Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF
Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF
Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF
Preliminarii.
Inele, corpuri, ideale, morfisme de inele
1 Preliminarii
Noţiunile de inel, corp, ideal, morfism de inele/corpuri sunt cunoscute. Re-
comandăm studenţilor reactualizarea acestor noţiuni cu ajutorul notelor de
curs din anii I si II. In acest curs toate inelele se presupun comutative,
unitare şi nenule (1 6= 0), toate corpurile se presupun comutative şi toate
morfismele de inele sunt unitare. Subinelele sunt, de asemenea, unitare.
Prin urmare, orice polinom din R[x1 , . . . , xn ] este o sumă finită de termeni:
X
f= aα xα , aα ∈ R.
α
Pentru α ∈ Nn notăm
|α| = α1 + . . . + αn
f˜ : K n → K, (p1 , . . . , pn ) 7→ f (p1 , . . . , pn ).
Orice polinom ı̂n n nedeterminate se poate considera şi polinom ı̂n n nedeter-
minate, deci R[x1 , . . . , xn−1 ] ⊂ R[x1 , . . . , xn ] este subinel. Pe de alta parte,
R[x1 , . . . , xn ] poate fi considerat inel de polinoame ı̂n nedeterminata xn peste
inelul R[x1 , . . . , xn−1 ]. Deci orice polinom f ∈ R[x1 , . . . , xn ] poate fi scris ı̂n
mod unic fie ca X
f= aα xα , aα ∈ R,
α∈Nn
(reprezentarea recursivă.)
Ambele reprezentări joacă un rol important ı̂n ”Computer Algebra.” De
obicei reprezentarea distributivă este aleasă pentru algoritmi care se referă
la calcule cu baze Gröbner, iar reprezentarea recursivă este preferată pentru
algoritmii care se referă la factorizarea polinoamelor.
2 Exerciţii
1.1. Demonstraţi că, pentru un număr natural şi nenul n, sunt echivalente:
1. Z/(n) este corp;
1. Arătaţi că f 6= 0 este separabil dacă şi numai dacă derivata sa formală
nu are nici un factor comun de grad ≥ 1 cu f.
şi fetch(A,f ).
L* 1.5.1 Scrieţi o procedură ı̂n SINGULAR care să depindă de doi ı̂ntregi
p, d cu p prim, care să returneze toate polinoamele de grad d din Fp [x] care au
funcţia polinomială ataşată egală cu zero. Folosiţi această procedură pentru
a afişa toate polinoamele peste Z5 de grad ≤ 6 care au funcţia polinomială
nulă.
1
Temele marcate cu * sunt facultative
Ideale monomiale
α = multideg X α .
I = (X α | α ∈ A).
I + J = (X α | α ∈ A ∪ B)
şi
I ∩ J = (lcm(X α , X β )| α ∈ A, β ∈ B).
Este evident că dacă
α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ) ∈ Nn ,
atunci
(a) f ∈ I.
a lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Corolar 1.6. Două ideale monomiale ale lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ] coincid dacă
şi numai dacă ele conţin aceleaşi monoame.
M0 ⊆ M1 ⊆ . . . ⊆ Mj ⊆ . . . . Argumentati!
Mj = Mj+1 = Mj+2 = . . . .
G = G0 ∪ G1 Xnj ∪ . . . ∪ Gj Xnj
este sistem de generatori monomiali finit pentru idealul I. Este clar ca orice
monom din G se află ı̂n I, deci idealul generat de G este inclus in I. Reciproc,
fie un monom m ı̂n I. m se scrie m = m0 Xnq , unde m0 este monom ı̂n
primele n − 1 nedeterminate, iar q ≥ 0. Dacă q ≤ j, atunci m0 ∈ Mq = (Gq ),
deci m ∈ (Gq Xnq ) ⊂ (G). Dacă q > j, m0 ∈ Mq = Mj = (Gj ). Rezultă
m = m0 Xnj Xnq−j ∈ (Gj Xnj ) ⊂ (G).
Corolar 2.3. Orice ideal monomial din k[X1 , X2 , . . . , Xn ] are un unic sis-
tem de generatori minimal format numai cu monoame. Acesta cuprinde
elementele minimale ı̂n mulţimea monoamelor din I ordonată cu divizibili-
tatea.
2.1 Exerciţii
2.1. Fie R un inel şi a1 , a2 , . . . , ar ∈ R. Demonstraţi că
(a1 , a2 , a3 , . . . , ar ) = (a2 , a1 , a3 , . . . , ar ),
I ∩ (J + K) = I ∩ J + I ∩ K.
I : (J1 + . . . + Js ) = ∩si=1 (I : Ji ).
2.7. Deduceţi din exerciţiile de mai sus că intersecţia a două ideale mono-
miale este ideal monomial.
Ordonări monomiale
1 Introducere
Algoritmul de ı̂mpărţire a două polinoame ı̂n inelul k[X] al polinoamelor ı̂ntr-
o singură nedeterminată se bazează pe ordonarea după grad a monoamelor
din k[X] :
. . . > X m > X m−1 > . . . > X 2 > X > 1.
Această ordonare ne permite să putem compara orice două monoame din
k[X] şi să scriem ı̂n mod unic termenii unui polinom ı̂n ordine crecătoare sau
descrescătoare a gradelor. In plus, ordonarea după grade a monoamelor este
compatibilă cu ı̂nmulţirea monoamelor, adică X m > X n implică X m+p >
X n+p , pentru orice monom X p .
In inelele de polinoame de mai multe nedeterminate putem construi monoame
diferite cu acelaşi grad. Deci ordonarea după grad a termenilor unui polinom
nu este suficientă pentru a putea scrie ı̂n mod unic crescător sau descrescător
termenii unui polinom. Orice ordonare monomială, adică orice relaţie de or-
dine pe mulţimea monoamelor din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] trebuie să aibă
proprietăţi similare cu ordonarea monoamelor din inelul polinoamelor ı̂ntr-o
singură nedeterminată.
Să notăm cu M mulţimea monoamelor din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ], deci
M = {X α | α ∈ Nn }.
Funcţia
multideg : M → Nn , X α 7→ α,
este izomorfism de la monoidul (M, ·) la monoidul (Nn , +). Deci orice relaţie
de ordine pe M compatibilă cu ı̂nmulţirea determină o relaţie de ordine pe
Nn compatibilă cu adunarea şi reciproc.
(iii) ≤ este ordine bună, adică orice submulţime nevidă a lui M (respectiv
Nn ) are prim element.
Observaţie 2.2. Ultima condiţie din definiţia de mai sus este echivalentă
cu faptul că orice şir strict descrescător de elemente din M (respectiv din
Nn ) este finit.
Demonstraţie. Să presupunem mai ı̂ntâi că ≤ este ordine bună pe M şi fie
m1 > m2 > . . . un şir strict descrescător de elemente din M. Mulţimea
{mr | r ≥ 1} are minim, deci şirul este finit. Reciproc, să presupunem că
orice şir strict descrescător de elemente din M este finit şi fie F o submulţime
nevidă a lui M. Presupunem că F nu are minim. Fie m1 ∈ F. Cum m1
nu este minim al lui F rezultă că există m2 ∈ F cu m2 < m1 . Elementul
m2 nu este minim al lui F deci există m3 ∈ F cu m3 < m2 . Prin inducţie
se construieşte şirul descrescător infinit m1 > m2 > . . . cu elemente din F,
ceea ce contrazice ipoteza.
Propoziţie 2.3. Fie ≤ o relaţie de ordine totală pe M care satisface condiţia
(ii) din Definiţia 2.1. Atunci ≤ este ordonare monomială dacă şi numai
dacă 1 este prim element ı̂n M (sau, echivalent, 0 este prim element al lui
Nn .)
Demonstraţie. Fie ≤ o ordonare monomială. Să presupunem că 1 nu este
prim element ı̂n M. Atunci există X α ∈ M astfel ı̂ncât X α < 1. Din
condiţia (ii) a Definiţiei 2.1 deducem că există şirul strict descrescător ı̂n
M:
1 > X α > X 2α > . . . ,
absurd. Reciproc, fie 1 prim element ı̂n M şi M ⊂ M o mulţime nevidă.
Considerăm idealul monomial I generat de M. Conform Lemei lui Dickson,
I are un sistem finit de generatori, G = {m1 , . . . , ms } ⊂ M. Cum ≤ este
relaţie de ordine totală pe M, există 1 ≤ i ≤ s astfel ı̂ncât mi = min≤ G.
Vom demonstra că mi = min≤ M. Pentru m ∈ M − G există 1 ≤ j ≤ s astfel
ı̂ncât mj | m deoarece G generezaă I. Fie m = mj n. Cum 1 ≤ n, rezultă, cu
condiţia (ii) din Definiţia 2.1, mj ≤ m, deci, prin tranzitivitate, mi ≤ m. In
concluzie, mi = min≤ M, deci M admite prim element.
Notaţia pentru
ordonarea Definiţie 3.4. (Ordonarea lexicografică graduată) Fie
lexicografică
graduată ı̂n α, β ∈ Nn , α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ).
SINGULAR este: Atunci α este mai mic decât β ı̂n ordonarea lexicografică graduată şi scriem
Dp.
α <grlex β
(sau, echivalent, X α <grlex X β ı̂n M) dacă
|α| < |β| sau |α| = |β| şi α <lex β.
Deci grlex ordonează monoamele mai ı̂ntâi după grad şi apoi după ordonarea
lexicografică.
Propoziţie 3.5. Ordonarea lexicografică graduată este o ordonare mono-
mială.
Demonstraţia se face uşor având ı̂n vedere că ordonarea lexicografică este
monomială.
Exemple 3.6. 1. In inelul k[X, Y, Z], XY 3 Z 5 > X 2 Y Z, deoarece
deg(XY 3 Z 5 ) > deg(X 2 Y Z).
2. In inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] nedeterminatele se ordonează după ordonarea
lexicografică graduată ca şi după cea lexicografică deoarece toate au gradul 1:
X1 >grlex X2 >grlex . . . >grlex Xn .
Următorul tip de ordonare monomială pe care ı̂l vom defini va fi foarte util
ı̂n demonstrarea unor teoreme importante prin aplicaţiile lor.
Notaţia pentru
1
Definiţie 3.7. (Ordonarea revlexicografică graduată) Fie ordonarea
revlexicografică
α, β ∈ Nn , α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ). graduată ı̂n
SINGULAR este:
Atunci α este mai mic decât β ı̂n ordonarea revlexicografică graduată şi dp.
scriem
α <revlex β
(sau, echivalent, X α <revlex X β ı̂n M) dacă
|α| < |β| sau |α| = |β|
şi există 1 ≤ t ≤ n astfel ı̂ncât it > jt , it+1 = jt+1 , . . . , in = jn ,
adică ı̂n vectorul diferentă α − β = (i1 − j1 , . . . , in − jn ) cea mai din dreapta
componentă nenulă este pozitivă.
1
DE RETINUT! SINGULAR offers a great variety of monomial orderings which provide
an enormous functionality, if used diligently. However, this flexibility might also be con-
fusing for the novice user. Therefore, we recommend to those not familiar with monomial
orderings to generally use the ordering dp for computations in the polynomial ring. (Din
manualul SINGULAR.)
lc< (f ) = amultideg< f ,
lm< (f ) = X multideg< f
f = 2X 2 Y 8 − 3X 5 Y Z 4 + XY Z 3 − XY 4 ∈ R[X, Y, Z].
Atunci
multideglex (f ) = (5, 1, 4), lclex (f ) = −3,
lmlex (f ) = X 5 Y Z 4 şi ltlex (f ) = −3X 5 Y Z 4 .
Propoziţie 4.2. Fie f, g ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât f, g 6= 0 şi f + g 6=
0. Atunci, pentru orice ordonare monomială < pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ],
Dacă
α > multideg< f + multideg< g,
atunci X
cα = aβ bγ = 0,
β+γ=α
deci
multideg< (f g) ≤ multideg< f + multideg< g.
Dacă β = multideg< f şi γ = multideg< g, atunci aβ 6= 0 şi bγ 6= 0, deci
cβ+γ = aβ bγ 6= 0, ceea ce implică egalitatea (ii).
Corolar 4.3. Inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este domeniu de integritate.
Definiţie 4.4. Corpul de fracţii al inelului k[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeşte
corpul fracţiilor raţionale ı̂n n nedeterminate cu coeficienţi ı̂n corpul k şi se
notează k(X1 , X2 , . . . , Xn ).
f
Elementele lui k(X1 , X2 , . . . , Xn ) sunt fracţii de forma g
, unde f, g sunt
polinoame din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi g 6= 0.
4.1 Exerciţii
3.1.
(i) Ordonaţi descrescător după lex, grlex şi, respectiv revlex, următoarele
monoame din inelul k[X, Y, Z] :
X 3 Y 2 Z 5 , X 3 Y 3 Z, X 2 Y Z 5 , Y 3 Z 4 , XY Z 4 , Y 2 Z, XY Z 2 , Z 7 , Y 3 Z 2 , X 5 Y Z 3 .
(ii) Scrieţi următoarele polinoame ordonând termenii după lex, grlex şi
revlex, precizând ı̂n fiecare caz coeficientul, monomul şi termenul dom-
inant al lui f ∈ Q[X, Y, Z] :
(a) f = 2X + 3Y − 5Z + X 2 + XY − Z 3 + XZ 2 ,
(b) f = 2X 3 Y 2 Z + 3X 2 Y Z 5 − 3Y Z 2 + XZ − X 4 ,
(c) f = X 3 Y 2 Z + X 4 Y 5 Z − 4X 2 Y Z 4 .
(ii) ≤M (A) este ordonare monomială dacă şi numai dacă ı̂n orice coloană
primul elment nenul este pozitiv. In acest caz ≤M (A) se numeşte or-
donarea matriceală definită de matricea A.
3.4. Dacă <1 , <2 sunt ordonări monomiale pe Nn şi, respectiv, Nm , definite
de matricele A1 şi A2 , atunci produsul celor două ordonări este definit de
matricea
A1 0
A= .
0 A2
lp
lexicographical ordering
dp
degree reverse lexicographical ordering
Dp
degree lexicographical ordering
wp( intvec_expression )
weighted reverse lexicographical ordering;
the weight vector may consist of positive integers only.
Wp( intvec_expression )
weighted lexicographical ordering;
weight vector may consist of positive integers only.
Global orderings are well-orderings, i.e., 1<x for each ring variable x.
2
Manual: 3.3.3. Term orderings
3
Any polynomial (resp. vector) in SINGULAR is ordered w.r.t. a term ordering (or,
monomial ordering), which has to be specified together with the declaration of a ring.
SINGULAR stores and displays a polynomial (resp. vector) w.r.t. this ordering, i.e., the
greatest monomial (also called the leading monomial) is the first one appearing in the
output polynomial, and the smallest monomial is the last one. (Manual SINGULAR: 3.3.3
Term orderings )
1 Algoritmul
Teorema 1.1. Fie < o ordonare monmială pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi
F = (f1 , f2 , . . . , fs )
a1 = a2 = . . . = as = 0 şi r = f.
Atunci
lt< (f )
f = a01 f1 + . . . + (a0i + )fi + a0s fs + r0 .
lt< (fi )
Atunci polinoamele
lt< (f )
a1 = a01 , . . . , ai−1 = a0i−1 , ai = a0i + , ai+1 = a0i+1 , . . . , as = a0s ,
lt< (fi )
şi
r = r0
satisfac condiţiile din enunţ.
2. Dacă pentru orice 1 ≤ i ≤ s, lm< (fi ) nu divide lm< (f ), considerăm
f 0 = f − lt< (f ). Atunci lm< (f 0 ) < lm< (f ), deci există a01 , . . . , a0s şi r0 care
satisfac condiţiile din enunţ astfel ı̂ncât
Rezultă f = a01 f1 + a02 f2 + . . . + a0s fs + (r0 + lt< (f )). In acest caz putem alege
ai = a0i , pentru orice i şi r = r0 + lt< (f ).
Demonstraţia teoremei ne conduce la următorul
Input: F = (f1 , f2 , . . . , fs ), f
Output: a1 , a2 , . . . , as , r
a1 := 0, a2 := 0, . . . , as := 0; r := 0 // se iniţializează câturile şi restul cu 0
p := f
WHILE {p 6= 0 DO
i := 1
d := false
WHILE {i ≤ s AND d = false DO
IF lt< (fi ) | lt< (p) THEN
ai := ai + lt< (p)/lt< (fi )
p := p − (lt< (p)/lt< (fi ))fi
d = true
ELSE
i := i + 1}
IF d = false THEN
r := r + lt< (p)
p := p − lt< (p)}
2 Exemple
Exemplu 2.1. Fie F = (XY − 1, Y 2 − 1) şi polinomul f = X 2 Y + XY 2 +
Y 2 ∈ R[X, Y ]. Considerăm ordonarea lexicografică cu X > Y. Aplicn̂d algo-
ritmul de ı̂mpărţire obţinem
a1 = X + Y, a2 = 1 şi r = X + Y + 1.
Prin urmare,
f = (X + Y )(XY − 1) + (Y 2 − 1) + X + Y + 1.
a1 = X + 1, a2 = X
şi restul
r = 2X + 1.
Aceste exemple arată că algoritmul de mai sus nu dă un răspuns la problema
apartenenţei la ideal, aşa cum se ı̂ntâmplă ı̂n cazul unei singure nedetermi-
nate.
Exemplu 2.4. Am văzut ı̂n exemplele de mai sus că putem scrie polinomul
f astfel:
f = (X + Y )(XY − 1) + (Y 2 − 1) + X + Y + 1
şi
f = (X + 1)(Y 2 − 1) + X(XY − 1) + 2X + 1.
Deci
dar este evident că restul ı̂mpărţirii lui Y − X la F este tot Y − X, deci este
nenul.
Definiţie 3.1. Un inel comutativ şi unitar R care are proprietatea că orice
ideal al său este finit generat se numeşte inel noetherian.
(b) Orice familie nevidă de ideale ale lui R are un element maximal.
Ir = Ir+1 = Ir+2 = . . . .
Demonstraţie. (a) ⇒ (b). Vom demonstra că orice familie nevidă de ideale
din R este inductiv ordonată cu incluziunea. Apoi aplicăm lema lui Zorn.
Fie F o familie nevidă de ideale şi T = {It | t ∈ T } ⊂ F o parte total
ordonată a sa. Atunci rezultă uşor că I = ∪t∈T It este ideal care majorează
ı̂n mod evident familia T . Din ipoteză I este finit generat, deci există
{x1 , x2 , . . . , xr } ⊂ R sistem de generatori al lui I. Pentru 1 ≤ i ≤ r, fie ti ∈ T
astfel ı̂ncât xi ∈ Iti . Cum T este total ordonată, deducem că există 1 ≤ j ≤ r
cu proprietatea Iti ⊂ Itj , pentru orice 1 ≤ i ≤ r. Atunci {x1 , x2 , . . . , xr } ⊂
Itj , ceea ce implică I = Itj ∈ F.
(b) ⇒ (c). Fie şirul crescător de ideale I1 ⊆ I2 ⊆ . . . şi F = {In | n ≥ 1}.
Din ipoteză rezultă că F are un element maximal Ir . Atunci Ir = Ir+1 =
Ir+2 = . . . , deci şirul este staţionar.
(c) ⇒ (a). Presupunem prin absurd că există un ideal I al lui R care nu este
finit generat. Fie x1 ∈ I. Atunci (x1 ) $ I deoarece I nu este finit generat,
deci există x2 ∈ I − (x1 ). Aplicând din nou ipoteza asupra lui I rezultă că
(x1 , x2 ) $ I. Presupunem că am ales x1 , x2 , . . . , xn ∈ I astfel ı̂ncât
4 Exerciţii
4.1. Fie
f = X 7 Y 2 + X 3 Y 2 − Y + 1 ∈ R[X, Y ]
şi familia ordonată de polinoame
F = (XY 2 − X, X − Y 3 ).
4.2. Fie
f = XY 2 Z 2 + XY − Y Z ∈ R[X, Y, Z]
şi familia ordonată de polinoame
F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1).
4.4. Fie
I = (X 2 Y − Z, XY − 1) ⊆ R[X, Y, Z].
Arătaţi că există polinoamele a1 , a2 ∈ R[X, Y, Z] astfel ı̂ncât
X − Z = a1 (X 2 Y − Z) + a2 (XY − 1).
F = (X 2 Y − Z, XY − 1)
F = (Y − X 2 , Z − X 3 ).
f = Z 2 − X 3 Y 2 + XY 2 Z + 2Y Z
(b) Arătaţi că orice polinom f ∈ R[X, Y, Z] poate fi scris sub forma
f = a1 (Y − X 2 ) + a2 (Z − X 3 ) + r,
f (X, X 2 , X 3 ) = 0,
atunci f ∈ I.
Z 2 − X 4 Y = a1 (Y − X 2 ) + a2 (Z − X 3 ).
L 4.2. Rezolvaţi exerciţiile 4.1 şi 4.2 cu ajutorul programului de mai sus.
Baze Gröbner
1 Ideal iniţial
Definiţie 1.1. Fie < o ordonare monomială fixată ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi
I un ideal ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Idealul monomial
f1 = XY 2 − XZ + Y, f2 = XY − Z 2 , f3 = X − Y Z 4 .
Polinomul
f = f1 − Y f2 + Zf3 = −Y Z 5 + Y Z 2 + Y
se află ı̂n idealul I, dar monomul său dominant ı̂n ordonarea lex este −Y Z 5
care nu aparţine idealului generat de X. Deci
g1 , . . . , gs ∈ I
cu proprietatea că
f = a1 g1 + . . . as gs + r
r = f − (a1 g1 + . . . as gs ) ∈ I,
obţinem că lm< (r) ∈ in< (I) ceea ce contrazice proprietatea lui r. In con-
cluzie r = 0 şi f ∈ (g1 , . . . , gs ).
Corolar 2.2. Inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este noetherian.
3 Baze Gröbner
Definiţie 3.1. Fie < o ordonare monomială fixată şi I un ideal ı̂n in-
elul k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. O submulţime G = {g1 , . . . , gs } ⊂ I se numeşte
bază Gröbner a lui I dacă monoamele dominante ale polinoamelor din G
generează idealul iniţial al lui I.
Din demonstraţia teoremei lui Hilbert a bazei rezultă următoarele consecinţe.
Corolar 3.3. Orice bază Gröbner a idealului I este şi sistem de generatori
pentru I.
f = (X − Z 2 )u + (Y − Z 3 )v.
Cu substituţiile
X = Z 2 si Y = Z 3
rezultă f (Z) = 0, deci f = 0, ceea ce contrazice alegerea lui f.
(i) f = g + r şi g ∈ I.
γ γ
Observaţie 3.10. Este evident că lt< ( ltX
< (f )
f ) = lt< ( ltX
< (g)
g), deci termenii
dominanţi se reduc ı̂n S−polinom.
unde
c1 , c2 , . . . , ct ∈ k, α(i) + multideg(gi ) = δ, i = 1, t.
Dacă
t
X
multideg( ci X α(i) gi ) < δ,
i=1
unde X γjl = lcm(lm< (gj ), lm< (gl )), pentru orice j, l. Mai mult, pentru orice
j, l,
multideg(X δ−γjl S(gj , gl )) < δ.
Demonstraţie. Fie lc< (gi ) = di , lm< (gi ) = X β(i) , deci lt< (gi ) = di X β(i) ,
pentru orice 1 ≤ i ≤ t. Din ipoteză rezultă egalităţile:
şi
t
X
ci di = 0.
i=1
X α(i) gi
pi = .
di
pi are coeficientul dominant egal cu 1 şi verifică egalitatea
X α(i) gi = di pi .
Atunci
t
X t
X
ci X α(i) gi = ci di pi = c1 d1 (p1 − p2 ) + (c1 d1 + c2 d2 )(p2 − p3 ) + . . .
i=1 i=1
. . . + (c1 d1 + . . . + ct−1 dt−1 )(pt−1 − pt ) + (c1 d1 + . . . + ct dt )pt . (1)
Ultimul termen din sumă (1) este nul. Vom demonstra că
pj − pl = X δ−γjl S(gj , gl ).
Xδ Xδ X α(j) gj X α(l) gl
X δ−γjl S(gj , gl ) = gj − gl = − = pj − pl .
lt< (gj ) lt< (gl ) dj dl
Fie f ∈ I, f 6= 0. Să arătăm că lm< (f ) ∈ (lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )). f se poate
scrie sub forma
s
X
f= gi hi , hi ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ], 1 ≤ i ≤ s, (2)
i=1
ceea ce implică lm< (f ) ∈ P(lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )). Presupunem prin absurd
că multidegf = multideg si=1 gi hi < δ. Vom demonstra că se poate obţine
o scriere a lui f de tipul
P(2) cu un δ 0 strict mai Psmic decât δ, contradicţie cu
s
alegerea lui δ. Fie f = i=1 gi hi şi multideg i=1 gi hi < δ. Atunci
X X
f= gi hi + gi hi =
i,mi =δ i,mi <δ
X X X
= gi lt< (hi ) + gi (hi − lt< (hi )) + gi hi .
i,mi =δ i,mi =δ i,mi <δ
Este clar că ı̂n ultimele două sume termenii au multigradul strict mai mic
decât δ. Fie lt< (hi ) = ci X α(i) . Cum
s
X
multideg gi hi < δ,
i=1
deducem că X
multideg ci X α(i) gi < δ.
i,mi =δ
Aplicând lema anterioară rezultă că există constantele cjl ∈ k astfel ı̂ncât
X X
ci X α(i) gi = cjl X δ−γjl S(gj , gl )
i,mi =δ j,l
şi
multideg(X δ−γjl S(gj , gl )) < δ.
Din ipoteză polinoamele S(gj , gl ) dau restul zero la ı̂mpărţirea la G deci,
folosind Teorema ı̂mpărţirii cu rest, ele se pot scrie sub forma
s
X
S(gj , gl ) = aqjl gq ,
q=1
multideg(aqjl gq ) ≤ multidegS(gj , gl ).
Atunci X X X
ci X α(i) gi = cjl X δ−γjl aqjl gq =
i,mi δ j,l q
XX
= ( cjl X δ−γjl aqjl )gq .
q j,l
Termenii din ultima sumă au multigradul cel mult max(multideg(X δ−γjl aqjl gq )).
Dar
g1 = X − Z 2 , g2 = Y − Z 3 .
Obţinem
S(g1 , g2 ) = XZ 3 − Y Z 2 = Z 3 (X − Z 2 ) − Z 2 (Y − Z 3 ),
deci
G
S(g1 , g2 ) = 0.
Prin urmare G este bază Gröbner pentru I.
4 Exerciţii
5.1. Fie polinoamele
f1 = 2XY 2 − X, f2 = 3X 2 Y − Y − 1 ∈ R[X, Y ].
(c) Deduceţi că {f1 , f2 } nu este bază Gröbner pentru idealul I = (f1 , f2 ).
G = {X 4 Y 2 − Z 5 , X 3 Y 3 − 1, X 2 Y 4 − 2Z} ⊂ R[X, Y, Z]
{XZ − Y 2 , X 3 − Z 2 , −X 2 Y 2 + Z 3 , −XY 4 + Z 4 , −Y 6 + Z 5 }
L 5.2. Realizati un program in SINGULAR care să testeze dacă un sistem dat
de generatori ai unui ideal este sau nu bazaă Gröbner.
Algoritmul Buchberger
1 Algoritmul Buchberger
In acest paragraf vom prezenta algoritmul Buchberger de construcţie a unei
baze Gröbner a unui ideal pornind de la un sistem arbitrar de generatori.
Algoritmul se bazează ı̂n mod esenţial pe următorul rezultat.
G := F
REPEAT
G0 = G
FOR p, q ∈ G0 , p 6= q DO
S := restul ı̂mpărţirii lui S(p, q) la G0
IF S 6= 0 THEN G := G ∪ {S}
0
UNTIL G=G
Lema de mai sus arată că la fiecare adăugare a unui nou rest nenul S ı̂n G
se obţine un nou sistem de generatori, G0 , care are proprietatea că idealul
(lm< (g) | g ∈ G0 ) este strict mai mare decât idealul (lm< (g) | g ∈ G). Deci
după un număr finit de paşi trebuie să obţinem toate resturile S egale cu
zero. In caz contrar, ı̂n inelul noetherian k[X1 , X2 , . . . , Xn ] s-ar obţine un
şir infinit strict crescător de ideale, absurd! Deci după un număr finit de
paşi obţinem un sistem de generatori G care satisface condiţia din criteriul
de testare a unui sistem de generatori, deci G este bază Gröbner a lui I.
g1 = Y − X 2 , g2 = Z − X 3 ∈ R[X, Y, Z].
g5 = Y 3 − Z 2 .
G = {g1 , g2 , g3 , g4 , g5 }
este o bază Gröbner pentru I. In particular, rezultă că idealul iniţial al lui I
este
inlex (I) = (X 2 , X 3 , XY, XZ, Y 3 ) = (X 2 , XY, XZ, Y 3 ).
deci
(lm< (g) | g ∈ G − {p}) = in< (I),
ceea ce arată că G − {p} este bază Gröbner pentru I.
G = {−X 2 + Y, −X 3 + Z, −XY + Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }
{−X 2 + Y, −XY + Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }.
Observaţie 2.4. Este evident că din orice bază Gröbner se poate obţine una
minimală ı̂nlăturând polinoamele p cu proprietatea lm< (p) ∈ (lm< (g) | g ∈
G − {p}) şi multiplicând convenabil, cu constante nenule din k, polinoamele
rămase astfel ı̂ncât ele să aibă coeficienţii dominanţi egali cu 1.
Exemplu 2.5. Aplicând acest procedeu bazei Gröbner din Exemplul 1.2
obţinem pentru idealul I = (Y − X 2 , Z − X 3 ) ⊂ R[X, Y, Z] o baza Gröbner
minimală:
{X 2 − Y, XY − Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }
relativ la ordonarea lexicografică. Este evident că oricare din familiile
Ga = {X 2 − Y + a(XY − Z), XY − Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }, a ∈ R,
{lm< (g) | g ∈ G}
Corolar 2.7. Orice două baze Gröbner minimale ale idealului I au acelaşi
număr de elemente.
(ii) Pentru orice p ∈ G, p nu are nici un monom ı̂n idealul (lm< (g) | g ∈
G − {p}).
şi g10 este redus pentru G1 datorită proprietăţilor restului. Cu acelaşi pro-
cedeu se ”reduc” rând pe rând şi celelalte elemente din bază.
Unicitatea. Fie G şi G0 două baze Gröbner reduse ale lui I. In particular,
G, G0 sunt minimale, deci
3 Exerciţii
6.1. Fie inelul R[X, Y, Z] pe care considerăm ordonarea lexicografică grad-
uată şi idealul
I = (X 3 − 2XY, X 2 Y − 2Y 2 + X).
(a) Arătaţi că
sunt egale.
6.6. Verificaţi prin calcul de mână, dacă polinomul f este sau nu ı̂n idealul
I:
(a) I = (XY 2 − X, X − Y 3 ).
(b) I = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1).
(c) I = (X 2 Y − Z, XY − 1).
L 6.2. Aceiaşi generatori ai unui ideal dau baze standard diferite rela-
tiv la ordonări diferite: testaţi acest lucru cu ajutorul lui SINGULAR pe in-
elul Q[x, y] şi idealul I = (x10 + x9 y 2 , y 8 − x2 y 7 ) cu ordonările dp, lp,
wp(1,1),wp(1,2).
şi
g = (x3 + 5)(x2 − 3)(x2 + x + 2).
Folosiţi std(ideal(f,g)), apoi gcd(f,g).
f = x2 yz + xy 2 z + y 2 z + z 3 + xy, f1 = xy + y 2 − 1, f2 = xy ∈ Q[x, y, z]
I = (y − x2 , y − x3 , y − x4 , . . .) ⊂ Q[x, y]
I = (x + y 2 + z 3 , x2 + y 3 + z 4 , x3 + y 4 + z 5 , . . .) ⊂ Q[x, y, z].
1 Teorema eliminării
Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal. Pentru 0 ≤ t ≤ n − 1, notăm
It = I ∩ k[Xt+1 , X2 , . . . , Xn ].
Propoziţie 1.1. Pentru orice 0 ≤ t ≤ n−1, It este ideal ı̂n k[Xt+1 , . . . , Xn ].
Acest ideal se numeşte idealul de eliminare de rang t al lui I.
Pentru demonstraţie se verifică uşor condiţiile din definiţia idealului.
Teorema 1.2. (Teorema eliminării) Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal
nenul şi G = {g1 , g2 , . . . , gm } o bază Gröbner a lui I relativ la ordonarea
lexicografică. Atunci, pentru orice 0 ≤ t ≤ n − 1,
Gt = G ∩ k[Xt+1 , . . . , Xn ]
este bază Gröbner pentru idealul de eliminare It .
Demonstraţie. Fie 0 ≤ t ≤ n−1 şi presupunem că g1 , . . . , gr ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ].
Vom demonstra că Gt = {g1 , . . . , gr } este sistem de generatori pentru It . Este
clar că Gt ⊂ I ∩k[Xt+1 , . . . , Xn ], deci idealul generat de Gt ı̂n k[Xt+1 , . . . , Xn ]
este inclus ı̂n It . Pentru incluziunea It ⊂ (Gt ), alegem un polinom f ∈ It .
Cum G este bază Gröbner a lui I, rezultă f¯G = 0, deci f se scrie
f = h1 g1 + . . . + hr gr + hr+1 gr+1 + . . . + hm gm .
Să presupunem că există r + 1 ≤ i ≤ m astfel ı̂ncât hi gi 6= 0. Atunci
multideglex (hi gi ) ≤ multideglex (f ).
Dar f ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ], deci hi gi ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ]. Pe de altă parte,
din alegerea polinoamelor g1 , . . . , gr rezultă că lmlex (gi ) conţine una din
nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xt , contradicţie! Aşadar hi gi = 0 pentru i ≥
r + 1, ceea ce implică f ∈ (Gt ). Pentru a arăta că Gt este bază Gröbner
pentru It trebuie să verificăm că pentru orice 1 ≤ i < j ≤ t, restul
ı̂mpărţirii S−polinomului S(gi , gj ) la Gt este zero. Dar acesta este exact
restul ı̂mpărţirii la familia G, ori acesta este zero deoarece G este bază
Gröbner a lui I.
2 Intersecţia idealelor
In această secţiune vom prezenta un algoritm de calcul pentru intersecţia a
două ideale. Apoi vom deduce algoritmi de calcul pentru cel mai mic mul-
tiplu comun şi cel mai mare divizor comun ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi pentru
câtul a două ideale polinomiale.
Fie I un ideal ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi f (t) ∈ k[t] un polinom ı̂n nedeterminata
t. Notăm cu f (t)I idealul (f (t)g | g ∈ I) ⊂ k[t, X], unde prin X ı̂nţelegem
şirul de nedeterminate X1 , X2 , . . . , Xn .
Lema 2.1. (a) Dacă I este generat de polinoamele p1 , p2 , . . . , pr , atunci
idealul f (t)I este generat de f (t)p1 , f (t)p2 , . . . f (t)pr .
(b) Dacă g(X, t) ∈ f (t)I şi a ∈ k, atunci g(X, a) ∈ I.
Demonstraţie. (a). Fie h(X, t) ∈ f (t)I. Atunci h se poate scrie
q
X
h(X, t) = hi (X, t)f (t)gi (X),
i=1
Pr
cu gi (X) ∈ I. Deci gi (X) = j=1 aij (X)pj (X), aij (X) ∈ k[X]. Urmează că
r X q
X X
h(X, t) = hi (X, t)aij (X)f (t)pj (X) = ( hi (X, t)aij (X))f (t)pj (X).
i,j j=1 i=1
Pq
Pentru 1 ≤ j ≤ l, fie uj (X, t) = i=1 hi (X, t)aij (X). Atunci
r
X
h(X, t) = uj (X, t)f (t)pj (X),
j=1
Atunci r
X
g(X, a) = gj (X, a)f (a)pj (X) ∈ I.
j=1
deci
f = tf + (1 − t)f ∈ tI + (1 − t)J.
Prin urmare
f ∈ (tI + (1 − t)J) ∩ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Reciproc, fie f ∈ (tI + (1 − t)J) ∩ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Rezultă
şi
f (X) = g(X, 1) + h(X, 1) = g(X, 1) ∈ I.
Aşadar f ∈ I ∩ J.
tI + (1 − t)J ⊂ k[t, X1 , . . . , Xn ]
G1 = G ∩ k[X1 , . . . , Xn ]
este bază Gröbner pentru primul ideal de eliminare al lui tI + (1 − t)J, deci,
conform corolarului anterior, G1 este bază Gröbner pentru I ∩ J.
Exemplu 2.4. Fie idealele
I = (X 2 − 3XY + 2Y 2 ), J = (X 2 − Y 2 ) ⊂ R[X, Y ].
G1 = {X 3 − 2X 2 Y − XY 2 + 2Y 3 },
X 3 − 2X 2 Y − XY 2 + 2Y 3 = (X − Y )(X + Y )(X − 2Y ).
Fie f, g ∈ k[X1 , . . . , Xn ].
I : J = {f ∈ k[X1 , . . . , Xn ]| f J ⊆ I}
(f − g)J ⊆ f J − gJ ⊆ I,
gf J ⊆ gI ⊆ I.
f1 f2 fr
{ , ,..., }
g g g
Demonstraţie. Este evident că ( fg1 , fg2 , . . . , fgr ) ⊂ I : (g). Reciproc, să con-
siderăm h ∈ I : (g). Rezultă hg ∈ I ∩ (g), deci există nişte polinoame
u1 , . . . , ur cu proprietatea
X r
hg = ui fi ,
i=1
ceea ce implică
r
X fi
h= ui .
i=1
g
ring R=0,(x,y,z,t),dp;
> ideal K=t12,x-t5,y-t7-t8,z-t11;
> eliminate(K,t);
_[1]=z2
_[2]=yz
_[3]=xz
_[4]=y2-xz
_[5]=xy
_[6]=2x3-y2+xz
(S) : f1 = 0, f2 = 0, . . . , fr = 0.
Sistemul de ecuaţii algebrice (S) este compatibil dacă şi numai dacă varie-
tatea V (f1 , f2 , . . . , fr ) 6= ∅. Pentru cazul când corpul K este algebric ı̂nchis,
condiţia necesară şi suficientă pentru ca sistemul (S) să fie compatibil este
data de Teorema lui Hilbert a zerourilor 1 .
Teorema 2.1. ( Teorema lui Hilbert a zerourilor) Fie K un corp
algebric ı̂nchis şi I ⊂ K[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal. Atunci V (I) = ∅ dacă şi
numai dacă I = (1).
Teorema ne permite să rezolvăm problema compatibilităţii unui sistem de
ecuaţii algebrice cu coeficienţi ı̂ntr-un corp algebric ı̂nchis. Cel mai des se
consideră K = C. Acum este clar că sistemul de ecuaţii
f1 = 0, f2 = 0, . . . , fr = 0, fi ∈ C[X1 , X2 , . . . , Xn ]
are soluţii ı̂n Cn dacă şi numai dacă V (I) 6= ∅, unde I = (f1 , f2 , . . . , fs ). Din
Teorema lui Hilbert a zerourilor, condiţia asupra lui V (I) este echivalentă
cu I = (1). Dar această egalitate are loc dacă şi numai dacă {1} este o
bază Gröbner redusă pentru I ı̂n orice ordonare monomială. In concluzie
am obţinut următorul
Din Forma slabă a Teoremei lui Hilbert putem deduce “Forma tare:”
Teorema 2.3. (Teorema lui Hilbert a zerourilor) Fie k un corp algebric
ı̂nchis. Dacă I = (f1 , f2 , . . . , fs ) ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este un ideal, atunci
√
I(V (I)) = I
sau, echivalent, pentru orice f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ],
f ∈ I(V (I)) dacă şi numai dacă există m ≥ 1 astfel ı̂ncât f m ∈ I.
Observaţie 3.2. Când corpul k nu este algebric ı̂nchis, lema nu mai rămâne
adevărată. De exemplu, idealul (X 2 + 1) este macximal ı̂n R[X].
Teorema 3.3. Fie k un corp algebric ı̂nchis, < o ordonare monomială fixată
pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi Iun ideal polinomial. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
m = (X − a1 , X − a2 , . . . , X − an ).
Atunci V (I) ⊃ V (m) = {(a1 , a2 , . . . , an ).} Din ipoteza asupra lui V (I)
rezultă că există un număr finit de ideale maximale care conţin idealul I.
(b) ⇒ (a). Orice element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ V (I) determină, cu lema de mai
sus, un ideal maximal m ⊃ I. Cum aceste ideale sunt ı̂n număr finit, rezultă
că V (I) este finită.
(a) ⇒ (e). Dacă V (I) = ∅, atunci 1 ∈ I. In acest caz putem lua νi = 0
pentru orice i. Acum considerăm V (I) finită şi nevidă. Fie
Atunci
gj (ai1 , . . . , ain ) = (aij − a1j ) . . . (aij − anj ) = 0,
pentru orice i. Deci gj se anulează pe V (I). Din Teorema lui Hilbert a ze-
N
rourilor rezultă că pentru orice j, există Nj ≥ 1 astfel ı̂ncât gj j ∈ I. Este
tN
clar că lm(gj ) = Xj j , deci putem lua νj = tNj , j = 1, n.
(e) ⇒ (f ). Fie 1 ≤ i ≤ n. Atunci există νi ≥ 0 astfel ı̂ncât Xiνi ∈ in< (I).
Cum in< (I) este generat de monoamele dominante ale polinoamelor din G,
rezultă că există g ∈ G astfel ı̂ncât lm< (g) | Xiνi , deci lm< (g) este o putere
a lui Xi .
(f ) ⇒ (e) este evidentă.
(f ) ⇒ (d). Fie X ν = i Xiνi . Complementara mulţimii monoamelor domi-
Q
nante ale polinoamelor din I este inclusă ı̂n mulţimea {X β | β < ν}.
(d) ⇒ (c). Fie G o bază Gröbner pentru I. Pentru orice f ∈ I, am notat cu
f¯G restul ı̂mpărţirii lui f la G. Din proprietăţile restului rezultă că există
un izomorfism de k−spaţii vectoriale
Din ipoteză, dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/in< (I)) este finită. Prin urmare,
dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I) este finită.
(c) ⇒ (a). Fie S̄ = k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I, care, conform ipotezei, este spaţiu
vectorial de dimensiune finită peste k. Notăm cu xi clasa lui Xi ı̂n S̄. Atunci,
pentru 1 ≤ i ≤ n fixat, clasele x0i , xi , . . . , xνi . . . sunt liniar dependente, deci
există β0 , β1 , . . . , βm ∈ k, nu toate zero, astfel ı̂ncât
m
X
βj xji = 0,
j=0
adică m
X
fi = βj Xij ∈ I.
j=0
I = (f1 , f2 , . . . , fs ) ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]
f1 = 0, f2 = 0, . . . , fs = 0
k[X1 , . . . , Xn ]/I → k r ,
4 Exerciţii
1. Fie k un corp şi f1 = 0, f2 = 0 un sistem de ecuaţii algebrice, unde
f1 , f2 ∈ k[X, Y ] sunt relativ prime. Arătaţi că sistemul are un număr finit
de soluţii.
x2 y + x + z = 1, x2 y + x + y 2 + z = 4, x − y 2 = 0.
L 7.6. Demonstraţi că inelul Q[s4 , s3 t, st3 , t4 ] este izomorf cu Q[x1 , . . . , xn ]/I,
unde I = (x2 x3 − x1 x4 , x33 − x2 x24 , x32 − x21 x3 , x1 x23 − x22 x4 ).
I = (X 2 Y Z, XY 3 , Y 5 , Z 3 ), J = (X 3 Y 2 , XY 3 Z 5 , X 2 Y Z 2 , Y 4 , X 5 , Z 4 ).
_[1]=xyz2+z4
_[2]=y3z-z3
_[3]=x2yz+xz3
_[4]=xy3+x2y
_[5]=x4+x2y2+z2
_[6]=yz5-x2z3
_[7]=y2z4+xz4
_[8]=x3z3-x2z3-yz3
_[9]=z7+x2z3+yz3
_[10]=x2z5-xz5+y2z3
MI IV Semestrul I 2005/2006
1
Model de examen parţial
f = 2X 2 Y 8 − 3X 5 Y Z 4 + XY Z 3 − XY 4 .
ring A=0,(x,y,z),dp;
poly g=xy3-z2+y5-z3;
ideal I=-x3+y,x2y-z;
ideal J=std(I);
J;
Ce output se va afişa?
Dar după execuţia următoarei instrucţiuni?
reduce(g,J);
MI IV Semestrul I 2006/2007
1
Lucrare de verificare
Lucrare de verificare
Nr. I
I = (X 2 Y Z, XY 3 , Y 5 , Z 3 ), J = (X 3 Y 2 , XY 3 Z 5 , X 2 Y Z 2 , Y 4 , X 5 , Z 4 ).
II. (a) Enunţaţi Teorema de ı̂mpărţire ı̂n inelul K[X1 , . . . , Xn ].
(b) Efectuaţi ı̂mpărţirea polinomului f = XY 2 Z 2 + XY − Y Z ∈ R[X, Y, Z]
la familia de polinoame F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1) cu ordonarea revlex.
MI IV Semestrul I 2006/2007
1
Lucrare de verificare
Lucrare de verificare
Nr. II
I. (a) Definiţi ordonarea lexicografică şi demonstraţi că este ordonare mono-
mială.
(b) Scrieţi toate monoamele de gradul 3 ı̂n 3 nedeterminate şi ordonaţi aceste
monoame descrescator după ordonarea revlexicografică.
_[1]=z15+z11+3z9+3z7+z5
_[2]=yz3-z13+z11-2z9-z7-z5
_[3]=y3z-z3
_[4]=xz4+y5z2
_[5]=xyz2+y3z2
_[6]=xy7+xy5-yz2
_[7]=x2z3+xy5z
_[8]=x2y+xy3
_[9]=x4+x2y2+z2
MI IV Semestrul I 2006/2007
1
Gröbner bases and graph coloring
Abstract
Let Γ be a simple graph and suppose we are given 3 different
colors. We use the theory of Gröbner bases to find out if the nodes
can be colored in such a way that no arch connects two nodes of the
same color. Our presentation follows the book [4]. In the last section
we give some examples with computations in SINGULAR [3].
1 Introduction
Suppose we are given 3 different colors and a simple graph Γ having
n nodes. We recall that Γ is simple if it has no loops and at most one
arch between any two nodes. Our goal is to find out if the nodes can
be colored in such a way that no arch connects two nodes of the same
color. In order to use Gröbner bases theory to solve this problem, we
introduce the following
Notation 1.1. The colors will be called −1, 0, 1, and will be identified
with the elements of the prime field with 3 elements, F 3 = Z/3Z.
Project Model
1
Gheorgiţă Ionescu and Vasilică Popescu
1 5
2 6 7
3 4
Project Model
2
Gröbner bases and graph coloring
the set {1, −1}. Of course one may choose 1 to be the color of the
node 2. The other case can be obtained changing the sign of each
color of the nodes. This implies that the generators of the admissible
ideal which involve only two of the indeterminates X 1 , X2 , X4 can be
replaced by the generators X1 , X2 − 1 and X4 + 1.
ring R=3,(x(1..7)),lp;
ideal I=x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(5)+x(5)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(6)+x(6)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(7)+x(7)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(7)+x(7)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(6)+x(6)^2-1,
x(2)^2+x(2)*x(5)+x(5)^2-1,x(1),x(2)-1,x(4)+1;
std(I);
_[1]=x(7)^2-x(7)
_[2]=x(6)
_[3]=x(5)-x(6)^2+1
_[4]=x(4)+1
_[5]=x(3)+x(4)^2-1
_[6]=x(2)-1
_[7]=x(1)
vertex 1 2 3 4 5 6 7
color 0 1 0 −1 −1 0 0
color 0 1 0 −1 −1 0 1
1 5
2 6 7
3 4
Project Model
3
Gheorgiţă Ionescu and Vasilică Popescu
ring S=3,(x(1..8)),lp;
ideal J=x(1)^2+x(1)*x(2)+x(2)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(3)+x(3)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(4)+x(4)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(5)+x(5)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(6)+x(6)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(7)+x(7)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(8)+x(8)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(5)+x(5)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(6)^2+x(6)*x(7)+x(7)^2-1,
x(7)^2+x(7)*x(8)+x(8)^2-1,x(8)^2+x(8)*x(2)+x(2)^2-1;
std(J);
_[1]=1
References
[1] Autor(i), Titlul cărţii, Editura, anul.
[2] Autor(i), Titlul articolului, Jurnalul, anul, volumul, paginile.
[3] G.-M. Greuel, G. Pfister and H. Schönemann, Singular 3.0.
A Computer Algebra System for Polynomial Computations. Cen-
tre for Computer Algebra, University of Kaiserslautern, (2001),
http://www.singular.uni-kl.de.
[4] M. Kreuzer, L. Robbiano, Computational Commutative Algebra,
Springer-Verlag, 2000.
Project Model
4
Lucrare de verificare
Lucrare de verificare
Nr. I
I = (X 2 Y Z, XY 3 , Y 5 , Z 3 ), J = (X 3 Y 2 , XY 3 Z 5 , X 2 Y Z 2 , Y 4 , X 5 , Z 4 ).
II. (a) Enunţaţi Teorema de ı̂mpărţire ı̂n inelul K[X1 , . . . , Xn ].
(b) Efectuaţi ı̂mpărţirea polinomului f = XY 2 Z 2 + XY − Y Z ∈ R[X, Y, Z]
la familia de polinoame F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1) cu ordonarea revlex.
MI IV Semestrul I 2006/2007
1
Lucrare de verificare
Lucrare de verificare
Nr. II
I. (a) Definiţi ordonarea lexicografică şi demonstraţi că este ordonare mono-
mială.
(b) Scrieţi toate monoamele de gradul 3 ı̂n 3 nedeterminate şi ordonaţi aceste
monoame descrescator după ordonarea revlexicografică.
_[1]=z15+z11+3z9+3z7+z5
_[2]=yz3-z13+z11-2z9-z7-z5
_[3]=y3z-z3
_[4]=xz4+y5z2
_[5]=xyz2+y3z2
_[6]=xy7+xy5-yz2
_[7]=x2z3+xy5z
_[8]=x2y+xy3
_[9]=x4+x2y2+z2
MI IV Semestrul I 2006/2007
1
Gröbner bases and graph coloring
Abstract
Let Γ be a simple graph and suppose we are given 3 different
colors. We use the theory of Gröbner bases to find out if the nodes
can be colored in such a way that no arch connects two nodes of the
same color. Our presentation follows the book [4]. In the last section
we give some examples with computations in SINGULAR [3].
1 Introduction
Suppose we are given 3 different colors and a simple graph Γ having
n nodes. We recall that Γ is simple if it has no loops and at most one
arch between any two nodes. Our goal is to find out if the nodes can
be colored in such a way that no arch connects two nodes of the same
color. In order to use Gröbner bases theory to solve this problem, we
introduce the following
Notation 1.1. The colors will be called −1, 0, 1, and will be identified
with the elements of the prime field with 3 elements, F 3 = Z/3Z.
Project Model
1
Gheorgiţă Ionescu and Vasilică Popescu
1 5
2 6 7
3 4
Project Model
2
Gröbner bases and graph coloring
the set {1, −1}. Of course one may choose 1 to be the color of the
node 2. The other case can be obtained changing the sign of each
color of the nodes. This implies that the generators of the admissible
ideal which involve only two of the indeterminates X 1 , X2 , X4 can be
replaced by the generators X1 , X2 − 1 and X4 + 1.
ring R=3,(x(1..7)),lp;
ideal I=x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(5)+x(5)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(6)+x(6)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(7)+x(7)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(7)+x(7)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(6)+x(6)^2-1,
x(2)^2+x(2)*x(5)+x(5)^2-1,x(1),x(2)-1,x(4)+1;
std(I);
_[1]=x(7)^2-x(7)
_[2]=x(6)
_[3]=x(5)-x(6)^2+1
_[4]=x(4)+1
_[5]=x(3)+x(4)^2-1
_[6]=x(2)-1
_[7]=x(1)
vertex 1 2 3 4 5 6 7
color 0 1 0 −1 −1 0 0
color 0 1 0 −1 −1 0 1
1 5
2 6 7
3 4
Project Model
3
Gheorgiţă Ionescu and Vasilică Popescu
ring S=3,(x(1..8)),lp;
ideal J=x(1)^2+x(1)*x(2)+x(2)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(3)+x(3)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(4)+x(4)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(5)+x(5)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(6)+x(6)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(7)+x(7)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(8)+x(8)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(5)+x(5)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(6)^2+x(6)*x(7)+x(7)^2-1,
x(7)^2+x(7)*x(8)+x(8)^2-1,x(8)^2+x(8)*x(2)+x(2)^2-1;
std(J);
_[1]=1
References
[1] Autor(i), Titlul cărţii, Editura, anul.
[2] Autor(i), Titlul articolului, Jurnalul, anul, volumul, paginile.
[3] G.-M. Greuel, G. Pfister and H. Schönemann, Singular 3.0.
A Computer Algebra System for Polynomial Computations. Cen-
tre for Computer Algebra, University of Kaiserslautern, (2001),
http://www.singular.uni-kl.de.
[4] M. Kreuzer, L. Robbiano, Computational Commutative Algebra,
Springer-Verlag, 2000.
Project Model
4
Project I
1 Introduction
This project shows the use of Gröbner bases in the study of symmetric
polynomials. It is well–known the following
J := (s1 − Y1 , . . . , sn − Yn ) ⊂ K[X1 , . . . , Xn , Y1 , . . . , Yn ].
2 Some examples
Exercise 2.1. Write the following polynomials in terms of the fundamental
symmetric polynomials using SINGULAR:
(a) X14 + X24 + X34 − 2X12 X22 − 2X12 X32 − 2X11 X32 .
X
k
0 = hk (Xk , . . . , Xn ) + hk−i (Xk , . . . , Xn )si .
i=1
Qs
with λ1 , . . . , λs ∈ Q+ , and thus a relation (X α )a0 = i=1 (X
α i ai
) , with
a0 , . . . , as ∈ N and a0 = a1 + . . . + as .
• Let f = 3X 6 Y 2 + 2X 3 Y 3 − XY + 5X 3 Y 5 ∈ R[X, Y ].
For m ≥ 1 let
• Use the command rowred in Singular to bring the matrix A into the
row echelon form and to return the matrix B = (bij ) which is the
echelon form of A.
We will find all possible reduced Gröbner bases of the specific ideal I =
(Y Z − Z 2 , XZ − Z 2 , XY − Z 2 ). Let S = K[X, Y, Z].
• Let >σ any monomial ordering such that X >σ Z and Y >σ Z. Com-
pute the reduced Gröbner basis of I.
• Let >σ any monomial ordering such that X >σ Z and Z >σ Y. Com-
pute the reduced Gröbner basis of I.
• Let >σ any monomial ordering such that Y >σ Z and Z >σ X. Com-
pute the reduced Gröbner basis of I.
• Let >σ be a monomial ordering such that Z >σ X and Z >σ Y. Show
that there are only two possible reduced Gröbner bases of I, according
as X >σ Y or Y >σ X. Observe that in both cases the number of
elements in the reduced Gröbner basis is four.
• Find five term orderings which give rise to the five reduced Gröbner
bases you found above.
• Show that P 0 is a rational point of C and that its vanishing ideal is the
colon ideal (X 2 + Y 2 − 1, l) : (X, Y − 1) = (X 2 + Y 2 − 1, l) : (Y − 1).
I : f ⊂ I : f2 ⊂ . . . .
I˜ = (f1 , . . . , fs , 1 − f t) ⊂ R[t].
This project will show how the monomial ordering can affect the length of
a Gröbner basis computation and the complexity of the answer.
• Let I = (X 4 − Y Z 2 W, XY 2 − Z 3 , X 3 Z − Y 3 W ) ⊂ K[X, Y, Z, W ].
Compare the Gröbner basis for lex and revlex.
• Now let J = (X15 , X13 X2 , X1 X22 ). Show that ∆(J) is not finitely co-
generated.