SEMESTRUL EUROPEAN - FIȘĂ TEMATICĂ
FISCALITATEA
1. INTRODUCERE
Deși, în ultima vreme, condițiile economice
s-au îmbunătățit, Uniunea Europeană
trebuie să facă față în continuare
consecințelor crizei, printre care se
numără lipsa de investiții și inegalitățile
din ce în ce mai mari. În acest context,
numeroase voci din rândul cetățenilor
solicită, în întreaga Uniune, să se acorde o
mai mare atenție justiției sociale.
Fiscalitatea joacă un rol fundamental în
crearea unei societăți echitabile și în
edificarea unei economii puternice. Prin
intermediul ei se poate avansa spre
eliminarea inegalităților, nu numai prin
sprijinirea mobilității sociale, ci și prin
reducerea inegalităților în materie de
venituri de piață.
De asemenea, politica fiscală poate avea o
mare influență asupra deciziilor în materie
de ocupare a forței de muncă, asupra
nivelurilor investițiilor și asupra
disponibilității întreprinzătorilor de a-și
extinde activitățile1, toate aceste aspecte
conducând la o creștere economică mai
puternică.
Astfel, politicile fiscale sunt evaluate prin
raportare la patru priorități:
 stimularea investițiilor;
1
Pentru mai multe informații cu privire la
chestiunile abordate în prezenta fișă, a se
vedea: Comisia Europeană (2017), Politicile
fiscale în Uniunea Europeană: analiza pentru
2017, în curs de apariție.
 sprijin pentru ocuparea forței de
muncă;
 reducerea inegalităților;
 asigurarea conformării fiscale.
Fișa informativă de față prezintă un
rezumat al provocărilor legate de politica
fiscală cu care se confruntă țările UE în
aceste domenii. Sunt prezentate, apoi,
pârghiile politice care ar putea contribui la
găsirea unor răspunsuri la provocările
respective. În ultimul rând, fișa prezintă o
analiză a situației din țările în cauză, la
baza căreia stau un set de indicatori și
recentele reforme fiscale.
Prezenta fișă informativă nu
abordează problema evaziunii fiscale,
care face obiectul unei fișe separate. În
plus, analiza prezentată aici ar trebui să
fie corelată cu fișele tematice privind:
 Cercetarea și inovarea
 Participarea femeilor pe piața forței
de muncă
 Munca nedeclarată
 Politicile active în domeniul pieței
forței de muncă
 Inegalitatea
 Incluziunea socială
 Combaterea corupției
 Locuințele
2. PROVOCĂRILE ÎN MATERIE DE
POLITICĂ FISCALĂ CU CARE SE
CONFRUNTĂ GUVERNELE DIN UE
2.1. Stimularea investițiilor
În UE, totalul impozitelor diferă
considerabil de la o țară la alta.
Pagina 1
În 2017, estimările indică faptul că
ponderea impozitelor în PIB2 a înregistrat,
la nivelul UE-28, variații ce oscilează de la
24,1 % în Irlanda la 45,6 % în Danemarca
(Figura 1).

Diferențele dintre nivelurile totale de

impozitare reflectă, în realitate, diferențele
legate de preferințele sociale pentru
bunuri publice.

Până în prezent, nu există dovezi solide

privind impactul nivelului general de
impozitare asupra creșterii economice. Cu
toate acestea, este înțeles mai bine modul
în care fiecare dintre componentele
regimului fiscal influențează creșterea
economică prin intermediul următoarelor
canale: productivitatea totală a factorilor
și creșterea stocului de capital sau a
ofertei de forță de muncă.

2
Această estimare include contribuțiile la
asigurările sociale plătite efectiv, dar nu ține
seama de contribuțiile pe care anumite guverne
le consideră ca fiind plătite deoarece le-au
imputat în sarcina funcționarilor publici.

Pagina 2
Figura 1: Sarcina fiscală totală în țările UE, ca procentaj din PIB, 2012 și 2018

Sursa: Comisia Europeană, AMECO.

Impactul impozitului pe profit și al transfere profitul dinspre țările cu un nivel

celui pe venit asupra creșterii
economice și a investițiilor este bine
documentat. Impozitul pe profitul
societăților influențează atât alegerea
locului de stabilire a acestora, cât și
investițiile directe naționale și străine.
Cotele de impozitare, modul în care este
definită baza de impozitare și aspectele
legate de conformarea fiscală constituie
factori determinanți ai efectelor economice
ale impozitării. Tratamentul fiscal al
diverselor surse de finanțare, dezvoltarea
stimulentelor fiscale și timpul consacrat de
întreprinderi conformării fiscale pot
influența investițiile productive.
Diferențele în materie de impozit pe profit
pot determina societățile multinaționale să
Figura 2: Ratele medii efective ale impozitului pe profitul societăților în statele membre ale
UE, în procente, 2016
ridicat de impozitare către cele cu un nivel
scăzut.
Ratele de impozitare efective reflectă o
gamă amplă de factori care nu se
limitează la impozitul legal pe profitul
societăților, cum ar fi elementele bazei
fiscale, sursa de finanțare (datorii,
rezultatul reportat sau majorarea
capitalului propriu) și activul în care se fac
investiții (utilaje, clădiri, imobilizări
necorporale, stocuri și active financiare).
Figura de mai jos ilustrează diferențele
dintre ratele medii efective ale impozitului
pe profitul societăților, care variază de la
38,4 % în Franța la 9 % în Bulgaria.

Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith:
raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Notă: (1) Rata medie efectivă a impozitului pe profitul societăților reflectă impozitele plătite de societăți pe
investiții inframarginale care generează un profit ce depășește rentabilitatea normală a capitalului.
(2) Pentru a reflecta facilitățile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se
presupune că ratele acestor facilități sunt egale cu rata dobânzii pe piață indicată în model.

Pagina 3
Decizia de a spori sau de a reduce
investițiile este influențată de rata
marginală efectivă de impozitare, și
anume sarcina fiscală asupra ultimului
euro investit într-un proiect care atinge
pragul de rentabilitate (investiție
„marginală”).
Cu cât rata marginală efectivă de
impozitare este mai mică, cu atât regimul
fiscal este mai propice investițiilor.
Există mai multe modalități de a reduce
rata marginală efectivă de impozitare și de
a concepe un regim fiscal favorabil
investițiilor. Printre acestea se numără:
 accelerarea calendarelor de amortizare
fiscală sau contabilizarea imediată
drept cheltuieli,
 oferirea posibilității de deducere a
costurilor de capital,
 îmbunătățirea condițiilor de reportare a
pierderilor,
 acordarea de stimulente fiscale pentru
cercetare și dezvoltare.

Figura 3: Ratele marginale efective ale impozitului pe profitul societăților în țările UE, în
procente, 2016

Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith:
raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Observații: (1) Indicatorul este bazat pe modelul Devereux/Griffith. (2) Pentru a reflecta facilitățile pentru
capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilități sunt
egale cu rata dobânzii pe piață indicată în model.

2.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocuparea forței
de muncă
Fiscalitatea din domeniul muncii
influențează atât decizia fiecăruia
dintre noi de a se angaja și cu ce
normă (oferta de forță de muncă), cât
și decizia angajatorului de a face
angajări, întrucât acestea cresc costul
forței de muncă (cererea de forță de
muncă)3. Oferta de forță de muncă din
3 4
Aceste decizii depind, de asemenea, de
prestațiile sociale percepute în caz de
inactivitate sau de ocupare a unui loc de muncă
cu fracțiune de normă. În ceea ce privește
ceilalți factori care determină impactul
anumite categorii ale populației (lucrători
slab calificați, tineri, persoane în vârstă și
persoanele care sunt de a doua sursă de
venit a familiei) este deosebit de sensibilă
la impozitele și contribuțiile la sistemul
asigurărilor sociale4.
sistemelor fiscale și de prestații sociale asupra
ofertei de forță de muncă, a se vedea diferiții
indicatori disponibili în baza de date comună
„Indicatori privind impozitele și prestațiile
sociale” a Comisiei Europene și a OCDE.
A se vedea, de exemplu, Costas Meghir și
David Phillips (2010), Labour Supply and
Taxes, în Institute for Fiscal Studies (ed.), The
Mirrlees Review: Dimensions of Tax Design,
Oxford University Press, p. 202-274.

Pagina 4
Figura de mai jos ilustrează rata de
ocupare a forței de muncă din totalul
populației și a persoanelor cu un nivel
scăzut de educație. Această rată poate
evidenția situațiile în care o țară se
confruntă cu dificultăți în ceea ce privește
ocuparea forței de muncă în general sau
numai în cazul unor categorii specifice.
Deși, în ultimii ani, s-au constatat
îmbunătățiri ale ratelor de ocupare a forței
de muncă din statele membre ale UE,
situația variază de la o țară la alta. De
asemenea, decalajul dintre rata de
ocupare a forței de muncă din rândul
persoanelor cu un nivel scăzut de educație
și rata totală de ocupare a forței de muncă
diferă de la o țară la alta.
Slovacia prezintă cea mai mare diferență
dintre cele două rate (de 33,9 puncte
procentuale), iar Portugalia, cea mai
scăzută (de 5,9 puncte procentuale).

Figura 4: Nivelul de ocupare a forței de muncă din totalul populației din rândul femeilor și
al persoanelor slab calificate, 2016

Sursa: Eurostat, 2017

Notă: (1) Grupa de vârstă vizează persoanele între 20 și 64 de ani. (2) „Nivel scăzut de educație” se referă la
nivelurile 0-2 conform ISCED. (3) Rata de ocupare a femeilor este utilizată ca indicator pentru persoanele care
sunt cea de a doua sursă de venit a familiei. Se recunoaște că acestea nu sunt neapărat identice. (4) Rata
ocupării forței de muncă nu este măsurată în echivalente normă întreagă.

Sarcina fiscală asupra costului forței Componența sarcinii fiscale asupra

de muncă indică diferența
proporțională dintre costurile pe
care le generează un lucrător pentru
angajatorul său și salariul net al
angajatului. Aceasta indică, prin
urmare, atât stimulentele pentru muncă
(în ceea ce privește oferta de forță de
muncă), cât și stimulentele pentru
angajarea de personal (în ceea ce
privește cererea de forță de muncă).
Între 2010 și 2016, sarcina fiscală asupra
costului forței de muncă pentru
persoanele care câștigă 50 % din salariul
mediu a scăzut, în medie, în UE. Cu toate
acestea, aceasta evoluează în direcții
diferite de la o țară la alta; a crescut în
15 țări și a scăzut în 10.
costului forței de muncă este importantă
pe termen scurt, deoarece diversele sale
componente pot afecta fie cererea, fie
oferta de forță de muncă.
Figura de mai jos prezintă diversele
elemente care alcătuiesc sarcina fiscală
asupra costului forței de muncă în cazul
unui lucrător care câștigă salariul mediu:
 impozitul pe venit pentru persoanele
fizice;
 contribuțiile sociale în sarcina
angajatorilor;
 contribuțiile la asigurările sociale care
trebuie plătite de angajați;
 alocațiile familiale5.
Figura indică sarcina fiscală asupra
costului forței de muncă în cazul unui
lucrător care câștigă 50 % din salariul
mediu.

5
În Franța și Danemarca, alocațiile familiale reduc sarcina fiscală generală asupra forței de muncă.

Pagina 5
Figura 5: Componența sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă suportate de un
lucrător cu venit redus în diferite țări ale UE, 2016

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și prestațiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe
modelul OCDE privind impozitele și prestațiile sociale, actualizată la 10.4.2017.
Observații: (1) Nu există date recente pentru Cipru. (2) Datele se referă la lucrători care sunt persoane
necăsătorite fără copii și câștigă 50 % din salariul mediu.
Unele dintre caracteristicile regimului Figura de mai jos prezintă problema
fiscal, cum ar fi creditele fiscale capcanei inactivității pentru persoanele
transferabile și gradul de impozitare care sunt de a doua sursă de venit a
comună, împreună cu unele dintre familiei, astfel cum se manifestă în țările
caracteristicile regimului de prestații UE6. În majoritatea țărilor, impozitarea
sociale, cum ar fi retragerea prestațiilor explică într-o măsură relativ importantă
acordate în funcție de venituri, pot capcana inactivității pentru persoanele
contribui la aplicarea unor rate care sunt de a doua sursă de venit a
marginale ridicate pentru persoanele familiei, în cazurile în care celălalt
care sunt cea de a doua sursă de membru al cuplului câștigă salariul
venit a familiei atunci când acestea mediu.
trec de la inactivitate la ocupare
profesională sau în cazul creșterii
veniturilor acestor persoane.
Merită subliniat faptul că și alți factori,
cum ar fi disponibilitatea serviciilor de
îngrijire formală accesibile și de înaltă
calitate, inclusiv, în primul rând, a
serviciilor de îngrijire a copilului, precum
și existența unor politici bine concepute
privind echilibrul între viața profesională
și cea privată, pot influența luarea sau
nu a deciziei de revenire în câmpul
muncii sau de mărire a programului de
lucru.

6
Capcana inactivității - sau impozitarea implicită a persoanelor inactive care revin în câmpul muncii -
indică acea parte din salariul brut suplimentar care este absorbită de impozit în cazul în care o
persoană inactivă (care nu are dreptul la prestații de șomaj, dar poate beneficia de asistența socială
acordată în funcție de venit) ocupă un loc de muncă. Cu alte cuvinte, acest indicator reflectă
stimulentele financiare în favoarea renunțării la inactivitate (și asistență socială) în vederea ocupării
unui loc de muncă.

Pagina 6
Figura 6: Capcana inactivității pentru persoanele care sunt de a doua sursă de venit a
familiei în țările UE, 2015.

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și prestațiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe
modelul OCDE privind impozitele și prestațiile sociale.
Notă: (1) Datele privind capcana inactivității se referă la persoanele care reprezintă cea de a doua sursă de
venit a familiei și al căror venit corespunde unei proporții de 67 % din salariul mediu, într-o familie cu două
surse de venituri și doi copii; membrul cuplului care este principala sursă de venit a familiei câștigă salariul
mediu (SM). (2) „Contribuția impozitării” se referă la contribuția impozitării la capcana inactivității, exprimată
în puncte procentuale (un alt factor care contribuie la această capcană fiind, de exemplu, pierderea
indemnizației de șomaj, a prestațiilor sociale și a prestațiilor pentru locuință).

2.3. Corectarea inegalităților și Deși UE dispune de unul dintre cele mai

promovarea mobilității sociale avansate sisteme de protecție socială,
persistă inegalități notabile.
Figura de mai jos indică inegalitatea la
nivelul veniturilor disponibile (după Lituania, România, Bulgaria, Letonia și
perceperea impozitelor și plata Estonia au cele mai înalte niveluri de
prestațiilor sociale) în conformitate cu inegalitate a veniturilor după impozitare
indicele Gini, alături de procentul și transferuri.
populației expuse riscului de sărăcie în
diferite țări ale UE.

Figura 7: Nivelul de inegalitate a veniturilor în țările UE, 2016.

Pagina 7
Surse: Eurostat, EU-SILC. 2016
Observații: (1) Axa verticală: coeficienții Gini. Scala coeficienților este de la 0 la 100. Valoarea 0 corespunde
unei egalități perfecte (aceleași venituri pentru toți), iar 100 corespunde unei inegalități maxime (toate veniturile
sunt distribuite unei singure persoane, iar restul nu au nimic). Pensiile sunt incluse în transferurile sociale.
(2) Axa orizontală: rata riscului de sărăcie ca procentaj din totalul populației. Acest indicator completează
coeficientul Gini, oferind o imagine mai exactă asupra problemelor sociale din țările UE. Indicatorul desemnează
proporția din populația totală care câștigă mai puțin de 60 % din venitul median pe adult-echivalent după
transferurile sociale. (3) Nu au fost disponibile datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv,
au fost folosite datele din 2015. (4) Media UE-28 este calculată ca medie aritmetică a datelor naționale
individuale, ponderată în funcție de populație.

Acumularea crescândă a patrimoniului recunoașterea faptului că inegalitățile

privat, care a avut loc în Europa în ultimii trebuie abordate atât din perspectiva
40 de ani, și creșterea inegalităților au veniturilor, cât și a patrimoniului.
declanșat o dezbatere publică aprinsă cu
privire la echitatea regimurilor fiscale Datele disponibile par să indice că
existente. inegalitatea patrimoniului este o problemă
deosebit de importantă în Letonia,
Inegalitatea în materie de patrimoniu Germania, Austria și Irlanda.
depășește inegalitatea veniturilor
(Figura 7). Această situație a dus la
Figura 8: Nivelul de egalitate a veniturilor (2016) și nivelul de inegalitate a patrimoniului
(2014)

Surse: Calculele Comisiei Europene bazate pe Sondajul BCE privind consumul și finanțele gospodăriilor
populației, 2016 și Eurostat, 2016.
Notă: Patrimoniul net este definit ca diferența dintre totalul activelor și totalul pasivelor gospodăriilor
populației.

O mai mare inegalitate este asociată 2.4. Conformarea fiscală8

cu un nivel mai scăzut de mobilitate
socială, dat fiind că inegalitatea poate În general, evaziunea fiscală
împiedica accesul la oportunități7. desemnează mecanisme ilegale prin care
Mobilitatea socială poate avea loc atât în obligația de plată a impozitului este
interiorul aceleiași generații, cât și între ascunsă sau ignorată, și anume
generații. contribuabilul plătește impozite mai mici
decât cele pe care este obligat să le
Mobilitatea în interiorul aceleiași plătească din punct de vedere juridic,
generații se referă la probabilitățile ca o prin neaducerea la cunoștința

7
Corak, M. (2013), Income Inequality, Equality of Opportunity, and Intergenerational Mobility.
IZA Discussion Paper No 7520.
8
Problema planificării fiscale agresive și a evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o fișă
informativă separată.

Pagina 8
persoană să dobândească un statut
superior sau inferior (pe scara
veniturilor, de exemplu) de-a lungul
vieții.
Mobilitatea între generații se referă la
măsura în care caracteristicile
socioeconomice ale unei persoane le
reflectă pe cele ale părinților ei.
Mobilitatea între generații este un
indicator important al posibilităților de
care dispun persoanele fizice pentru a
reuși într-o societate indiferent de mediul
lor socioeconomic. Ea este strâns legată
de egalitatea de șanse.
Un rol în sprijinirea mobilității sociale
revine fiscalității, de exemplu:
 ca sursă de finanțare pentru o
educație de calitate,
 ca mijloc de a reduce transmiterea
privilegiilor sau a dezavantajelor de
la o generație la alta,
 precum și prin redistribuirea
veniturilor și, mai ales, a bogăției,
încurajând un comportament care
sporește mobilitatea socială.
Figura 9: Deficitul de încasare a TVA-ului exprimat ca procent din datoria fiscală teoretică
în materie de TVA, 2014/2015
Sursa: CASE et al. (2017). Study and Reports on the VAT Gap in the EU-28 COUNTRIES: 2017 Final Report
(„Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA în statele membre ale UE-28: Raportul final pe
anul 2016”), TAXUD/2015/CC/131.
autorităților fiscale a unor venituri sau
informații.
Printre exemplele de evaziune fiscală se
numără declararea vânzărilor la un nivel
inferior celui real, cu scopul de a reduce
plățile de TVA. Un alt exemplu este legat
de munca nedeclarată, care are drept
consecință neplata impozitului pe venit
pentru persoanele fizice și a contribuțiilor
la asigurările sociale.
Există mai multe estimări cu privire la
volumul impozitelor care ar trebui să fie
colectate, fără a fi percepute în cele din
urmă. Cu toate acestea, deficitul de
încasare a TVA-ului este singurul
prejudiciu fiscal cu privire la care există
estimări comparative bazate pe o
metodologie comună care acoperă toate
țările din UE.
Deficitul de încasare a TVA-ului
reprezintă diferența dintre valoarea TVA-
ului colectat efectiv și valoarea estimată
a TVA-ului exigibil teoretic pe baza
normelor în materie de TVA.
Acesta măsoară eficacitatea măsurilor de
asigurare a conformității și a respectării
legislației în materie de TVA în fiecare
stat membru.
Deficitul de încasare a TVA-ului
înregistrează nivelurile cele mai ridicate
în România, Slovacia, Grecia și Lituania.
Pagina 9
3. PÂRGHII DE POLITICĂ PENTRU
ABORDAREA PROVOCĂRILOR ÎN
MATERIE DE MĂSURI FISCALE
Printre caracteristicile esențiale care
trebuie luate în considerare la evaluarea
echității și eficienței sistemului fiscal
merită menționată măsura în care acesta
 încurajează investițiile,
 sprijină crearea de locuri de muncă și
ocuparea forței de muncă,
 corectează inegalitățile,
 atinge niveluri ridicate de
conformitate.
În ansamblu, deși uneori se fac
compromisuri între obiectivul eficienței și
cel al echității, aceste două obiective nu se
sunt nicidecum opuse.
3.1. Stimularea investițiilor
Nivelul scăzut al investițiilor nu numai
că are drept efect o creștere mai
redusă, dar dăunează, de asemenea,
creșterii productivității și afectează
negativ, pe termen mai lung, perspectivele
de creare de locuri de muncă și pe cele de
creștere economică.
Din acest motiv, dinamizarea investițiilor
reprezintă una dintre prioritățile politice
absolute ale Comisiei.
Este important să se elaboreze un sistem
fiscal care să mențină la un nivel scăzut
cota efectivă marginală de impozitare și să
se evite astfel descurajarea investițiilor
profitabile.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie
reduse cotele de impozitare. În schimb,
accelerarea calendarelor de amortizare,
contabilizarea imediată drept cheltuieli sau
acordarea posibilității de deducere a
costurilor de finanțare prin capitaluri
proprii reduc impozitarea efectivă
marginală, chiar dacă această diminuare
este compensată de o modificare a cotelor
de impozitare.
Securitatea juridică și stabilitatea,
previzibilitatea și simplitatea normelor
fiscale sunt importante pentru mediul de
afaceri și pentru investitori atunci când iau
decizii.
Denaturările sistemului fiscal ar putea
afecta accesul la finanțare și descuraja
investițiile de capital.
Fiscalitatea este unul dintre
principalele instrumente de care
dispun guvernele pentru a încuraja
spiritul antreprenorial și inovarea.
Politicile fiscale pot contribui la reducerea
riscului antreprenorial și a costurilor
desfășurării unei activități antreprenoriale.
Fiscalitatea contribuie la corectarea
eșecurilor pieței; printre exemplele în
acest sens pot fi menționate investițiile
inadecvate în cercetare și dezvoltare,
finanțarea de risc și externalitățile de
mediu, precum poluarea.
Astfel, un sistem fiscal bine conceput ar
putea crește nivelul de trai prin asigurarea
de stimulente pentru investițiile inteligente
și ecologice.
Eficiența administrației fiscale influențează
nivelul de încredere a cetățenilor în
sistem. Contribuabilii tind să aibă mai
multă încredere în organizații care sunt
percepute drept eficiente și eficace.
Pe lângă costurile de percepere a
impozitelor, ar trebui să se ia în
considerare, de asemenea, costurile
aferente plății impozitelor. Aceste costuri
sunt adesea desemnate sub denumirea de
costuri legate de respectarea
normelor fiscale. Ele pot să descurajeze
crearea de noi întreprinderi, să încurajeze
economia subterană, să sporească
neconformitatea și să dăuneze
competitivității întreprinderilor și țărilor.
3.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocuparea forței
de muncă
Reducerile impozitelor pe veniturile
salariale pot fi un instrument pentru
promovarea unor niveluri mai ridicate
de ocupare a forței de muncă, în
special în cazul în care costurile ridicate
ale forței de muncă descurajează
angajarea (caz în care problemele sunt
legate de cererea de forță de muncă) sau
în cazul în care stimulentele pentru
ocuparea unui loc de muncă sunt scăzute
deoarece această opțiune nu este rentabilă
(caz în care problemele sunt legate de
oferta de forță de muncă).
Pagina 10
Reduceri ale impozitelor pe veniturile
salariale orientate în mod specific către
anumite categorii vulnerabile și mai
sensibile ale populației, cum ar fi
persoanele cu venituri reduse sau
persoanele care sunt cea de a doua sursă
de venit a familiei, pot contribui la
creșterea nivelurilor de ocupare a forței de
muncă și, în același timp, la reducerea
sărăciei și a excluziunii sociale.
Întrucât numai câteva țări dispun de o
marjă de manevră bugetară suficientă
pentru a putea să aibă în vedere reduceri
ale impozitelor pe veniturile salariale fără
nicio compensație, este necesar să se
examineze modalitățile de finanțare a
acestor reduceri.
Una dintre opțiunile posibile constă în
deplasarea presiunii fiscale către alte
baze de impozitare. Eventuala marjă
de manevră pentru reorientarea
presiunii fiscale depinde de structura
fiscală existentă. Se consideră că
anumite tipuri de baze de impozitare, cum
ar fi impozitele pe consum, impozitele
periodice pe locuințe și taxele de mediu,
dăunează mai puțin creșterii economice.
Cu toate acestea, literatura economică
recentă atrage atenția asupra
răspunsurilor eterogene, a efectelor
neliniare și a diferențelor de amplitudine
între efectele pe termen scurt și cele pe
termen lung. Modul în care este conceput
în detaliu un impozit este cel puțin la fel
de important ca structura sistemului fiscal.
Cu toate acestea, nivelurile ridicate ale
impozitării veniturilor salariale, la care se
adaugă o sarcină fiscală relativ redusă sub
formă de impozite pe consum, de impozite
recurente pe proprietățile imobiliare sau
de taxe de mediu, pot însemna că există
posibilități de transfer al presiunii fiscale
către alte surse decât veniturile salariale.
De asemenea, impactul distributiv al
majorării impozitelor în aceste domenii
trebuie să fie luat în considerare în egală
măsură.
3.3. Corectarea inegalităților și
promovarea mobilității sociale
Impozitarea joacă un rol în construirea
unei societăți juste, inclusiv prin
 garantarea combinației adecvate de
venituri pentru finanțarea cheltuielilor
publice;
 atenuarea inegalităților și/sau
 sprijinirea mobilității sociale și a
echității între generații.
Măsuri precum accesul egal la o
educație sau la asistența medicală de
calitate sunt destinate să crească
egalitatea de șanse. Impozitele
finanțează aceste cheltuieli publice,
bazându-se pe mixul corect de politici
fiscale și pe respectarea efectivă a
obligațiilor fiscale de către toți
contribuabilii.
De asemenea, sistemele de impozite și
de prestații sociale pot constitui
instrumente puternice de combatere a
inegalității veniturilor prin intermediul
redistribuirii. Este important să se țină
seama de impactul social al sistemelor
fiscale, astfel încât să se asigure echilibrul
optim între eficiența și echitatea structurii
impozitelor, în funcție de preferințele
fiecărei țări.
De asemenea, fiscalitatea poate fi utilizată
pentru a stimula anumite tipuri de
comportament.
Structura sistemului joacă un rol
esențial. Dincolo de impozitarea
veniturilor și de prestațiile în bani,
structura generală a sistemului fiscal9
exercită un rol în reducerea inegalităților,
atât în materie de venituri, cât și de nivel
de bunăstare, precum și în promovarea
coeziunii sociale.
Este important să se garanteze că sarcina
fiscală globală pentru cetățeni, care
variază în funcție de sursele lor de venit,
este progresivă și că sistemul fiscal este
coerent și eficace. Ideal ar fi ca acest
sistem să poată contribui la corectarea
inegalităților veniturilor generate de piață.
Ca o acțiune minimă, sistemul fiscal
trebuie să evite creșterea acestor
inegalități.
9
Inclusiv TVA, impozitele pe proprietățile
imobiliare, impozitul pe câștigurile de capital,
impozitul pe succesiuni și natura progresivă a
impozitului pe venit pentru persoanele fizice.
Pagina 11
3.4. Conformarea fiscală
Îmbunătățirea conformării fiscale, care
asigură veniturile fiscale necesare
finanțării politicilor publice din domeniile
educației, asistenței medicale,
infrastructurilor, apărării etc., este
esențială pentru crearea unei societăți
corecte.
Pentru combaterea fraudei fiscale și a
evaziunii fiscale, este important să se
aplice o strategie prin canale
multiple10. Este important să se atingă
niveluri mai ridicate nu numai pe planul
asigurării respectării legii și al controlului,
dar și pe cel al consolidării încrederii și al
creării unei culturi a respectării normelor.
Este necesar ca autoritățile fiscale să
revizuiască politicile și cadrele juridice
existente sau să elaboreze noi strategii,
astfel încât contribuabilii să își
îndeplinească obligațiile, în mod voluntar,
de preferință.
Caracterul transfrontalier al abuzurilor
fiscale și integrarea economiilor naționale
la nivelul UE necesită o abordare
coordonată, nu numai prin inițiative la
nivel european, ci și prin coordonarea
politicilor naționale.
4. ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE
4.1. Stimularea investițiilor
Stimularea investițiilor a reprezentat
o prioritate importantă a reformelor
fiscale recente, în special în țările
afectate de criză. De asemenea, s-au
depus eforturi pentru a simplifica mediul
de afaceri în ceea ce privește fiscalitatea.
Cu toate acestea, guvernele naționale se
pot implica mai mult pentru a stimula
investițiile prin intermediul politicilor
fiscale.
Majoritatea sistemelor de impozitare a
societăților oferă întreprinderilor
stimulente pentru a contracta mai multe
datorii, permițând deducerea plății
10
Problema planificării fiscale agresive și a
evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o
fișă informativă separată.
dobânzilor, dar nu acordă un tratament
similar capitalurilor proprii.
Dat fiind că o investiție prin îndatorare
beneficiază de un tratament fiscal
preferențial, rentabilitatea minimă înainte
de impozitare necesară pentru a
compensa realizarea investiției („costul
capitalului”) va fi mai scăzută pentru o
investiție finanțată prin îndatorare.
Amploarea acestei tendințe de favorizare a
îndatorării variază de la o țară la alta la
nivelul UE.
Tendința de favorizare a îndatorării
conduce la creșterea nivelurilor
datoriei, ceea ce agravează
fragilitatea întreprinderilor și
accentuează predispoziția la crize a
economiilor. Drept urmare, această
tendință agravează riscurile legate de
stabilitatea financiară și riscă să conducă
la creșterea disproporționată a numărului
falimentelor. Ea este deosebit de
problematică pentru întreprinderile tinere
și inovatoare, care, în numeroase cazuri,
nu au acces la finanțare externă. Acestea
ar fi dezavantajate, deși sunt importante
pentru a genera creștere economică în
viitor.
De asemenea, tratamentul fiscal asimetric
al datoriei și al capitalurilor proprii este
exploatat și de unele companii
multinaționale pentru a-și organiza
strategic datoria astfel încât să își reducă
sarcina fiscală globală.
Țările care înregistrează diferențele cele
mai mare între costurile capitalului propriu
și costul finanțării prin îndatorare
(diferențe care evidențiază amploarea
tendinței de favorizare a îndatorării) sunt
Franța, Malta, Luxemburg, Portugalia și
Grecia.
Propunerea Comisiei privind o bază
fiscală consolidată comună a
societăților (CCCTB) abordează
problema favorizării îndatorării,
acordând o deducere pentru
cheltuielile de creștere economică și
investiții. Această măsură ar urma să
permită societăților care optează pentru
finanțarea prin majorarea capitalului
propriu în locul îndatorării să beneficieze
de o deducere fiscală. Deducerea ar urma
Pagina 12
să se calculeze prin înmulțirea variației luptă împotriva evitării obligațiilor fiscale.
capitalului propriu cu o rată fixă, compusă În felul acesta se va asigura un nivel
din rata dobânzii fără risc și dintr-o primă similar al avantajelor fiscale pentru
de risc. capitalurile proprii și pentru datorie,
creându-se un mediu fiscal mai neutru și
Această deducere ar urma să fie favorabil investițiilor.
consolidată prin dispoziții foarte stricte de
Figura 10: Diferențele de tratament fiscal între îndatorare și capitaluri proprii în materie de
finanțare a întreprinderilor în țările UE), 2016.

Sursa: ZEW (2016), Effective Tax Levels Using the Devereux/Griffith Methodology intermediate report 2016.
(Nivelurile efective de impozitare prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith: raport intermediar 2016).
Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Observații: (1) Figura ilustrează tendința de favorizare a îndatorării reflectată în cadrul sistemului de impozitare
a întreprinderilor și calculată ca diferența dintre costul capitalului pentru noile investiții prin capitaluri proprii și,
respectiv, prin îndatorare. Costul capitalului se referă la randamentul minim înainte de impozitare pe care
trebuie să îl obțină o investiție reală („investiția marginală”) pentru a obține același randament după impozitare
ca o investiție sigură pe piața de capital. Ipoteza standard aplicată de ZEW cu privire la randamentul real al unei
investiții sigure este de 5 %. (2) Pentru a reflecta facilitățile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din
Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilități sunt egale cu rata dobânzii pe piață indicată în
model. În cazul Ciprului, există în continuare o ușoară diferență de tratament fiscal, deoarece această deducere
nu se aplică investițiilor în activele financiare.

Pagina 13
Stimulentele fiscale pentru cercetare
și dezvoltare (C-D) bine concepute
încurajează investițiile și inovarea.
Deducerile fiscale sau creditele pentru
impozit bazate pe costurile reale ale
activităților de C-D sunt considerate bune
practici în comparație cu sistemele bazate
pe rezultate, precum regimurile fiscale
favorabile pentru brevete.
Regimurile fiscale favorabile pentru
brevete acordă o relaxare fiscală pentru
producția care rezultă din activitățile de C-
D. Studiile au demonstrat că aceste
regimuri nu stimulează C-D și pot fi
utilizate, în schimb, ca instrument de
transfer al profiturilor, cauzând importante
pierderi de venituri.
În total, 25 de state membre ale UE
folosesc în prezent stimulente fiscale
pentru a încuraja investițiile în C-D. Figura
de mai jos indică tipurile de stimulente
fiscale care sunt utilizate în fiecare țară.

Figura 11: Numărul de stimulente fiscale pentru C-D în statele membre ale UE, 2016

Sursa: CPB (2014) și actualizările realizate de serviciile Comisiei, atunci când sunt disponibile.
Observații: (1) DE, EE și FI nu acordă stimulente fiscale pentru C-D. (2) Stimulentul se poate aplica impozitelor
pe profitul societăților și pe venitul persoanelor fizice, contribuțiilor de asigurări sociale și impozitelor pe salarii.
(3) Figura prezintă numai stimulentele fiscale. Sprijinul direct nu este inclus.

Stimulentele fiscale pentru capitalul de risc important în depășirea acestor obstacole

și pentru investitorii providențiali au
devenit o componentă din ce în ce mai
importantă a mixului de politici în materie
de investiții și de inovare atât în UE, cât și
în afara acesteia. Stimulente fiscale de
acest tip au fost puse în aplicare în 13 țări,
după cum se arată în figura 11.
Deși investițiile cu capital de risc și cele
realizate de investitorii providențiali
creează locuri de muncă și permit
creșterea productivității, dezvoltarea
acestora este frânată de o serie de factori.
De exemplu, aceste investiții sunt foarte
riscante, iar informațiile referitoare la
acestea sunt deseori incomplete.
Fiscalitatea poate îndeplini un rol
prezente în calea investițiilor.
Un studiu recent11, realizat în contextul
uniunii piețelor de capital, a identificat
caracteristicile pe care ar trebui să le
prezinte structura stimulentelor fiscale
pentru capitalul de risc și pentru
investitorii providențiali. De exemplu,
sistemele de stimulente fiscale ar putea
11
PWC și IHS (2017), Effectiveness of tax
incentives for venture capital and business
angels (Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru
capitalul de risc și pentru investitorii
providențiali).

Pagina 14
contribui la reducerea riscului investițiilor pentru câștigurile de capital sunt o
în IMM-uri și în întreprinderi nou-înființate, caracteristică legată de performanțe și ar
prin oferta de credite pentru impozit în trebui să promoveze investițiile de calitate.
avans sau prin compensarea pierderilor în
condiții favorabile. Avantajele fiscale
Figura 12: Numărul stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii
providențiali oferite de țările UE și în afara Europei.

Sursa: PWC și IHS (2017), Effectiveness of tax incentives for venture capital and business angels, Final report
(Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali, Raport final). Studiu
comandat de Comisia Europeană.
Notă: Mixul de politici înseamnă o combinație de tipuri de stimulente. Figura descrie situația din fiecare țară la
data de 31 octombrie 2016. Între timp, au fost create mai multe sisteme fiscale noi în Cipru și Ungaria.

Între țările UE există încă diferențe
importante în ceea ce privește
costurile de conformare fiscală.
Complexitatea sistemelor de impozitare,
nivelul ridicat al costurilor de conformare
și lipsa de securitate fiscală consumă
resurse productive și acționează ca o
barieră în calea afacerilor și a investițiilor.
Nivelul ridicat al costurilor de conformare
fiscală are consecințe deosebite asupra
IMM-urilor.
Costurile de conformare provin în principal
din timpul dedicat acestei sarcini, nefiind
costuri directe, precum cele legate de
contabilitate.
Figura 12 prezintă numărul anual de ore
de care are nevoie o întreprindere mijlocie
pentru a-și îndeplini obligațiile fiscale.
Timpul dedicat include numărul de ore
necesare pentru a gestiona impozitul pe
profit, taxa pe valoarea adăugată și
impozitele aferente salariaților, inclusiv
impozitele pe salarii și contribuțiile la
asigurările sociale. Timpul de care au
nevoie întreprinderile de acest tip pentru
a-și îndeplini obligațiile fiscale poate oferi
un bun indicator cu privire la nivelul
costurilor de conformare fiscală din țara în
cauză.
Pentru a îmbunătăți mediul de afaceri,
reforma sistemelor de impozitare poate fi
articulată pe următoarele trei axe:
1. simplificarea și reducerea
obligațiilor fiscale, în special pentru
antreprenorii în devenire și pentru
întreprinderile de dimensiuni mai
mici,
2. extinderea gamei de servicii
electronice și punerea la dispoziție
a acestora în ghișee unice,
3. desfășurarea de acțiuni de
sensibilizare, informare și consiliere
a contribuabililor societăți
comerciale, în scopul de a le ajuta
să se conformeze reglementărilor
fiscale, inclusiv prin intermediul
canalelor de comunicare socială.

Pagina 15
Valorificarea oportunităților oferite de
noile modele economice inovatoare
este importantă pentru a pregăti
sistemele fiscale să răspundă
provocărilor viitorului. Țările UE se
bazează tot mai mult pe integrarea
digitală pentru a facilita conformarea
fiscală și sunt încurajate să simplifice și să
clarifice în continuare aplicarea
Figura 13: Numărul de ore de care are nevoie anual o întreprindere mijlocie pentru a-și
îndeplini obligațiile fiscale, 2012 și 2015
Sursa: Banca Mondială (2016), Doing Business 2017: Equal Opportunities for All. (Clasamentul Doing
Business 2017: egalitate de șanse pentru toți.) Washington, DC: Banca Mondială.
4.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocuparea forței
de muncă
În ultimii ani, numeroase țări din UE
au redus impozitarea globală a
veniturilor salariale. Câteva dintre
aceste țări au redus impozitele asupra
veniturilor salariale pentru lucrătorii cu
venituri salariale mici și pentru alte
categorii specifice, majorând în paralel
impozitarea veniturilor salariale pentru
categoriile cu venituri mai mari.
Cu toate acestea, nu se conturează nicio
tendință clară în ceea ce privește modul în
care au fost gestionate aceste reduceri
fiscale în ceea ce privește finanțarea.
reglementărilor fiscale în cazul economiei
colaborative. Ele sunt încurajate, de
asemenea, să faciliteze și să amelioreze
colectarea impozitelor prin valorificarea
potențialului platformelor colaborative,
care sunt încurajate să coopereze cu
autoritățile naționale.
Atunci când se identifică surse alternative
de venituri, este important să se
examineze și eventualele efecte
distributive regresive ale majorării
impozitelor în aceste domenii.
Figura de mai jos prezintă veniturile
provenite din impozitele pe consum,
exprimate ca procent din PIB, pentru
fiecare țară din UE. Figura indică, de
asemenea, cotele de impozitare implicită a
consumului în țările UE. Aceasta este
definită ca raportul dintre veniturile
provenite din toate impozitele pe consum
și cheltuiala pentru consum final al
gospodăriilor populației.
Pagina 16
Figura 14: Veniturile fiscale din impozitele pe consum și cota de impozitare implicită a
consumului, 2010-2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: În cazul Croației nu este disponibilă cota de impozitare implicită a consumului.
Impozitele recurente pe proprietățile În țările în care sistemele actuale de
imobiliare sunt al doilea tip de impozitare a locuințelor se bazează într-o
impozitare care ar putea fi considerată ca măsură deosebit de mare pe taxele pe
fiind o modalitate de a compensa tranzacții, o tranziție internă de la taxele
reducerile impozitării veniturilor salariale. pe tranzacții la impozitele recurente ar
putea aduce, de asemenea, câștiguri în
Figura de mai jos prezintă veniturile materie de eficiență12.
provenite din impozitele recurente pe O analiză detaliată în acest sens poate fi
proprietățile imobiliare, exprimate ca consultată în fișa tematică privind piața
procent din PIB, în fiecare țară din UE. locuințelor.
Impozitele recurente pe proprietățile
imobiliare continuă să fie scăzute în
majoritatea țărilor UE și există un anumit
potențial de majorare a acestora.

12
Taxele pe tranzacții tind să descurajeze tranzacțiile care ar atribui proprietățile imobiliare într-un
mod mai eficient, restrângând astfel piața. Aceste taxe au, de asemenea, un impact negativ asupra
mobilității forței de muncă, din cauza nivelului ridicat al costurilor pe care le implică tranzacțiile pentru
schimbarea proprietății.

Pagina 17
Figura 15: Veniturile fiscale din impozitele pe proprietățile imobiliare, exprimate ca
procent din PIB, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: Datele nu includ impozitului pe venit pentru persoanele fizice pentru chiriile imputate.

Taxele de mediu reprezintă cel de al Veniturile din taxele de mediu reprezintă

treilea tip de impozitare care ar putea fi
considerată ca fiind un mijloc de
compensare a reducerilor aplicate
impozitării veniturilor salariale. De
asemenea, acest lucru poate contribui la
asigurarea echității, dat fiind că permite
luarea în considerare a costurilor
externalităților negative ale poluării sau
ale altor activități dăunătoare și
contribuie la a stimula schimbările
comportamentale.
Figura de mai jos indică veniturile
generate de taxele de mediu — taxele pe
energie, pe transporturi, pe poluarea și
pe resursele — ca procentaj din PIB.
în medie aproximativ 2,4 % din PIB și
aproximativ 4,1 % în țara cu cele mai
ridicate venituri de acest tip în raport cu
PIB-ul (Croația).
Schimbările intervenite pe planul
veniturilor din taxele de mediu sunt
determinate nu numai de modificările
aduse cotelor de impozitare, ci și de
modificările aduse bazei de impozitare.
Merită subliniată scăderea accentuată
înregistrată, în aceeași perioadă, atât de
consumul intern brut, cât și de consumul
final de energie.

Veniturile generate de taxele de mediu

au crescut ușor ca pondere din PIB din
2010 până în prezent, deși au scăzut
ușor ca procent din totalul taxelor și
impozitelor.

Pagina 18
Figura 16: Veniturile din taxele de mediu, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: Taxele de mediu se împart în patru categorii principale: energia, transporturile, poluarea și resursele.
Taxele pe energie includ taxele pe produse energetice utilizate atât în scopuri de transport, cât și pentru
utilizarea în instalații fixe. Taxele din domeniul transporturilor cuprind taxele legate de dreptul de proprietate
asupra autovehiculelor și de utilizarea acestora. De asemenea, ele includ taxele aplicate altor echipamente de
transport, precum aeronavele, și serviciilor de transport conexe. Taxele pe emisiile poluante includ taxele pe
emisiile atmosferice, măsurate sau estimate (cu excepția taxelor pe emisiile de dioxid de carbon) și pe apă, pe
gestionarea deșeurilor și pe zgomot. Taxele pe resurse includ orice taxe legate de extracția sau utilizarea unei
resurse naturale.

4.3. Corectarea inegalităților și partea care îi revine în mod

promovarea mobilității sociale echitabil.

Fiscalitatea are un rol de jucat în Modul în care sunt concepute regimurile

atenuarea inegalităților și în sprijinirea
mobilității sociale, indiferent că
îndeplinește acest rol prin redistribuire
prealabilă și prin redistribuire sau prin
corectarea ori încurajarea anumitor
comportamente.
În Europa există diferite modele sociale,
iar cuantumul fondurilor publice necesare
pentru finanțarea acestora este variabil.
Asigurarea unor fonduri suficiente pentru
finanțarea cheltuielilor publice ar trebui să
se bazeze pe:
fiscale diferă între țările UE în ceea ce
privește cotele de impozitare și alegerea
activităților impozabile.
Figura 17 expune diferitele structuri ale
impozitării în raport cu funcțiile economice
în țările UE, evidențiind diferențele dintre
aceste țări.
Impozitarea capitalului poate fi un mijloc
adecvat de îmbunătățire a echității
șanselor și de repartizare mai egală a
bunăstării, acordând atenția cuvenită
aspectelor legate de eficiență.

1. combinația adecvată de impozite, Cu toate acestea, există dificultăți de ordin

ținând seama de investiții și de practic legate de asigurarea conformării
ocuparea forței de muncă și fiscale în ceea ce privește impozitarea
2. pe asigurarea faptului că fiecare capitalului.
membru al societății sale plătește

Pagina 19
Figura 17: Structura impozitării în raport cu funcția economică a bazei de impozitare, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: În sensul prezentei figuri, impozitarea „capitalului” include toate celelalte categorii care nu sunt clasificate
drept muncă sau consum.

Impozitarea progresivă a venitului Progresivitatea sistemelor de impozitare a

pentru persoanele fizice constituie o
importantă măsură de redistribuire
care poate fi aplicată de sistemele
fiscale și de prestații sociale. Figura de
mai jos indică gradul de progresivitate a
impozitării veniturilor salariale comparând
sarcina fiscală suportată de angajații cu
venituri ridicate cu cea suportată de
angajații cu venituri scăzute.
Gradul de progresivitate este teoretic și se
bazează pe cotele standard. Acesta nu
reflectă frauda fiscală, evitarea obligațiilor
fiscale sau evaziunea fiscală.
veniturilor, în special sarcina fiscală
impusă persoanelor cu venituri reduse,
este, de asemenea, importantă pentru
crearea de locuri de muncă, care oferă o
posibilitate de eliberare de sărăcie și de
excluziunea socială.
Sistemele de impozitare a veniturilor din
muncă din Irlanda, Franța, Regatul Unit și
Țările de Jos prezintă cel mai ridicat grad
de progresivitate, în timp ce sistemele din
Ungaria, Bulgaria și Letonia prezintă cel
mai scăzut grad de progresivitate.

Pagina 20
Figura 18: Gradul de progresivitate a impozitării veniturilor din muncă în țările UE, 2016

Sursa: Baza de date a Indicatorului de impozite și prestații sociale al Comisiei Europene, bazată pe date
furnizate de OCDE.
Notă: (1) Datele privind sarcina fiscală se referă la gospodăriile cu un singur salariat, fără copii. (2) Nu există
date recente pentru Cipru. (3) Țările sunt clasificate în ordine descrescătoare în funcție de valoarea raportului
dintre sarcina fiscală existentă la 167 % din salariul mediu și sarcina fiscală existentă la 50 % din salariul mediu.
(4) Datele aferente anului 2016 nu sunt încă disponibile pentru MT, HR, LT, RO, BG.
Figura de mai jos prezintă capacitatea Inegalitatea veniturilor este în continuare
corectivă a sistemelor fiscale și de ridicată în unele dintre țările UE, în special
prestații sociale, prin compararea în statele în care efectul de redistribuire al
coeficientului Gini al veniturilor de piață cu impozitelor și al prestațiilor sociale este
coeficientul Gini al venitului disponibil relativ scăzut.
(atât în valori absolute, cât și relative).
Cele mai puternice efecte de redistribuire,
Figura demonstrează că, deși sistemele exemplificate de reducerea relativă a
fiscale și de prestații sociale combat coeficientului Gini, sunt înregistrate în
inegalitățile în materie de venituri în toate Finlanda, Belgia și Danemarca.
țările UE, anvergura efectului lor este
variabilă.

Pagina 21
Figura 19: Capacitatea corectivă a sistemului fiscal și de prestații sociale în țările UE

Sursa: Eurostat, 2016

Notă: (1) Diferența dintre coeficienții Gini pentru inegalitatea veniturilor de piață (adică înainte de impozitare și
prestațiile sociale) și inegalitatea la nivelul veniturilor disponibile (adică după impozitare și prestațiile sociale).
Datele privind veniturile sunt ajustate în funcție de mărimea gospodăriei (egalizare). (2) Nu au fost disponibile
datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv, au fost folosite datele din 2015.

4.4. Conformarea fiscală13 de ce este important ca fiecare

Asigurarea respectării acestor obligații a
fost și rămâne un instrument esențial
pentru creșterea gradului de echitate a
sistemelor fiscale. Este vorba despre
utilizarea pe deplin a puterii de care
dispune autoritatea publică pentru a obliga
contribuabilii să acționeze în mod corect.
Aceasta include cooperarea
transfrontalieră, audituri eficace și accesul
la informații și la date operative, precum și
proceduri rapide de recuperare.
contribuabil să își plătească partea de
impozite care îi revine în mod echitabil.
Aceste măsuri ar trebui să aibă drept
public-țintă în special tinerii, care sunt
viitorii contribuabili;
 cooperarea cu întreprinderile pentru a
îmbunătăți conformarea fiscală,
utilizând, în același timp, aprecieri
bazate pe economia comportamentală
pentru a încuraja contribuabilii să
acționeze în mod corect și la momentul
potrivit.

Mai mult decât atât, este esențial să se În 2016 și 2017, țările UE au continuat să
promoveze încrederea, transparența ia măsuri pentru a-și îmbunătăți sistemele,
și o cultură a respectării obligațiilor continuând tendința observată în ultimii
fiscale prin diferite mijloace: ani.
 acțiuni eficace de comunicare destinate Cu toate acestea, în pofida progreselor și
contribuabililor privind valoarea reformelor realizate, evaziunea fiscală și
serviciilor prestate datorită veniturilor frauda fiscală continuă să reprezinte o
fiscale; monitorizarea și comunicarea provocare majoră pentru Europa. Prin
rezultatelor activităților derulate de urmare, combaterea evaziunii fiscale
autoritățile fiscale; continuă să reprezinte o prioritate pentru
 încurajarea contribuabililor să Comisie, fapt reflectat în numeroasele
acționeze mai etic plătindu-și inițiative din acest domeniu.
impozitele, organizarea de campanii de
comunicare și educare pentru a explica Una dintre acestea este modernizarea
sistemului privind TVA, menită să
contribuie la combaterea fraudei. În 2017
13
Problema planificării fiscale agresive și a și 2018, Comisia a lucrat la adoptarea unui
evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o pachet cuprinzător de măsuri privind
fișă informativă separată. reforma TVA, care are drept obiectiv

Pagina 22
combaterea riscului tot mai mare de
fraudă fiscală, simplificarea obligațiilor în
materie de TVA pentru întreprinderi și
sporirea flexibilității de care dispun statele
membre pentru a stabili produsele care ar
trebui impozitate la cote reduse.
5. RESURSE UTILE:
 Comisia Europeană, Tax policies in
the European Union: 2017 Survey
(Politicile fiscale în Uniunea
Europeană: analiza pentru 2017, în
curs de apariție)
 Comisia Europeană (2017), Taxation
trends in the EU: 2017 Edition,
(Tendințe în fiscalitatea din UE: ediția
din 2017), Luxemburg, 2017.
Data: 28.9.2017
Pagina 23