Union of Fairs International), şi anume ASOEXPO. În prezent, ASOEXPO
numără 34 membri.
Această asociaţie are caracter profesional, este neguvernamentală,
voluntară, autonomă şi apolitică, non-profit, bazată pe comunitatea de
interese comerciale, organizatorice şi juridice a persoanelor juridice care au
ca obiect de activitate organizarea de târguri şi expoziţii.
Prin ASOEXPO se realizează:

" corelarea programelor manifestărilor expoziţionale organizate
sub egida ASOEXPO, ca loc de desfăşurare, perioadă şi
tematică;
" editarea de publicaţii şi lucrări de specialitate, furnizarea de
informaţii din baza de date specifică activităţii de târguri şi
expoziţii;
" constituirea şi acordarea de premii pentru cele mai reuşite
manifestări expoziţionale organizate de membrii săi din ţară şi
străinătate;
" organizarea de schimburi de experienţă, vizite de documentare,
stagii de specializare şi perfecţionare în ţară şi străinătate;
" desfăşurarea de activităţi internaţionale, cu obiectiv promovarea
târgurilor şi expoziţiilor organizate de asociaţi, dezvoltarea
schimburilor de experienţă între membrii asociaţiei şi organisme
din străinătate.
Printre principalele târguri naţionale se numără:
Tinimtex 2002, târg bianual aflat la ediţia 21, în perioada
27.II-12.III.2002 – Iaşi şi în perioada 6.IX-11.IX.2002 la ediţia 22 – Neptun.
Acesta este un târg tradiţional de contractări pentru industria uşoară
cu toate ramurile ei.
Profilul: ţesături, confecţii (inclusiv piele şi blană), tricotaje,
pasmanterie, mercerie, încălţăminte, marochinărie, mijloace pentru etalare şi
ambalare.
Numărul de expozanţi este de 400 pe un spaţiu de 6000 mp la Iaşi şi
9000 mp la Neptun.
Organizatorii sunt: C.C.I.R.B. – sectorul manifestări comerciale,
microcercetări de piaţă internă; C.C.I. Iaşi – Birou Promovare, ROMEXPO
S.A., FEPAIUS, UCECOM şi CENTROCOOP.
La ediţia a 19-a, în perioada 7-12 septembrie 2000, organizatorii
s-au aflat în situaţia mai puţin plăcută de a refuza participarea unor firme din
lipsă de spaţiu, cu toate că faţă de ediţiile precedente fuseseră amenajate
spaţii noi, ceea ce arată interesul firmelor de textile-confecţii pentru
acest târg.
Au fost astfel amenajate spaţii în cadrul Complexului Rosemarie şi

în Complexul Comercial Neptun. Unele spaţii au fost improvizate la intrarea
în Complexul Marea Neagră, dar cei ce au expus în această zonă au avut
ghinionul de a fi plouaţi în stand, cu o zi înainte de începerea târgului.
Deşi, pe ansamblu, participanţii s-au declarat mulţumiţi, având
contacte cu mulţi producători, vizitatori şi, mai ales, comercianţi, fiind
organizate colocvii pe teme de larg interes pentru specialişti: „Parteneriatul
producător-distribuitor, în contextul integrării în Uniunea Europeană”,
„Organizarea unui lanţ de distribuţie într-o economie în dezvoltare”, având
loc reuniuni profesionale de grup ale „Asociaţiei Producătorilor de Ciorapi”
şi „Organizaţiei Patronale a Confecţionerilor şi Ţesătorilor”, iar specialiştii
IMOD au prezentat tendinţele modei, totuşi organizatorii, în dorinţa de a
găzdui cât mai multe standuri ale cât mai multor firme, nu au reuşit să facă
acest lucru, în mod profesionist, pentru toate firmele.
Pentru evitarea unor situaţii similare se impune o mai bună
organizare a târgurilor naţionale.
RASINTEX – târg bianual până în anul 2001, în anul 2002
organizându-se doar la Sinaia (ediţia a 7-a). Până în anul 2001 a fost
organizat la Neptun şi Sinaia.
Profilul: textile, încălţăminte.
Numărul expozanţilor: 150 pe un spaţiu de 1500 mp în ambele
localităţi.
Organizator: Amplus Internaţional Ltd. La cea de-a 6-a ediţie,
organizatorii au avut standuri cu vânzare în sala Muzeului de Istorie al
României din Bucureşti.
Salonul Industriei Uşoare, târg anual, care, în perioada
24.X-26.X.2002, la Timişoara, s-a aflat la ediţia a 7-a.
Profilul salonului: îmbrăcăminte, lenjerie, tricotaje, încălţăminte,
marochinărie.
Numărul de expozanţi este de doar 25 pe un spaţiu de 400 mp.
Organizator: EXPOTIM S.R.L.
ConfIntex – târg anual aflat la ediţia a 8-a în perioada
27.IX-01.X.2002, la Bacău.
Profilul: confecţii, tricotaje, fire şi fibre textile, încălţăminte.
Organizator: EXPOMOLDAVIA SRL Bacău.
NOVEX 2002, târg anual aflat la ediţia a 4-a, în perioada

22.VI-26.VI., la Brăila.
Profilul: târg de bunuri de larg consum; saloane specializate.
Numărul expozanţilor este de doar 18 pe un spaţiu de 1200 mp.
Organizator C.C.I.A. Brăila.
Expo Măgura 2002, târg anual, aflat la ediţia a 8-a, în perioada
23.X-26.X.2002, la Bistriţa.
Profilul: îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de uz casnic.
Numărul de expozanţi: 19 pe un spaţiu de 169 mp.
Organizator: C.C.I.A. Bistriţa-Năsăud.
Moda 2002, salon anual, aflat la ediţia a 6-a în perioada
13.XI-16.XI.2002, la Braşov.
Profilul: confecţii, tricotaje, textile, pielărie, blănărie.
Numărul de expozanţi este de 20, pe un spaţiu de 350 mp.
Organizator: C.C.I. Braşov.
Participarea firmelor de confecţii româneşti la târgurile naţionale şi
internaţionale organizate în România este scăzută, interesul manifestat de
acestea fiind foarte mic. Solicitările cele mai mari sunt pentru TINIMTEX,
RASINTEX, scăzute totuşi pe ansamblul firmelor româneşti de confecţii.
Tot în ideea promovării confecţiilor româneşti prin participarea la
târguri, a fost înfiinţată, pe 20 noiembrie 2000, Societatea comercială
„Expo-Confintex” S.A. a cărei activitate principală constă în:
9 servicii de promovare comercială (organizare de târguri şi
expoziţii, saloane specializate, simpozioane, mese rotunde, prezentări de
modă etc.);
9 servicii de design specializat pentru textile, confecţii,
încălţăminte, alte activităţi pe bază de tarif sau contracte neincluse în alte
categorii, cod CAEN: 747-7484.
Activităţile secundare se referă la:
Â intermedieri pentru vânzări ale materiilor prime agricole şi
animale vii, materii prime textile, cu subproduse sau alte produse
neclasificate în altă parte, efectuate pe bază de plată sau contract
(cod CAEN 511-5111);
Â intermedieri pentru vânzări ale produselor textile, îmbrăcăminte şi

încălţăminte efectuată pe bază de plată sau contract (cod CAEN 511-5116);
Â comerţ cu ridicata al produselor textile, albiturilor şi al lenjeriei
de pat (cod CAEN 512-5141);
Â comerţ cu ridicata al articolelor de îmbrăcăminte, al produselor
din blănuri, al încălţămintei şi al accesoriilor pentru îmbrăcăminte
(cod CAEN 512-5142);
Â vânzările cu amănuntul prin magazine specializate ale textilelor
(cod CAEN 524-5241);
Â comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare
predominantă a produselor nealimentare (îmbrăcăminte, încălţăminte)
(cod CAEN 521-5212).
Expo Confintex S.A. are ca acţionari principali alături de FEPAIUS şi
Organizaţiile Patronale membre ale sale (O.P. Trincontex, O.P. Romconf,
O.P. PINC, O.P. Textilana, A.P.P.C.) şi importante firme de textile-confecţii,
cum ar fi: Zefir S.A., Pasmatex S.A., Munplast S.A. FABERROM S.A.,
MODSTAR S.A., MODCONF S.A.,TEXTOR S.A., INTERNAŢIONAL
CONF S.A.
Pornind de la obiectul de activitate al S.C. EXPO-CONFINTEX
S.A., aceasta se presupune că va promova şi impulsiona participarea
firmelor de confecţii româneşti la târguri naţionale şi internaţionale
organizate în România, concretizată în încheierea de contracte, colaborări şi
vânzări.
Prima manifestare a avut loc în perioada 20-24 iunie 2001, şi anume
„Târgul naţional: Textile, Confecţii, Tricotaje, Pasmanterie, Lenjerie,
Pielărie, Încălţăminte, Marochinărie – Mamaia Confintex 2001”. Târgul a
avut loc la Hotel Club Mediteranean şi a reunit producători din industria
textile – pielărie, comercianţi şi consumatori şi a fost organizat pe cinci
secţiuni: Fire – Ţesături; Confecţii; Tricotaje; Lenjerie – Ciorapi –
Pasmanterie; Pielărie – Încălţăminte – Marochinărie – Articole din Mase
Plastice; asigurându-se un spaţiu de expunere de cca. 1000 mp.
În anul 2002, Expo Confintex S.A. a organizat două ediţii
(Mamaia – iunie şi Neptun – septembrie).
La cele două ediţii din anul 2002, expunerea produselor s-a făcut în
două variante opţionale:
A. Spaţii de expunere în module amenajate de 6, 9, 12 mp,
cuprinzând pereţi laterali, masă, scaune, inscripţionare, spoturi luminoase
şi – la cerere – vitrine sau rafturi.
B. Spaţii de expunere neamenajate, dotate cu o masă şi două scaune,
etalarea produselor urmând a fi făcută de expozanţi.
Taxa de participare a fost de 4.000.000 lei/stand de 6 mp. Pentru
spaţii mai mari de 6 mp s-a perceput o taxă de 200.000 lei pentru fiecare mp
în plus.
Pentru spaţii amenajate (varianta A) costul a fost de 11 $/mp,
plătibili la cursul BNR, iar pentru spaţii neamenajate, taxa a fost de
2.500.000 lei (taxa de participare). Aceste tarife includ TVA. De asemenea,
în taxa de participare a fost inclusă şi înscrierea firmei în Catalogul Târgului
ce a fost înmânat, împreună cu programul de desfăşurare, participanţilor.
Pentru comercianţi şi vizitatori nu au fost percepute taxe de
participare.
Cazarea a fost asigurată în condiţiile unor tarife reduse negociate de
organizatori.
S-a estimat o participare mai mare a firmelor româneşti, a
comercianţilor şi o mai bună organizare a acestui târg, ce se doreşte a deveni
unul de tradiţie pentru industria uşoară, având în vedere şi faptul că firme
renumite de textile-confecţii din România sunt acţionari alături de FEPAIUS
şi de un număr de manageri ai altor firme importante din domeniu.
Faţă de prima ediţie a târgului, numărul participanţilor a fost mai
mare, având în vedere că ediţiile din 2002 au fost organizate în parteneriat
cu Camera Română de Comerţ Exterior (CRCE).
În februarie 2001 trustul de presă CIVIO Reviste Specializate a
înfiinţat, pentru prima dată în România, un club de afaceri al producătorilor
şi comercianţilor de îmbrăcăminte şi încălţăminte.
Acest club reuneşte în rândurile sale proprietari de firme de
confecţii, tricotaje, lenjerie, încălţăminte, producători şi importatori de
maşini şi utilaje, proprietari sau administratori de magazin.
CIVIO Fashion Club organizează şedinţe regulate (o dată pe lună)

organizate la Clubul Diplomatic şi îşi propune să găzduiască evenimente de
susţinere a modei româneşti, prezentări de colecţii şi promovări de creatori,
prezentări specializate de profil (lansări, evenimente, produse noi, maşini
noi, credite, asigurări etc.), precum şi întâlniri între producători şi
comercianţi.
*
* *
Este important pentru puţinele firme româneşti ce se adresează pieţei

interne să-şi asigure reţeaua de distribuţie cu costuri cât mai mici.
Comercializarea prin magazinele de incintă este cea mai accesibilă
formă.
Este adevărat că, majoritatea firmelor care se adresează pieţei
externe, nu au încă magazine de incintă în care şi-ar putea vinde confecţiile
aflate în stoc. Este o atitudine de neînţeles, cu atât mai mult cu cât firmele
respective plătesc oricum spaţiile pe care pot să-şi amplaseze respectivele
magazine.
Firmele de confecţii care se adresează şi pieţei interne, au pe lângă
magazine de incintă şi magazine proprii, de obicei în oraşul în care îşi
desfăşoară activitatea. De astfel de magazine dispun firmele Moda Arad,
ConfStar Baia Mare, Moda Tim – Timişoara ş.a., în oraşele unde îşi au
sediul şi se adresează în principal segmentului cu venituri peste medie, dar
şi celor cu venituri mici (confecţii femei).
Pentru comercializarea confecţiilor bărbaţi, dispun de magazine proprii
firmele Oradinum Oradea, Flacăra Cluj, Confecţii Bacău ş.a., în oraşele în care
îşi au sediul şi se adresează segmentului cu venituri submedii şi mici.
Liderul naţional în producţia de lenjerie intimă, costume de baie şi
articole sportive din România, firma ARGOS S.A. şi-a deschis la sfârşitul
anului 2000, un magazin propriu într-una din pieţele centrale din
Cluj-Napoca. Magazinul comercializează lenjerie intimă în proporţie de
80%. În anotimpul rece comercializează şi articole tricotate, iar din vara
2001 au fost prezente pe rafturile magazinelor, apreciatele costume de baie
pentru femei.
Producţia ARGOS este destinată în proporţie de 80% exportului

(sistem lohn) şi 20% pieţei interne. Faptul că ARGOS cooperează cu firme
de prestigiu din Germania (Triumph), Marea Britanie (Playtex) şi Italia
(Colmar, Gruppo Arcte) reprezintă o garanţie a calităţii produselor, calitate
apreciată şi la târgurile naţionale la care a participat.
Mai mult decât atât, la sfârşitul anului 2000, ARGOS a primit
certificatul de calitate ISO 9001 prin DQS Germania. ARGOS este şi
singura firmă din România care realizează tricotul din poliamidă şi Lycra şi,
deşi majoritatea produselor sunt destinate exportului, firma livrează diverse
sortimente şi pieţei interne.
Majoritatea firmelor de confecţii care vând pe piaţa internă nu au
magazine proprii.
Sunt însă firme care au reuşit să-şi impună marca pe piaţa internă,
cum ar fi Braiconf – Brăila sau Târnava – Sighişoara, reuşind să-şi deschidă
mai multe magazine în ţară.
De remarcat faptul că aproape toate firmele care îşi comercializează
produse în ţară, operează în sistem lohn într-o pondere mai mare decât
producţia pentru piaţa internă.
Braiconf – Brăila care dispune de cea mai mare reţea de magazine
proprii în ţară, produce pentru export în sistem lohn într-o pondere de peste
60% pentru a putea susţine producţia internă. Cămăşile bărbăteşti marca
„Braiconf” au preţuri medii, iar calitatea este cea care le recomandă,
raportul preţ-calitate fiind hotărâtor în decizia de cumpărare. Cămăşile
bărbăteşti italieneşti de pe piaţa internă au preţuri foarte mari şi se adresează
segmentului de populaţie cu venituri mari, în multe din cazuri calitatea fiind
sensibil apropiată de cele „Braiconf” sau „Târnava Sighişoara”, preţul fiind
apanajul mărcii.
Ponderea cea mai mare pe care o au produsele chinezeşti pe piaţa
internă şi faptul că au reuşit şi reuşesc să se menţină este urmare a faptului
că preţurile acestora sunt mici. În condiţiile puterii de cumpărare foarte
scăzute, succesul este garantat. Confecţiile chinezeşti comercializate în
România „suferă” din punct de vedere al calităţii. De altfel, confecţiile
produse în China şi care se adresează diverselor pieţe, au preţuri reduse,
pentru că pe ansamblu, nu se disting din punct de vedere al calităţii.
Ca pondere, pe piaţa românească, urmează confecţiile din Germania

(parte din ele fiind comercializate prin reţeaua de magazine specializate şi
en-gros Metro, Steilmann), cele din Italia (parte din ele fiind comercializate
prin reţeaua de magazine Stefanel) şi cele din Franţa (o mică parte fiind
comercializate în magazinele Morgan).
Majoritatea produselor comercializate, în magazinele Steilmann,
Metro şi Stefanel sunt produse în România în sistem lohn.
În reţeaua Metro sunt comercializate pe lângă confecţiile româneşti
în sistem lohn, şi cele româneşti propriu-zise. Aceste confecţii se adresează
unor segmente largi de consumatori. Modul de etalare al confecţiilor la
magazinele Metro lasă însă mult de dorit.
Confecţiile comercializate în reţeaua de magazine Stefanel, Morgan,
se adresează segmentului de consumatori cu venituri mari şi foarte mari.
Majoritatea firmelor de confecţii româneşti îşi comercializează
mărfurile pe lângă magazinele de incintă, în magazine universale, gen centre
cu mai multe magazine, dar şi în magazine specializate. În Bucureşti, de
exemplu, Unirea a pus în practică un proiect de închiriere a spaţiilor şi de
transformare într-un astfel de centru cu mai multe magazine, constituindu-se
într-o locaţie excelentă, fiind un centru mare, arhicunoscut şi cu mulţi
clienţi. Mai există multe astfel de magazine atât în Bucureşti, cât şi în ţară.
În aceste magazine se comercializează confecţii care se adresează diferitelor
segmente de consumatori, în funcţie de venituri.
În ceea ce priveşte vânzarea prin Internet există nişte încercări timide
ale câtorva firme româneşti. Este vorba de firme încadrate din punct de
vedere al mărimii la categoria „micro” şi reprezintă sub 1% din vânzările
firmelor româneşti pe piaţa internă.
Mai acţionează pe piaţa internă şi casele de modă care se adresează
unei categorii foarte restrânse de consumatori cu venituri foarte mari.
Majoritatea acestora au magazine proprii şi/sau comercializează în
hipermarket-uri.
Într-un studiu realizat de firma L&W Trade Groupe, firmă cu capital
integral belgian, şi care acţionează şi pe piaţa românească din iulie 1996,
având trei direcţii majore, şi anume de fashion şi trend cu Mango, Morgan
şi Sasch, de casual – în special jeanswear cu Lee, Wrangler, Mavi, 4You
şi piaţa de sport cu un singur jucător principal Diadora, a fost relevată

tendinţa cumpărătorilor români de a merge la mall-uri şi hipermarket-uri.
Paradoxul constă în faptul că deşi suntem în Europa, ne simţim mai
apropiaţi ca stil de America, aceasta fiind o caracteristică pentru Europa
Centrală şi de Est, având în vedere noile deschideri din Polonia, Ungaria,
Cehia.
În urma acestui studiu, a rezultat că un punct concentrat în care să ai
parte de hipermarket cu alimente, cu tot ce este necesar pentru casă, cu
locuri pentru distracţii şi fast-food-uri prinde bine la români. Toată Europa
are zonele centrale cu magazine, dar ideea cu mall-urile nu prinde chiar aşa
de bine.
Dacă are putere economică, omul începe să-şi dezvolte altfel
personalitatea, devenind interesat de stilul de viaţă, de îmbrăcăminte, de tot
ce-l înconjoară. Automat are alte pretenţii şi intră în interacţiune directă cu o
altă lume. E greu să ştii ce înseamnă o marcă şi ce reprezintă. Astfel, este
foarte greu să vinzi produse de marcă, mai ales de marcă internaţională la
preţuri internaţionale, având o clientelă care trăieşte în România. De aceea,
cel mai mare succes îl au produsele cu preţuri joase, dar fără calitate.
Pe de altă parte, atât firmelor româneşti, cât şi celor străine care-şi
comercializează produsele în România, li se poate reproşa că nu au făcut
destulă cultură a pieţei, nu şi-au informat consumatorii asupra brand-ului.
Lipsa publicităţii, a informării corespunzătoare a clienţilor asupra
mărcilor confecţiilor, se răsfrâng asupra volumului vânzărilor, a
comportamentului consumatorului. În acelaşi studiu, firma L&W Trade
Groupe dă exemplu încercarea de a penetra piaţa românească pe direcţia
casual (jeanswear) cu un brand pe jeans Mavi din Turcia, care este foarte
bun calitativ şi care viza segmentul de piaţă cu venituri medii şi sub medii.
Prima reacţie a adus în prim plan comentariul faţă de provenienţa
produselor, ca o reacţie întârziată a ceea ce s-a întâmplat la noi în anii '90,
când piaţa a fost invadată de diverse lucruri care au ştirbit imaginea
anumitor ţări.
Acelaşi lucru se poate imputa şi firmelor româneşti care au mărci pe
piaţă, în ceea ce priveşte informarea clienţilor asupra calităţii produselor lor
şi a raportului calitate-preţ.
Pentru firmele româneşti de confecţii este foarte dificil să-şi

deschidă magazine proprii, datorită preţurilor ridicate pentru închirierea
şi/sau cumpărarea spaţiilor comerciale, mai ales în oraşele mari sau în
zonele cu vad.
De exemplu, în Bucureşti, cei care doresc să închirieze un spaţiu
comercial în zona Piaţa Amzei, vor plăti 23 $/mp/lună; Piaţa Kogălniceanu
34 $/mp/lună, Calea Victoriei 33 $/mp/lună.
Patronii de firmă care au sau doresc să-şi deschidă magazine proprii
au reticenţe în ceea ce priveşte închirierea, majoritatea preferând să devină
proprietarii spaţiului în care-şi desfăşoară activitatea. Aceste reticenţe dispar,
în general, datorită preţurilor foarte mari pentru achiziţionarea spaţiilor (în
zona Berceni 330 mp spaţiu comercial amenajat costă 250.000 $; în zona
Cotroceni un spaţiu de 380 mp costă 300.000 $).
În Predeal, un metru pătrat spaţiu comercial de închiriat costă 20 $.
Cât priveşte preţurile practicate pe litoral pentru închirierea de spaţii
comerciale, acestea variază între 1200 şi 1700 $/sezon. În Vama Veche,
20 mp spaţiu comercial destinat vânzării articolelor de îmbrăcăminte,
încălţăminte are preţul de închiriere de 1200 $/sezon, la care se adaugă
300 $ avans pentru ca spaţiul să fie rezervat de aceleaşi firme în sezonul
următor.
Aceste preţuri valabile pentru 2001 sunt descurajante pentru
producătorul român. Pe de altă parte, reţele de magazine ca Steilmann sau
Stefanel îşi pot permite reduceri de preţuri la lichidarea de stocuri sau cu
alte prilejuri, spre deosebire de magazinele proprii ale firmelor româneşti de
confecţii.
Confecţionerul român care dispune de magazin/magazine proprii
şi/sau de incintă trebuie să ţină seama de faptul că, din totalul informaţiilor
primite din mediul înconjurător, 80% sunt recepţionate de către fiinţa umană
prin simţul văzului. Pornind de la aceasta, trebuie analizat aspectul
magazinului, impactul pe care îl are asupra cumpărătorului din momentul
primului contact vizual.
Astfel, vitrina şi intrarea constituie cartea de vizită a magazinului,

având rolul de a atrage atenţia clienţilor şi de a-i determina să intre. Orice
vitrină trebuie concepută după modelul unei publicităţi de abordare. Pentru
crearea imaginilor şi impresiilor este foarte importantă alegerea şi folosirea
culorilor şi a luminilor. Combinarea unor culori apropiate duce la obţinerea
unui efect armonios, iar a celor opuse la efecte mai puternice. Trebuie avut
în vedere şi efectele psihologice ale diferitelor culori folosite.
Vitrina, această primă zonă de impact cu clientul, poate fi pusă în
valoare prin expunerea unei selecţii de mărfuri oferite spre vânzare. Este
bine ca acestea să fie din aceeaşi gamă şi să existe o legătură între ele.
Pornind de la cele două moduri fundamentale de echilibru – simetrie
şi asimetrie – şi, în funcţie de modul de ordonare şi de echilibrare, vitrina va
avea un impact diferit. Marfa aliniată după linii curbe sau orizontale, va
avea în general un efect liniştitor, pe când folosirea alinierii pe diagonală
sau verticală va avea un impact mai dinamic.
Rearanjarea periodică a vitrinelor este absolut necesară. Prin aceasta
se poate transmite clientului că în acel magazin se lucrează, se vinde.
Impresia produsă afară trebuie păstrată şi în interiorul magazinului.
Lumina şi culoarea creează atmosferă, pe care clientul o percepe.
De asemenea, zonele de vânzare trebuie ferite de mirosuri neplăcute
ca cele de ţigară, mucegai, igrasie, iar folosirea unui fundal muzical plăcut şi
adecvat segmentului de cumpărători fideli poate contribui la crearea
ambianţei plăcute.
În magazinele de îmbrăcăminte, marfa ar trebui expusă într-un
asemenea mod încât să poată fi atinsă şi pipăită de către client. Vânzările la
haine cresc datorită proprietăţii materialelor de a fi plăcute la pipăit.
Pe de altă parte, trebuie să ai produsele potrivite la locul potrivit,
pentru a genera vânzările, aceasta însemnând aplicarea unui merchandising
corect. Prin tehnicile de etalare poţi creşte dorinţa de cumpărare a clientului,
speculând şi nevoile acestuia.
*
* *
Pentru firmele de confecţii româneşti care produc pentru piaţa

externă şi cea internă este importantă atestarea calitativă (certificate de
calitate ISO 9001) pentru a putea face faţă concurenţei acerbe de pe piaţa
externă şi pentru a răspunde exigenţilor clienţilor români pe piaţa internă.
Avantajul competitiv al României (ca şi al ţărilor CEE) pe piaţa
externă, în industria de textile şi îmbrăcăminte va exista în continuare, ca
urmare a costului redus al forţei de muncă şi al relaţiilor apropiate cu
producătorii din UE (furnizori de materii prime de calitate şi design). Aceşti
factori vor continua să facă din ţările CEE concurenţi puternici pentru
îmbrăcămintea produsă în UE.
O problemă importantă care se pune este dacă industria textilă a UE
va urma delocalizarea care a avut loc în industria de îmbrăcăminte. Acest
proces poate avea loc în cazul unor operaţii, unde, spre exemplu, standardele
privind protecţia mediului sunt mai permisive decât în UE sau care presupun
încă o folosire importantă a forţei de muncă. Dar, în general, costurile cu
forţa de muncă reprezintă o proporţie foarte mică din costurile totale în
sectoarele în care este folosită tehnologie avansată, în comparaţie cu
industria de îmbrăcăminte.
Investiţiile în România, ca şi în ţările CEE, sunt inhibate de
instabilitatea mediului politic şi economic, alături de lipsa unor reglementări
foarte clare privind investiţiile şi impozitele.
Conform BERD două treimi din investiţiile directe în Europa de Est
(inclusiv din fosta URSS) au mers către ţările CEE, în special în Ungaria,
Republica Cehă şi Polonia. Dar, tot conform BERD, investiţiile străine în
Europa de Est şi în republicile din fosta URSS au fost doar de două ori mai
mari decât cele realizate în anul 1998 în Singapore (cu o populaţie de
3 mil. locuitori). Iată de ce, în anii care vor urma, investiţiile în sectorul
textile şi îmbrăcăminte din ţările CEE vor fi cruciale pentru a menţine
nivelul de competitivitate al acestuia.
Trebuie avut în vedere şi faptul că, treptat, ţările CEE vor face parte
din UE lărgită. Extinderea UE va aduce cu ea o serie de consecinţe care
trebuie avute în vedere.
♦ O dată ce ţările CEE vor intra în UE, ele vor trebui să adopte
acquis-ul comunitar. Aceasta s-a întâmplat deja în cazul
Turciei, în ceea ce priveşte politica comercială, când Turcia a

adoptat contingentele şi celelalte limitări impuse de UE.
♦ Mult mai important în ceea ce priveşte efectele pe care le va avea
este faptul că, o dată ce ţările CEE vor intra în UE, ele vor fi
privite ca economii mult mai stabile decât sunt acum. Într-un
studiu recent privind costurile şi beneficiile lărgirii UE, este
previzionată o creştere substanţială a PIB în ţările CEE, o dată cu
aderarea lor la UE. Cea mai mare parte a acestei creşteri se va
datora scăderii riscului de ţară, care va conduce la o creştere
substanţială a investiţiilor realizate în aceste ţări (cu implicaţii în
creşterea PIB).
♦ Dacă această creştere a investiţiilor va include şi investiţii în
sectorul textile şi îmbrăcăminte, cum pare să se întâmple, se va
îmbunătăţi competitivitatea acestui sector din ţările CEE în raport
cu restul UE. Pe de altă parte, o creştere a PIB în ţările CEE va
conduce la creşterea nivelului salariilor, diminuându-se astfel
unul dintre avantajele principale din prezent de care
beneficiază partenerii UE (procesarea în sistem lohn).
De aceea, se impune în perioada actuală, pentru România, o reducere

a lohn-ului, cu atât mai mult cu cât pentru sectorul îmbrăcăminte există în
ţara noastră o mare dependenţă a exporturilor de evoluţia importurilor,
datorită ponderii relativ mari pe care o deţin reexporturile. Astfel, pentru
creşterea cu 2% a exporturilor este necesar ca importurile să fie crescute cu
1%, ceea ce anulează, aşa cum este acum structurată economia, jumătate
din orice efort făcut pentru a îmbunătăţi deficitul comercial.
Prin calitatea produselor proprii, a mărcilor proprii vom putea
efectua exporturi integrale, calitatea fiind avantajul de care vom dispune
pentru a penetra pieţele externe (în condiţiile în care lohn-ul nu va mai putea
fi operaţional), dar şi criteriul prin care vom putea recâştiga piaţa internă.
7.5 Efectele aplicării măsurilor de sporire a volumului vânzărilor

pe piaţa internă şi externă în contextul implementării strategiei
de dezvoltare a industriei de confecţii-îmbrăcăminte
Factorii de influenţă şi condiţionalităţile ce se impun

pentru industria textilă şi pentru industria de confecţii îmbrăcăminte
Principalii factori care stau la baza obiectivelor pe termen mediu în

industria textilă sunt:
" interesul scăzut al investitorilor străini şi autohtoni de a face
plasamente financiare în întreprinderi din sectoarele primare,
unde investiţiile pentru modernizări şi retehnologizări sunt relativ
mari;
" întreruperea legăturilor de cooperare pe orizontală între agenţii
economici şi de pe pieţele UE;
" creşterea concurenţei din partea ţărilor în curs de dezvoltare,
deţinătoare de materii prime;
" posibilităţi limitate de asigurare cu materii prime indigene;
" decalajul existent între dotarea ramurii textile în comparaţie cu
ţările concurente;
" costuri materiale şi energetice mari în comparaţie cu industrii
similare din ţările dezvoltate.
Principalii factori şi condiţionalităţile care trebuie avute în vedere la
stabilirea obiectivelor pe termen mediu în industria de confecţii de
îmbrăcăminte ţin de:
¾ mutaţiile din structura şi cerinţele pieţelor externe;
¾ conjunctura internă şi externă, cu impact asupra industriei
confecţiilor de îmbrăcăminte;
¾ abilităţile de pătrundere şi rezistenţă în cadrul concurenţial;
¾ posibilităţile de asigurare cu materii prime, materiale şi auxiliare
la nivelul celor solicitate pe piaţa externă;
¾ capacitatea de adaptare rapidă (flexibilitate) la tendinţele
existente pe plan mondial (ca linie a modei);
¾ capacitatea de realizare a unor sortimente cu grad ridicat de
valorificare şi implicit cu eficienţă sporită;
¾ implementarea unor politici adecvate susţinerii obiectivelor din

acest domeniu.
Efectele aplicării măsurilor de sporire a volumului vânzărilor pe piaţa

internă şi externă în contextul implementării strategiei de dezvoltare
a industriei de confecţii de îmbrăcăminte
Realizarea şi implementarea măsurilor propuse şi a acţiunilor iniţiate

vor asigura:
9 urgentarea finalizării procesului de privatizare în sectoarele
primare;
9 realizarea unei structuri de producţie cu finisaje deosebite în
sectorul textil, competitive pe piaţa internă şi externă;
9 limitarea pătrunderii pe piaţă a produselor textile subevaluate în
vamă şi de calitate scăzută;
9 ridicarea nivelului de competitivitate a produselor specifice
ramurii şi a profitabilităţii sectoarelor industriale componente;
9 diversificarea producţiei în concordanţă cu cerinţele pieţelor şi în
special a pieţei unice europene;
9 evoluţia pozitivă a principalilor indicatori economici din
industria textilă şi de confecţii de îmbrăcăminte;
9 creşterea volumului de export al ramurii, cu cca. 7,6% anual
atingând în anul 2010 valoarea de 5200 mil. $ şi, prin aceasta,
creşterea ponderii exportului realizat de I.M.M.-uri;
9 creşterea aportului industriei textile şi de confecţii de
îmbrăcăminte la P.I.B. concomitent cu diminuarea şomajului
(prin crearea a 70.000 locuri de muncă în cadrul I.M.M.-urilor);
9 creşterea aportului industriei textile şi de confecţii de
îmbrăcăminte la asigurarea resurselor valutare necesare altor
ramuri ale economiei naţionale pentru modernizarea şi
dezvoltarea acestora, prognozându-se un sold pozitiv în balanţa
de comerţ exterior de cca. 1600 mil. $ la sfârşitul anului 2010.
*
* *
Industria textilă şi a confecţiilor de îmbrăcăminte va reprezenta şi

în următorii 10 ani un sector industrial performant, care va avea o
contribuţie însemnată la realizarea programelor naţionale de dezvoltare
economică;
Subsectorul de activitate cel mai eficient va fi în continuare cel al
confecţiilor de îmbrăcăminte, care valorifică în cel mai înalt grad resursele
materiale şi de muncă vie;
În procesul de dezvoltare a industriei textile, o atenţie deosebită
se va acorda modernizării şi extinderii capacităţilor de producţie din sectorul
primar (filaturi, ţesătorii, finisaje textile), astfel încât să se asigure în mai
bune condiţii semnifabricatele necesare industriei confecţiilor de
îmbrăcăminte;
Procesarea în sistem lohn din industria confecţiilor de
îmbrăcăminte este utilă pe termen scurt (asigură introducerea unor
tehnologii noi, aplicarea unui management performant, dotarea cu utilaje şi
echipamente de ultimă generaţie), dar pe termen mediu şi lung este nocivă
(limitează accesul pe noi segmente de piaţă, menţine un nivel scăzut al
profitului şi împiedică dezvoltarea normală a industriei);
Dezvoltarea într-un ritm fără precedent a industriei textile şi a
confecţiilor de îmbrăcăminte se va baza şi în viitor pe creşterea exportului în
ţările occidentale dezvoltate.

7 Full Business in Industria Confectiilor de Imbracaminte Din Romania

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7 Full Business in Industria Confectiilor de Imbracaminte Din Romania

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Full business în industria

7.1 Strategii pentru promovarea produselor româneşti

Din documentarea făcută în ceea ce priveşte modalităţile de

¾ evaluarea reală a produselor importate;

7.2 Rezultatele sondajului, pe bază de chestionar, cu privire

În România, firmele de confecţii produc într-o pondere de peste 90%

La întrebarea, dacă există interesul firmelor de a menţine un cost

La întrebarea dacă nu se tem că îşi vor pierde pieţele, partenerii (cu

7.3 Posibilităţi de sporire a volumului vânzărilor

Pentru perioada actuală este oportun ca industriei confecţiilor de

cu finanţare de la bugetul de stat, inclusiv asigurarea unor fonduri

¾ Programul de promovare a exportului, administrat de către

• editarea şi distribuirea în străinătate a buletinelor informative

¾ Programul de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în

¾ Programul de creştere a competitivităţii produselor industriale,

7.3.1 Necesitatea retehnologizării şi modernizării

După 1990, în România au fost deschise reprezentanţe ale unor firme

a putea satisface cererile tot mai diversificate ale producătorilor români

este cu 25% mai mic decât la modelele convenţionale. De

În perioada 13 - 16 iunie 2001, în incinta Complexului Expoziţional

Prezenţa la această ediţie atât a participanţilor, cât şi a vizitatorilor şi

Knit-Tex Rom şi Universal Agent Trading SRL au expus maşini

De aceea, în ultimul timp s-a apelat la finanţări externe – Germania, de

a competitivităţii lor pe plan mondial. Aceasta, cu atât mai mult cu cât

7.3.2 Necesitatea efectuării exportului integral

Din studiile de prognoză comandate de Comisia Europeană firmei

mai temeinic acquisul comunitar şi să se pregătească pentru a

d. sprijinirea, cu prioritate prin programele speciale, a agenţilor care

Lohn-ul pentru perioada actuală, poate fi văzut ca o „gură de aer”

Preţurile cu care poate fi achiziţionată fibra de bumbac din import

Astfel de importatori care aduc ţesături calitative în România din mai

Se pot organiza concursuri, în care aceştia îşi pot prezenta creaţiile

IMOD, membru al Comisiei Internaţionale de Culoare în Modă şi

♦ crearea unei baze de date cuprinzând cele mai recente tendinţe în

¾ Asociaţia de Culoare în Modă – Coreea;

În urma propunerilor făcute de fiecare delegaţie în parte la sesiunea

IMOD a avut acces la eşantioane de fire, ţesături, tricoturi, la cartele

În acest sector, IMOD a consultat ofertele de studii de cercetare şi

Aceste documentaţii sunt informaţiile promoţionale care stau la baza

În privinţa coloritului, scala griurilor urbane se declină de la gri

Această temă presupune o continuare a romantismului, într-un

I. Studii de prognoză a tendinţelor

Primăvară Toamnă Primăvară

II. Studii interdisciplinare

• IMOD asigură consultanţă de specialitate, permiţând accesul la:

IV. Activităţi de microproducţie

• Produse confecţii pentru femei şi bărbaţi:

7.3.3 Necesitatea promovării confecţiilor româneşti

Prezenţa firmelor româneşti la târguri internaţionale sau în cadrul

în conformitate cu legislaţia în vigoare, privind achiziţiile publice de bunuri

De asemenea, comisia organizează şedinţe de pregătire a participării

manifestare expoziţională sunt lansate tendinţe în designul vestimentar,

Firmele româneşti de confecţii trebuie să reducă, într-o primă fază,

7.3.4 Necesitatea implicării asociaţiilor de afaceri de profil

În secolul al XXI-lea, ţările din toată lumea continuă să treacă de la

de formare pentru a se putea ocupa de advocacy pentru democraţie şi

vieţii comunităţii prin cumularea forţelor, au dus la atingerea unor ţeluri

şi federale. Aproape fiecare cetăţean american din SUA este reprezentat de

de afaceri în Asia, Africa, America Latină, Europa Centrală şi de Est, Rusia

Asociaţiile pot furniza informaţii în legătură cu reprezentanţii

adoptarea unor politici care să avantajeze ambele părţi. Astfel, asociaţiile

un manual al surselor tehnologice, s-au realizat baze de date computerizate

Conţinutul actului normativ trebuie să se refere la:

Prin modernizarea unor filaturi, ţesătorii, finisaje textile existente

Lansarea şi derularea Programului FIR se bazează pe conceptul