Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 4/2016

Politica fiscală a României

Găvaz Adelina
Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III

Coordonatorul lucrării
Prof.univ.dr. Alexandru Felicia

Rezumat. Intotdeauna a existat un interes în analiza efectelor politicii fiscale asupra

principalelor variabile macroeconomice, cum ar fi PIB, inflația, rata dobânzii, ocuparea
forței de muncă, dar în comparatie cu literatura empirică cu privire la efectele politicii
monetare asupra activității economice, politica fiscală a primit mai puțina atentie. Odată cu
recenta recesiune economică, politică fiscală a fost privită cu mai mult interes, deoarece era
de așteptat să fie eficace în redresarea economică.

Cuvinte – cheie: politica fiscală, redresare economică, şoc, impunere, impozit.

Clasificare JEL: E62, H29.

Clasificare REL: 13Z.

Introducere

Studiile empirice nu au ajuns la un consens cu privire la efectele politicii fiscale (sau

amploarea acestora) asupra variabilelor macroeconomice. În ceea ce priveşte efectele
şocurilor de politică fiscală există două puncte de vedere principale în literatură economică:
teoria lui John Maynard Keynes şi teoria neoclasică.
În noul model keynesian un şoc de politică fiscală pozitivă determina o creştere a cererii
agregate şi cererea de muncă, astfel încât atât consumul şi salariile vor creşte. În modelul
neoclasic un şoc pozitiv de politică fiscală este considerată că fiind un şoc negativ asupra
bogăţiei, deoarece fie acum, fie în viitor, creşterea cheltuielilor guvernamentale vor trebui să
fie finanţate prin impozite mai mari.
Ambele teorii prezic o creştere a producţiei, dar prin diferite canale. Diferitele studii nu
au rezultate comune şi nu există încă o concretizare cu privire la efectele politicii fiscale şi a
multiplicatorilor fiscali.
În cadrul lucrării sunt prezentate rezultatele analizei pe baza datelor ajustate sezonier, în
perioada 2000-2008. Astfel, se indică impactul veniturilor indirecte şi a ratei şomajului asupra
PIB-ului. Pe baza acestor rezultate se estimează previziuni şi se indică amploarea
schimbărilor.
 Găvaz Adelina
Politica fiscală a

1. Consideraţii privind conceptul şi principiile de politică fiscală

1.1. Conceptul de politică fiscală

Politică fiscală este o componentă a politicii financiare, care alături de politică

comercială, politică monetară, politică valutară şi politică industrială formează politica
economică.
Politica fiscală cuprinde, atât ansamblul reglementărilor privind stabilirea şi perceperea
impozitelor şi taxelor, concretizând opţiunile statului în materie de impozit şi taxe, cât şi
deciziile privind cheltuielile publice ce se finanţează din resurse de natură fiscală.
Stiglitz şi Walsh (2005) defineau politică fiscală că fiind “ansamblul modificărilor
cheltuielilor guvernamentale şi a impozitelor, în vederea realizării unei ţinte de politică”1.
Politică fiscală are la baza criteriul eficienţei fiscale, adică necesitatea da randament cât
mai mare. Trebuie să asigure mobilizarea unor venituri bugetare cât mai mari, în condiţiile
încurajării afacerilor economice, a investiţiilor, concomitent cu promovarea echităţii în
contribuţia fiecăruia la venituri, cu asigurarea protecţiei sociale2.

1.2. Principii de politică fiscală

Impunerea fiscală este o formă de constituire a unei părţi importante din veniturile
statului, caracterizată prin prelevarea, conform legii, a unei părţi din veniturile sau averea
persoanelor fizice sau juridice în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Mai mult, impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni având o latură atât
politică cât şi una de ordin tehnic 3 ( Văcărel, şi al, 2008). Din punct de vedere politic,
impunerea fiscală trebuie să răspundă la o serie de cerinţe si să fie realizată în concordanţă cu
unele principii cu caracter general.
Astfel, maximele lui Adam Smith că şi principiile lui Maurice Allais se regăsesc în ştiinţă
finanţelor publice ca:
1. principiul de echitate fiscală;
2.principiul de politică financiară;
3.principiul de politică
economică; 4.principiul social-
politic

Principiul de echitate fiscală

Atunci când vorbim de echitate fiscală ne referim la dreptatea socială în materie de
impozite4 (Văcărel, şi al., 2008).În adevăratul sens al noţiunii, echitatea fiscală presupune o
impunere diferenţiată a veniturilor şi, /sau averii, în funcţie de nivelul acestora şi acolo unde
este cazul, scutirea de la plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici.
Pentru a putea respecta principiul de echitate fiscală este necesară îndeplinirea
cumulativă a mai multor criterii:
- stabilirea unui minim neimpozabil, adică scutirea de la impunere a unui venit/unei averi
minim/e;
- sarcina fiscală absolută şi relativă a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcţie de puterea
sa contributivă. În vederea acestui criteriu ne putem referi la echitatea pe orizontală (la
aceeaşi putere contributivă să corespundă acelaşi nivel de sarcina fiscală) cât şi echitatea pe
verticală (pe măsură ce creşte puterea contributivă să crească şi nivelul sarcinii fiscal);

1
Stiglitz, J., Walsh, C.E. (2005), Economie, EdituraEconomica.
2
Dobrotă, Niță (coord.) (1999), Dicționar de economie, Editura Economică, pg.354 şi 356.
3
Văcărel, I., şi colectiv (2008), Finante Publice, ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4
Văcărel, I., şi colectiv (2008), Finante Publice, ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

- impunerea să fie generală, adică să cuprindă toţi subiecţii care realizează venituri sau avere
dintr-o anumită sursă sau care deţin un anumit gen de avere, cu excepţia celor care se
situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă.
Măsura respectării principiului de echitate fiscală rezultă din felul în care se realizează
cota de impunerea. Astfel, cota de impunere, ca formă de manifestare, poate fi:
- în sume fixe se aplică cel mai adesea în cazul bunurilor aflate în proprietatea persoanelor, o
fapta sau un act: suprafaţă de teren, capacitatea cilindrică a autoturismului, obţinerea unei
autorizaţii, fără a se ţine seama, cu unele excepţii, de situaţia personală a contribuabililor;
- în cote procentuale se utilizează mai des în cazurile când baza de calcul este valoarea sau
veniturile sub orice formă. Se întâlnesc următoarele tipuri de impunere procentuală:
* proporţional: se aplică aceeaşi cota de impozit indiferent de mărimea obiectului
impozabil, păstrându-se în permanentă în aceeaşi proporţie între impozit şi volumul
venitului;
* progresivă: constă în aceea, că odată cu creşterea obiectului impozabil creşte şi cota
impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede decât obiectul impozabil.
Impunerea în cote progresive cunoaşte două variante: impunere în cote progresive
simple (globală) şi impunere în cote progresive compuse (pe tranşe);
* regresivă: presupune că pe măsură ce nivelul veniturilor creşte, nivelul cotei de
impunere să se reducă.

Principiul de politică financiară

Acest principiu cuprinde cerinţele ce trebuiesc îndeplinite de orice impozit nou introdus
în practică, cu referire la:
- un randament fiscal ridicat: impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de
toate persoanele fizice şi juridice care obţin venituri din aceeaşi sursă sau deţin acelaşi
gen de avere, întreaga materie impozabilă fiind supusă impunerii şi să nu existe
posibilităţi legale sau nelegale de sustragere de la impunere a unei părţi din materia
impozabilă5;
- stabilitate: să ducă acelaşi volum de venituri la nivel central indiferent de conjunctura
economică;
- elasticitate: să se poată plia cu uşurinţă pe necesităţile reale ale economiei.

Principiul de politică economică

Vizează folosirea de către stat a impozitelor nu numai ca mijloc de formare a bugetului
public, ci şi ca pârghie de influenţă asupra dezvoltării sau restrângerii activităţii din unele
domenii, ramuri sau regimuri economice, pentru a stimula sporirea producţiei sau / şi
consumul unei anumite mărfi, în vederea extinderii sau limitării relaţiilor comerciale externe
pentru anumite bunuri şi servicii.

Principiul social-politic
Este bine cunoscută practica conform căreia partidul la guvernare va impune şi mersul
politicii de natură fiscală promovată de un stat încercând, totodată, ca prin politica fiscală să
atingă şi o serie de obiective de ordin social.
În România, politică fiscală se bazează pe o serie de principii6 clare:

5
Program de convergenta 2009-2012.
6
Lege nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
 Găvaz Adelina
Politica fiscală a

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu

de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiţii egale investitorilor, capitalului
român şi străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plata să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le
revine, precum şi să poată determina influenţă deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
c) justeţea impunerii sau echitatea fiscală asigura că sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să
fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a
proprietăţilor acestuia;
d) eficientă impunerii asigura niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exerciţiu
bugetar la altul prin menţinerea randamentului impozitelor, taxelor şi contribuţiilor în toate
fazele ciclului economic, atât în perioadele de avant economic, cât şi în cele de criză;
e) predictibilitatea impunerii asigura stabilitatea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor
obligatorii, pentru o perioada de timp de cel puţin un an, în care nu pot interveni modificări
în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe şi contribuţii obligatorii.

Din puncul meu de vedere, criteriul echităţii fiscale este cel mai fundamental pentru orice
sistem fiscal, în acest caz fiscalitatea ar trebui utilizată prima dată în scopul reducerii
inegalităţilor de venituri şi averi. Intervenţia economică poate devenii prioritară atunci când
societatea ajunge la un nivel ridicat. Acest lucru presupune că orice contribuabil are asigurat
un nivel minim decent de trăi.

2. Aspecte privind prelevările obligatorii şi gradul de fiscalitate

2.1. Impozitele indirecte

În economiile moderne, statele colectează impozitele atât pentru finanţarea cheltuielilor,

cât şi pentru îndeplinirea triplului lor rol de stabilizare, de distribuire şi de alocare7.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi al prestării unor servicii, al
importului sau al exportului, ceea ce înseamnă că vizează cheltuirea unor venituri.

Figura 1 Evoluţia ponderii impozitelor indirecte în PIB

7
Braşoveanu, I.V. (2009), Analize ale politicii fiscale în România şi în statele membre ale UE, Bucureşti.
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Impozitele indirecte reprezintă cea mai importantă sursă a Bugetului de stat. Reducerea
ponderii impozitelor indirecte în veniturile bugetului de stat a fost determinată de diminuarea
taxelor vamale după aderarea României la Uniunea Europeană, precum şi de diminuarea taxei
pe valoarea adăugată în 2009 că urmare a reducerii consumului. Pentru anul 2010 se prevede
o pondere a impozitelor indirecte în PIB DE 10.1.

2.2. Impozitele directe

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice,

în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzut în
lege8.

Figura 2 Evoluţia ponderii impozitelor directe în PIB

În perioada analizată, 1999Q1-2015Q3, observăm că cea mai ridicată pondere a

impozitelor indirecte o regăsim în 1999 Q4, acesta scăzând brusc în anul 2000Q1, apoi
variază până când ajunge la un minim istoric în 2005 Q1 de numai 2.6% din PIB. Această
scădere bruscă se datorează trecerii de la cotele progresive la cota unică de impozitare. În
2006 valoarea încasărilor a crescut peste valoarea din 2004, deci relaxarea fiscală a avut în
final un efect de creştere a impozitelor.În perioada 2007-2012, vedem o stabilitate a acestor
impozite.

2.3. Contribuţii sociale obligatorii

a.Contribuţia de asigurări sociale (CAS)

b.Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
c.Contribuţia de asigurări sociale de şomaj

În categoria persoanelor ce datorează contribuţii de asigurări sociale obligatorii (CAS)

sunt persoanele pentru următoarele categorii de venituri9.
– venituri din salarii sau asimilate salariilor, chiar dacă sunt scutiţi de plata impozitului pe
venit;
– venituri din activităţi independente;
– indemnizaţii de şomaj;

8
Braşoveanu, I.V. (2009), Analize ale politicii fiscale în România şi în statele membre ale UE, Bucureşti.
9
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ultima actualizare : Legea nr. 358 din 31 decembrie 2015.
 Găvaz Adelina
Politica fiscală a

– indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

Contribuţia pentru asigurări sociale este cea mai importantă şi se plăteşte atât de angajat
cât şi de angajator, iar în schimbul acesteia statul se oblige să plătească pensia publică.
Contribuţia pentru asigurări sociale se stabileşte prin aplicarea unei cote de impunere la
Fondul de salarii.

Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate se plătesc atât de angajat cât şi de

angajator fiind obligatorii.
Fondul asigurarilor sociale de sănătate are la baza principiul solidarităţii sociale. Toate
contribuţiile plătite de către persoanele active în cursul unui exerciţiu sunt sursă de plata
pentru cheltuielile necesare celor care se îmbolnăvesc în cursul aceluiaşi exerciţiu financiar
Contribuţia de asigurări sociale de şomaj. Persoanele fizice şi juridice au calitate de
persoane asigurate la sistemul de asigurări pentru şomaj ce se bazează pe principiul
solidarităţii sociale.

3. Impactul cheltuielilor bugetare asupra creşterii economice

3.1. Aspecte teoretice ale impactului cheltuielilor bugetare aupra crestreii economice

Modelele de creştere endogenă exprimă rată de creştere pe termen lung că funcţie de

anumiţi parametrii, dintre care unii pot fi influenţaţi prin politicile ficale şi bugetare. Cele mai
recente studii de creştere economică implică aproape în exclusivitate regresii pentru a
identifica factorii care determina creşterea economică,utilizând date cross-country şi, mai
recent, date regionale pentru a determina convergenţă regională.10
Chiar şi politica Guvernului poate fi considerată endogenă, ceea ce nu ar reprezenta o
problema dacă Guvernul ar avea că obiectiv maximizarea utilităţii gospodăriei reprezentative;
însă, dacă gospodăriile nu au preferinţe identice, regulă votului majorităţii poate conduce la o
secvenţă de impozite şi taxe care nu este optimă. Endogenitatea acţiunilor Guvernului mai
poate fi generată de evoluţia cheltuielilor bugetare; cererea pentru servicii publice este de
regulă elastică în raport cu venitul ( Legea lui Wagner(1883,1890))-legea lui Wagner, şi
inelastică în raport cu preţul, ceea ce determina creşterea poderii cheltuielilor bugetare în
venit, pondere care este utilizată că proxy pentru mărimea Guvermului.

Contribuţii la creşterea reală a PIB

1.Cheltuiala pentru consumul final:
-al gospodăriilor populaţiei
-al administraţiei publice
-al IFSLSGP
2.Formarea brută de capital fix
3.Variaţia stocurilor
4.Export net
-Exporturi de bunuri şi servicii
-Importuri de bunuri şi servicii

10
Obreja Brasoveanu, L. (2007), Impactul politicii fiscale asupra creşterii economice, Bucureşti.
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

4. Studiu de caz
Impactul veniturilor indirecte şi a ratei şomajului asupra PIB-ului.

Întotdeauna a existat un interes în analiza efectelor politicii fiscale asupra principalelor

variabile macroeconomice, cum ar fi PIB, inflaţia, rată dobânzii, ocuparea forţei de muncă,
dar în comparaţie cu literatură empirică cu privire la efectele politicii monetare asupra
activităţii economice, politică fiscală a primit mai puţină atenţie.
Odată cu recenta politică fiscală, recesiunea economică a fost privită cu mai mult interes,
deoarece era de aşteptat să fie eficace în redresarea economică. Având în vedere domeniul de
aplicare limitat al politicii monetare pentru a oferi un stimulent suplimentar, politică fiscală a
devenit cel mai important instrument de stabilizare a ciclurilor de afaceri.
Economiile dezvoltate au implementat pachete de stimulare fiscală ca o măsură pentru
redresarea economică, în timp ce economiile emergente au adoptat măsuri fiscale de
consolidare aplicate că urmare a unei politici pro-ciclice adoptată înainte de criză economică.
Modelul nostru este reprezentat de 3 variabile endogene. Datele utilizate pentru estimare
sunt date trimestriale care variază din 1999: 1 până în 2015: 3.
Setul de variabile macroeconomice utilizate pentru studiul efectelor dinamice ale
modificărilor politicii fiscale constau în următoarele: impozite indirecte, rată şomajului şi
PIB-ul.
Toate variabilele sunt ajustate sezonier (prin metodă MEDIILOR MOBILE) şi sunt
utilizate în logaritm.

Aplicăm un test de semnificaţie asupra testului t, cu ipoteza nulă.

Coeficientul de corelaţie ne indică faptul că variabilele le putem introduce în model (toate
influenţează PIB-ul).
Pe prima linie avem coeficientul de corelaţie, care este legătura între cele două variabile
şi PIB.
 Dacă rata şomajului creşte cu 1%, PIB-ul scade cu 0.59%, ceea ce indică o legătură
indirectă. Probabilitatea este mai mică de 0.05, deci coeficientul este real şi există o
relaţie între rata somajului şi PIB.
 Dacă cresc impozitele indirecte cu 1%, PIB-ul creşte cu 0.98% fiind indiciul pentru o
legătură directă. Probabilitatea este de 0.00 deci este mai mica de 0.05, ceea ce ne
subliniază legătura între impozitele indirecte şi PIB.
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Dacă rată şomajului creşte cu 1% atunci PIB-ul scade cu 0.59% (legătură indirectă).
Însă, dacă cresc impozitele indirecte cu 1%, PIB-ul creşte cu 0.98%, aici avem o legătură
directă.
Modelul de regresie se estimează pe valori nestationare şi arată, astfel:

Modelul este semnificativ statistic deoarece Prob(F-statistic)<0.05, accept ipoteza

alternativă, modelul meu estimat este corect specificat.
Durbin-Watson, indică că în modelul iniţial avem erorile corelate deoarece avem o
valoare de 1.67 şi acest lucru nu este acceptat ( ca să avem erori necorelate valoarea trebuie să
fie în jurul lui 2).
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Figura 3 Evoluţia variabilelor, perioada 1999-2015

IMPOZITE INDIRECTE PIB

RATA ŞOMAJULUI

Prin desezonalizarea datelor ne rezultă un indice ce ne arată că în fiecare an în:

-trimestrul 1, PIB-ul în România au fost în medie de 0.80 ori mai mic decât în trimestrul
anterior.
- trimestrul 2, PIB-ul au fost în medie de 0.96 ori mai mic decât în trimestrul 1.
- trimestrul 3, PIB-ul au fost în medie de 1.1 ori mai mic decât în trimestrul 2.
- trimestul 4, PIB-ul au fost în medie de 1.17 ori mai mic decât în trimestrul 3.

După cum se poate observă, şocul cel mai mare este în perioada 2008-2010. Efectele
globale ale crizei economice asupra bugetelor administraţiei publice poate fi demonstrată prin
încetinirea creşterii economice reale, precum şi o creştere a şomajului că urmare a unei cereri
puternic negative (interne, cât şi externe), şocul a pus presiuni negative asupra veniturilor (o
scădere de impozitare şi alte contribuţii fiscale).
În consecinţă, o recesiune a economiei forţează ţările să nu mai îndeplinească limita
pentru deficitul fiscal specificat în Pactul de stabilitate şi creştere.
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Înainte de a estima modelul este necesar testarea seriilor de timp pentru stationaritate şi
cointegrare.
Augmented Dickey-Fuller (ADF) se calculează pentru a testa variabilele endogene
pentru existenţa rădăcinilor unitare.
ADF indică faptul că toate variabilele din baza de date sunt non-staţionare,astfel încât
ipoteza nulă a unei unităţi de rădăcina nu poate fi respinsă pentru oricare din serie. Testarea
variabilelor pe primele diferenţieri indică faptul că seriile de timp sunt staţionare(Prob<0.05)

Pentru că toate variabilele endogene au o rădăcina unitate asupra valorilor este necesară
testul seriei de timp pentru cointegrare folosind testul de cointegrare Johansen.
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Modelul Johansen de cointegrare determina dacă este o legătură care leagă variabilele
pe termen lung.

Includem în model atâtea întârzieri ale variabilelor independente cât îmi indică Lag-ul.
Cele mai multe steluţe avem la 4 întârzieri (LR-modificarea testului statistic LR nu trebuie să
depăşească 5%,FPE-predicţia finală a erorii, AIC- Criteriul de informaţii Akaike). Asta
înseamnă că în modelul final introducem patru întârzieri. Valoarea mea din trimestrul I,
depinde de până la 4 trimestre anterioare.

Testul Johansen ne spune câte ecuaţii de cointegrare pot să existe între variabilele mele.
Testul de cointegrare are două criterii în funcţie de care vom lua decizia
- Criteriul Trace
Nu există relaţii de cointegrare între variabilele mele pe termen lung.
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Dacă Prob<0.05, resping ipoteza nulă şi accept alternative. În cazul nostru Prob=0.01,
deci resping ipoteza nulă şi accept alternativă. Ipoteza alternativă- există cel mult o relaţie de
cointegrare deoarece Prob=0.25, ipoteza se acceptă.
- Criteriul maxim Eigenvalue
Ipoteza nulă este că nu există relaţii de cointegrare, cu alternativă că există cel mult
una,două.
Prob=0.02, deci se respinge ipoteza nulă şi accept alternativă.Observăm că şi la acest
criteriu există cel mult o ecuaţie de integrare pe termen lung.
După aplicarea testului Johansen remarcăm că există cel mult o relaţie pe termen lung.
După ce am verificat dacă erorile sunt staţionare, a rezultat că variabilele rămân legate de
următoarea ecuaţie:
L_PIB_R = C(1)*L_RATASOM_R + C(2)*L_IIMPOZITE_R + C(3)
L_PIB_R = -0.297225565393*L_RATASOM_R + 0.902825585142*L_IIMPOZITE_R +
3.44321427396

PIB-ul depinde de 0.29*Rată şomajului, cu cât rată şomajului creşte, pib-ul scade cu
0.29, există o regatura inversă.
Dacă în urmă testului Johansen avem cel puţin o relaţie de cointegrare, modelul adecvat
este modelul vectorului de corecţie a erorilor(VECM).
Aplicăm testul de stationaritate al erorilor din vector.
Ipoteza nulă care se testează este următoarea: inversul tuturor rădăcinilor polinomului
autoregresiv din creat pe baza modelului nu se află în interiorul cercului unitate, cu ipoteza
alternativă că inversul tuturor rădăcinilor polinomului autoregresiv se află în interiorul
cercului unitate.
Dacă toate punctele sunt în interiorul cercului sau maxim pe arcul de cerc înseamnă că
ipoteza alternativă este acceptata.
În urmă aplicării testului de stationaritate al erorilor din vector, modelul vectorial este
stabil în timp şi valid.

Figura 4 Verificarea starii de stabilitate VAR

Pentru a testa stabilitatea modelului VAR am aplicat, de asemenea, o serie de teste de

diagnostic(Corelograme,testul LM şi testul Portmanteau). Aceste teste ne indică că nu avem
erorile corelate, deci putem folosi modelul pentru previziuni. Aceste previziuni le vedem că o
rată de creştere.
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

În anul 2015 Q4, rata şomajului în formă logaritmată este prevăzută să scadă faţă de
Q3,de la 1.9219 la 1.9210. Faţă de ultimul trimestru de referinţă, rată şomajului se
previzionează a scădea, este o scădere graduală.

Din previziunile făcute, remarcăm că impozitele indirecte în viitor vor creşte. Impozitele
indirecte sunt legate în mod direct de producţie, distribuţia şi vânzarea de bunuri şi servicii,
taxarea indirectă rămâne o sursă importantă şi sigură de venituri pentru Guverne.
De aceea între impozitele indirecte şi PIB este o relaţie directă, atunci când creşte PIB-ul
vor creşte automat şi veniturile.
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Observăm că în cazul Pib-ului, creşterea este mai pronunţată. Creştera este una lină,
gradual, ceea ce este normal deci putem spune că nu avem anumite influenţe puternice în
model. Această creştere poate fi în urmă:
- stimulării investiţiilor;
- stimulării consumului concomitent cu asigurarea protecţiei sociale pentru categoriile
de populaţie cu venituri reduse.

Bibliografie

Auerbach, A.J., Gorodnichenko, Y. (2010), Measuring the output responses to fiscal policy,
NBER Working Paper 16311
Baum, A., Koester, G.B. (2010), The impact of fiscal policy on economic activity over the
business cycle – evidence from a threshold VAR analysis, online
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/44961/1/65618079X.pdf
Boiciuc, I. (2015), The effects of fiscal policy shocks in Romania. A SVAR Approach, Procedia
Economics and Finance Volume 32, pp. 1131-1139
Braşoveanu, I.V. (2009), Analize ale politicii fiscale în România şi în statele membre ale UE,
Bucureşti
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ultima actualizare : Legea nr. 358 din 31 decembrie
2015
Mirdala, R. (), Effects of fiscal policy shocks in the European transition economies, online
https://mpra.ub.uni-muenchen.de/19481/1/MPRA_paper_19481
Mountford, A., Uhlig, H. (2008), What are the effects of fiscal policy shocks?, NBER
Working Paper No. 14551
Niță, D. (coord.) (1999), Dicționar de economie, Editura Economică
Obreja Brasoveanu, L. (2007), Impactul politicii fiscale asupra creşterii economice,
Bucureşti Program de convergenta 2009-2012
Stiglitz, J., Walsh, C.E. (2005), Economie, Editura Economică
Văcărel, I., şi colectiv (2008), Finante Publice, ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Anexe

Folosim metoda mediilor mobile, selectăm Diferenţa faţă de media în mişcare- aditiv

Folosim metoda mediilor mobile, selectăm Raport cu media în mişcare- multiplicative

Logaritmam
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Desezonalizam prin metoda MEDIILOR MOBILE selectam Diferența față de media

în mișcare- aditiv

Folodim metoda mediilor mobile, selectam Raport cu media în mișcare- multiplicative

 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Logaritmam

Folosim metoda mediilor mobile, selectam Raport cu media în mișcare- multiplicative

Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Desezonalizam prin metoda MEDIILOR MOBILE selectam Diferența față de media

în mișcare- aditiv

Logaritmam
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Trendul impozitelor

Formam o serie noua, unde vom diferentia. Observam din graphic ca datele variaza in
jurul valorii zero.

Trendul PIB-ului
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Trendul Ratei somajului

 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Graficul ecuatiei

ADF

Legatura exacta rezulta din ecuatia:

Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Vedem ca intarzierile ajung pana la -4 avand variabile stationare si differentiate automat.

Ecuatia nesubstituita:
D(L_PIB_R) = A(1,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +
B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(1,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(1,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(1,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(1,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(1,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(1,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(1,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(1,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
C(1,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(1,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(1,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(1,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(1,13)

D(L_RATASOM_R) = A(2,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +

B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(2,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(2,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(2,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(2,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(2,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(2,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(2,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(2,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

C(2,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(2,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(2,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(2,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(2,13)

D(L_IIMPOZITE_R) = A(3,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +

B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(3,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(3,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(3,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(3,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(3,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(3,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(3,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(3,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
C(3,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(3,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(3,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(3,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(3,13)

Ecuatia substituita:

D(L_PIB_R) = A(1,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +

B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(1,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(1,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(1,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(1,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(1,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(1,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(1,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(1,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
C(1,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(1,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(1,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(1,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(1,13)

D(L_RATASOM_R) = A(2,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +

B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(2,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(2,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(2,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(2,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(2,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(2,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(2,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(2,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
C(2,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(2,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(2,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(2,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(2,13)

D(L_IIMPOZITE_R) = A(3,1)*(B(1,1)*L_PIB_R(-1) + B(1,2)*L_RATASOM_R(-1) +

B(1,3)*L_IIMPOZITE_R(-1) + B(1,4)*@TREND(99Q1) + B(1,5)) + C(3,1)*D(L_PIB_R(-
1)) + C(3,2)*D(L_PIB_R(-2)) + C(3,3)*D(L_PIB_R(-3)) + C(3,4)*D(L_PIB_R(-4)) +
C(3,5)*D(L_RATASOM_R(-1)) + C(3,6)*D(L_RATASOM_R(-2)) +
C(3,7)*D(L_RATASOM_R(-3)) + C(3,8)*D(L_RATASOM_R(-4)) +
C(3,9)*D(L_IIMPOZITE_R(-1)) + C(3,10)*D(L_IIMPOZITE_R(-2)) +
C(3,11)*D(L_IIMPOZITE_R(-3)) + C(3,12)*D(L_IIMPOZITE_R(-4)) + C(3,13)
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Graficul taie valoarea zero, astfel este nerelevant.

Corelograme
Conditia este ca toate liniile sa nu treaca de linia de referinta .
Resping ipoteza nula care spune ca erorile sunt correlate si accept alternativa
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 4/2016

Testul LM
Testul presupune ca accept ipoteza nula si resping alternativa, acest lucu inseamna ca
valoarea Prob sa fie mai mare decat 5%.
In cazul nostru toate probabilitatile sunt mai mari decat 5%, deci accept ipoteza nula ca nu
avem erori correlate, exact ce ce-a aratat si tabelul de mai sus.
Găvaz Adelina
Politica fiscală a

Testul Portmanteau(pormontou)
Pentru acest test, ipoteza nula se accepta pentru toate lag-urile deoarece probabilitatea este
mai mare decat 5%. Pentru ca in Var am introdus 4 intarzieri, pentru primele lag-uri nu
calculeaza.