Costache Negruzzi este primul scriitor roman modern din Moldova, initiator al

speciei denumita nuvela istorica. Nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” este

publicata in anul 1840 in primul numar al revistei “ Dacia literara”, respectand
dezideratele cuprinse de Mihail Kogalniceanu in articolul -–program al revistei,
intitulat “Introductie”. Costache Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore
Ureche si Miron Costin, insa nu a respectat intru-totul adevarul istoric national.
Astfel figura domnitorului Alexandru Lapusneanul, faptele din a-II-a sa domnie sunt
preluate din “ Letopisetul Tarii Moldovei” a lui Ureche. 2d34m0-sdfsdn334

Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un subiect mai dezvoltat decat al
schitei, cu o naratiune mai complexa, pe mai multe planuri narative si cu mai multe
episoade, prezentand un conflict puternic si un personaj reliefat. Nuvela este
structurata in 4 capitole, fiecare capitol avand la baza cate un motto (de aici
reiese structura clasicista a operei).
Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la cererea soliei
domnesti de a se intoarce din drum. Cei patru boieri Spancioc, Stroici, Veverita si
Motoc ii spun lui Lapusneanul ca tara nu il vrea si nu-l iubeste. Raspunsul dat
sugereaza ambitia personajului de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui
complot pus la cale de boieri: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu (…) si daca voi nu
ma iubiti, eu va iubesc pe voi”.

Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier, omorat de domnitor.
Ea se intalneste cu doamna Ruxanda si ii cere sa intervina pe langa Lapusneanul ca
sa inceteze cu razbunarile, altfel si ea se face vinovata de sange varsat daca nu-l
impiedica: “Ai sa dai sama, doamna…”.
Al treilea motto face parte din punctul culminant – cei 47 de boieri sunt invitati
la curte, la masa domneasca, unde sunt ucisi, conform planului viclean al
domnitorului. Multimea, aflata la portile cetatii, dupa cateva ezitari cer capul
lui Motoc, pe care-l considera vinovat de toate necazurile existente in societate:
“Capul lui Motoc vrem…”.
Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage in cetatea Hotinului
pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri care au scapat de macel: Spancioc si
Stroici. Aici, se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Intr-un moment
de luciditate ii ameninta pe cei aflati in jurul lui, inclusiv pe episcopul Teofan:
“De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu”.

“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica. Istoria ca subiect al unui discurs

literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan personaje dramatice si
puternic individualizate. Este o nuvela istorica deoarece se inspira din istoria
nationala, personajul principal a existat in istoria Moldovei si trateaza subiectul
respectand anumite structuri mentale , comportamentale si sociale specifice
perioadei in care Negruzzi a plasat actiunea. Ca sursa de inspiratie nuvela
respecta unul din dezideratele originale cerute de Mihail Kogalniceanu in
“Introductie…”. Autorul se inspira din “Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore
Ureche, dar modifica anumite secvente, nerespectand in totalitate adevarul istoric.
La venirea lui Alexandru la domnie , Motoc pleaca cu Tomsa in Polonia, insa
Negruzzi il pastreaza pe boier cu scopul de a reliefa trasaturile domnitorului.
Stroici nu a existat in epoca, el fiind o inventie a autorului.