Instruire prin Internet

Mihai Jalobeanu

WWW în învățământ
Cum căutăm și cum publicăm
în

Casa Corpului Didactic Cluj, 2001

 O   carte   destinată   profesorilor   școlii   de   mâine,   pentru  
folosirea   tehnologiei   informatice   în   procesul   de  
învățământ,   în   contextul   trecerii   spre   societatea  
informațională. 

Un manual pentru începători, pentru realizarea primelor  
pagini Web și înțelegerea particularităților publicării în  
Internet,   pentru   a   învăța   prin   exemple   cum   se   caută  
informații pe Web.

Copyright © 2001 Cultural Society POLYGON

Editura Casei Corpului Didactic Cluj

ISBN 973-99967-2-8

Coperta: ing. Călin Chișu Stînean

Editori: Mihai Jalobeanu, Eugenia Popescu

Tiparul executat la tipografia ROPRINT,

3400 Cluj-Napoca, str.Horea nr.82, România

Iulie 2001

Carte realizată în cadrul proiectului Erasmus IP "Internet as a Vehicle for teaching"

 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Prefață
Incheind,   în   luna   Iulie   2000,   cea   de   a   patra   conferință   internațională   și   școală   de   vară 
"Romanian Internet Learning Workshop: Internet as a Vehicle for Teaching" 1, în ceas de bilanț, am fost 
nevoiți să constatăm că acțiunea noastră nu este aproape de loc cunoscută în școlile din țară, cu excepția 
câtorva licee implicate în programul I*EARN.
Internetul pare multor profesori un spațiu pentru cei bogați și fără treabă, un loc de joacă la 
limita narco­maniei, sau, și mai rău, un spațiu al delicvenței (doar auzim mereu despre spargeri de 
servere, despre furturi de cărți de credit, despre afaceri pe Internet pentru care nu se plătesc impozite). 
Alteori, într­o variantă mai pragmatică, un imens morman de informații discutabile în care trebuie prea 
mult timp ca să poți găsi, întâmplător, ceva util, dar în care niciodată nu găsești ceeace dorești. 
Și mai este ceva: Pentru mult prea mulți dintre profesori (mărturisit sau nu), calculatorul în 
sine și mai ales rețeaua de calculatoare pare a fi o spaimă continuă, formează un domeniu în care elevii 
îi pot pune oricând în încurcătură (manevrând iute­iute șoricelul acela și schimbând rapid imaginile de 
pe monitor așa încât nu poți citi nimic…). In timp ce, pentru majoritatea elevilor din centrele mai mari 
(București, Constanța, Cluj, Timisoara,…)   fascinația de acum o reprezintă Internetul. și nu­și mai 
doresc să devină cântăreți sau fotbaliști ci să aibă un calculator și acces la Internet2. Sunt acestea niște 
prejudecăți? Cum pot fi ele depășite? 
Cum   mai   scrisesem,   în   1995  și   1996  două   cărți   despre   folosirea   Internetului   (mai   ales   în 
instruire), am pornit la treabă gândind o carte care să continue cumva volumul din "Internet, Informare 
și Instruire" din 1995, popularizând proiectul RILW și prin includerea versiunilor românești a câtorva 
din lucrările prezentate la conferință, dar mai ales urmărind clarificarea modului în care se scrie o 
pagină Web, precum și cel în care se pot căuta informații în Internet.
Dar a mai fost o întâmplare care a contribuit mult, dar indirect, la scrierea acestei cărți. Tot în 
aceeași perioadă, când am revenit acasă de la Miercurea Ciuc, am recepționat prin poșta electronică  un 
mesaj   care   m­a   pus   pe   gânduri.   Doi   copii   apelau   la   mine   să­i   ajut   să   facă   școala   prin   Internet. 
Descoperiseră ei, scotocind prin Internet că asta, instruirea prin rețea, face parte dintre preocupările 
1 RILW 2000, 26 iunie ­ 8 iulie 2000, Sumuleu Ciuc, România http://ccd.ubbcluj.ro/rilw/  și în centrul Web dedicat, la: 
http://rilw.emp.paed.uni­muenchen.de 
2  Adolescentul român se uită mult la televizor, ascultă muzică dance și hip­hop și folosește mult Internetul, în special 
pentru chat, conform unui studiu realizat de Leo Burnett&Target și numit Teenscope. Conform acestui studiu, 
adolescenții români petrec mult timp în fața televizorului, schimbând des canalele. Televizorul le ocupă cea mai mare 
parte a timpului liber din fiecare seară, dar, din comoditate, rareori merg la cinematograf sau închiriază casete video. 
Dacă nu găsesc nici un film interesant la televizor, atunci ei preferă să asculte muzică, băieții preferând formațiile BUG 
Mafia, 3rei Sud Est, Metallica, La Familia și Backstreet Boys, în timp ce fetele ascultă 3rei Sud Est, Backstreet Boys, 
Andre, Valahia și Westlife. Când se plictisesc acasă, adolesceții ies în oraș cu prietenii, în general în parc sau într­un bar. 
Visul adolescentului român este să aibă un PC, de care nu s­ar mai desprinde. Dacă nu are un calculator, el se duce la un 
“Internet café” sau, dacă nu are suficienți bani, la laboratorul școlii sau acasă la vreun prieten care are acces la Internet. 
Sportul nu mai este un subiect de interes pentru noua generație. Studiul este parte a unui program de proporții, lansat de 
Leo Burnett Worldwide, care are ca țintă identificarea pieții din Europa Centrală și de Est. Teenscope a fost lansat în 
același timp în 12 țări: Canada, Cehia, Danemarca, Franța, Ungaria, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Spania, Africa 
de Sud și Marea Britanie. In România, studiul a fost realizat pe un eșantion de aproximativ 1.000 de persoane, cu vârste 
cuprinse între 13 și 19 ani, din București, Constanța, Cluj, Iași și Timișoara, fiind publicat cu titlul: Portretul 
adolescentului român, de Central Europe Online, iar în română de FullCoverage http://www.fullcoverage.ro  la 18 
ianuarie 2001 .

1
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

mele.   Am  schimbat  cu   ei  multe  mesaje,   am  aflat   de  ce  nu  pot  merge  la   școală,  le­am  admirat   și 
comentat, mai apoi, paginile Web pe care tocmai le isprăviseră și, treptat, am demarat încă un proiect, 
de astă dată o aplicație concretă: organizarea unei clase virtuale, în care acești copii, împreună cu alții 
care  vor  mai  apare,  cu   siguranță,  să  asimileze  prin  Internet  măcar   o  parte   din  cunoștințele   ce  fac 
obiectul școlii generale. 
In căutare de profesori, am apelat la staful echipei I*EARN România3, mai exact la profesoara 
Cornelia   Platon   (Dej)   și   la   profesorul   Petru   Dumitru   (Focșani).   Cel   din   urmă,   aflat   în   prezent   la 
Bruxelles, în cadrul proiectului "myEurope"4, a difuzat apelul meu pe lista profesorilor angrenați în 
proiectele I*EARN din tară. Astfel au început să apară răspunsurile, de la Dej, de la Călărași, de la 
Focșani, de la Eforie 
Mi­am adus aminte și de  Kidlink5, organizația mondială care se ocupă tocmai de copiii din 
această grupă de vârstă și de la al cărei organizator și inițiator, publicistul Odd de Presno6, am aflat, cu 
ani în urmă, cât poate fi de util Internetul în situațiile de boală. Dar discutând cu copiii despre Kidlink, 
încercând să­i lămuresc asupra modului de lucru și a proiectelor, am înțeles că nu mai am nici o scăpare 
și   am   tradus   paginile   generale,   lansând   astfel,   cu   sprijinul   continuu   al   lui   Odd   de   Presno,   zona 
românească7  a   Kidlink.   Astfel,   clasa   virtuală   (sau   cel   puțin   partea   organizatorică   a   ei)   a   putut   fi 
configurată ca o primă activitate specifică a Kidlink, ca o primă listă de discuții. 
Copiii   pentru   care   am   demarat   proiectul,   ca   urmare   a   dorinței   lor   de   a   învăța,   au   acasă 
calculatorul   și   accesul   la   Internet.   Este   o   situație   specială?   Da   și   nu.   Pentru   că,   la   noi   mai   ales, 
cheltuielile majore de acces la Internet sunt cu linia telefonică, iar legea asigură celor cu handicap 
motor accesul gratuit la telefon. Ei știau deja să folosească calculatorul și legătura la Internet; să trimită 
mesaje email, chiar să navigheze pe Web (au învățat singuri, câte ceva și cu ajutorul unui frate mai 
mare); deci începutul a fost mai simplu. Au implinit, în toamna anului 2000, 13 ani, dar n­au făcut 
oficial decât 4 clase ­ cu o învățătoare ce a mers la ei acasă. După părerea mea, sunt mai maturi decât 
media, cel puțin în discuții și, desigur, în folosirea calculatorului (altceva nu prea pot face, cu boala lor), 
dar și în reținerea de a discuta despre starea lor fizică.
Totuși,   la   fel   cu   majoritatea   elevilor   și   chiar   a   studenților,   partea   de   comunicare   (nu   de 
comunicație) era deficitară. Aici am tot încercat să­i 'mișc', să­i conving să întrebe prompt când nu 
înțeleg ceva, sau să protesteze când li se spun lucruri cunoscute... să­și formuleze și găndurile nu doar 
acțiunile s.a.m.d. 
Formal, inspectoratul școlar i­a repartizat singurei școli din zonă care oferea și învățământ fără 
frecvență. Au primit manualele, dar sunt acestea gândite pentru a fi parcurse de copii în afara școlii? 
Sunt ele inteligibile măcar copiilor 'normali'? Desigur, școala în cauză este bucuroasă să­i aibă pe listele 
ei și, eventual, să­i testeze trimestrial.
Una din primele chestiuni a fost regândirea programei școlare pentru această 'clasă virtuală' 
(indiferent dacă vor mai apare și alți elevi, sau nu), punând accentul pe comunicare și programare, 
într­un dialog susținut, în încercarea de a lega toate celelalte materii de resursele disponibile de pe 
Internet. Există dorința de a acoperi, cât de cât, programa școlii generale, dar fără restricții temporale. 
Intr­un astfel de context trebuie regândite multe capitole prin prisma modului de comunicare și 

3 Despre I*EARN și I*EARN România va mai fi vorba în această carte. Pot fi însă vizitate:  ,http://www.iearn.net/ 
respectiv  http://ldap.edu.cj.ro/proiecte/ 
4 http://www.myeurope.net/
5 și despre Kidlink va fi vorba de mai multe ori în această carte. Puteți consulta mulțimea de pagini Web ale acestei
organizații la: http://www.kidlink.org/
6 Autor al uneia din primele cărți electronice despre Internet, cu titlul "The Online World", 
http://home.eunet.no/~presno/nok/ , carte ajunsă la ediția a 3.5.15 și disponibilă în format text sau HTML pe multe 
servere din lume.
7 http://www.kidlink.org/Rumania/

2
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

a   resurselor   din  Internet   și  mai   ales,   legat   de   mediul   (calculatoristic)   folosit.   In  prima   fază,   poșta 
electronică este suficientă, cu discuții 1­1 și cu o posibilă comunicare în grup, adică pe liste cu toți 
profesorii angrenați la o materie sau grup tematic.
In folosirea poștei electronice pentru lecții apar și inconveniente (în primul rând cele legate de 
lipsa diacriticelor). Dar comunicația email pare o etapă necesară pentru ambele părți, pentru stimularea 
și reglarea ritmului, pentru 'deschidere'. In mod logic, se va trece treptat la documente atașate, transmise 
tot   prin   email,   iar   către   sfârșit,   la   discuții   pe   Web   (forum),   eventual   chiar   la   comunicarea   prin 
documente HTML  (incluzând grafice, desene, formule...). In toate aceste etape și profesorii au destul 
de mult de învățat. Exercițiile, temele de casă, trebuie gândite și formulate în raport cu resursele din 
Internet, bazate mai ales pe căutări pe subiectele în discuție și pe discuții critice asupra lor. Asta în 
locul lecturilor particulare, a unor experimente de viață, sau a unor vizite tematice. Este o limitare? Nu 
cred.  Dar este cu siguranță altceva decât, uzual, se înțelege la noi prin învățământ fără frecvență și, mai 
nou prin 'învățământ la distanță'.
Experiența   în   proiectele   I*EARN   și   materialele   numeroase   din   Kidlink,   din   care   multe 
așteaptă încă să fie traduse sau adaptate și în școlile de la noi, chiar proiectul ambițios myEurope cu 
NetSchool, se  pot  lega  frumos   de  programul  Clasei  Virtuale,  cu  eventuala  antrenare  în  dezbaterea 
temelor și a copiilor sănătoși și cu lansarea de noi proiecte.
La apelul meu, în căutare de profesori pentru acest proiect, au răspuns surprinzător de mulți 
profesori, din Călărași, Cluj, Dej, Eforie, Focșani, care mai de care mai impresionați de situația specială 
și de dorința copiilor de a face școală. Cu bucurie am constatat că putem acoperi fiecare materie de 
studiu cu câte 2 sau chiar 3 profesori. Insă greul abia de acolo a început. In cursul toamnei anului 2000 
am scris multe mesaje profesorilor. A fost o ocazie să constat cât de prost funcționează în școlile din 
țară (chiar în cele de vârf) accesul la Internet, cât de puțin se știe despre resursele instructiv­educative 
ce ne stau la dispoziție dacă avem acest acces. Unii din acești profesori inimoși și gata să predea gratuit 
și la distanță, nu aveau conturi de acces la Internet, nu știau să se conecteze și nu trimiseseră încă nici 
un mesaj email. Pe de altă parte, nici eu nu predasem niciodată în ciclul gimnazial și nici măcar nu 
știam programa școlară. Scolile cu care am ajuns astfel să cooperăm au avut numeroase dificultăți în 
privința   accesului   la   Internet,   chiar   și­au   schimbat   furnizorul   de   acces,   modificându­și   implicit   și 
coordonatele,  pe parcursul anului școlar. Multe din discuțiile purtate cu profesorii, privind lecțiile în 
rețea, au contribuit, direct sau indirect, la finalizarea acestei cărți, în forma ce o aveți în față. Apreciind 
în mod special dorința lor de a se instrui, de a adopta noi procedee de predare, am modificat mult din 
planul inițial, de fapt am ajuns să rescriu complet această carte. 
Desigur, clasa virtuală sau învățarea la distanță este un subiect de mare actualitate despre care 
s­a scris și se mai poate scrie. Dar de ce "Internet în școală"? De ce nu "Invățământ la distanță"?
Mi   se   pare   că   a   privi   Internetul   doar   ca   un   mediu   pentru   livrarea   cursurilor   la   distanță 
înseamnă să omitem două importante direcții de utilizare a Internetului în interiorul școlii, în cadrul 
învățământului   tradițional.   Mă   gândesc   la   mulțimea   de   resurse   informative   ce   stau   la   dispoziția 
profesorului   pentru   a­și   pregăti   sau   ilustra   lecția   (din   clasă),   precum   și   la   mulțimea   de   proiecte 
internaționale în care profesorul îi poate coopta pe elevii săi să participe, stimulându­le deprinderile de 
comunicare, abilitatea de a scrie, cunoștințele de limbă străină, capacitatea de a promova limba  și 
specificul local. Sunt numai două aspecte care încap, cred, în cadrul școlii, potențând­o.
Cartea aceasta este dedicată învățătorilor și profesorilor, directorilor și inspectorilor școlari, 
tuturor celor interesați de evoluția învățământului și de folosirea calculatorului în școală, de comunicare 
și comunicații. Nu pentru a răspunde modei, ci pentru a adapta învățământul la cerințele mileniului care 
începe.     Pentru   a   pune   la   dispoziție   niște   repere   în   această   perioada   de   tranziție,   încercând   să   vă 
convingă   cât   de   multe   veți   putea   afla   învățând   această   limbă   –   a   comunicației   prin   rețeaua   de 
calculatoare. Demonstrând că vă așteaptă o mulțime de profesori și clasele lor de pe tot globul, dorind 

3
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

să împărtășească experiențe din școală, să găsească colaboratori și prieteni.
S­a constatat în ultima vreme că volumul cunoștințele noastre, în plan mondial se dublează la 
fiecare 18 luni. Cooperarea prin Internet face ca totul să meargă mai repede. Dar asta înseamnă că, pe 
parcursul celor 12 ani de școală volumul total al cunoștințelor o să crească de 256 de ori!  Va trebui să 
acceptăm să spunem tot mai des 'Nu știu!'. Nici cu ajutorul Internetului nu vom putea răspunde tuturor 
întrebărilor   pe   care   ni   le   pun   elevii   noștri.   In   schimb   îi   putem   învăța   cum   să   caute   ei   singuri 
răspunsurile. Dar pentru asta trebuie să înțelegem cum se fac căutările, să avem măcar o imagine 
aproximativă asupra 'ofertei' ce o avem în față.
Dacă   v­am   convins   cu   aceste   câteva   cuvinte   atunci   citiți   întreaga   carte.   Cu   mici   excepții, 
capitolele ce o compun sunt suficient de independente ca să permită parcurgerea în ordinea pe care o 
doriți dumneavoastră. Sper să vi se pară interesantă, nădăjduiesc să vă incite, chiar dacă, pe unele 
pagini, veți găsi lucruri bine cunoscute iar altele vi se vor părea, la prima parcurgere, neinteligibile. 
Aștept deci cu multă nerăbdare observațiile dumneavoastră critice la adresa 
                       Mihai.Jalobeanu@ccd.ubbcluj.ro . 
Cu atât mai mult dacă doriți să vă alăturați unuia din proiectele menționate, scrieți­mi. 
Nădăjduiesc că, prin lectura acestei cărți, Internetul o să vi se pară mai aproape și mai ușor de 
înțeles.   Că   veți   găsi   în   paginile   care   urmează   coordonatele   unor   materiale   utile   pentru   lecțiile 
dumneavoastră, indiferent de disciplina ce o predați. Sau cel puțin câte un punct de pornire. Cu oarecare 
naivitate imi permit să sper chiar într­o schimbare de optică.
Folosirea Internetului în școală este cu siguranță direcția la modă în foarte multe din școlile 
lumii. și mai este ceva: potrivit estimărilor recente, în prezent tot al zecelea om navighează și comunică 
prin rețea, dar până în anul 2004 vor fi pe glob peste un miliard de utilizatori ai Internetului;  deci tot al 
șaselea om va activa și comunica online. 
Doriți să rămâneți printre ceilalți cinci?

4
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Cuprins

Prefață........................................................................................................................................1
Cuprins .......................................................................................................................................5
Invățământul la distanță și Internetul..................................................................................10
Puțin despre terminologie.........................................................................................................10
Termeni specifici Internetului și rețelelor de calculatoare........................................................................................................12
Termeni specifici World Wide Web-ului..................................................................................................................................15
Termeni specifici limbajului HTML........................................................................................................................................18

Rolul și evoluția canalelor de comunicație...............................................................................20

Instituționalizarea învățământului la distanță...........................................................................21
Invățământul la distanță în fostul 'lagăr socialist'.....................................................................................................................22
Avantajele și particularitățile învățământului la distanță..........................................................................................................23

Invățământul prin și despre Internet..........................................................................................23

Introducerea tehnologiei în școală și instruirea cu ajutorul Internetului...................................25
Modele, metode și instrumente de învățare prin Internet..........................................................................................................26
Avantajele învățământului online.............................................................................................................................................27

Este cu adevărat competitiv învățământul la distanță în privința rezultatelor școlare?............28

Universitatea din Noua Anglie (UNE) - Australia ...................................................................................................................30
Centrul Național de Invățământ la Distanță (CNED) – Franța.................................................................................................30
Universitatea Deschisă a Regatului Unit (OUUK) – Anglia.....................................................................................................31

Obținerea performanței în cursurile din Internet.......................................................................32

Atitudinea studenților relativ la învățarea pe WWW................................................................................................................33

Centre importante în domeniu...................................................................................................34

Open University of the Nederlands - OUNL ...........................................................................................................................36
Câte ceva despre universitățile virtuale....................................................................................................................................37

Tehnologia informațională în școlile din România ..................................................................40

Câteva repere........................................................................................................................................................................... 40
RILW - Conferința de instruire prin Internet............................................................................................................................41
Universități deschise și universități virtuale în România..........................................................................................................43

Eforturile Uniunii Europene......................................................................................................44

Organizații Europene neguvernamentale
orientate spre DE și ICT ......................................................................................................................................................... 47

Publicații dedicate învățământului la distanță ..........................................................................48

Publicații Web de (auto)instruire..............................................................................................................................................55
Un inventar al cursurilor oferite în Internet..............................................................................................................................55

Bibliografie suplimentară privind învățământul la distanță și instruirea prin Internet.............56

5
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Internetul tot mai prezent la fiecare pas....................................................................................59

La ce sunt bune sondajele și statisticile?..................................................................................................................................59
Utilizarea Internetului în Europa..............................................................................................................................................59
Situația Internetului în Europa, în luna mai 2001....................................................................................................................61
Cam 10 milioane de utilizatori Online erau în Germania, în 1999...........................................................................................62
IDC estimează la 500 de milioane populația Online, în anul 2003...........................................................................................63
Populația din Internet estimată la 300 milioane, în anul 2000..................................................................................................63
Alte câteva concluzii și estimări demografice..........................................................................................................................65
Serverele Web.......................................................................................................................................................................... 66
World Wide Web-ul avea 3.6 milioane servere în 1999............................................................................................................66
1,3 milioane de români au navigat pe Internet..........................................................................................................................67
Calculatoarele în școală..........................................................................................................68
Instruirea asistată de calculator.................................................................................................68
De la jocul pe calculator la programele educaționale din Internet............................................................................................69

Invățând despre învățământul Online.......................................................................................71

Instruire și cooperare în Internet..........................................................................................73
Comunicația în rețeaua de calculatoare.....................................................................................73
Internetul ca fenomen social.................................................................................................................................................... 73
Avantajele comunicației în rețea..............................................................................................................................................75
Internetul – un sistem deschis..................................................................................................................................................76
Putem ajunge la o democrație online?......................................................................................................................................76
Inconvenientele și lipsurile comunicației în rețea.....................................................................................................................78
Conversația în rețea ca instrument educativ.............................................................................................................................80
Comunicare, participare, publicare..........................................................................................................................................81
Dezvoltări hard-soft................................................................................................................................................................. 83
Dificultățile locale.................................................................................................................................................................... 84
Dificultățile globale................................................................................................................................................................. 86
Spiritul critic, educația civică, sau Internetul în presă?............................................................................................................88
Pornind de la o întâmplare....................................................................................................................................................... 90

Instruirea Virtuală ....................................................................................................................92

Tutorialele VTS....................................................................................................................................................................... 93
Cum se parcurge un tutorial?................................................................................................................................................... 93

Conținutul paginii Web.............................................................................................................99

Componentele unei pagini Web................................................................................................................................................99

Aș vrea să fac o pagină Web

dar nu știu de unde să încep ...................................................................................................100
Care ar fi ideile principale?....................................................................................................................................................101

Sfaturi concrete pentru proiectarea paginilor Web..................................................................102

Proiectarea paginilor Web...................................................................................................................................................... 103
Paginile Web ca un intreg....................................................................................................................................................... 104

HTML sub lupă.......................................................................................................................106

Apariția și evoluția HTML.....................................................................................................................................................106
SGML și HTML.................................................................................................................................................................... 106
Cum puteți deveni autor de documente HTML?....................................................................................................................107

Un curs scurt despre HTML....................................................................................................109

6
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Taguri HTML......................................................................................................................................................................... 109

Structurarea documentelor HTML ........................................................................................................................................110

Interactivitatea în documentele HTML...................................................................................117

Formulare și câmpuri de intrare.............................................................................................................................................117

Exemplul paginii Kidlink........................................................................................................120

Extinderi și alternative la HTML............................................................................................125
HTML 4.0.............................................................................................................................................................................. 125
JavaScript............................................................................................................................................................................... 127

Ghid scurt al programatorului HTML.....................................................................................131

O interfață spre motoarele de căutare.....................................................................................................................................140
Exemplu de formular de înscriere la o conferință...................................................................................................................141

Cum organizăm pagina Web a școlii?.....................................................................................149

Instrumente pentru realizarea paginilor Web..........................................................................155
Editarea cu FrontPage Express...............................................................................................................................................155
1stPage 2000.......................................................................................................................................................................... 159
De la pagina Web la Serverul Web al școlii .......................................................................163
Tipuri de Servere Web............................................................................................................................................................ 163
Serverul Apache..................................................................................................................................................................... 164
Web și Intranet....................................................................................................................................................................... 165
Acces distribuit : servere Web multiple..................................................................................................................................166
Programele ce pot fi lansate de navigator...............................................................................................................................167
Securitatea serverului și scripturile CGI.................................................................................................................................170
Nevoia de scripturi în paginile/formele HTML......................................................................................................................170
CGI și serverele WWW......................................................................................................................................................... 172
Instrumente pentru întreținerea serverului Web......................................................................................................................175
Fișierele catalog și programele de administrare a acestora.....................................................................................................176
De la serverul Web al școlii la clasa virtuală......................................................................178
Cum se realizează un curs online?..........................................................................................178
Un exemplu de la un seminar virtual......................................................................................................................................179

Câteva din cele mai folosite medii Web de instruire...............................................................182

Evaluarea cunoștințelor studenților în mediul Internet...........................................................185
Evaluarea cunoștințelor în sistemele educaționale.................................................................................................................186
Metode utilizate pentru evaluare............................................................................................................................................186
Examinarea în Facultatea de Studii Europene........................................................................................................................187
Arhitectura aplicației.............................................................................................................................................................. 190
Logica aplicației..................................................................................................................................................................... 191
Evaluarea aplicației................................................................................................................................................................ 193
Concluzii privind aplicația de evaluare..................................................................................................................................194
Cum căutăm în Internet.......................................................................................................197
Problema căutării în Internet...................................................................................................197
Mărimea Internetului ............................................................................................................................................................ 203
Caracteristicile utilizatorilor Internet.....................................................................................................................................203

Documentele Web și căutarea.................................................................................................204

7
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Conceptele de bază ale căutării pe Internet ............................................................................206

Statutul Internetului și frustrările cu care se confruntă utilizatorii..........................................................................................206
Motoare de căutare sau “Directoare”.....................................................................................................................................207
Tehnica clasificării documentelor...........................................................................................................................................209
Descrierea sumară a principalelor meta-taguri.......................................................................................................................210
Criterii de indexare................................................................................................................................................................ 212

Bazele căutării booleene.........................................................................................................214

Exemple de căutări booleene..................................................................................................................................................219
Notația aritmetică................................................................................................................................................................... 222

Arhitectura motoarelor de căutare pe Internet........................................................................222

Mai multe despre “Roboți”.................................................................................................................................................... 224
Standardul pentru excluderea roboților..................................................................................................................................226

Publicitatea paginii Web: 10 căi online de a face cunoscută pagina Web..............................228

Documentație suplimentară privind căutarea pe Web.............................................................................................................230

Câteva cărți în limba română despre Internet.........................................................................231

Observație – La recuperarea manuscrisului și salvarea prin intermediul LibreOffice 3.5, cu schimbarea 
tipului originar al caracterelor (font) s­a petrecut inevitabilul decalaj al paginilor. Urmează ca, atunci 
când va fi disponibilă întreaga carte, tabla de materii să fie refăcută pentru a permite navigarea. 

8
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Partea I-a

Invățământul la distanță
și instruirea prin Internet.
Istorie, evoluție, estimări

9
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Invățământul la distanță și Internetul

Puțin despre terminologie

Dicționarul enciclopedic definește 'învățământul' drept procesul educativ care se desfășoară organizat în 
cadrul școlii. In timp ce educația este procesul amplu de trasmitere a deprinderilor și cunoștințelor de la 
o generație la alta, în familie și societate, prin intermediul unor instituții precum grădinița, școala, 
armata, biserica, muzeele…
In engleză se folosește cu precădere termenul  Distance Education,  ceva mai rar ­ dar mai precis ­ 
Distance learning.  In limba română, corect ar fi să spunem: "Invățarea la distanță". "Invățământul la 
distanță" (dacă acceptăm că termenul "învățământ" presupune cadrul instituțional ­ școala) implică un 
alt tip de școală decât cea cu care suntem obișnuiți, școala deschisă sau fără ziduri despre care se 
vorbește în ultimul deceniu (Open University, virtual school, open classroom,…).
 Vom   utiliza,   prin   urmare,   expresia   "învățământ   la   distanță"   pentru   a   desemna   un   proces 
instituționalizat, organizat, indiferent de nivelul pregătirii (școală sau universitate). 
 Vom   vorbi,   în   schimb,   despre   instruire   la   distanță   și   mai   ales   despre   "instruire   prin   Internet" 
desemnând mai ales acțiunea individuală, liberă. Cu mențiunea că instruirea prin Internet se poate 
desfășura și în școală, într­un cadru organizat. 
 Vom folosi termenii de școală (clasă, sau chiar universitate) virtuală, seminar virtual, sau, mai rar, 
predare/învățare   pe   Web,   pentru   a   desemna   procesul   de   învățare   la   distanță   folosind   exclusiv 
Internetul. In acest context vom vorbi despre medii electronice (interactive, sau chiar medii Web) de 
învățare – combinații de instrumente informatice și metode pedagogice.
 In   limba   engleză   pot   fi   consultate,   spre   exemplu,   "glosarul   cu   termenii   folosiți   în   Internet   și 
învățământul   la   distanță"   de   la  http://www.tcworld.com/archives/glossary.htm  ,    materialele   numite   DL 
FAQ , sau  definițiile formulate la universitatea din Wisconsin , ori în cadrul organizației Distance 
8 9

Learning Resources Network ­ DLRN .  10

 Vom încerca, pe cât posibil, să evităm prescurtările și termenii în engleză (chiar dacă aceștia sunt 
rareori traduși). In acest scop iată, mai jos, prescurtările, semnificațiile și traducerea adoptată pentru 
o parte din ei.
CBL – Computer­base learning
Invățarea cu ajutorul calculatorului ­ sistem de instruire apărut încă în anii ‘70­’80, cu dezvoltarea unui 
‘soft educațional’, introducerea de lecții, dicționare, enciclopedii în calculator (pe discul fix sau, mai 
recent pe CD), pachete dedicate matematicii, învățarii limbilor străine, geografiei…
8 Răspunsuri la întrebările frecvente privind învățământul la distanță: a) “The Official alt.distance.education
FAQ”, document întreținut de Rita Laws și Neil Hynd, disponibil la http://www.homes4kids.org (v 6.0,
decembrie 1998); b) “Distance Learning FAQ by thread”, de Julie Duffield și Virginia Steiner, la
http://www.fwl.org/hyper-discussions/dlfaq/
9 http://www.uwex.edu/disted/definition.html (document de referință cunoscut ca “Distance Education

Clearinghouse, University of Wisconsin-Extension”, din iulie 1998).

10 http://www.fwl.org/edtech/distance.html

10
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

CMC – Computer Mediated Communication
Comunicarea intermediată de calculator – o extensie a variantei CBL în care intervine și rețeaua și pe 
prim plan poșta electronică cu toate posibilitățile instructive ale dezbaterilor pe liste. Chiar dacă aceste 
mijloace de comunicare oferă încă suficiente posibilități pentru predare­învățare, de la apariția World 
Wide Web­ului s­a trecut tot mai mult la Web­based teaching/learning și la Web­based courses, sau pur 
și simplu la cursuri Web.
WBL – Web­based learning
Instruirea   prin   intermediul   cursurilor   Web,   prin   configurarea   și   încărcarea   serverului   Web   cu 
‘instrumente   soft’   dedicate   instruirii,   cu   manuale   electronice   și   legături   spre   diferite   alte   resurse 
educaționale și, eventual prin folosirea unor medii educaționale Web. 
WBT – Web­based teaching
Predarea unor cunoștințe în rețea, folosind un server Web, un set de documente HTML (pagini Web) și 
un sistem de comunicare cu studenții: o listă e­mail sau, cel mai adesea, un “forum” de dezbatere, adică 
un sistem de manevrare ­ gestiune a mesajelor cu serverul Web și de acces la ele prin navigator.  
WBC ­ Web­based course
Curs oferit pe Internet și organizat pe un server Web în vederea WBL. In această carte apar câteva 
exemple de astfel de cursuri și este menționat catalogul CISAER, inventar al cursurilor oferite pe Web.
WBCE ­ Web­based course environment
Mediu educațional / didactic Web – organizat  în Internet, sau  într­o rețea locală ­ structură de tip 
Intranet (cu acces pe bază de parolă), cu un server Web încărcat cu materiale de curs și înzestrat cu liste 
sau forumuri de dezbatere, eventual și programe de autentificare și urmărire a accesului studenților, 
precum și cu pachete de testare  și evaluare a cunoștințelor. Printre numeroasele oferte de astfel de 
‘medii’   (discutate   la   pag.  180)   cele   mai   răspândite   par   a   fi   (în   ordine   alfabetică)   ARIADNE ,  11

Blackboard ,   LearningSpace ,   TopClass,   WebCT   (Există   peste   6   milioane   de   studenți   ce   urmează 

12 13 14

cursuri realizate cu WebCT, în peste 700 instituții din cel puțin 36 de țări).

11 Alliance of Remote Instructional Authoring and Distribution Networks for Europe (ARIADNE), proiect lansat în 1996, ca
proiect de cercetare-dezvoltare din programul cadru 4 "Telematics for Education and Training" al Uniunii Europene. Cu
intenția realizării de instrumente și metode adecvate producerii, reutilizării și asamblării elementelor pedagogice, organizate
în prealabil într-o bază de date educațională specifică: ansamblul de cunoștințe ARIADNE. Nu este numai mediu de
predare/învățare, ci și un ansamblu de instrumente și procedee pentru producerea de programe școlare și cursuri. Detalii la:
http://www.ariadne-eu.org . Din 2001, și Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați a devenit 'client' al Ariadnei.
12 Sistem comercial foarte răspândit pentru producere de cursuri Web și pentru predare online. Informații la
http://company.blackboard.com/products , sau la http://www.blackboard.com . Se laudă cu 3.6
milioane de studenți din peste 1.400 mii de instituții care folosesc platforma sa de învățare electronică. Este și furnizor
de acces, oferind găzduire liberă cursurilor Web și o rețea cu peste 700 mii de stații de lucru și 80 mii instructori, din
3600 instituții.
13 http://www.lotus.com/home.nsf/welcome/learnspace - Sistem puternic, al firmei Lotus, pentru
realizarea de cursuri web, livrarea - predarea și urmărirea lor.
14 Elaborat inițial la Univ. British Columbia, apoi preluat de Universal Learning Technologies (ULT), WebCT este unul
din cele mai puternice instrumente de producere și livrare de cursuri online. Poate fi descărcat liber de la
http://www.webct.com , dar este un pachet mare (peste 17 MB). Există versiuni pentru diferitele sisteme de
operare (Unix/Linux, Windows NT) și se instalează peste serverul Web, astfel încât profesorul își poate realiza cursul
folosind doar navigatorul cu care accesează modulele de pe server. Licența impune taxe doar din momentul oferirii de
cursuri, atât din partea 'producătorului' cât și de la studenții ce urmează aceste cursuri.

11
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Termeni specifici Internetului și rețelelor de calculatoare
CyberSpace 
Un nume dat ansamblului de sisteme care constituie Internetul. Preluat din literatura SF și folosit acum 
pentru a desemna călătoriile sau întâlnirile virtuale. L­am tradus uneori și prin ‘Spațiul comunicațiilor’. 
Se vorbește des și despre populația – locuitorii acestui spațiu.
FAQ – Frequently Asked Questions
O   listă   cu   întrebările   frecvente   și   răspunsurile   corespunzătoare.   Dedicată   unui   anumit   subiect   (am 
menționat mai sus două astfel de materiale privind învățământul la distanță), un anumit utilitar sau 
program, are rolul de ghid pentru noii veniți și însoțește adesea un centru Web sau o listă de discuții ca 
o   introducere   în   acel   centru   sau   în   respectiva   listă,   pentru   a   putea   localiza   mai   ușor   informațiile 
necesare, fără a mai fi nevoie de repetarea acelorași întrebări și explicații. 
Bit 
Particula elementară în zona datelor. Un bit are valoarea numerică "1" sau "0". Unitatea elementară de 
informație, dar și numele simbolului ­ cifrei din sistemul de numerație în baza doi și al logicii binare. In 
opoziție cu termenul digit  ­ cifra zecimală. Un calculator (microprocesoarele și sistemul de operare ce­l 
formează) este caracterizat de lungimea cuvintelor – numerelor cu care operează (ca număr de biti, 
fiind vorba, în zilele noastre, mai ales de 16, 32 sau 64 de biți). Performanțele interfețelor de rețea, ale 
modemurilor   și   ale   plăcilor   Ethernet)   se   măsoară   prin   numărul   de   biți   transferabili   pe   secundă   și 
întâlnim expresii de tipul   9600bps, 33400bps, 56kbps sau 128kbps, la modemuri, respectiv, 10T  și 
100T la plăcile Ethernet, unde T= 1Mbps. 
O secvență de opt biți poartă numele de octet – byte. Intrucât într­o astfel de secvență de opt biți se pot 
codifica (prin sistemul numit ASCII) toate semnele de care avem nevoie când scriem (litere, cifre, 
simboluri speciale), lungimea unui document este măsurată în octeți. Iar capacitatea dispozitivelor de 
memorie (suporții de stocare), precum dischetele, discurile compacte sau hard­discurile,  sunt indicate 
în kilo­ și mega­ octeți , folosind simbolurile KB – kBytes, MB ­ MegaBytes sau megaocteți, respectiv 
15

GB ­ gigaocteți: dischetele de 3,25" (cele mai frecvente acum) are 1457664 octeți, corespunzând la 
1440KB   sau   1,38MB   ­   megaocteți.   Capacitatea   de   stocare   a   unui   CD   (discul   compact   care 
înmagazinează 74 de minute de muzică) este de 650MB, în timp ce hard­discurile, care se găsesc acum 
la noi în magazine, variază între 5,99 GB ­ adică 6.435.947.456 octeți și 30­40 GB. In timp ce prezenta 
carte, excluzând figurile, abia dacă depășește 400 de mii de octeți.
Resolution ­ rezoluție
O   măsură   (mai   ales)   a   performanțelor   grafice   ale   ecranului   (monitorului   video),   ale   imprimantei, 
scanerului sau ale camerei video digitale. Rezoluția ecranului se măsoară prin numărul de pixeli – de 
puncte ce pot fi redate pe ecran, exprimat ca produs Lățime x Inălțime. Pentru monitoarele de tip VGA 
și SVGA rezoluțiile standard sunt 640x480, 800x600, și 1024x768. Rezoluția, în cazul unei imprimante 
sau a unui dispozitiv de preluare ­ digitizare ­ a imaginilor, se măsoară (sau se alege) ca număr de 
puncte (pixeli) pe unitatea de lungime (inch, sau cm.). Uneori se vorbește (în cazul analizei imaginilor) 
despre rezoluție spațială ­ în sensul de mai sus, respectiv, despre rezoluție de culoare (sau de adâncime) 
pentru a indica numărul de culori și nuanțe acceptate ­ de fapt lungimea și structura 'cuvântului' din 
calculator pe care se codifică și memorează valoarea fiecărui element de imagine ­ pixel. 

15 Din considerente ce țin de o anumită nepotrivire a sistemului zecimal cu cel binar, termenul ‘kilo’ nu este folosit
pentru a desemna strict 1000 de unități ci o valoare destul de apropiată și anume 1024. Formal avem 1K = 2 10 = 1024,
1MB = 1024K = 1048576 . Deci când vorbim despre 1MB sau despre megaocteți ne referim la volume de 1048576
octeți.

12
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Hypertext 
Un document care conține zone marcate (subliniate sau colorate), prin a căror selecție clientul este 
automat transferat la o altă zonă a documentului original sau la un alt document, chiar la un grafic, o 
imagine, un film sau altă “resursă”. Termenul a fost introdus de Nelson cu mai mulți ani înainte de 
apariția World Wide Web și extinde, în fond, sistemul de citații (note de subsol, trimiteri bibliografice, 
referirile la figuri sau tabele) din documentele tipărite.
Router – ruter
Dispozitiv din rețeaua de calculatoare care face legătura  între mai multe sub­rețele. Este vorba de 
traseele (rutele) pe care circulă informațiile ­ pachetele de date ­ de la emițător la destinatar. Rutarea 
este procesul de trecere a informației prin ‘intersecțiile’ inerente într­o rețea. Intr­o rețea locală, rolul de 
ruter îl are orice server (calculator) care este înzestrat cu cel puțin două interfețe de legare în rețea 
(plăci   Ethernet,   modem­uri)   și   cu   programele   ce   realizează   transferul   pachetelor   de   date   de   pe   o 
interfață pe alta. Există și rutere hard, dispozitive dedicate prin construcție rutării. Pe locul întâi ca 
producător se  află  firma  CISCO,  astfel   încât  majoritatea  ruterelor  din  Internet  sunt sisteme  Cisco. 
Ruterele constituie nodurile rețelei,  în timp ce stațiile de lucru sunt elementele terminale, frunzele 
grafului. Ruterele majore formează nucleul – scheletul Internetului, cunoscut ca  Internet backbone. 
Zonă prin care traficul de date este maxim și a cărui viteza de transfer influențează decisiv orice acces 
la Internet. 
E­mail – Electronic Mail
Poșta electronică, numită simplu email. Unul din primele  și cele mai folosite servicii din Internet. 
Desemnează atât mesajele cât și sistemul de transmitere – livrare a acestora. Adresa email se compune 
cu ajutorul simbolului @  care separă numele contului de acces de numele mașinii – a serverului pe 
care   avem   acest   cont   (spre   exemplu  jalobean@ccd.ubbcluj.ro,  Mihai.Jalobeanu@OC1.itim­cj.ro,   sau 
mihaij@personal.ro ). Dacă avem un cont de acces la un server Linux, atunci avem automat și o cutie de 
poștă pe acel server și implicit o adresă email. Se vorbește despre utilitare de poștă, clienți e­mail, sau 
mailer­e, programele cu care putem prelua, citi, redacta și expedia mesaje, precum Mailx, Pine, Eudora, 
Outlook   Express.   Iar   în   transmiterea   mesajelor   sunt   implicate   serverele   e­mail,  mail­server­e   (la 
configurarea utilitarului de poștă întâlnim termeni precum SMTP­server și POP sau POP3­server – 
calculatorul din rețea pe care este amplasat contul/cutia noastră de poștă și programele (serverele) care 
răspund   de   trimiterea,   respectiv   primirea   mesajelor.   Trimiterea/preluarea   mesajelor   se   face   cu 
programul  sendmail.   Mesajul   email   este   compus   din   antet   (e­mail   header)   și   corp   sau   conținut 
(message body). In antet figurează adresa email a expeditorului (adresă care este înscrisă automat – în 
linia  From:  ­ atunci când redactăm un mesaj) și cea a destinatarului (linia  To:), subiectul mesajului 
(linia  Subject:), precum și alte informații interne privind momentul, utilitarul  și traseul mesajului.O 
particularitate importantă – mesajele email pot fi trimise simultan la mai multe adrese, sau unei adrese 
email   care   corespunde   unei   liste   de   distribuție.   Listele   de   distribuție   sunt   folosite   la   difuzarea 
buletinelor   electronice,   revistelor   email   (eJournal,  electronic   Newsletter).   Listele   sau   grupurile   de 
discuții tematice sunt și ele aplicații ale aceleiași facilități și s­au dovedit extrem de folositoare  în 
procesul   de   instruire.   Se   folosesc   în   acest   caz   instrumente   software   numite   List­servere   (precum 
Listserv,   Majordomo)   care   păstrează   –   arhivează   mesajele   acumulate   și,   eventual,   le   clasifică 
tematic.Un mesaj individual este denumit  posting. Inițiatorul sau coordonatorul unei liste de discuții 
apare sub numele  list­owner. Listele de discuții pot fi libere – publice, sau moderate (moderatorul 
filtrând și comentând eventual mesajele). Ne putem abona la o astfel de publicație sau listă, printr­un 
mesaj email cu subiectul  subscribe transmis la o adresă anume.
Newsgroup ­ Grup de știri

13
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Inițial în forma  Usenet Newsgroups, rețea pornită aparte ­ separat de Internet. Integrată și accesibilă 
acum (și) prin navigator. Un newsgroup este orientat tematic – dedicat unei teme specifice, care poate fi 
ghicită după numele grupului. In genere, discuții “nemoderate”, la care fiecare este liber să intervină. 
FTP ­ File Transfer Protocol
Procedeu de transfer al fișierelor dintr­un loc în altul, fie pe discul local sau în Internet. In timp ce 
mesajele   e­mail   și   mecanismele   de   trimitere   –   recepție   a   lor   corespund   sistemului   de   scrisori 
tradiționale, FTP­ul modelează serviciul de coletărie din Internet și a fost introdus, în primul rând, 
pentru transferul de programe, arhive, documentații. Există și pe calculatorul d­voastră un program cu 
acest nume (client FTP), deasemenea există și serviciul   ftp   integrat  în navigator. Cum utilitarele 
actuale de poștă electronică permit atașarea de fișiere de orice fel și de orice dimensiune, lumea a cam 
uitat de existența FTP, dar se plânge de funcționarea defectoasă a email­ului. Mai ales în condițiile unei 
legături dificile la Internet și a sistemului în care plătiți linia telefonică de legătură, este mai bine și mai 
sigur să folosiți, când puteți, programul FTP. In cazul unor erori de transmisie, sau a unor întreruperi pe 
linia telefonică, transferul FTP recuperează erorile și continuă transferul (ceea ce nu se întâmplă în 
cazul trimiterii mesajelor email și nici la manevrele de preluare – download – lansate din navigatorul 
Web.
Finger 
Un protocol prin care se pot obține informații despre un utilizator din Internet. Este disponibil doar în 
sistemele   UNIX,   existând   și   programe   client   pentru   Macintosh   și     Windows.   Pentru   evitarea   unor 
incidente nedorite (din considerente de securitate) multe servere blochează accesul cu  finger.  Când 
serviciul acesta este accesibil, dacă utilizatorul există (este găsit), se obțin informațiile despre el din 
fișierul    passwd  care  definește  utilizatorii,   împreună  cu  data  ultimei  conectări   și  cu   situația  cutiei 
poștale. Putem astfel verifica dacă a citit sau nu mesajul ce i l­am trimis. Dacă utilizatorul respectiv a 
creat în propriul director un fișier numit   .plan , conținutul acestuia este preluat și afișat de comanda 
finger . Prin anii '80 a fost folosit și pentru comanda unor interfețe specifice, precum controlul stocului 
unor automate cu răcoritoare sau chiar pentru comenzi de pizza, etc. 
IP ­ Internet Protocol 
Este protocolul de bază (elementar) de comunicație în Internet. Un număr IP este o adresă numerică 
constând din patru numere separate prin puncte. Fiecare adresă IP identifică unic un anumit calculator   16

din Internet. Numele de domeniu (domain name) este folosit pentru a simplifica adresarea. Corespondența 
dintre adresa IP și numele calculatorului se realizează de către serverele de domenii – DNS. Când 
folosiți un nume precum    ccd.ubbcluj.ro  (adresa serverului de la Casa Corpului Didactic Cluj), un server de 
domeniu va identifica domeniul Universității Babeș­Bolyai din Cluj, iar în această rețea, va descoperi că este 
vorba de adresa IP   193.226.40.70  . Similar, mașina numită rilw.itim­cj.ro va fi identificată ca aparținând rețelei  din 
INCDTIM și serverul de domeniu OC1.itim­cj.ro va comunica adresa  193.231.25.57  . Când știm adresa IP putem să o 
folosim   ca   atare   în   comanda   ce   o   dăm   (în   forma    http://193.226.40.70/Kidlink/general/,   sau  jalobean@193.231.25.57), 
evitând astfel apelarea serverului de domeniu.  Standardul de comunicație în Internet este așa numitul protocol 
TCP/IP . 
DN ­ Domain Name  
Nume de domeniu ­Un identificator unic care asociază un nume adresei IP. Cum adresele IP  sunt 
secvențe de numere, sistemul Domain Name a fost dezvoltat pentru a ușura memorarea și recunoașterea 

16 De fapt adresa IP este atașată interfeței de rețea (placă Ethernet, modem, etc.), astfel încât unele calculatoare din
Internet au alocate două sau chiar mai multe adrese IP. Spunem că acestea au funcția de router, transferând informațiile
între respectivele interfețe. Stațiile de lucru, calculatoarele de acasă, au în multe cazuri adrese fictive (locale), sau capătă
o adresă IP doar pe durata conexiunii la Internet (adresă alocată dinamic).

14
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

adreselor din Internet. Sarcina traducerii numelui de domeniu în adresă IP revine unor calculatoare din 
rețea, numite servere de domenii – DNS.
Server 
Un sistem de calcul – (calculator și sistem de operare) legat în rețea și înzestrat cu o adresă IP reală, 
care poate fi accesat de la distanță, de pe un alt calculator, prin rețea, în scopul unui schimb de date. 
După tipul de servicii ce le acceptă, deosebim  file server, e­mail server, ftp server, Web server…  
Modem
Interfața dintre calculator și telefon, care permite conectarea la Internet pe linia telefonică, în prezent la 
viteze de până la 56Kbs (kilo biti pe secundă). 
Ethernet
Standard de conectare a calculatoarelor în rețea prin interfețe și cablurile aferente, în cadrul unei rețele 
locale, în aceeași clădire sau în clădiri vecine. Acceptă conectori BNC sau/și UTP, adică legarea cu 
cablu ecranat monofilar, sau cablu cu 8 fire (torsadat). Intr­o rețea Ethernet, un singur calculator poate 
emite   la   un   anumit   moment,   toate   celelalte   trebuind   să   asculte.   Plăcile   Ethernet   permit   viteze   de 
comunicație de 10, respectiv 100 mega­biți pe secundă.
T­1 ­ Tip de conexiune în rețea care permite transferul de date cu până la 1,5 mega­biți pe secundă. 
T­3  ­Tip de conexiune în rețea care permite transferul de date cu până la 45 mega­biți pe secundă. 
ISP ­ Internet Service Provider 
Furnizor sau ofertant de acces la Internet ­ Firma comercială sau instituția guvernamentală care, având 
infrastructura necesară de comunicații, oferă servicii de acces la Internet (prin conectare telefonică 
dial­up, prin cablu TV, prin interfațare Ethernet ­ în imediata vecinătate, sau prin comunicație radio). 
WWW ­ World Wide Web
Un sistem inventat de Tim Barners Lee în 1989, implementat și testat mai întâi la CERN în Elveția, 
serviciu adăugat la Internet după 1992. Datorită dezvoltării deosebite și a modului în care a integrat 
celelalte servicii din Internet, pentru multă lume a devenit sinonim cu Internetul.  Ca multe alte servicii 
în rețeaua de calculatoare functionează pe principiul “client­server”. Pe partea ‘serverului’, presupune 
funcționarea serverului Web, în esență a programului   httpd, iar pe partea ‘client’ – a unui navigator 
Web. Limbajul principal de programare și comunicare între server și client fiind HTML. 

Termeni specifici World Wide Web­ului
HTML ­ Hyper Text Markup Language 
Limbajul din World Wide Web. Introdus mai întâi de Tim Barners Lee, odată cu inventarea World Wide 
Web, HTML este folosit pentru a scrie documente în World Wide Web, și pentru a comasa alte resurse. 
Despre HTML va fi mult vorba în cele ce urmează. Poate fi considerat abecedarul pentru învățarea 
World Wide Web. A fost apreciat dar și mult criticat pentru simplitatea sa, astfel încât a fost dezvoltat și 
extins în versiuni succesive și felurite extensii. Iși are originea în SGML (Standard Generalized Markup 
Language), un standard ISO de descriere a limbajelor de marcare (e vorba de un sistem complet diferit 
de   cel   de   formatare   întâlnit   la   procesoarele   de   texte   precum   TeX,   MS­Word,   sau   în   PostScript). 
Informațiile de încredere (specificații) privind limbajul HTML, cu versiunile sale, se află pe pagina 
Web  http://www.w3.org/hypertext/WWW/MarkUp/HTML.html 

15
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

HTTP ­ Hyper Text Transfer Protocol 
Protocolul de transfer al fișierelor (similar cu FTP), dar incluzând un sistem de identificare a tipurilor de 
fișiere (sistemul MIME ). In primul rând folosit pentru transferul documentelor   HTML. Programul care 
implementează   acest   protocol   și   face   ca   un   anumit   calculator   din   rețea   să   devină   server   Web,   în 
terminologia UNIX poartă numele de daemon http, iar fișierul executabil:  httpd . Invenția World Wide 
Web, marea realizare a anilor '89­92, de la CERN Geneva,  a însemnat de fapt elaborarea protocolului 
HTTP și a limbajului HTML (de către Tim Barners Lee). Navigatoarele care permit lansarea în execuție 
a programului  httpd  și preluarea unor documente HTML, s­au dezvoltat începând cu MOSAIC, din 
1994 integrând treptat accesul la restul serviciilor Internet.
URL – Uniform Resource Locator
Sistem de adresare unificat introdus la baza World Wide Web (de Timm Barners Lee), care combină 
adresa și traseul spre un anumit fișier cu tipul serviciului de acces. Frecvent întâlnim exemple precum:
 http://rilw.emp.paed.uni­muenchen.de/2001/index.html 
 http://www.w3.org 
 ftp://sunsite.pub.ro/pub/linux/ 
 mailto: mjalobeanu@ccd.ubbcluj.ro
Intr­o formulare ceva mai riguroasă, URL­ul are o sintaxă de forma: 
<serviciu>://<nume­server>.<domeniu>/<traseu­director>/<document>,
unde <serviciu> poate fi, în primul rând, unul din cuvintele: http și ftp, (mult mai rar gopher, sau telnet), 
iar <document> poate fi un nume de fișier cu extensia txt, htm, html, shtml, asp, gif, jpg, waw, php în cazul 
serviciului  http, și orice nume valid de fișier în cazul  ftp. Cealaltă variantă, destul de întâlnită, este: 
mailto:<adresă­Email>  . Acestea sunt așa numitele URL­uri absolute, ce determină precis poziția unui 
document în Internet, indiferent de contextul în care sunt folosite, spre deosebire de URL­urile relative, 
în care intervine doar secvența finală, numele fișierului, însoțit eventual de o secvență de traseu, de 
tipul: /<traseu­director>/<document> și care pot fi folosite doar într­un anume context. 
Nu am găsit un echivalent convenabil în limba română și, în concluzie, termenul  URL va apare des în 
cele ce urmează (poate întrecut doar de HTML).
Browser ­ Navigator 
Program   de  calculator  care  permite   utilizatorului  ­  client,   să  vadă  resursele   World  Wide   Web.  Un 
navigator trebuie să poată să deschidă un document HTML (acceptând de fapt un URL la intrare, deci și 
accesul la FTP, email, telnet), să­l afișeze pe ecran (dacă­i posibil, sau să declanșeze mecanismul de 
preluare ca fișier pe disc  –  download), să permită derularea – urmărirea pe ecran a documentului 
(atunci când ocupă mai mult decât o ‘fereastră’), activarea unor legături din document – așa numita 
navigare, cu trecerea la următorul document sau revenirea la precedentul. Există în general opțiunea de 
salvare a documentului ca fișier pe discul local, sau de scoatere la imprimantă.  URL­ul dorit poate fi 
memorat într­o listă de preferințe, pentru eventuala revenire (listă numită bookmark, favorites). In cazul 
navigatoarelor   grafice   există   opțiunea   de   a   modifica   dimensiunea   literelor   cu   care   este   afișat 
documentul, precum și de a inhiba, eventual, afișarea imaginilor sau a secvențelor animate. Pentru a 
rezolva diversitatea de URL­uri, navigatorul trebuie să integreze componente aparte, în particular un 
utilitar de poștă electronică. 
Istoric, totul a început cu Mosaic, apoi a apărut navigatorul NCSA. Acum, cel mai ades, ne întâlnim cu 

16
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Internet Explorer, produs de MicroSoft și cu Netscape Navigator (al firmei Netscape), pachete soft 
ample și cu posibiliăți grafice, rulând sub MS Windows, iar în cazul Netscape și pe platforme Mac și 
Linux. Acestea par a fi folosite de peste 90% din utilizatorii din Internet. Ambele sunt acum publice – 
gratuite,   disponibile   în   Internet.   Cel   dintâi   se   livrează   (și   se   instalează)   împreună   cu   sistemele   de 
operare MS Windows 95, 98 sau 2000 (motiv al unor procese intentate firmei Microsoft). Există însă o 
multitudine   de   navigatoare.   Printre   ele,   în   plan   european,   cu   versiuni   în   diferite   limbi   europene, 
navigatorul Opera , inițiat de o echipă din Norvegia, și Arachne – navigator grafic pentru mediul DOS, 
17

de Michael Polak și o echipă din Cehia (disponibil acum în versiunea 1.70, la http://arachne.cz/). Recent a 
apărut și primul navigator românesc.  In sistemele Linux se folosește mai ales Netscape Navigator sub 
Xwindows, Arena, mai recent și Opera, dar și navigatorul text (fără imagini sau grafică), simplu și 
rapid, numit Lynx. Mai ales în condițiile unui acces dificil la Internet, a vitezei reduse și a unor resurse 
hard limitate, Lynx ne poate furniza mai rapid informațiile dorite, conținutul text dar, la dorință și 
documentul  sursă. De cele mai multe ori navigatoarele rulează pe o stație din rețea, accesând informații 
de pe un server. Dar uneori calculatorul respectiv cumulează și rolul de stație și de server, eventual și de 
ruter. Fiecare navigator poate fi rulat însă și offline – local, accesând doar documente de pe discul 
intern sau de pe CD. 
Web Server 
Un server din rețea pe care rulează (sau poate fi lansat la cerere) programul  (ansamblul de programe) 
httpd care permite accesul din rețea prin navigator la fișierele dintr­o anumită zonă a serverului (zonă 
ce începe de la așa numitul  Web document root). Pe serverele operând sub sisteme de tip UNIX (în 
particular Linux), prioritatea o deține serverul Web Apache, soft public (sub licența GNU). Multe din 
distribuțiile Linux includ serverul Apache printre opțiuni și acum, instalarea unui astfel de server este 
relativ simplă. Există însă o multitudine de servere Web, inclusiv pentru platforme MS W95 și MS 
W98. Printre serverele Web puternice și scumpe ar fi de menționat cel produs de firma Oracle. Intre 
serverele Web publice, foarte puternice ­ și deci mai puțin răspândite, o mențiune pentru serverul Web 
AOL (America Online).
Virtual Server 
Asociind mai multe nume – adrese aceluiași calculator din rețea, vom putea face să ruleze diferite 
servere   virtuale.   Astfel   putem   configura   diferite   servere   Web   pe   același   calculator.   Spre   exemplu, 
serverul  http://rilw.emp.paed.uni­muenchen.de , pe care se află documentele conferinței RILW despre care va 
fi deseori vorba în acest volum, este un server virtual amplasat alături de altele, pe platforma de calcul 
din catedra de pedagogia Adulților de la Universitatea “Ludwig Maximilian” din München.
Web­site 
Centru   Web   –   un   ansamblu   de   documente   HTML   și,   eventualele   fișiere   auxiliare   (imagini,   sunet, 
animație), formând o unitate tematică din conținutul informațional al unui server Web. Uneori termenul 
delimitează un singur document, alteori privește întreg conținutul public al serverului Web. Chiar dacă 
termenul site este folosit frecvent în multe lucrări românești legate de Web, vom încerca să­l evităm.
Homepage – Web page
Pagina gazdă ­ document central dintr­un centru Web. Cel mai adesea are numele (implicit)  index.html 
Din navigator putem specifica doar adresa (URL­ul) serverului Web, cu eventualii sub­directori, iar 
serverul va trimite fișierul  index.html  , sau având numele   implicit. Un astfel de document conduce 

17 Navigatorul Opera, realizat in Norvegia, are deja peste 1 milion și jumătate de utilizatori, ceeace înseamnă încă
puțin față de populația care navighează pe Internet. Calitatea navigatorului, oferit acum gratuit, va duce cu siguranță
la o mai mare răspândire a lui pe sistemele conectate la Internet.

17
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

clienții spre informațiile care pot fi găsite  în acel centru. Similar, pentru pagina   personală a unei 

persoane în Internet, conținând date profesionale, biografice sau psihologice. Dacă dispunem de un 
cont de acces  la Internet, pe un server Linux, atunci putem să ne ‘publicăm’ pagina proprie Web 
construind   un   document   HTML   ca   fișier   cu   numele     index.html  în   sub­directorul    public_html   ,  din 
directorul propriu (din Home­dir). Această pagină Web va putea fi văzută din navigator prin URL­ul 
http://nume_server.domeniu/~nume_cont/  ,   spre   exemplu,   pagina   Web   a   autorului   acestui   volum   este 
accesibilă   la  http://ccd.ubbcluj.ro/~jalobean/,  sau   la       http://www.itim­cj.ro/~jalobean/.   Putem   construi   o 
astfel   de   ‘pagină’   și   în   calculatorul   propriu   și   să   facem   ca,   la   pornire,   navigatorul   să   o   deschidă, 
punându­ne la dispoziție legături spre alte fișiere – documente de pe disc. Pentru ca o astfel de pagină 
Web să fie vizibilă (accesibilă) și altora prin Internet, este necesar ca ea să fie ‘instalată’ pe un server 
Web.
Pe navigator, expresia Home page se referă la URL­ul care se apelează ori de câte ori navigatorul este 
lansat   fără   a   se   specifica   nimic.   Internet   Explorerul   are   pre­instalat   un   server   al   Microsoft 
(www.msn.com ) pe care încearcă să­l acceseze de fiecare dată când este lansat în execuție, fie că aveți, fie 
că nu, legătură la Internet. Pentru a corecta această situație, în meniul Tools, selectați ultima poziție: 
“Internet options”, iar apoi în fereastra  General, apare (pe prima poziție) secvența:

Home page
You can change which page to use as your home page

Address: Use current Use Default       Use blank

și putem alege fie documentul curent ­ tocmai deschis de pe discul local, fie opțiunea – documentul 
numit   Blank. Ulterior, la fiecare re­lansare a Internet Explorer vom vedea la deschidere documentul 
ales ca  Home Page. 
Portal – Portal Web
Durk Jan  de Bruin,  un consultant pe probleme IT din Olanda,  a organizat într­o pagină Web o colecție 
de legături (link­uri) pentru a ușura accesul tatălui său la Internet.  Succesul a fost incredibil și autorul 
a fost rugat să mai adauge și alte informații la acea pagină. După numai trei luni avea aproape 8000 de 
vizitatori. Ideea a prins și imediat au apărut voluntari, dispuși să acopere o anumită  zonă de interes. 
Astfel   a   prins   contur   ideea   de   portal:   o   structură   informațională   Web   care,   fără   a   oferi   informații 
originale, pune la îndemâna vizitatorilor legături spre cele mai importante centre ­ pe o anumită temă, 
ca un ghid bibliografic cu pretenții de acoperire a domeniului. De atunci, din 1999, se vorbește tot mai 
mult despre portaluri. In noiembrie 2000 a fost lansat și un portal românesc http://www.startpage.ro după 
modelul menționat și scontând pe un succesul similar celui din  Olanda.   La fel ca și modelul olandez, 
startpage.ro  oferă   persoanelor   interesate   posibilitatea   să   gestioneze   anumite   subdomenii   conform 
interesului propriu. Portalul   se   adresează tuturor utilizatorilor Internet   din   România,   informațiile 
prezentate căutând să  acopere o gamă cât mai largă. In momentul de față există cam 800 de vizitatori 
pe zi.
Termeni specifici limbajului HTML
Tag – HTML tag – HTML element
Elementul de bază, cărămida din care este construit limbajul HTML.  Orice tag începe cu "<" și se 
termină cu ">".  Fiecare element ­ tag ­ are un nume, și poate avea unul sau mai multe  atribute. Dacă 
numele începe cu caracterul   / , tagul se numește ‘de închidere’. Un tag de inchidere nu poate avea 

18
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

atribute, și există neapărat  un tag cu același nume, fără semnul  /, care se numește ‘de deschidere’. O 
pereche constituită dintr­un tag de deschidere și unul de închidere determină un   container  care poate 
conține deci informații, între cele două taguri. Spre exemplu, <B> este tagul ce precizează tipul de literă 
îngroșat (bold). Iar tagul de sfârșit pentru <B> este </B>. 
Tagul vid 
Un tag de început care nu are și tag de sfârșit. Din această cauză nu poate include informații. In schimb 
transmite navigatorului o comandă specifică. Să observăm că pot apare uneori secvențe formate cu un 
tag de început, urmat de tagul de sfârșit, fără a fi inclusă nici o informație între ele: într­o astfel de 
situație putem vorbi de un element vid, pe care navigatorul îl ignoră complet. 
Atribute 
Atributul, în contextul limbajului HTML, asigură informații suplimentare sau modifică oarecum sensul 
unui tag. Un atribut poate avea o valoare, dar asta nu este strict necesar. Valoarea trebuie înscrisă între 
ghilimele dacă conține ceva mai mult decât litere, cifre, puncte și linii. 
Entități
O secvență de caractere speciale, reprezentând un alt caracter. O entitate începe cu   "&" și se încheie cu 
";" conținând numele sau numărul entității. Când apare un număr, atunci acesta trebuie să fie precedat 
de semnul "#". 
Document type definition (DTD) 
Un document SGML, care formal definește relațiile dintre elemente, stabilește ce atribute are fiecare 
din ele și ce valori pot lua aceste atribute. Este folosit de programele de validare și verificare, urmărind 
dacă documentele realizate respectă sau nu standardele. 
Extensie 
In context HTML, un tag sau un atribut introdus de un navigator și care nu face parte dintre specificațiile 
curente HTML. Care poate fi deci ignorat de alte navigatoare. In context mai larg, extensia apare la 
sistemele de fișiere ca o secvență – un sufix în numele fișierului, desemnând tipul fișierului. După 
modelul din MS­DOS, unde extensia din cel mult trei litere (separată de numele propriu zis printr­un 
punct)   determina   ‘statutul’   fișierului,   și   spre   deosebire   de   sistemele   de   tip   Unix   în   care   numele 
fișierului poate fi oricum și nu are nici o tangență cu tipul și conținutul său. Ca urmare, chiar și pe o 
platformă Linux, documentele HTML apar ca fișiere text al căror nume conține extensia   .html  sau .htm . 
Imaginile intervin cel mai adesea ca fișiere cu extensia  .gif , sau .jpg , marcând tipul de codificare prin 
care imaginea este înscrisă ca fișier pe disc. Lista completă a tipurilor de fișiere acceptate de un server 
Web și accesibile ca atare din navigator (pe baza extensiei din numele fișierului), apare în fișierul de 
configurare  mime.conf al serverului. 
SE ­ Search Engine 
Mașină sau motor de căutare pe Web. Un sistem dedicat căutării și regăsirii de informații (documente – 
resurse Web) în scopul catalogării rezultatelor. Uzual bazate pe un index de documente HTML, astfel 
încât să fie cât mai simplă localizarea documentului căutat. 
Validator 
Program de validare Web ­ Un program folosit pentru a verifica corectitudinea unui document HTML, 
sau pentru a detecta erorile sau elementele greșite. Ne ajută să stabilim dacă documentul realizat poate 
fi văzut de orice navigator și dacă este vizibil și pentru motoarele de căutare.. 

19
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Rolul și evoluția canalelor de comunicație
Evoluția omenirii a fost posibilă doar prin transmiterea cunoștințelor de la o generație la alta, prin 
comunicare și predare/învățare, toate acestea fiind componente ale educației. Mai ales în acest scop a 
fost dezvoltată scrierea, iar manuscrisele au fost la început culegeri de informații, rețete și soluții pentru 
problemele   curente.   Scoala   ca   instituție   de   învățământ   a   avut   multă   vreme   ca   scop   dezvoltarea 
vocabularului, deprinderea cititului și a scrisului. Nu se poate stabili cu certitudine perioada în care ar fi 
apărut prima școală din lume. Cert este că fiecare dintre învățații antichității, din câte știm azi, aveau 
învățăcei ­ elevi, studenți, sau doctoranzi, am zice acum. Scoala din Milet, așa cum apare prin cărțile de 
istorie, era de fapt un club filozofic mai mult decât o școală publică. Există unele referințe privind 
școlile de scribi din Egiptul antic, care în mod cert nu aveau caracteristicile unor școli publice (în sensul 
de azi).
Stim că, în urmă cu 3500 de ani, a fost creată prima bibliotecă, la Tell el Amaran, în Egipt. Iar 800 de 
ani   mai   târziu   apărea   prima   bibliotecă   publică   în   Grecia   la   Atena.   A   rămas   ceva   mai   cunoscută 
biblioteca din Alexandria, in fapt prin modul în care a fost distrusă. Orașul Alexandria a fost întemeiat 
de Alexandru Macedon și a fost capitala regatului Ptolemeilor între anii 304 și 39 înainte de Hristos. 
Conform relatărilor istorice, biblioteca din Alexandria ar fi avut cam 700 de mii de manuscrise. Nu știm 
nimic   despre   modul   de   catalogare,   despre   căutarea   în   aceste   biblioteci.   Se   poate   presupune   că 
organizarea   bibliotecilor   a   constituit   și   pasul   necesar   procesului   de   auto­instruire   sau   de   învățare 
independentă cu ajutorul cărții. 
Cât timp a fost însă vorba doar de manuscrise, independent de acceptul pe care erau scrise și păstrate 
(tablițe, papirusuri, sau piei tăbăcite), procesul de instruire sau chiar școlarizare era laborios, cu un 
număr extrem de redus de elevi. Se știe că Pitogora (580­497 înainte de Hristos) a organizat o școală în 
sudul Italiei, unde ideea de bază era că sufletul se purifică prin studiu și auto­analiză și unde ar fi fost 
predate multe cunoștințe de matematică, dezvoltându­se și o concepție filosofică despre rolul major al 
numerelor în univers. Se știe de asemenea că, aproape un secol mai târziu, Aristotel era elevul lui 
Platon iar acesta din urmă a înființat o "Academie" pentru pregătirea demnitarilor, academie ce ar fi 
rezistat cam 900 de ani după moartea lui Platon. Cu siguranță în Grecia antică procesul cunoașterii și 
învățării folosea ca instrument principal dialogul. Tot prin secolele 5­4, așa numiții sofiști practicau un 
soi de școală itinerantă sau de turnee de conferințe cu destul de mare impact educațional și la un nivel 
destul de înalt. Au fost cu siguranță între primele școli fără ziduri, bazate pe un soi de 'brainstorming' cu 
dezbateri aprinse. Dar încă din acele vremuri educația se făcea în mod cert și prin artă. 
Aproape un mileniu și jumătate mai târziu, cultura greacă începe să fie redescoperită într­o serie de 
mânăstiri europene. De astă dată studiul se face prin transcriere și traducere. Este un soi de învățământ 
la distanță de peste un mileniu în timp, care se desfășoară între niște ziduri impunătoare. In schimb, 
apariția   și   dezvoltarea   tiparului   ar   putea   fi   considerată   prima   intervenție   majoră   a   tehnologiei   în 
instruire, schimbând substanțial randamentul învățării… 
Prin   secolul   XVII­lea,   mai   cu   seamă   în   Anglia,   se   constată   că 
progrese importante în cunoaștere se realizează prin corespondență. 
Pe   lângă   dialogurile   din   cadrul   Societății   regale,   de   exemplu, 
intervin   scrisorile   trimise   cu   poșta   vremii   la   zeci   sau   sute   de 
kilometri. Un exemplu elocvent sunt scrisorile filozofice celebre 
ale epocii: dintre Bentley și   Newton, respectiv dintre Leibniz și 

20
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Clarke. Există  și numeroase alte exemple privind modul  în care corespondența științifică a fost de 

natură să influențeze probleme filozofice, teologice sau metafizice de­a lungul secolului al XVII­lea. In 
condițiile existenței unui sistem poștal care funcționa, desigur.
Ideea de a organiza instruirea la distanță, fără ca profesorul să se afle în clasă în fața studenților sau 
elevilor săi, îi aparține, se pare, lui Sir Isaac Pitman și datează din 1840. Pornind de la performanțele 
serviciului poștal britanic și de la îndelungata tradiție a corespondenței în cercurile academice încă din 
secolul   XVII,   Pitman   a   imaginat   modul   de   instrucție   ­
predare/învățare   prin   corespondență,   cu   trimiterea   prin 
poștă atât a materialelor de curs, cât și a temelor sau  a 
chestionarelor. 
În următoarele decenii ideea a prins și au apărut programe 
de învățământ la distanță atât în Marea Britanie, cât și în 
Germania, Statele Unite și chiar Japonia. Dar au apărut  
desigur și contestări, mai ales legate de necesitatea unui 
contact   direct,   vizual   cel   puțin,   între   elev   și   profesor, 
exagerându­se adesea aportul comunicării extraverbale în  Cutii poștale din California
procesul instructiv­educativ.
Instituționalizarea învățământului la distanță
Prin 1900 apare primul departament de predare prin corespondență la Universitatea din Chicago, iar în 
1911, în Australia, la Universitatea Queensland, ia ființă departamentul pentru studii externe. Până în 
1969 s­au dezvoltat sectoare importante de învățământ la distanță în mai multe țări, vizând cu precădere 
învățământul   superior.   De   prin   1940   funcționează   în   Franța   și   pentru   lumea   francofonă,     Centrul 
Național de Invățământ la Distanță (CNED). Este cea mai mare instituție guvernamentală de învățământ 
din Europa și cel mai important furnizor de programe de învățământ la distanță, cu peste 400 mii de 
studenții înscriși în anul 2000, din care 200 de mii în învățământul superior și alți circa 200 de mii în 
diferite  alte  forme de   învățământ, inclusiv cu un mare  număr de copii la  nivelul   școlii  primare   și 
secundare. In anul 2000, CNED sărbătorea 60 de ani de existență cu aproape 40 de mii de studenți din 
200 de țări.
Anul   1969   constituie   un   moment   important   în   istoria   învățământului   la   distanță   prin   apariția 
Universității deschise din Londra (Open University), o instituție neguvernamentală care se dezvoltă 
foarte   rapid   și   cu   succes.   Atributul   “deschis”   –  Open  ,   introdus   aici,   include   lucrul   la   distanță, 
universitatea nu mai este limitată la un campus; dar nu este vorba de acces liber sau public – cursurile 
sunt cu taxe. In pachetele de instruire, care continuă să se trimită și acum prin poștă, au fost incluse în 
timp, pe lângă textele multiplicate și benzi ­ casete audio, iar apoi  și casete video. Se apelează la 
programe speciale transmise la radio și la televiziune, iar instructorii îi asistă pe studenți prin telefon în 
cadrul unor sesiuni în grup, serile sau la sfârșit de săptămână. Cam în aceeași perioadă intră în viața 
comercială și sateliții de comunicație, cu care se livrează materiale de instruire la distanță. Inceputul a 
fost în 1971 în 'rețeaua' PEACENET. La scurt timp apar alte patru universități deschise în Europa și 
circa 20 în întreaga lume. Pe la mijlocul anilor '80, în Statele Unite erau peste 300 de mii de studenți 
care urmau cursuri universitare la distanță. In Canada, 19 universități tradiționale oferă,  în aceeași 
perioadă, cursuri la distanță. In Australia, succesul universității Queensland face ca să se ajungă, încă la 
sfârșitul anilor '60, la peste 3000 de studenți ce urmează cursurile de la distanță. Iar la sfârșitul anilor 
'80,   circa   40   de   instituții   pregăteau   prin   învățământ   la   distanță   12%   din   totalul   studenților   din 
universități.

21
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

In 1994, Universitatea deschisă (OU) din Londra preda la peste 200 de mii de studenți din lumea 
întreagă (inclusiv Rusia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria și România). Au luat ființă filiale ale Open 
University în Austria, Belgia, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, 
Portugalia, Spania și Statele Unite . Cam în aceeași perioadă ia ființă la București CODECS (Centrul 
18

pentru învățământ deschis la distanță al societății civile), oferind la început pachetele de cursuri ale 
Open University, instituție care se va specializa în pregătirea la distanță a managerilor întreprinderilor 
mici și mijlocii din țară. Recordul universității deschise din Londra a fost însă depășit în doar doi ani de 
universitatea Anadolu din Turcia care raporta aproape 600 de mii de studenți în toamna lui 1996.
In Statele Unite majoritatea universităților au acum și programe de instruire la distanță, printre excepții 
numărându­se Universitatea Stanford. In topul universităților din lume, alături de Open University și de 
Queensland   University,   din   punctul   de   vedere   al   performanțelor   instruirii   la   distanță,   se   află 
Universitatea din Wisconsin (SUA), Universitatea din Vancouver (Canada) și Universitatea Anadolu 
(Turcia). In consorțiul celor 23 de universități din California, pe primul loc în direcția tehnologiilor 
educaționale este situată Universitatea Chico.
In anul 2000 se apreciau a fi cam 1500 de instituții în lume care ofereau programe de învățământ  la 
distanță (cele mai multe și prin Internet). Numărul acestora se presupune că se va dubla până în 2004.
Căile folosite în aceste forme de instruire la distanță sunt poșta (înglobând eventual și casete audio și 
video,  sau  dischete),   faxul,  transmisiile  prin   radio   și  televiziune   (privată),  terestru  sau  prin   satelit, 
teleconferințele, mai recent și videoconferințele și Internetul. 
Odată cu răspândirea World Wide Web, învățământul la distanță începe să folosească tot mai mult 
rețeaua de calculatoare și apar cursurile Web și termenul Virtual Classroom . Se folosește tot mai mult 
19

oferta multimedia din Web și se vorbește de cursuri online. Prin rețeaua de calculatoare, cu ajutorul 
plăcilor   de   sunet   și   cu   performanțele   video   se   predau   /   învață   acum   limbi   străine,   geografie, 
muzicologie sau chiar componistică muzicală, istoria artei. Dar mai ales cunoștințe de informatică, 
despre Internet și proiectarea/realizarea paginilor Web . 20

Invățământul la distanță în fostul 'lagăr socialist'
Formal,   istoria   învățământului   la   distanță   consemnează   faptul   că   Uniunea   Sovietică   adoptă   acestă 
modalitate de instruire încă din 1920 și că, mai apoi, toate cele 61 universități din URSS ofereau și 
cursuri la distanță. Ba chiar, literatura de specialitate consemnează că în Germania de Est (DDR) circa 
un sfert din absolvenții de universități și colegii tehnice urmaseră cursurile fără frecvență. Straniu este 
faptul că studiile din vest ce consemnează această situație nu discută calitatea sau circumstanțele acestui 
tip de instruire, de dincoace de 'cortina de fier'.
In   fapt,   în   acțiunea   de   înlăturare   a   elitelor   intelectuale,   comunismul   a   adoptat   învățământul   fără 
frecvență și ca o modalitate mai comodă de a acorda diplome pe criterii politice, de a forma cadrele 'de 
nădejde', chiar și atunci când era vorba de analfabeți, dar mai ales de a încurca valorile tradiționale și a 
submina autoritatea unor instituții academice. 
Chiar și după zece ani de la schimbarea de regim, reforma școlară, organizarea centrelor de învățământ 
deschis și la distanță, precum și introducerea tehnologiei educaționale au mult de suferit din cauza 
18 Sir John Daniel, rector din 1992 al OU UK, conduce cu succes, de la înființare, din 1998 și universitatea americană.
19 Termenul a fost introdus și chiar protejat ca ‘marca înregistrată’, în 1990, la New Jersey Institute of Technology, de
S.R. Hiltz “The Virtual Classroom Approach”, T.H.E. Journal 17(10), 59-66
20 Un exemplu remarcabil fiind cursurile online organizate de societatea HTML Writer Guild pentru membrii săi ( vezi
http://www.hwg.org ). Oferta este extrem de bogată, cursuri independente privind instrumente, procedee și
elemente de interfață, pentru proiectantul sau editorul Web. Din păcate sunt cu plată, la un tarif cam prohibitiv pentru
cei mai mulți dintre noi.

22
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

amintirii abuzurilor învățământului numit 'fără frecvență'. 
Avantajele și particularitățile învățământului la distanță
Invățământul la distanță s­a dezvoltat rapid și cu precădere în zonele cu grad mare de izolare, precum 
Australia,   Canada,   Marea   Britanie   cu   protectoratele   sale,   Danemarca,   Islanda,   Norvegia.   Dar   și   în 
marile   aglomerări   urbane,   permițând   recalificări   sau   specializări   ale   adulților,   precum   și   obținerea 
calificărilor pentru posturi de conducere. Invățământul la distanță în general, dar cel prin Internet în 
mod special se adresează și tuturor celor care nu se pot deplasa la școală din motive medicale.
Invățământul la  distanță  se adresează  unor categorii sociale  și grupe de vârstă mai  largi decât cel 
tradițional.   Statistic,   beneficiarii   învățământului   la   distanță   sunt   mai   în   vârstă   decât   cei   ai 
învățământului tradițional. Fiind vorba de un mod de lucru mai independent, el presupune o motivație 
mai clară și existența unui set de deprinderi. Este vorba, cel mai adesea, de adulți care muncesc, care au 
familii în întreținere; nu numai despre comoditatea instruirii la domiciliu. Dar de prin 1998 se constată 
tot  mai  mult  că   și  studenții  de   la  formele  tradiționale   de   învățământ   încep  să  aleagă   și  cursuri  la 
distanță, în special cursuri online, mai ales datorită programului (sau orarului) încărcat. Totodată, din 
zona universitară, învățământul la distanță cuprinde tot mai mult și învățământul pre­universitar.
Insă   învățământul   la   distanță   implică   costuri   mai   mari   decât   cele   din   învățământul   tradițional. 
Materialele de curs sunt mai laborioase, apar cheltuieli de infrastructură, pentru profesori și instructori 
activitatea  este  mai  laborioasă, se cere un efort mai  mare decât la  predarea  în  clasă. Comoditatea 
instruirii   la   distanță   și   independența   orară   sunt   compensate   prin   taxe   mai   mari.   Tot   la   capitolul 
inconveniente,   apare   dificultatea   accesului   la   biblioteci,   la   materiale   auxiliare,   eventuala   limitare   a 
dialogului și a reflexiei provocate de dezbaterile  în grup. Folosirea Internetului, cursurile Web, pot 
înlătura și aceste inconveniente și pot reduce și costurile totale. In schimb, studentul trebuie să accepte 
să lucreze tot mai mult la calculator, să parcurgă textele pe ecran, să citească tot de pe ecran cărțile 
electronice și să participe la dezbateri prin forumuri Web. Este vorba deci și de o schimbare radicală a 
modului de lucru, a sistemului de parcurgere a informației și a modificării procedeelor tradiționale de 
memorare. In locul mecanismului de fixare prin scris a cunoștințelor se mizează, tot mai mult, pe 
interactivitate și pe stimularea interesului și curiozității prin mecanismele multi­media.
Cu  și  mai   multă   pregnanță   în   cadrul   cursurilor   prin   Internet,  intervine   în   învățământul  la  distanță 
problema proprietății intelectuale. Cursul realizat de un profesor și oferit ca material pentru instruire la 
distanță, va putea fi preluat și oferit de alții fără a respecta drepturile de autor. In general, fraudele, în 
contextul învățământului la distanță, sunt ceva mai greu de depistat. Verificările și autentificările ridică 
multe probleme chiar și în cazul cursurilor oferite prin Internet.
Invățământul prin și despre Internet
Apariția Internetului și dezvoltarea sa vertiginoasă în anii '80, dar mai ales după 1991, după apariția 
World   Wide   Web,   a   însemnat   și   o   intensă   activitate   de   instruire   a   noilor   veniți.   Aproape   de   la 
începuturi, numărul începătorilor l­a depășit în fiecare an pe al celor cu oarecare experiență, cu puțină 
vechime.  Menținerea  Internetului  în  viață  și  continua  sa  extindere   și  dezvoltare  au impus  un  efort 
susținut de instruire a noilor veniți. Organizațiile care susțin și promovează comunicația în Internet, 
precum Electronic Frontier Foundation, Internet Society, MATRIX, au acordat mereu atenție realizării 
de materiale de instruire  și documentare. Proiectul  Open Source, pe lângă realizarea de programe, 
prevede un serios efort de redactare a documentației și, separat, a unor ghiduri de utilizare. Fiecare din 
marile   firme   de   calculatoare   și   software,   începând   cu   Apple   și   SUN,   iar   mai   recent   și   CISCO, 
COMPAQ   și     MicroSoft,   înțelegând   rolul   instruirii   clienților,   au   adoptat   procedee   de   instruire   la 
distanță, prin CD­uri și prin Internet, prin centre Web dedicate. La toate acestea se adaugă producția 

23
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

impresionantă   de   cărți   dedicate   Internetului,   manualele   de   inițiere   pentru   diversele   categorii   de 
21

utilizatori sau posibili clienți. In fond, promovarea programelor sau a sistemelor de operare depinde 
esențial de modul în care clientul poate înțelege și învăța să le folosească doar cu ajutorul manualului 
(tipărit sau în format electronic, interactiv sau chiar online). Multe produse soft au câte o pagină Web 
dedicată, pe care apar și succesivele modificări sau versiuni noi. 
Oferta de carte prin Internet, alături de disponibilitatea unor versiuni electronice pentru tot mai multe 
din cărțile ce apar, sau de apariția unor cărți concepute din start în format electronic , contribuie la  22

extinderea Internetului în tot mai multe domenii, de la divertisment până la afaceri, de la cooperări 
științifice până la instruirea unor categorii defavorizate.
Nu trebuie omise presa, radioul și televiziunea din această acțiune de răspândire în masă a Internetului. 
Chiar dacă, prea des, acestea prezintă mai ales elementele de scandal inerente acestui amplu fenomen 
social.
Promovarea   serviciilor   de   comunicare   în   Internet,   a   diferitelor   utilitare   și   aplicații,   s­a   făcut   cu 
precădere   prin   ghiduri   electronice,   materiale   puse   pe   Internet   la   dispoziția   publicului,   prin   deja 
amintitele FAQ (Frequently Asked Questions) și prin organizarea unor liste de discuții tematice sau a 
unor publicații electronice. Acestea adăugându­se paginilor de manual sau help­urilor existente pentru 
fiecare aplicație sau utilitar din calculatorul personal.
Invățarea   prin   Internet   a   început   și   încă   este   orientată   major   spre   domeniul   folosirii   tehnologiei 
informaționale, a resurselor din Internet, a noilor medii educaționale. Treptat a cuprins însă și tot mai 
multe discipline din învățământul universitar, fie sub forma unor cursuri Web sau seminarii virtuale 
oferite în cadrul programelor de învățământ la distanță, fie prin difuzarea prin rețeaua internă (TV și 
Intranet)   a   cursurilor   prezentate   în   amfiteatre,   așa   cum   se   întâmplă   la   Universitatea   Stanford 
(California) și desigur și în multe alte locuri. 
In învățământul pre­universitar Internetul a devenit, pe de o parte, obiect de studiu , iar pe de altă parte, 
23

sursă   bibliografică   și   imagistică   atât   în   prezentarea   lecțiilor,   cât   și   recomandare   pentru   redactarea 
temelor de casă. Desigur, asta se întâmplă în școlile înzestrate cu rețele de calculatoare și cu acces la 
Internet; în țările în care elevii au, la rândul lor, acces la Internet, la domiciliu sau în școală. Pe primele 
locuri în această direcție se situează, așa cum rezultă din studiile demografice, țările nordice (Islanda ,  24

Finlanda,   Norvegia,   Danemarca,   Suedia),   Canada   și   Statele   Unite.   Dacă   în   cazul   Islandei   și   al 
Danemarcei explicațiile curente pornesc de la situația geografică, de la gradul ridicat de izolare al 
localităților, ceea ce a impus folosirea Internetului, în cazul Norvegiei pare a fi vorba mai ales de o 
dezvoltare   tehnologică   armonioasă,   de   o   îmbinare   fericită   a   creativității   individuale   cu   cerințele 
economiei de piață. Nu întâmplător, în Norvegia se află și Odd de Presno, autorul cărții electronice 
citate mai sus și inițiator, încă din 1990, al organizației Kidlink (rețea mondială sprijinind copiii să 
comunice între ei). NKI, centru independent de învățământ din Oslo, înglobând un colegiu Politehnic și 

21 In marile librării, precum Barnes&Noble, volumele privind Internetul și rețelele de calculatoare ajung să ocupe aproape
un sfert din suprafața de expunere.
22 Menționăm doar lucrarea de mari dimensiuni și de mare succes "The Online World resources handbook", a lui Odd de
Presno, apărută încă în 1992 și de atunci permanent completată și îmbunătățită.
23 Cunoștințele de navigare și căutare în Internet constituie, alături de tehnoredactare, din 1996-97, probe în cadrul
examenului de bacalaureat din S.U.A. Cam din aceeași perioadă datează și obligativitatea publicității pe Web a tuturor
cursurilor oferite în universitățile Californiene.
24 Datorită condițiilor geografice și climatice aparte, dar și numărului redus de locuitori, Islanda constituie un exemplu
deosebit de interesant. In condițiile în care acolo nu există cale ferată și multe localități sunt accesibile doar câteva
săptămâni pe an, s-a inițiat conectarea prin fibră optică a 18 mii de locuințe (la un total de aproape 270 mii locuitori).
Vezi și M.Jalobeanu & Lara Stefansdottir “Internetul în școlile Islandei”, 1996,
http://www.itim-cj.ro/rilw/laras.html.

24
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

un departament de învățământ la distanță, a fost între primele în Europa care a introdus rețeaua de 
calculatoare și Internetul ca vehicol în predare, trecând categoric de la învățământul prin corespondență 
la instruirea prin Internet și la cursurile Web (încă de prin 1994). Iată de ce, în acest volum, apar adesea 
referiri și chiar traduceri ale unor rapoarte de la NKI.
Inițierea în folosirea Internetului, precum și utilizarea sa în procesul de învățământ, coboară, în ultimii 
ani,  tot mai  mult   în  structurile  școlare, ajungând  în  unele  locuri  până  la  școala  primară  sau  chiar 
gradiniță,   devansând   pe   rând   disciplinele   considerate   altădată   esențiale   pentru   a   putea   folosi 
calculatorul . 25

Introducerea tehnologiei în școală 
și instruirea cu ajutorul Internetului
Tranziția   spre   discutata   societate   informațională   presupune   schimbarea   sistemului   educațional.   In 
primul   rând   inițierea   elevilor   în   tainele   tehnologiei   informației,   realizarea   unor   deprinderi   privind 
informarea și documentarea prin Internet, dar și a celor de publicare și difuzare a informațiilor pe Web. 
Acestea completând deprinderile de folosire a calculatorului personal în tehnoredactare și gestiune, în 
matematică, informatică, proiectare, creație artistică și traducere. 
Este de presupus că elevii de azi și adulții de mâine vor avea mai des de a face cu scrierea la tastatura 
calculatorului, cu citirea și înregistrarea cu fascicolul laser, decât cu principiile mașinii cu aburi. Ei se 
vor întâlni mai frecvent cu chestiunile de codificare ­ decodificare, decât cu cele de divizibilitate sau, 
spre   exemplu,   cu   algoritmul   lui   Euclid.   Asimilarea   deprinderilor   de   folosire   a   calculatorului,   de 
publicare pe Web și de căutare în Internet impune o serioasă restructurare curiculară. 
Apariția tiparului a însemnat, în timp, o deplasare a centrului de greutate dinspre memorare și caietul 
de   notițe   (succesor   al   tăbliței)   către   lucrul   cu   cartea   și   studiul   în   bibliotecă.     Acum,   calculatorul 
personal și Internetul determină o nouă schimbare: de la textul tipărit pe hârtie la textul de pe ecran, de 
la cartea cu care ne­am obișnuit la cartea electronică în format HTML, PDF, PostScript, sau MS Reader 
sau chiar MS­Word. De la documentarea bazată pe căutări în reviste de referate și în cataloage, la 
căutările locale, pe CD­uri sau în Internet. Iar clasicele procedee de memorare prin repetare, prin sutele 
de exerciții ­ teme de casă, vor putea fi înlocuite cu scheme mai simple folosind pe lângă texte, grafice, 
imagini   și   sunete.   Predarea   matematicii   trebuie   adaptată   procedeelor   și   instrumentelor   de   făcut 
matematică în rețea, cu accentul pe analiza numerică și matematica discretă, renunțând complet sau 
restrângând predarea multor capitole din aritmetică, geometrie și analiză. Câtă vreme, așa cum susține 
un articol recent , întreaga știință apelând tot mai mult la calculatoare, pare a deveni o ramură ­ o 
26

aplicație ­ a informaticii.
In tot mai multe școli calculatoarele și­au ocupat locul, nu doar în laboratoarele de informatică, dar și în 
cele de fizică, chimie, geografie sau chiar muzică. Incep chiar să fie întâlnite și în clasele mici și chiar 
în zona preșcolară, în grădinițe, în învățarea limbilor străine.  
Chiar   și   în   Statele   Unite,   leagănul   Internetului,   subiectul   dominant   al   acestor   zile   este     pregătirea 
profesorilor de mâine pentru a folosi cum trebuie tehnologia – tehnica de calcul în primul rând. Acolo 
s­a ajuns chiar să se accepte că, statistic, profesorii în acțiune nu pot să­și mai modifice substanțial 

25 Dacă acum 15-20 de ani se considerau necesare cunoștințele de programare pentru a putea folosi un calculator, în
ultimii 10 ani s-a acceptat pe scară tot mai largă că nu este nevoie decât de minime abilități de scris și citit, precum și de
"gândire critică". Există deja și experimente reușite în care calculatorul a fost folosit nu numai la predarea unor limbi
străine, ci și la preșcolari, tocmai pentru a-i învăța să scrie și să citească.
26 "All Science Is Computer Science", New York Times, 25 martie 2001,
http://www.nytimes.com/2001/03/25/weekinreview/25JOHN.html

25
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

modul de predare pe care l­au adoptat. In consecință, începând din 1999 se investește tot mai mult în 
programele de pregătire a viitorilor profesori  în spiritul folosirii tehnologiei informaționale (TI)  în 
clasă .  Dar să ținem seama că, din 1993 până în 1999, numărul claselor cu acces la Internet a crescut de 
27

la 3% la 65%. In Statele Unite, dar și în Canada, instituțiile publice de învățământ erau conectate la 
Internet   în   proporție   de   98%,   încă   din   anul   2000.   Desigur   există   diferențe   mari   legate   de   tipul 
respectivei conexiuni și de modul în care este folosită, de numărul de calculatoare din instituție și 
performanțele   lor.   Intr­un   articol   recent   despre   puterea   de   calcul   și   sitemul   de   calcul   distribuit, 
Universitatea  Berkeley  era  menționată  cu peste  un miliard de  calculatoare, totalizând  un  spațiu  de 
stocare de câteva mii de tera­biti . Pe de altă parte, într­o vizită la Universitatea Stanford (leagăn al 
28

Sillicon Valley), după ce am văzut sălile de curs ce par a fi studiouri moderne de televiziune, după ce 
am constatat cum cursurile predate sunt accesibile (online) studenților în cămin și, ulterior în bibliotecă, 
în formă de casete video, la întrebarea mea despre oferta de cursuri la distanță mi s­a răspuns scurt (și 
cu oarecare emfază):  “Universitatea Stanford nu oferă cursuri la distanță!”. 
Modele, metode și instrumente de învățare prin Internet
 Multe din acțiunile curente legate de navigarea prin Internet și chiar de citirea corespondenței e­mail, 
pot fi catalogate drept demersuri de instruire. Mai ales dacă pagina Web parcursă este un ghid sau o 
publicație online, o carte electronică sau prezentarea unui program, precum și în cazul în care mesajele 
email sunt numere ale unor buletine electronice, postinguri ale unei liste de dezbateri sau chiar mesaje 
din partea unor instructori sau colegi, facând parte dintr­un proces mai mult sau mai puțin organizat de 
(auto)instruire sau dintr­o acțiune de documentare. Din cele peste 100 de mesaje la care răspund zilnic, 
o parte însemnată, în afara dezbaterilor de pe listele Kidlink, Romanian_Lobby, Romanian Linux Users 
Group, ocupă răspunsurile la întrebări, sfaturile și depanările (privind folosirea sistemului Linux, a 
diferitelor instrumente de acces la Internet, sau folosirea calculatorului în general), corespondența cu 
studenții,   sau   cu   profesorii   angrenați   în   programele   I*EARN,   Kidlink ,   sau   în   Clasa   Virtuală,   cu 
29

participanții la Conferința de instruire prin Internet . 30

Când   vorbim   despre   învățare   la   distanță   avem   însă   în   vedere   un   proces   organizat   și   planificat   ce 
folosește o gamă largă de elemente tehnologice pentru a mări capacitatea de asimilare a celui care 
învață,   sau   pentru   a   ușura   demersul   profesorului.   Sistemele   moderne   de   învățare   la   distanță   sunt 
proiectate   în   ideea   încurajării   interacțiunii   studentului,   precum   și   pentru   certificarea   învățării 
(verificarea   cunoștințelor   și   deprinderilor   asimilate   și   acordarea   de   calificative   și   certificate   în 
consecință) . Odată cu apariția noilor tehnologii sunt introduse noi procedee de livrare a ‘lecțiilor’ și 
31

apar noi modele didactice. Două din ele sunt acum în discuție, fiind utilizate atât în universități, cât și în 
instruirea angajaților la diferite companii: modelul clasei distante (al clasei deschise, fără ziduri) și cel 
al învățării în rețea.
Clasa deschisă.  In învățământul la distanță modelul clasei deschise apare doar ca o extensie a clasei 
tradiționale, o completare cu elemente audio  și video a metodelor tradiționale de predare. Este un 
procedeu folosit mai ales pentru a face față unui număr mai mare de studenți situați eventual în localități 
diferite. Permite ca lecțiile să fie livrate din clasa ‘originală’, asigurând studenților aflați în afara ei 
27 La conferința SITE 2000 de la San Diego, 8-12 februarie 2000, marea majoritate a conferințelor plenare (invitate), dar
și o parte importantă din program, au fost dedicate acestui deziderat al pregătirii viitorilor profesori în ideea utilizării
tehnologiei informaționale în clasă. O relatare asupre conferinței de la San Diego poate fi găsită și în M. Jalobeanu & N.
Nistor (2000d).
28 http://www.arl.org/newsltr/202/disted.html 26 Jan 2001
29 http://www.kidlink.org ; despre Kidlink va fi de mai multe ori vorba în această carte.
30 http://rilw.emp.paed.uni-muenchen.de
31 Distance Education Clearinghouse, University of Wisconsin-Extension, July 1998
http://www.uwex.edu/disted/definition.html

26
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

elementele   de   interacțiune  real­time.   Se   folosește   televiziunea   interactivă,   precum   și   sistemul   de 

video­(tele)conferințe (prin satelit, chiar) pentru a difuza lecțiile spre studenții aflați la distanță. Chiar 
dacă se află la distanțe apreciabile în spațiu, studenții și profesorul trebuie, adesea, să se sincronizeze – 
orele sunt fixe. Acest sistem este, în ultima vreme, denumit și ‘clasă virtuală’ sau seminar virtual, mai 
ales atunci când sunt folosite mecanismele sincrone de comunicație în rețeaua de calculatoare (sesiuni 
chat ).
Invățarea în rețea (Networked Learning). Este modelul de învățare caracterizat de natura asincronă a 
comunicației dintre profesorul­instructor și elev. Apare aici o independență completă spațio­temporală 
și o comunicație (interactivă) în grup .  Acest sistem (model) este unic în modul în care promovează 
32

colaborarea și interacțiunea dintre instructori, studenți și respectivele resurse educaționale. Din cauză că 
învățarea în rețea permite studentului să­și stabilească ritmul propriu de studiu  și de control, acest 
sistem   de   învățare   este   considerat   mai   flexibil   decât   cel   al   clasei   deschise.   Cursurile   online,   sau 
cursurile de tip Web (web­based course, adesea prescurtat WBC) constituie modul predominant de 
livrare a lecțiilor în cadrul acestui sistem (al învățării în rețea).
Modurile  de livrare a lecțiilor
Videoconferința. Intr­o videoconferință doi sau mai mulți participanți, situați în locuri diferite pot să se 
vadă și să se audă unul pe altul în același timp. Sistemul stabilește o conexiune vizuală între participanți 
și asigură colaborarea dintre cele două centre (localități). Poate de fapt să fie uni, sau bi­direcțională. 
Cu toate că videoconferința ‘leagă’ localtăți depărtate, ea presupune deplasarea participațillor într­unul 
din centre la un moment fixat. Pregătirea, dezvoltarea, planificarea și coordonarea videoconferințelor 
prin satelit este însă complexă și costisitoare. Desigur că ele au și avantajul și dezavantajul sincronizării 
(aspectul imediat). Este vorba de un mediu eficient de învățare, dar și de dezbateri.
Instruirea online  (Web­based training  ) este un proces de învățare care oferă un conținut dinamic 
într­un mediu ce permite auto­reglarea ritmului de instruire. Instruirea online are câteva caracteristici de 
bază: independența de platforma de calcul, abilitatea de a folosi diferite ‘medii’, precum și posibilitatea 
de  evaluare   și  de  adaptare.  Se  practică   tot  mai  intens  pentru   pregătirea/specializarea  angajaților   în 
cadrul firmelor dinamice, mai ales la cele cu profil informatic sau implicate în tehnologii de vârf.
Avantajele învățământului online
Flexibilitatea:  Resursele   (materialele   de   instruire)   pot   fi   extinse   în   cadrul   conținutului   de   bază   al 
cursului, incluzând diferite resurse din Internet sau baze de date din rețea. Comunicarea dintre studenți 
și   instructor   poate   fi,   relativ   ușor,   integrată   într­un   mediu   de   învățare   online   (web­based   course 
environment)   printr­un   ‘forum’   –   program   de   discuții     online.   Conținutul   poate   fi   destul   de   ușor 
transformat – completat pentru a reflecta schimbările de interes ale instructorului sau studenților.
Motivația: Un mediu de învățare la distanță poate spori motivația. Noutatea poate stimula   și susține 
curiozitatea   studentului.   Natura   dinamică   a   învățării   online   mărește   relevanța   experimentului. 
Profesorul poate rapid să ajusteze lecția – cursul Web, ca urmare a unui singur apel­observație.
Eficiența   didactică:  S­ar   părea   că   învățarea   online   mărește   –   îmbunătățește   fixarea   –   memorarea 
informațiilor. Prin folosirea diferitelor stiluri de predare – învățare, a diferitelor medii precum texte, 
video și audio clipuri, grafică, animații. Apelând la acest ‘arsenal’ instructorul sau proiectantul cursului 
poate îmbunătăți gradul de reținere. Gradul de implicare ­ participare a studentului este, de regulă, mai 
mare la învățarea online decât în cazul clasei tradiționale, întrucât se face apel la multiple instrumente 

32 Linda Harasim, et al., Learning Networks: A Field Guide to Teaching and Learning On-line (Cambridge: The MIT
Press, 1997).

27
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

soft   pe   care   studentul   trebuie   să   le   manevreze,   recepționând   imagini,   grafice,   sunete,   care,   prin 
pregnanță și diversitate, pot  compensa gestica, comunicarea extraverbală a profesorului de la catedră. 
Implicit informațiile se întipăresc mai profund, cu mai multe conexiuni.
Costurile: Invățarea online reduce cheltuielile, cel puțin cele legate de deplasările profesorilor, dar și 
cele  legate de  multiplicări  de materiale,  tipăriri, cheltuieli  poștale.  Totuși, din cauza infrastructurii 
necesare, a costurilor mari de acces la Internet (în mod special la noi în țară și în alte părți mai puțin 
dezvoltate tehnologic) și a ofertei încă reduse, costurile implicate de învățarea online par încă cu ceva 
mai mari decât cele din învățământul tradițional, din școală.
Mai ales în instruirile ocazionale ale angajaților se apreciază că se pot obține economii substanțiale.
Inconvenientele și problemele mai complexe ce intervin sunt:
Proprietatea intelectuală: aceasta rămâne o chestiune delicată. Este important să se clarifice cine ce 
drepturi are asupra conținutului și a mediului de învățare, în elaborarea cursului online. Strâns legată de 
aceasta   este   chestiunea   dreptului   de   copiere,   a  copyright­ului.  Organizațiile   implicate   trebuie   să 
determine   cine   este   responsabil   de   elaborarea   și   implementarea   condițiilor   de   copyright,   cine­l 
instruiește pe instructorul online ce este permis în Internet și cine va primi permisiunea accesului la 
materialele de curs.
Evaluarea:   este o altă chestiune delicată într­un mediu de instruire la distanță. Ea include (dar nu se 
limitează la) verificarea modului în care cursanții au înțeles și reținut noțiunile, precum și chestiunile de 
bilanț ­ aspectele eficienței instituției de învățământ în plan economic. 
Pe de o parte se constată că evaluarea online a cunoștințelor, prin intermediul unor teste/chestionare 
Web este mai obiectivă, rapidă și relativ mai simplă, atât pentru student, cât și pentru examinator . Pe  33

de altă parte, mulți din cei implicați în învățământul tradițional consideră că evaluarea este punctul slab 
al învățământului online, luând în discuție doar posibilele fraudări sau substituiri de persoane…   
Este cu adevărat competitiv învățământul la distanță
 în privința rezultatelor școlare?
Analiza   bibliografică   de   mai   jos   urmează   textul   introductiv   din   raportul   de   cercetare     din   cadrul 
34

proiectului EU Leonardo "Multi Media World Wide Kernel for Distance Education". 
Incă din 1968, R. Dubin și T.C. Taveggia, cercetători la Universitatea din Oregon, au publicat un studiu 
amplu, o analiză comparativă a metodelor de predare . Acest studiu oferă elementele de bază pentru 
35

obținerea performanței în programele de educație la distanță, indiferent că e vorba de comunicație 
electronică sau tradițională. 
Dubin și Taveggia (lucrarea citată) susțin că nu se poate determina prin măsurători că o metodă de 
instruire ar fi superioară alteia, dacă pornim doar de la evaluarea performanțelor studenților la examene. 
Metodele analizate privesc învățământul din colegiile din Statele Unite și includ lecții și conferințe, 
seminarii,   emisiuni   educative   de   televiziune,   cursuri   prin   corespondență,   sau   orice   combinații   ale 
33 Exemplul facultății de Studii Europene de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, parțial discutat și în această carte în
capitolul dedicat evaluării online (pag.Error: Reference source not found), contribuție a lui Florin Mircea Bota cu
colaboratorii săi din Torino.
34 Desmond Keegan and Torstein Rekkedal: "Achieving excellence in courses on the WWW", Dublin/Oslo, June 2000,

http://www.nki.no/nki/~torstein/jointart3.html . Partenerii proiectului au fost Ericsson Systems

Expertise din Irlanda, Universitatea din Roma - 3 (Italia) și NKI Distance Education din Norvegia.
35 Dubin, R. & Taveggia, T. C. (1968) "The Teaching - Learning Paradox: a comparative analysis of college teaching
methods", Eugene, Oregon: Center for the Advanced Study of Education Administration. ERIC Document ED 026 966
(1968)

28
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

acestora.   Rezultatele   lor   ar   puteat   fi   transpuse   și   pentru   învățământul   prin   Internet.   Ei   au   urmărit 
studenți urmând forme de învățământ de 2 sau de 4 ani din universități americane, pentru a stabili 
relațiile   dintre   diferitele   metode   de   predare   și   rezultatele   înregistrate   în   urma   examinărilor   finale. 
Concluziile par destul de clare și de decisive: metodele de predare alese nu afectează performanțele 
studenților. Mai mult, ei au conchis chiar că reluarea unor astfel de studii nu ar putea produce concluzii 
diferite. In fapt, studiul lor este atât de amplu ca bază de date și ca meta­analize încât nu se prea 
întrevăd șanse de reluare sau repetare. Iar concluziile nu par a se fi modificat în cei peste 30 de ani ce 
au trecut de la data publicării studiului. Asta face ca această direcție de cercetare să fie considerată de 
mulți cercetători ca închisă. Ne putem referi chiar la o <lege a lui Dubin și Taveggia>: 
"Performanțele în învățământ nu depind de metodele de predare și nici dacă s­a urmat un  
sistem   tradițional,   unul   de   învățământ   la   distanță   sau   o   școală   virtuală.   Succesul   sau  
insuccesul studenților poate fi găsit peste tot.”
11 ani mai târziu,  în  1979,  în lucrarea  lui  W. Schramm , apărea  o nouă confirmare a concluziilor 
36

formulate   de   Dubin   și   Taveggia.   Lucrând   la   centrul   de   cercetări   educaționale   din   Hawai,   el   s­a 
preocupat mai ales să compare prelegerile obișnuite, cu manualele, cursurile însoțite de proiecții de 
diapozitive și filme, cu programele educative de la televiziune, mașinile de învățat  și instruirea cu 
calculatorul.   
Concluziile lui Schramm ar fi:
 Nu poate fi găsit un mediu de învățare care să fie bun pentru toate scopurile
 Majoritatea funcțiilor de instruire sunt realizabile în fiecare mediu de învățare
 O instituție de învățământ de mari dimensiuni nu prezintă neapărat avantaje față de una modestă
 Un mediu de învățare scump nu prezintă avantaje pedagogice față de unul ieftin sau gratuit. 
Cu alte cuvinte, tehnicile folosite nu constituie, prin ele 
însele, un element major de succes sau insucces al unui 
curs. Iar procedeele complicate și scumpe nu contribuie 
neapărat la succesul învățării. 
În 1983, Clark  la Universitatea Californiei de Sud susține 
37

că mediul educațional este de fapt "un vehicol cu care se 
livrează   materialele   didactice,   vehicol   ce   nu   poate 
influența   rezultatele   la   învățătură   mai   mult   decât   ne 
influențează   digestia,   camionul   care   aprovizionează 
magazinul din colț".
Potrivit lui Clark, în 50 de ani de cercetări didactice s­ar fi  Tehnicile folosite nu conteaza!
arătat că nu există medii educaționale cu avantaje nete în privința învățării, indiferent de gradul lor de 
noutate și atractivitate, sau de reclama existentă. 
Clark   discută   speranțele   pe   care   și   le   pune   lumea   în   diferitele   tehnologii   educaționale,   speranțe 
amplificate în ultimul timp de tehnologiile informaționale. Tehnologiile industriale  și mai ales cele 
informaționale   au   revoluționat   industria   și   economia,   iar   oamenii   speră   că   acestea   vor   îmbunătăți 

36 Schramm, W. 1979. "Big Media, Little Media: Tools and Technologies for Instruction", Beverly Hills, California, Sage
Publications.
37 Clark, R.E. (1983). "Reconsidering Research on Learning from Media", Review of Educational Research, volume 53,
number 4, p. 445. Analize reluate și ulterior în: Clark, R. E. (1994) "Media will never influence learning", Educational
Technology Research and Development, 42, 21-29.

29
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

corespunzător procesul instructiv/educativ.
Thomas L. Russell   menține o pagină Web   (pe serverul TeleEducation, la New Brunswick) asupra 
38 39

fenomenului  acesta  “al  lipsei  unei  diferențe  semnificative  între  mediile  educaționale   în  ce  privește 
performanțele”. Este rezultatul analizei a 355 de lucrări și rapoarte de cercetare, comparând predarea 
tradițională cu învățământul la distanță. Este o arhivă excelentă, cu majoritatea studiilor importante de 
evaluare academică, rezultatul mai multor ani de muncă susținută. Revizuit în anul 2000, materialul a 
fost publicat într­o carte prefațată de Clark. 
Ideea de bază a acestei compilări este, așa cum o spune și titlul paginii Web, că nu există o diferență 
semnificativă între învățământul tradițional din școală (în campus) și cel la distanță. Elemente precum 
succesul la învățătură, calitatea instruirii, gradul de reținere a cunoștințelor și aplicarea lor în practică, 
nu depind de forma de învățământ ­ pot fi întâlnite peste tot.
In fond, în lucrările citate mai sus, Dubin și Taveggia (1968), Schramm (1977), Clark (1983, 1994), 
Russell și alții au arătat că în instruirea la distanță pot fi obținute rezultate la fel de bune ca  și în 
invățământul tradițional. Este o concluzie foarte importantă pentru toți cei implicați în realizarea de 
cursuri Web sau în organizarea de școli virtuale. Cu atât mai mult pentru cei ce folosesc astfel de 
metode de instruire. Nu e necesar să fii bogat ca să poți învăța, nu e nevoie să te încadrezi într­un sistem 
rigid și scump, sau să apelezi la tehnologii sofisticate ca să înveți. Diplomele și nivelul de cunoștințe 
obținute ca urmare a unei instruiri la distanță pot fi la fel de bune ca cele dintr­o instituție tradițională. 
Performanța se poate realiza și la distanță și în cadrul unei școli virtuale.
Desigur, aceasta­i teoria, dedusă mai ales prin analiza statistică a răspunsurilor studenților și având în 
vedere în primul rând sistemul 'clasic' de învățământ la distanță. Dar care este situația în practică, în 
cazul cursurilor Web? 
In studiul realizat de Desmond Keegan și Torstein Rekkedal se urmărește partea practică de la Universitatea din 
Noua Anglie, Armidale (Australia), de la Centrul Național pentru Invățământ la Distanță din Franța și 
de la Open University din Marea Britanie (din Milton Keynes). Iată concluziile:
Universitatea din Noua Anglie (UNE) ­ Australia 
Intre primele analize serioase ale rezultatelor și așteptărilor studenților de la forme de învățământ la 
distanță comparativ cu cele ale studenților din universitate, în 1979, cu prilejul unui raport jubiliar , K.  40

Smith, Director al serviciului External Studies al UNE, compară datele privind studenții din și din­afara 
campusului pe parcursul a 25 de ani, din 1954 până în 1979. Studiul este semnificativ deoarece la UNE 
s­a urmat sistemul australian integrat, profesorii din universitate având simultan și obligații pe linia 
învățământului la distanță și a celui tradițional. In același timp, studenții la formele de învățământ la 
distanță aveau aceeași programă, aceleași manuale și aceeași îndrumători, aceleași teste și examinări, ca 
și studenții de la cursurile 'la zi'. Dar  în timp ce majoritatea studenților din campus erau proaspeți 
absolvenți de liceu cu rezultate bune la bacalaureat, unii dintre studenții 'externi' erau fermieri lucrând 
pe proprietățile lor și având doar diploma de școală primară.
Autorul arată că nu putem vorbi de diferențe semnificative între studenții 'externi' și cei din campus, dar 
și că multe premii pentru rezultate deosebite au fost câștigate de studenții 'externi'.

38 Thomas L. Russell, Director al biroului pentru Instructional Telecommunications of North Carolina State University
39 http://cuda.teleeducation.nb.ca/nosignificantdifference/
40 Smith, K. (1979) "External Studies at New England: A Silver Jubilee Report", Armidale, University of New England,
Australia

30
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Centrul Național de Invățământ la Distanță (CNED) – Franța
http://www.cned.fr 

In Europa este cel mai important furnizor de programe de învățământ la distanță, având în același timp 
și   un   mare   număr   de   studenți,   parte   la   nivelul   învățământului   superior,   parte   la   alte   forme   de 
învățământ, inclusiv la nivelul școlii primare și secundare. 
O caracteristică a sistemului educațional francez este și modul instituționalizat de examinare, acordarea 
diplomelor  și calificativelor la nivel guvernamental pentru toate formele  și nivelele de  învățământ. 
Acest   lucru   favorizează   de   fapt   învățământul   la   distanță.   Există   astfel   și   posibilitatea   de   a   analiza 
rezultatele   studenților   de   la   CNED,   dar   și   a   celor   care   au   urmat   alte   școli,   centre   de   instruire   și 
universități,   pentru   a   verifica   dacă   se   obțin   rezultate   similare   în   învățământul   la   distanță   și   în   cel 
tradițional.
Universitatea Deschisă a Regatului Unit (OUUK) – Anglia
 http://www.open.ac.uk 
Universitatea Deschisă din Marea Britanie este o parte importantă a 'pieței' învățământului superior 
englezesc.   In   ce   privește   învățământul   deschis   și   la   distanță   există   vreo   sută   de   universități   care 
concurează cu Open University. Toate sunt finanțate, cel puțin parțial, din taxe. Cel mai recent catalog, 
tipărit cu numele  The UCAS Guide, cuprinde lista oficială a instituțiilor de învățământ superior, listă 
destinată   absolvenților   de   liceu   pentru   a­i   sprijini   în   continuarea   studiilor.   Catalogul   cuprinde   199 
instituții de învățământ superior, din care 24 sunt componente ale universității londoneze.
De prin 1994­1995, guvernul britanic a inițiat o acțiune de evaluare a performanțelor universităților și 
de publicare a rezultatelor acestora. 
Primele rezultate au plasat Open University in topul primelor 10 universități din Marea Britanie, alături 
de   Oxford   și   Cambridge   și   alte   șapte   universități   convenționale.   La   alcătuirea   acestor   evaluări   și 
clasificări, agenția britanică de asigurare a calității colectează în fiecare an date urmărind calitatea 
procesului de predare pe discipline (la fiecare universitate  în care se predă acea disciplină). Este o 
echipă de evaluatori care apreciază calitatea predării materiei respective în fiecare universitate după 
următoarele șase 'dimensiuni':
     * Programa, conținutul și organizarea;
     * Predarea, învățarea, verificarea;
     * Progresele studenților;
     * Indrumarea și sprijinirea studenților;
     * Materialele de curs; 
     * Asigurarea calității și dezvoltării.
Pentru   fiecare   din   aceste   'dimensiuni'   se   dau   note   până   la   4,   astfel   nota   maximă   privind   calitatea 
predării   respectivei   discipline   într­o   anume   universitate,   este   24.   Open   University   a   obținut   nota 
maximă   la   Chimie,   Geologie,   Muzică,   Economie   (Business),   dar   și   Inginerie.   Toate   subiecte   care 
aparent nu ar fi avantajate de predarea la distanță. 
Mai rezultă însă că aproape o sută de universități și institute britanice de învățământ superior au fost 
cotate mai prost decât Open University în privința calității predării. Cum nu există legătură directă între 
rezultatele evaluării și modalitatea de învățământ, nu este nici un dubiu că Open University (și multe 
alte instituții similare din lume) a demonstrat că rezultatele studenților sunt cel puțin la fel de bune ca în 

31
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

instituțiile convenționale. Dacă mai ținem seama și de faptul că universitățile convenționale au proprii 
profesori, conferențiari, lectori, care predau unor studenți care, în general, nu au altă ocupație și care au 
obținut calificativul maxim în pregătirea pentru universitate, în timp ce Open University instruiește 
studenți care au și alte activități și, din care, cam 40% nu au obținut calificative acceptabile pentru a 
intra în universități convenționale, abia atunci putem vedea cu adevărat perspectivele învățământului la 
distanță. 
In aceste condiții pare paradoxal că aproape o sută din aceste universități convenționale au decis să 
concureze cu Open University pe piața învățământului la distanță, adesea cu mici departamente folosind 
mai mult consultanți sau angajați temporar, în timp ce corpul lor profesoral cu studenții obișnuiți nu au 
reușit să obțină notele de calitate ale Open University.
   In concluzie:     Atât din cercetări cât și din practică rezultă clar că se pot obține rezultate bune la 
învățătură prin sisteme de învățare la distanță, fie că e vorba de varianta prin corespondență (modul 
'tradițional' de instruire la distanță), fie de cursuri Web. O serie de evaluări și de studii comparative la 
NKI  au arătat că studenții la distanță obțin la examene (la cursuri similare) rezultate cel puțin la fel de 
41

bune ca și cei de la formele convenționale de învățământ (cu diferențe ne­semnificative in favoarea 
studenților  la   distanță).  Probabil  că   intervine   și  o  inevitabilă  selecție   a  studenților,  cei  'disponibili' 
pentru   formele   de   învățare   la   distanță   având   o   mai   serioasă   motivație   și,   poate,   deprinderi   de 
auto­instruire mai bine conturate. 
Obținerea performanței în cursurile din Internet
In raportul de cercetare citat deja,   privind studiile de evaluare paralelă de la 3 instituții, în cadrul 
proiectului EU Leonardo "Multi Media World Wide Kernel for Distance Education", Demond Keegan 
și   Torstein   Rekkedal   centralizează   rezultatele   privind   relația   dintre   învățământul   la   distanță   și   cel 
tradițional, analizând mai ales performanțele educaționale obținute cu ajutorul cursurilor Web. S­au 
urmărit în principal atitudinea  studenților față de învățarea bazată pe cursuri Web.
• Care este valuarea cursurilor WWW ca formă de predare sau instruire, din punctul de vedere al 
studenților?  
• Cine este atras la cursurile Web? 
• Situația studenților în privința folosirii calculatoarelor și tehnicii de calcul, cu alte cuvinte, care este 
piața de desfacere pentru cursurile Web și ce tip de studenți privește?
Studiul urmărește eficiența învățării din cursuri Web, din perspectiva studenților. 
Au fost chestionați studenți ce au urmat diferite cursuri Web  și care aparțin la 7 categorii diferite. 
Cursurile   au   diferit   prin   formă,   conținut,   durată,   iar   contextul   instituțional   și   organizarea   au   fost 
deasemeni diferite. 
La firma Ericsson  a fost vorba de cursuri  de instruire interne. Primul curs testat a fost o adaptare la 
42

Intranet   a   unui   modul   folosit   tradițional,   numit  Capability   Maturity   Model  (CMM),   care   prezintă 
elementele de bază ale unui proces software. Versiunea WWW a   cursului presupune în mod normal o 
singură zi pentru a fi parcursă. Au fost analizate 3 reluări ale acestui curs, din 1997 și 1998,  primele 

41 Paulsen, M. F. (1992): The NKI Electronic College: Five years of computer conferencing in distance education. In:
Paulsen, M. F.: From Bulletin Boards to Electronic Universities: Distance Education, Computer-Mediated
Communication, and Online Education. Pp. 2-17. University Park, Pennsylvania: The American Center for the Study of
Distance Education.
42 Keegan, D. (1998): Ericsson students studying on the WWW, (partea întâia și a doua)
http://www.nki.no/eeileo/research/eei/Brusseev.htm , Brusseev2.htm

32
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

două fiind dedicate stafului Ericsson din două localități din Irlanda, iar al treilea unui grup de angajați 
din centrul de proiectare Ericsson din Mexico.  A fost ales un eșantion de 16 cursanți care au răspuns la 
chestionare. Un al doilea curs test la Ericsson a fost  Data Communications   (DC) și a pregătit 12 
membri ai stafului firmei, la începutul lui 1999. 
La     Universitatea   din   Roma   (3)   au   fost   trei   categorii   de   cursuri   analizate .   Un   curs   de   'Didactică 
43

Muzeală',   predat   în   primăvara   lui   1998   la   distanță   profesorilor   de   școală   (profesori   italieni 
specializându­se în folosirea muzeelor în predare). Un curs de succes cu durata de un an, reluat mai 
mulți ani la rând. Includea un număr de exerciții ­ teme ce trebuiau trimise de cursanți și care erau 
verificate și comentate automat de calculator. Cursanții din grupul testat erau înscriși la cursul pe Web, 
cu răspunsurile realizate tot pe Web.
Celelalte două cursuri de la Universitatea din Roma au fost de Informatics  Engineering și, respectiv, 
Electronic Engineering. Ambele erau cursuri organizate tradițional, față în față, cu o durată de 4 luni, în 
toamna lui 1998 și primăvara lui 1999, având doar materialul auxiliar pe Web. Majoritatea studenților 
au consumat mult timp cu aceste materiale Web, parcurgându­le mai ales  din afara universității, chiar 
prin modem de acasă.
La NKI au fost evaluate rezultatele de la două categorii de studenți: unii care au parcurs unul din cele 
patru cursuri diferite despre  WWW pe parcursul anului 1997, alții care s­au înscris la cel puțin unul din 
cursurile unui program de specializare în  Information Technology, în toamna lui 1998. 
Toate cursurile, din ambele categorii, erau la  distanță, iar în ce privește conținutul ­ cursuri de colegiu. 
Fiecare curs fiind echivalent cu aproximativ 1/10 din durata unui curs anual. Principala diferență dintre 
cele două tipuri de cursuri era caracterul facultativ (în primul caz) față de cel obligatoriu (în al doilea 
caz fiind vorba de toți studenții înscriși). La NKI a existat și posibilitatea de a compara rezultatele la 
examen   ale  studenților   înscriși   (parțial)  la   forma  de   studii   la  distanță,   cu  rezultatele  celor   urmând 
aceleași cursuri în mod față în față. 
Tipic, cursanții de la Ericsson au fost membri ai echipei tehnice care au urmat cursul ca o formă de 
perfecționare în muncă. Cei mai mulți erau bărbați tineri, aproape jumătate fiind sub 25 de ani. Doar 
câțiva erau spre 30. Firma a acoperit cheltuielile cursului.  Cursanții de la Museum Course, la Roma, 
erau mai ales femei, foarte puține sub 25 de ani. Majoritatea și­au plătit singure cursul. Studenții care 
au urmat la Roma cele două cursuri de inginerie au fost mai ales bărbați sub 25 de ani. La NKI, primul 
grup   a   inclus   Tehnologia   Informației   pentru   profesori,   în   plus   față   de   cursurile   de   Tehnologia 
Informației oferite celui de al doilea grup. Ca structură pe sexe, cursanții de la NKI au fost aproximativ 
echilibrați: 50% bărbați și 50% femei, la primul, respectiv 60% bărbați și 40% femei, la al doilea grup. 
60% dintre  studenții din NKI plătesc singuri taxele pentru cursuri.
Majoritatea studenților de la cursurile  examinate aveau cel puțin 4 ani de școală secundară, cu excepția 
cursurilor de inginerie de la Roma, care au fost de nivel introductiv pentru studenți obișnuiți.
Studenții din toate cele 7 categorii discutate au primit niște chestionare cuprinzând în linii mari aceleași 
întrebări, parțial adaptate după cele folosite de Fritsch  în `Evaluation virtuelle Seminare'   (1997). Au 
44

fost incluse și întrebări privind accesul la paginile cursului, cât timp consumă studentul la calculator și 
ce   cunoștințe   de   HTML   are.   Desigur   că   grupurile   de   studenți   difereau   prin   gradul   de   folosire   a 
calculatoarelor.  Spre exemplu, toți studenții de la Ericsson, de la cursul CMM au spus că stau cel puțin 
10 ore, iar 75% din ei au vorbit de 20 ore în fața calculatorului în ultima săptămână. Printre studenții de 
43 Nardi, E. (1998): Analysis of Università di Roma III students' attitudes to studying using the Leonardo MMWWW
kernel for distance learning. http://www.nki.no/eeileo/research/roma/emmaev.htm
44 Fritsch, H. (1997): Host Contacted, Waiting for Reply. Hagen: FernUniversität.
http://www.fernuni-hagen.de/ZIFF/EVIRTXT.htm

33
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

la NKI 70% au spus 'cel puțin 10 ore pe săptămână, iar 40% au vorbit despre 20 de ore pe săptămână. 
Cursanții de la cursul italian de muzeistică se încadrau în proporție de 40% la primul răspuns (cel puțin 
10 ore săptămânal), respectiv 17% la al doilea răspuns. Asta este explicabil, întrucât cursanții de la 
Ericsson, care au urmat cursul în rețeaua locală a firmei (în Intranet), au apreciat drept foarte rapid 
accesul; cei de la NKI l­au considerat rapid în proporție de 80%  și numai 40% din cursanții de la Roma 
l­au apreciat astfel, 55% considerându­l lent și 5% foarte lent. Evident, Italia stă mult mai prost decât 
Norvegia în privința accesului la Internet. Dar este normal ca timpul de acces să influențeze aprecierea 
de către cursanți a cursurilor Web. 
Atitudinea studenților relativ la învățarea pe WWW
Unul din scopurile studiului de evaluare a fost să se vadă în ce măsură oferta de cursuri Web ușurează 
înscrierea, în ce măsură Internetul este văzut ca un mod eficient de a învăța și în ce măsură poate fi 
vorba de o experiență pozitivă a studenților, dacă se vor înscrie și la alte cursuri similare sau dacă vor 
recomanda altora să urmeze cursuri oferite pe Web. 
Studenții cuprinși în studiul din 1998 de la NKI erau înscriși la unul sau mai multe cursuri la distanță 
din   programul   de  Information   Technology  (Project   admin   and   information   systems   development,  
Structured programming ­ Pascal, Introduction to programming, Systems development, Object oriented  
programming, Databases, Internet, Computer communication, Administration and operation of local  
networks,   Strategic   planning   and   IT   applications,     Administration   of   computer   networks).  Acest 
program fiind oferit și studenților la cursurile 'față­n­față'. Studenții având aceleași examene în același 
timp. Rezultatele obținute de cele două categorii de studenți la 7 examene (identice) arată o medie de 
promovare de 84%, respectiv 87% în favoarea celor ce au urmat cursurile pe Web. De asemeni media 
notelor obținute este cu ceva mai bună la aceștia. 
Unul din scopurile urmărite în organizarea oricărui sistem de învățământ este obținerea unor rezultate 
cât mai bune  ­ excelența în instruire. Statisticile de la NKI arată că studenții ce au urmat cursurile prin 
Internet au obținut rezultate cel puțin la fel de bune ca și cei care au urmat aceleași cursuri în clasă.
Conform răspunsurilor studenților chestionați în studiile de evaluare, cursurile oferite prin Internet (pe 
WWW) au fost bine primite. Ar fi de observat că, cel puțin în cazurile prezentate, părerile au fost ale 
unor studenți bine instruiți (cu cel puțin 4 ani de experiență universitară, în cazul Ericson fiind vorba în 
mare parte chiar de instructori).
Centre importante în domeniu
Dintre centrele mai importante din Europa, în domeniul instruirii asistate de calculator și prin Internet, 
trebuie menționate Universitățile deschise (unele urmând modelul celei din Marea Britanie) din: 
 Olanda ­ Open University of the Nederlands  http://www.ou.nl 
 Portugalia ­ Universida de Aberta  http://www.infodesketop.com/eetp 
 Spania ­ UNED http://www.uned.es . 
 Dar există și câteva universități virtuale, precum: 
 The Virtual Open University din Helsinki http://avoin.helsinki.fi 
 The Lund Virtual University din Suedia http://lvu.lu.se . 
Si universitatea din Exeter (Anglia)  http://www.ex.ac.uk/  , cunoscută   prin specializarea sa în instruirea 
profesorilor,   se   remarcă   printr­o   largă   varietate   de   cursuri   Web,   atât   în   pedagogie,   cât   și   în 
biblioteconomie și în Tehnologii Informaționale și de Comunicații (TIC). In particular cursul pentru 

34
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

bibliotecari este integral un curs Web. Tot la Universitatea din Exeter funcționează și un centru virtual 
de studiu, de fapt un consorțiu în care participă și Finlanda, Franța, Italia, Olanda, Portugalia. 
In restul lumii (am menționat până acum SUA și Europa) mai există multe universități deschise (cu 
denumirea de Open University): 
- în Canada  
 Athabasca University http://www.athabascau.ca/, 
 Open Learning Agency http://www.ola.be.ca/ou/, 
- în Hong Kong ­ Open University of Hong Kong  http://www.ouhk.edu.hk  
- în India ­ Indira Gandhi National Open University http://www.ignou.edu/. 
Intre universitățile virtuale din afara Europei amintim, 
- în SUA: 
 Virtual Online University http://www.vousi.com/ 
 Online Learning Net  http://www.OnlineLearning.net/. 
- în Brazilia: 
 Universidade Virtual http://www.universidadevirtal.br/, 
 Virtual University – Supported by the Einstein College from Sao Paulo http://www.ibase.org.br/~ined/, 
- în Turcia: 
 Virtual Campus of Middle East Technical University http://idea.metu.edu.tr/. 
- în Mexic: 
 The Virtual University of Monterey http://www.sistema.itesm.mx/english/uv.htm . 
- și o universitate virtuală africană ­ 
 The African Virtual University http://www.avu.org/.
Foarte multe alte universități (din Europa, precum și din lumea întreagă) și­au deschis, mai ales în 
ultimii ani, centre sau departamente pentru învățarea la distanță, folosind tot mai mult Internetul , cu  45

precădere în cadrul facultăților ce pregătesc profesori. Dintre acestea trebuie menționate Universitatea 
“Ludwig   Maximilian”   din   München   (Germania),  Institute   for   Educational   Research  
http://claudia.emp.paed.uni­muenchen.de/,   unde   Dr.   Nic   Nistor   organizează   încă   din   1996   un   ciclu   de 
seminarii   virtuale ,     University   of   Twente   –   Faculty   of   Educational   Technology  din   Olanda 
46

http://teletop.edte.utwente.nl  și  http://www.edte.utwente.nl    unde   există   un   masterat   în   științele   educației   și 

proiectarea sistemelor, pentru studenți străini, program de masterat bazat serios pe Web și acceptând 
participarea de la distanță. Acolo conduce doctoranzi profesoara Betty Collis, nume important în DE și 
TeleLearning. In Marea Britanie, ar mai fi de menționat,  Centre for Studies in Advanced Learning  

45 Pe primele locuri ca număr de studenți online, se află Edith Cowan University http://www.cowan.edu.au/,
University of South Australia http://www.unisa.edu.au/ și Macquarie University
http://www.mq.edu.au/, din Australia, urmate de Open University UK http://www.open.ac.uk/ și de
Lundt Virtual University din Suedia http://www.lu.se/.
46 Pentru aceste seminarii virtuale, Dr.Nic Nistor a primit premiul "Pentru cel mai bun curs al anului 2000", de la
Ministrul Educației și Cercetării din Bavaria.

35
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Technologies:  http://www.lancs.ac.uk/users/edres/, de la  Lancaster University, dar și  Institute of Education,  

University of London http://www.ioe.ac.uk/ precum și Department for Continuing Education, University of  
Oxford:  http://www.conted.ox.ac.uk . 
Există însă și o serie de instituții de profil, cu rezultate remarcabile, care nu au statut universitar. Printre 
acestea, în frunte se situează un centru pentru învățare la distanță în Danemarca și două în Norvegia 
(NKI și NKS). 
Centrul   din   Danemarca   ­  Center   of   Distance   Learning   –   Center   for   Fjernt   Undervisning, 
http://www.cfu.dk/International/International.html ,   cu   circa   5000   studenți   și   41   de   cursuri   (în   tehnologia 
informațiilor, administrație,  economie, protecția mediului, drept). Centrul funcționează din 1997, ca o 
facultate   în   cadrul  Randers   Business   College,   Jutland.   Constituie   cel   mai   important   furnizor   de 
invățământ la distanță din Danemarca. Ideea principală este de a asigura accesul oricui, indiferent de 
izolarea   geografică   sau   de   situația   particulară,   de   a   ridica   nivelul   de   pregătire   și   competență   al 
cetățenilor. Se comunică aproape exclusiv prin email, iar profesorii sunt accesibili permanent. Studenții 
au acces la un sistem online de instruire (Web), numit StudyNet, în care se pot (auto)testa și auto­evalua 
în cadrul programului de curs. Există și un sistem de discuții online de tip ‘chat’.
Despre NKI am mai pomenit de câteva ori până acum. Termenul  Nettskolen   ­ sau  Internet college  ­ 
desemnează partea de cursuri prin Internet oferite de departamentul de învățământ la distanță al NKI. 
Colegiul   Internet   ­   Nettskolen   a   fost   inființat   în   1987,   la   inițiativa   lui   Morten   Flate   Paulsen.   Ca 
organizație privată de învățământ, NKI, situat în Bekestua – Oslo, oferă 250 de cursuri și programe la 
distanță unui număr de 12 mii de studenți. Partea numită  The Polytechnic College  oferă programe 
normale de învățământ în tehnologia informației în patru campusuri din Norvegia. O altă parte a NKI, 
numită Naerings Akademiet oferă cursuri scurte și programe de cel mult un an, mai ales în tehnologia 
informației, în 20 de centre locale de studii din întreaga Norvegie. La colegiul Internet – Nettskolen s­a 
ajuns la aproape 60 de cursuri Web diferite (15 în tehnologia informației, 6 în tehnologia informației 
pentru profesori, 12 în administrarea afacerilor, 8 în psihologie, 4 în filozofie, 7 cursuri de liceu și 5 alte 
cursuri).    
NKS –  The NKS Distance Education  http://www.nks.no/nks/  în Norvegia oferă 10 cursuri (în proiectare 
Web, drept, jurnalism, limba norvegiană, istoria artelor, istoria ideilor, management). A  început din 
1987 cu învățământul asistat de calculator, trecând din 1997 la cursuri prin rețea. Cursurile Web oferite 
se pot grupa într­una din următoarele trei categorii: cursuri Web integrale, clase virtuale și cursuri Web 
parțiale – în care interacțiunea Web a studentului cu instructorul este mai redusă.
Mai pot fi discutate și câteva organizații cu profil didactic orientate prioritar spre învățarea la distanță, 
între care: 
- în Austria:
 ICE – Internet Center for Education, Vienna http://www.schulen.wien.at/ice/, 
- în Germania:
 Academia de Drept European ­  Cyberversity  http://www.aer­academy.de 
- în Irlanda: 
 The Marketing Institute of Ireland http://www.mii.ie/, 
 Irish Centre for Distance Education Research and Applications http://comm.infm.ulst.ac.uk/ , 
- în Italia: 

36
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

 Instituto Tecnologie Didattiche – C.N.R. http://www.itd.ge.cnr.it/,
- în Spania:
 CECENET – Instituto de Tecnicas Educativas http://www.cece.es , 
- în Suedia: 
 National Institute for Distance Education, Norrköping http://www.norrk.ssv.se .     
Open University of the Nederlands ­ OUNL 
Are peste 2500 studenți online și peste 360 cursuri, din totalul de 411, folosesc servicii Web (multe sunt  
oferite integral online). Dar, spre deosebire de modelul OUUK, este o instituție publică de învățământ 
finanțată de guvernul Olandez. Prin lege OUNL are rolul de a dezvolta, a inova și promova în general 
învățământul superior, dar și de a oferi instruire la distanță pentru adulți în domeniile: sociologie, artă și 
cultură, drept, afaceri, economie, științele naturii și inginerie. 
Pentru întreaga universitate și pentru cursurile oferite a fost proiectată o arhitectură de rețea structurată 
în subrețele și incluzând 4 mari servere Web și anume: 
• HouseNet ­ intranetul profesorilor ­ acoperind comunicarea acestora cu conducerea, dezbaterile 
profesionale și oferind acestora multe resurse, 
• OpenNet – rețeaua liberă pentru studenți și profesori, 
• InfoNet   –   informațiile   publice   despre   OUNL:   publicitatea   generală   cu   informațiile   și   ofertele 
oficiale, 
• StudyNet – rețeaua de studiu – intranetul studenților înscriși pe care se livrează cursurile Web. 
Toți studenții înscriși au acces la locul lor de studiu în mediul Web, care le oferă automat și toate 
informațiile privind cursurile pentru care au optat. Este vorba de texte de prezentare, acces la grupuri  
de dezbateri, acces ftp, email, real­video și real­audio, dar și de permanentele dezvoltări ale cursurilor 
(atât   în   ce   privește   conținutul,   cât   și   forma   de   livrare).   Există   forumuri   de   discuții   pe   temele   în 
dezbatere la curs. Structura rețelei StudyNet este în permanentă dezvoltare, ținând pasul cu oferta de 
cursuri noi și cu creșterea numărului de studenți (din cei 24 de mii de studenți, cam 4000 folosesc 
acum   zilnic   aceste   facilități   și   cam   2500   activează   online).   Multe   din   materialele   de   curs   sunt 
disponibile prin ftp, transmise prin email pe liste, după cum există încă multe referiri la materiale 
tipărite, la benzi audio sau video, la CD­uri. Ca un exemplu, cursul de “Visual Programming with 
Java”   este   bazat   pe   un   manual   tipărit,   un  CD   și   un  pachet  complet   de   documente   Web,  inclusiv 
inițierea   online,   exemplele   Java   și   forumul   de   discuții.   Verificarea   cunoștințelor   este   o   activitate 
separată, organizată, prin lege în Olanda, în centre de studii, în condiții speciale. Dosarul de evaluare 
finală este   format din lista de cursuri speciale  și temele realizate în cadrul acestora, plus un test 
general de evaluarea a cinoștințelor. Acceptarea (avizarea) cursurilor constituie la OUNL un procedeu 
bazat pe scorurile rezultate de la evaluarea studenților. Studenții capătă un certificat pentru fiecare curs 
încheiat. Un set de certificate conduce la o diplomă dacă toate cursurile au fost parcurse cu succes. Nu 
are importanță dacă un curs a fost urmat prin Internet sau în clasă. Chiar și taxele sunt aceleași în cazul 
instruirii prin Internet ca și în cazul cursurilor tipărite. Dar studenții sunt solicitați să­și stabilească din 
vreme mănunchiul de cursuri. De fapt ei pot începe cursurile doar în două momente ale anului. Se 
oferă șase ‘constelații’ de studiu, de la așa numita ‘traiectorie de bază’ formată din cel puțin două 
module, la un an complet, compus din șase module. Taxele variază de la 360 guldeni pe modul, la 600 
guldeni pentru o ‘traiectorie de bază, sau la 1980 guldeni pentru un an cu șase module. Profesorul T. 

37
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Rekkedal  aprecia că, dintre cele 411 cursuri oferite de OUNL (și accesibile pe Web în StudyNet), doar 
47

22  pot fi considerate cu adevărat cursuri Web. Insă în planul de perspectivă al instituției se prevede ca 
până în 2002 toate cursurile să ajungă la nivelul Web­based.     
OUNL a proiectat, dezvoltat și implementat un sistem integrat de învățare, original și complet, numit 
ELO  –Electronic  Learning  Environment,  care va fi  oferit  și altor  instituții  de  învățământ  superior. 
Autorii consideră acest produs drept elementul de trecere al OUNL de la a doua ­ la a treia generație, 
pentru că au proiectat și o structură organizatorică și procedurală nouă pentru a implementa inovarea și 
a sprijini tranziția. Mai mult, ei consideră că problemele majore – provocările următoare ar fi tocmai 
schimbările educaționale și curiculare implicate de acest sistem  de învățământ bazat pe competență.
Câte ceva despre universitățile virtuale
Universitățile Virtuale sunt în general universități deschise, bazate însă exclusiv pe tehnologia WWW și 
încep prin a preda deprinderile și a exersa aptitudinile de care studentul "virtual" are nevoie pentru a 
"supraviețui" într­un astfel de mediu. Mediul principal de muncă este rețeaua, accesată printr­o interfață 
multimedia,   care   devine   fereastra   spre   universul   virtual   al   universității:   sala   de   curs,   laboratorul, 
biblioteca, administrația și secretariatul, sala de spectacole sau clubul. La modul ideal cursurile sunt 
oferite în variantele lor hipermedia, testele se desfășoară cu formulare interactive, laboratoarele virtuale 
se desfășoară în pagini hipermedia interactive.
La multe dintre universitățile declarate ca virtuale se practică, de fapt, un amestec dintre tehnicile 
moderne și cele tradiționale, concretizat în utilizarea tradiționalei poște, pentru a expedia versiunile pe 
hârtie ale cursurilor de bază, sau în programarea unor întâlniri față în față, pentru beneficiile unor 
contacte umane directe.
Avantajele universităților virtuale sunt multiple: orar flexibil, deschidere înspre populația adultă care 
mai are de mers la un loc de muncă, schimbul de resurse educaționale, posibilitatea de actualizare 
rapidă a acestora, rezolvarea rapidă a problemelor organizatorice și administrative. Un avantaj pentru 
profesori,   dincolo   de   faptul   că   pot   partaja   resursele   educaționale   (instrumente   soft   pentru   crearea 
cursurilor, baterii de teste standard, cursuri), este faptul că universitatea virtuală este ea însăși un forum 
pentru discutarea problemelor educaționale, a problemelor legate de programă sau legate de conexiunile 
interdisciplinare. La urma urmei, o universitate virtuală este un campus universitar complet ­ în varianta 
electronică.
Virtual Online University (VOU)
 http://www.athena.edu/
Universitatea   din   Atena   este   administrată   de  Virtual   Online   University   (VOU)   Inc.,   o   corporație 
nonprofit   care   oferă   un   mediu   educațional   complet   prin   ceea   ce   ei   numesc  Virtual   Educational  
Environment  (VEE).   A   fost   fondată   în   1995.   Programa   universității   este   orientată   înspre   ceea   ce 
americanii numesc liberal arts (profil numit la noi <clasic>: literatură, drept, științe, matematică, artă). 
Cursurile   sunt   oferite   online   în   semestre   de   13   săptămâni.   Același   campus   adăpostește   și  Athena 
Preparatory Academy, o școală virtuală (de la grădiniță până la clasa a XII­a) care pregătește viitorii 
studenți ai universitații, sau asistă elevii unor școli tradiționale pentru obținerea performanței într­un 
anumit domeniu. Scoala oferă de asemenea și cursuri pentru profesorii care doresc să se perfecționeze 
în utilizarea Internetului în procesul de învățământ. Cursurile oferite de Universitatea Atena sunt de 
Istoria   Artei,   Studii   Economice,   Calculatoare   și  Tehnologia   Informației,   Educație,   Engleză,   Istorie, 

47 “Case Study 4: Europe. The Open University of the Netherlands”, un interviu inclus în “Online Education: An Analysis
of Web-based Education and Strategic Recommendations for Decision Makers”, M.F. Paulsen, The NKI Internet
College, 2000, pg.33-36.

38
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Stiințe umaniste, Latină, Ev Mediu și Renaștere, Stiințele naturii și Filosofie. Programele oferite sunt 
construite în jurul unor facultăți (există opt facultăți în această universitate), fiecare condusă de un 
decan, având angajat un corp profesoral, cu propriul departament administrativ.
Universitatea Online din Reykjavik
http://www.rvik.com
Universitatea Online din Reykjavik oferă cursuri atât pentru studenți, cât și pentru cei care au absolvit 
deja o instituție de învățământ superior (studii aprofundate, masterat sau doctorat). Programele sunt 
construite   în   jurul   mai   multor   facultati:  School   of   Computer   Science  (absolvenții   sunt   licențiați   în 
Computer Science), School of Business and Economics (licențiați în Business Administration și Studii 
economice), Graduate School ­ Scoala postuniversitară – ai căror absolvenți primesc titlul de Master în 
Managementul   Informației   și   Computer   Science   sau   titlul   de   Doctor   în   Computer   Science. 
Universitatea colaborează strâns cu alte universități acreditate, în elaborarea și oferirea unor cursuri 
predate în aceste instituții.
Selye ­ Toffler University
   http://selye­toffler.org
Selye­Toffler University grupează în jurul ei profesori universitari din mai multe zeci de universități din 
întreaga lume și oferă studenților cursuri post universitare (pentru Masterat și Doctorat) pe trei teme 
considerate majore și de mare actualitate: Stress, Schimbare și Viitorologie. Universitatea Online a luat 
ființă în anul 1994 și a reușit să mobilizeze eforturile a peste patru sute de profesori din 30 de țări. 
Fondatorii acestei universități, așa cum o spune și numele, sunt Alvin și Heidi Toffler (binecunoscuți 
gânditori contemporani) împreună cu Hans Selye . Despre această universitate, Toffler spune că este 
48

prima universitate din lume reprezentând cel de "Al Treilea Val". Programul universității se adresează 
specialiștilor   în   resurse   umane   (planificare   și   dezvoltare),   planificatorilor   guvernamentali, 
consultanților   în   management   și   planificare,   medicilor   de   familie,   psihologilor   și   proiectanților   de 
programe școlare.
University Online
   http://www.uol.com
University Online Publishing, Inc., oferă pe Web, Intranet sau Internet un număr de cursuri destinate 
atât   universităților   (se   percep   $100   per   curs   per   student)   cât   și   companiilor   care   doresc   să­și 
perfecționeze   personalul.   Cursurile   academice   interactive   cât   și   cursurile   dezvoltate   la   comandă, 
accesate online, dau posibilitatea universităților sau companiilor să­și extindă programele în întreaga 
lume. 
UOL are programe de parteneriat cu universități, guverne, edituri și alte organizații cărora le oferă 
soluții "la cheie". UOL furnizează un sistem central de servere, mii de pagini Web interactive și un 
sistem complex de management al unei universități virtuale cu care se pot realiza înscrierea studenților, 
testarea,   notarea   și  se  pot  ține   într­un  sistem   coerent  evidențele   școlare.  Un sistem   de  comunicare 
bidirectional profesor­student permite realizarea feedback­ului și supervizarea procesului educațional. 
Pe lista clienților UOL apar cel puțin zece universități tradiționale din Statele Unite. 
The Globewide Network Academy
 http://www.gnacademy.org:8001/uu­gna/index.html

48 Dr. Selye este autorul primei lucrări științifice despre "stress" (din 1936)

39
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Nu este tocmai o universitate virtuală, însă este un punct obligatoriu pentru cei interesați de educație și 
tehnologiile   de   comunicație.   Cu   numele   acesta   foarte   pretențios,   GNA   este   mai   curând   un   centru 
mondial  de informare   și  servicii  în  domeniul  educației  online.  Oferă  liste  exhaustive de  cursuri   și 
laboratoare online, liste de instituții de învățământ online, forumuri de discuții. 
Pentru școlile listate de GNA sunt oferite servicii de asistență pentru educatori. Se mai pot găsi liste cu 
organizațiile   având   preocupări   în   domeniul   educației,   directoare,   baze   de   date,   liste   cu   periodicele 
legate   de   educație,   liste   tematice   email,   adresele   distribuitorilor   de   echipamente   și   de   materiale 
didactice.
Virtual University   http://www.vu.org
   Cu subtitlul "Share Your Knowledge with the World!", această universitate virtuală solicită oferte de 
cursuri din toată lumea. Documentul  http://www.vu.org/proposal.html  invită la susținerea unui curs / clasă 
virtuală, sau la realizarea unui ghid consistent de pe care studentul să poată învăța fără a apela la 
instructor. Sunt date chiar indicații privind alcătuirea unui curs. 
In   mod   special,   solicitarea   privește   următoarele   domenii   (le­am   lăsat   așa   cum   apar,   în   original, 
netraduse):
A.  INTERNET & WEB DESIGN COURSES
a) HTML, web page design, web graphics, electronic publishing
b) Exploring the Web (browsers, plug­ins, free stuff, downloading)
c) Internet Survival Skills (Netiquette, virus protection, etc)
d) E­Commerce, advertising and marketing on the Internet
e) World Wide Web languages (JavaScript, Java, Perl, CGI)
B. BODY, MIND AND SOUL
a) Self­help/self­improvement courses of all kinds
b) Health and Wellness (how to live longer, healthier, better)
c) Psychology, positive thinking, powers of the human mind
d) Philosophy, spirituality, world religions
e) Hobbies, crafts, home improvement, recreation, entertainment
C. EXPLORE YOUR WORLD
a) World politics, cultures, global issues, current events
b) Basic education (math, science, history, geography, etc.)
c) Money, personal finance, business and the economy
d) Law, consumer protection, crime prevention, human rights
e) Environmental issues, changing weather, surviving the future
D. WRITING AND THE ARTS
a) How to write, how to get published
b) Journalism, creative writing, grammar, editing, proofreading
c) ESL (English As A Second Language) literacy courses

40
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

d) Music and art (history, appreciation, and practical theory)
Majoritatea   claselor/cursurilor   din   VU   durează   șase   săptămâni,   dar   pot  fi   acceptate   și   cursuri   mai 
scurte, de două, până la patru săptămâni. In mod special se arată interesați de varianta ghid de sine 
stătător, după care studenții să poată învăța la ei acasă. Se acceptă însă și cursuri ghidate de instructori. 
In ambele cazuri, pentru a trimite o ofertă, trebuie completat un formular și poate fi studiat îndreptarul 
http://www.vu.org/guidelines.html de realizare a unui curs pentru Virtual University.

Pe lângă titlu și scurta descriere a cursului, sunt necesare  și câteva planuri de lecție (titlu și scurtă 
descriere a lecției, planul săptămânal și manualele utilizate (autori, titlu, ISBN) Este desigur necesară și 
o succintă prezentare a ofertantului, ca experiență și calificare. Pentru cursul propus apare întrebarea 
dacă presupune sau nu un instructor, și în cât timp credeți că îl puteți finaliza ­ scrie.
Tehnologia informațională în școlile din România 
Câteva repere
Incet, încet și la noi apar primele lucrări și oferte de cursuri la distanță, precum și de instruire asistată 
de calculator și prin Internet. Așa cum am mai amintit, la noi învățământul deschis și la distanță are de 
recuperat moștenirea lăsată de învățământul fără frecvență așa cum a fost el folosit și perceput ca veche 
modalitate de 'calificare' a liderilor comuniști și a acoliților lor... sistem de a acorda diplome pe cu totul 
alte criterii decât cele profesionale..
Totuși,   lucrări   în   domeniul   instruirii   asistate   de   calculator   au   existat   și   înainte   de   1990,   folosind 
echipamentele   de   calcul   indigene   disponibile   pe   atunci   (micro­calculatoarele   PRAE,   TPD, 
minicalculatoarele CORAL, I­100, ...).
Din 1994 ia ființă în București Centrul pentru Invățământ la Distanță (CODECS  http://www.codecs.ro), 
care funcționează cu succes, în special în domeniile managementului. A fost inființat ca reprezentanță a 
Open University, oferind cursuri recunoscute de OU. A pregătit ­ calificat majoritatea directorilor din 
instituțiile și organizațiile mai importante din țară. Din 1999 oferă și materiale de studiu prin Internet
Tot cam din aceeași perioadă, 1993­94, apar indexate și primele contribuții teoretice în domeniul DE ale 
unor   autori   români,   cu   precădere   din   învățământul   universitar   tehnic   (Adrian   Adascăliței 
http://www.ee.tuiasi.ro/~aadascal  și   colaboratorii   de   la   Iași).   Prof.   Ionel   Chera,   de   la   Univ.   București, 
membru fondator al CODECS, a fost între primii români în European Distance Education Network, 
membru în comitetul acestei organizații până în 1998.
Au luat ființă, din prin 1997­1998, centre pentru învățământ la distanță, în principalele universități, 
urmărindu­se și instruirea continuă a cadrelor didactice. Casele Corpului Didactic, instituții județene 
pentru   pregătirea   profesorilor   și   pentru   promovarea   reformei   învățământului,   dotate   cu   rețele   de 
calculatoare și, în câteva cazuri, chiar cu acces la Internet, încep să constituie nuclee teritoriale și în 
introducerea tehnologiei informaționale în școli.   
Programele Băncii Mondiale (Phare), sau programele Europene Tempus, Leonardo și mai ales Socrates, 
cu subprogramul Erasmus și mai nou, Minerva, vizează și ele instruirea la distanță și așa numitele 
tehnologii educaționale moderne. O serie de proiecte de cercetare abordează și la noi această tematică 
în  contextul  viitoarei   și  doritei  Societăți  Informaționale.  La  Universitatea  "Petru  Maior"  din  Târgu 
Mureș, în colaborare cu Universitatea Tehnică Cluj­Napoca, cu Universitatea Online din Reykjavik, 
Irlanda și cu Universitatea deschisă din Atena, în cadrul unui proiect Tempus, sunt dezvoltate cercetări 
privind   noile   tehnologii   educaționale,   organizându­se   și   seminarii   internaționale   periodice.   La 
Universitatea   "Babeș­Bolyai"   din   Cluj,   din   1998,   începe,   în   structura   unor   cursuri   la   distanță,   un 
program   amplu   de   pregătire   în   informatică   a   profesorilor   de   liceu,   beneficiind   de   experiența   unor 

41
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

parteneri din Germania și Franța, tot în cadrul unui program Tempus. 
La al 2­lea Simpozion Internațional de Educație la Distanță, Ankara, 1998, manifestare importantă la 
care   au   participat   și   3   specialiști   români   (autorul   acestor   pagini,   membru   in   comitetul   editorial, 
Profesorul dr.Zoltan Kasa de la Univ. Babeș­Bolyai și Roza Dumbrăveanu, lector la Universitatea de 
Stat din Chișinău), au fost acceptate 5 lucrări românești, publicate în volumul de 578 pagini. O relatare 
a acestui eveniment mai poate fi găsită la http://www.itim­cj.ro/~polygon/Turkiye2.html .
Pe linia autoinstruirii  în rețea, apar din 1998­99, primele resurse  și în limba română. Astfel pot fi 
semnalate   organizarea   unor   muzee   virtuale   și   a   unor   biblioteci   virtuale,   mai   ales   din   domeniul 
49

literaturii române .  50

La   Universitatea   Babeș­Bolyai   din   Cluj,   a   avut   loc   o   conferință   internațională   dedicată   formării 
continue  a  profesorilor  (Mai  1998).  Manifestare  organizată  de Facultatea  de  Psihologie  și Stiințele 
Educației, sub coordonarea Prof.Dr. Miron Ionescu. Cu participarea unor specialiști din Anglia, Italia, 
SUA și cu lucrările prezentate în cadrul a 13 secțiuni.
Din iarna 1998­1999, la Casa Corpului Didactic Cluj s­a început configurarea unui Centru de Instruire 
prin Internet a profesorilor, asigurându­se un mediu de instruire în rețea de tip Intranet și cursuri de 
pregătire a unor instructori ­ mentori, în general în folosirea Internetului în învățământ și mai ales în 
proiectarea   paginilor   Web.   Prezentul   volum   caută   să   continuie   acest   demers,   dorind   să   asigure 
profesorilor de liceu un îndreptar ­ un ghid cu resurse și un manual pentru proiectarea paginilor Web și 
pentru căutările în Internet. 
RILW ­ Conferința de instruire prin Internet
Din   Iunie   1997,   are   loc   anual   o   conferință   internațională   dedicată   instruirii   prin   Internet.   A   fost 
denumită inițial "Romanian Internet Learning Workshop" și a rămas cu prescurtarea RILW, chiar dacă 
din 1999 ajunge să se extindă și la o școală de vară, în cadrul unui proiect intensiv Erasmus. Proiectul, 
ideea organizării unui astfel de seminar, a prins contur în noiembrie 1996 la Conferința de la Ankara. 
Simon Stobart (dela Sunderland Univ., UK) a fost cel care ne­a 'furnizat' subtitlul "Internet as a Vehicle 
for Teaching". 
Conferința a fost inițiată și organizată de autorul acestor pagini împreună cu Nic Nistor din München, 
sub egida Societății Culturale Polygon, în colaborare cu Universitățile din Cluj și București, iar mai 
recent   cu   Universitatea   "Ludwig   Maximilian"   din   München   și   cu   Casa   Corpului   Didactic   Cluj. 
Ocazional au mai figurat printre instituțiile organizatoare Institutul de Cercetări în Informatică, Comisia 
Națională  de  Informatică,  European  Distance  Education   Network,  CODECS.  In  schimb,   an  de  an, 
participarea Institutului de Tehnologie Izotopică și Moleculară, mai ales prin colectivul de calcul și 
comunicații , a făcut posibilă atât publicitatea Web în țară, cât și instalarea și funcționarea rețelei locale 
51

în cadrul conferinței.  
Primele două ediții s­au ținut la Fundația KIDA, Ilieni în județul Covasna (8­14 Iunie 1997, 17­22 Iulie 
1998), cea de a treia la Universitatea "Babeș­Bolyai", în Cluj (11­24 Iulie 1999), iar a patra la Sumuleu 
Ciuc, județul Harghita (26 iunie­8 iulie 2000). Tot la Sumuleu Ciuc, la Casa de Sudii "Jakab Antal", are 

49 O mențiune specială pentru  http://www.cimec.ro
50 Vizitați, spre exemplu, biblioteca virtuală a Asociației pentru Inițiativă Culturală în Internet 
(http://biblioteca.euroweb.ro ), catalogul Virtualia al asociației Asalt (http://www.asalt.seanet.ro ), centrul editurii 
Polirom ( http://www.polirom.ro ), colecția “Cartea Virtuală” a Societății Culturale Noesis (http://www.noesis.ro ). Sau 
Librăria virtuală http://www.byblos.ro 
51  Sprijinul colegilor Stefan Albert și Radu Roșcău a fost de fiecare dată neprețuit. Fără talentul și priceperea lor nu ar fi 
existat nici rețelele de la ITIM și CCD, nici serverul Web pe care au fost încărcate toate lucrările și materialele 
conferinței.

42
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

loc și a cincea ediție, în august 2001. 
Conferința s­a bucurat de mediatizare internațională și, implicit, de participarea unor specialiști din 
Marea Britanie, Bulgaria, Germania, Italia, Moldova, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Spania, SUA, 
Turcia și desigur România. Anunțurile de pe serverul Web au fost preluate­oglindite și în Africa de Sud, 
Cehia,   Australia.   Evenimentul   a   fost   anunțat   și   în   Internet   Society   Forum   și   pe   principalele   liste 
dedicate înățământului la distanță. Desigur și pe serverele dedicate conferințelor internaționale. După 
fiecare ediție, d­na Susan English, de la Universitatea din Plymouth, UK, a publicat câte o relatare, de 
tipul Conference Report, într­o revistă britanică de specialitate . 52

RILW a fost prima manifestare de la noi în care Internetul a constituit principalul mijloc de comunicare, 
de recenzare a lucrărilor și de publicare a rezumatelor, a lucrărilor și a observațiilor. De fapt, lansarea 
primei ediții, în 1997, a coincis cu instalarea la ITIM a primului server Web . Prima pagină Web a 53

RILW a fost realizată cu concursul colegului Dr. Dumitru Rădoiu, de la Universitatea "Petru Maior" din 
Târgu Mureș. 
Lucrările au fost tipărite și în volume, disponibile an de an înainte de începerea lucrărilor (cu sprijinul 
CODECS, MCT, CCD). Din 1998 volumele au și ISBN și o copertă remarcabilă realizată de Andra 
Felicia Predescu și Mihai Jalobeanu junior. Recent s­a semnat un contract cu o editură din SUA pentru 
publicarea unei cărți despre instruirea prin Internet ­ volum bazat pe o selecție a lucrărilor RILW, 
avându­i ca editori pe S. English, N. Nistor, S. Wheeler .  54

Organizarea   acestor   conferințe   a   condus   și   la   formarea   unei   rețele   de   specialiști   care   comunică   și 
colaborează prin Internet (e­mail, lista dedicată de discuții, în elaborarea paginilor Web). O lucrare 
sintetizând   rezultatele   primelor   trei   ediții   RILW   a   fost   prezentată   cu   succes,   în   februarie   2000,   la 
conferința   internațională   de   la   San   Diego   a   "Society   for   Information   Technology   and   Teacher  
Education" (din cadrul  Association for the Advancement of Computing in Education  ­ AACE), fiind 
inclusă atât în Proceedings, cât și pe CD­ul SITTE 2000, editat de Dee Anna Willis, Jerry D. Price și 
Jerry Willis.  Un interviu destul de amplu privind 'proiectul' RILW a fost difuzat în decembrie 2000 la 
Agora   Online  http://www.aol.ro  ,   unde   mai   poate   fi   găsit   în   arhivă.   Poate   fi   consultat   și   la 
http://ccd.ubbcluj.ro/~jalobean/rilw­interviu.html. 
Toate lucrările de până acum, de la cele 4 ediții ce au avut loc și de la cea în pregătire, listele cu 
participanți și chiar impresii, pot fi găsite  la http://rilw.emp.paed.uni­muenchen.de/, la http://ccd.ubbcluj.ro/rilw/ , 
sau http://www.itim­cj.ro/rilw/. 
Desigur că această carte, dedicată Internetului în școală, conține multe din experiențele acumulate la 
conferințele RILW, fiind marcată de discuțiile purtate cu profesorii din  țară. Ea include integral  și 
traducerea uneia din lucrările prezentate la ediția RILW'2000, lucrarea lui Florin Bota și colaboratorii 
(pag.182), privind evaluarea online a cunoștințelor. 

52   Susan English: "Conference Report ­ Internet as a Vehicle for Teaching: Kida, Ilieni, Romania 9­14 June 1997 ", 
Digital Creativity 8 (3/4), pg.165­167, October 1997 ; Masoud Yazdani: "Conference Report ­ Romanian Internet 
Learning Workshop (RILW): The Internet as a Vehicle for Teaching", Interactive Learning Environments, 6 (3), 
pg.273­279, December 1998; Susan English: "Conference Report ­ Romanian Internet Learning Workshop (RILW): The 
Internet as a Vehicle for Teaching", Open Learning Systems, 70, pg.67­68, December 1999; Wheeler S.: "2001 Around 
the Globe: DE in Eastern Europe", Quarterly Review of Distance Education, 1 (4), 352­354 (Susan English's section is 
the Conference Report, about RILW2000). 
53 http://www.itim-cj.ro , funcțional din 8 ianuarie 1997.
54 S. English, M. Jalobeanu, N. Nistor, S. Wheeler (eds) "Internet Learning", Greenwich: Information Age Publishing,
2001

43
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Universități deschise și universități virtuale în România
   La noi în țară prima instituție care a oferit cursuri la distanță în manieră modernă a fost CODECS 
București, organizație non­guvernamentală (de fapt instituție privată de învățământ) care a pornit ca 
reprezentanță a Open University, oferind la început cursurile de la Londra, cu precădere în domeniul 
managementului. Ulterior oferta s­a extins prin cursuri elaborate local și oferite în țara întreagă.
Din   1996­97   au   luat   ființă   centre   pentru   învățământ   la   distanță   în   mai   toate   centrele   universitare 
importante (București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara), astfel că majoritatea universităților cu 
tradiție oferă acum și 'linii' de învățământ la distanță, cu procedee mai mult, sau mai puțin, tradiționale. 
O   mențiune   specială   pentru   Universitatea   "Dunărea   de   Jos"   din   Galați,   care   a   intrat   de   curând   în 
consorțiul   ARIADNE   (http://www.ariadne­eu.org),   precum   și   pentru   Universitatea   particulară   "Spiru 
Haret", singura din țară care folosește un canal de televiziune pentru livrarea cursurilor la distanță 
(http://www.spiruharet.ro/).
Din 1999, Fundația "Dennis  Gabor" din Cluj devine Universitatea Deschisă și la Distanță "Dennis 
Gabor",   afiliată   celei   din   Budapesta   cu   același   nume.   Aceasta   oferă,   atât   în   Cluj,   cât   și   prin 
sucursalele/colegiile din Covasna, Harghita, instruire în domeniul calculatoarelor, mai ales în cadrul 
comunității maghiare.
Tot la Cluj­Napoca, din toamna anului 2000, funcționează în cadrul Universității Tehnice și în baza 
unui proiect Tempus, o universitate virtuală, sub conducerea profesorului Ioan Salomie și a asistentului 
Alin Suciu (inițial http://bavaria.utcluj.ro/~suciu/coned/, apoi http://www.coned.utcluj.ro/). Este de 
fapt o cooperare dintre catedra de calculatoare a Universității Tehnice din Cluj și o echipă din facultatea 
de Stiințe Economice din Universitatea "Babeș­Bolyai", oferind mai ales cursuri de management. Este 
remarcabil mediul electronic de predare / învățare, un sistem soft original, cu mesajele (și) în limba 
română, care asigură un acces protejat la conferințe Web (forumuri), documente HTML (ghiduri  și 
cursuri), formulare și chestionare pentru evaluare.  
Tot în Universitatea Tehnică Cluj­Napoca funcționează și un centru, un Departament pentru Educație 
Continuă și Invățământ la Distanță – DECID , care oferă cursuri postuniversitare.
55

Institutul pentru științele educației (ISE București http://www.ise.ro ) menține pe serverul Web, sub egida 
ESTIA ­ consorțiu european pe probleme de educație, o listă a centrelor active în oferta de cursuri la 
distanță,   independent   de   tehnica   folosită   (listă   actualizată   în   30   ianuarie   2001, 
http://estia.ise.ro/EDU/disted.htm ):

• http://www.ase.ro/ ­ Academia de Studii Economice
• http://www.codecs.ro/index.shtml  ­   CODECS   București   (Centre   for   Open   Distance   Education   for   a 
Civil Society)
• http://icar.utcluj.ro/indexen.html  ­ CTMED   ­ Centrul  pentru  tehnologii  multimedia   și  învățământ  la 
distanță, din cadrul Universității Tehnice Cluj­Napoca
• http://www.portal.ro/22/140  ­ Cursuri prin corespondență
• http://www.iicc.ro/ ­ Institutul internațional pentru cursuri prin corespondență
• http://www.edu.ro/ccoresp.htm ­ învățarea limbii rromani prin corespondență
• http://www.logic­campus.ro/htm/invdist/statdist.htm ­ Logic Campus

55 http://www.utcluj.ro/decid/decid_ro.html

44
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

• http://www.snspa.ro/ ­ Scoala națională de științe Politice și Administrative 

• http://www.credis.ro ­ Centrul de resurse pentru Educația la Distanță în învățământul superior
• http://www.umft.ro/ro/educatie/ciea.html ­ Oferta universității de Medicină și  Farmacie din Timișoara 
• http://math.ournet.md ­ Scoala virtuală a viitorilor matematicieni, din Republica Moldova
• http://www.iaim.ro/distanta.htm  ­   Oferta   universității   de   Arhitectură   și   Urbanism   "Ion   Mincu", 
București
Mai   trebuie   menționat   faptul   că,   începând   din   anul   universitar   2000­2001,   a   fost   demarată   o 
colaborare cu Universitatea Maryland, prin care, la început profesorii Ioan Jurcă (din Timișoara) și 
Ioan Salomie (din Cluj), ulterior  și alți 28 de profesori din 8 universități din țară, predau prin 
Internet cursuri și verifică masteranzii înscriși la Maryland la “Facultatea prin Internet” (se pare că 
sunt peste 15 mii de studenți). Este vorba, cu precădere de cursuri de calculatoare și programare. 
Profesorii selecționați au urmat un curs de pregătire (direct, cu persoana cea mai competentă de la 
Maryland,   d­na   Inez   Giles,   precum   și   prin   Internet),   privind   lucrul   la   distanță   și   sistemul   de 
îndumare și antrenare a studenților.
Eforturile Uniunii Europene
In încercarea de a ține pasul cu Statele Unite în dezvoltarea tehnologică și în pregătirea specialiștilor, la 
nivelul Uniunii Europene s­au inițiat o serie întreagă de programe ample de sprijinire a învățământului 
la distanță, de introducere a calculatoarelor și a noilor tehnologii educaționale în școli și universități, 
dar   și   de   facilitare   a   accesului   'domestic'   la   Internet.   Scopul   major   al   acestor   programe   include 
sprijinirea comunicării, schimburile de studenți și de profesori, organizarea de școli de vară și chiar 
organizarea unor rețele tematice cu diverse instituții de învățământ drept parteneri.
Programele PHARE și Tempus au fost dedicate mai ales dezvoltării infrastructurilor comunicaționale și 
dotărilor   cu   echipamente   specifice   TI.   Programele   Socrate,   Erasmus,   Leonardo,   Minerva   vizează 
dezvoltarea   cât   mai   echilibrată   a   învățământului   în   zona   universitară,   vocațională   și,   respectiv, 
pre­universitară.   Sunt   promovate   schimburile   de   studenți   și   de   profesori,   școlile   de   vară,   rețelele 
tematice, în ideea echilibrării curiculare și a recunoașterii diplomelor. 
Toate aceste programe permit și participarea țărilor candidate la aderare (participare cu un statut limitat, 
oarecum), în parteneriat cu țările membre ale Uniunii Europene.
In timp, la nivelul UE, lucrurile nu au evoluat prea rapid. După conferința din 1994 de la Geneva și 
după   adoptarea   de   către   Consiliul   Miniștrilor   Educației,   în   1996,   a   unei   rezoluții   relativ   la   soft­ul 
educațional multimedia în domeniul învățământului și instruirii, concluziile raportului din 1997, privind 
ICT   și   pregătirea   profesorilor,   nu   erau   prea   grozave.   Un   raport   publicat   de   Comisia   Comunității 
Europene   în   luna   Mai   2000,   intitulat     “E­learning   –   Designing   tomorrow’s   education”   urmează 
continuând  logic  pe  cel  din  ianuarie  2000,  cu titlul  “Designing  Tomorrow’s   Education;  Promoting 
Innovation   with   new   Technologies”   ,   raport   ce   analiza   documentat   răspândirea   calculatoarelor 
personale și situația accesului la Internet în țările UE comparativ cu Statele Unite și statisticile globale. 
In linii mari, ambele rapoarte rămân la chestiunea “De ce trebuie Europa să acționeze rapid în zona 
ICT?” și la principii și obiective generale. Tabelele incluse în raportul din ianuarie, bazate în principal 
pe date din arhiva NUA – din Irlanda, evidențiază diferențele destul de mari dintre țările UE, atât în ce 
privește cheltuielile de la buget pentru învățământul primar, secundar și superior, respectiv pentru ICT, 
cât și numărul de PC­uri, cu modul de folosire în familie, numărul școlilor conectate la Internet și 
numărul de copii pentru fiecare calculator din școală. 

45
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

In 1999, din totalul de 195 milioane de utilizatori ai Internetului din lume, doar 46 milioane erau 
europeni , în timp ce 107 milioane erau din Statele Unite și Canada. Desigur că ponderea populației 
56

nord­americane se va diminua în următorii ani, dar aceasta se datorează penetrării Internetului în Asia, 
în  China,   India,  mai  puțin   decât   dezvoltării   europene.   Se  estimează   că,   în   2005,  la  un  miliard  de 
utilizatori pe glob, cam 700 milioane vor fi din afara Americii  de Nord.
Raportul comisiei Europene din 2000 analizează situația concretă a țărilor uniunii și a cooperării, pe 
baza tendințelor observate între 1997 ­ 1999, a programelor comunitare și a sondajelor specifice 
(spre exemplu, impactul tehnologiei informaționale și a comunicațiilor asupra profesorilor din școli, 
la Multimedia Educational Software Observatory:
 http://europe.eu.int/en/comm/dg22/meso/,  

 http://www.ecmc.de/eenet/index2.html).

Sunt prezentate dificultățile în condițiile diversității. Apoi condițiile pentru o dezvoltare armonioasă: 
dezvoltarea  progresivă  a  pieței  și extinderea  serviciilor, acțiunile  autorităților  publice,  pregătirea  și 
reciclarea profesorilor. Partea a 3­a a raportului formulează recomandări pentru îndeplinirea acestor 
condiții.
Se constată că sunt necesare inițiative ambițioase pentru transpunerea corectă a ICT în educație, pentru 
a generaliza practicile inovative și a dezvolta o dimensiune europeană. Este nevoie de un efort concertat 
pentru   a   planifica   pregătirea   de   mâine   și   a   pune   ICT   în   serviciul   învățării   și   al   creșterii   calității 
educației. Totul în următoarea decadă pare a depinde de capacitatea de inovare.
Raportul analizează problema coroborării tehnologiei informaționale cu practicile actuale, ridicate de 
ritmul dezvoltării tehnicii de calcul. Incercarea de a folosi calculatoarele  în școală a precedat chiar 
apariția   PC­urilor.   Dezvoltarea   acestora   a   permis   însă   dotarea   hard­soft,   dar   de   multe   ori   aceste 
echipamente nu au corespuns speranțelor învestite. Intre timp, capacitatea lor a crescut substanțial, 
ajungându­se la multimedia, Internet și în particular la Web. Există desigur o strânsă legătură între 
niivelul   dezvoltării   ICT   și   aplicațiile   posibile   și   graduat   disponibile   publicului.   Ritmul   dezvoltării 
tehnologice face dificilă aprecierea impactului organizațional, a dimensiunii socio – culturale. 
Spre deosebire de viteza de proliferare a inovațiilor tehnologice, educația este un proces pe termen lung. 
Cu toate că tendințele tehnice sunt greu de prognozat și de controlat, ele trebuie analizate pentru a 
aprecia ofertele și a dezvolta strategii consistente. 
Proiectul ESTIA
 http://www.centrorisorse.org/estia
La nivel european, pentru promovarea resurselor educaționale, a studiilor didactice și a specialiștilor în 
domeniu, funcționează ca un consorțiu pan­european (din care și țara noastră face acum parte). Pot fi 
consultate,   pe   țări,   următoarele   URL­uri   ale   ESTIA,   care   includ   resurse   educaționale   deosebit   de 
interesante și care pot forma puncte de pornire pentru cooperări în plan european:
 Austria ­ http://www.leonardodavinci.at/estia  
 Belgia ­ http://www.bruxellesformation.be/estia 

 Cehia ­ http://www.nvf.cz/estia 

 Cipru ­ http://www.pio.gov.cy/estia 

 Danemarca ­ http://www.r­u­e.dk/dk­estia/
56 Statisticile actuale indică 114 milioane de utilizatori ai Internetului în Europa, la începutul anului 2001.

46
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

 Finlanda ­ http://www.cimo.fi/estia/ 
 Franța ­  http://www2.ac­lyon.fr/services/orientation/estia/index.html 
 Germania ­ http://www.bremen.de/info/arbeitsamt/estia/home.htm 
 Islanda ­ http://www.rthj.hi.is/estia/index.html 
 Irlanda ­ http://www.iol.ie/~ncge/indexest.html 
 Luxemburg ­ http://estia.cpos.lu/estia/default.asp 
 Marea Britanie ­ http://www.careerseurope.co.uk/estia/index.htm 
 Norvegia ­ http://www.aetat.no/estia 
 Olanda ­ http://www.ldc.nl/estia 
 România ­ http://cnrop.ise.ro/estia 
 Slovacia ­ http://www.saaic.sk/estia/estiaindex.html 
 Slovenia ­ http://www.ess.gov.si/ncips/estia/estiaindex.htm 
 Suedia ­  http://www.estia.educ.goteborg.se 

European Schoolnet
Odată   cu   preluarea   președinției   Uniunii   Europene   de   către   Suedia   au   fost   demarate   noi   acțiuni 
pan­europene de promovare/dezvoltare a  învățământului folosind tehnologiile informaționale. Astfel 
este  structura  internațională  SchoolNet,  înglobând  proiecte  precum     "Virtual  School",  cu  întâlnirea 
virtuală eSchola (din 7­11 mai 2001) sau programul educațional "myEurope"  http://myeurope.eun.org . Din 
echipa ce lucrează la Bruxelles la aceste programe face parte și Petru Dumitru, profesor de matematică 
din Focșani, până la acest transfer unul din cei mai vechi, activi   și fervenți susținători de proiecte 
I*EARN din România. Lara Stefansdottir din Islanda (pe care am mai amintit­o în această carte) este 
unul   din   consilierii   entuziaști   ai   acestui   program   ambițios,   care   include   teme   ­   proiecte   destinate 
copiilor și adolescenților, școlari, pe grupe de vârstă acoperind în ansamblu intervalul de la 7 la 20 de 
ani. Iată câteva din temele care apar prezentate la http://www.eun.org/myeurope/ 
European  Citizenship  ­  Pentru   a  imagina   și   realiza   un   viitor   mai   bun,  o   Europă   mai   bună  pentru 
generațiile următoare, ținând seama de instabilitatea, de războaiele și opresiunea care au marcat, în 
spațiul   European,   generațiile   de   ieri   și   de   astăzi   (grupa   de   vârstă:   16­20) 
http://www.en.eun.org/vs/civics/civics2.html 

Exil­Club ­ O încăpere virtuală în care elevii pot întâlni persoane din trecut și din prezent, care au în 
comun, cel puțin un element, indiferent de perioada în care au trăit: "obsesia" libertății de exprimare și 
a respectării drepturilor omului, iar drept urmare au fost nevoiți să emigreze, să trăiască în exil. (grupa 
de vârstă: 16­20)  http://www.exil­club.de/html/  
Global Express  ­ Incearcă să ajute tinerii să capete o mai bună înțelegere a contextului în care se 
întâmplă evenimentele din țările în tranziție, creind o legătură între experiența lor de viață și înțelegerea 
lor   asupra   etapelor   dezvoltării   ­   tranziției   spre   economia   de   piață.   (grupa   de   vârstă:   7­18) 
http://www.dep.org.uk/globalexpress/ 

Ipotesi formative per la diffusione di una cultura antirazzista ­ ipotezele formative în răspândirea unei 
culturi antirasiste. Este un proiect Comenius în limba italiană dedicat realizării și introducerii în școală 
a   unor   forme   de   învățământ   intercultural   (adresându­se   tuturor   grupelor   de   vârstă) 

47
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

href="http://www.arcitoscana.org/neroenonsolo/comenius.htm 

My Europe Our Europe ­ Un proiect Comenius, pentru antrenarea elevilor în dezvoltarea curiculară și 
adâncirea   cunoștințelor   privind   statutul   de   cetățean   al   Europei   (fără   limite   de   vârstă). 
http://www.liu.se/org/csu/myeurope/index.htm
Peace in Europe ­ Un proiect destinat cunoașterii tratatelor de pace care au dus la configurarea Europei 
de   azi.   Dedicat   tuturor   elevilor   preocupați   de   istoria   modernă   (grupa   de   vârstă:   12­20) 
http://www.fredrika.se/projekt/peace/peace.html  

Stepping   Stones   to   Communication   ­  Pentru   persoanele   cu   handicap.   Un   nou   punct   de   vedere,   pe 
structura învățământului la distanță, axat pe problemele de zi cu zi ale persoanelor cu deficiențe. Nu 
este vorba doar de instruire la distanță, ci și de auto­instruire în diferite domenii, prin folosirea celor 
mai   noi   tehnologii.   Este   un   proiect   care   încearcă   să   elimine   barierele   sociale   pe   care   le   crează 
dificultățile   de   comunicare,   bariere   care   pot   fi   mai   dure   decât   cele   fizice. 
http://www.comune.osimo.an.it/stepping_stones/ 

Young Europe 2028 ­ YE2028 constituie un partneriat al tinerilor din 11 state ale Uniunii Europene și 
din afara ei. Scopul fiind încurajarea tinerilor să comunice între ei, schimbând idei și informații despre 
politică și democrație în țarile Europei. Deschis tinerilor de orice vârstă.  http://www.a3a.at/ye/ye_index.html 
eSchola
Proiectul   ­   întâlnirea   virtuală  eSchola,   programată   între   7­11   mai   2001,   cu   formula   "Sa   învățăm 
împreună", caută să pună în contact școli, profesori și elevi din întreaga Europă (și nu numai). Nu doar 
pentru a  învăța  împreună ci  și pentru a colabora  și a inova!  eSchola  este organizată de  European 
Schoolnet în cooperare cu Comisia Europeană și cu președinția Suedeză a Uniunii Europeane. 
Acest eveniment major încurajează toate școlile din Europa să învețe împreună și una de la cealaltă, mai 
ales   despre   modul   în   care  calculatoarele   și   Internetul   pot  fi   folosite   pentru   a   oferi   noi   metode   de 
învățare și a ridica nivelul școlii. Toți profesorii sunt invitați să participe, colaborând, folosind această 
șansă pentru a prezenta experiența lor și a învăța din cea a colegilor.  eSchola  apare ca un seminar 
virtual organizat pe parcursul unei săptămâni întregi și legat de evenimentele și activitățile reale locale. 
Resursele și exemplele discutate în cadrul  eSchola  urmând a fi menținute, folosite și dezvoltate pe 
parcursul anului.
Organizații   Europene   neguvernamentale
orientate spre DE și ICT  
Există   acum   în   Europa   o   serie   de   asociații,   programe   internaționale   și   organizații   dedicate   fie 
învățământului la distanță, fie introducerii tehnologiei informaționale în școală.  Iată câteva :
1. European Distance Education Network  (EDEN), asociație înființată în 1991 , cu sediul inițial la  57

Londra   și,   din   1995,   la   Budapesta,   http://www.eden.bme.hu  .   Pe   lângă   conferințele   anuale   ale 
organizației, din 1997 au loc conferințe anuale “Open Classroom”. Intre 19­21 noembrie 2000 s­a 
desfășurat la Barcelona “Open Classrooms in the Digital Age; Cyberschools, e­learning, and the  
scope of (r­)evolution”. Conferința EDEN din 2001,  la Stockholm (10­13 iunie) cu titlul “Learning 
Without Limits: Developing the Next Generation of Education”  a marcat și 10 ani de existență a 
organizației.  EDEN publică un buletin ‘EDEN Newletter’ și revista ‘European Journal of Open  
and Distance Learning’.
2. European ODL Liaison Committee  http://www.odl­liaison.org  , organizație de promovare a cooperării 
dintre diferitele rețele și asociații europene preocupate de învățământul la distanță, a fost inițiată 
57 Ca urmare a primei conferințe pan-Europene de învățământ la distanță, de la Budapesta din 1990

48
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

între 1996­98 la conferințele succesive EDEN și a luat ființă în 1999 la Bruxelles, având ca membri 
fondatori Asociația scolilor europene prin corespondență (AECS, transformată apoi în EADL), 
Grupul COIMBRA, EuroPACE 2000, Asociația europeană a universităților ce predau la distanță 
(EADTU),   Federația   europeană   pentru   învățământ   deschis   și   la   distanță   (E.F.ODL),   Rețeaua 
europeană   a   universităților   pentru   educația   continuă   (EUCEN),   Consiliul   internațional   pentru 
învățământ deschis și la distanță ­ Europa (ICDE­Europe),rețeaua profesorilor (NAP), precum și 
EDEN.   Puțin   mai   târziu   s­au   afiliat   și   EFECOT   și   grupul   Santander   și   E.A.T.A.   –   Asociația 
europeană pentru aplicații telematice. Intre 19­21 iunie 2000, acest comitet de legătură (cu rețelele 
ce fac parte din el) a organizat la Universitatea Alberta din Portugalia  The Lisbon 2000 Joint  
European Conference cu subtitlul “ODL Networking for Quality Learning”.
3. European Computer  Assisted Language Learning  (EUROCALL),  o organizație orientată asupra 
utilizării tehnologiei în învățarea limbilor străine,   in mod special asupra folosirii Internetului în 
predarea limbilor străine.  http://www.hull.ac.uk/cti .
4. European Universities Continuing Education Network  (EUCEN), asociație cu sediul în Portugalia 
http://www.fe.up.pt/eucen  (membră   a   structurii   numite  European   ODL   Liaison   Committee  ),   care 
organizează și rețeaua tematică Socrates numită TENUCE (Thematic Network Project in European  
University Continuing Education). Impreună cu EDEN, organizează seminarii de lucru cu tema 
"Research and Innovation in Open and Distance Learning" (primul s­a  ținut la Praga în martie 
2000).
Tot în plan european, la Berlin se organizează anual o conferință internațională de prestigiu sub numele 
ONLINE EDUCA Berlin (International Conference on Technology Supported Learning & Training). 
Cea de a șasea ediție a avut loc între 30 noiembrie ­ 1 decembrie 2000. 
In plan global, cu sediul în Statele Unite, există multe asociații și societăți cu tentă internațională, 
vizând introducerea calculatoarelor și a tehnologiilor informaționale și de comunicații în învățământ. 
Pentru faptul că sunt reprezentate și în Europa, dar mai ales pentru contribuția deosebită în organizarea 
unor conferințe prestigioase, precum și pentru publicarea unor reviste importante, trebuie să amintim: 
 Asociația   pentru   promovarea   calculatoarelor   în   procesul   de   învățământ   ­   AACE 
http://www.aace.org  (despre   care   se   mai   vorbește   în   această   carte,   asociație   ce   organizează 
conferințele  Society   for   Information   Technology   &   Teacher   Education   International  
Conference ­ SITTE, WebNet ­ World Conference on the WWW & Internet, EdMedia ­ World  
Conference on Educational Multimedia, Hypermedia & Telecommunications și International 
Conference on Mathematics/Science Education & Technology ­ M/SET).  Conferința WebNet 
2001 desfășurându­se în Finlanda.
 Societatea   internațională   pentru   tehnologie   în   învățământ:  International   Society   for 
Technology in Education ­ ISTE  http://www.iste.org  ­ la care sunt afiliate 42 de organizații din 
aproape   toate   statele   uniunii,   precum   și   organizații   din   Australia     (Australia   Council   for 
Computer Education ­ ACCE.
Ar mai fi de adăugat că una din cele mai importante conferințe privind introducerea tehnologiei 
informaționate   în   școală,   a   avut   loc   la   Chicago,   cu   numele  National   Educational   Computing  
Conference, NECC2001, între 25 – 27 Iunie, cu peste 15 mii de participanți. Cu toate că s­a declarat 
națională,   la   conferință   a   luat   parte   o   mare   parte   a   ‘staff­ului’   organizației   Kidlink,   și   a   existat   o 
subsecțiune   Kidlink,   legată   de   cei   10   ani   de   activitate   Kidlink.   O   mare   parte   a   conferinței   a   fost 
‘difuzată’ pe Web de către Northwestern University. 

49
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Publicații dedicate învățământului la distanță 
Există   o   multitudine   de   reviste   tipărite,   buletine   electronice   și   publicații   online,   care   privesc 
învățământul deschis și la distanță. Multe din ele includ articole despre instruirea prin Internet și despre 
cursurile Web, sau au o orientare dedicată folosirii tehnologiilor informaționale și comunicaționale în 
învățământ. Inventarierea acestor publicații este dificilă, desigur. Pentru că, în zilele noastre, multe 
reviste au un caracter efemer, apar și dispar, la fel ca atâtea activități controlate de legea pieței. 
Lista de mai jos, departe de a fi completă, este structurată în publicații internaționale și publicații cu 
caracter regional ­ național (delimitare discutabilă, desigur). Ele au fost aranjate alfabetic, astfel încât 
apar alăturate reviste 'clasice' și publicații electronice. Am inclus în listă și câteva reviste ce privesc 
educația în general, fără orientare declarată spre tehnologie sau învățământ la distanță, deși publică 
curent articole pe aceste teme. Cred că lista demonstrează amploarea fenomenului, interesul editorilor și 
al cercetătorilor… și poate indica cititorului român câteva repere pentru o cercetare mai profundă.
Publicații internaționale și de largă circulație
American   Journal   of  Distance   Education  (ISSN   0892­3647.  Trei   numere   pe  an.   Abonamente   la 
AJDE,   Rackley   Building,   University   Park,   Pennsylvania   State   University,   PA   16802,   USA.   Prima 
apariție în 1987.) Creată pentru a disemina informații și a acționa ca un forum pentru dezbateri critice 
asupra cercetărilor și experimentelor ­ practicii din domeniul învățământului la distanță in America. 
Editor: Michael Grahame Moore.  American Centre for the Study of Distance Education, College of  
Education,The Pennsylvania State University, 403 South Allen Street, Suite 206, University Park, PA  
16801­5202, USA
Distance Education  (ISSN 0158­7919. Două numere pe an, în Mai și Octombrie. Prima apariție în 
1980) O revistă cu referenți publicată pentru membrii asociației australiane de învățământ deschis și la 
distanță ­  Open and Distance Learning Association of Australia  (fosta  Australian and South Pacific  
External Studies Association  ­ ASPESA). Scopul declarat:   'diseminarea informațiilor privind teoria, 
practica și studiile din învățământul la distanță incluzând învățământul prin corespondență, școlarizarea 
externă, învățământul individualizat, învățământul deschis, tehnologia educațională, învățământul prin 
radio   și   televiziune,   dar   și   alte   medii   educaționale".   Acoperire   internațională.  Distance   Education  
Centre,   University   of   Southern   Queensland,   PO   Darling   Heights,   Toowoomba,   Queensland   4350,  
AUSTRALIA
Education, Communication & Information ­ Revistă cu referenți anunțată de ROUTLEDGE pentru 
2001, atât în format clasic cât și electronic   http://www.catchword.com  . Dedicată explorării interacțiunii 
dintre   tehnologie,   practica   învățării   și   noile   teorii   educaționale.   Sunt   așteptate   analize   critice 
comparative incluzând paradigme și metodologii interdisciplinare și interculturale. Dorește un dialog 
pornind   de   la   întrebările:   Modifică   sau   nu   tehnologia   informațională   și   comunicațiile   punctele   de 
vedere   din   pedagogie?   Ce   implicații   au   noile   teorii   educaționale   în   proiectarea   tehnologiilor 
educaționale? Ce știm despre formarea și întreținerea comunităților în care se învață? Ce influență are 
tehnologia comunicațiilor asupra școlii în diferitele părți ale lumii? Cum influențează nivelul cultural, 
particularitățile   lingvistice,   filozofice   și   tehnice   dezvoltarea   și   integrarea   tehnologiei   educaționale? 
Cum influențează tehnologia informațională oralitatea, alfabetizarea și modul de gândire? Cum vor fi 
afectate producția de tipărituri, drepturile de autor și cenzura? Care vor fi implicațiile în învățământ? Va 
promova sau nu tehnologia informațională egalitatea șanselor în școală și dreptul la informare, relativ la 
grupurile defavorizate social, etnic, geografic? Care vor fi sarcinile profesorilor?  Editori: Jenny Leach 
și Stone Wiske.
Epistolodidaktika:   the   European   Journal   of   Distance   Education.   Abonamente   la    The   Rapid 

50
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Results  College, Tuition  House,  London,  SW19 4DS, United Kingdom.  Două  numere  pe  an. Prima 

apariție în 1963. Revistă a asociației europene a școlilor prin corespondență (Association of European  
Correspondence Schools), fără a fi restrânsă tematic la învățământul prin corespondență și nici teritorial 
la Europa.
Indian Journal of Open Learning (ISSN 0971­2690, prima apariție în 1992, două numere pe an, în 
Ianuarie și Iulie) Scopul declarat ar fi: diseminarea informațiilor privind teoria, practica și studiile din 
domeniul   învățământului   deschis   și   la   distanță,   incluzând   învățământul   prin   corespondență   și 
multi­media, tehnologia educațională și comunicația, învățământul independent și bazat pe experiment, 
alte forme noi de educație,   respectiv asigurarea unui forum de dezbateri asupra acestor domenii, în 
particular pentru India, oferind un spațiu rezonabil contribuțiilor din străinătate.
Indira Gandhi National Open University, Maidan Garhi, New Delhi 110 068, INDIA
International Journal of Science Education  (ISSN 0950­0693, online ISSN 1464­5289) ­ Revistă 
lunară   cu   referenți,   publicată   atât   clasic   cât   și   online,   în   format   PDF   sau   RealPage,   pe   bază   de 
abonament. http://www.tandf.co.uk/journals/. Include în fiecare număr o temă invitată, unul sau mai multe 
articole   pe   o   temă   actuală   tratată   de   personalități   recunoscute.   Editor:  John   K.   Gilbert,   School   of  
Education, University of Reading, Bulmershe Court, Earley, Reading RG6 THY,  UK 
Istruzione a Distanza (IAD) Prima apariție în 1989.  Publicată de patru ori pe an, în limba italiană, dar 
cu acoperire internațională. Istruzione a Distanza, Piazza San Carlo III, 42 I­80137 Napoli, ITALY
Journal of Distance Education (ISSN 0830­0445, prima apariție în 1986, publicată de două ori pe an, 
în   Noiembrie   și   Mai).   O   publicație   internațională   a   asociației   canadiene   de   învățământ   la   distanță 
(Canadian Association for Distance Education ­ CADE). Scopul declarat:  promovarea și încurajarea 
activităților școlare de natură empirică sau teoretică care au legătură cu învățământul la distanță din 
Canada.  CADE Secretariat, 205­1 Stewart Street, Ottawa, Ontario, CANADA, K1N 6H7
ONLINE­ED ­ Publicație e­mail (listă moderată de discuții) cu peste 2200 abonați din peste 40 țări. 
Apare lunar, de regulă în prima duminică din lună. Cuprinde lucrări tematice de la autori invitați, 
precum și studii și observații asupra noutăților din învățământul online, recenzii și anunțuri de seminarii 
sau   conferințe.   Pentru   a   vă   abona,   din   navigator   deschideți   URL­ul
  http://www.edfac.unimelb.edu.au/online­ed și completați formularul online. Editor: Graeme Hart la Whirligig 
http://www.whirligig.com.au   .

Open   Forum:   Distance   Education   and   Open   Learning  Prima   apariție   în   1991.   Gratis.   Revista 
asigură "o cale de comunicație pentru teoriile actuale, studiile și practicile de predare și instruire prin 
sistemele de  învățământ deschis  și la distanță".  Distance Education Centre, University of Southern  
Queensland, Post Office Darling Heights, Toowoomba QLD 4350, AUSTRALIA
Open Learning (ISSN 0268­0513, publicată de trei ori pe an, în February, Iunie și Noiembrie) Prima 
apariție   în   1986   ca   succesoare   a   revistei  Teaching   at   a   Distance,   26   de   numere   editate   de   Open 
University între 1974 și 1985. Revista este structurată în două secțiuni, prima cu articole mai lungi 
recenzate, a doua cu teme de dezbateri, măsurători și observații, note de cercetare, rapoarte și relatări 
asupra   unor   conferințe,   recenzii   de   cărți.   "Cititorii   de   bază   ai   acestei   reviste   sunt   cei   implicați   în 
instruirea de după absolvirea școlii și instructorii din sectorul public, dar și din cel privat din UK; o altă 
categorie de cititori o reprezintă specialiștii din întreaga lume în învățământul la distanță".  Longman  
Group UK Ltd, Subscriptions (Journals) Department, Fourth Avenue, Harlow, Essex, CM19 6AA, UK
Open Learning Update (ISSN 1324­7654, publicată de patru ori pe an în Februarie, Mai, August și 
Noiembrie)   Revistă   realizată   mai   ales   pentru   a   oferi   directorilor   de   școală   și   coordonatorilor   de 

51
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

programe  educaționale  informații,  statistici  și analize  privind  dezvoltarea   învățământului  deschis,  a 

livrării flexibile și a instruirii la distanță. Revista este accesibilă și  online la  http://www.oltc.edu.au/olupdate . 
Information Services Section, Open Learning Technology Corporation Ltd, Science Park, Laffer Drive,  
Bedford Park, South Australia 5042, AUSTRALIA
Open Praxis (ISSN 0264­0210, două numere pe an, în Aprilie / Mai și Septembrie / Octombrie) Prima 
apariție în 1993 ca succesoare a ICDE Bulletin. Primește articole, scrisori, teme noi, caricaturi și copii 
ale  altor publicații  pentru  recenzare de la  instituțiile  și persoanele membre  în ICDE'. Secretariatul 
Permanent al ICDE, Gjerdrums vei 12, N­0486 Oslo 4, NORWAY
Quarterly Review of Distance Education (ISSN 1528­3518, prima apariție în 2000, 4 numere pe an) 
Include   o   rubrică   menținută   de   Steve   Wheeler,   cu   titlul  Around   the   Globe,  analizând   evoluția 
învățământului la distanță în lume. Greenwich: Information Age Publishing, SUA
Revista de Educación a Distancia (ISSN 1131­8783, prima apariție în 1991, trei numere pe an) Revistă 
în limba spaniolă de largă circulație (include contribuții din întreaga lume). Este structurată în șapte 
secțiuni   și   anume:   Anunțuri,   Studii,   Experimentări,   Noi   tehnologii,   Informații   și   Bibliografii. 
RED,Centro para la Innovación y Desarollo de la Educación a Distancia, Argumosa No 43, Pabellón  
6, 28012 Madrid, SPAIN
Revista Iberoamericana de Educación Superior a Distancia (ISSN 0214­3992, trei numere pe an, în 
Octombrie, Februarie și Iunie) Prima apariție în 1988 înlocuind AIESAD's BOLETIN INFORMATIVO, 
revistă   ce   a   apărut   din   1983.   Este   publicația   societății  Asociación   Iberoamericana   de   Educación  
Superior a Distancia, cuprinzând articole, informații și recenzii de la instituțiile membre.  Secretaria 
Permanente de AIESAD, UNED, Apartado de Correos 50.487, 28080 Madrid, SPAIN.
T.H.E.  (Technological Horizons  in Education)  Journal ­  Publicație online lunară cuprinzând note, 
lucrări și resurse educaționale http://www.thejournal.com 
Publicația   internațională   ABOUT   DISTANCE   EDUCATION,   a   apărut   din   1974,   editată   de 
International Extension College ­ IEC, cuprindea numeroase teme privind țările în curs de dezvoltare. 
Ulterior a fost incorporată în News About IEC, care apare de două ori pe an din 1988 și este accesibilă 
la IEC, Dale's Brewery, Gwydir Street, Cambridge, CB1 2LJ, United Kingdom. Din 1991, titlul  NEWS 
ABOUT IEC a fost înlocuit cu IEC News. 
Publicații regionale și naționale
Următoarele   publicații   regionale   sau   naționale,   din   care   unele   sunt   reviste   iar   altele  newsletters, 
constituie de asemeni prețioase surse de informații în activitățile legate de învățământul la distanță și 
asupra tematicilor care interesează în mod special țările în care sunt editate. 
CIFFAD (Consortium International Francophone de Formation a Distance)  Bulletin d'Information. 
Prima apariție în Martie 1991. Gratis. Secrétariat du CIFFAD, Direction Général de l'Education et de  
la Formation, Agence de Coopération Culturelle et Technique, 13 Quai André Citroën, 75015 Paris,  
France. 
ComLearn:   publicație   de   știri   a  The   Commonwealth   of   Learning.  Prima   apariție   în   1990.   Gratis. 
Publicata de  the Commonwealth of Learning, P.O. Box 10428, Pacific Centre, 1700­777 Dunsmuir  
Street, Vancouver, B.C. CANADA, V7Y 1K4. 
Communiqué ­ Sase numere pe an. Abonamente la Canadian Associaton for Distance Education, 151  
Slater, Ottawa, Ontario, Canada, K1P 5N1. Este un buletin CADE (newsletter), asigurând membrilor 
știrile și informațiile din Canada și de peste graniță.

52
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

DEANZ Bulletin. O publicație a societății Distance Education Association of New Zealand cuprinzând 
lucrări care nu au încăput în volumele conferinței DEANZ. Persoana de contact: secretar DEANZ ­ 
Alison   Rowland,  Centre   for   University   Extra   Mural   Studies,   Massey   University,   Private   Bag,  
Palmerston North, NEW ZEALAND
DEH (Distance Education in Health) NEWS. Buletin bi­anual gratuit, publicat de Distance Education 
Unit of AMREF, o Fundație africană de cercetări medicale.. Subintitulat 'A forum for the exchange of 
news and views among health workers in distance education'. Editor:  DEH News, AMREF, Distance  
Education Unit, PO Box 30125, Nairobi, KENYA
Deosnews  ­   Buletin   email   al    Distance   Education   Online   Symposium,   The   Pennsylvania   State  
University, College of Education, 403 South Allen Street, Suite 206, University Park, PA 16801­5202,  
USA. Publică lucrări pe teme de învățământ la distanță, din Statele Unite și din alte țări. Pentru abonare, 
transmiteți un email la: LISTSERV@PSUVM.PSU.EDU   cu comanda:  SUBSCRIBE DEOSNEWS <nume 
prenume>
Distance   Education   and   Training   Network   Newsletter  ­  Patru   numere   pe   an   pentru   membrii 
societății  Distance   Education   and   Training   Network   of   the   National   Society   for   Performance   and  
Instruction  ­   NSPI.   Abonamente   la  Bob   Spencer,   DETN   Vice   President   ­   Finance,   Athabasca  
University, Box 10,000, Athabasca, Alberta, CANADA, T0G 2R0. Prima apariție în 1987.
Distance Education and Technology Newsletter ­ Buletin cuprinzând teme și evenimente ­ calendarul 
conferințelor din domeniul învățământului la distanță și al tehnologiei educaționale din Statele Unite și 
lumea largă. Detalii de la  Joan E Connick, Distance Education Publications, RFD No.2, Box 7290,  
No.3, Winthrop, ME 04364, USA.
DLA Newsletter ­ Buletin al societății Distance Learning Association (DLA) din Africa de Sud, din 
1993 devenită Distance Education Association of Southern Africa ­ DEASA. Editor: DLA Newsletter, 
DLA of Southern Africa, c/o PO Box 11350, Johannesburg 2000, SOUTH AFRICA
DLRN   –  Un   buletin   electronic   (email)   bazat   pe   o   listă   moderată   de   discuții     (DLRN   –   Journal) 
dlrn­j@wested.org , dar și o publicație online disponibilă la   http://www.dlrn.org/, oferind articole și chiar cursuri 
foarte utile, precum “Designing Instruction for Web­Based Distance Learning“ , sau “How to Find Online 
58

Courses” .59

EADTU   news:   Buletin   al   asociației   Europene   a   universităților   ce   predau   la   distanță.   Apariție 

neregulată.   Accesibilă   la  EADTU   Secretariat,   P.O.  Box  2960,   6401  DL   Heerlen,   NETHERLANDS. 
Primul număr a apărut în 1989.
EDEN   Newsletter  Buletin   al   societății  European   Distance   Education   Network.(ISSN   1025­3114) 
EDEN Secretariat, Budapest University of Technology and Economics, H­1111 Budapest, Egry J. u. l. 
Hungary,  eden@khmk.bme.hu,  http://www.eden.bme.hu 
EDUCAUSE   –  publicație   electronică   (email   și   online),  http://www.educause.edu      cu   variantele 
"EDUCAUSE   Quarterly"   și   "EDUCAUSE   Review".   Dedicată   mai   ales   impactului   și   implicațiilor 
tehnologiei     informaționale   și   comunicațiilor   în   învățământul   superior. 
http://www.educause.edu/pub/pubs.html 

ERIC News –  Publicație electronică ce apare de 6 ori pe an, scoasă de ACCESS ERIC, cu sprijinul 
National Library of Education, Office of Educational Research and Improvement, U.S. Department of  

58 http://www.dlrn.org/educ/course.html
59 http://www.dlrn.org/educ/how.html

53
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Education.  Pentru abonare trimiteți un email la :  listproc@aspensys.com,  în corpul mesajului  cu  comanda: 

subscribe ERICNews <Prenume> <Nume> .

EuroStep Courier ­ Buletin lunar. Abonament la  EUROSTEP Courier subscription, EUROSTEP, PO  
Box 11112, 2301, EC Leiden, THE NETHERLANDS.
Indian   Journal   of  Distance   Education  ­     Unul   sau   două  numere   pe   an.  Prima   apariție   în   1988. 
Abonamente   la    Professor   S.   Bhatnagar,   Director,   Correspondence   Courses,   Panjab   University,  
Chandigarh, INDIA. 
Kakatiya Journal of Distance Education ­ Publicat de două ori pe an. Abonamente la  Professor K 
Murali Manohar, Professor of Public Administration, Dr B.R. Ambedkar Open University, Road No.46, 
Jubilee Hills, Hyderabad 500 033, INDIA. Prima apariție în Ianuarie 1992.
Media and Technology for Human Resource Development ­ Apare de patru ori pe an. Abonamente 
și detalii la  Wiley Eastern Ltd, 4835/24 Ansari Road Daryaganj, New Delhi 110 002, INDIA. Editor: 
Santosh K Panda, Association of Indian Universities, New Delhi
Never Too Far ­ apare neregulat. Editată de Sukhothai Thammathirat Open University în colaborare cu 
Unesco Regional Office for Education în Asia and the Pacific. Accesibilă gratuit de la Never Too Far,  
Sukhothai Thammathirat Open University, Pakkred, Nonthaburi 11120, THAILAND. Prima apariție în 
1983.
ODLAA   Times  (ISSN   1320­7954).   Din   1993   înlocuiește   ASPESA   NEWS,   odată   cu   schimbarea 
denumirii   societății  Australian   and   South   Pacific   External   Studies   Association  în  the   Open   and 
Distance   Learning   Association   of   Australia  ­   ODLAA.   Societatea   ODLAA   publică   și   revista 
internațională DISTANCE EDUCATION. Open Learning Unit, Queensland University of Technology,  
Kelvin Grove Campus, Locked Bag No.2, Red Hill, Queensland 4059, AUSTRALIA
Online Chronicle of Distance Education ­ Publicație email și online cu două numere pe an. Editată și 
publicată la Nova University, Statele Unite. Incearcă să schimbe informații privind învățământul la 
distanță și comunicația și să contribue la crearea unei "rețele locuite ­ living Network" ­ a unei baze de 
date   cu   resursele   umane   din   zona   DE.   http://chronicle.com     Pentru   abonament   trimiteți   un   mesaj   la 
LISTSERV@ALPHA.ACAST.NOVA.EDU cu comanda următoare (în corpul mesajului): SUB DISTED <numele 
dumneavoastră complet>.

On Pirade  ­ Prima apariție în 1994 ca buletin al societății  Pacific Islands Regional Association for  

Distance Education ­ PIRADE. Solomon Islands College of Higher Education, PO Box G23, Honiara,  
SOLOMON ISLANDS
OLS (OPEN LEARNING SYSTEMS) News (ISSN 0269­9729) ­ apare de patru ori pe an, din 1980, în 
Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie, în fascicole de câte 20 de pagini. Editor: David Bosworth, OLS 
News, 11 Malford Grove, Gilwern, Abergavenny, Monmouthshire NP7 ORN, UK. Corespondență la 
OLS­News@zoo.co.uk  

Open Learning ­ The Journal of Open and Distance Learning (ISSN 0268­0513) ­ Revistă editată 
de The Open University, UK. Trei numere pe an, începând din 1985. Din 2000 accesibilă și online la 
http://www.tandf.co.uk/journals/  .   Publică   contribuții   teoretice   și   practice   reflectând   dezvoltările   din 
învățământul   deschis   și   instruire,   dar   și   recenzii   de   cărți.   Lucrările   sunt   recenzate.   Acoperire 
internațională.   Contribuțiile   la:  Jo   Metthews,   Student   Services,   The   Open   University,   Walton   Hall,  
Milton Keynes, MK7 6AA, UK
Open Learning Today: Buletin al societății British Association for Open Learning.  Apare de patru ori 

54
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

pe an. Prima apariție în 1989. Standard House, 15 High Street, Baldock, Herts, SG7 6AZ, UK.
Radio   y   Educación   de   Adultos  ­   Buletin   în   limba   spaniolă,   gratis.   Apare   de   patru   ori   pe   an. 
Subintitulat 'Boletin Cuatrimestral ECCA'. Conține informații din toată lumea, dar mai ales din țările de 
limbă spaniolă. Radio ECCA, Apartado 994, 35080 Las Palmas de Gran Canaria, SPAIN
Saturnova  ­   Buletin   al   comunității  SATURN:   Europe's   Open   Learning   Network  (un   parteneriat 
european între instituțiile de învățământ la distanță și industrie). Apare de patru ori pe an, din 1987. 
Gratuit. SATURN Head Office Keizergracht 756, 1017 EZ Amsterdam, THE NETHERLANDS. 
Using Telematics in Education and Training  ­ Buletin publicat de 10 ori pe an. Subintitulat 'The 
European   Newsletter',   conține   informații   la   zi   privind   folosirea   tehnologiei   în   învățământ.  pjb 
Associates, 10 Green Acres, Stevenage, Herts, SG2 8ND, UK.
Publicațiile  AACE
Una din cele mai active și mai puternice asociații profesionale,  Association for the Advancement of  
Computing in Education  publică o serie de reviste de calitate și foarte apropiate de subiectul acestei 
cărți. Cuprinsul lor și rezumatele sunt accesibile la http://www.aace.org/pubs 
Journal of Interactive Learning Research  (JILR) ­ Trimestrial  ISSN# 1093­023X. (fost Journal of 
Artificial Intelligence in Education) Publică lucrări privind teoria, proiectarea, implementarea, eficiența 
și impactul în educație și instruire a diferitelor medii interactive de învățare.
WebNet   Journal:  Internet   Technologies,   Applications   &   Issues   ­   Editat   și   publicat   trimestrial   de 
AACE cu ISSN# 1522­192X . Publicație orientată mai ales asupra WWW, Internet și tehnologiilor 
bazate pe Intranet: aplicații, cercetări și monografii; este bazată pe cooperarea dintre specialiștii din 
zona academică și cei din laboratoarele private ­ cu utilizatorii finali. Include și articole explicative și 
comentarii ale unor experți privind noutățile domeniului.
Journal of Educational Multimedia and  Hypermedia  (JEMH) ­ Editat  și publicat trimestrial de 
AACE cu  ISSN# 1055­8896 . Este gândit ca să asigure un forum multidisciplinar pentru prezentarea și 
discutarea   unor   studii,   dezvoltări   și   aplicații   ale   multimedia   și   hypermedia   în   învățământ.   Scopul 
declarat al publicației este să contribuie la promovarea teoriei și practicii învățării și predării folosind 
instrumentele ce asigură  integrarea imaginilor, sunetului, textului, și a datelor.
Journal of Computers in Mathematics & Science Teaching (JCMST) ­ Editat și publicat trimestrial 
de AACE cu ISSN# 0731­9258 . Este singurul periodic dedicat folosirii tehnologiei informației  în 
predarea matematicii și a ștințelor. Publică lucrări și discuții privind predarea științei, matematicii și 
informaticii.
Information   Technology   in   Childhood   Education   Annual  (ITCE)   ­   Anuar   editat   și   publicat   de 
AACE   cu   ISSN#   1522­8185  (fostul  Journal   of   Computing   in   Childhood   Education),   publică 
cercetări, studii și aplicații privind folosirea tehnologiei informației în educația copiilor mici, de la 
grădiniță   până   la   școala   elementară.   Pentru   toți   educatorii,   învățătorii   și     profesorii   ce   folosesc 
calculatorul cu copiii.
International Journal of Educational Telecommunications (IJET) ­ Editat și publicat trimestrial de 
AACE cu ISSN# 1077­9124 , cu orientare internațională privind telecomunicațiile în învățământ și 
instruire. Dedicat specialiștilor în educație din orice domeniu.
Journal of Technology and Teacher Education (JTATE) ­ Editat și publicat trimestrial de AACE cu 
ISSN# 1059­7069 . Dedicat folosirii tehnologiei informaționale în pregătirea profesorilor. 

55
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Educational   Technology   Review:  International   Forum   on   Educational   Technology   Issues   & 

Applications (ETR) ­ Editat  și publicat de AACE cu ISSN# 1065­6901, ca publicație a membrilor 
asociației.   Scopul   de   a   stimula   dezvoltarea   ideilor   și   soluțiile   practice   care   pot   contribui   la 
imbunătățirea   învățământului   cu   ajutorul   tehnologiei   informaționale.   Toți   membrii   AACE   primesc 
această revistă în contul taxei. 
Publicațiile  ISTE
International Society for Technology in Education ­ ISTE publică revistele:
Learning and Leading with Technology, revistă dedicată tuturor membrilor, urmărind prezentarea 
unor idei și a practicii integrării tehnologiei în școala pre­universitară; opt numere pe an, cam limitate 
la programa școlară din Statele Unite. 
Journal   of   Research   on   Computing   in   Education   ­   JRCE,   una   din   publicațiile   de   vârf   privind 
cercetările în tehnologia educațională. 4 numere pe an. Cu tentă mai internațională, caută să informeze 
cititorul asupra ultimelor cercetări și rezultate asupra folosirii tehnologiei în clasă și în administrarea 
școlii. 
C/ELL Journal ­ Computer Assisted English Language Learning Journal ­ 4 numere pe an, incluzând 
tendințe, prezentări de produse, aplicații, cercetări și evaluări de programe.
Baza de date ERA
Din anul 2000 a fost lansată de grupul de presă Taylor & Francis din Marea Britanie o bază de date 
online, la   http://www.tandf.co.uk/era , numită ERA ­ Educational Research Abstracts. Sunt centralizate 
înregistrări din mai multe baze de date și sunt acoperite peste 700 de reviste din domeniul educațional, 
existând și o arhivă din 1995. La lansare baza de date oferea accesul la 18 mii de rezumate selectate de 
specialiști   și   legături   HTML   spre   articolele   integrale   sau   spre   serviciul   de   preluare   (download), 
facilități avansate de căutare, acces direct la șapte reviste de referate ­ rezumate și anume:
• Educational Management Abstracts (din 1982, 4 numere annual ­ ed. Leela Cubillo, revista a fost 
numită înainte School Organization & Management Abstracts)
• Educational Technology Abstracts (din 1985, 6 numere annual ­ ed. Vivien M. Johnston)
• Multicultural Education Abstracts (din 1982, 4 numere annual ­ ed. Derek Cherrington)
• Research into Higher Education Abstracts (din 1968, 3 numere annual ­ ed. Ian McNay)
• Sociology of Education Abstracts (din 1965, 4 numere annual ­ ed. Chris Shilling)
• Special Educational Needs Abstracts (din 1989, 4 numere annual ­ ed. Derek Cherrington)
• Technical Education & Training Abstracts (din 1961, 4 numere annual ­ ed. Roy Kirk).
Abonamentul anual de acces este însă scump, la nivelul a 2000 de lire sterline. Pentru abonare trebuie 
completat formularul online de la http://catchword.co.uk/getstart.htm  și, ca urmare, se obține un identificator 
numeric de acces. Sau se poate expedia formularul prin poștă la Taylor & Francis Ltd, incluzând și 
cecul sau precizând cartea de credit. Detalii la support@catchword.co.uk .
Publicații Web de (auto)instruire
Incă de la apariția Internetului, s­a manifestat grija pentru noii veniți, pentru inițierea acestora în tainele 
comunicării   în   rețea,   s­au   scris   numeroase   ghiduri,   manuale,   liste   cu   întrebări   și   raspunsuri   (așa 
numitele   FAQ   (Frequently   Asked   Questions).   O   parte   din   ele   au   fost   plasate   ulterior   și   pe   Web, 

56
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

reformulate ca documente HTML. In ce privește folosirea Internetului în învățământ, ar fi de menționat, 
pe lângă cursurile amintite mai sus, de la DLRN, cel puțin următoarele 'resurse' online:
 The Online World Book  ­ carte electronică de mari dimensiuni, scrisă și întreținută de Odd de 
Presno și citată deja în acest volum. Capitolul 5 este dedicat în cea mai mare parte învătământului. 
Accesibilă la  http://www.eunet.no/~presno/bok/  și în bibliotecile Simtel.
 Wigglebits.com  http://wigglebits.com   ­ un ghid extrem de simplu, în limba engleză, pentru profesorii 
care  doresc  să  facă  o  pagină   Web  a   școlii.  Include   o  introducere   a  principiilor  de   editare  Web 
(inițiere în HTML, editoare Web, standarde, motoare de căutare, manipularea imaginilor, animație). 
Câteva detalii în partea 3­a, la pag.100. 
 The Virtual Training Suite ­ un pachet public de instruire pentru comunitatea academică din Marea 
Britanie, incluzând 40 de cursuri ­ tutoriale, acoperind domenii de la aviatică la matematică, de la 
educație la medicină și management. Un ghid de prezentare și utilizare a acestui pachet apare în 
partea 3­a, la pagina 95.
 Virtual Critical Thinking School ­ Un curs Web, numit scoală virtuală de gândire critică, în Austria, 
la http://www.sbg.ac.at/erz/aaakurs/krit_home.htm .
 Virtual Resource site for Teaching with Technology – O listă cu legături utile și recent verificate, la 
http://www.umuc.edu/virtualteaching/ 

 Internet   for   Education   –  Un   material   public   pentru   asimilarea   deprinderilor   de   folosire   a 
Internetului în învățământ.  http://www.sosig.ac.uk/vts/education/index.htm  (unul din tutorialele oferite de 
The Virtual Training Suite)
 Web   Based   Learning:   Online   Articles   –  Colecție   de   articole   privind   învățământul   online   și 
realizarea de cursuri Web. http://www.wested.org/tie/dlrn 
 Gateway   to   Educational   Resources   –  Portal   dedicat   resurselor   educaționale   din   Internet. 
http://www.thegateway.org 
 Teaching and Learning in the WWW – O listă de la Maricopa Center cu peste 800 de legături – de 
fapt   exemple   privind   folosirea   World   Wide   Web­ului   ca   mediu   educațional 
http://www.mcli.dist.maricopa.edu/tl/index.html 

 The World Wide Web Courseware Developer Home Page – O listă menținută la universitatea New 
Braunswik   (Canada),   cu   165   modele   de   cursuri   universitare   ținute   online. 
http://www.unb.ca/web/wwwdev/c3.html 

 Quest –  Centru educațional interactiv finanțat de NASA și de programul High Performance, and 
Computing and Communication http://quest.arc.nasa.gov 
 Teacher Net  – Centru pentru sprijinirea profesorilor  în a­și face propriile pagini Web, pregătind 
trecerea spre cursurile Web  http://www.teacher.net 
Un inventar al cursurilor oferite în Internet
Căutările în Internet, prin intermediul uneia sau mai multor mașini de căutare, cu cuvinte cheie precum 
"Internet learning",  "Web based teaching", “Web course”, "Online course", ne conduc la multe mii, sau 
chiar zeci de mii, de rezultate (chiar dacă ne limităm la materialele în limba engleză). Spre exemplu, 
motorul de căutare Google (http://www.google.com ) găsește 2490 de mii de rezultate pentru “Web course” 
și doar 8540 pentru “Web based teaching".

57
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Printre rezultatele ce apar la o astfel de căutare , un loc aparte ocupă proiectul ­ catalogul CISAER ­ 
60

amplă inventariere a ofertei de cursuri Web de pe  întreg globul, realizată în 1998­1999. Catalogul 
răspunde   dificultății   de   a   identifica   oferta   de   cursuri   Web   și   de   a   cunoaște   autorii   și   colectivele 
implicate în asemenea activități, chiar dacă mai există câteva asemenea ‘cataloage’. 
Lansat, la NKI  în Oslo, la inițiativa lui Morten Flate Paulsen, proiectul CISAER (Courses on the 
Internet, Survey, Analysis, Evaluation, Recommendation ) a identificat și listat un număr apreciabil de 
61

cursuri   din   lumea   întreagă,   acoperind   majoritatea   limbilor   de   circulație.   Inventarierea   cursurilor, 
realizată mai ales prin căutare în Internet și în revistele de specialitate, a fost urmată de o serie de 
interviuri telefonice sau prin email. Așa cum s­a văzut  și până aici, această 'bază de date' a constituit 
sursa a numeroase alte studii. O versiune  în limba română a acestui catalog poate fi consultată la 
http://ccd.ubbcluj.ro/DE/CISAER­ro.html .

Bibliografie   suplimentară   privind   învățământul   la   distanță   și 

instruirea prin Internet
1. Aoki, K. and D. Pogroszewski (1998): "Virtual University Reference Model: A Guide to Delivering Education and  
Support Services to the Distance Learner", http://www.westga.edu/~distance/aoki13.html
2. Bates, T (1997): "Technology, distance education and national development", http://bates.cstudies.ubc.ca/icde/icde.html
3. Berge, Z. and M. P. Collins (1995): "Computer Mediated Communication and the Online Classroom" (trei volume), 
Cresskill, NJ: Hampton Press.
4. Brooks, D. W. (1997): "Web­Teaching: A Guide to Design Interactive Teaching for the World Wide Web (Innovations in  
Science Education and Technology)", New York, NY: Plenum Press.
5. Boshier, R., Mohapi, M., Moulton, G., Qayyum, A., Sadownik, L. &   Wilson, M. (1997): "Best and worst dressed web  
courses: Strutting into the 21st century in comfort and style", Dist. Ed. 1997, 2, pp. 327­349,  Toowoomba, University of 
Southern Queensland.
6. Carli,   M.   (1998):   "Analisi   del   Questionario   di   Valutazione   per   il   Progetto   Leonardo", 
http://www.nki.no/eeileo/research/italian4may99.html
7. Collis, Betty (1996): "Tele­learning in a Digital World: The Future of Distance Learning", London, UK: International  
Thomson Computer Press (cu o bibliografie din intervalul 1989­1995, pe 40 de pagini!)
8.   Collis,   Betty   (ed.)   (1995):   "On­Line   Learning"   (culegere   a   lucrărilor   de   la   conferința   cu   același   nume)   , 
http://www.to.utwente.nl/iam/online95/
9. Driscoll, M. and L. Alexander (1998): "Web­based Training: Using Technology to Design Adult Learning Experiences", 
San Francisco, CA: The Jossey­Bass Publishers.
10. Fritsch,   H.   (1997):   "Host   Contacted,   Waiting   for   Reply.   Hagen:   FernUniversität", 
http://www.fernuni­hagen.de/ZIFF/EVIRTXT.htm
11. Gayol,   Y.   and   F.   M.   Schied:   "Cultural   imperialism   in   the   virtual   classroom:   critical
pedagogy   in   transnational   distance   education"   (studiu   critic   de   referință), 
http://www.geocities.com/Athens/Olympus/9260/culture.html
12. Hall, B. (1997): "Web­based Training Cookbook. Everything you need to know for online training", New York, NY: 
John Wiley & Sons.
13. Harasim, L. M. (1990): "Online Education: Perspectives on a New Environment", Ney York, NY: Praeger
60 In Partea 5-a a acestui volum (pag. 195), în capitolele despre modul de căutare pe Web și despre mașinile și
mecanismele de căutare, pot fi găsite câteva astfel de exemple.
61 http://www.nettskolen.com/catalogue.html Discuția preliminară a proiectului poate fi găsită și în M.
Jalobeanu , N. Nistor The RILW’98 General Framework (RILW’98, pg.9-19, sau
http://rilw.emp.paed.uni-muenchen.de/1998/ ) , iar analiza detaliată la
http://home.nettskolen.nki.no/~morten/cisaer/.

58
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

14. Harasim, L., S. R. Hiltz, L. Teles, and M. Turroff (1995): "Learning Networks, A Field Guide to Teaching and Learning 
Online", Cambridge, Ma: The MIT Press.
15. Kahn, B. H. Ed (1997): "Web­based Instruction", Englewood Cliffs, New Jersey: Educational Technology Publications.
16. Keegan,   D.   (1998):   "Ericsson   students   studying   on   the   WWW",   (Part   I   and   II) 
http://www.nki.no/eeileo/research/eei/Brusseev.htm
17. McCormack, C. and D. Jones (1998): "Building a Web­based Education System", New York, NY: John Wiley & Sons.
18. Mason, R. (1998): "Globalising Education. Trends and Applications", New York, NY: Routledge.
19. Mason, R. (1994): "Distance Education Across National Borders". M.Thorpe&D. Grugeon, eds.: Open Learning in the  
Mainstream,   Harlow,   Essex:   Longman   Group   Ltd,   297­308, 
http://wbweb4.worldbank.org/DistEd/Policy/Global/coll­03.html
20. Mason, R. D. and A. Kaye (1989): " Mindweave: Communications, Computers, and Distance Education", Oxford: 
Pergamon Press.
21. Massey,   C.   and   J.   Curry   (1999):   "Online   Post­Secondary   Education:   A   Competitive   Analysis",   TeleLearning   Inc. 
(articol accesibil în format PDF)  http://www.telelearn.ca/g_access/news/comp_analysis.pdf
22. Nardi, E. (1998): Analysis of Università di Roma III students' attitudes to studying using the Leonardo MMWWW  
kernel for distance learning.  http://www.nki.no/eeileo/research/roma/emmaev.htm
23. Palloff, R. M. and K. Pratt (1999): "Building Learning Communities in Cyberspace: Effective Strategies for the Oneline 
Classroom", San Francisco, CA: The Jossey­Bass Higher and Adutt Education Series.
24. Paulsen, M. F. (1992): "The NKI Electronic College: Five years of computer conferencing in distance education". In: 
Paulsen,   M.   F.:   "From   Bulletin   Boards   to   Electronic   Universities:   Distance   Education,   Computer­Mediated 
Communication, and Online Education". Pp. 2­17, University Park, Pennsylvania: The American Center for the Study of 
Distance Education.
25. Paulsen,   M.   F.   (1995):   "The   Online   Report   on   Pedagogical   Techniques   for   Computer­mediated   Communication", 
http://www.nettskolen.com/morten/cmcped.htm
26. Paulsen,   M.   F.   (1998):   "Teaching   Techniques   for   Computer   ­   mediated   Communication",   Ann   Arbor,   Mi:   UMI 
Dissertation Services.
27. Paulsen,   M.   F.   (2000):   "Online   Education:   An   International   Analysis   of   Web­based   Education   and   Strategic 
Recommendations for Decision Makers",  NKI, The NKI Internet College http://home.nettskolen.nki.no/~morten/
28. Porter, L. R. (1997), "Creating the Virtual Classrooms: Distance Learning with the Internet", New York, NY: John 
Wiley & Sons.
29. Rekkedal, T. (2000): "The CISAER Project and Evaluation: Working Document for the CISAER Project 2nd version", 
http://www.nki.no/~torstein/
30. Rekkedal, T. (1999): "Courses on the WWW: Student Experiences and Attitudes Towards WWW Courses" (include o 
parte din informațiile și concluziile discutate mai sus),  http://www.nki.no/eeileo/research/Rekkedalcorrected.html
31. Rekkedal,   T.   and   M.   F.   Paulsen   (1997):   "The   Third   Generation   NKI   Electronic   College.   A   Survey   of   Student 
Experiences   and   Attitudes.   An   Evaluation   Report   Written   for   The   Leonardo   Online   Training   Project", 
http://www.nettskolen.com/alle/forskning/33/evaluati.htm
32. Schank, R. C. (1997): "Virtual Learning: A Revolutionary Approach to Building a High Skilled Workforce", New York, 
NY: McGraw­Hill.
33. Willis, D. A., J. D. Price, and J. Willis (eds.) (2000): "Society for Information Technology & Teacher Education; SITE  
2000", A CD­Rom containing electronic versions of the papers presented at SITE Conferences 1994­2000".

59
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Partea II­a 

Internetul 
o prezență 
despre care trebuie să învățăm 

60
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Internetul tot mai prezent la fiecare pas 62

La ce sunt bune sondajele și statisticile?
In presă, mai  ales   în  revistele  dedicate  tehnologiei   înformației  sau calculatoarelor, dar  mai  ales   în 
publicațiile electronice, apar mereu studii, statistici, estimări, sondaje, despre dezvoltarea Internetului, 
despre extinderea rețelelor de calculatoare și despre creșterea performanțelor comunicaționale.  De ani 
de zile, în acest domeniu, numit pe scurt ICT (Information and Communication Technology), realitatea 
întrece așteptările și chiar estimările specialiștilor. Au rămas celebre gafele unor personalități care au 
prezis colapsul Internetului înca cu 10­15 ani în urmă, la fel cu studiul de acum 50 de ani potrivit căruia 
în lume nu ar fi nevoie ­ nu s­ar putea vinde mai mult de 5 (cinci) calculatoare!
Dorind ca cititorul să­și poată face o imagine asupra "fenomenului Internet", am spicuit câte ceva din 
studiile și statisticile ultimilor 2 ani. Fără a intenționa o analiză demografică sau evolutivă, doar pentru 
a   evidenția   complexitatea   și   amploarea   transformărilor.   Cititorul   grăbit   poate   omite,   desigur,   acest 
capitol. 
Utilizarea Internetului în Europa
Un sondaj telefonic efectuat de  Cybersc@n  http://www.imcyberscan.com/  , pe 2000 de clienți din 12   țări 
Europene, la 22 Octombrie 1999, indica o medie de 20% utilizatori ai Internet. Valorile se situau între 
5.7% în Portugalia și 38% în Norvegia. Dintre utilizatorii Internetului, conform studiului, 61% erau 
bărbați, media generală de vârstă era de 32 de ani, iar media de conectare la Internet: de 3 ori pe 
săptămână. In schimb, studiul firmei Nielsen NetRatings, estima  în Europa, în luna mai 2001, 114 
milioane de utilizatori ai Internetului. 
Italia, până de curând țara Europeană cu cea mai slabă penetrare a Internetului (cca. 5%), dar cu un loc 
de frunte în telefonia mobilă   (un italian din doi are telefon celular), câștigă teren odată cu apariția/ 
introducerea recentă a modelului 'free ISP'. Există în Italia 3 furnizori majori de acces la Internet care 
acopera 80% din piața italiană:   Telecom Italia, Tiscali și Infostrada.
Telecom Italia a introdus serviciul de acces gratuit în Septembrie 1999 și a ajuns rapid la 1 milion de 
abonați, estimând că, până la finele anului 1999, vor ajunge la 2 milioane.
Tiscali se lăuda cu 415.000 abonati,   sperând să ajungă, la sfârșitul anului, la 700.000, în timp ce 
Infostrada raporta 500.000 abonați în August 1999, după lansarea serviciului lor de acces gratuit în luna 
Iulie.
Analiștii estimau atunci că, până la sfârșitul lui 1999, numărul utilizatorilor online va reprezenta 9% din 
populație, apreciindu­se o creștere a pieței cu 35% pe an, din 1999 până în 2003.
Stephanie Mollin, analist telecom de la ING Barings din Londra, prezicea că peste cinci milioane de 
italieni vor fi 'online' până la sfârșitul anului 2000, iar până în 2002 ­  8.4 milioane. http://www.reuters.com
Chiar și Ucraina, plasată pe ultimul loc în Europa în privința procentului de utilizatori ai Internetului, 
62 Informațiile din acest subcapitol au fost preluate, mai ales, din Nua Internet Surveys, Nua Ltd.,
http://www.nua.ie/surveys/ , precum și din arhiva http://www.freepint.co.uk . Unele au fost
publicate, ocazional, de autor, în Agora News http://news.agora.ro/ . Informațiile privesc studii și sondaje
din perioada 1998-2001 și încearcă doar să inducă cititorului o imagine asupra “fenomenului Internet”.

61
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

pare a fi ajuns în luna mai 2001 la peste 700 de mii de cetățeni online (Europemedia).
Peste jumătate din adulții din Anglia accesează Internetul
http://www.forrester.com/ER/Press/Release/0,1769,459,FF.html 

In   Marea   Britanie peste   jumătate dintre   persoanele adulte (51%)   au   acces   la   Internet   și   15,4 
milioane  (sau 32%) dintre ei sunt utilizatori  Internet constanți,  cel puțin  așa se  arată într­un   raport 
statistic din 2000, publicat   de Forrester Research.   Pentru trei săptămâni, între 25 octombrie și 20 
noiembrie,   peste  75.000   de   utilizatori     Internet   au   răspuns   la   un    sondaj   online   cu   peste     100   de 
întrebări, care  oferă cel mai complet indicator al dezvoltării Internet din  Marea Britanie. Pe lângă acest 
sondaj online,  alte  6.000  de  persoane  au  fost intervievate direct pentru a se reduce cât mai mult 
marja de  eroare a sondajului. O descoperire facută de acest studiu este și faptul că cei care utilizează 
acum Internetul sunt în proporții sensibil egale  femei și bărbați, în condițiile în care cu numai câțiva 
ani în urmă, populația masculină era clar dominantă.
Să mai  spunem  că,  potrivit  unui  studiu  din august 2000,  al  Allegra  Strategies,  în  Marea  Britanie, 
Internetul devine tot mai mult un fenomen de masă. Cu creșterea numărului de cafenele Internet, de 
biblioteci și magazine, chiar birturi (pub­ul tradițional) conectate la Internet. Până în 2002, numărul 
punctelor de acces va crește la 60.000. In particular piața cafenelelor Internet se estimează că va crește 
cu 24,5% pe an, ajungând la 15.400 terminale Internet în 2002. Iar numărul clienților va crește de la 
21,8 milioane pe an, până la 42,2 milioane (în același interval). ‘Chioșcurile’ Internet se vor înmulți 
până spre 23.000   atrăgând cam 240 milioane de oameni annual. Aceste chioșcuri vor include acces 
Web, email, video­conferințe, jocuri  și posibilitate de a prelua muzică. Tot până în 2002, numărul 
abonaților activi la telefonia mobilă va crește la 18,5 milioane, respectiv 44,5 milioane în 2005. 90% 
dintre utilizatorii de telefoane mobile din Anglia cunosc performanțele acestora în ce privește accesul la 
Internet.   Numărul   locuințelor,   din   Marea   Britanie,   conectate   la   Internet   a   crescut   din   1999   cu   3 
milioane, atingând în anul 2000 un total de 11,5 milioane.
In general, se apreciază că urmează o creștere explozivă a numărului de oameni în vârstă care folosesc 
Internetul, în mod special în Statele Unite și Anglia. 45% din adulții din SUA foloseau servicii online în 
anul 2000 (potrivit unui raport al Interep). Cu toate acestea, aproape 29% din adulții americani nu sunt 
interesați de folosirea Web. 
Nici muzica de pe Web nu mai este doar pasiunea copiilor și tineretului, întrucât se pare că peste 7 
milioane de americani de cel putin 50 de ani au vizitat centre Web cu muzică în anul 2000. Schimbul de 
fișiere de muzică prin Internet continuă să fie o temă controversată. Se pare însă că o jumătate dintre 
tinerii online din toată lumea au preluat muzică din Internet.
Situația din Spania
Inregistrând o creștere a pieței în domeniul tehnologiei informaționale (IT) de peste 15% în anul 2000, 
Spania este în prezent cea mai dinamică piață IT din Europa, fiind una din cele mai avansate  țări 
europene din punct de vedere tehnologic. Cu importuri de peste 3.316 milioane de Euro în acest sector 
al tehnologiei informaționale, Spania, altă dată în coada plutonului UE, ocupă acum locul 6 din Europa. 
Topul accesului la Internet în mediul urban
Conform unui studiu întreprins de Scarborough Research privind topul orașelor cablate, conectate la 
Internet     (http://www.scarborough.com/scarbny/press_internet.htm),   situația,  în   toamna   lui 
1999, arăta astfel:

62
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

  Orașul Populație online
Washington DC   59,9%
San Francisco  56,1%
Austin Texas   55,5%
Seattle   53,3%
Salt Lake City   50,0%
Dallas   49,6%
Denver 49,0%
Houston 48,8%
Los Angeles 48,7%
Norfolk  48,5%
Studiul s­a bazat pe chestionarea a peste 170 mii de adulți din 54 state din SUA, în perioada Februarie 
1998 ­ Februarie 1999.
In schimb, în primul trimestru al anului 2001, în fruntea clasamentului se situau Seattle și Portland, 
conform datelor de la Nua Internet Surveys, San Francisco și Los Angeles câștingând și ele teren în 
competiția cu orașele de pe coasta estică.
La aceasta se mai adaugă faptul că 98% din școlile publice din Statele Unite aveau la sfârșitul anului 
2000,   acces   online,   conform   eMarketer,   iar   potrivit   unui   studiu   al  NetValue,   în   decembrie   2000, 
numărul pensionarilor online din Statele Unite ajungea la 8,6 milioane. Mai mult, un studiu din iunie 
2001   al   Arbitron   susține   că   31%   din   utilizatorii   din   Statele   Unite   (adică   peste   35   de   milioane) 
beneficiază de un acces ultrarapid (de la birou, de acasă, sau de la școală) 
Pe de altă parte aproape toți chinezii care lucrează în Statele Unite și Canada posedă propriul PC și 
60% din ei au acces la Internet. Iar China speră ca până în 2004 să aibă cel puțin tot atâția utilizatori 
Internet ca și Japonia. Tot China promite că 5 milioane studenți și elevi de liceu vor beneficia de 
serviciile învățământului online. Iar în Tailanda se apreciază că pe parcursul anului 2001, numărul de 
utilizatori ai Internetului se va dubla, de la 2.3 milioane, la 4.6 milioane.
Situația Internetului în Europa, în luna mai 2001
Numărul utilizatorilor Internetului în Europa a depășit 100 de milioane . 63

La Londra, în 10 Mai 2001, a fost publicat studiul anual Cyberstudy, privind Europa. Concluzia principală fiind 
că folosirea Internetului în Europa crește exploziv, pe zi ce trece, iar Internetul devine tot mai folosit de europeni 
în viața de zi cu zi. 
Consumatorii cumpără și comunică mai mult, folosind Internetul, după cum arată primul studiu făcut de AOL 
Europe/Roper Starch Cyberstudy. Acest studiu a înregistrat un procent semnificativ de persoane care  încep sa 
folosească Internetul și un număr crescând de servicii pentru sprijinul consumatorului pe Internet. Peste jumătate 
din numărul total de europeni (52%) spun că Internetul a devenit o necesitate în viața de zi cu zi și 62% spun că 
Internetul le­a îmbunătățit viața.
Studiul realizat de AOL Europe și Roper Starch Worldwide, pare a fi unul din cele mai complete, actualizat cu 
atitudinea  și   activitățile   utilizatorilor   Internetului   în   cele   mai   importante   țări   din  Europa:   Germania,   Marea 

63 O lună mai târziu, Nielsen NetRatings, așa cum am văzut, raporta deja 114 miloane! In timp ce estimarea din 1999 era
de doar 46 milioane.

63
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Britanie și Franța. Din anul 1998, AOL și Roper Starch au condus anual un studiu, numit Cyberstudy, în SUA, 
care s­a dovedit a fi cheia pentru a urmări evoluția comportamentului și atitudinea utilizatorilor.
Printre cele mai importante informații contorizate de Cyberstudy în Europa ar fi:
♦ Mai mult de trei sferturi din europenii ce au acces la Internet sunt de acord că este foarte important pentru 
copii (77%) și pentru adulți (77%) să știe cum poate fi folosit Internetul;
♦ Europenii sunt de asemenea interesați de ce oferă Internetul pentru viața lor de familie (privată), cum ar fi 
trimiterea și primirea de fotografii de la prieteni  și rude (76%), comunicarea audio  și video cu prietenii 
(57%) prin Internet;
♦ 43% din europenii care au acces online folosesc e­mailul   pentru a ține legătura cu alți oameni, aflați în alte 
țări Europene și 49% comunică și cu alții,  în afara Europei, folosind mediul online;
70%  din cei  care  au  o  vechime  pe  Internet de  peste  trei  ani,  spun că  Internetul  le­a  făcut  viața  mai  bună, 
comparativ cu 66% din cei care au folosit Internetul timp de unu ­ până la trei ani și 52% din cei care au 
descoperit acest mediu în ultimele 12 luni.
Părinții cred că Internetul are un impact pozitiv asupra copiilor.
Cyberstudy a intervievat părinți, ai căror copii navighează pe Internet, întrebându­i cum a afectat Internetul 
dezvoltarea acestora și viața de familie.
32% din părinți simt că, pentru copiii lor, Internetul a avut o influență pozitivă, mai ales asupra relației lor cu 
membrii familiei și cu prietenii.
Peste 68% din părinți și copii accesează Internetul și în timp ce stau împreună și aproape jumătate din aceștia 
(48%) spun că Internetul are o influență mai bună asupra copiilor decât televizorul.
72% dintre părinți spun că, datorită Internetului, copiii au avut un succes mai mare când au dorit să se angajeze 
Internetul este de asemenea, perceput ca un stoc de resurse academice ­ 61% dintre părinți cred că, pentru copiii 
lor,  a  avut  un efect  pozitiv  la  învățătură  (la  rezolvarea  temelor),  apreciind că,  pentru  calitatea  temelor, este 
important faptul că ei încep să cunoască  tehnologia.
Părintii intervievați, din țările în care s­a realizat studiul, au formulat diferite motive pentru care consideră că 
folosirea  Internetului   este  în  beneficiul   copiilor.   Părintii   din  Germania   (81%)   spun  că,   pentru  copii,   efectul 
pozitiv al Internetului constă în îndemânarea lor de a se angaja la un loc de muncă, în timp ce părinții din Marea 
Britanie (73%) spun că efectul pozitiv al Internetului a ridicat nivelul calitativ al temelor făcute de copii. Părinții 
din Franța (71%) sunt impresionați de impactul Internetului asupra copiilor, pe care  îi face mai interesați de 
ocupația lor favorită.
Cam 10 milioane de utilizatori Online erau în Germania, în 1999
9.9 milioane de germani între 14 și 59 de ani au accesat online Internetul la sfârșitul lui iulie 1999, adică 
cu 25 procente mai mult decât în precedentele șase luni, conform GfK. Din aceștia, se estimează că 3.9 
milioane au folosit rețeaua în medie cam o zi pe săptămână. Aproape 9 milioane au folosit însă accesul la 
Internet de la locul de muncă, din școală sau de la colegiu.
GfK a stabilit că 90 procente dintre Germanii care navighează pe Internet folosesc cel puțin o mașină de 
căutare. Yahoo Deutschland este cea mai populară, fiind folosită de 5.5 millioane utilizatori în cele trei 
luni care au precedat studiului. Mai mult, Yahoo, a fost cea mai folosită mașină de căutare pentru 3.2 
milioane de cetățeni germani.
Trei milioane de germani au cumpărat sau au comandat un produs prin Internet în cele trei luni precedând 
studiului, cărțile, CD­urile și programele (software) fiind produsele cele mai frecvent întâlnite. Sectoarele 
de turism­transport, textile­îmbrăcăminte și articole sportive sunt printre cele cu cea mai rapidă creștere. 
5.4 milioane de utilizatori din Germania au vârsta între 20 și 39 de ani, acest grup constituind și 'partea 

64
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

dură' ­ incluzând utilizatorii cei mai pasionați. Femeile constituie 35 procente dintre utilizatori.
IDC estimează la 500 de milioane populația Online, în anul 2003
Vor fi peste 500 milioane de utilizatori ai Internetului în lume până în 2003, în concordanță cu estimările 
din 2000 ale IDC Research ( http://www.idc.com). Grupul acesta de cercetare prezice că populația online din 
Europa o va întrece pe cea din Statele Unite pentru prima oară în 2003. 
Se apreciază că numărul utilizatorilor Internet din Europa va depăși 170 de milioane în 2003, față de 
situația curentă cănd se estimează doar 44 de milioane. După IDC, Europa deține în prezent 6 din primele 
10 țări ale lumii în clasamentul 'economiilor Internet' și se apreciază că acest număr va crește la șapte. Cu 
toate că ocupă în total doar 10 procente din economia globală a Internet. 
IDC prezice că în 14 țări, cel puțin 40% din populație va fi online până în 2003, și împreună acestea vor 
realiza 50 de procente din economia mondială. Doar în SUA, Internetul va aduce 7% din produsul intern 
brut până în 2003.  62% dintre adulții din Statele Unite vor avea atunci acces la Internet. 
Populația din Internet estimată la 300 milioane, în anul 2000
Despre studiul lui Angus Reid 64

Un studiu de amploare estimează populația globală din Internet la peste 300 milioane! Alți 150 milioane 
de oameni intenționează să se conecteze în acest an, conform unui studiu încheiat în 22 Martie 2000 de 
grupul   Angus   Reid  (organizație   de   frunte   în   zona   cercetărilor   sociale   și  de   economie   de   piață).   Se 
apreciază astfel că până în 2005 se va ajunge la 1 miliard de utilizatori.
In 1996 se estimau 40 de milioane de utilizatori ai Internet,  în lumea întreagă. Dar estimările de la 
sfârșitul lui 1999 arătau că, global, s­ar fi depășit 275 milioane utilizatori. Studiul întreprins de Angus 
Reid a folosit un eșantion de 28.374 utilizatori și consumatori. Este vorba de un sondaj realizat direct sau 
prin telefon, cu tehnicile convenționale de cercetare și o selecție complet aleatoare din 34 de țări, care 
pune în evidență creșterea de 50% pentru anul 2000 și atingerea miliardului în 2005. Este primul studiu 
care acceptă că puterea Internetului este mai extinsă decât ne­am imaginat, iar dezvoltarea sa mai rapidă 
decât am estimat. Dar studiul acesta, numit "The Face of the Web", realizat pentru 1 milion dolari, cel mai 
amplu   și   mai   complet   dintre   studiile   de   până   acum   privind   folosirea   Internet,   arată   și   că   folosirea 
Internetului rămâne concentrată în câteva țări, indică semnalele de extindere în alte câteva țări și faptul că 
sute de milioane de cetățeni nu au intenția de a se conecta on­line prea curând. 
In fond, patru din zece intervievați în cadrul sondajului ­ reprezentând circa 340 de milioane de oameni 
din întreaga lume, adică echivalentul populației SUA, sunt conștienți de existența și oferta Internetului, 
dar nu au intenția să­l folosească în următoarele 12 luni, majoritatea menționând lipsa de interes, de 
cunoștințe și de relevanță pentru nevoile lor curente. 
"Chiar dacă se ajunge la numărul magic de 1 miliard de utilizatori Internet în 2005, mai este încă mult 
până la a putea vorbi de un mediu cu adevărat universal de talia televiziunii", a declarat  Dr. Angus Reid, 
64 Constituit în 1979, Grupul Angus Reid este printre primele echipele de cercetare din lume, oferind o rețea completă de
servicii de sondare socială și de piață, atât sectorului public cât și celui privat.
Fondat de Dr. Angus Reid, grupul întreprinde cercetări extinse în 80 de țări și în 40 de limbi și servește 1.200 clienți din
întreaga lume prin cele 11 birouri și cu cei 300 de angajați și 800 colaboratori. Mai multe informații la
http://www.angusreid.com
Prezentarea urmează anunțul de presă din
http://www.angusreid.com/media/content/PRE_REL.cfm
Detalii despre studiul 'The Face of the Web', de la Chris Adams, Vice-president of global research, la: info@angusreid.com
și din documentul:
http://www.angusreid.com/services/p_face.htm10-7425

65
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Chairman și CEO al Angus Reid Group. "Chiar în țările dezvoltate, o treime din adulți nu au încercat încă 
Internetul. Există un potențial serios de creștere în fiecare din țările studiate.
Soluția pentru a ridica substanțial cererea de acces ar fi deplasarea barierei ­ transformarea celor care știu 
ceva despre Internet dar, dintr­un motiv sau altul, încă nu s­au conectat ­ în oameni care cred cu adevărat 
în el și îl folosesc. Pentru asta, calea este deschisă de conexiunile fără fir." 
Analiza pe țări: 
Statele Unite se situează în frunte la cele mai multe din categoriile măsurate de grupul Angus Reid. Cu 
cel mai mare număr de PC­uri 'domestice' (107 milioane, adică în 51% din locuințe), cel mai mare număr 
de   utilizatori   Internet   (108   milioane,   cam   44%   din   locuințe),   cel   mai   ridicat   număr   de   studii   și 
experimente privind Internetul (69%), cel mai ridicat nivel de cunoaștere a Internet (60% spun că știu 
"suficient" despre Internet) și cel mai ridicat nivel de utilizare (59%). La fel de impresionant, tot în Statele 
Unite pare a fi și cel mai mare număr de noi utilizatori, estimat la 33 milioane, pentru acest anul 2000. 
In contextul global, Statele unite acoperă în prezent doar 39% din numărul total de utilizatori ai Internet .  65

In Canada se atinge poziția a doua după SUA la multe categorii, între care, studiile și experimentele 
(64%), nivelul de cunoaștere (54% care spun că știu "suficient"), utilizarea (56%) și penetrarea PC­urilor 
în locuințe. Dar și ca fonduri alocate de la buget pentru conectarea școlilor și universităților, precum și 
pentru dezvoltarea unei infrastructuri cât mai performante.
Canada, alături de SUA, Suedia, Olanda, Finlanda, Elveția și Australia, formează grupul țărilor din linia 
întâi. Populația online a Australiei tocmai a ajuns la 7 milioane și jumătate.
Europa:  
In termeni absoluți (ca valori numerice), Germania se afla pe locul trei (cu 18 milioane de utilizatori), iar 
Marea Britanie pe locul patru (cu 14 milioane), dar  în realitate este un contrast puternic  între țările 
nordice   (din   linia   întâi)   ­   Finlanda,   Suedia   și   Olanda   ­   și   vecinele   lor   din   sudul   și   estul   Europei. 
Rezultatele din țările din Estul și Sudul Europei arătau că penetrarea PC­urilor și folosirea Internetului par 
a fi paralizate; de asemeni, aceste țări aveau cea mai ridicată cotă a adulților care declară că nu sunt 
interesați de conectarea la Internet.
Asia:
Hong Kong (35%), Japonia (33%) și Singapore(33%) se plasau între primele 10 în raport cu nivelul 
relativ (procentual) de folosire a Internet. Japonia, prin programul său de dezvoltare a comunicațiilor fără 
fir, va adăuga cu siguranță milioane de noi utilizatori la cele 32 milioane existente. Ceea ce o va plasa pe 
locul   al   doilea,   imediat   după   SUA.   Date   mai   recente   de   la   Nua   Internet   Surveys   arată   o   creștere 
spectaculoasă și în Corea (19 milioane de utilizatori la sfârșitul anului 2000). Este tot mai limpede că, în 
următorii 5 ani, creșterea numărului de utilizatori ai Internet se va datora mai ales populației din Asia.  
Notă: Parcurgând raportul se pot selecta tabelele de folosire a Internet pentru cele 34 de  țări, tabele 
diponibile la  http://www.angusreid.com/ 
Accesul de oriunde, oriunde și oricând ­ cheia dezvoltării vitoare
Studiul   confirmă   legătura   puternică   dintre   efortul   și   experimentele   inițiale   și   folosirea   ulterioară   a 
Internetului. "Acum, când Web­ul a ajuns la o 'masă critică', soluția dezvoltării viitoare implică spargerea 
barierelor de access" spune Reid. 

65In schimb, 31% dintre utilizatorii americani au deja un acces de mare viteză, acasă, la birou sau la școală (conform
studiului Arbitron din iunie 2001).

66
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

"Mulți oameni nu­și pot permite costul inițial relativ mare al achiziționării unui PC la domiciliu ­ calea 
prin care cei mai mulți se conectează la Internet în ziua de azi ­ și care este principala frână a creșterii 
sale", a adăugat el.
"Aproape în toate țările din eșantionul nostru, accesul domestic la Internet urmează după toate celelalte 
echipamente   electronice   casnice   în   raport   cu   achiziționarea   și   folosirea.   In   timp   ce   97%   dintre   cei 
intervievați au un televizor, 48% au telefon celular, 42% au calculator acasă, dar numai 20% au acces la 
Internet de acasă", spune Reid.
Reid consideră că pentru mulți, soluția ar fi accesul mai ieftin și mai simplu prin televizor și consola de 
jocuri. Dar adevărata promisiune în privința dezvoltării Internetului o constituie echipamentele de acces 
fără fir. 
"Există tendința de a presupune că modelul 'Nord American' de acces la Web cu PC­ul de acasă ar fi 
singurul   mod   în   care   va   continua   dezvoltarea   Web.   Modelul   'Euro­Asiatic'   al   accesului   fără   fir   cu 
telefoane celulare și 'palmtop'­uri, precum și accesul public la Web în cafenelele Internet, trebuie să joace 
un rol tot mai important" a adăugat Reid.
"Pentru ca Internetul să atingă miliardul de utilizatori, o a doua generație de tehnologie fără fir trebuie să 
răspundă cererii consumatorilor. Este deci vorba mai ales de crearea unui acces universal cu o tehnologie 
mai ieftină și mai simplă, mai mult decât de limbaj și învățătură".
Metodologia sondajului Reid
Studiul   acesta   intitulat   'The   Face   of   the   Web'   este   cel   mai   complet   în   plan   internațional,   privind 
consumatorii   și   Internetul,   din   tot   ce   s­a   făcut   până   acum.   Bazat   pe   un   eșantion   total   de   28.374 
interviuri cu utilizatori online din 30 de țări și cu consumatori generali din 34 de țări. 
Aceste rezultate sunt doar vârful icebergului printre numeroase alte informații colectate privind utilizarea 
și extinderea  Internetului  în lumea   întreagă.  Grupul  Angus   Reid a  completat  această  primă  ediție  a 
studiului 'The Face of the Web' în lunile Noembrie, Decembrie 1999 și în Ianuarie 2000. 
De fapt, studiul acesta, de un milion de dolari, constă din două părți distincte ­ "Prevalence Survey" și 
"Internet Users' Survey". Prima componentă a fost complet formulată în Noembrie, Decembrie 1999 și 
constă   dintr­o   analiză   social­statistică   generală   din   34   de   'piețe'.   Chestionarul   predominant   a   fost 
configurat la Angus Reid World Poll, ca un sondaj global omnibus, pe un total de 21.298 de persoane. 
Sondajul utilizatorilor a fost realizat simultan, dar a fost condus complet independent de sondajul global, 
analizând doar utilizatorii Internet, definiți ca adulți peste 18 ani ce au folosit accesul în ultimele luni, 
indiferent de unde și indiferent de scop. Acest din urmă sondaj a fost făcut în 30 de 'piețe' diferite, pe un 
total de 7.076 intervievați.
Alte câteva concluzii și estimări demografice
Cel puțin în privința numărului de utilizatori online și al numărului de documente HTML, Statele Unite 
pierd treptat poziția de frunte, ajungându­se la o oarecare saturare. In Statele Unite, numărul locuințelor 
conectate la Internet a ajuns să reprezinte 60% din totalul locuințelor. Deja în anul 2000 s­a înregistrat o 
depășire: din totalul de 891,1 milioane de conturi ­ adrese email   ­ numărul utilizatorilor din afara 
66

Statelor Unite (estimat la 451 milioane) l­a depășit pentru prima oară de la apariția Internetului pe cel al 
utilizatorilor   din   SUA.   Iar   aportul   principal   în   această   evoluție   l­au   avut   japonezii   prin   folosirea 
accesului fără fir. 

66 In plan global, aceasta înseamnă că s-a înregistrat în 2000 o creștere cu 67% față de 1999.

67
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Pe de altă parte, pe locul întâi între furnizorii de acces la Internet, AOL Inc (America Online) a ajuns la 
peste 29 milioane clienți. AOL Inc, este divizia Internet a gigantului AOL Time Warner.
Totodată, se estimează că, până în 2005, utilizatorii americani vor reprezenta doar un sfert din populația 
online   a   globului;   în   timp   ce   utilizatorii   din   Asia   vor   ajunge   cam   o   treime. 
http://cyberatlas.internet.com/big_picture/geographics/article   

Față de estimarea din studiul Reid, o analiză din aprilie 2001 raportează pentru anul 2000 un număr de 
315  milioane   de   utilizatori   online,   adică   aproximativ   5%  din   populația   globului.   Până   în  2005,   se 
estimează că unul din șase locuitori  va activa pe Internet. Un alt studiu, realizat de Nielsen NetRatings, 
67

privind trimestrul I al anului 2001, aprecia populația de utilizatori ai Internetului la 429 milioane . Ceea  68

ce   ar   susține   ipoteza   că   s­ar   putea   ajunge   la   jumătate   de   miliard   în   2002,   nu   în   2003,   cum   era 
pronosticul IDC din 2000. Iar până în 2005, previziunile recente ale  eTForecasts  susțin că populația 
online de pe glob va depăși un miliard.
Serverele Web
Un  sondaj  efectuat   de  Media  Metrix  ( http://www.mediametrix.com/)  pe  3000  de  utilizatori  Internet  din 
Europa, între 15 August ­ 15 Septembrie 1999, a stabilit că serverele World Wide Web americane 
dominau rețeaua Europeană. Mai precis s­a evidențiat că cel puțin o treime din centrele Web preferate 
(în   Germania,   Franța   și   Marea   Britanie)   sunt   servere   globale.   Iar   Microsoft.com,   MSN.com, 
Yahoo.com,  Altavista.com, AOL.com, Netscape.com și Geocities.com au fost între primele 25. 
In plus, studiul a stabilit că utilizatorul mediu din Germania parcurgea, într­o lună, 185 pagini, iar cel 
din Marea Britanie, în medie, doar 157 pagini. Deși cel din urmă se conecta mai mult, aproximativ 8,4 
zile pe lună, comparativ cu 8 zile la cel din Germania și cu 7,2 zile pe lună la utilizatorul mediu din 
Franța. In SUA media de acces pe lună era, în aceeași perioadă, de 11,7 zile.
In Statele Unite, în anul 2000 (conform unui studiu al Keen.com  și Lewis, Mobilio & Associates), 
fiecare utilizator a pus în medie câte 4 întrebări pe zi, consumând pe săptămână mai mult de 8 ore și 
jumătate   pentru   a   afla   răspunsurile,   prin   căutări   pe   Internet.   Iar   studenții   americani,   în   alegerea 
facultății sau colegiului, pun pe locul doi situația serverelor Web și a accesului la Internet (pe locul întâi 
fiind sfaturile echipelor de consiliere).
In schimb se pare că mult prea mulți utilizatori nu știu să folosească de fapt navigatorul de care dispun. 
Ei se declară frustrați că nu pot găsi informațiile dorite, dar, după cât se pare, introduc URL­ul nu în 
fereastra de deschidere, ci în cea obținută la acționarea butonului Search. 
World Wide Web­ul avea 3.6 milioane servere în 1999
Numărul de servere Web, în 1999 era estimat la 3.6 milioane, din care, 2.2 milioane ar fi accesibile 
public, potrivit unui raport  al OCLC Research. Mai mult, cele mai mari 25 de mii de servere acoperă 
50%  din totalul conținut disponibil pe Web.
Impreună, cele 2.2 milioane de servere accesibile public conțin aproximativ 300 de milioane de pagini 
individuale, susține OCLC. In 1997, numărul de servere accesibile public era de 800 de mii. In medie, 
fiecare server  Web conținea în 1999 cam 129 de pagini, față de 114 pagini în 1998. Serverele care conțin 
referințe sexuale sau materiale pornografice sunt estimate la 42 de mii dintre cele accesibile public.
67 Conform statisticilor ONU, cam la același nivel se situează și numărul analfabeților de pe glob (unul din șapte locuitori
nu știe să citească!).
68 Nu mai puțin de 429 milioane de oameni au acces la Internet în momentul de față. In Statele Unite și în Canada sunt acum
doar 41% din totalul utilizatorilor online. Europa și Africa dețin împreună cam 27%, în timp ce Asia a ajuns la 20%. In
Europa, Germania și Marea Britanie continuă să domine scena, urmate de Italia și Franța.

68
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Raportul descrie 400 mii de servere ca private, la care conținutul este disponibil fie contra unei taxe, sau 
cu o autorizare prealabilă. Un milion de servere sunt apreciate ca provizorii, fie în curs de realizare, 
neterminate sau în construcție. 
Informațiile provin din proiectul grupului de studii Web numit ' Web Characterisation Project', în baza 
sondajului realizat în Iunie 1999.
http://www.oclc.org/oclc/press/19990908a.htm

1,3 milioane de români au navigat pe Internet
Un studiu realizat de MediaResearch arată că, în anul 2000, 1,3 milioane de români au navigat pe 
Internet. România a ocupat anul trecut poziția a patra între țările Europei de est în privința numărului de 
utilizatori   ai   Internetului,   potrivit   unui   studiu   realizat   de   compania   Mediaresearch   și   difuzat   de 
eMarketer. Cu numai 1,3 milioane de utilizatori ai Internetului, România este depășită de Rusia cu peste 
4 milioane de utilizatori, Polonia, cu 2,4 milioane și Cehia, cu 1,4 milioane de utilizatori. Dacă, din 
punctul de vedere al numărului de utilizatori, Rusia este liderul clasamentului, rata de penetrare a 
Internetului în rândul populației (numărul de utilizatori raportat la totalul populației) îi plasează pe ruși 
pe penultimul loc al topului (3%), depășindu­i numai pe ucraineni (2%), România aflându­se doar pe 
poziția a zecea cu 7%, primul loc fiind ocupat de Slovenia cu 37% (600.000 de utilizatori). Foarte bine 
la acest capitol stau țări precum Croația sau Estonia, care cu 500.000 de utilizatori ai Internet, respectiv 
325.000,  au o rată de penetrare de două ori, respectiv trei ori mai mare decât România. Interesant este 
că Cehia își menține locul trei, atât ca număr de utilizatori (1,4 milioane de persoane), cât și ca rată de 
utilizare (16%). Un anunț din aprilie 2001 aprecia că în Ungaria tot al 8­lea cetățean peste 15 ani ar fi 
online,   numărul   total   al   utilizatorilor   Internetului   din   Ungaria   fiind   aproape   egal   cu   al   celor   din 
România. 
Numărul total al utilizatorilor Internet din Europa de est,   în anul 2000, a fost de 15 milioane, rata 
medie de utilizare fiind de 10% (din populație).

69
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Calculatoarele în școală
Instruirea asistată de calculator
Posibilitatea folosirii calculatoarelor în școală, în activitatea de instruire, a fost observată și speculată 
încă de la apariția primelor calculatoare, dar mai cu seamă odată cu miniaturizarea acestora  și cu 
apariția mini și microcalculatoarelor, a calculatoarelor personale. Firma Apple, de la începuturi, dar mai 
ales   prin   calculatoarele   MacIntosh,   s­a   adresat   învățământului   ca   piață,   realizând   multe   din 
componentele software special pentru elevili și profesori, încă la începutul anilor '80. Cu calculatoarele 
firmei Apple începe de fapt tranziția de la mașinile de calculat la cele de comunicat.
In fapt, domeniul comunicării mediate de calculator (CMC) sau al învățării asistate de calculator a prins 
contur încă din anii '70, mai întâi în fizică, dar apoi treptat și în geografie, biologie, medicină, sau chiar 
limbi străine. Folosind desigur și posibilitățile grafice și acustice ale calculatoarelor (partea numită 
acum multimedia).  Chiar și acțiunea de trecere a fondului de carte pe accept magnetic pentru a salva 
bibliotecile lumii a început înainte de apariția și  dezvoltarea Internetului. 
Extinderea rețelei de calculatoare, prin posibilitatea de a conecta tot mai ușor fiecare PC la Internet, 
datorită răspândirii teribile a calculatoarelor personale, are ca efect o modificare a procedeele de lucru 
și de comunicare, de informare și documentare. Iar toate acestea au condus la ceea ce numim astăzi 
universitate virtuală, școală virtuală, sau  clasă virtuală, în fond la predarea de cursuri prin Internet. 
Devine posibilă nu numai (auto­) instruirea de acasă prin parcurgerea unor manuale electronice, dar și 
evaluarea prin Internet a cunoștințelor; apare astfel și șansa de a urma de acasă cursurile unor profesori 
celebri de la universități de renume.  
Invățământul la distanță, apărut încă din prima jumătate a secolului trecut, sub forma de instruire prin 
corespondență,   a   preluat   avantajele   poștei   electronice,   listele   de   dezbateri   email   evoluând   spre 
seminarii virtuale.
Apariția   World   Wide   Web,   între   1989­1992,   ca   mod   avansat   de   publicare   și   de   utilizare   a 
performanțelor calculatoarelor în direcția multi­media (imagine, sunet), dar  și ca sistem integrat de 
acces la aproape toate celelalte servicii din Internet, constituie un moment de referință și în domeniul 
educațional. Incă de la prima conferință dedicată sistemului World Wide Web, în 1994 la Geneva, un 
workshop   a subliniat valențele acestuia în învățământ.   De atunci, predarea prin Internet a devenit 
69

echivalentă cu realizarea cursului pe Web, comunicarea a trecut tot mai mult din zona mesajelor email 
spre publicitatea prin pagini Web, chiar spre dezbaterile  în forumuri Web. Odată cu dezvoltarea și 
perfecționarea navigatoarelor, devin tot mai performante și serverele Web și crește continuu numărul 
documentelor accesibile public prin acest mecanism. Multă lume confundă acum Internetul cu World 
Wide Web, deși acesta din urmă a apărut doar ca un serviciu nou printre cele existente deja în Internet. 
Numărul documentelor Web este estimat acum la câteva miliarde, peste un miliard și 300 milioane fiind 
cele indexate de unele sisteme de căutare (spre exemplu la  http://www.google.com). 
Anul 1996 este considerat un an de cotitură. Pe de o parte începe activitatea comercială pe Internet 
(până atunci nepermisă în rețea), pe de altă parte, tot mai multe universități încep să ofere studenților 
materiale de studiu în rețea, sau chiar linii de studiu la distanță folosind Internetul. Creșterea numărului 
de calculatoare personale folosite la domiciliu pentru acces la Internet, alături de cerințele generale de 
trecere spre societatea informațională determină școlile să se conecteze și să asigure instruirea elevilor 

69 WWW'94 Conference Workshop: Teaching and Learning with the Web, May 1994, CERN, Geneva
http://www1.cern.ch/WWW94/

70
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

în utilizarea PC­urilor, în comunicația electronică și în navigarea pe Internet.  Concurența dintre școli 
începe să se vadă tot mai mult în Internet. Printre criteriile de alegere a școlii, urcă tot mai sus (în 
punctajul elevilor) oferta acesteia în ce privește accesul la Internet, adesea mai mult decât calitatea 
bibliotecii sau a terenului de  sport. Apar tot mai  multe  școli  ce oferă  învățământ la  distanță, prin 
Internet. Copii sau adulți pot urma cursurile de acasă, prin intermediul calculatorului. Asta însemnând 
că   pot   alege  orice   școală,   nu   doar   pe  cea   mai   apropiată   fizic.   Este   o  șansă   imensă   pentru   cei   cu 
handicap, dar și pentru adulții care lucrează sau au copii mici.
Desigur, putem  învăța citind o carte prin Internet, sau parcurgând materialele de curs care au fost 
plasate ca documente HTML la îndemâna studenților. Putem explica sau discuta tot felul de chestiuni 
prin email, de ce nu am putea preda și lecții tot așa? Profesorul care citește aceste rânduri va obiecta 
imediat, știind că o lecție bună are nevoie și de altceva decât simplul text transmisibil prin email. Sau 
chiar decât poate oferi un document HTML, cu toate elementele posibile de grafică, cu tabele, liste și 
tipuri diverse de literă. E nevoie adesea de interactivitate,  de imboldul clasei, de exercițiile individuale 
și dezbaterile în grup. Astfel au început să apară, pentru a răspunde acestor cerințe, mediile software de 
învățare, sisteme complexe care îmbină într­un singur pachet, atât comunicația email, discuția online de 
tip  chat, accesul la documente Web (materialele de curs), manevrarea de teste  și chestionare și un 
accept special pentru discuții, așa numitele conferințe Web. 
Tot din 1996, apare oferta de astfel de medii interactive de învățare, precum Blackboard , TopClass, sau  70

WebCT .   Unele din acestea sunt comerciale, altele sunt disponibile prin Internet și percep taxe doar 
71

pentru cursurile oferite cu ajutorul lor (cazul WebCT). Tot mai multe universități își realizează propriile 
medii de învățare, potrivit cerințelor locale și folosind ideile didactice proprii (așa este Claudia , la  72

Universitatea "Ludwig Maximilian" din München, sau pachetul folosit la Universitatea Maryland, dar și 
cel elaborat în Universitatea Tehnică din Cluj, la Universitatea virtuală , menționată deja în paragraful 
73

de la pag.44). 
Toate acestea schimbări și evoluții impun, pe de o parte, pregătirea profesorilor pentru a utiliza noile 
tehnologii educaționale, dar și stimularea copiilor ­ elevilor ca să comunice între ei, să participe la 
procesul   de   globalizare,   să   accepte   și   să   chiar   susțină   acest   nou   sistem   de   instruire   cu   ajutorul 
calculatorului și al Internetului.
De la jocul pe calculator la programele educaționale din Internet
Odată cu răspândirea calculatoarelor, încă din anii '70, a luat avânt producția de jocuri pe calculator. 
Treptat a devenit una din industriile cele mai profitabile, care  ține, inevitabil, pasul cu dezvoltările 
hard­soft,   adresându­se   unui   public   tot   mai   larg,   incluzând   acum   și   preșcolarii.   Preocuparea 
extrașcolară a copiilor și, implicit a părinților, a ajuns să fie calculatorul personal cu cele mai recente 
jocuri. Atunci când există și o legătură la Internet lumea jocurilor se deschide  și mai bogată, mai 
tentantă. Pot fi găsite jocuri de grup și pentru copii, nu numai clasicele deja campionate de bridge. Dar 
ca în orice piață (liberă), varietatea de jocuri întrece adesea imaginația părinților sau a profesorilor. 
Relativ puține din acestea pot fi catalogate drept instrumente educative, chiar dacă fiecare contribuie cât 
de cât la însușirea unor deprinderi de lucru cu calculatorul, de mânuire a șoricelului, sau a manetei 
speciale, mai rar a tastaturii. 
70 http://www.blackboard.com/, cu detalii, resurse și exemple la: http://company.blackboard.com ,
http://resouces.blackboard.com
71 http://www.webct.com , produs al University of British Columbia, preluat în 1999 de ULT, este instalat în peste
700 colegii și universități din 36 de țări.
72 http://koalah.emp.paed.uni-muenchen.de , sistem folosit cu succes și pentru partea virtuală a Scolii de
Vară RILW
73 http://www.coned.utcluj.ro , proiect Tempus lansat din septembrie 2000.

71
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Chiar și la noi, în ultimii ani, în orașe, în cafenelele Internet sau în sălile cu calculatoare, de multe ori și 
în   laboratoarele   școlare,   copiii   se   înghesuie   în   fața   ecranelor   cu   jocuri   interactive,   cu   urmăriri 
spectaculoase, cu  împușcături  și arme din cele mai stranii, manevrate cu maneta pentru jocuri, cu 
șoarecele, sau cu alte 'periferice' speciale, folosind uneori  și recuzita "realității virtuale", precum și 
variațiuni de tipul războiului lumilor, Star Trek  și câte  și mai câte… Am văzut (nu odată) părinți 
agitându­se să cumpere pentru copilul de 10­14 ani, un calculator mai puternic decât serverele din școli, 
întrucât ultimele oferte de jocuri impun astfel de configurații. După cum am cunoscut și copii de 3­4 
ani, care înainte de a învăța cu adevărat să vorbească, știau să manevreze calculatorul, să lanseze jocul 
dorit, în cazul fericit, învățând cu ajutorul acestuia o limbă străină (franceza, engleza).
Pentru a veni  în sprijinul părinților  și copiilor, pentru a canaliza interesul elevilor dinspre jocurile 
mecanice, adeseori brutale, spre comunicare și informare, au fost inițiate programe de tot felul și se 
dezvoltă diferite organizații naționale sau internaționale de promovare a comunicării și colaborării între 
școlari;   ca   societăți   comerciale,   ca   organizații   neguvernamentale   non­profit,   sau   doar   ca   proiecte 
educaționale.  Iată doar câteva din ele:
ePals 

 http://www.epals.com  ­ O rețea globală acoperind 187 de țări și circa 65 de mii de clase școlare din 
întreaga lume, stimulând comunicarea între colectivele școlare și între elevi, cooperarea tematică și 
instruirea prin Internet 
Web66 

http://web66.coled.umn.edu/schools.html  ­ O impresionantă bază de date cu școli din aproape toată lumea. 

KIDLINK 

http://www.kidlink.org  ­   Organizație   dedicată   elevilor   din   ciclul   secundar   (gimnazial),   stimulării 

comunicării acestora, promovării instruirii prin Internet și a specificului național, pe arii lingvistice și 
geografice.  Organizație  inițiată  și  coordonată  de  Odd  de  Presno, din  1990, bazată  pe  voluntariatul 
profesorilor și părinților. Cuprinde peste 80 de mii de membri (elevi și profesorii) din 143 de țări. Se 
bazează pe activitatea voluntară a peste 500 de profesori (liderii Kidlink). Din septembrie 2000 paginile 
generale   există   și   în   limba   română,   funcționând   și   o   listă   de   discuții   în   românește   la 
http://listserv.nodak.edu/Kidleader­Rumanian/ . 
Friends Across the World 
http://wpbfl.com/foresthill/keypals/keypals.html  ­ Clase și profesori interesați să comunice 
Internet Invitations 
http://www.cln.org/lists/invites/home.html 
  ­   Pentru   a   ajuta   profesorii   să   stabilească   legături   cu   școli   din 
diferite părți ale lumii, inclusiv parteneriat la proiecte. 
Keypals Club 
http://www.mightymedia.com/keypals/  ­ Rețea conectând elevi și clase din 76 de țări diferite. 

WeNet Keypals 

  http://www2.waikato.ac.nz/education/WeNET/key/khome.html    ­ în căutarea unor colegi ­ din 
școli primare și secundare.. 
Keypal Opportunities for Students 
http://ilc2.doshisha.ac.jp/users/kkitao/online/www/keypal.htm  ­ O listă lungă cu diferite legături la alte surse de 
educaționale 

72
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Parners in Science 
http://www.northstar.k12.ak.us/NSFPIS/vsm.html  ­ Un proiect de conectare a elevilor (K­12) și profesorilor lor 
cu specialiști în rețele din universități și agenții, în scopul promovării activității practice în forma unor 
proiecte în matematică și stiințe. 
Rigby Heinemann Keypal Lists 
http://www.reedbooks.com.au/heinemann/global/global1.html 
 ­ Cum să fii în contact cu profesori și clase de 
elevi de pe tot globul, sau cu elevi (individual) cu vârste între 5 ­ 10; 11 ­ 13; 14 ­ 18 ani.

Invățând despre învățământul Online
Adaptare după Sue Bennett 74

La Universitatea Centrală din QUEENSLAND (Australia)  http://www.cqu.edu.au/ exista un interes crescând 
în   privința   folosirii   Internetului   pentru   difuzarea   materialelor   de   curs   și   pentru   sprijinul   ­   asistența 
studenților, în special pentru cei înrolați în forme de învățământ la distanță. Desigur că cei mai   mulți 
dintre profesori aveau foarte puțină experiență în domeniul învățământului online și mulți simțeau că le 
lipsește pregătirea necesară participării la elaborarea unei strategii de predare online, dar și priceperea 
necesară proiectării ­ reformulării propriilor cursuri pentru calculator în formă online.
In  1996,   un  mic   grup,   din  catedra   pentru   Invățământ   la   Distanță   și   Educație   Continuă,   a   pornit   să 
lămurească profesorii asupra oportunității descoperirii naturii învățământului online. Ideea de pornire a 
fost dezvoltarea unui curs scurt în care să poată fi instruiți profesorii asupra învățământului online din 
punctul de vedere al studentului. Dar în locul unui curs despre predarea și învățarea online, s­a decis 
crearea unui curs de interes general despre "the Irish Potato Famine". Rațiunea era că un astfel de curs ar 
implica intelectual și emoțional participanții, menținându­le astfel atenția și motivația.
Ulterior s­a constatat că pentru a putea difuza cu succes acest curs ar fi fost nevoie de infrastuctura 
specifică,   adică   de   unul   din  pachetele   de   programe   specifice.   A   fost   ales   WEST   (Web   Educational 
Support Tools),  întâmplător un produs  Irlandez.. In schimbul licenței necesare folosirii soft­ului, s­a 
convenit să se realizeze o variantă de curs pentru WEST ca să fie folosit ca demonstrație pe site­ul lor 
Web. De atunci, WEST a evoluat ajungând în TopClass și firma este acum cunoscută sub numele de 
"WBT Systems"  http://www.wbtsystems.com  . Pachetul de programe WEST era  însoțit de un număr de 
instrumente   utile   incluzând   un   mediu   pentru   livrarea   materialelor   de   curs,   un   sistem   de   mesagerie 
electronică,  un  sistem   de  transmitere  a   anunțurilor  din   partea  instructorului,   o  listă   de  discuții   între 
studenți, precum și un sistem de transmitere și revizie a calificativelor. WEST s­a dovedit simplu de 
instalat și de menținut, s­a dovedit stabil și de încredere.
In procesul de negociere cu autorii pachetului WEST, echipa de la Universitatea Queensland a realizat un 
prototip pentru a­și demonstra competența în proiectarea instruirii. Acest prototip, care avea o structură de 
tip document web, presupunea unele modificări pentru adaptarea la modelul mai linear al WEST. S­a 
găsit un compromis prin asigurarea unor fișiere externe ca resurse mediului WEST, chiar dacă ar fi fost de 
dorit mai multă flexibilitate.
In Aprilie 1997 s­a încheiat cercetarea, proiectarea și realizarea cursului care era gata de livrare. Era vorba 
de 6 lecții utilizând diferite medii și încorporând activități de evaluare online, lecții care foloseau și 
resurse disponibile pe Web. Profesorii universității au fost invitați să se înscrie la curs și în următoarele 2 
luni au fost parcurse serii de câte 10 zile de cursuri, care au atras 46 de cursanți. Câte un instructor, pentru 
74 Sue Bennett: "Learning about Online Learning: an Opportunity for Staff Development", articol difuzat de Graeme Hart
în ONLINE-ED, 31 October, 1997

73
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

fiecare 'clasă' cu până la 8 studenți, răspundea la solicitările studenților și verifica activitățile acestora. 
Instructorii au fost selectați atât din echipa de inițiativă cât și dintre profesorii specializați în proiectarea 
instruirii. Aceasta a asigurat un avantaj în plus în instruirea corpului profesoral, pentru proiectanții din 
catedră care au devenit astfel mai pricepuți relativ la cerințele unui curs online.
Toți participanții la curs au fost solicitați să completeze un formular de evaluare; unii dintre cursanți au 
transmis instructorului aprecieri chiar pe parcursul cursului. Cursul în sine s­a bucurat de o foarte bună 
apreciere din partea tuturor 'studenților', care au evaluat calitatea proiectului, conținutul și implementarea 
ca   excelente   sau   foarte   bune.   A   fost   surprinzător   gradul   în   care   tematica   a   captat   imaginația 
participanților,   care   au   acordat   multă   atenție   temelor   de   studiu   comentariilor   care   le­au   permis   să 
descopere istoria propriilor familii irlandeze sau scoțiene.
A   fost   surprinzător   nivelul   redus   de   acces   la   componentele   multimedia   ale   cursului  ­  animațiile   cu 
Shockwave și fișierele audio. A fost clar că majoritatea participanților fie nu au fost interesați, fie nu au 
știut să configureze navigatoarele pentru aceste fișiere, sau nu au avut răbdare să aștepte transportul 
acestora… Asta a confirmat oarecum teoria că nu prea merita să fie incluse componentele multimedia! 
Participanții au identificat ca un avantaj clar al sistemului WEST ușurința de a comunica cu instructorul, 
accesul sistemului de anunțuri și lista de discuții. Asigurarea unui contact uman, a însemnat reducerea 
izolării ce ar putea apărea fără aceste instrumente de comunicație.
Comentariile participanților au arătat că posibilitatea de a studia online le­a oferit profesorilor ocazia să­și 
formeze   propriile   idei   în   privința   valorii   acestei   modalități   de   predare.   Chiar   dacă   au   apărut   și 
inevitabilele   probleme   tehnice   ca   să   amintească   tuturor   imperfecțiunea   infrastructurii   actuale.   Spre 
exemplu, când s­a întâmplat să se 'piardă' pur și simplu o temă, 'studentul' a comentat că, nefiind suficient 
familiarizat cu tehnologia, a omis să­și păstreze o copie.
Au avut loc și discuții libere cu instructorul, care comenta că și­a ameliorat, ca urmare a cursului, modul 
de a aprecia volumul de muncă necesar supervizării studenților într­un mediu de învățare online. S­a 
subliniat   importanța   menținerii   contactului   prin   răspunsuri   prompte   la   mesaje   și   la   recepționarea 
lucrărilor. Unul din dezavantajele sistemului WEST s­a dovedit a fi modul mai anevoios de verificare a 
mesajelor, comparativ cu sistemele email uzuale.
In  rezumat,   o  serie   de   rezultate   pozitive   au   apărut   pe   parcursul   realizării   cursului   "the   Irish   Potato 
Famine". Echipa profesorală ce a urmat cursul s­a ales cu o înțelegere și apreciere sporită a tot ce ține de 
învățământul online. Echipa din catedră a elaborat o metodologie pentru proiectare și realizare, care va 
forma o bază pentru viitoarele activități online.
     [Sue Bennett  s.bennett@cqu.edu.au  ,  http://www.ddce.cqu.edu.au/imu  este proiectant didactic (instructional 
designer)  la  Interactive Multimedia  Unit  din Universitatea  Centrală  din  Queensland.  Este  membră  a 
echipei de predare online din catedra de Invățământ la distanță și Educație continuă. Activând în grupul 
multimedia,   Sue   îndrumă   profesorii   în   proiectarea   și   folosirea   tehnologiei   educaționale   și   conduce 
proiecte atât în universitate cât și pentru clienții comerciali. Detalii la http://www.online.ddce.cqu.edu.au/west/.

Instruire și cooperare în Internet
Comunicația în rețeaua de calculatoare
Majoritatea cărților despre Internet discută problemele rețelei, protocoalele de comunicație, elementele 
hard­soft implicate și necesare. Va fi și în cele ce urmează vorba de calculatoare conectate în rețea, de 
schimb de informații, de poșta electronică (email), de servere și documente Web, ba chiar și de sisteme 

74
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

de   protecție   precum   parolele,   mecanismele   de   izolare  firewall,  configurări   de   servere,   și   așa   mai 
departe. Dar urmărim aici punctul de vedere al utilizatorului ne­informatician și ne vom preocupa mai 
ales de conținutul informațional și de comunitățile umane ce pot fi întâlnite în așa numitul Cyberspace.
Internetul ca fenomen social
Cyberspace,   spațiul   comunicațiilor   prin   rețeaua   de   calculatoare   include   o   comunitate   formată   din 
oameni așezați în fața monitoarelor, eliberați de limitările fizice  și adesea și de complexe. Aceștia 
dezvoltă   noi   colectivități   ­   bazate   mai   ales   pe   comunitatea   de   interese   și   de   preocupări   și   nu   pe 
considerente geografice;  în care contează ce spui, ce simți  și ce gândești ­ nu cum arăți sau cum 
pronunți, ce vârstă ai...
Bătrânii acestor comunități sunt acei oameni de știință care au introdus calculatoarele moderne acum 
20­30   de   ani   și   sunt   acum   profesori.   Cercetătorii   s­au   considerat   întotdeauna   o   comunitate 
internațională, în care ideile contează mai mult decât naționalitatea.   Nu trebuie să ne surprindă că 
tocmai cercetătorii au fost primii care au adoptat mediul electronic ca principal mijloc de comunicație. 
Nu întâmplător WWW a fost elaborat la CERN pentru a permite un schimb rapid de informații și 
măsurători în studiul particolelor elementare. Nu întâmplător și la noi, primele colective ce s­au zbătut 
și   au   obținut,   după   1989,   accesul   la   Internet   au   fost   cele   din   Institutul   de   Fizică   Atomică   și   din 
Facultatea de Calculatoare a Politehnicii București. 
Intre timp, tot mai mulți oameni ajung să folosească rețeaua pentru a se informa, pentru a cumpăra ceva 
sau pentru a urmări știrile, cotele la bursă, imagini inedite (cum au fost cele preluate de Marsphinder și 
transmise de NASA, în 1997), reportajele de la Olimpiadă (Site­ul Web al Olimpiadei de la Sidney a 
depășit toate recordurile, ca număr de accesări, de până acum!). 
Majoritatea calculatoarelor personale ce se oferă azi pe piață înglobează deja tot ce trebuie ca să putem 
să le conectăm la Internet și să navigăm prin noianul de pagini Web. In timp, performanțele acestor 
calculatoare se dublează de la un an la altul (ca viteză de calcul, dimensiuni ale memoriei interne, 
spațiu   disc,   ca   performanțe  multimedia  ­   în   redarea/preluarea   imaginilor   și   a   sunetelor,   sau   ca 
posibilități editoriale și de gestiune, acces la baze de date, etc.). Cu toate acestea prețurile scad, pentru 
că s­a ajuns la producții record, pentru că la acest ritm de dezvoltare echipamentele trebuie schimbate în 
cel mult 2­3 ani, iar la firmele de soft schimbarea calculatoarelor ajunge să se facă din șase în șase luni. 
Calculatorul ajunge indispensabil în fiecare birou, iar la domiciliu, pentru tot mai mulți, devine mai 
necesar decât televizorul.
Pe de o parte, dezvoltarea Internetului a condus la apariția a numeroase meserii legate de producția de 
calculatoare,   echipamente   de   comunicație   și   programe,   dar   și   a   numeroase   specializări,   de   la 
administratorii de servere și de rețele, la Webmaster­i și proiectanții de pagini Web, de la specialiștii în 
configurarea și securitatea serverelor de comunicații, la managerii de cunoștințe ­ specialiști în căutările 
prin Internet, de la editorii de publicații on­line sau moderatorii forumurilor de dezbateri, la autorii de 
ghiduri și  îndreptare pentru folosirea diferitelor servicii de acces  în Internet. A fost deja acceptată 
meseria de 'jurnalist online' . Pentru toți aceștia accesul la rețea este vital și se poate spune că Internetul 
75

este locul lor principal de muncă.
Există însă și oameni cu profesiuni tradiționale care nu mai pot lucra fără accesul în rețea: profesori 
care­și predau cursurile prin Internet, cercetători din cele mai diverse domenii, de la fizică la construcții 
de mașini, filozofie sau istorie, pentru care Internetul este principala sursă de informare și de publicare 
a rezultatelor. Există deja colective care lucrează împreună prin Internet ­ chiar dacă nu s­au întâlnit 

75 La Universitatea Al. I.Cuza din Iași, în cadrul facultății de jurnalism există deja cursuri și o specializare în jurnalism
online: http://www.uaic.ro/faculties/lit/jur/

75
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

niciodată, scriitori care publică în format electronic, sociologi care lucrează prin Internet și studiază 
populația utilizatorilor rețelei, oameni de afaceri care folosesc rețeaua nu doar ca mijloc de comunicare 
ci și ca mediu de producție și de desfacere… 
De mai multă vreme se tot discută, se analizează și se estimează, cu îngrijorare, modul exploziv în care 
crește rețeaua mondială de calculatoare (MATRIX). Rețeaua, în forma ei actuală, nu ar fi putut exista 
fără   efortul   sutelor   de   entuziaști   voluntari.   Dar   cum   se   dezvoltă,   cum   evoluează   comunitatea 
utilizatorilor în cadrul rețelei? Desigur prin multiplele forme de comunicație. 
Exemplul cel mai cunoscut între aceste forme de comunicație este poșta electronică ­ electronic mail, 
prescurtat    e­mail  ,   dar   există   și   multe   altele:   liste   de   distribuție,   grupuri   de   dialog,   forumuri   de 
dezbatere, seminarii virtuale, teleconferințe, publicații Web. După cum există acces prin rețea la tot mai 
multe biblioteci, muzee, expoziții de artă, se pot obține de la distanță programe, documentație, știri, se 
pot citi cărți sau reviste, pot fi comandate ultimele apariții editoriale, se pot face rezervări de bilete de 
călătorie, rezervări de camere de hotel sau de locuri la spectacol. Se poate alege instituția de învățământ 
preferată și se poate 'aplica' pentru o bursă. In tot mai multe locuri se poate chiar urma școala rămânând 
însă acasă în fața monitorului… 
Dificultăți comunicaționale sau educaționale? 
De câțiva ani, ca urmare a dezvoltării World Wide Web, a evoluției și a răspândirii navigatoarelor, se 
vorbește despre o a doua generație a formelor de informații și medii de comunicație.   Navigatorul 
ajunge   să   fie   unicul   instrument   soft   ­   unicul   program   ce   se   folosește   pentru   accesul   în   Internet. 
Folosirea lui, fie că e vorba de MSIE 5, de Netscape Navigator, sau Opera, se învață destul de repede. 
Ca urmare, mai mult de 60% din utilizatorii intervievați, susțin că știu suficient despre Internet  și 
despre folosirea navigatorului. Cu toate acestea, un număr mult prea mare dintre utilizatori se declară 
frustrați că nu reușesc să găsească informațiile căutate și, de fapt, nu știu să acceseze un document. In 
schimb, prin opțiunea de deschidere automată a fișierelor atașate, ca urmare a apariției de noi și noi 
viruși și viermi, apar tot mai multe 'incidente', cu inevitabila răspândire a virușilor în rețea. 
Chiar și în ce privește folosirea poștei electronice, foarte puțini dintre utilizatori știu să apeleze la un 
server de listă, să folosească catalogul de adrese sau o listă de distribuție și posibilitățile de gestiune 
automată   a   mesajelor.   In   multe   cazuri   administratorul   rețelei   locale   ar   trebui   să­și   instruiască 
utilizatorii, dar nu are timp sau capacitatea să o facă.
Cu toate că există suficient de multe indreptare ­ ghiduri pentru accesul la Web, cu amănunte privind 
folosirea navigatorului și sfaturi privind căutarea eficientă sau credibilitatea unui document, se pare că 
foarte puțini dintre utilizatori le citesc. Ce s­ar putea face? 
In 1999, în Uniunea Europeană se lansase un proiect intitulat "Computer driving licence", încercare de 
ofertă instituționalizată a setului minim de cunoștințe și deprinderi de folosire a PC­ului dar și de acces 
în Internet. Alături de modul de folosire a instrumentelor soft, fiind la fel de necesare chestiunile de 
etica comportării în rețea, precum și cele de eficientizarea căutării și mai ales a modului de apreciere a 
unei pagini Web, a credibilității unui document.
Avantajele comunicației în rețea
Comunicația digitală, în rețeaua de calculatoare, prin concepție și prin performanțele tehnologice la 
care s­a ajuns, diferă mult de alte forme ­ medii de informare de până acum: televiziune, radio, presă 
scrisă. Comunicația digitală fiind mai interactivă, mai participativă, mai egalitară, mai descentralizată, 
și mai puțin ierarhică.
Intr­o dezbatere electronică vârsta, poziția socială sau tonul vocii dispar, ramânând doar capacitatea de 

76
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

a formula în scris (la tastatură) ideile, capacitatea de a urmări și înțelege alte opinii. Contează desigur și 
disponibilitatea de a parcurge ­ înțelege mesajul celuilalt, de a răspunde comentând sau întrebând.
Relațiile sociale care se dezvoltă în acest mediu de comunicație păstrează aceste caracteristici.  Rețelele 
de   calculatoare   încurajează   participarea   activă   a   indivizilor,   comparativ   cu   pasivitatea   indusă,   cu 
'narcoza televiziunii'.
In relația cu presa scrisă, ca și cu audio­vizualul (mass media), marea majoritate a participanților au 
rolul unor receptori pasivi (consumatori) de informații. In comunicația digitală, participanții au rolul de 
creatori activi de informații în aceeași măsură în care sunt și receptori. Acest tip de simetrie nu se 
regăsește decât în comunicația telefonică. Dar, în timp ce telefonul este, aproape integral, un mediu de 
comunicație privată, unu­la­unu, aplicațiile rețelei de calculatoare precum poșta electronică cu listele de 
distribuție email (mailing list), sau conferințele on­line și grupurile de dezbatere ­ forumurile Web, sau 
chiar buletinele electronice (on­ sau off­line), au rolul unor seminarii sau consfătuiri de lungă durată, 
rolul comunicației grup ­ la grup.
Noile forumuri din cadrul rețelei au o importanță recunoscută deja, bucurându­se de o largă participare 
și  reducând   ierarhia   și  birocrația  organizațiilor.  Pentru  că   fiecare  utilizator  al  rețelei  are,  cel  puțin 
teoretic, acces la oricare altul și șanse egale de a fi ascultat, Astfel unele companii din S.U.A., precum 
Microsoft și Borland, folosesc intens acest avantaj: Chiar și directorii generali, Bill Gates și Philippe 
Kahn sunt accesibili prin e­mail pentru fiecare angajat. 'Vocea' fiecărui salariat contează astfel mai mult 
și tot mai mulți participă direct sau indirect la procesul decizional. Din 1999, și firma Ford asigură 
fiecărui angajat nu numai contul e­mail ci și echipamentul de acces în rețea de la domiciliu. 
Cele dintâi în cursa de conectare la Internet au fost institutele de cercetare. Au înlocuit ședințele prin 
comunicația în rețea, prin e­mail, fiecare cercetător având o adresă și un terminal la care recepționează 
mesajele, atât cele din Internet cât și cele locale privind seminarii, anunțuri administrative, apeluri, 
ultimele  achiziții  ale  bibliotecii,  etc.  Este  ca  și cum,  am  nota unul   în  agenda de  lucru  a celuilalt, 
indiferent de programul de lucru, fără deplasări și așteptări. Câtă vreme fiecare cercetător își parcurge 
zilnic   mesajele   primite   și   poate   răspunde   prompt,   comunicarea   are   o   eficiență   mai   bună   decât 
tradiționalele puncte de afișaj sau stațiile radio și chiar decât apelurile telefonice. Prin e­mail se pot fixa 
întâlniri și audiențe, dar mai ales  se pot clarifica probleme, se pot folosi mai eficient cunoștințele 
întregului colectiv. Fără să mai conteze unde se află situate birourile. Laptop­urile și telefoanele mobile 
cu acces și la Internet (WAP) permit comunicarea și cu cei aflați în deplasare. Deciziile se pot lua mai 
rapid și mai democratic, chestiunile organizatorice se pot soluționa mult mai repede, rezultatele se 
comunică   la   timp.   Pe   serverul   Web   al   laboratorului   pot   fi   'publicate'   nu   doar   CV­urile   celor   din 
conducere ci și rapoarte de cercetare, anunțuri, imagini ale instalațiilor sau ale experimentelor realizate, 
sunt organizate conferințe internaționale.
Tot prin e­mail, în școli pot fi transmise întrebări, idei sau sugestii, teste sau sondaje, adresate unor 
grupuri largi de persoane (elevi sau profesori), se pot da interviuri, se pot transmite subiectele, sau chiar 
se pot susține examene, pot fi solicitate și expediate automat documente, programe sau alte materiale, 
după cum se pot construi (uneori automat) liste de abonați, de posibili sponsori, sau de susținători.
Prin   rețea   se   difuzează   rapoarte   și   buletine   interne,   buletine   de   știri,   chestionare   și   apeluri,   se 
actualizează fișe bibliografice și baze de date, se scriu și se difuzează documentații și cărți, se pot 
prelua/transfera și chiar testa programe pe calculatoare aflate la mii de kilometri depărtare. 
Dispar astfel multe probleme de handicap motor, se economisesc costurile a numeroase deplasări, se 
poate lucra sau învăța în ambientul familiar de acasă, se pot obține răspunsuri și informații din cele mai 
depărtate colțuri ale globului (inclusiv impresii vizuale, sau sonore, nu doar texte). In curând ne vor 

77
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

putea fi oferite chiar și impresii olfactive. 
Prin   rețea   pot   fi   realizate   planuri   de   vacanță   până   în   cele   mai   mici   detalii,   dar   se   pot   exersa   și 
cunoștințele de limbi străine. Pot fi găsiți prieteni sau parteneri de divertisment, indiferent de distanța 
fizică la care se află.  
Prin rețea s­a ajuns în ultimul timp să se ofere servicii și să se perfecteze angajamente, solicitând burse 
sau posturi, rezervând locuri de cazare sau de transport, chiar să se facă tranzacții comerciale, să se 
organizeze   licitații.   Comunicând   și   coordonatele   cărții   de   credit   și   acceptul   de   plată   se   pot   face 
cumpărături rapide (sau comenzi ferme), și nu numai pentru programe, studii sau documente livrabile 
prin Internet.
Toate acestea înseamnă că, nu doar corespondența uzuală, care folosea până acum poșta normală, poate 
fi transmisă prin e­mail (economisind timp și bani), dar rețeaua ajunge să fie o alternativă a serviciilor 
de informare / documentare, a serviciilor publice de știri, de mică publicitate, de comenzi sau rezervări 
de la domiciliu, etc.
Cu toate aceste caracteristici, rețelele de calculatoare dețin un potențial imens de îmbunătățire a vieții 
culturale, social­comunitare și politice, de promovare a valorilor democratice în general.
Internetul – un sistem deschis
Internetul este o rețea deschisă de rețele de calculatoare, nu doar o singură rețea ci un ansamblu de 
rețele interconectate care operează pe baza multiplelor implementări a protocoalelor și standardelor 
acceptate. 
Una din caracteristicile importante este aceea că noi utilizatori, noi sisteme și noi rețele se pot conecta 
oricând, rețeaua este deschisă tuturor.
Deschiderea Internetului (în toate sensurile) reflectă sensibilitatea și profesionalismul arhitecților săi. 
Pentru   că   a   fost   creat   și   s­a   dezvoltat   în   lumea   cercetării   și   a   instruirii   universitare.   Desigur   că 
generațiile viitoare vor fi recunoscătoare acestei comunități pentru cooperarea la construirea acestui tip 
de sistem deschis. In ce ne privește, intrarea în rețea ­ accesul la Internet, înseamnă dorința de a reduce 
handicapul izolării și speranța de a ajuta utilizatorul să descopere lumea fascinantă a informației, să 
închege noi afaceri, noi colaborări și prietenii, să trăiască experiențe de neuitat.
Cu   toate   acestea,   completa   descentralizare   a   Internetului   ridică   probleme.   Cum   poate   fi   asigurată 
conectivitatea în fața unei extinderi continue. Dacă apar defecțiuni? Acestea se rezolvă pe măsură ce 
apar.   Tocmai   complexitatea   și   descentralizarea   sunt   acum   o   garanție   a   stabilității:   se   pot   defecta 
calculatoare sau chiar rețele importante ce compun Internet, dar a devenit imposibil să se mai întrerupă 
comunicația.
Putem ajunge la o democrație online?
Comunicația în rețea poate fi baza unei forme noi a discursului politic, în care cetățenii să­și formeze și 
să­și exprime vederile proprii asupra importantelor probleme publice ale zilei. Prin poșta electronică se 
simplifică atât lansarea unui apel cât și strângerea de semnături în favoarea unui proiect. Există și câteva 
viziuni asupra unei  'democrații electronice'. Multe  din ele lansate, cu ani  în urmă,  în  literatura  de 
ficțiune.
Ideea unei acțiuni numită  "electronic town meeting" a fost lansată cu succes considerabil încă în 1992, 
în campania prezidențială a lui Ross Perot (sau, cel puțin, a fost prima sa punere în practică).
Ideea originală a lui Perot, de acum 25 de ani, era că telespectatorii, urmărind disputa televizată, să 
opteze (pe cartele perforate) și să transmită ­ prin calculator opțiunea lor pentru a fi prelucrată în forma 

78
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

unui sondaj. De mai mulți ani asta se face, în S.U.A., sunând la telefoane specializate (800), unde apelul 
nu este taxat. Dar același lucru se poate realiza cu ușurință prin completarea unor chestionare Web. 
In atmosfera actuală de nemulțumire, alienare și cinism, orice element care poate promova implicarea 
civică este important. Oamenii sunt sătui de politicianism în general și asta face tot mai dificilă orice 
campanie electorală. Succesul lui Perot a fost exact cel al 'outsider'­ului. Iar Bill Clinton a fost nevoit să 
preia   și să dezvolte  câteva din promisiunile sale  electorale,  Al Gore detaliind proiectul  'autostrăzii 
informaționale' (Totuși acest atu al lui Al Gore pare a nu fi fost suficient  în competiția sa cu Bush 
junior). Mai mult, se discută acum tot mai des despre democrația directă­online, ca posibil înlocuitor al 
vechilor democrații parlamentare. Prin Internet, legile ar putea fi votate direct de cetățeni, nu doar de 
reprezentanții aleși. Conservatorii protestează desigur punând în discuție faptul că nu toată lumea are 
acces la Internet… uitând că nici la alegerile parlamentare nu prea participă mai mult de o treime din 
populația cu drept de vot. S­a comentat și că protestele șoferilor și transportatorilor, care au cuprins 
majoritatea țărilor Europei în vara anului 2000 și au forțat guvernele să reducă unele prețuri și taxe, 
s­au organizat cu ajutorul telefoanelor mobile și al Internetului.  
La noi, Internetul s­a făcut simțit prima oară în viața politică în vara anului 1995, cu ocazia vizitei 
oficiale a Președintelui Iliescu în S.U.A. Atunci multiplele atacuri și proteste lansate în grupurile de 
discuție electronică a comunităților românești, în special pe 's.c.r.' și 'romanians', proteste trimise și la 
Casa Albă, au condus la prima intrare a președinției în Cyberspace, prin purtătorul de cuvânt de atunci 
(Traian Chebeleu, pe atunci la chebeleu@ns.ici.ac.ro ). Ulterior, s­au făcut publice (relativ) și câteva adrese 
e­mail și coordonate Web (URL) ale Guvernului și Parlamentului. 
In preajma alegerilor din 1996 a apărut, manifestându­se activ de atunci încoace, grupul 'Romanian 
Lobby', care din 1998 funcționează ca grup de dezbateri (administrat de Ted Lungu, de la Jet Propulsion 
Laboratory, Pasadena) la http://www.egroups.com/group/r_l/ . Din păcate, în țară, chiar și după 1996, cu toate 
investițiile care s­au făcut, comunicarea electronică la nivelul Guvernului și Parlamentului a mers greoi, 
fără   suficientă   deschidere   spre  electorat.   Notabile   au   rămas   și   cele   câteva  'spargeri',   când   în   locul 
paginilor Web oficiale și anoste au apărut elemente hazlii încărcate de hackeri. In schimb, în grupul 
'Romanian   Lobby',   în   anul   2000,   în   preajma   alegerilor,   una   din   temele   viu   discutate   a   fost   cea   a 
democrației online, posibilitatea de a influența electoratul prin Internet, în condițiile noastre în care 
numărul de utilizatori este atât de redus și accesul este atât de limitat (apanaj al zonelor urmane).
In diferitele dezbateri on­line se pot întâlni mulți participanți activi, nu neapărat experții, reprezentând 
fiecare punct de vedere, în discuții deseori prelungite. Asta arată că, departe de a fi alienați și dezgustați 
de procesul politic, oamenii doresc să discute, să dialogheze și să ia atitudine ­ vor să facă ceva! Nici 
presa scrisă, nici radioul sau televiziunea, nu prea permit asta, chiar dacă o încearcă tot mai mult în 
ultimul timp. Noile medii de comunicare sunt mai deschise colectivităților și implicit mult mai libere, 
anihilând distanțe de sute și mii de kilometri. Puterea deosebită a acestui mod de comunicație a putut fi 
observată în multe ocazii.
Incă în August, 1991, în tot timpul puciului, administratorii rețelei Sovietice de calculatoare numită 
Relcom au rămas online, relatând și înregistrând, comentând evenimentele și știrile despre acțiunile 
puciștilor și ale lui Elțin, atât pentru ceilalți utilizatori din Rusia cât și pentru informarea Vestului.
Incepând   din   toamna   lui   1995,   intenția   declarată   a   Președintelui   S.U.A.   de   a   controla   și   limita 
pornografia și alte manifestări imorale din mediile publice și mai ales în Internet, finalizată sub numele 
CDA, a stârnit un val important de dezbateri și de proteste ale celor care au interpretat asta ca o formă 
de cenzură și de limitare a libertății de comunicare, a dreptului de acces liber la informație . Chiar și  76

76 Majoritatea publicațiilor electronice, dar și multe reviste de calculatoare au condamnat această intenție, publicând și
dezbaterile din Senatul S.U.A. și părerile unor specialiști. Un rol special și argumentația cea mai competentă au avut-o

79
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

presa de la noi, din  țară, a consacrat multe rânduri acestor dezbateri, adesea păstrând tradiția de a 
demonstra că prăjitura ce se oferă altora (de tentațiile căreia noi am fost feriți prin grija partidului unic) 
este de fapt otrăvită. Ciudat este că nu s­a prea discutat pe la noi despre modul în care respectivul 
proiect de lege (CDA) a fost respins ca neconstituțional . Textul complet privind această decizie a Curții 
77

de Apel poate fi parcurs la   http://www.eff.org/
Trebuie   adăugat   că   documentul   de   susținere   a   CDA,   de   asemeni   suficient   de   amplu,   include   o 
prezentare foarte bună și la zi a Internet.
Pentru a studia legile care au permis respingerea proiectului CDA, poate fi consultată pagina ACLU 'the 
American Civil Liberties Union homepage':
     http://www.aclu.org/issues/cyber/trial.htm
Desigur că nu toată lumea este încântată de această decizie și există părinți care ar fi preferat să­și 
protejeze copiii de "obscenitățile" din rețea, despre care au auzit la televizor sau au citit în ziare.  Opinia 
Curții de Apel în această chestiune suna cam așa: (conform TourBus, 17 iunie):
"Chiar dacă o căutare amplă poate conduce uneori la obținerea unor materiale nedorite, utilizatorul  
va primi virtual întotdeuna anumite atenționări asupra conținutului acestor materiale, reducându­se  
astfel semnificativ elementul surpriză sau 'asaltul' implicit din televiziune. Prin urmare, pare foarte  
puțin probabil ca un copil mic să navigheze pe Web complet la întâmplare și să ajungă la materiale  
indecente sau potențial ofensive." 
Inconvenientele și lipsurile comunicației în rețea
Multe organizații non­profit de interes public și grupuri speciale (cu interese comune) folosesc buletine 
electronice puternice ca un mijloc de comunicație intern sau în cadrul activităților politice sau culturale. 
Dar asta nu înseamnă perfect online. Calitatea discuțiilor este adesea destul de scăzută; se ajunge de 
multe ori la trivialități sau la argumente persuasive, insinuări. Acestea sunt categorisite prin eticheta 
"flaming," când intervin atacuri la persoană în locul unor discuții de substanță. Unii, care au mai mult 
timp de pierdut, caută să domine dezbaterea, prin cantitatea mesajelor,  în dauna conținutului. Asta 
înseamnă  flaming. Chiar  și unele liste de dezbatere pe teme  științifice au degenerat; foarte adesea 
specialiștii   ne­având   suficientă   disponibilitate   de   a   contracara   avalanșele   celor   lipsiți   de   alte 
îndeletniciri (sau chiar de cunoștințele minime necesare) . 78

S­ar   părea   că   nu   este   loc   pentru   discuții   serioase .   Excesul   de   informație   constituie   de   asemeni   o 
79

specialiștii de la Fundația Frontierelor Electronice (EFF). De la o Universitate din Africa de Sud a pornit ideea unui
protest sincronizat sub formă de mesaje e-mail, mesaje care au blocat pe mai multe zile serverul de la Casa Albă.
77 By a unanimous vote of 3-0 the United States Court of Appeals ruled that the Communications Decency Act -- the act
which outlawed the use of the Internet to distribute "indecent" material -- is unconstitutional. According to Judge
Sloviter, "[t]he CDA is patently a government-imposed content-based restriction on speech, and the speech at issue,
whether denominated 'indecent' or 'patently offensive,' is entitled to constitutional protection." The Court went on to
say that, "the evidence and our Findings of Fact based thereon șow that Internet communication, while unique, is more
akin to telephone communication, at issue în Sable, than to broadcasting, at issue în Pacifica, because, as with the
telephone, an Internet user must act affirmatively and deliberately to retrieve specific information online."
78 Astfel s-a întâmplat în 1995 cu grupul de dezbatere pe tema 'Cold Fusion', unde discuțiile au degenerat atât încât, în
cele din urmă, s-a decis sistarea - desființarea grupului.
79 Se întâlnesc adesea comentarii despre nivelul scăzut al discuțiilor dintr-un anumit grup, despre frecvența unor
intervenții suburbane. Ca și în societate, după câteva experiențe șocante, putem învăța care sunt cei care excelează
preferând vulgaritățile, identificându-i fie după adresă fie după primele cuvinte, pentru că adeseori găsesc chiar soluții
de a-și ascunde identitatea. Spre deosebire de o discuție de grup, unde vociferările unuia pot acoperi sonor
argumentațiile celorlalți, mesajele într-o listă de discuții email apar independente și deci nepoluate. Prestația suburbană
a unuia poate influența perceperea celorlalți în cadrul unei dezbateri televizate, dar nu într-o dezbatere pe Internet la
care fiecare participă independent și voluntar, de la calculatorul propriu. Avem libertatea de a alege și a citi doar ceea ce

80
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

problemă. Este pur și simplu prea mult de citit. Sunt prea multe digresiuni, lipsește organizarea. In grup 
se lansează adesea prea multe teme în dezbatere. Cutia poștală ni se umple cu zeci sau sute de mesaje. 
Când să le citim pe toate? Apare adesea dorința de a le șterge fără a le mai parcurge, sau chiar de a ne 
'dez­abona'. Cum se pot limita aceste inconveniente?
Există suficiente inovații în producția de soft, programe folosite pentru conectare ­ pentru acces  în 
Internet și chiar pentru procesul însuși de dialog online. Tendința generală este de a ușura cât mai mult 
accesul ­ comunicarea. Cu un PC echipat cu MS Windows '98 sau 2000, preluarea unui mesaj se reduce 
la   câteva   mișcări   cu   mouse­ul,   inclusiv   deschiderea   eventualelor   fișiere   atașate.   Doar   compunerea 
mesajului   impune   utilizarea   tastaturii.   Utilitarele   de   poștă   electronică   permit   clasificarea   mesajelor 
după adresa expeditorului sau după subiect, plasarea lor în dosare separate, astfel încât să le putem 
parcurge sau salva diferențiat. După dorință putem alege o recepție a mesajelor de pe o anumită listă în 
forma 'digest', grupate în cadrul unei zile sau chiar săptămâni, sub forma unui singur mesaj; putem chiar 
'inhiba' recepția lor e­mail, optând pentru parcurgerea mesajelor prin accesarea paginii Web a listei de 
discuții (prin intermediul navigatorului). La nivelul serverului de poștă electronică (așa numitul server 
SMTP),   administratorul   poate   sprijini   utilizatorii   în   'filtrarea'   mesajelor,   trierea   acestora   în   dosare 
separate   și   refuzul   mesajelor   provenind   de   la   adrese   suspecte   sau   a   celor   care   include   posibile 
amenințări pentru securitatea rețelei (de exemplu acelea care conțin programe executabile ca fișiere 
atașate). Pe serverul Linux programul procmail este extrem de util în această direcție (utilitarul dedicat 
prelucrării mesajelor email).
Disputele aprinse sunt frecvente în orice grup de discuții (ele sunt și naturale). Dar diferitele sisteme le 
tratează în mod diferit. Contează mult atât normele culturale cât și cele tehnologice.
In News (vechiul Usenet), de exemplu, multe programe de citit știri (de acces la grupurile tematice) 
includ o facilitate cunoscută sub numele "killfile," care permite utilizatorului să evite mesajele unui 
participant anume sau pe cele pe o anumită temă. Procedeul este numit uneori și "the bozo filter."  Asta 
protejează utilizatorul, care este destul de avansat, de comentarii neplăcute, dar nu are nimic de­a­face 
cu sursa certurilor. Chiar unele din programele utilizate pentru poșta electronică pot tria/filtra mesajele 
în raport cu subiectul sau cu adresa expeditorului.
Desigur  că  cenzura  ar putea  fi o  soluție.  Pentru  mulți  dintre noi  pare  și naturală  și unica  soluție. 
Sistemele de protecție, numite firewall și proxy, instalabile pe serverele mai puternice din instituțiile de 
învățământ sau de la felurite firme, pot să filtreze, să oprească nu doar mesajle de la adrese prestabilite, 
dar chiar și accesul utilizatorilor rețelei locale la unele servere Web. Astfel de limitări se practică la 
scară   mare   ­   națională   în   multe   din   statele   cu   orientare   fundamentalistă,   sub   pretextul   protejării 
populației de informațiile catalogate drept imorale sau anti­islam.
Există, însă și în Internet, o frumoasă tradiție de respect a cuvântului liber. De aceea pare inaceptabilă 
cenzura unor mesaje publice sau penalizarea unor contribuții pentru că au un conținut mai ofensiv. 
Unele sisteme folosesc norme culturale, în locul celor software, pentru a trata conflictele verbale.  Este 
vorba de procedee care țin mai mult de o comportare civilizată decât de cenzură. Este deja ‘clasic’, 
modelul introdus de WELL (Whole Earth 'Lectronic Link ­ un sistem online de conferințe, relativ mic, 
aflat în zona San Francisco Bay) .  In WELL, participanții care au intrat în conflict erau încurajați să 
80

mute discuția în afara zonei publice, prin e­mail pe adresele personale.  Incurajarea vine nu numai de la 

dorim, ca, eventual să constatăm participarea unui număr incomparabil mai mare de persoane decente și responsabile,
cu care putem comunica.
80 WELL s-a dezvoltat ca o comunitate mică și izolată (în cadrul rețelei), iar șansa elaborării unor norme proprii de
comportament provine, în parte, de la sistemul mai vechi, numit "The Farm," o largă mișcare de succes din perioada
1960-1970 inițiată de STEPHEN GASKIN.

81
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

gazda  conferinței  ci  și de  la ceilalți  participanți.  Este  o componentă a comportamentului   și nu un 

element   tehnologic.   Aceasta   presupune   existența   unui   grup   de   voluntari   secondându­l   pe 
'administratorul'  listei ­ gazda conferinței. Pentru a favoriza  discuțiile  pe un subiect  particular este 
nevoie doar de menținerea dezbaterii la un nivel rezonabil, nu de cenzura mesajelor individuale. In 
schimb   este   uneori   nevoie   de   descurajarea   celor   ce   ajung   să   monopolizeze   discuția     fără   a   avea 
cunoștințele necesare. Aceasta se poate realiza adesea prin fine corecturi sau trimiteri bibliografice, 
care   presupun,   însă,   o   documentare   prealabilă   și   o   susținere   din   partea   participanților.   In   cazuri 
extreme, când se ajunge la deteriorarea limbajului, la 'flame', administratorul listei are posibilitatea de 
cenzură, interzicând participarea celui ce pune în dificultate întregul grup. Acest prerogativ este (și 
trebuie să fie) foarte rar folosit și numai ca ultimă soluție, căci s­a constatat că soluționarea disputelor, 
prin scoaterea lor din dezbaterea publică, este o metodă superioară de rezolvare pe termen lung.  Dintre 
grupurile (listele) de dezbateri în limba română, după eșecul înregistrat de grupul soc.culture.romanian  
(în ce privește conținutul și forma discuțiilor), grupul Romanian_Lobby, administrat de Ted Lungu, a 
depășit cu succes 3 ani de existență și se remarcă prin atmosfera amabilă a discuțiilor, chiar dacă apar și 
aici conflicte și a fost de câteva ori necesară intervenția moderatorului.
Observații similare celor de mai sus, privind grupurile de știri se pot face și relativ la listele de discuții 
tematice.   Varianta   moderată,   în   prezența   unui   moderator   de   succes,   câștigă   teren   și   demonstrează 
serioase   valențe   instructiv­educative .   Instrumentele   software,   precum   'listserv',   sau   'majordomo', 
81

rezolvă automat, în configurații modeste, problemele unor liste de sute de participanți. Mai mult, un 
același listserver poate servi mai multe liste pe diferite teme, menținând o evidență strictă a abonaților 
fiecărei   liste.   Ca   un   exemplu,   în   rețeaua   Universității   din   New   Dakota,   la     http://listserv.nodak.edu 
funcționează sute de liste (grupuri) de discuții, pe teme diverse, între care și listele Kidlink generale, 
precum   și   cele   ale   ariilor   naționale   Kidlink   (cu   toate   că   serverul   este   doar   un   PC   ceva   mai   bine 
echipat!) .   Listele   din   cadrul   organizației   Kidlink,   în   mod   special   Kidcore   ­   lista   liderilor   ­   a 
82

voluntarilor care coordonează multiplele proiecte globale sau naționale, se remarcă prin amiabilitatea și 
cordialitatea discuțiilor, datorită și prezenței neobosite și a prestanței inițiatorului organizației: Odd de 
Presno. Altă explicație ar fi și faptul că participanții sunt cadre didactice activând voluntar în Kidilink, 
iar lista nu este publică.
La noi în țară, la DNT (Dynamic Network Technology), funcționează câteva liste active pe teme privind 
rețeaua, sistemele de operare, virușii de calculator, etc. De fapt, un listserver poate fi instalat relativ 
simplu pe orice server din Internet. Mai complicat este să găsim echipa de moderatori și să menținem 
listele de discuții în funcțiune!
Conversația în rețea ca instrument educativ
Stim totuși destul de puțin despre avantajele conversației online. Dar există numeroase grupe de studiu 
în   domeniul   psihologiei   și   pedagogiei,   a   comunicației.   și   se   cunoaște   importanța   comunicației 
inter­umane  atât   în   procesul  instructiv­educativ,  cât   și  în  cercetarea   științifică,   chiar   în  dezvoltarea 
tehnologică. Prin dezbateri între specialiști se pot identifica materiale utile în școală, exemple și idei 
pentru completarea lecțiilor.   Există liste de discuții pe teme educaționale, sau specifice diferitelor 
discipline de studiu, de la matematică până la studiul limbilor străine.  Au început să fie serios utilizate 
posibilitățile rețelei în domeniul educației la distanță. Indrumarea prin email, sau discuții online, a 
elevilor sau studenților, predarea prin lecții distribuite prin email, prin seminarii virtuale sau prin pagini 

81 Menționez, ca o invitație, lista Free Pint Bar http://www.freepint.co.uk - cu caracter destul de general,
privind Internetul, și listele în limba română webdesign (la http://www.egroups.com ) și rlug (Romanian
Linux Users Group http://www.lug.ro ) - discuții privind proiectarea paginilor Web, respectiv asupra sistemului
de operare Linux, cu intenția realizării unei versiuni în limba română.
82 Informații la listserv@listserv.nodak.edu cu comanda Lists

82
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

­   cursuri   Web.   Organizația   (rețeaua)   Kidlink,   înființată   încă   din   1990   de   Odd   de   Presno,   pune   la 
îndemâna copiilor ­ elevi din școala generală ­ posibilitatea de a comunica cu alții de vârsta lor, fie în 
limba maternă, fie exersându­se într­o limbă străină. Atât prin mesaje e­mail pe liste, cât și online, prin 
chat, sau din navigator pe paginile Web realizate de profesorii voluntari în postura de Kidleader.  Teme 
și proiecte precum "Cine sunt eu?", "Am un vis", "O zi din viață", "Poveștile bunicii", "Galeria de artă", 
bine pregătite de profesorii coordonatori stimulează creativitatea și comunicarea între copii. Rezultatele 
deosebite obținute pe parcursul celor unsprezece ani de funcționare și dezvoltare continuă a Kidlink se 
măsoară atât prin premiile obținute , cât și prin faptul că destul de mulți dintre elevii participanți în 
83

activitățile Kidlink cu mai mulți ani în urmă sunt astăzi membri activi în echipa tehnică, sau lucrează ca 
voluntari în organizație.
Dar probleme legate de comportamentul social se regăsesc la fiecare pas în rețea, utilizatorii fiind, 
indiferent de vârstă, pur și simplu persoane care pot folosi accesul în Internet. Adesea priceperea de a 
folosi   cât   de   cât   mouse­ul   este   suficientă   pentru   accesul   la   Internet.   Transformarea   unui   utilizator 
nepriceput într­un participant activ și deferent, într­un interlocutor plăcut și prietenos, este la fel de 
dificilă din punct de vedere educațional și în spațiul virtual, în rețea, ca și în viața reală. Se simte adesea 
nevoia unor profesori pricepuți și atenți.
Apar   uneori   probleme   de   comunicare   din   cauza   formatului   pueril,   din   cauza   mesajelor   mai   puțin 
elaborate,   a   unor   erori   de   dactilografiere   sau,   în   cazul   dezbaterilor   în   limba   română,   a   lipsei 
diacriticelor, în general datorită structurii simpliste a mediului dezbaterilor. Mulțimea de mesaje noi, 
nediferențiate dispuse în cele 80 coloane de text (limitările ASCII), le creează unora un fel de transă 
hipnotică .  Aceasta   în   comparație   cu  mulțimea  de  tipuri   de  literă,   cu  diferitele  modele,   imagini   și 
84

desene de pe pagina imprimată. Pe platformele MS­Windows, cu utilitarul de poștă numit Outlook 
Express, spre exemplu, este posibilă redactarea mesajului cu ajutorul procesorul de texte MS Word și, 
implicit, selecția limbii române și folosirea diacriticelor în compunerea mesajelor email. Mai mult, 
mesajul poate fi transmis și în (sau doar în) format HTML. Toate acestea contravin esențial modului în 
care a fost inițial concepută poșta electronică ­ pentru transmiterea de texte codificate ASCII (și îi vor 
deranja pe cei ce continuă să folosească sistemele tradiționale, precum mailx sub UNIX). Când scriem 
folosind astfel de facilități ale unor programe, este necesar să ne asigurăm că și destinatarul folosește 
același utilitar și aceleași setări în Windows. In particular, diacriticele vor fi vizibile la destinatar doar 
dacă acesta a selectat aceleași opțiuni și folosește o platformă soft similară cu cea a expeditorului. 
Comunicare, participare, publicare
Pe de altă parte, în integrarea serviciilor de comunicare ce le asigură tot mai larg World Wide Web­ul, 
câștigă teren sistemele de poștă electronică prin serverele zise Web­Mail. și în acestea mesajul poate fi 
formulat în întregime ca document Web (formatat), sau poate apare în ambele forme, ca text simplu și 
ca document HTML. Intr­o astfel de redactare mesajul poate folosi tipuri diferite de literă, culori și 
chiar grafice. Deschis la recepție cu un navigator grafic precum MSIE, Netscape, sau Opera, mesajul va 
arăta mult mai 'prietenos' decât în varianta 'text simplu', sub vechiul și simplul mailer din UNIX, sau 
dintr­un alt utilitar similar. Este normal deci că paginile Web se bucură de tot mai mare atenție. Să mai 
adăugăm faptul că, în extensia numită MIME , la redactarea unui mesaj email putem folosi opțiunea de 
85

83 La începutul lui Decembrie 2000, la Roma, la concursul "International Junior Challenge", la care au participat 600 de
proiecte/echipe, Kidlink a obținut premiul I, după ce în 1999, la Stockholm obținuse o altă distincție importantă din
mâna regelui Suediei.
84 Sigur că asta depinde și de interfața cu utilizatorul, de programul de citire folosit, dar și de modul în care participanții la
dezbatere își redactează mesajele.
85 Multi-purpose Internet Mail Extensions - O extensie serioasă, din 1993, a protocolului Internet Mail, care permite
trimiterea de mesaje e-mail pe 8 biti, de exemplu pentru a accepta setul extins de caractere, mesaje vocale, imagini,
documente tip FAX, etc.

83
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

includere a unor fișiere atașate.   Astfel, un document redactat cu un procesor de texte, chiar dacă 
include tabele, formule sau figuri, poate fi atașat unui mesaj email. Destinatarul, dacă folosește un 
utilitar de poștă similar (compatibil MIME) va putea salva fișierul atașat, sau va putea să­l deschidă 
direct (apelându­se astfel indirect procesorul de texte respectiv)  prin  'dublu click'. Vom vedea  mai 
încolo că acest avantaj aduce după sine  și o serie de pericole, permițând răspândirea virușilor   de  86

calculator sau a viermilor Internet.
Dar în Internet există și alte 'servicii', nu numai poșta electronică și World Wide Web. Chiar dacă acesta 
din urmă le cam 'înglobează' pe cele mai importante, în sensul că, prin intermediul navigatorului putem 
trimite mesaje e­mail, putem transfera fișiere prin 'Download', sau apelând protocolul FTP, putem chiar 
să ne conectăm la distanță cu  telnet. In plus, multe liste/grupuri de discuții sunt accesibile acum și prin 
intermediul unei pagini Web. In același timp, există însă și mecanisme care permit accesul prin e­mail 
(off line) la aproape toate aceste servicii  din Internet (în particular transferul de fișiere, sau preluarea 
87

unei pagini Web, participarea la dezbateri). Iar pentru cei care plătesc la RomTelecom impulsurile 
telefonice  ce   curg   în   timpul  navigării,  accesul  prin  email   (offline)   la  paginile   Web  poate  aduce  o 
economie substanțială.
Pe de altă parte, există eforturi susținute de a trece în format electronic fondul de carte din biblioteci. 
Dar și de a pune la dispoziția publicului lucrări recente, conferințe, rapoarte, rezumate sau recenzii. Tot 
mai multe astfel de texte sunt accesibile din bibliotecile 'virtuale' prin comenzi de tip ftp sau direct 
dintr­un navigator.
Totuși există încă rețineri privind citirea unui text pe ecranul calculatorului, multe legate de tradiția 
cărții tipărite, de obișnuința paginii de hârtie (tactil și vizual). Să nu uităm că a fost nevoie de un secol 
dela apariția tiparului cu litere mobile, până la cartea modernă. Tiparul modern, instrumentele soft de 
tehnoredactare ­ paginarea, tabla de materii, indexul de nume, toate contribuie la forma actuală a cărții. 
Mediul electronic de difuzare a informațiilor are mai puțin de 20 de ani de la apariție. Dar Nikola Tesla 
prevedea într­un interviu, încă din Ianuarie 1926, că ziarele preferate se vor tipări direct la cititor acasă 
(fără legătură prin cablu, în cursul nopții).
Dar primul serviciu de căutare automată a fost experimentat doar în 1954, de  Naval Ordinance Test 
Station, în Michigan, Statele Unite. Sase ani mai târziu, în 1960, s­a realizat MEDLARS, prima bază de 
date bibliografică (text) medicală. Acum biblioteci întregi cu colecții de reviste de specialitate sunt 
accesibile căutărilor noastre, de pe CD­uri sau direct din Internet.
Invențiile importante apar încet, dar se împrăștie rapid. Spre exemplu, au trecut mai puțin de 10 ani de 
la apariția World Wide Web , dar publicațiile Web devin un concurent tot mai serios nu numai pentru 
88

cele e­mail, dar și pentru revistele tradiționale . Caracterul public al majorității acestora, una din marile 
89

86 Majoritatea virușilor (sau viermilor) care ne pot pune în pericol calculatorul se răspândesc în rețea prin intermediul
unor mesaje email cu fișiere atașate. Deschiderea fișierului atașat lansează 'virusul' în execuție. Așa sunt cei din
categoria "I love you", MTX, Navidad, Melisa, FunLove, sau unele oferte de tip 'screen saver'… Au fost catalogați în
ultimii ani câteva mii de astfel de viruși 'livrați' prin email.
87 Poate fi consultat ghidul de acces la Internet prin e-mail inițiat de Bob Rankin și menținut, începând de la versiunea a
8-a, de G. Boyd, cu versiunea în limba română menținută de autorul acestei cărți. Trimiteți un mesaj la
jalobean@oc1.itim-cj.ro cu subiectul: send AccMail.ro
88 In timp ce 1982 este considerat anul de naștere al Internetului, se acceptă că World Wide Web-ul a apărut în 1992, chiar
dacă Tim Barners-Lee, autorul său principal a pornit proiectul încă în 1989, la CERN, în Elveția
89 Ințelegând acest lucru, marile edituri au început să difuzeze ediții electronice ale revistelor importante. Există buletine
electronice distribuite prin email, dar și publicații Web - documente HTML, fișiere în format PostScript sau PDF
(reprezentând fascicolele revistei) care pot fi preluate din pagina Web a publicației. Apar tot mai multe publicații on-line
și concurează serios revistele tradiționale de prestigiu, având printre alte atuuri: viteza de publicare-diseminare,
avantajele sistemului Hyper-text în legăturile cu alte lucrări, numere sau versiuni anterioare, lipsa restricțiilor
dimensionale, costurile reduse de publicare/difuzare, economia de hârtie, accesul simplu și rapid din partea cititorilor.

84
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

calități, înseamnă și că sunt elaborate mai ales de voluntari . (ca și instrumentele software ce permit 
90

diseminarea informației audio și video în rețea). Prima publicație Web (HTML) de la noi din țară a fost, 
probabil, Agora OnLine , dar acum aproape toate ziarele și revistele importante au versiuni electronice 
91

sau   măcar   publicitatea   în   rețea .   Telegrama,   publicație   e­mail   a   Fundației   pentru   Strategii   de 
92

Comunicare, din 1993 a pus la dispoziția românilor de pretutindeni o revistă a presei din București și 
știrile din țară. De mai mulți ani, Agora News pune la dispoziția abonaților (cam 4 mii) știri din lumea 
calculatoarelor și comunicațiilor, conform selecției tematice făcute la abonare . Din noiembrie 2000, 
93

editura   ProMedia   organizează   traducerea   în   limba   română   a   articolelor   despre   România   din   presa 
străină, pe care le puteți consulta la   http://www.fullcoverage.ro . Zilnic sunt difuzate prin email, pe bază de 
abonament, mesaje cu titlurile și URL­ul corespunzător știrilor. S­au impus deja și câteva publicații 
culturale Web (online), precum revista Circle editată la Iași de Sabin Corneliu Buraga, sau Suplimentul 
de Marți (al Observatorului Constănțean). Publicația Agora Online http://www.aol.ro editată tot în cadrul 
grupului de presă Agora SRL, pornită cu ani în urmă de Dumitru Rădoiu pentru pasionații Internetului 
de atunci și­a schimbat orientarea sub redacția Norei Vasilescu,  țintind mai ales impactul social  și 
aspectele culturii online. Posturile de televiziune și cele de radio oferă și accesul prin Internet, inclusiv 
la muzică și imagini (printre exemple, Televiziunea publică: http://www.tvr.ro, Pro­TV: http://www.protv.ro, 
'Radio Uniplus':  http://www.uniplus.ro, sau BBC­România  http://www.bbc.ro  ). O mențiune specială pentru 
Grupul Divertis, pe care­l găsiți la   http://www.divertis.ro  . Desigur, pentru a beneficia de aceste oferte 
avem nevoie de un calculator dotat cu elemente multi­media, cu placă de sunet, difuzoare și un program 
Real Audio, de o interfață video performantă, cu suficientă memorie și cel puțin un accelerator. Dar mai 
ales este nevoie de un acces la Internet suficient de bun, adică, în terminologia specifică, de o bandă de 
acces suficient de largă.  
Dezvoltări hard­soft
Există câteva cerințe care privesc încurajarea elaborării de noi produse software. Asta cere o piață liberă 
competitivă la toate nivelele pentru a servi cererile crescânde ale utilizatorilor de servicii ale rețelei. 
Asta impune o rețea matură tehnologic, capabilă să accepte și să susțină aceste servicii.
Trebuie  să  existe   și  populația   de  utilizatori­consumatori,   actuali  sau  potențiali,   interesați   în  a  plăti 
pentru aplicații mai performante ­ nu numai utilizatorii avansați (studenți și cercetători), deși aceștia 
rămân beneficiarii de bază, fără a susține financiar producția soft. Cu gândul mai ales la comunitatea 
academică, la liberul acces al cercetătorului la instrumentele soft necesare informării și cooperării, 
Richard Stallman, cunoscut informatician (autorul editorului  Emacs), a inițiat mișcarea OPEN Source 
și licența GNU ­ GPL. Sistemul de operare Linux și întreg ansamblul aplicațiilor pentru serverele Web 
și multimedia pe platformele Linux, s­au dezvoltat ca programe publice,  în care accesul la fișierele 
sursă este asigurat și stipulat prin licența GPL. Mii de programe stau la dispoziția 'internautului', putând 
fi descărcate gratuit din Internet împreună cu documentația aferentă și cu fișierele sursă. Este necesară 
doar informarea și desigur disponibilitatea de a analiza, compila, configura și folosi aceste programe, 
ajustându­le în timp, odată cu apariția unor versiuni îmbunătățite.  
Independent de caracterul public sau comercial, există multe tipuri de noi aplicații. Poșta electronică 
90 Primele pagini Web despre România și multă vreme cele mai reușite, au fost realizate și menținute de Octavian Ureche
(student pe atunci, acum cercetător la MicroSoft) la Politehnica din Montreal (România Virtuală
http://www.info.polymtl.ca/Romania , între puținele lucrări HTML premiate pentru excelență și aflate în
topul celor mai bune din lume). Vezi și D.Rădoiu 'HTML - Publicații Web', Comp.Press Agora, 1996.
91 In cadrul centrului de presă CPA din Tg.Mureș, pe lângă revistele de calculatoare deja bine cunoscute la noi, în frunte
cu PC-Report. Incercați la http://www.agora.ro și la http://www.aol.ro
92 Evenimentul Zilei, România Liberă, Ziua, România Literară și Academia Catavencu. Pentru aceasta din urmă puteți
încerca http://www.vsat.ro/Catavencu
93 Pentru abonare deschideți și completați formularul de la http://news.agora.ro/subscribe.asp

85
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

(e­mail)   este   suprasolicitată   deoarece   nu   există   o   alternativă   reală   până   acum.   Sunt   necesare 
instrumente   și   modalități   noi   pentru   lucrul   în   colaborare.   Conferințele   dezbatere   (computer 
conferencing), așa cum rezultă, pot fi suficiente pentru discuții și controverse. Dar prin definiție nu pot 
favoriza și susține suficient munca în colaborare, în sensul de a permite rapid decizii eficiente (de 
grup), ilustrarea procesului decizional. Incercarea de a face să funcționeze o organizație printr­o listă de 
distribuție este cu totul altceva decât încercarea de a purta o discuție. Pentru discuții unu­la­unu există, 
în afara comunicației e­mail și instrumente on­line, chiar dacă sunt mai puțin agreate/recomandate de 
administratorii rețelelor. E vorba de serviciile Talk, Chat, mIRC, IPHONE, care permit o conversație 
apropiată de cea telefonică. In schimb IRC (Internet Relay Chat) extinde discuția la 3 sau mai mulți 
parteneri de discuție, tot în cadru on­line  (interactiv). 
94

Produsul Exchange 2000, lansat recent de Microsoft, caută să integreze poșta electronică cu multe alte 
servicii uzuale, în mod special cu accesul în arhive ­ baze de date, oferind noi performanțe e­mail­ului 
tradițional.
Rețelele de calculatoare pot să dea deplinul lor potențial ca mediu inovator de comunicație doar într­un 
context care încurajează exprimarea liberă și deschisă.
In   unele   țări,   principiile   legale   ale   libertății   cuvântului   asigură   libertatea   de   exprimare   în   mediile 
tradiționale precum presa tipărită. Dar pe măsură ce se trece la noile medii electronice și se depășesc 
frontierele internaționale, astfel de protecții legale își pierd aplicabilitatea. Nu există încă o autoritate 
internațională   legală   care   să   protejeze   libera   exprimare   în   Internet.   Articolul   19   al   Declarației 
Universale a Drepturilor Omului proclamă protecția liberei exprimări în toate mediile, dar declarația 
este   încă   departe   de   a   se   impune.   Chiar   dacă   organizații   importante   (precum   Electronic   Frontiers 
Foundation  http://www.eff.org,   sau   Association   for   Progressive   Communication  http://www.apc.org  ) 
militează pentru acest deziderat. Fundația Frontierelor Electronice a introdus o serie de simboluri ­ 
imagini de atenționare asupra liberei exprimări a opiniilor personale. 
Dacă luăm în serios ideia unui forum electronic online, avem de a face cu problema accesului.  Dacă 
vor   avea   acces   la   acest   sistem   de   comunicație   doar   persoanele   bine   educate,   influente,   elita 
tehno­literară, nu va fi suficient pentru a reprezenta toate punctele de vedere. Desigur nu se poate pune 
problema participării persoanelor analfabete sau fără deprinderi comunicaționale. Iar în lume, potrivit 
statisticilor, tot al șaselea om este analfabet! Studiile sociologice au arătat preponderența în Internet a 
utilizatorilor tineri (între 18­25 de ani, așa cum se întâmplă în orice element de noutate). In câteva țări 
(între care Marea Britanie)  și pensionarii  încep tot mai mult să descopere beneficiile comunicației 
electronice. Se discută însă tot mai des în ultimul timp despre divizarea tehnologică pe care nivelul 
economic o impune tot mai mult, contrar tendinței generale de globalizare și de eliminare a frontierelor 
în privința cooperării. Evoluția nucleului, a ruterelor care formează scheletul Internetului și a conexiunii 
dintre ele, prin trecerea spre viteze tot mai mari, spre ceea ce se cheamă Internet2, lasă tot mai mult în 
urmă   țările   care   nu   au   capacitatea   (și   prioritatea)   de   a   investi   în   tehnologia   informațională   și   în 
infrastructura de comunicații. Chiar dacă acum, spre deosebire de situația din 1989, suntem conectați la 
Internet, resimțim tot mai mult senzația că încercăm să circulăm pe autostrada aceasta cu un vehicol 
arhaic (Trabant, căruță?). 
Dificultățile locale
Mai ales la noi, există multă lume care nu are încă acces la rețea din cauza costurilor ridicate. Chiar 
dacă, potrivit sondajelor recente, 7% din populația de la noi are acces la Internet, în această categorie 

94 Intre programele organizației Kidlink, un loc important îl ocupă sesiunile de conversație deschisă în așa numitul
KidClub, spațiu accesibil prin IRC sau MirC, membrilor Kidlink, în care săptămânal se discută câte o temă lansată de
'moderator'. In săptămâna 9-15 aprilie 2001, subiectul discutat în KidClub a fost "Instruirea prin Internet".

86
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

intră   în  special  accesul  de  la   locul   de  muncă,   universități,   școli,  firme  de   calculatoare,  organizații 
neguvernamentale. Numărul celor care au acces la Internet de acasă este complet insignifiant. In același 
timp mulți din politicienii și profesorii care au acces la Internet (posedă un cont) nu îl folosesc, adesea 
din ignoranță sau incapacitate de adaptare, din jena de a mărturisi că nu știu cum să procedeze… 
Recent în Comunitatea Europeană s­a demarat o acțiune de asigurare a accesului populației la Internet 
la costuri cât mai mici. In Marea Britanie și în Germania, companiile de telefonie oferă în prezent 
servicii de acces la Internet cu tarif nul. Ca un rezultat a crescut sensibil numărul oamenilor în vârstă, 
mai ales al pensionarilor ce participă la felurite liste de discuții. La noi, deocamdată, chiar și atunci 
când accesul la Internet există, în școli sau în diferite alte organizații, el este sever limitat ca trafic 
informațional   din   aceleași   cauze   financiare.   Mai   apare   însă   destul   de   des   și   lipsa   de   instruire, 
nepriceperea. In alte cazuri, aparent tot din motive financiare, comunicația se poate întrerupe complet 
pentru una­două săptămâni așa cum s­a întâmplat în ultimii ani de mai multe ori cu rețeaua națională 
RoEduNet.
Este desigur nevoie de o infrastructură mai bună (autostrada informațională). E nevoie, în plan național, 
de servere puternice, de linii de comunicație mai sigure și capabile de viteze mari, dar și de cât mai 
multe PC­uri, atât în instituții cât și la populație (domestic). Stăm încă deosebit de prost și la acest 
capitol, al numărului de calculatoare la mia de locuitori. Câtă vreme rețeaua globală se dezvoltă și 
evoluează   continuu,   decalajul   față   de   SUA   se   păstrează   (sau   crește?),   cu   toate   eforturile   Uniunii 
Europene. In Statele Unite, la nivel național ­ federal, se trece la conexiuni tot mai rapide și mai sigure, 
cu investiții deosebite. Iar comunicația din întreaga lume folosește o parte din aceste facilități. Rămâne 
mereu deschisă problema ultimului kilometru (rețelele telefonice devin treptat tot mai moderne, bazate 
pe  centrale   digitale,   cu  sisteme  cu  fibră   optică,  cu  excepția  legăturii  de   acasă  la   centrala  cea  mai 
apropiată). In cazul nostru, e vorba nu doar de legătura aceasta finală ci de întreaga rețea telefonică, 
săracă, zgomotoasă și lentă. In multe institute și facultăți dificultatea conectării la Internet rezidă în 
lipsa unor posturi telefonice, dar și în costurile ridicate percepute de RomTeleCom. Soluțiile bazate pe 
comunicația radio, pe legăturile prin cablu TV și cele prin satelit sunt mai scumpe, mai complicate ca 
instalație, dar câștigă treptat teren.
Rețelele de calculatoare se extind în toată lumea. Incet­încet și la noi (desigur, mai încet decât o dorim 
noi, cei implicați în utilizarea lor).   Trebuie să avem grijă de impactul pe care­l vor avea, de rolul 
acestora în educația civică   și în ameliorarea societății, dar și de pericolele pe care le pot declanșa. 
95

Pentru că, prea des, această extindere este însoțită de reacții adverse datorate lipsei de profesionalism a 
utilizatorilor sau chiar a ignoranței . Iar lipsa de încredere conduce adesea la o creștere a birocrației și la 
96

o utilizare defectuoasă , care la rându­i duce la căderi și alimentează neîncrederea. Din fericire, există 
97

destui optimiști care cred în potențialul rețelelor în promovarea valorilor democratice și a societății 
deschise. Fundația pentru o Societate Deschisă a contribuit esențial, prin centrele sale din București, 
Cluj, Timișoara și Iași (transformate mai apoi, sub numele DNT, în furnizori de acces la Internet), la 
conectarea la Internet a școlilor și universităților, a organizațiilor neguvernamentale.
Desigur că este necesar să se elaboreze reguli la nivel național și internațional care să ajute la atingerea 
potențialului   rețelelor   de   calculatoare,   pentru   societate   ca   un   întreg.   In   timp,   televiziunea   a   fost 
95 La Cluj-Napoca a început să fie accesibil un "Primar virtual", la http://www.clujnapoca.ro
96 Cozile de la casele de bilete din gara Basarab, în zilele când s-au introdus calculatoarele, din lipsa personalului instruit
și mai ales din cauza imprimantelor lente și a unor temporizări ce fuseseră introduse în program pentru a ajuta
operatoarele pe perioada de testare, au provocat multe proteste împotriva calculatoarelor, nu împotriva organizării
serviciului de eliberarea biletelor.
97 Adesea se confundă poșta electronică cu fax-ul, atribuindu-i costurile ocazionate de acesta, dar imputându-i, în
comparația cu fax-ul, lipsa confirmării de primire și nesiguranța datorată rețelei telefonice. Sunt prea multe cazurile în
care, sub motivația costurilor, se pretind aprobări exprese din partea direcțiunii pentru trimiterea unui mesaj e-mail.

87
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

recunoscută ca un vast consumator de timp și un periculos instrument de manipulare a opiniei publice, 
dar a fost prea târziu pentru a mai schimba ceva. Singura soluție, nu doar în televiziune, a fost creșterea 
și diversificarea ofertei informative. In ce privește rețeaua de calculatoare, prin caracterul său interactiv, 
ni se impune dintru început o selecție dură și o participare activă (cel puțin prin alegere). Informația 
difuzată prin rețea este prea puțin protejată legal, după cum abuzurile posibile în rețea nu sunt suficient 
definite  și sancționate.  Intrarea  în  trâmbițata societate  informațională impune  și un efort legislativ, 
alături de cel tehnologic și educațional. 
Incă   în   1995,  John  Quarterman  (Matrix),  invitat   la  conferința   de  la   București   de  sisteme  deschise 
(ROSE'95),   scria   un   material   foarte   interesant   despre   situația   accesului   la   Internet   în   România, 
98

dovedind o bună intuiție și un fin spirit de observație. Erau prezentate acolo și etapele evoluției rețelelor 
de la noi și conferințele ROSE și impresii din București. Discutând numărul surprinzător de mare de 
licee din România cu acces în rețea, în contextul unui acces general extrem de redus la acea dată, J. 
Quarterman încheia cu următoarea notă de optimism:
Această familiarizare timpurie cu rețeau va face ca absolvenții să pretindă accesul la Internet atunci  
când   vor   ajunge   în   universități,   în   industrie,   sau   la   casele   lor.   Această   dezvoltare   interesantă   se  
datorește mai ales Fundației Soros din România. Să sperăm că guvernul (poate ajutat de guverne  
străine) să fie în stare să joace mingea pe care i­a înălțat­o George Soros. 
Dificultățile globale
Evoluția explozivă, atât ca număr de utilizatori, cât și ca volum de informații, mai ales în zona World 
Wide   Web,   prin   amestecul   de   interese   și   de   domenii   (știință,   învățământ,   divertisment,   comerț   și 
afaceri), face tot mai dificilă căutarea și aprecierea informațiilor. 
 Câtă credibilitate putem acorda unui document HTML preluat ­ găsit în Internet; care ar fi 
rețeta critică pe care am putea­o transmite elevilor noștri? 
 Care   ar   fi   pericolele   la   navigarea   prin   Internet,   asupra   cărora   trebuie   să   îi   prevenim   pe 
utilizatori, indiferent de vârstă? 
 In condițiile unui astfel de 'spațiu public', în care toate vorbele ­ cuvintele aruncate  într­o 
doară ­ sunt memorate (pe discul interlocutorului, sau ajung a fi stocate în arhivele grupurilor 
de discuții – vizibile pentru oricine caută, mulți ani la rând), cum rămâne cu dreptul fiecăruia 
din noi la intimitate, ce rămâne, sau cum poate fi protejată confidențialitatea corespondenței? 
 In   contextul   în   care   unele   guverne,   servicii   secrete   sau   companii   comerciale   caută   să 
controleze informațiile vehiculate prin Internet, cum pot fi apărate drepturi fundamentale, 
precum secretul corespondenței sau confidențialitatea datelor personale? 
 Cum putem folosi Internetul   și  în același  timp să ne ferim de invazia informațională,  de 
asaltul reclamelor comerciale și de mesajele nedorite? 
 Cum putem instrui elevii prin Internet și în același timp să îi protejăm de influențele mai 
puțin faste pe care le pot întâlni la fiecare pas? 
 Care ar fi regulile comportamentului civilizat în Internet și de unde încep infracțiunile? Cum 
putem tempera visul elevilor noștri de a deveni 'hackeri'?
 Dacă   ne­am   legat   în   rețea   cum   putem   să   ne   ferim   de   viruși   și   viermi,   de   pătrunderi 
frauduloase și de consecințele acestora? 
 Cum putem să protejăm informația din calculator și mai ales de pe serverul școlii/clasei?
98 John S. Quarterman " ROSE 95, Bucharest ", Matrix News, 5 (11), November 1995, http://www.mids.org

88
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Multe din întrebările de mai sus își găsesc răspunsul tot în Internet. O serie de organizații și societăți 
caută să protejeze utilizatorii, să formuleze normele de conduită și să sancționeze abuzurile. Câteva 
asemenea organizații, implicate în activități de instruire a utilizatorilor și de realizare de manuale, au 
fost deja menționate în paginile precedente: AACE, Kidlink,  Electronic Frontier Foundations  – EFF 
(http://www.eff.org),  Internet   Society   ­ISOC(http://www.isoc.org),   Association   for   Progressive  
99

Communication ­ APC (http://www.apc.org) și altele. Dintre toate întrebările de mai sus, ne vom opri aici, 
pe scurt, doar la următoarele două:
Credibilitatea unei informații din Internet
Intr­un ghid despre Web, intitulat Bare Bones 101, publicat de Maricopa Center for Learning and Instruction  
(http://www.mcli.dist.maricopa.edu), lecția a 5­a este dedicată tocmai acestui subiect “EVALUATING WEB  
PAGES”. 
De fapt, lecția menționată (din  Bare Bones 101) discută pe marginea următorului tabel (tradus aici), 
aparținând lui Jim Kapoun, College and Research Libraries News. (July/August, 1998):522­523, disponibil și 
la   http://www.ala.org/acr/undwebev.html 
Evaluarea documentelor Web Cum interpretăm 
1. Acuratețea Documentelor Web Acuratețea
• Cine a scris pagina? Poate fi contactat? • Asigurați­vă că autorul indică o adresă e­mail 
validă   sau   o   altă   cale   de   contact   (adresă 
• Care este scopul documentului și de ce a 
poștală / număr de telefon). 
fost realizat? 
• Nu   omiteți   distincția   dintre   autor   și 
• Era acea persoană în măsură să redacteze 
Webmaster. 
documentul?
2. Autoritatea Documentelor Web Autoritatea
• Cine   publică   documentul?   Este   altă  • Ce   credibilitate   prezintă   autorul?   Ce 
persoană decât Webmaster­ul?"  argumente apar în acest sens? 
• Verificați domeniul. Care instituție publică  • Unde este publicat documentul? 
respectivul document?
• Verificați domeniul URL­ului.
3. Obiectivitatea Documentelor Web Obiectivitatea
• Care   sunt   obiectivele   atinse   de   această  • Determinați dacă pagina nu este de fapt doar 
pagină?  o ‘acoperire mascată’ pentru reclame. Caz în 
care informația este îndoielnică. 
• Cât de detaliată este informația? 
• Uitați­vă la fiecare pagină Web așa ca la un 
• Ce opinii exprimă autorul (dacă o face)?
program TV, când nu știți despre ce e vorba. 
• Intrebați­vă de ce a fost făcută și pentru cine?
4. Actualitatea Documentelor Web Actualitatea
• Când a fost realizat?  • Câte legături moarte (ne­operaționale) sunt? 

99 Inființată în 1992 de un grup de specialiști avându-l în centru pe Vint Cerf, inventatorul Internetului, Internet Society a
preluat o parte din sarcinile de protecție a Internetului care fuseseră până atunci în grija IETF (Internet Engineering Task
Force). Publică lunar Internet Society Forum și organizează conferințe, între care cea mai prestigioasă este INET.

89
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

• Când a fost actualizat?  • Sunt   legăturile   actuale,   sau   actualizate 

regulat? 
• Cât de la zi sunt legăturile (dacă sunt)?
• Este depășită informația?
5. Acoperirea Documentelor Web Acoperirea
• Sunt   legăturile   din   pagină   evaluate?  • Dacă   pagina   necesită   programe   speciale 
Corespund ele tematicii documentului?  pentru a vedea informația, cât pierdeți dacă nu 
aveți acel soft? 
• Este   documentul   compus   doar   din 
imagini?   Există   un   echilibru   între   text   și  • Este acesta gratuit (liber), sau impune o taxă? 
imagini? 
• Există   o   opțiune   pentru   text,   cadre,   sau   o 
• Este corect citată informația prezentată? sugestie pentru un anumit navigator?

Credibilitatea unui document poate fi judecată după câteva chestiuni punctuale, începând de la URL­ul 
său,   de   la   serverul   pe   care   este   plasat   (considerând,   pe   bună   dreptate,   că   serverele   din   domeniile 
academice   ­   universități,   centre   de   cercetare,   organizații   non   profit   implicate   în   promovarea 
comunicațiilor,   sunt   mai   credibile,   conțin   informații   mai   verificate   științific   decât   cele   din   zona 
comercială și de divertisment), de data ultimei actualizări și de prezența în text a numelui complet și a 
coordonatelor autorului sau 'editorului', inclusiv adresa sa e­mail, pentru a putea să i se transmită o 
întrebare sau observație. Plasarea documentului pe unul din serverele ce oferă găzduire oricui, precum 
http://www.geocities.com, sau lipsa celorlalte elemente de identificare, pot fi indicii că e vorba de o farsă 
sau chiar de fals/impostură. In lumea academică conținutul unei lucrări este apreciat și după referințele 
bibliografice folosite, după modul în care acestea sunt indicate. Existența unor astfel de legături în 
documentul Web poate afecta evaluarea, însă, cu adevărat, contează prezența unor referințe încrucișate, 
faptul că într­un material credibil intervine o legătură spre documentul analizat. 
Nu trebuie uitat nici o clipă faptul că în Internet fiecare poate fi propriul său editor și,  că în Internet, 
multe documente sau chiar centre Web au o viață efemeră. In acest sens prezența prelungită a unui 
document, cu toate versiunile sale succesive, poate fi argument de credibilitate.
Secretul corespondenței și dreptul la intimitate
In   primul   rând   trebuie   să   distingem   între   feluritele   tipuri   de   mesaje   din   Internet.   Corespondența 
transmisă   pe   o   listă   de   discuții   nu   numai   că   va   ajunge   la   fiecare   mebru   al   listei,   dar,   prin 
proiectul/construcția  listserverului, va fi stocată și în arhiva listei fiind, în general, accesibilă oricui, 
inclusiv la o căutare automată convenabilă.  Când dorim ca mesajul nostru să nu fie văzut de nimeni în 
afara destinatarului, trebuie să avem în vedere că, dintr­o eroare hard/soft, scrisoarea poate poposi în 
cutia   poștală   a   administratorului   serverului   de   emisie,   sau   a   celui   de   recepție   și,   uneori,   printr­un 
concurs de împrejurări, chiar pe biroul șefului /directorului. Există metode eficiente și relativ simple de 
criptare a mesajelor, dar nu ne vom referi la acest aspect. Ca și în cazul scrisorilor transmise prin poștă, 
și în Internet respectarea confidențialității mesajelor este o chestiune de educație. Iar încălcarea acesteia 
­ interceptarea mesajelor de către un administrator de rețea trebuie neapărat sancționată.
In organizațiile ce promovează Internetul printre copii, ca și la nivel legislativ în unele țări, apare o grije 
deosebită pentru protecția identității copiilor. Părinții și profesorii caută ca datele personale ale elevilor 
să nu ajungă în Internet, să nu poată fi preluate de pedofili, de organizațiile care colectează adrese email 
și   comercializează,   chiar,   date   personale   ale   utilizatorilor.   Pentru   noi   aceste   griji   pot   părea   adesea 
obsesive, dar ele reflectă doar respectarea unor reguli.

90
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Spiritul critic, educația civică, sau Internetul în presă?
In ianuarie 1998, am trimis la  rom.dept@bbc.com.uk  un mesaj indignat, comentând emisiunea întitulată 
"România pe Internet" realizată de Nicu Teodorescu. Scrisoarea mea a fost citită atunci pe post și, ca 
urmare, am completat­o și am transformat­o într­un document HTML . Reveneam doi ani mai târziu, 
100

după emisiunea realizată de Vlad Georgescu și difuzată în magazinul știintific de duminică 12 martie 
2000,   (referindu­mă   doar   la   partea   despre   Internet),   dar   repetând   aproape   aceleași   idei,   obiecții   și 
explicații,   întrucât   emisiunea   în   discuție   repeta   aceleași   clișee,   aceeași   optică   a   senzaționalului 
infracțional criticată și înainte, optică mult prea frecventă și în presa locală și cu care ne onorează 
adesea chiar și televiziunea națională. 
Nu contestam veridicitatea faptelor, nici îngrijorarea specialiștilor față în față cu infracțiunile existente 
și posibile în spațiul Internetului. Dar aceste informații, aceste îngrijorări, sunt preluate din presa unei 
lumi în care Internetul a ajuns prezența nr.1, o lume în care cu greu mai poate fi găsită o firmă sau o 
emisiune radio care să nu facă trimitere la propria pagină Web, un hotel care să nu asigure rezervări 
on­line, dar și accesul oaspeților la Internet, unde, atunci când verific robotul telefonic din camera de 
motel, mi se comunică nu doar dacă am (sau nu) mesaje telefonice ci și dacă am sau nu mesaje e­mail. 
In fond, Internetul a ajuns un sistem social complex care  înglobează peste o zecime din populația 
globului  și este normal ca printre 'internauți' să găsim  și intelectuali pedanți, dar  și afaceriști fără 
scrupule, atât voluntari sinceri și naivi, cât și indivizi imorali sau mincinoși, nu numai profesori și 
cercetători de vârf, dar și haimanale. Prin urmare nu există nici un motiv pentru a considera Internetul 
un spațiu pur, o lume ideală. Doar procentajul de analfabeți ar trebui să fie incomparabil mai mic în 
'spațiul cibernetic' decât în 'lumea reală'. Pe de altă parte, eșantionul utilizatorilor Internetului ajunge să 
fie, cât de cât, reprezentativ pentru populația locală doar atunci când accesul la Internet depășește zona 
academică și grupurile profesionale dependente nemijlocit de comunicație, atunci când ajunge să fie 
suficient de larg răspândit accesul la Internet de acasă.  Intr­un astfel de caz ne­am putea aștepta ca, în 
medie, discuțiile din grupurile și listele email, sau din forumurile online, să nu difere substanțial de cele 
dintr­o sală de ședințe sau dintr­un autobuz. Dar alta este situația când la aceste discuții pot participa 
doar persoanele care depășesc un anumit grad de pregătire, un anumit nivel cultural, când majoritari 
sunt specialiștii în calculatoare, fizicienii și jurnaliștii. Sau când participarea este posibilă doar cu o 
taxă de 9­16 mii de lei pe oră (așa cum se percepe acum în diversele cafenele Internet).  
Atunci când Internetul intervine la fiecare pas, când profesorii folosesc în clasă exemple și materiale 
documentare   ­   preluate   împreună   cu   elevii   din   rețea,   când   tot   mai   multe   tranzacții   se   realizează 
electronic, când pe WWW găsim și informațiile meteo și indicațiile rutiere de care avem nevoie, planul 
campusului universitar sau amplasamentul celui mai apropiat magazin dintr­o rețea, atunci da, e normal 
să se discute și despre infracțiunile din rețea, despre pericolele reale și potențiale care pot apare în 
această comunitate a utilizatorilor Internet.. 
Dar la noi, când cel puțin de 2 ori pe an rețeaua academică națională (RoEduNet) este decuplată câte 
2­3   săptămâni   fără   nici   o   explicație,   când,   într­un   oraș   precum   Clujul,   se   pot   număra   pe   degete 
persoanele ce folosesc o legătură la Internet de acasă (costurile liniei telefonice depășind posibilitățile 
financiare   ale   unui   profesor   universitar),   când   nici   în   facultăți   nu   există   cursuri   privind   utilizarea 
Internetului, și când nu se poate comanda nici măcar o carte prin Internet , aici, la noi, în loc să ne 
101

prezinte posibilitățile oferite de Internet în învățământ, în instruire, în comerț sau în organizarea unei 
100 http://www.itim-cj.ro/~jalobean/Romania_pe_net.html
101 Au apărut totuși câteva librării care acceptă astfel de comenzi, pentru sistemul 'cartea prin poștă', precum
http://www.byblos.ro . Au apărut și 2-3 bănci ce oferă cărți de credit valabile și pentru comerțul electronic (în
baza asumării răspunderii din partea clientului pentru cazurile de pierdere a depunerii ca urmare a unei interceptări a
codului).

91
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

afaceri, ziarele, ca și posturile de televiziune , când își aduc aminte de existența Internetului (chiar și 
102

acelea care au cel puțin programul ­ cuprinsul prezent pe o pagina Web), vorbesc doar despre abuzuri și 
pericole, viruși, incidente sau infracțiuni. In schimb, a cam trecut 'nemediatizată' știrea din Computer 
World Week in Review, din 25 mai 2001, potrivit căreia FBI­ul ar fi întocmit dosarele de inculpare 
pentru 90 de persoane și firme, ca urmare a unor fraude în Internet care au prejudiciat 56 de mii de 
oameni cu un total de 117 milioane dolari. 
Poate   că   peste   tot   în   ziaristică   există   tendința   de   a   pune   în   prima   pagină   tâlhăriile,   crimele   și 
infracțiunile, pentru a capta atenția cititorului. Dar restul paginilor (fie că sunt 10, 20 sau 30) conțin și 
altceva.  La  noi   însă,   statistic   vorbind,   Internetul   apare  doar  când   este  vorba  de  un  scandal,  de  un 
hacker­cracker care a produs o avarie sau a furat niste coduri... Discutând recent despre un accident 
provocat de niște petarde artizanale se insistă asupra faptului că rețeta este accesibilă pe Internet, nu 
asupra declarației celui accidentat că nu a respectat rețeta, nici asupra legii care interzice petardele…De 
fiecare   dată   parcă   pentru   a   convinge   publicul   că   Internetul   (în   sine)   este   o   chestie   dăunătoare   și 
periculoasă. Există de fapt chiar un curent, cercetători care susțin că informația în exces ar fi nocivă, 
pornind de la somportamentul șoarecilor bombardați cu un flux informațional , precum și medici ce  103

studiază bolile pe care le provoacă Internetul. 
Dar lucrurile evoluează
La începutul anului 2000 (în luna februarie), am avut șansa (nesperată, aș zice) unei vizite de o lună de 
zile pe Coasta de Vest a Statelor Unite, participând și la o conferință privind Tehnologia informațională 
și   pregătirea   profesorilor   (SITTE   2000,   la   San   Diego),   unde   am   prezentat   și   eforturile   noastre   și 
rezultatele din cadrul proiectului numit Romanian Internet Learning Workshop (RILW), și Centrul de 
Instruire prin Internet din cadrul Casei Corpului Didactic, pe care ne trudim să­l punem pe picioare. La 
conferința   de   la   San   Diego,   precum   și   în   vizitele   făcute   la   șase   din   universitățile   Californiene   de 
prestigiu,   am   căutat   să   conving   profesorii   de   acolo   să   vină   până   în   România,   ca   să   participe   la 
conferința care a avut loc, în  vară, la Miercurea Ciuc.  
Am povestit acolo de prima ediție RILW, de conferința din 1997, de cele care au urmat, în 1998 la Ilieni, 
în 1999 la Cluj (de atunci s­a desfășurat și cea din 2000, pentru care făceam invitații, între 26 iunie ­ 8 
iulie la Sumuleu, Miercurea Ciuc)  și am putut arăta volumele pe care le­am tipărit.  în fiecare an, 
înaintea conferinței, în limba engleză. In 2001, cea de a cincea ediție are loc între 11­18 August, tot la 
Sumuleu Ciuc, la Casa de Studii "Jakab Antal", precedată de un seminar virtual de 2 saptămâni, în luna 
iunie. 
Desigur, de la an la an lucrurile evoluează, apar noi cafenele Internet, noi servere Web, cam 300 de 
ziare și reviste românești sunt prezente acum pe Web, tot mai mulți întreprinzători înțeleg că fără asta 
nu se poate... Dar evoluția nu­i pe măsura celei mondiale și decalajul față de statele avansate crește. 
Condițiile fiscale de la noi din țară fac ca prețul unui PC să fie de peste 2 ori mai mare decât în SUA, 
fără a lua în seamă diferențele calitative și mai ales lipsa unei garanții reale. Iar asta înseamnă, în plan 
local, că pentru a­l putea cumpăra, un profesor ar trebui să nu mănânce și să nu­și cumpere nici măcar o 
carte timp de un an și jumătate sau doi. In loc de asta, el, profesorul, cel mai adesea, se înhamă la câte 
2­3 norme și ajunge să predea atâtea ore încât nu mai are nici timp să se gândească la un calculator sau 
la Internet. Iar în școli, dotarea cu calculatoare se face, atât cât se mai face, din beneficiile unor firme 
precum Procter&Gamble, astfel că la televizor se tot repetă lozinci de forma:  Cumpărând pampers  
(sampon, etc) dotați cu calculatoare școlile din România!  Se pare însă că, pe de o parte, lumea nu 
cumpără   destui   'pampers',   iar   pe   de  alta,   în   școlile   norocoase   care  au   beneficiat   de   dotarea   P&G, 

102 O excepție: la TVR1 emisiunea "Infomania" - realizator D. Crăciunoiu.

103 A. Restianu "Informația ca factor patogen", Simpozionul "Medii Virtuale", Politehnica București, 23-24 mai, 2001

92
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

condițiile 'cadoului' nu permit crearea unor conturi de acces pentru profesori și elevi, nici instalarea 
unui server Web și a paginilor Web ale școlii; se poate naviga și atât.  
Scoli cu tradiție nu mai pot fi găsite, pentru că aleargă în căutarea unui furnizor mai omenos de acces la 
Internet,   schimbându­și   deci   coordonatele   Web,   sau   plasând   pagina   școlii   pe   servere   precum 
www.geocities.yahoo.com   sau  www.multimania.com . Ca un făcut, din februarie 1998, de la apariția Hotărârii 
de   Guvern   care   prevedea   ca   obiectiv   prioritar   accelerarea   realizării   infrastructurii   informaționale 
naționale, în rețeaua academică accesul la Internet a devenit parcă tot mai dificil, exceptând câteva 
momente euforice… Mai mult, în 6 iunie 2001, cu fast și effort, în cadrul proiectului numit EMERGE 
IST, Romtelecom­ul a organizat o videoconferință București­Cluj­Iași­Timișoara, cu titlul "Bringing  
East   and   West   through   Telecommunications",   căutând   să   evidențieze   performanțele   infrastructurii 
(conexiune ISDN) și demonstrând doar decalajul, faptul că expunerile de la București nu au putut fi cu 
adevărat urmărite în celelalte centre (în provincie).
Iar în tot acest timp absolvenții noștri, specialiștii în calculatoare, continuă să plece pe unde pot, în 
lumea  largă,   școlile,  care au   în  sfârșit  calculatoare,  nu  au profesori  care  să­i  invețe  pe  elevi  să le 
folosească. Mai ales că, în programa școlară, informatica a ajuns în fine și în clasele gimnaziale . Dar  104

noi continuăm să ne mândrim cu rezultatele școlare ale copiilor noștri, cu olimpicii...
Pornind de la o întâmplare
In faza de pregătire a acestei cărți am avut însă ocazia să constat că, deși atât de redusă, populația de 
utilizatori ai Internetului din România tinde să devină un eșantion tot mai reprezentativ … înglobând, 
alături de profesori și studenți studioși și indivizi puși pe căpătuială sau pe șotii. Nu mă refer la știrile 
despre băieții din Timișoara ce au 'spart' un server de peste ocean și au încercat să șantajeze firma în 
cauză (fiind prinși asupra faptului cu sprijinul biroului FBI din București). Pentru că se poate spune, pe 
drept cuvânt, că și în acest caz este vorba tot de o știre de presă. In același timp, nu pot spune că nu 
m­au preocupat, ca infracțiuni și performanțe, repetatele înlocuiri ale paginii Web a ministerului de 
finanțe cu documente hazlii, sau legătura realizată între lista infractorilor căutați de FBI  și pagina 
electorală a președintelui PDSR, acțiuni care pot fi catalogate la limita hacker­ismului .  105

Am avut însă ocazia unui șoc care m­a convins că mulțimea utilizatorilor Internet de la noi este mult 
mai puțin pură decât o credeam. Este vorba de o poveste puțin mai lungă: Am cumpărat în luna august 
un hard­disc, cu acte în regulă, de la o firmă de calculatoare cu care mai avusesem de a face. Când să­l 
instalez și să­l partiționez, constat că discul este vizibil, că are chiar Windows'98 pe el și că este umplut 
mai bine de 80%. Cum îl plătisem ca disc nou și avea o etichetă pe care scria data de fabricație ­ Mai 
2000, m­am apucat să analizez fișierele existente pentru a putea reclama cazul. M­am liniștit când am 
constatat că fusese folosit doar în cursul lunii iunie; data de fabricație era deci corectă. Dar a urmat o 
altă constatare surprinzătoare: cu excepția sistemului de operare și a câtorva aplicații, discul era plin cu 
documente preluate de pe Internet, aproape la egalitate fiind imagini sexi, jocuri și fișiere de muzică 
MP3. Cineva (un tânăr lucrând la acea firmă?) a reușit să descarce din Internet, în mai puțin de două 
săptămâni peste 4 GB de date? La o linie telefonică ideală asta ar însemna 12 zile a câte 20 de ore de 
conexiune ne­întreruptă! La rețeaua telefonică de la noi ar trebui cam de patru ori pe atât! Fără a lua în 
seamă costurile astronomice ale unui astfel de demers în cazul unei conexiuni în comutație (dial­up). 
Inseamnă   că   preluările   s­au   făcut   într­o   rețea   cu   acces   mai   bun   (fibră   optică,   radio­modem,   rețea 
Ethernet cu acces prin satelit), adică de câteva ori mai rapid, reducând numărul orelor de conectare de 
la 240 la câteva zeci… Dar costurile? Poate că s­a lucrat în echipă copiind de pe un disc pe altul 
104 Intr-o discuție particulară cu profesorul Solomon Marcus, privind perspectivele instruirii prin Internet la noi în țară,
când eu am menționat introducerea informaticii ca materie de studiu în clasele mici, domnia sa mi-a replicat "dar acelea
sunt indicații de 'butonit', nu manuale de informatică!". In timp se vor vedea consecințele unei astfel de abordări…
105 In sensul corect al noțiunii de hacker, așa cum apare el în Dicționarul Hackerilor (Ivaner 1997a).

93
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

imaginile sau fișierele muzicale, dar împărțind costurile? Incerc să subliniez efortul necesar acestui 
demers (ca administrator de rețea, gestionând un acces fără restricții la Internet, eu nu am reușit încă să 
descarc pachete soft mult mai mici ­ de numai câțiva MB, cu toate încercările repetate.). Iar în cele de 
mai sus nu am luat de loc în calcul etapa de căutare, sau de selecție a informației, și nici inevitabilele 
insuccese legate de aglomerația de pe server sau de supraîncarcarea liniei de acces. Iar întreg acest efort 
remarcabil, atât fizic, cât și financiar, a fost făcut pentru captarea unor imagini din Playboy, a felurite 
jocuri de tip rețea și a unor înregistrări muzicale (MP3) preluate probabil de pe Napster !  Aici m­am  106

oprit   cu   investigația,   deși   pe   disc   se   mai   aflau   și  câteva  lucrări   de   licență   și   chiar   oferte   de  soft, 
componente hard și de CD­uri, care poate că  m­ar fi putut conduce la identificarea celui ce a umplut 
discul. Dar nu aspectul polițist al întâmplării vreau să­l pun în evidență ci demonstrația încasată astfel. 
Faptul că există destui utilizatori care nu citesc mai nimic din textele de pe Web ci urmăresc doar 
elementele 'de șoc', imaginile porno sau 'hit'­urile momentului, utilizatori care învestesc mult pentru a 
prelua astfel de fișiere ( care pe mine nu m­au interesat niciodată și care, cu accesul lent de care 
dispunem, sunt și destul de greu accesibile!). 
Stiam, desigur, că au apărut site­uri sexi și la noi, știam că s­au pus în circulație CD­uri cu muzică 
preluată   de   pe   Napster…   Faptul   că   s­a   nimerit   să   dau   din   întâmplare   peste   un   stoc   cu   astfel   de 
înregistrări demonstrează cred amploarea fenomenului.   M­a uimit  și performanța tehnică, volumul 
acumulat în condițiile accesului lent de la noi, acțiune realizată, presupun, printre lucrările din cadrul 
firmei, dar prin contul de acces la Internet al firmei. Mă întreb dacă imaginile și 'hit'­urile de pe discul 
meu au ajuns să fie folosite la realizarea unor site­uri Web, dacă au fost comercializate ca CD­uri sau a 
fost doar o preocupare temporară nefinalizată altfel, un mod de a umple timpii morți sau orele de 
plictis? Sau poate au fost o 'marfă de schimb'? Sau a fost o comandă care n­a mai ajuns să fie 'onorată și 
astfel  discul   'încărcat'   a   ajuns   la   mine?   Dar   dacă   preluarea   fișierelor   de   pe   Internet   a   avut   rațiuni 
comerciale (produsele fiind probabil căutate de tinerii care nu beneficiază de un acces convenabil la 
Internet), atunci de ce au fost abandonate ? De ce n­au fost revendicate nici măcar atunci când am 
semnalat situația discului și când de fapt nu îi analizasem încă conținutul? Câte astfel de acțiuni se 
petrec, câte astfel de 'mărfuri' se oferă la firmele noastre de calculatoare? 
Oricare ar fi răspunsul, eu cred că putem considera și acest caz un argument în favoarea unei instruiri 
mai serioase asupra resurselor Internet. O pledoarie pentru spirit critic, ca și pentru educație civică. Dar 
despre protecția consumatorului? 
Oricum, după această experiență nu mai pot fi atât de categoric împotriva prezentărilor scandaloase din 
presă.
Să revenim mai bine la lecțiile prin Internet. Ca un exemplu edificator, iată prezentarea unui pachet de 
lecții destinate lumii academice din Marea Britanie (în terminologia actuală, instruirii postuniversitare), 
pachet elaborat la Universitatea din Bristol și organizat ca o școală publică (deschisă oricui dorește). 
106 Napster a apărut și s-a impus rapid în chip de server Web ce oferă muzică, înregistrări MP3 care pot fi preluate liber.
Folosind o tehnologie nouă, în mai puțin de un an a depășit aproape toate recordurile în privința numărului de vizitatori,
a interesului manifestat de aceștia. Incălcând regulile pieței și ale drepturilor de autor, a stârnit și o serie de scandaluri -
spre exemplu, mai înainte ca Madonna să-și lanseze oficial ultimul album se pare că toate piesele acestuia erau deja
disponibile (gratuit) pe Napster. In Publicația electronică PC Data Online, la
http://www.pcdataonline.com/press/pcdo103100.asp se semnala nemulțumirea și dificultățile
firmelor ce se ocupă cu comercializarea de înregistrări muzicale: Pe de o parte ar fi scăzut drastic în anul 2000 vânzările
de CD-uri cu muzică, crescând producția de CD-uri pirat și vânzările de unități de înscriere de CD-uri. Studiul
întreprins de PC Data Online urmărind, pe parcursul a 4 luni, vizitele la cdnow.com și vânzările de CD-uri prin Internet
ale acestei firme, constată o scădere cu peste 18%. Mai mult, apare destul de limpede că mulți aleg întâi înregistrările
muzicale de la cdnow.com pentru a apela apoi la Napster pentru a le prelua gratuit. Numărul utilizatorilor lui Napster
s-a dublat în șase luni ajungând în Octombrie 2000 la 18.7 milioane. Ulterior, ca urmare a unor decizii judecătorești,
lucrurile s-au mai liniștit.

94
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Lecțiile pot fi parcurse prin simpla navigare prin centrul pe care este încărcat tot materialul. In cazul de 
față, la :  http://www.vts.rdn.ac.uk/.   Pachetul   poartă   numele  The Virtual Training Suite, am tradus 
simplu:
Instruirea Virtuală  
Pachetul de instruire prin Internet de la RDN, numit  The RDN Virtual Training Suite, unul din cele mai 
noi și mai ample portaluri educaționale, este de fapt un ansamblu de 40 de lecții (tutoriale) online 
privind tot atâtea subiecte ­ teme de școală și de cercetare tratate prin prisma deprinderilor de informare 
prin   Internet.   Aceste   lecții   sunt   destinate   studenților,   profesorilor,   instructorilor   sau   cercetătorilor, 
începători   sau   experimentați   în  ale   Internetului,   contribuind   la   substanțiala   economisire   a  timpului 
consumat în rețea. 
Accesul la aceste lecții este liber și nu comportă nici o înregistrare. Doar deschiderea din navigator a 
http://www.vts.rdn.ac.uk/
Utilizarea acestor lecții, navigarea în cadrul acestui centru Web, este explicată utilizatorului în mai 
multe documente de inițiere, realizate sub egida Institutului pentru Tehnologii de învățare și cercetare 
din Universitatea din Bristol, UK. Cel mai amplu este: The Virtual Training Suite – Workbook for New  
Users , document MS Word accesibil la  http://www.vts.rdn.ac.uk/teachers/workbook_long.doc    
Proiectul  acesta, numit pe scurt VTS, apare ca un serviciu al Resource Discovery Network (RDN) și a 
fost finanțat de Consiliul pentru Invățământul Superior din UK
Vom prezenta în continuare modul de utilizare al acestui set de tutoriale virtuale, așa cum apare el în 
documentul menționat mai sus, nu numai în dorința de a­l convinge pe cititor să încerce acest mod de 
instruire, accesând centrul  VTS, dar și pentru că, sunt urmate aici, sintetic, principalele etape ale unei 
instruiri sistematice prin Internet și chiar pot fi găsite elementele de bază ale unui mediu de învățare 
online.   
Se pleacă de la premisa că Internetul se dovedește frecvent un instrument inegalabil pentru învățare, 
predare și cercetare și că ar putea deveni și mai mult decât atât, printr­o dezvoltare corezpunzătoare. 
Desigur că utilizarea optimă conduce la un set de noi probleme, între care cea a calității și credibilității 
informației oferite, sau la întrebările privind tehnologia propriu­zisă.
Tutorialele VTS caută să­l îndrume pe utilizator, pe lângă aceste elemente frustrante, spre acele centre 
care sunt relevante și utile pentru activitatea sa profesională.
Schița generală de parcurgere a informațiilor include următoarele 4 elemente sau etape principale, care 
se regăsesc pentru fiecare domeniu studiat :
TOUR     Parcurgerea centrelor Web esențiale pentru domeniul respectiv
DISCOVER     Tehnicile de perfecționare a deprinderilor de căutare în Internet 
REVIEW     Deprinderile necesare pentru evaluarea informației din Internet
REFLECT Ideile de folosire a Internetului ca instrument auxiliar pentru 
studiu, pentru predare sau cercetare 
Fiecare tutorial include câteva legături speciale, numite:
  'links basket'  ­ pentru înregistrareai legăturilor favorite, 
 quizzes and exercises,  ­ pentru exerciții și scheme recapitulative,
 glossary of Internet terms  ­ dicționar de termeni legați de Internet

95
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

 precum și opțiunile  print , respectiv download  ­ permițând și lucrul offline, ca opțiune.

Folosind materialele dintr­un astfel de centru
 Studenții ­ pot folosi lecțiile pentru a se familiariza cu centrele cheie din domeniul lor de studiu, 
prinzând rețete de folosire a Internetului pentru temele lor de studiu sau cercetare.
 Profesorii, lectorii sau instructorii  ­ pot descoperi ideile de utilizare efectivă a Internetului în 
cadrul lecțiilor și de sprijinire a studenților lor, încurajându­I să folosească astfel de tutoriale.
 Instructorii   din   rețelele   locale,   bibliotecarii,   sau   personalul   tehnic   din   instituțiile   de 
învățământ sau cercetare ­ pot integra ansamblul acestor tutoriale (pachetul VTS) în/cu programele 
lor instituționale de instruire/perfecționare, pentru a completa activitățile locale educative/relaxante 
sau inductive.

Tutorialele VTS
Un tutorial poate fi parcurs și fără un acces online prelungit, prin preluarea lui pe calculatorul local. De 
fapt singura chestiune care necesită o conexiune online este  “Try it Out”, care deschide o pagină Web 
'externă'   într­o   fereastră   separată.   E   drept,   navigatorul   trebuie   să   accepte   cadrele   și   să   permită 
JavaScript. Dar majoritatea navigatoarelor actuale au aceste facilități. Verificați, eventual, în “Options” 
sau în  “Preferences” dacă aceste elemente sunt permise ­ setate. 
Lecțiile cuprinse în ansamblul VTS sunt grupate în cinci caregorii și urmăresc relația Internetului cu 
fiecare   disciplină   ­   profesiune   încadrată   în   aceste   categorii.   Plus   încă   o   categorie,   cu   caracter 
introductiv, privind  Manevrarea informației din Internet, cuprinzând de fapt doar cursul:  Internet 
Instructor (elemente generice).  
Inginerie, Matematică și Calculatoare, cu lecțiile numite: Mechanical Internet Aviator, Internet Civil  
Engineer, Internet Electrical Engineer, Internet for Health and Safety, Internet Materials Engineer,  
Internet Mathematician, Internet Engineer, Internet Offshore Engineer
Sănătate și Stiințele vieții, unde lecțiile poartă numele:  Internet for Agriculture, Food and Forestry,  
Internet Bioresearcher, Internet Medic, Internet for Nature, Internet Vet
Stiințe umaniste (istorie, filosofie, teologie, filologie), cu lecțiile:  Internet for English, Internet for  
Historians,   Internet   for   the   History   and   Philosophy   of   Science,   Internet   for  Modern   Languages,  
Internet Philosopher, Internet for Religious Studies, Internet Theologian
Stiințe ale naturii, cu lecțiile intitulate: Internet Chemist, Internet Earth Scientist, Internet Physicist 
Stiințe   sociale,   economie   și   drept,   cuprinzând   lecțiile:  Internet   Anthropologist,   Internet   Business  
Manager, Internet for Development, Internet Economist, Internet for Education, Internet Geographer,  
Internet for Government, Internet for Lawyers, Internet Politician, Internet Psychologist, Internet for  
Social   Policy,   Internet   for   Social   Research   Methods,   Internet   for  Social   Statistics,   Internet   Social  
Worker, Internet Sociologist, Internet for Women’s Studies.
Cum se parcurge un tutorial?
Iată un exemplu, o pagină a unei lecții (unul din tutoriale):

Secțiunile principale ale Cu un click pe titlu (logo) se Titlul acestei pagini

lecției și partea - zona revine înapoi la începutul apare aici.
secțiunii curente (în lecției.
care ne aflăm).
96
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Imaginea spune
că ne găsim
în secțiunea
TOUR.

Cu click pe
unul din
marcaje,
legătura se
memorează
pentru
revenire.

Coșul de legături, glosarul și De aici se poate reveni la Cu aceste butoane se navighează

alte elemente speciale pagina de pornire înainte sau înapoi - printr-o
explicate mai jos. pentru a accesa alte secțiune sau tutorial.
tutoriale.

Fiecare lecție are patru secțiuni principale, fiecare incluzând anumite întrebări, teste interactive:
TOUR
Secțiunea  TOUR  asigură o orientare asupra diferitelor resurse disponibile din Internet, care privesc 
domeniul respectiv, și modurile diferite în care acestea pot să ne ajute în activitate. Poate fi 
găsită și o listă cu centre Web care trebuie văzute (“must­see” sites) din fiecare categorie.
Există subsecțiuni separate ale acesteia (TOUR), pentru profesori,  pentru cei ce învață și 
pentru cercetători.
DISCOVER
Secțiunea  DISCOVER  introduce și compară diferitele căi de a găsi resurse de pe Web, 
incluzând:
• Motoare de căutare (Search engines)
• Portaluri tematice (Subject gateways)
• Directoare Web 
Cu ajutorul acestei secțiuni, puteți alege propria strategie de căutare Web.
REVIEW
Secțiunea  REVIEW  discută   unele   aspecte   privind   credibilitatea   și   calitatea 
informației din Internet, în particular:
♦ Cum să apreciem dacă un document este serios, credibil
♦ Elementele tehnice precum formatele fișierelor și viteza de acces 

97
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

REFLECT
Secțiunea  REFLECT  prezintă exemple de scenarii de folosire a Internetului în predare, 
învățare și cercetare, ilustrând câteva din beneficii și deficiențe. Probabil că aceste exemple 
practice o să vă încurajeze să reflectați la integrarea ­ introducerea Internetului în propria 
activitate.
Pe lângă organizarea în secțiuni, fiecare tutorial are trei versiuni ­ destinații:
• Pentru profesori care predau materia în cauză
• Pentru studenți 
• Pentru cercetători.
Puteți citi întregul tutorial, de la început și până la sfârșit, folosind butonul “Next” de la baza fiecărei 
pagini. Sau, alternativ, doar pasajele relevante sau dedicate, prin selecția pe bara de navigare din stânga 
ecranului.
Coșul cu legături 
O   particularitate   interesantă   a   acestor   tutoriale   o   constituie   posibilitatea   de   a   colecta 
legăturile recomandate pentru consultare ulterioară. Cu un click pe  coșul plasat imediat 
după o legătură, adăugăm acest URL în listă (în coș) și imaginea indică această marcare, 
așa cum se vede mai jos:

Cu  click  pe coșul desenat în bara de navigare vom deschide o fereastră cu întreaga listă a legăturilor 
selectate   astfel.   Le   putem   vizita   pe   rând   și,   dacă   dorm,   să   le   adăugăm   în   mod   normal   în   lista 
“Favourites” sau  “Bookmarks” a navigatorului.
Important: Conținutul coșului cu legături (Links Basket) se pierde atunci când părăsim tutorialul, deci 
trebuie să­l salvăm sau să îl tipărim.
Intrebările  interactive  (quizzes)  Fiecare  secțiune   principală   a   unui   tutorial   se   încheie   cu   un  scurt   test   ­   o 
verificare sumară a modului în care au fost înțelese lucrurile. Asta este doar pentru distracție ­ răspunsurile ce le 
dați sunt preluate dar nu sunt transmise nimărui. Fiecare întrebare oferă o versiune interactivă, adesea include 
implicații sau informații suplimentare.
Unele din acestea folosesc o împărțire a ecranului pentru a pune o întrebare despre un anume centru 
Web sau document HTML Când se întâmplă asta atunci se pot folosi ambele bare de derulare din 
dreapta ferestrei, pentru a citi/parcurge atât documentul extern, cât și exercițiul.
Glosar cu termenii despre Internet Jargonul Internet este explicat succint, de la HTTP la 
FTP, de la  cookies până la spam …
Versiunea tipăribilă     Pagina, secțiunea, sau întregul tutorial pot fi văzute într­un format 
ideal   pentru   tipărire   ­   scoatere   la   împrimantă.   Pe  hârtie   va   apare   URL­ul   pentru   fiecare 
legătură ­ mențiune din text.
Invățați   cum   să   citați   resursele   din   Internet  Varietatea   resurselor   din   Internet,   și   permanenta 
schimbare   a   conținutului   acestora,   ridică   probleme   delicate   când   încercăm   să   cităm   respectivele 
documente în vreo lucrare. In fiecare tutorial, la  “Finally”, apar sfaturi și trimiteri pe această temă.

98
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

Versiuni ce pot fi preluate pentru utilizare offline  Este posibil să preluăm întregul tutorial ca un 
singur fișier, nu doar să salvăm fiecare pagină. Dacă ați preluat fișierul (download), cu un dublu­click 
pe   el   se   va   instala   pe   calculatorul   local   întreg   setul   de   fișiere   compunând   tutorialul.   In   formatul 
comprimat .zip, întreg tutorialul încape pe o dichetă. 

EXERCIȚII
Așa cum ați văzut,   această suită de tutoriale virtuale încurajează utilizatorul să exploreze singur, să 
navigheze și să caute pe Web, meditând asupra utilității acestuia. Continuând acest subiect, iată câteva 
activități ce pot fi făcute în conjuncție cu tutorialele.
Exercițiul 1: Crearea punții proprii în Internet
Crearea și organizarea listei proprii (bookmark) care include centrele care vor fi cele mai utile în 
propria activitate.
Folosind opțiunile “Bookmarks” sau  “Favourites” din cadrul navigatorului utilizat, puteți face o listă cu 
centrele favorite pentru un acces cât mai rapid și mai ușor. In acest fel, puteți să proiectați propriul 
“tour” al Web­ului.
- Lucrați în secțiunile TOUR și DISCOVER  din tutorialul care corespunde domeniului de interes.
- Parcurgând tutorialul, selectați legăturile care vi se par relevante.  Atunci când ați parcurs întreg 
tutorialul, folosiți pagina  Links Basket  pentru a vizita centrele Web colectate. Dacă doriți să 
păstrați o adresă Web pentru revenire ulterioară, folosiți comanda  “Add Bookmark” sau “Add to 
Favourites”.
Urmând legăturile recomandate din acele centre ale căror URL­uri le­ați colectat, sau căutând prin 
punțile recomandate în secțiunea DISCOVER, puteți extinde lista, construind astfel noi punți. 
• Navigatorul   permite   să   creați   și   să   botezați   după   dorință   dosarele   în   “Bookmarks”   sau 
“Favourites”.   Puteți   folosi   această   soluție   pentru   a   separa   legăturile   care   privesc   o   anume 
activitate   de   alta,   separând   temele,   sau   separând   diferitele   tipuri   de   resurse   (precum   știri, 
referințe, cercetări online).
Dacă știți deja să realizați și să publicați o pagină Web, puteți folosi lista de legături pentru a crea un 
document ­ o listă de legături care să poată fi citită și folosită și de altă lume. 

Pe scurt
Există   o   punte   RDN   (Resource   Discovery   Network)   pentru   subiectul   care   vă 
preocupă? Secțiunea  DISCOVER  a tutorialului vă răspunde. Adăugați puntea la 
propriul  bookmarks  sau introduceți o legătură la puntea în cauză, într­o pagina 
Web, ­ acestea sunt căile de regăsire a centrelor deja verificate.

Exercițiul 2: Alegeți o temă
Alegeți un subiect, o temă sau o bucățică din domeniul de care vă ocupați și căutați în Internet 
informații despre asta.

99
 WWW în învățământ – Instruirea prin Internet

1. Poate fi titlul unui eseu, o zonă de cercetare, sau tema de cercetare a unui coleg.
2. Parcurgeți,   pentru   subiectul   respectiv,   secțiunile  DISCOVER  și  REVIEW  din   tutorialul 
corespunzător.
3. Comparați   rezultatele   căutării   obținute   de   la   mașinile   generale   de   căutare,   cu   cele   obținute   cu 
ajutorul mașinilor de căutare și punților specifice subiectului recomandate de tutorialul respectiv
4. Căutați nume alternative pentru tema sau subiectul analizat, sau găsiți termeni apropiați, și vedeți 
dacă cu aceștia obțineți rezultate mai bune sau mai proaste la căutare.
5. Incercați să vă fixați asupra unui tip particular de resurse. Spre exemplu, material educațional, 
informații bibliografice, sau lucrări ­ studii online.

Exercițiul 3: Elaborați propriul test
Proiectați un test care să verifice ceva ce ați învățat despre Internet
Poate fi ceva ce ați învățat despre Internet în general, sau poate fi vorba despre un centru Web anume.
1. Parcurgeți secțiunile REVIEW și REFLECT din tutorialul corespunzător.
2. Schițați pe hârtie un test în stilul celor din tutorial: trei sau patru chestiuni care pot fi de tipul: 
răspunsuri_multiple sau găsiți_un_cuvânt. Puneți răspunsurile pe o bucată separată de hârtie.
3. Schimbați eventual testele realizate cu alți colegi care fac același exercițiu. 
Pe scurt
Există materiale online de instruire pentru subiectul dumneavoastră? Mulți profesori
plasează acum pe Web texte, prezentări cu slide-uri, sau chiar materiale interactive,
pentru a­și completa cursurile și manualele.
Incercați secțiunea TOUR a tutorialului, pentru a găsi ce este disponibil în acest
domeniu.

100