FILOZOFIE COERCITIVA ŞI PLURALISM

FILOZOFIC *

ROBERT NOZICK

Traducere de Mircea Dumitru

Nici O cercetare filozo fi·că nu poate fi limitată la în­

trebările fundamentale ; urmărindu-le pe acestea, sîntem
conduşi, de asemenea, la altele. A numite teme generale
unifi-că observaţiile noastre asupra diverselor întrebar�,
dar, în loc să încep cu acestea, considerate drept prin­
cipii prime, prefer să las legăturile să iasă la iveală. Ade­
sea, filozofii caiUtă să deducă imaginea lor despre tot din­
tr-un număr redus de principii fundamentale, arătind
cum decurg toate lucrurile din axiomele lor întemeiate
intuitiv. Ceea ce îi frapează pe cititori este că restul fi­
lozofiei depinde de aoeste principii . Cărămizile se îngră­
mădesc unele peste altele pentru a produce un turn fi­
lozofk înalt, O construcţie vastă. Cînd cărămizile de la
bază se năruie sau sînt Înlăturate, totul se răstoarnă, in­
gropind chiar şi acele intuiţii care erau independente fa -
ţă de punctul de plecare.
În locul turnului care Se clatină, propun ca modelul
nostru să fie Parthenonul. Mai Întîi aşezăm intuiţiile
noastre filozofice diferite, coloană cu coloană ; ulterior le
reunim şi le urlificăm sub un acoperiş cuprinzător de
principii sau teme generale. Atunci CÎnd structura filo­
zofi.că se fărîmiţează oarecum, aşa cum ar trebui să ne

* Robert . Nozick, Philosophical Explanations, Oxford Univer­

sity Press, 1981, Introducere, pp. 3-24.

180
aşteptăm pe t€meiuri induC'iive, ram1l1e în pIcIOare ceva
interesant şi frumos. Se păstrează in că unele intuiţi i, co­
lo anele separate, unele relaţii stabile şi imaginea plin�i
de nostalgie a unei unităţi grandioase erodate de acci­
dente sau procese naturale. Nu este nevoie s ă mergem aşa
de departe încît să sperăm că ruina filozofică, aidoma al­
iora, va fi chiar mai frumoasă decît originalul. Totuşi,
spre deosebire de turnul filozofic, această stru ctură va fi
mai mult decît o grămadă de pietre.

Filozofie coercitivă
Dată fii n d dorinţa filozofilor de a demonstra concf!p­
·ţiile lor, faptul că pornesc de la f:lrincipii prime aparent
neresare nu este o chestiune arbitrară. Dacă abandonăm
structura de tip turn, atunci trebUle să părăsim totodata
:şi ţelul acesteia. Dar poa te să aibă filozofia un alt scop
decît demonstraţi,a ? Antrenamentul filozofic formează
oameni capabili să argumenteze antrenează peTsoanele
să producă argumente şi (aceasta face parte din argu­
mentare) să le critice şi să le evalueze. Seriozitatea unui
filozof este j udecată. p€ baza calităţii argumentelor sale.
Copiii cred că un argument înseamnă voci ridirate,
mîni,e, emoţie negativă. A arg umenta cuiva este totuna
cu a încerca să-I invingi verbal. Dar un argument filo­
zofic nu este de acelaşi fel - nu-i aşa ?
Tenninolog i a artei fil ozofice este coercitivă arg u­
mentele sînt p ute1·nice şi cele mai bune sînt acelea care
te clo boară ,. argumentele te forţează să a,ccepţi o co nr1u­
zi€ ; dacă accepţi premisele, atunci tre buie să a ccepţi con­
cluzi a ; unele argumente nu au prea multă forţă ş . a , fu. d .
U n argumen t filozofic este o in cercare d e a determina
pe cineva s ă creadă ceva, fi.e că acesta dore.şte sau DU .
Un argument filozofic reuşit, un argu·m eni puternic, for­
ţează pe cineva să accepte o opinie.
Deşi filozofia este intreprinsă ca o activitate coerci­
tivă, pedeapsa pe care o aplică filozofii este, totuşi, des­
tul de slabă. Dacă celălalt doreşte să fie considerat "ira ­
ţional" sau ca "avînd cele mai proaste argument e", el
po ate să evite această constrîngere, menţipîndu-şi opinia
anteri oară. El va fi urmărit, desigur, de im precaţii mo-

IHl
 zafice azvîrlite cu furie de către filazaf "Ce înseamn{l
aceasta, vrei să fii ira ţioni:ll ? Nu trebuie să fii iraţi anal
pentru că . . ... , şi chiar d�iă filazaful este stînjenit de ne­
putinţa sa de a întregi prapoziţia aceasta în tr-un fel n c ­
circular - el nu paate decît să ·Cifere m a tive pen l'r u a
accepta mative - el nu dareşte ta tuşi să-şi lase adversa­
rul să scape.
Nu ar fi mai bine dacă argumentele filazafice nu ar
mai da celuilalt nid a pasibilitate să răspundă, reducîn­
d'll-l la a tăcere nepu tinciaasă ? Chiar şi atunci, s-ar pu­
tea aşeza în linişte, zimbind, precum Buddha. Paate că
filowfii au nevaie de argumente atît de puternice încît
să prooucă reverberaţii în creier dacă celălalt refuză
să accepte COncluzia atunci el va muri. Cum se p e trec
lucrurile în cazul unui argument puternic ? Tatuşi, Cn'
şi în cazul altor ameninţări fiz i ce (" banii s au vi aţa"), el
pa.a te să ale agă sfidarea. Un argument filozafic " perfectI<
n-ar lăsa nici o pos ibilitate de aleg'ere.
Ce scapuri utile servesc argumentele filozofice ? Să
credem că, dat fiind antrenaJ.11entul nostru în de.scoperi­
reia greşelilor în istoria mari l or argumentat-ori, sînt ar­
gumentele o cale promiţătaare spre adevăr ? Se madifică
î n mad dimct probabilitatea ajungerii la o ooncepţie ade­
vărată (opusă uneia car e este cansistentă şi coerentă) sau
se modHică aprapierea de adevăr a unei concepţii în func­
ţi,e de caracterul canstrîngătar al argumentelar filozofi­
ce ? Argumentele fHoZ!ofice pot să fie folasite la elabof'i­
rea unui punct de vedere, la canturarea canţinutului sou.
Luarea în consideraţie a obiecţiila r, a situaţiilor ipote­
tice ş .,a.m.d. a jută într-adevăr la formularea mai precisă
a unui punct de vedere. Dar E<5te ne,v oie de taate acestea
în încercarea de a demonstra sau în argumentare ?
De ce" intenţia filazofilor este de a forţa pe alţii să
nea-dă anumite lucruri ? Este aare aceasta a camportare
frumoasă faţă de cineva ? Cred că nu putem. să-i facem
mai buni pe aameni în felul acesta - mijlo acele com­
pramit scopul. Tat aşa cum dependenţa cuiva nu este eli:­
m i nată prin subordonarea acestuia şi nimeni nu poate fi
canstrîns să fie liber, tat aşa individul nu devine cu mult
mai bun dacă îl farţăm să creadă ceva împatriva voi p -

1 82
ţei s ale, fi e că doreşte sau nu. O personalitate nu poate
fi modelată i mpunîndu-i o filozofie. ( . . . )
Nu ar putea să existe o folosire legitimă a argum entu­
lui, într-o a utoapărare împotriva vi olenţelor argum'�ll­
tative la care sîntem su pu şi din partea celorlalţi ? N u
s-ar putea m inui argumentele pentru a ataca poziţia ce­
luilalt , dar n umai după ce acesta a atacat-o pe a ta in­
suţi - un fel de j o c de karate intelectual c a răspuns la
argumentul iniţial ? I ntr-un mod alternativ, argumentele
ar pute,a să fie folosite exclusiv pentru a dezarma un
agres o r . Cu abilitate, forţa asaltului ar putea fi deviată
sau chiar îndrepta tă î m p otriva agresorului, ceea ce ar
f i judo sau dikido intelectual. P o ate că alţii ar pu tea fi
apăraţi în felul acesta de atacul violent al unei a treia
părţi, deşi ar fi dificil să aducem în atenţia lor apărarea
noastră argumentativă, fără ca prin acea sta să îi supu­
nem con strîngerii argumentelor noastre. Pentru a ne
apăra n u ar fi necesar să argumentăm, ci d o a r să înre­
gistrăm în mod public violenţele puse la cale de către
ceilalţi - o satyagraha intelectuală, pentru a folosi ter­
m e nul lui Gandhi pentru rezistenţa nonviolentă.
Din mom ent ce o demonstraţie sau u n argument reu­
ş it trebuie să folosească premise pe care cel care as­
c u ltă le acceptă, în ce fel se întoarce aceasta împotriva
voinţei sale ? Argum entî n d în favoarea unei �oncluzii
nu-i arăţi celuilalt to,cmai ceea ce 3. acceptat dej a în mod
implicit ? Deş i autonomia nu este violată de un argJ­
m ent, aşa cum ar fi ea violată de o neuro-chirurgie (in­
voluntară) care ar inculca o opinie, totuş i ,- a argumen ta
în fav o3.rea unei oon('] uzii nu îns€amnă numai a ' arăta
consecinţele enun ţurilor care elimină o piniile celuilalt ;
î nsea m n ă , în acelaşi timp, să cauţi premisele corespun­
zătoare, pro p oziţi ile acceptate intr-adevăr de către celă­
lalt, care îl vor cond uce la concluzia dorită. Recu n oscind
legătura de d u c t ivă , putem fie să acceptăm �oncluzia, fie
să respi ngem unul dintre enunţurile pe care îl acceptasem
anterior, de î ndată ce observăm unde cond u c e . Aşa încît
cel oare argumentează va căuta premis'e pe care cel că­
ruia i se adresează nu le va abandona. Scopul său nu

1 113
este pur şi s implu ,să indice legături Între pro p oz i ţi i ci ,

�d im p un ă credinţa într-o a n umită propoziţie. 1

Îmi dau seama că citese de o bi oe i cărţi 'de filo zof i e care
au toate s cU turile ridicate, ou intenţi,a d e a descoperi unde
a g reş i t a u torul. Din cî nd în cînd, după o scurtă pe rioa dă
de lectură, Îmi dau seama că t r ă ies c u n
_ alt senti m e n t �
devi n deschis la ceea ce autorul are să ne sp u n ă. Fără
Îndoială că vooea autorului j oacă un rol ; poate, de ase­
menea, faptul că argumentar ela lui n u este l'Onstringăto&­
re. Un element suplimentar afectează p oziţia mea. Une­
ori un s cri ito r va începe cu un gînd a se m ă nă tor unui a
pe care l-am avut şi eu şi de care am fost mulţumit, cu
deooebirea că al său este mai profund s a u mai s ubtil. Sau
după ce am citit prim e'le propoziţii pot sa am gînduri s a u
obiecţii pe care, m a i tîrziu, aut.orul l e va formula s a u
le va înfru nta cu o acuitate mai m are. Este clar c ă a i c i
se a flă cineva de l a eare pot să î n văţ.
Sînt gata să accept gînduri pe oare le citesc at unci
cînd am avut eu î nsumi gîn d ur i sim ilare ; sînt mai dor­
nic să accept pro priile mel e gî nd ur i decît pe acelea pe
care le citesc. Totuşi, a avea un gînd nou nu eonsti t G i e
o acţiune premeditată ; n u n e propunem n o u ă înşine s ă
avem acel gînd n ou spedE i e . Dacă p ro pr i i le noastre gîn­
duri pur şi simplu " vin la noi" neinvitate, de ce să fim
mai puţin receptivi faţă de acelea care so s esc prin lec­
tură ? Probabil pen tr u că noi a vem în mod s po n ta n nu­
mai acele gîn d ur i faţă de c are s înte m de j a receptivi .
Aceasta mă poate face să pierd pr ilej ul de a învăţa de
la a c eia care pot să mă înveţe cel mai mult, aceia car�
gîndesc într-un fel <"'omplet diferit de al meu. Din păcate.
totuşi încre derea mea în e i n u p oate să cr eas că în Ielul
d escris. aşa încît con ti n ui să-i cites'c de pe o po ziţ i e
adversă.
Intr-un anumit fel, fi lo z o fi a fără argum ente ne-ar
orienta spre un punct de veder'e . Primul ca pi t g l al u n ei
ciirţi de felul acesta prezintă gînduri pe care cititorul le - a
avut (sau este pe punc t ul de a le avea), numai că prezen-

1 "Dacă o persoană se întreabă dacă să creadă sau să n u

creadă propoziţia p, n u pulem să-i oferim c a ajutor motive să
creadă '!.I Da, dacă aj utorul tău este neutru. Dar îi oferi, de
aSemenea, motive pentru a nu crede propoziţia p ? Continui
să-i oferi alte motive în favoarea lui p, dacă primul mi reu şeş ', e
să-I convingă ?

184
 t are a lor este m ai profundă. Citind acest capitol, eşti sti­
mulat să nutreşti gînduri noi , c"are te mulţumesc şi pe
care le adopţi cu titlu de ipoteză, ca pe propriile tale
gîndud. Capitolul al doilea adînceşte şi extinde chiar
aceste gînduri ; cititorul le acceptă bucuros în această
f('rmă. Aceste gînduri sînt aproape aidoma cu ceea ce el
deja gîndea ; ele nu trebuie să îi fie argumentate. Acest
al doilea capitol stimulează în contin uare gînduri noi,
care produc plă,cere cititorului şi el le adoptă ipo tetic,
socotindu-le ca pe propriile sale gînduri ; în al treilea
capitol cititorul descop-eră aceste gînduri adîncite şi
extinse ş . a . m . d .
In nici un punct persoana nu este forţată s ă accepte
ceva. Ea Înaintează cu blîndeţe, explorînd pr@priile sale
gindur i şi gîndurile autorului. Explorează împreună cu
autorul, miş CÎndu-se numai acolo unde este pregătită să
o facă ; apoi se opreşte. Po ate că, mai tîrziu, cugetînd
la cele citite sau după o a doua lectură, ea se va m işca
mai departe.
Cu acest fel de a ser ie, un autor s-ar putea învîrti i n
cerc ş i reintoarce l a aceeaşi problemă mai mul t decît o
singură dată. Nu ori-ce poate fi spus de prima sau de a
doua oară ; un ci ti tor poate să nu fie încă pr:egătit să gîn­
dească întreaga chestiune pentru sine î nsuşi. In cadrul
structurii fiecărui capitol, gîndi rea ar putea să se dis per­
sez.e tot aşa cum ar putea să înainteze, ating ind în final
i dei atît de specul ative încît chiar şi autorul nu doreşte
(încă ?) să le afirm e, nemaivorbind de faptul că nu doreşte
nici să le susţină.
O carte de felul acesta nu ar putea să convingă pe
nimeni de ceea ce spune !?i nici n-ar incerca. (Să fie jude­
cată atunci prin s copuri care nu îi sînt propriI ?) An�
. spus că o carte de felul acesta ar orienta fără să forţez'e,
dar nu-şi va manipula ea cititorii ? Nu trece drept
- manipulare orice modalitate prin care un profesor poate
aj uta pe altul să vadă mai profund o anumită chestiune,
cu atît mai mult ('U cît activitatea este văzută în acest
fel şi de o parte şi de cealaltă. ..
Acesta nu este preludiul unui anunţ, chiar dacă aş
dori să prezint o concep,ţ ie filozofică în aoest fel, autor
şi �ititor călătorind îm preună, fiecare ţîşnind continuu în
faţa celuilalt. Nu numai că. îmi lipseşte măiestria să b c
a ş a ceva, dar nici nu am în că o filozofie care s ă se reverse
185
 a�a de profund şi firesc. Poate că o filozofie ar trebu i sti
fie testată p rin capacitatea sa de a fi prezentată în felul
. acesta.
Chiar acest mod mai puţin dominator de a scrie me n­
.ţine o i·erarhie în limitele căreia cititorul trebuie să fie
atent la gîndurile autorului, dar nu şi invers. (Deşi auto­
-Tui trebuie să se ocupe de răspunsurile po-sibile ale citi­
torilor n ecunoscuţi . aceasta nu m o difică asimetria.) Pro­
pun unii critki francez� ' contemporani să se decons . .
truia:.':>că textele pentru a distruge această ierarhie, despre
care se susţine că este indezirabil � , pentru a distruge
chiar distincţia dintre autor şi cititor 7 Ar fi o i ronie
dacă dorinţa unui autor de a nu-şi domina cititorii l-ar
con.duce la refuzul unor gînduri . (Cum ar putea fi tran:j­
mise gînduri sau nelinişti despre asim etria autor-cititor
.sau vorbitor-ascultător fără a invoca însăsi această asime ­
'
trie 7) Totuş i , numai gîndurile autorului pot fi respinse
şi eliminate ; se întîmplă aCe asta pentru că atenţia asi­
metrică corespunde vulnerabili tă ţii asimetrice de care
suferă (în mod Vlo luntar) orice este scris şi citit 7
Nu cer cititorilor mei o atenţie deos ebită ; sper în loc
de aceasta .să citeas că, aşa cum fac eu, căutînd oeea ce pot
să înveţe, fol osind-o, transformînd-o în raport cu in teli­
ţiile lor. Or:ld t de mult doreau să fie corect înţeleşi, fi}.î­
zofii tre0utului ar fi preferat, cred, acest răspuns, i n
lo cul expunerii meticuloase ş i pline eLe înţelegere a con­
cepţiilor l·o r; sub toate a.spectele şi în toate contextele.
Respectul pe oane ei l-au arătat faţă de predecesorii lor
era respect pentru filozofie, şi nu pentru e·rudiţie . Mai
degrabă decît să-i fi ascultat, oare ei nu ar fi preferat să.
le fi vo-rbit 7 (Totuşi, tre buie să-i ascultăm cu destulă
atenţie pentru a le vorb i . )

Explicaţii filozofice
Există un al doilea tip de filozofie, care nu este
îndreptat spre argumente şi demonstraţii ; el ca u tă e x ­
plicaţii. Diferite chestiuni fi l ozo fice cer s ă f i e expliC3tc
:) teorie filozofică este ihtro dusă pentru a le explica, pen­
[ru a le face coerente si mai bin e î n telese.
Multe probleme fi i ozofke ne c� r să înţelegem cum
�ste sau cum poate fi ceva posibil. Cum este posibil să
wem liber arbitr u, presupunînd că to ate acţiunile sînt

1 86
 determinate din punct de vedere cauzal ? Intîmplarea, de­
asemenea, nu p are să fie mai neproblematică ; deci, cum
este (chiar) posibil liberul arbitru ? Cum este posibil s a
ştim ceva, date fiind faptele pe care le enumeră sc epticul ,.
de exemplu, că e s te posibil din punct de vedere logic să
visăm sau să plutim într-un rezervor, crei erul fiindu-ne
stimulat să ne ofere exact experi-enţele obişnuite şi chiar
întregul nOlstru trecut ? Cum este posibil să apară milŞca­
rea, d ate fiind argumentele lui Zen on ? Cum este posibil
pentru ceva care se schimbă să fie identic cu sine de la
un moment CII timpului" la altul ? Cum este p-Jsibll ca
experienţele subiective să corespundă unei lumi fizice
obiecti v e ? Cum pot să existe înţelesuri stabile (întreba
Platon), da t fiind faptul c ă în lume . totul este s chimbător ?
:

Cum este pos i bil să avem o cunoaştere neces·ară sinte­

Ucă ? (Această întrebare din urmă, întrebarea lui Kant,
arată, dacă nici una dintre întrebări n u a fă cut-o înainte,
că presupo ziţia întrebării,· şi anume că această cunoaştere
este po s ibilă poate să fie controversată sau chiar falsă,.
caz în care întrebarea ar fi retraotat ă ) Problema teolo­
.

gică a răului ia, de asemenea, ace·astă form ă cum este·

posibil r ăul , presupunînd existenţa unui Dumnezeu atot­
puternic ato tştiutor şi bun ? O întrebare centrală a mo'­
,

zofiei seoolului al XX-le a a fo s t cum este posibil lim­

baj ul ? Ş i t>ă nu omitem din lista noastră cum est e '

posi b ilă f i lozofia ?

Forma aces tor întrebă-ri este cum este posibil un
lucru, date fiind (sa u presupu nînd ) anumite alte lucrur i ?
Unele enun ţur i rl rn s înt pres u pus e sau acceptate sau
...•

udmise ş i există o tensiune între aceste enunţuri şi u n ali

enunţ p ; p rim ele par s ă excludă că p est� a devărat. Să
denuinim pe 1'1 eliminatori aparenţi (ai lui p). D in moment
ce enunţul p e s te de asemenea. acceptat, ne aflăm în faţa
.

întrebării cum €<5te posibil p, daţi fiind eliminatorii săi

apa ren ţi Să observăm că problem a nu este
. dat fiind P.
cum sînt posibili eliminatorii apar e nţi ? Tensiunea şi in­
compatibili ta te a sînt relaţii sime trice între enunţuri. şi
totuşi problemele tipic filozofice se concentrează asupra
posibilităţii e n un ţurilor situate pe o latură a relaţi'E'�. Este
o ches tiun e interesantă ce anum e determină direcţia in
care ne sare în ochi problema .

Cel mai puternic mod de excludere ar fi incompati bi ­

litatea logică eliminat-a rii aparenţi. luaţi în conjuncţie

1 8 1'
(şe pare că) implică din punct de vedere logic faptul că
p este fals ; ei impHcă negaţia lui p, ceea ce putem seri e
ca non-p.
Argumentele filozofice arată sau scot în evidenţă in-
00mpatibilităţile (aparente) sau alte tensiuni între enun­
ţuri ; acestea pot să aibă un rol important in fixarea
problemelor filozofice, fără a-şi prop '-! ne să impună o
·opinie.
Dată fiind incompatibilitatea (a parentă) dintre elimi­
na torii aparenţi şi p, există două moduri de a continua să
menţii (posibilitate-a lUi) p. Primul , unul dintre elimina­
tarii aparenţi poate să fie negat sau p oate să existe o
negare a oonjuncţiei tuturor acestora. Pentru a salva po­
sibilitatea lui p, nu este necesar să demonstrezi aceste
negatu, ci numai să arătăm că nu trebuie să acceptăm
pe unu'! dintre eliminatorii aparenţi s a u oonj uncţia lor.
În ceea ce priveşte al doilea mo d , fie.care dintre elimi -.
natorii apar;enţi poate fi menţinut în oontinuare, in timp
ce incompatihilitatea lor aparentă cu p este îrilă turata,
fie arătînd, în urma unei examinări atente, ·că raţi ona­
mentul de la 'eliminatori la non-p este nevalid, fie pla�;în­
du-i într-un . context mai larg sau î ntr-o te-orie care preci­
zează cum este susţinut p în confruntare cu aceşti elimi­
natori aparenţi.
Respingerea unui argument: în favoarea ..Jui non-p,
construit pe baza unor elimin atori aparenţi specifici, înlă,
tură un motiv care ne-ar dete'rmina să considerăm că p
nu poate fi susţinut şi treoe, în felul acesta, drept un gen
de explicaţie a posibilităţii lui p. Aceasta este o sarcină
veşnic neînoheiată, Întrucît p2 măsură ce cunoaşterea
avans ează sau pare să avanseze, apar noi eliminat-ori
aparenţi şi deci şi noi înt�bări cu privire la posibilitatea
lui p. "Dalcă ştim că ori de cîte ori va surveni un nou
eliminator aparent vom înoerca să arătăm. că p urmează
să fie n1:enţinut în continuare, nu ar fi mai economic pur
şi simplu să demonstrăm p o dată pentru totdeauna ?"
Această propunere se baz.e ază pe o i nterpretare greşită a
problemei pusă în discuţie aici. O dem onstraţie a hl! P
ne va da convingerea că p este ad evărat. dar nu este
ne·cesar să ne facă să înţelegem curri poate fi p adevărat
(avind în vedere existenţa eliminatorului aparent). Chiar
şi atunci cînd argumentul care se bazează pe un elimina­
tor aparent n u con duce la negarea lui p sau la indoiala

1 88
 cu privire la adevărul lui p, putem totuşi să nu în ţelegem
cum poate p să fie adevărat. I n mod caracleristic, argu:::'
.
mentele susţinătorului scepticisplUlui epistemologie nu ne
conduc la concluzia că n u dispunem de cunoastere ., ci ne
determină să ne întrebăm c um putem şti ceea ce retin­ �
dem că ştim, Totuşi, o demonstraţie că p este adevărat
nu este nevoie să arate cUln este compatibil p cu elimi­
natorii săi aparenţi sau să arate care eliminator aparent
este fals . Nu se impune menţionarea lor în general.
Astf.el, sarcina de a arăta cum este posibil p nu poate fi
îndeplinită o dată pentru "totdeauna printr-o demonstraţ ie
că p, Ceea ce poate să facă o demDnstraţie - să ne arate
că p este adevărat - nu este
că noi deja credem aceasta.
ştim că p este adevăr:-at, 'de'
să înţ€legem '6um poate s'·.� >1Te �:atie'\răl'a:t� "" """" " ,,I.I""'O.'
poate fi adevărat p (�ată fiind existe'nţa , aoes tdr�o�·t;ejliiTd?:-:;;
"
natori aparenţi) înseamnă a înţelege în ce Jiel se ..
'
.. 0
lucrurile uneI€' cu altele, Inţelegerea filozofică, adică des­
coperirea armoniei în tensiunea .şi incompatibilitatea �p,a .::
rente este, cred, intrinsec preţioasă. Totuşi nu aş încerca
să forţez pe nimeni să aibă nevoie de aceasta sau să o
dorească.
Sarcina de a găsi o explicaţie pentru posibilitatea lui
p nu este e puizată de către acţiunea de ari-ergardă a
confruntării cu argumente care se bazează pe eliminatorii
săi aparenţi . Rămîne întrebarea ce fapte s,au principii ar
putea să determine existenţa lui p ? În cazul aoesta, filo­
zoful caută principii explicative mai profunde, de prrefe­
rat cu o anumită plauzibilitate independentă şi care să
n u fie excluse de către cunoaşterea ohişnuită . A arăta că
aceste principii, dacă ar fi adevărate, ar explica P. implică
deducerea lui p din ele - cel puţin aşa susţine concepţia
nomologic-deductivă, după eare fie care explicaţie dedu­
ce faptul care urmează a fi explicat din legi generalp
si conditii initiale. Totusi aceasta nu este o încercare de
� demo�stra p;şi ipot � zele cu putere explicativă, care
sînt folosite în explicaţie, nu este nevoie să fie cunosaute
ca fiind adevărate sau să fie crezute pe temeiuri indepen­
d en te de p însuşi.
A produce această expHcaţi e posibilă a lui p înseamn;i,
văzînd una dintre modalităţile care dete r mină existenţa
lui p, să înţelegi cum poate ii adevărat p. "Cum este

1B9
 posibil p ? I n felul acesta sînt posibile cutare şi cutare
fapte şi ele cons tituie o cale explicativă căt r e p." Cu ::: i t
,sint mai verosimile aceste ipoteze c u putere explicativă, cu
atît mai bi'ne în ţelegem cum poate fi a d evă rat p. Expli­
C'aţia (posibilă a) lui p pe baza acestor ipoteze are
,ea Însăşi un caracter ipotetic, fiind s upusă retragerii în
faţa dificultăţilor sau a unor explicaţii alternative mai
bune, folosind , probabil, principii ma i profunde care ar
explica, de asemenea, ale lucruri. ( . .. )

Explicaţie versus Demonstraţie

Am afirmat că argumentul filozofic, incercînd să de ..
termine pe cineva să creadă ('eva, indiferent dacă acesta
doreş te sau nu dOi'e�te ,�a ceva, nu este o m o dalitate fru­
moasă de a te eompoda faţă de cineva ; de asemenea, nu
:ooresptun-de motivaţiei orig ina l e pentru studiul sau pen­
tru iniţierea în filozofie. Această motlvaţie constă în per­
plexitate. curiozitate, o dorinţă de a înţelege şi nu o do­
rinţă de a pro duce uniformizarea opiniei. Maj oritate::!
>oamenilor nu doresc să devină poliţişti ai g î ndi rii . 'f elul
filozofic ,al expli caţiei, mai degrabă de.cît acela al demons­
traţiei, nu numai că este mai bun din punct de vedere
moral, dar este în mai mare măsură în concordanţă cu
motivaţia filozofică a fiecăruia. De asemene a, el se modi­
fică în funcţie de mod ul în care se de s făşo a ră demersul
filozofic ; la macro-nivel (aşa cum am ob8ervat deja), ne
îndepă'Ttează d e construirea turnului filozofic ; la micro­
nivel, determină ce mişcări fiLozofice sînt legi tim e în di­
feri te pu ncte.
Chi·ar dacă demonstraţia (de ductivă) şi E'xpliraţia (de­
'ductivă) au aceeaşi structură abstractă, in cadrul careia p
este dedus din €nLmţurile q, pragmatica celor doua a c t i ­
vi tă ţi este deosebită. În cazul explicaţiei lucrul (p) rare

urmează să fie e x p lic at , să fi e de dus, trebuie să fie cu­

noscut sau, cel p uţin, considerat că este adevărat. Daci
vi SE ce r e să e xpl i ca ţi de ce nu citiţi aceast.ă carte acum,
·dumneavoas tră respingeţi această cerere. Din moment ce
d umneavoastră o citiţi acum, nu există vreun fapt pe care
trebuie să îl expHoaţi . Nu începeţi să expli caţi ('ee a ce
nu credeţi că este adevărat . To t uş i, puteţi începe să de­
m ons tr qţi ceea ce (încă) nu credeţi că este adevărat ; sta­
bilirea adevărului va d ete rm in a formarea credinţei. Pen-

1 90
 tru a începe să dem onstrezi ceva, nu e ste necesar să crezi:
de fapt că este dedusă concluzia p.
Cu t,o ate acestea, pentru a demons tra p, trebuie s ă
porniţi d e la premisele q , pe care dumneavoastră, sau
aceia cărora le demonstraţi p, le cunoaşteţ i sau le credeţi.
Să presupunem că încep să" vă demonstrez că există
Dumnezeu po r n ind de la en unţul "tot ceea ce credea
Maimonide es.te adevărat" în cazul acesta eu nu p-ot să
nu iau în consideraţie obi ecţia dumneavoastră că nu cre­
deţi aceasta, spunîridu-vă că , oricum, eu voi începe să
dem ons trez existenta lMi Dumnezeu. O demonstratie
transmite c:onvinger � de la premisele sale la c-onc1uzia � a,
aşa încît treb ui e să pornească de la premise (q) pentru
care convingerea este dej,a formată ; în caz contrar, nu va
fi nimk de t ransm i s . Pe de altă pa'Tte, o expli<;aţie poate�
şD. introducă ipoteze explicative (q), carora ri u li se : acordă
credit încă, din care p urmează să fie dedus Înt:r.;" ci mo�
dalitate explicativă Reuşita chiar a acestei deducţH explr­
.

cative poate să susţină ipoteza şi să determine formarea

credinţei, credinţă i ne x isten t ă a nterior .
Activitatea de a ex plica cum este posibil ceva nu este
deloc nouă p entru filozo f i e, dar noi, aici, ne disociem de
concepţii le anterioare cu privire la natura sa ; Kant, de
exemplu, cerea filoz'ofiei să fie &podiotică, folosind numa i
principii care sînt sigure şi necesar adevărate.
Pot fi ofer ite, totuşi, explicaţi i filo zof i ce cu valoare
ipotetică, ipotezele sau teoriile prezentate putînd fi admise
numai în calitate de conjecturi sau chiar, la înoeput, să
nu fie admise deloc ; ele pot fi susţinute spre a fi supuse
ulterior revizuirilor s,au pot fi introduse cu sco pul de a
vedea, In princi pi u " eum ar putea fi explica t p. A propune
drept ,ţ el al filozofiei ca e xplicaţia să lrllocuiască de­
m o nstraţia nu înseamnă a s ugera o activitate complet
nouă C'3re re spi ng€' toată activitatea filozofică ant.erioară.
A'ceasta ar fi absurd. Multe argumente import,inte, pe
care le-au oferit filozofii, pot fi interpnetate ca pun·ere de
întrebări cu caracter explicativ datori,tă incompatibilită­
ţilor pe care aceste argumente par să le stabilească - de
aceea filozofii sînt încontinuu interesaţi de paradoxur i ' ­
în timp ce alte argumente filozofice pot fi rem odelate
îritr-o formă explicativă , în aşa fel încît să reprezinte mai
degr a bă explimţii posibile decît pretinse demonstraţii .
[n tr ade v ăr o mare parte d ' n act ivitatea filozofilor, cu
- ,

19�
deosebire cea de dată recentă în opozi ţi e cu di sc ursul lo!'
,

metafilo21ofic, se potriveşte cu uşurinţ ă mod elului expli ­

cativ ; prezentarea explicită a ţeIului explicativ al filozo­

fiei are virtltl:iea de a l egitima introd ucerea ipo te z e lor cu
valoare eXplicativă, care sînt incerte . 1
Devierea de la ţelul interpersonal al demonstraţiei are
-Ca microe fect modificarea posibilităţii de a intr6ducE'
propoziţii'le într-o anumită ordine. Să luăm în cons ide ­

raţie problema filo zo fică a scepticismului ; aceasta a iost

pre zenta t ă şi urmărită ca problemă a respingerii punctu­
Lui de vedere al scepticului, ca pro b lema de a-i demonstra
aces tuia că ştie într-adevăr aeea ce s·e înd o ieş te că ştie
sau de a-i demonstra că d umneavoastră într-adevăr stiti
'ce ea ce el ne agă că ştiţi. Preocuparea mea în le g ătură c �
, '

'Scepticismul este di feri t ă corespunzînd cOTl c epţ iei despre

,

filozofie ca .acti vitate e x plic a ti v ă .

Scopul meu nu este să-l resping .pe sceptic, să
demonstrez că greşeşte, să-I convin g să i n troduc ar�� u ­
,

.nente ş i motivaţii care trebui e să-I convingă (dacă este

raţional). Nefiind pre ocupat să-I conving pe sceptic, s-ar
păr ea că nu iau în serios eeea ce spune acesta, dar în t r u n
' -

1 Fi i ozofii au oferit, un � ori argumente sau demonstraţii , şi

anume argumente transcedentale, in care sînt prezente conside­
raţii explicative. Atît explicaţj�le filozofice cît şi argumentele
transcendentale pornsc de la un p, care este acceptat şi cauta
ipoteze explicative q, care j oacă un rol în apariţia lui p. TotuşI,
un argument transcendental caută un q care este o condiţie
preliminară a lui p. ceva fără care p nu ar putea fi adevărat.
î n fe l ul acesta, şi acesta este scopul argumentului transc e ndenta i .
e l argumenlează pentru adevărul lui q ; q trebuie să fie adevă­
rat pentru că p este adevărat ş i 1-' nu ar putea să fie adevarat
decît dacă ş i q este adevărat. Un argument transcendenta l începe
cu întrebarea ,.cum este posibil p ? " , dar, di n moment ce scopul
său este să demonstreze ceva, el trebuie să găsească un q , eare
nu numai cii. explică posibil itatea lui p (ca parte a unui set de
condiţii su ficiente pentru p), dar, de asemenea, este o co n d i ţ ie
necesară pentru p. Dacă ne-ar interesa numai să exp licăm cum
este gosibi! p, o condiţie suficientă ar fi de ajuns. Pentru pro­
bleme l e filozofice de care ne vom ocupa este destul Je gTeu să
invocăm condiţii suficiente, fără să cercetăm, de asemeanea, �i
pe cele necesare şi să încercăm să demonstrăm că sînt necesare.
Ex istă o diferenţă între explicarea l u i p via q şi" demo nstrarea
i deii că explicaţia corectă a lui p este q, Un argumenl transc\?Jj­
dental încearcă să demon streze pe q , demonstrînd că el esle Q
parte a oricărei explicaţii corecte a lui p, demonstrînd că enun­
ţul q este o condiţie preliminară pentru posibilitatea lui p .

192
'fel, eu iau mal In serios ceea ce spune s cepti c u l d ecît o
face cineva care, p ur şi simplu, încearcă să-I convingă .
Dacă încerc să-I conving pe sceptic să accepte p, aceasta
este sarcina departamen tului rel aţiilor externe al siste­
mului meu de opinii. Trebuie să găsesc ceva, q, pe car�
sc epticul îl acceptă (nu contează dacă şi eu accept aceasta)
din care el să tragă concluzia că p. 1ntr-o dis cuţie asupra
scepticism ului, dacă se spune q, cineva po at e să adu c ă
în mod ooncludent obiecţia c ă s cepticul nu va accept a , sau
nu va fi nevoit să accepte, sau nu va trebui să aocepte
pe q, dacă s copul discuţiei este să-I convingem pe sceptic,
sau să descoperim ce anume îl va convinge, sau trebuie
� ă-l c onvi ngă În încercarea de a-l convinge pe sc�pti( ,
.

ceea ce este relevant este cum stau laolaltă opi niile sale,
.
de aceea este vorba de relaţii externe.
Dar lncel'Carea de a da o explicaţie problemei cum este
posibilă sau cum poate s ă fie posibilă cunoaşterea, dat
fiind ceea ce spun e scepticul, este o sarcină care cade in
s e ama biroului d e afaceri interne al sistemu lui meU de
opinii. Unele lucruri pe care le spune sau le scoate în
relief scepticul (de exemplu că anumite si tuaţii sînt logic
posibile), le accept ; acestea sînt sau devin o parte a
propriului meu sistem de opinii. Problema mea este că
nu-mi d au seama (sau nu-mi mai dau seama, după ce a
vorbit scepticul), cum se potrivesc. totuşi, aceste lucruri
cu alte lucruri din sistemul meu de opinii, şi anume cu
numeroasele convingeri că eu şi al ţii cunoaştem anumite
lucruri. Sarcina mea aici este să el i m in conflictul, să pun
în ordine propriile mele opini i , să arăt cum se potrivesc
acele lucruri, pe care le spune s.cepticul şi pe care eu le
accept, cu alte lucnlri pe care le accept. i n felul acesta,
eu pr i vesc c u multă seriozitate ceea ce spune scepticul,
pentru că recunosc faptul că ceea ce spune el c r eează o
problemă pentru mine şi opiniile m ele. În felul acesta,
înoercînd să-mi explic mie însumi cum este posibilă
cun oaştere'a, relevant este ceea c e aocept e u ; expli caţia
nu este mai puţin acceptabilă pentru mine pentru moti­
vul că SCEpticul respinge o parte a ei. ' Ţelul explicaţiei
legitimează demersul fil ozofului de a introduce propoziţii
drept ipoteze (acceptabile pentru el). în timp ce acela�i
dem ers ar fi exclus de ţelul a ltern ativ al d e m on s t ra ţki
datorită circuladtăţii sale (dem onstrează sceptkului că el
cunoaşte) . Cu toate că ţelul meu nu este int erpersonal.

1 93
 presupun că nu d au dovadă de idi osincrasie în modul in
care, ceea ce spune soepticul , prezintă o problemă pentru
D.1ine ; alţii însă nu vor putea în ţelege cum este posibilă
cunoaşterea, dacă acceptăm ceea ce spune scepticul. Dacă
exylicaţia pe care o ofer s e sprijină numai pe lu C'ruri pe
care ace·şti oameni pot, de a sem e n ea să le acepte, atunci
,

ea va fi acceptabilă, deopotrivă, şi pentru e i , indiferent

dacă scepticul {J acceptă sau nu , chiar dacă ţelul meu nu
este să le-o ex plic lor. l
Aş putc'a descrie situaţia în f el ul următor. Eu îl iau
pe scepti C' rpai puţin în serios decit o face cineva care
îşi propune să-I con v ing ă, preocupîndu-se d·e ceea oe gîn­
deiite sau con.tinuă să gind ească SCe p :: icul ; dar eu i a.u
ceea ce spune s cepti cul cu mult mai mult în serios decît
o fac e cineva C' are pur şi simplu îşi propune să-I con­
vingă, p entru că eu oonsider ceea ce spune scepticul ca
o problem ă pentru mine, pentru opi n iile mele. Probl em a

mea nu dis pa r e dacă sceptic u l disparp. sa u d acă s cepticul

'

spune că a glumit numai, că el crede într-adevăr că a r e

cunoştinţe. D a că reuşesc în c e e a c<,-mi pr opun, eu şi alţii
ca mine învăţăm de l a sceptic, opini i l e mele se schimbă şi
sînt reorgani zate, în ti m p ce scepticul nu are nevoie să
înveţe ceva . În timp ce dacă 0el caI'e vrea să-I convingă
pe scep tic reuşeşte, aces ta din u rm ă va învăţa, deşi plm­
t.r u primu l nu este necesar să se întîmple acest Iue-r u. N u
îl i a u pe soe p tic destul d e în serios pentru a dori să-l
învc�ţ ; ia u însă destul de î n s erios ceea ce spune a ..:: e sta
pentru a dori să învă ţ de la el. Ar trebui ş.ub li n i at că,
deş i constituie o problemă internă pentru sistemul meu
de opinii lipsite de i d i os in crasie ) , această sardnă nu este
lina intern} ; totul este d0 a· expli c a , de a înţelege (ln
cazul acesta) cum este posibilă cunoaşterea.
Distin cţia dintre rel aţ i i 1e exterrie şi interne ale siste­
mului meu de opinii aruncă o lumină şi asupra unei alte

1 Dacii totuşi cuvintele scepti cului vă conv i n� sau . vă de ­

t
t e rmină să nu mai credeti că stiti ceva, a unc i nu vă mai revine
'
sarcina de CI da o explic aţie p
r o bl emei cum este posi b i l să cu­
noaşteţi şi nici o ipoteză nu ,-,a dobîndi sprijin (în ochii dum-·
neavoustră) p r i n îndeplinirea acestei . sarcini. Nu este totwşi ceva
necugetat să fii convins de argumentele scepticului, să a' m a i
i m t li
m ultă' incredere î n ideea ca nco pa i bi tatea apar�ntă p e care
o invocă acesta este una reală decît in faptul că ştii diferite lu­
r i
c ur ?

1 94
<enigme. In' discuţiile de etică sespune, uneori, " cu m ar
putea fi convins Un anumit indivi d rău, să spuilem Sta lffi
Hitler sau Mao, că greşeşte ; d acă nu a v em garanţia că
există vreun argument care să-I convingă , aceasta nU
arată că etica, într-adevăr, este subiectivă, pur şi simplu
,o chestiune de preferinţă sau opinie ?" Pro blem a este de
ce considerăm că această pos i bilitate a u nui dezacord
nerezolvabil ameninţă obiectivi tatea eticii, î n timp ce, ci�
exemplu, u n de zacord nerezolvabil cu privire la probl�ma
dacă cineva , într-un ospiciu, €ste Napoleon sau Isus r: u
ame nin ţă , credem noi, obi ectivitatea unor asemenea fapte
chiar dacă n u există nici o cale de a putea convinge că
greşeşte pe cel ce se înşală . Consider ca dinstincţia stă în
acest punct bolnavul mental reprezintă o problemă pen­
tru relaţiile noasltre externe, dar �e e a ce spune nu cau­
zează difi.cultăţi asupra modulu i în ('are s'e armonizează
opiniile noa:stre în cadrul propriului nostru sistem de
c p ini i . Deci, nu treb uie s ă ne îngrijoreze d acă anumite
părţi ale explicaţiei noastre cu privire la m o tivele pen-·
tru care el nu este şi nu poate să fie Napoleon sau l s 1 ...<;
sint respinse de către aces ta. Avem o concepţie gener ă�ă
.despre istoria trecută, de spr·e fe lul cum aju ngem să cu­
noaştem anumite fapte despre ea, moti vele pentru care
,( chiar dacă o "r eî.ntoarrel'e" este posibilă) nu oricine care
pretinde că este Napoleon s a u Isus poate să aibă d!'f;!'­
tate, de ce unii oameni îşi creează iluzii importante c n
privire l a ei înş i şi ş . a . m . d . I m aginea noastră generală
despre lumea adevărurilor istorice obiective şi de spre
legă tura nnastTă cu această lum e ne determină să gîndim
că ş tim de c e trebuie să fie greşite pretenţiile celui ce se
înşală ; noi avem o anumită concepţie asupra modului
1n care putem şti şi în ('are ştim într-ad�văr că ac.esta
greşeşte . Dezacordu rlle care ne îngrijo rează sînt acelea
care se fixează asupra tensiunil or, anomaliilor "au
neclarităţilor din interiorul propriului nostru sistem de
') p inii. Tocmai pentru că nu ne dăm seama cum este po­
sibilă o etică obiectivă sîntem î ngrijoraţi de dezacordu­
rile moraLe nerezolvabHe. Pentru acest motiv, noi nu tre­
buie, de fapt, să descoperim un dezacord de acest fel ­
dacă el nu există, noi îl vom inven ta. Pentru că posibili­
tatea unor dezacorduri de felul acesta este ac eea care ne
îngrijo rează ; ne îngrijorează pentru că nu ne putem da
seama în mod clar cum poate să existe o etică obiectivă.
195
Dacă ne-am p utea da seama cum ar fi pos ibi l ă o etică
o biectivă, nu am atribui o impor tanţă teoretică faptului
că C'i ne va nu ar putea fi co nvins să fie de acord .

Aşadar, ceea ce este interesant din pun ct de vedere

filozofic , ceea ce delimitează de za,corourile importante
din punct de vedere filozofic de alte dezacorduri este
problema internă ce ia naştere cu privi re la propri i le
noastre opinii. Pentru că această pro b lemă dă naştere
unui interes filozofk, ne vom conC'entra asu pra chestiu ­

nii explicative, mai degrabă decît asupra sar ci nii ne­ ,

semnificative din punct de ve dere filozofic, d e a încerca

să-I convingem pe celălalt .