Versiune pentru discuții publice

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

CURRICULUM

CHIMIE
clasele a X-a – a XII-a

Aria curriculară:
Matematica și științe

Chişinău, 2019
 PRELIMINARII

Curriculumul la Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, alături de manualul școlar, ghidul
metodologic, softuri educaționale, etc. face parte din ansamblul de produse/ documente curriculare
și reprezintă o componentă esențială a Curriculumului Național.
Elaborat în conformitate cu prevederile Codului Educației al Republicii Moldova (2014),
Cadrului de referință al Curriculumului Național (2017), Curriculumului de bază, sistem de
competențe pentru învățământul general (2018), dar și cu Recomandările Parlamentului European și
a Consiliului Uniunii Europene, privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul
întregii vieți (Bruxelles, 2018), Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a
reprezintă un document reglator, care are în vedere prezentarea interconexă a demersurilor
conceptuale, teleologice, conținutale și metodologice, accentul fiind pus pe sistemul de competențe
ca un nou cadru de referință al finalităților educaționale.
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a fundamentează și ghidează
activitatea cadrului didactic, facilitează abordarea creativă a demersurilor de proiectare didactică de
lungă durată și de scurtă durată, dar și de realizare propriu-zisă a procesului de predare-învățare-
evaluare. Disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, prezentată/valorificată în plan pedagogic
în curriculumul dat, are un rol important în formarea/ dezvoltarea personalității elevilor, în formarea
unor competențe necesare pentru învățare pe tot parcursul vieții, dar și de integrare într-o societate
bazată pe cunoaștere.
În procesul de proiectare a Curriculumului la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-
a s-a ținut cont de:
 abordările postmoderne și tendințele dezvoltării curriculare pe plan național și cel
internațional;
 necesitățile de adaptare a curriculumului disciplinar la așteptările societății, nevoile elevilor,
dar și la tradițiile școlii naționale;
 valențele disciplinei în formarea competențelor transversal, interdisciplinare și celor
specific;
 necesitățile asigurării continuității și interconexiunii dintre cicluri ale învățământului
general: educație timpurie, învățământul primar, învățământul gimnazial și învățământul
liceal.

Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a - a XII-a cuprinde următoarele

componente structurale: Preliminarii, Administrarea disciplinei, Repere conceptuale, Competențe
specifice disciplinei, Unități de competențe, Unități de conținuturi, Activități și produse de învățare,
Repere metodologice de predare-învățare-evaluare, Lista bibliografică. Curriculumul la disciplină
include și finalități prezentate după fiecare clasă și care reprezintă competențele specifice
disciplinei, manifestate gradual la etapa dată de învățare, care au și funcția de stabilirea a
obiectivelor de evaluare finală. Totodată, Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a
XII-a orientează cadrul didactic spre organizarea procesului de predare-învățare-evaluare în baza
unităților de învățare (unități de competențe – unități de conținuturi – activități de învățare).
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a are următoarele funcții:
 de conceptualizare a demersului curricular specific disciplinei Chimie pentru clasele a X-a –
a XII-a;
 de reglementare și asigurare a coerenței dintre disciplina data și alte discipline din aria
curriculară, dintre predare-învățare-evaluare, dintre produsele curriculare specifice
discipinei Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, dintre competențele structural ale
curriculumului disciplinar, dintre standarde și finalitățile curriculare;
 de proiectare a demersului educational/ contextual (la nivel de clasă concretă);
 de evaluare a rezultatelor învățării etc.

1
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a se adresează cadrelor didactice,
elevilor, părinților, autorilor de manuale, evaluatorilor, metodicienilor, altor persoane interesate.

II. Competenţe specifice Chimiei

1. Caracterizarea substanțelor și proceselor chimice, manifestând curiozitate și creativitate.

2. Utilizarea limbajului chimic și a tehnologiilor digitale în diverse situații de comunicare,
manifestând corectitudine și deschidere.
3. Rezolvarea problemelor prin aplicarea algoritmilor specifici chimiei, demonstrând
perseverență și responsabilitate în luarea deciziilor.
4. Investigarea experimentală a substanțelor și proceselor chimice, respectând normele de
securitate personală şi socială.
5. Utilizarea inofensivă a substanțelor în activitatea cotidiană, cu responsabilitate față de
sănătatea personală și grijă față de mediu.

III. Administrarea disciplinei

Statutul Aria curriculară Profil Clasa Nr. de ore pe Nr. de ore

disciplinei săptămână pe an
Obligatorie Matematică şi Real X 3 102
Ştiinţe
XI 2 68
XII 3 99
Obligatorie Matematică şi Umanist, arte, X 1 34
Ştiinţe sport
XI 1 34
XII 1 33

2
III. Repartizarea unităților de conținut pe clase şi pe unități de timp

Clasa Unități de conținut și nr. de ore recomandate

Profilul real
X 1. Chimia - știința despre substanțe 11
2. Compoziția și structura atomului 10
3. Compoziția și structura substanței 10
4. Reacțiile chimice – transformări ale substanțelor 14
5. Interacțiunile substanțelor în soluții 18
6. Nemetalele și compușii lor 18
7. Metalele și compușii lor 12
8. Chimia în viața societății 5
Ore la discreția profesorului 4
XI 1. Bazele teoretice ale chimiei organice 6
2. Hidrocarburile - parte componentă a resurselor naturale 31
3. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor 25
4. Compușii organici în viața și activitatea cotidiană. 4
Ore la discreția profesorului 2
XII 1. Compușii organici cu importanță vitală și industrială 29
2. Reacțiile chimice în producere 20
3. Noțiuni generale de analiză chimică 30
4. Diversitatea şi unitatea chimică a lumii substanţelor 12
5. Chimia în viaţa societăţii 4
Ore la discreția profesorului 4
Profilul umanist, arte și sport
X 1. Chimia - știința despre substanțe 5
2. Compoziția și structura substanței 6
3. Soluții. Interacțiunile substanțelor în soluții 7
4. Nemetalele în lumea înconjurătoare 7
5. Metalele în viața noastră 5
6. Substanțele anorganice în viața societății 2
Ore la discreția cadrului didactic 2
XI 1. Hidrocarburile saturate - parte componentă a resurselor naturale 8
2. Hidrocarburi nesaturate cu importanță industrială 8
3. Benzenul. Legătura genetică dintre hidrocarburi 5
4. Compușii hidroxilici și efectul lor asupra vieții 8
5. Compușii organici în activitatea cotidiană 3
Ore la discreția cadrului didactic 2
XII 1. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor 10
2. Grăsimile: importanta vitală și industrială 4
3. Hidrații de carbon ca produși ai fotosintezei 5
4. Aminoacizii, proteinele – baza vieții 6
5. Compușii organici în viața societății 6
Ore lа discreția cadrului didactic 2

3
 IV. Repere conceptuale
Curriculum-ul dat sincronizează abordarea psihocentrică și sociocentrică, prioritizarea
finalităților educaționale; integralizarea predării-învățării-evaluării etc. Cunoaşterea conceptelor,
principiilor, legilor, metodelor de obţinere, proprietăţilor şi utilizării unor substanţe, înţelegerea
impactului chimiei asupra calităţii vieţii, reprezintă componente de bază ale competenţei pentru
ştiinţe. Această competenţă transversală se manifestă prin abilitatea de a manipula cu substanţele
chimice într-un mod inofensiv, de a folosi informaţiile ştiinţifice pentru rezolvarea problemelor și a
deduce concluzii, manifestând curiozitate și interes pentru carieră. Pentru reprezentarea substanțelor
și proceselor chimice se utilizează limbajul chimic, ce constă din simboluri, formule, scheme,
ecuații, terminologie, noțiuni, teorii, legi, modele.
Curriculum-ul se axează pe formarea competențelor transversale, transdisciplinare, specifice.
Competenţa şcolară este un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori, dobândite,
formate şi dezvoltate prin învăţare, a căror mobilizare permite identificarea şi rezolvarea diferitor
probleme în diverse contexte şi situaţii [2]. Învățând conform acestui curriculum, elevii vor reuși să
perceapă integritatea chimică a lumii, să identifice caracteristicile substanțelor și proceselor chimice
din mediu și organism, să utilizeze substanţele prin evaluarea critică a produselor utilizate în diferite
domenii ale activității umane, valorificând cunoștințele, abilitățile specifice chimiei. Participarea
elevilor în proiecte transdisciplinare, STIM sau STEAM, le va oferi o experiență de învățare
durabilă și le va dezvolta creativitatea și gândirea critică, inițiativa și perseverența, abilitatea de
colaborare. Manifestarea atitudinii pozitive față de valorile științifice, realizările chimiștilor
consacrați, constituie o caracteristică axiologică a procesului educațional la disciplina Chimie.
Curriculum-ul este axat pe unități de conținut ca mijloace de atingere a finalităților respective.
Unitățile de competențe sunt elemente ale competențelor specifice, iar unitățile de conținut
constituie mijloace informaționale, ce contribuie la formarea unităților de competențe proiectate, a
competențelor specifice disciplinei și a celor transversale/transdisciplinare. Activitățile de învățare
și produsele școlare recomandate sunt o listă deschisă de contexte de învățare, care oferă
posibilitatea de a observa manifestarea unităților de competențe proiectate.
Conținuturile curriculare în clasa a X-a vor crea un suport pentru perceperea chimică de către
elevi a lumii înconjurătoare: mediul – substanțe anorganice – transformări ale substanței – legități
ale acestor transformări – beneficii personale/sociale – problematica utilizării/producerii - utilizarea
corectă pentru sănătatea personală/socială - protecția personală/a mediului.
În clasa a XI-a elevii vor dezvolta un sistem de cunoștințe integrate despre substanțele organice
și proprietățile lor, conform axei cognitive: natura ca sursă de materii prime chimice – hidrocarburi
și derivații lor – proprietăți/obținere/utilizare – legături genetice - problematica utilizării/producerii
– compușii organici în viața și activitatea cotidiană - utilizarea corectă pentru sănătatea
personală/socială - protecția personală/a mediului.
În clasa a XII-a elevii vor integra „tabloul chimic” al lumii înconjurătoare: compușii organici
cu importanță vitală - compușii organici cu importanță industrială - reacțiile chimice în producere -
analiza chimică - diversitatea și unitatea chimică a lumii înconjurătoare – chimia în viața societății.
Cadrul didactic va selecta conținuturi relevante și activități de învățare, astfel încât acestea să
contribuie în mod eficient la formarea competențelor specifice Chimiei. Abordarea interdisciplinară
a conținuturilor, noutatea, aplicabilitatea și flexibilitatea lor sunt esențiale pentru procesul de
învățare și motivarea elevilor.
Curriculumul dat vizează un proces complex de formare la elevi a competențelor, prin
alfabetizarea științifică, rezolvarea problemelor, investigarea experimentală și caracterizarea
substanțelor și proceselor chimice, studierea acţiunii unor produse şi procese chimice asupra
mediului. Efectuarea lucrărilor de laborator şi practice va forma abilitățile elevilor de utilizare
inofensivă a substanțelor și produselor chimice în diverse situații cotidiene, prevenind factorii de
risc. Investigarea experimentală a substanțelor, proceselor chimice va contribui la planificarea
experimentelor, efectuarea observărilor, interpretarea, evaluarea datelor. Realizarea experimentelor
virtuale, participarea elevilor în proiecte naționale, internaționale va stimula utilizarea corectă,
critică și responsabilă a tehnologiilor digitale, comunicarea și colaborarea în medii digitale, crearea
de conținuturi digitale.

4
 V. UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
PROFIL REAL, CLASA a X-a, CHIMIA GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ
Unități de competenţe Unități de conţinut Activităţi de învăţare-evaluare și produse școlare
(recomandate)
1. Chimia - știința despre substanțe
1.1 Exprimarea opiniei proprii privind Chimia - factor esențial al raportului om - Instructaj: Respectarea Tehnicii securităţii în laboratorul
influenţa chimiei asupra vieţii omului activitate umană - mediu. Domeniile şcolar de chimie.
şi a mediului; importanţa studierii profesionale legate de chimie. Exerciţii
chimiei. Regulile generale ale tehnicii securității în • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
1.2 Explicarea și operarea cu procesele de utilizare a substanțelor. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice atom/element
noţiunile și legile fundamentale ale Sistemul noțiunilor chimice utilizate pentru a chimic, substanță, reacție chimică.
chimiei în situaţii de comunicare orală caracteriza: a) atomul/elementul chimic (masă • Alcătuirea și compararea formulelor chimice, denumirilor
şi scrisă. atomică relativă, valenţă, electronegativitate, substanțelor, ecuațiilor reacțiilor chimice de diferite tipuri pe
1.3 Caracterizarea comparativă a gradul de oxidare); b) substanța (moleculă, baza parametrilor indicați, corelând cu exemple de
reacțiilor chimice de diferite tipuri. formulă chimică, masă molară; c) reacția utilizare/realizare practică în bucătărie, medicină etc.
1.4 Elaborarea și aplicarea chimică (ecuația chimică, reacţii de combinare, Rezolvarea problemelor
algoritmilor de rezolvare a de descompunere, de substituţie, de schimb; • Aplicarea pe exemple de substanțe/procese cu utilizări
problemelor: a) pe baza corelațiilor exotermă, endotermă; reversibile şi cotidiene a legilor fundamentale ale chimiei pentru:
dintre masa substanței, volumul, ireversibile, catalitică și necatalitică). calcule în baza corelației între , m, V, N, NA; calcule pe baza
cantitatea de substanță, numărul de Clasificarea și nomenclatura substanțelor ecuațiilor chimice (, m, V substanței).
particule; b) pe baza ecuațiilor anorganice. Activități experimentale (E – experiență de laborator):
chimice. Sistemul mărimilor fizice utilizate pentru E: Cercetarea mostrelor de substanțe anorganice utilizate în
1.5 Investigarea teoretico- caracterizarea substanței: a) pe baza formulei activitatea cotidiană (metale, nemetale, baze, săruri, oxizi,
experimentală a unor contexte chimice (corelarea între , m, V, Nparticule); acizi etc).
problematice reale/modelate legate de b) pe baza ecuației chimice (, m, V). E: Investigarea reacțiilor de diferite tipuri: stingerea sodei
tipurile de reacții chimice; de aplicare Sistemul de legi fundamentale ale chimiei – alimentare cu acid acetic, descompunerea prafului de copt,
a calculelor pe baza formulelor și suport pentru caracterizarea/argumentarea deshidratarea zahărului, descompunerea apei oxigenate etc.
ecuațiilor chimice, a regulilor transformărilor substanței: Activități creative:
generale ale tehnicii securității în a) Legea constanței compoziției; • Elaborarea şi prezentarea schemelor de corelare a noţiunilor
procesele de utilizare a substanțelor. b) Legea conservării masei substanţelor; de bază ale chimiei; de aplicare a nomenclaturii substanțelor
1.6 Elaborarea şi prezentarea c) Legea lui Avogadro. anorganice; de argumentare a importanței studierii chimiei.
lucrărilor/schemelor creative privind: Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Prezentarea CV-ului unei substanțe uzuale utilizând un număr
corelarea noţiunilor de bază ale numărul de particule, numărul lui Avogadro; maximal posibil de noțiuni chimice.
chimiei. sistem de noțiuni; sistem de mărimi fizice.

5

2.1 Explicarea și operarea în situații
de comunicare orală şi scrisă cu
noțiunile ce se referă la compoziția/
structura atomului, la periodicitate,
seriile genetice ale metalelor și
nemetalelor.
2.2 Elaborarea și aplicarea
algoritmilor de caracterizare a
elementului chimic și a compușilor lui
conform poziției în sistemul periodic.
2.3 Modelarea pentru elementele
chimice: a compoziției izotopilor; a
configurațiilor electronice ale
atomilor și ionilor; a seriilor genetice
a metalelor și a nemetalelor.
2.4 Aplicarea Legii periodicității
pentru argumentarea corelațiilor
dintre tipul elementului, caracterul
oxidului și hidroxidului acestui
element și structura învelișului
electronic al acestui element.
3.1 Explicarea și operarea cu
noţiunile ce se referă la compoziția și
structura substanței în situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
3.2 Modelarea formulelor electronice
şi de structură ale substanțelor cu
2. Compoziția și structura atomului
Atomul – parte constituentă a materiei.
Compoziţia și structura atomului (electroni,
protoni, neutroni). Izotopii.
Structura învelișurilor electronice
(scheme electronice, nivele energetice,
subnivele, orbitali, elemente s, p, d).
Configuraţiile electronice ale atomilor
elementelor perioadelor I-IV. Valenţele şi
gradele de oxidare posibile, configurațiile
electronice ale ionilor (pentru elementele din
subgrupele principale).
Legea periodicităţii. Cauza periodicităţii.
Importanţa Legii periodicităţii.
Proprietăţile elementelor chimice (din
subgrupele principale) în corelare cu poziția lor
în sistemul periodic (electronegativitatea,
proprietăţi metalice/nemetalice, de oxidant/
reducător).
Schimbarea periodică a proprietăţilor acido-
bazice ale oxizilor și hidroxizilor elementelor
chimice din subgrupele principale.
Seriile genetice ale metalelor și nemetalelor.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
izotop, nivel energetic, subnivel, orbital/nor
electronic, elemente s, p, d, configurație
electronică a atomului/ionului.
3. Compoziția și structura substanței
Legătura chimică. Tipurile de legături
chimice. Formule moleculare, electronice, de
structură.
Legătura covalentă nepolară şi polară.
Legătura simplă, dublă, triplă;  şi . Legătura
covalentă formată prin mecanism donor-
6
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
compoziția și structura atomului.
• Elaborarea algoritmului de caracterizare a elementului
chimic după poziția în sistemul periodic.
• Caracterizarea comparativă a elementelor chimice din
perioadele I – IV conform algoritmului elaborat.
• Modelarea și compararea configurațiilor electronice ale
atomilor/ionilor elementelor din perioadele I – IV (din
subgrupele principale).
• Deducerea proprietăţilor substanţei simple și a compușilor
după poziţia elementului în SP.
• Compararea structurii şi proprietăţilor atomilor şi ionilor;
proprietăţilor elementelor şi compuşilor în baza SP.
Activități creative:
• Elaborarea/completarea/realizarea seriilor genetice pornind
de la o informație-cheie sau pe baza unui parametru indicat.
• Planificarea activităților de elaborare/prezentare a unui
proiect; a criteriilor de evaluare a proiectelor/lucrărilor
creative.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Reflectarea fenomenului periodicității în natură, societate, în
viața cotidiană.
• Elemente chimice cu importanță vitală.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
compoziția și structura substanței.
• Compararea diferitor tipuri de legătură chimică după:
principiul de formare, tipul atomilor, tipul reţelei cristaline,
diferite tipuri de legătură chimică
3.3 Compararea: a) tipurilor de
legături chimice după compoziția
substanței, influenței tipului de
legătură /tipului de rețea cristalină
asupra proprietăților substanței; b)
proprietăţilor fizice ale substanţelor
cu diferite tipuri de reţele cristaline. ionice. Compușii cu legătură ionică utilizați în E: Cercetarea şi compararea proprietăților fizice ale
3.4 Prezentarea argumentată a
substanțelor uzuale corelând
proprietățile fizice/utilizarea cu
compoziția și structura substanțelor.
3.5 Investigarea experimentală a
proprietăţilor fizice ale substanţelor
cu diferite tipuri de legături chimice
utilizate în activitatea cotidiană.
4. Reacțiile chimice – transformări ale substanțelor
4.1 Explicarea și operarea cu
noţiunile ce se referă la reacțiile
chimice, la procesele de oxido-
reducere; la bilanțul electronic;
procesul de coroziune a metalelor și la oxido-reducere.
metodele de combatere a coroziunii.
4.2 Modelarea ecuațiilor reacțiilor
chimice de diferite tipuri și
identificarea caracteristicilor ce
determină tipul lor.
4.3 Elaborarea și aplicarea
algoritmului de egalare a ecuațiilor
reacțiilor de oxido-reducere prin
acceptor (pe exemplul ionului de amoniu). proprietăţile fizice ale substanţelor.
Proprietățile fizice ale substanțelor cu legături • Modelarea schemelor de formare: a legăturii covalente prin
covalente. Rețele cristaline moleculare și formule electronice/de structură (H2, Hal2, O2, N2, Cn; HHal,
atomice. Substanțele cu legătură covalentă din H2O, H2S, NH3, CH4, CO2, SiO2); a legăturii ionice prin
mediu. formule electronice (metalele din grupa I,II/nemetalele
Legătura ionică. Proprietățile fizice ale VI,VII).
substanțelor cu legături ionice. Rețele cristaline Activități experimentale:
activitatea cotidiană. Prezența elementelor substanţelor cu diferite tipuri de legătură chimică.
chimice în formă de ioni în organism și mediu. E: Identificarea tipului de legătură chimică/rețea cristalină în
Legătura metalică. Proprietățile fizice ale substanțele utilizate în activitatea cotidiană (după proprietățile
metalelor. Rețelele cristaline metalice. fizice).
Metalele și tehnologiile moderne. Activități creative:
Legătura de hidrogen și influența ei asupra • Deducerea/exemplificarea/argumentarea corelației:
proprietăților substanțelor (pe exemplul compoziția substanței utilizate în activitatea cotidiană - tipul
fluorurii de hidrogen, apei, amoniacului). legăturii chimice - tipul rețelei cristaline - proprietățile fizice
Elemente noi de limbaj specific chimiei: argumentate - aplicarea.
legătura simplă, dublă, triplă;  şi , mecanism Elaborarea și prezentarea proiectelor:
donor-acceptor; rețea cristalină moleculară, • Carbonul - între diamant și funigine.
atomică, ionică, metalică. • Magia structurilor perfecte.
Transformarea substanțelor – esența chimică Exerciţii:
a proceselor ce au loc în mediu și în organism. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
Reacțiile de combinare, de descompunere, de lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
substituție și schimb prin prisma proceselor de reacțiile chimice, la procesele de oxido-reducere, la coroziune.
• Modelarea ecuațiilor reacțiilor de diferite tipuri pe baza
Reacțiile de oxido-reducere ale metalelor cu parametrilor indicați.
acizii și sărurile. Șirul activității metalelor. • Compararea diferitor tipuri de reacții chimice.
Specificul interacțiunii metalelor cu acidul • Egalarea ecuațiilor Red-Ox prin metoda bilanţului electronic,
sulfuric concentrat și cu acidul azotic. cu indicarea proceselor, oxidanților și reducătorilor.
Bilanţului electronic – metodă de egalare a • Aplicarea seriei activității metalelor pentru argumentarea
reacțiilor de oxido-reducere (pe baza schemelor posibilității reacțiilor dintre metale şi soluţiile apoase de acizi
de reacții cu produșii indicați). şi săruri.
Coroziunea metalelor – proces de oxido- • Prezentarea reacțiilor chimice cu importanță vitală,
7
metoda bilanțului electronic.
4.4 Identificarea unor reacții chimice
observate/utilizate în activitatea
cotidiană și explicarea esenței chimice
a acestora.
4.5 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor de calcul la situații ce
vizează transformări consecutive ale
substanțelor.
4.6 Investigarea experimentală a
reacțiilor de diferite tipuri; a influenței
mediului de reacție asupra procesului
de coroziune a metalelor (pe exemplul
fierului).
4.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale reacțiilor chimice.
5.1 Explicarea și operarea în situaţii
de comunicare orală şi scrisă: cu
noțiunile ce caracterizează procesele
de dizolvare și disociere; cu
principiile de bază ale teoriei
disociației electrolitice; cu noţiunile
referitoare la interacțiunile în soluții.
5.2 Modelarea și argumentarea:
a) ecuațiilor de disociere a
electroliților; b) ecuațiilor reacțiilor de
interacțiune dintre electroliți în formă
moleculară, ionică (completă, redusă).
5.3 Aplicarea Teoriei disociației
electrolitice pentru: a) caracterizarea
și argumentarea proprietăților chimice
reducere. Metodele de combatere a coroziunii.
Importanţa practică a reacțiilor de oxido-
reducere pentru diferite domenii ale activității
umane.
Sistemul de noțiuni/legități ale reacțiilor
chimice - suport pentru caracterizarea,
argumentarea calitativă și cantitativă a
proceselor cu importanță vitală și industrială.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
reacția de oxido-reducere, bilanțul electronic,
coroziunea, protecția chimică.
5. Interacțiunile substanțelor în soluții
Dizolvarea – proces indispensabil al
transformărilor din mediu.
Solubilitatea substanțelor în apă (în baza
Tabelului solubilităţii). Soluțiile.
Sistemul mărimilor fizice ce caracterizează
soluțiile: partea de masă a substanţei dizolvate,
masă/volumul /densitatea soluției, concentrația
molară.
Teoria disociaţiei electrolitice. Electroliți și
neelectroliți. Electroliți tari și slabi. Grad de
disociere.
Disocierea acizilor (ecuația sumară), bazelor,
sărurilor.
8
industrială.
Rezolvarea problemelor pe baza ecuațiilor reacțiilor Red-Ox;
pe baza ecuațiilor reacțiilor cu transformări consecutive (cu
analiza și interpretarea rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Investigarea experimentală a reacțiilor chimice de diferite
tipuri.
E: Cercetarea influenței diferitor factori asupra procesului de
coroziune a fierului.
Activități creative:
• Prezentarea aspectului chimic al diferitor procese din mediu
prin ecuaţii chimice.
• Realizarea celui mai simplu utilaj pentru electroliza apei.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Reacțiile chimice la baza activității umane.
• Cameleonii chimici.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
reacțiile de schimb ionic.
• Compararea proceselor de dizolvare și disociere; a proceselor
de disociere a electroliților tari și slabi; a disocierii a acizilor,
bazelor și sărurilor.
• Modelarea și argumentarea ecuațiilor chimice de interacțiune
dintre electroliți în formă moleculară, ionică (completă, redusă).
• Caracterizarea proprietăţilor chimice generale ale acizilor,
bazelor, sărurilor prin ecuaţiile moleculare, ionice (complete,
reduse).
• Realizarea transformărilor chimice (pe baza reacţiilor de
schimb ionic).
Rezolvarea problemelor pe baza corelaţiilor dintre mărimile
ale acizilor, bazelor și sărurilor; fizice ce caracterizează soluțiile; pe baza ecuațiilor chimice cu
b) deducerea metodelor de obţinere şi Interacţiunile în soluţiile de electroliţi. participarea substanțelor în formă de soluții; pe baza ecuațiilor
transformare a compuşilor anorganici. Condiţiile decurgerii reacţiilor de schimb ionic. reacțiilor cu exces a unei substanțe reactante.
5.4 Extrapolarea și aplicarea Activități experimentale:
algoritmilor: de preparare a soluțiilor; Proprietăţile chimice ale acizilor, bazelor, E: Investigarea caracterului acido-bazic al unor substanţe
de rezolvare a problemelor ce vizează sărurilor în lumina disociației electrolitice. utilizate în viaţa cotidiană; diferențierea efectului acizilor,
soluțiile, interacțiunile în soluții, bazelor asupra indicatorilor.
interacțiunile în soluții cu exces a unei Importanța soluțiilor pentru activitatea E: Cercetarea experimentală a proprietăţilor chimice generale
substanțe reactante. cotidiană și pentru mediu. Noțiunea de pH. ale acizilor, bazelor, sărurilor.
5.5 Investigarea experimentală: Indicatorii acido-bazici. Scala pH. Lucrarea practică nr.1: Prepararea soluţiilor cu o anumită parte
a) a proprietăților chimice ale acizilor, de masă necesare pentru laboratorul de chimie.
bazelor, sărurilor; b) a mediului Elemente noi de limbaj specific chimiei: Lucrarea practică nr. 2: Probleme experimentale la tema
soluțiilor utilizate în activitatea concentraţia molară, grad de disociere, excesul „Disociaţia electrolitică".
cotidiană și formularea concluziilor unui reactant, pH, scala pH, mediul soluției, Activități creative:
privind utilizarea lor inofensivă. indicatorii acido-bazici. • Prezentarea informaţiilor despre influenţa soluțiilor, reacțiilor
5.6 Identificarea unor reacții de de schimb ionic, pH-ului asupra mediului/organismului
schimb ionic observate/utilizate în (lanţuri logice, scheme, etc.)
activitatea cotidiană și explicarea • Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
esenței chimice a acestora. necesitatea/competența de a utiliza/prepara soluții.
5.7 Prognozarea unor domenii Elaborarea și prezentarea proiectelor:
profesionale/contexte problematice • Soluţiile/pH-ul în activitatea cotidiană.
reale/modelate, legate de necesitatea • Apele minerale – un depozit variat de ioni.
de a prepara și utiliza soluțiile.
6. Nemetalele și compușii lor
6.1 Explicarea și operarea în situaţii Nemetalele – constituenți principali ai Exerciţii:
de comunicare orală şi scrisă cu organismului și mediului. Forma de răspândire • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
noţiunile referitoare la: răspândirea a nemetalelor în natură și în organism. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
nemetalelor în natură, rolul biologic al Caracteristica generală după locul în sistemul nemetale și compușii lor.
nemetalelor/compușilor lor; metodele periodic. Structura substanțelor simple, tipul • Elaborarea/aplicarea algoritmilor de caracterizare și
de obținere și domeniilor de utilizare rețelelor cristaline, proprietăţile fizice. comparare a nemetalelor și a compușilor lor hidrogenaţi după
a nemetalelor/compușilor nemetalelor. Proprietățile chimice generale: reacțiile cu rolul biologic, utilizare, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice.
6.2 Caracterizarea și compararea metalele și nemetalele (pe exemplul clorului, • Caracterizarea obţinerii şi proprietăţilor chimice generale ale
structurii, proprietăților, metodelor de oxigenului, hidrogenului, sulfului, azotului, acizilor prin ecuaţii moleculare, ionice (complete şi reduse).
obținere, utilizării, legăturilor genetice fosforul, carbonului). • Argumentarea legăturilor genetice dintre nemetale și

9
a nemetalelor și compușilor lor.
6.3 Rezolvarea problemelor cu
caracter formativ pe baza
proprietăților/metodelor de obținere/
utilizării nemetalelor/compușilor lor.
6.4 Investigarea experimentală: a
metodelor de obţinere, a proprietăţilor
fizice şi chimice ale oxigenului,
hidrogenului, oxidului de carbon (IV),
conform instrucţiunilor; a
proprietăţilor generale ale acizilor; a
reacțiilor de identificare a anionilor.
6.5 Argumentarea legăturii cauză-
efect: în seria genetică a nemetalelor;
în corelaţia: oxizi acizi, acizi – agenţi
poluanţi – ploi acide – protecţia
mediului – impact general / personal.
6.6 Investigarea unor contexte
problematice reale sau modelate,
legate de proprietățile și metodele de
obținere a nemetalelor/compușilor
nemetalelor.
6.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale utilizării nemetalelor și
compușilor lor.
7.1 Explicarea și operarea în situaţii
de comunicare orală şi scrisă cu
noţiunile referitoare la: răspândirea
Proprietățile chimice specifice ale
nemetalelor ce au importanță practică/
industrială: a clorului - interacţiunea cu apa,
alcaliile, halogenurile metalelor; a oxigenului –
reacţiile de ardere a substanțelor simple și
compuse; a hidrogenului şi carbonului –
reducerea metalelor din oxizi.
Obținerea oxigenului și hidrogenului în
industrie și în laborator.
Compuşii hidrogenaţi ai nemetalelor (clor,
sulf, azot, carbon): nomenclatura, structura,
proprietăţile fizice şi chimice (interacţiunea cu
oxigenul, apa, acizii, bazele); obţinerea.
Oxizii nemetalelor: clasificarea,
nomenclatura, proprietăţile fizice şi chimice,
obţinerea.
Acizii: nomenclatura, proprietăţile chimice
generale (specifice pentru acidul sulfuric
concentrat și acidul azotic în reacția cu
metalele); obţinerea.
Legătura genetică a nemetalelor şi a
compuşilor lor.
Nemetalele și compușii lor - utilizarea și
influența asupra calității vieții și mediului.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
oxid inerț/nesalin, proprietăți specifice ale
nemetalelor; proprietăți specifice ale acidului
sulfuric și acidului azotic.
7. Metalele și compușii lor
Metalele – constituenții principali ai
tehnologiilor moderne. Forma de răspândire a
metalelor în natură și în organism.
10
compușii lor pe baza proprietăţilor chimice/metodelor de
obţinere.
• Aplicarea metodei bilanțului electronic pentru modelarea
proprietăţilor chimice specifice ale acidului sulfuric concentrat
şi ale acidului azotic concentrat şi diluat.
Rezolvarea problemelor pe baza ecuațiilor reacțiilor, ce
reflectă proprietățile chimice/obținerea nemetalelor şi
compușilor lor; cu transformări consecutive pe baza legăturilor
genetice ale nemetalelor (cu analiza și interpretarea
rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Cercetarea mostrelor de nemetale, compuși ai nemetalelor,
minerale.
E: Identificarea anionilor: SO42-, PO43-, CO32-/ HCO3-, Cl-.
Lucrarea practică nr. 3: Obţinerea şi proprietăţile nemetalelor
(a oxigenului şi a hidrogenului).
Lucrarea practică nr. 4: Obţinerea şi proprietăţile oxidului de
carbon (IV).
Lucrarea practică nr. 5: Rezolvarea problemelor experimentale
la tema „Nemetalele”.
Activități creative:
• Modelarea situațiilor-problemă aplicative cu încadrarea
conţinutului chimic ce vizează nemetalele/compușii lor la o
situaţie practică concretă.
• Studiul de caz: transformările reciproce ale carbonaţilor şi
hidrocarbonaţilor în natură şi în viaţa cotidiană.
• Elaborarea şi argumentarea schemei: oxizi acizi - agenți de
poluare - protecția mediului.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• De la nisip la energie solară.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
metalelor în natură, rolul biologic al
metalelor/compușilor lor; obținerea/
domeniile de utilizare a metalelor/
compușilor lor; utilizarea aliajelor.
7.2 Caracterizarea și compararea
structurii, proprietăților, metodelor de
obținere, utilizării, legăturilor genetice
a metalelor și compușilor lor.
7.3 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor de stabilire a compoziției
amestecului (cu reacționarea unui
component sau a ambilor, dar diferit).
7.4 Investigarea experimentală a
proprietăţilor generale ale bazelor și
sărurilor; a reacțiilor de identificare a
cationilor.
7.5 Argumentarea legăturii cauză-
efect dintre utilizarea metalelor și
aliajelor, proprietățile fizice, tipul
legăturii chimice și a rețelei cristaline.
7.6 Investigarea unor contexte
problematice reale/modelate, legate
de proprietățile și metodele de
obținere a metalelor/compușilor lor.
7.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale utilizării metalelor și
compușilor lor.
8.1 Formularea concluziilor
personalei privind integrarea
substanțelor anorganice în activitatea
umană.
Metodele generale de obținere. Domeniile
principale de utilizare.
Caracteristica generală a metalelor după
locul în sistemul periodic. Specificul legăturii/
rețelei cristaline metalice și proprietățile fizice
ale metalelor.
Aliajele (fonta, oţelul, duraluminiul).
Proprietăţile chimice generale ale metalelor
(interacţiunea cu nemetalele, apa, acizii,
sărurile).
Oxizii şi hidroxizii metalelor: proprietăţile,
metodele generale de obţinere.
Amfoteritatea aluminiului şi a compuşilor
lui.
Sărurile: proprietăţile chimice generale.
Metode generale de obținere. Utilizarea.
Legătura genetică a metalelor şi a compuşilor
lor.
Metalele și compușii lor – utilizarea și
influența asupra calității vieții și mediului.
Rolul biologic.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
rolul biologic al metalelor/compușilor, aliajele,
amfoteritatea, interacțiuni cu amestec de
substanțe.
8. Chimia în viața societății
Substanțele și reacțiile chimice:
- utilizate în activitatea cotidiană;
- cu importanță vitală și industrială;
- ce vizează/asigură protecția mediului.
11
metale/compușii lor.
• Elaborarea algoritmilor de caracterizare și comparare a
metalelor şi a compuşilor lor după rolul biologic, utilizare,
obţinere, proprietăţi fizice şi chimice.
• Caracterizarea obţinerii şi proprietăţilor chimice generale ale
bazelor, sărurilor prin ecuaţii moleculare, ionice (complete şi
reduse).
• Argumentarea legăturilor genetice dintre metale și compușii
lor pe baza proprietăţilor chimice/metodelor de obţinere.
• Exemplificarea corelaţiei: compoziţie – proprietăţi – utilizare
a metalelor/compuşilor lor.
Rezolvarea problemelor de determinare a compoziției unui
amestec/aliaj pe baza unei reacții chimice (cu analiza și
interpretarea rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Cercetarea mostrelor de metale, aliaje, minerale.
E: Investigarea experimentală a proprietăţilor chimice generale
ale bazelor, sărurilor şi explicarea lor prin ecuaţiile
moleculare, ionice (complete şi reduse).
E: Identificarea cationilor: Ba2+, Ca2+, Al3+, Fe2+, Fe3+, Cu2+.
Lucrarea practică nr. 6: Rezolvarea problemelor experimentale
la tema „Metalele”.
Activități creative:
• Modelarea situațiilor-problemă aplicative cu încadrarea
conţinutului chimic ce vizează metalele/compușii lor la o
situaţie practică concretă.
• Elaborarea CV-ului unei substanţe anorganice.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Metalele care au schimbat/influențat istoria omenirii.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice ce se referă la clasele de compuși anorganici.
• Alcătuirea/completarea/realizarea transformărilor chimice pe
8.2 Rezolvarea problemelor Influența substanţelor anorganice, proceselor baza legăturilor genetice dintre clasele de compuşi.
contextuale privind utilizarea chimice și a tehnologiilor moderne asupra Rezolvarea problemelor combinate pe baza proprietăților/
substanțelor anorganice în activitatea sănătății omului și calității vieții. obținerii/utilizării compușilor anorganici.
cotidiană (cu analiza și interpretarea Activități experimentale: E: Investigații pentru evidențierea
rezultatelor) . Elemente noi de limbaj specific chimiei: caracteristicilor, proprietăților relevante ale substanţelor
8.3 Elaborarea și prezentarea limita de detecție, limita maximal admisibilă, anorganice.
proiectelor ce vizează problematica protecția chimică a mediului, tehnologii Activități creative:
relaţiilor om/substanță/proces/mediu. chimice moderne, materiale alternative/ • Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
8.4 Prognozarea unor domenii reciclabile, comportament ecocivic. necesitatea/competența de a utiliza compuși anorganici.
profesionale/contexte problematice Elaborarea și prezentarea proiectului: • Recorduri chimice.
legate de utilizarea substanțelor
anorganice.
Produse școlare recomandate:
Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator (E) realizată, experiență de laborator digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.
La sfârșitul clasei a X-a, elevul / eleva poate:
• explica și opera cu noțiunile chimice referitoare la atom/element chimic/substanță anorganică/reacție chimică/soluție/ legile fundamentale ale chimiei;
• compara tipurile de legături chimice după diferiți parametri; proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de rețele cristaline; structura,
proprietățile, metodele de obținere, utilizarea, legăturile genetice ale nemetalelor/metalelor și ale compușilor lor;
• elabora și aplica algoritmi: de rezolvare a problemelor în baza formulei chimice, în baza ecuațiilor chimice, în baza compoziției soluției;
de egalare a ecuațiilor reacțiilor de oxido-reducere prin metoda bilanțului electronic; de caracterizare a nemetalelor/metalelor și a compușilor lor;
• modela compoziția izotopilor; configurațiile electronice ale atomilor și ionilor; seriile genetice ale metalelor și ale nemetalelor; formulele electronice
și de structură ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; ecuații ale reacțiilor de diferite tipuri;
• argumenta legătura cauză-efect: dintre utilizarea metalelor și nemetalelor; tipul legăturiilor chimice, tipul rețelei cristaline și proprietățile fizice ale
substanțelor; în corelația metale/compuși - substanțe vitale/nocive - importanță vitală/impact negativ - protecția mediului și sănătății;
• investiga experimental respectând tehnica securității: proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; obținerea, proprietățile
chimice ale nemetalelor/metalelor și a compușilor lor, reacțiile de identificare a cationilor și anionilor; mediul soluțiilor utilizate în activitatea cotidiană;
• elaborara și prezenta proiecte ce vizează problematica relaţiilor om - substanță - proces - mediu;
• prognoza domenii profesionale/contexte problematice reale/modelat legate de necesitatea de a utiliza substanțe anorganice;

12
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.
PROFIL REAL, CLASA a XI-a, CHIMIA ORGANICĂ
Unități de competenţe Unități de conţinut Activităţi de învăţare și produse școlare recomandate
1. Bazele teoretice ale chimiei organice
1.1 Exprimarea opiniei proprii privind Compușii organici – constituenți principali Exerciții:
influența compușilor organici asupra ai organismului și mediului. Utilizarea • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
calității vieții; necesitatea studierii substanțelor organice în diferite domenii a lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
compușilor organici. activității umane. • Identificarea și compararea compuşilor organici și
1.2 Explicarea și operarea cu noțiunile Carbonul – element principal al anorganici după diferite criterii.
fundamentale ale chimiei organice în compușilor organici. Structura atomului de • Alcătuirea formulelor de structură desfăşurate şi
situații de comunicare orală şi scrisă. carbon, particularitatea de a forma catene, semidesfăşurate ale compușilor organici cu diferite tipuri de
1.3 Aplicarea principiilor teoriei legături multiple. Tipuri de catene carbonice. catene și legături.
structurii chimice: Diversitatea compușilor organici: Rezolvarea problemelor:
a) la explicarea fenomenului izomeriei și hidrocarburi, derivați ai hidrocarburilor. - calcularea masei moleculare relative/masei molare după
a cauzelor diversității compușilor Compoziția chimică a substanțelor densitatea relativă a gazului şi invers;
organici; organice. Densitatea vaporilor substanțelor - determinarea formulei moleculare a compusului organic
b) la modelarea formulelor de structură organice, densitatea relativă. Metode de după densitatea relativă şi părţile de masă ale elementelor;
desfășurate și semidesfășurate a determinare a formulelor moleculare pe baza după produşii de ardere.
compușilor organici cu diferite tipuri de densității relative, părților de masă ale Activități experimentale (E – experiență de laborator):
catene. elementelor, produșilor de ardere. E: Cercetarea mostrelor de substanțe organice utilizate în
1.4 Elaborarea și aplicarea algoritmilor Teoria structurii chimice a compușilor activitatea cotidiană; a procesului de ardere a diferitor
de rezolvare a problemelor de organici. Noțiuni despre formule de compuşi organici (etanol, parafină, celuloză); identificarea
determinare a formulelor compușilor structură desfășurate și semidesfășurate, caracteristicilor comune și diferite.
organici după diferiți parametri. izomerie și izomeri. E: Determinarea compoziției calitative a substanțelor organice
1.5 Investigarea experimentală a Elemente noi de limbaj specific chimiei: (C, H) după produsele arderii (celuloză/zahăr).
mostrelor de diferite substanțe organice izomer, izomerie, formulă de structură E: Modelarea catenelor carbonice de diferite tipuri.
conform instrucțiunilor, respectând desfășurată și semidesfășurată, densitate Activități creative:
tehnica securității. relativă a gazelor, formulă brută, catene •Elaborarea unei scheme sumative de corelare a noțiunilor noi.
carbonice, hidrocarburi saturate/nesaturate.

13
 2. Hidrocarburile - parte componentă a resurselor naturale
2.1. Hidrocarburile saturate
2.1.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Hidrocarburile saturate – constituenți Exerciții:
ce se referă la hidrocarburile saturate în principali ai resurselor energetice naturale: • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. gazul natural, petrolul. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
2.1.2 Elaborarea algoritmilor de Alcanii (n (C) ≤ 10): formula generală, seria • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
caracterizare a compușilor organici/ omoloagă, proprietăți fizice. Structura denumirilor hidrocarburilor saturate conform parametrilor
a unei clase de compuși organici; de alcanilor (pe exemplul metanului/etanului): indicați (FM, omologie, izomerie, etc).
aplicare a nomenclaturii sistematice; de compoziţia și denumirea radicalilor. • Caracterizarea proprietăţilor chimice ale hidrocarburilor
argumentare a relațiilor de omologie, Izomeria de catenă și nomenclatura saturate prin ecuaţii chimice, completarea schemelor lacunare.
izomerie. sistematică a alcanilor. • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
2.1.3 Caracterizarea hidrocarburilor Proprietăţile chimice ale alcanilor: chimice.
saturate conform algoritmilor elaborați. reacția de substituție (halogenare), • Corelarea domeniilor de utilizare a alcanilor, cicloalcanilor
2.1.4 Modelarea pentru hidrocarburile dehidrogenare, ardere. Piroliza metanului. cu proprietăţile lor fizice/chimice.
saturate: a formulelor de structură, a Obținerea din monohalogenoderivați, • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea unui
denumirilor sistematice conform extragerea din surse naturale. Noțiuni despre compus organic/a clasei de compuși/a hidrocarburilor saturate.
parametrilor indicați; a ecuațiilor chimice benzină, motorină, gaz lampant. Rezolvarea problemelor:
ce caracterizează proprietățile chimice Ciclohexanul, metilciclohexanul ca - pe baza unei ecuații chimice/transformărilor consecutive ce
(prin formule moleculare și de structură); reprezentanți ai cicloalcanilor: formula de vizează proprietățile, utilizarea hidrocarburilor saturate;
a situațiilor practice ce vizează utilizarea structură, denumirea sistematică, proprietăți - deducerea formulelor moleculare după diferiți parametri;
hidrocarburilor/ derivaților lor. fizice, proprietăți chimice: dehidrogenarea, - de argumentare a problemelor ecologice/de securitate legate
2.1.5 Rezolvarea problemelor cu caracter arderea. Obținerea prin ciclizarea alcanilor. de utilizarea alcanilor în calitate de combustibil.
formativ pe baza proprietăților/ Hidrocarburile saturate și produșii lor – Activități experimentale:
obținerii/utilizării hidrocarburilor utilizarea și influența asupra calității vieții și E: Determinarea compoziției calitative a propanului/parafinei
saturate și a derivaților lor (pe baza unei mediului. după produsele arderii.
ecuații sau cu transformări consecutive). Lucrarea practică nr.1: Identificarea carbonului, hidrogenului
2.1.6 Investigarea teoretico- şi halogenilor în compuşii organici.
experimentală a unor contexte Elemente noi de limbaj specific chimiei: Activități creative:
problematice, legate de compoziția, alcan, cicloalcan, formulă generală, serie • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
proprietățile, metodele de obținere și omoloagă, diferenţă de omologie, omolog, ce au tangență cu hidrocarburile saturate.
utilizarea hidrocarburilor saturate. grupa alchil/radical, izomerie de catenă, • Elaborarea unui set de reguli de securitate în cazul utilizării
2.1.7 Aprecierea critică a raportului între nomenclatură sistematică, reacţie de aparatajului pe bază de gaze naturale şi produse petroliere.
beneficiile/efectele negative ale utilizării substituţie, dehidrogenare, halogenoderivat. Elaborarea și prezentarea proiectelor:
hidrocarburilor saturate/produșilor lor. • Alcanii – ca sursă de energie: avantaje şi dezavantaje.

14

2.2.1 Explicarea și operarea cu noţiunile
ce se referă la hidrocarburile nesaturate
în situaţii de comunicare orală şi scrisă.
2.2.2 Caracterizarea hidrocarburilor
nesaturate conform algoritmilor
elaborați.
2.2.3 Modelarea pentru hidrocarburile
nesaturate: a) a formulelor de structură,
a denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor
chimice ce caracterizează proprietățile
chimice, obținerea, legăturile genetice
(prin formule moleculare și de structură);
c) a situațiilor practice ce vizează
utilizarea hidrocarburilor nesaturate/
derivaților lor.
2.2.4 Argumentarea legăturii cauză-efect
dintre compoziția - structura – izomeria -
nomenclatura - proprietățile – obținerea –
utilizarea hidrocarburilor nesaturate.
2.2.5 Rezolvarea problemelor: de
determinare a formulei moleculare după
ecuația chimică și formula generală a
compusului organic; pe baza
proprietăților, metodelor de obținere,
utilizării hidrocarburilor nesaturate și a
derivaților lor.
2.2.6 Investigarea teoretico-
experimentală a unor contexte
problematice, legate de proprietățile,
metodele de obținere, de identificare a
hidrocarburilor nesaturate/derivaților lor.
2.2.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile și efectele negative ale
2.2. Hidrocarburile nesaturate
Hidrocarburile nesaturate – materii prime
pentru obținerea produselor de larg consum.
Alchenele, alcadienele, alchinele
(n(C) ≤ 6): formulă generală, serie
omoloagă, structură, tipul legăturilor
chimice, tipurile de izomerie: de catenă, de
poziţie. Nomenclatura sistematică,
(nomenclatura trivială pentru etilenă,
propilenă, izopren, acetilenă).
Proprietăţile chimice ale hidrocarburilor
nesaturate:
- alchene; alchine (pe exemplul etinei și
propinei): reacții de adiție (hidrogenare,
halogenare, hidrohalogenare, hidratare),
oxidare totală, polimerizare/trimerizare a
etinei;
- alcadiene (pe exemplul butadienei și
izoprenului) – hidrogenarea, polimerizarea.
Regula lui Markovnikov.
Masele plastice, polietilena, polipropilena,
clorura de polivinil, cauciucurile sintetice –
produși ai reacției de polimerizare cu
utilizare practică. Vulcanizarea cauciucului.
Reacţiile de identificare a hidrocarburilor
nesaturate: cu apa de brom; cu soluția de
permanganat de potasiu (fără ecuație).
Obţinerea hidrocarburilor nesaturate:
a alchenelor din alcani, alcooli,
monohalogenoderivați; a alcadienelor din
alcani și alchene; a alchinelor din alcani, la
piroliza metanului, la tratarea cu apă a
carburii de calciu. Regula lui Zaițev.
15
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
denumirilor hidrocarburilor nesaturate conform parametrilor
indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
• Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii
hidrocarburilor nesaturate prin ecuaţii chimice, prin
completarea schemelor lacunare.
• Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice pe baza legăturilor genetice.
• Corelarea domeniilor de utilizare a hidrocarburilor
nesaturate cu proprietăţile lor fizice/chimice.
• Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea
hidrocarburilor nesaturate.
Rezolvarea problemelor:
- pe baza ecuațiilor chimice ce vizează proprietățile, utilizarea
hidrocarburilor nesaturate;
- de deducere a formulelor moleculare după ecuația chimică și
formula generală a hidrocarburii.
Activități experimentale:
E: Compararea mostrelor de polietilenă, polipropilenă, clorură
de polivinil, cauciucuri și elaborarea recomandărilor privind
utilizarea lor.
E: Identificarea caracterului nesaturat al compușilor organici
în produse utilizate în activitatea cotidiană (guma de mestecat,
uleiul de măsline etc).
Activități creative:
• Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
ce au tangență cu hidrocarburile nesaturate.
• Modelarea situaţiilor cotidiene ce ar necesita identificarea
prezenței compușilor nesaturați.
• Analiza ambalajelor din plastic (compoziţie, marcaj,
utilizării hidrocarburilor nesaturate și a Hidrocarburile nesaturate și produșii lor proprietăţile fizice, corespunderea cerințelor privind produsul
produșilor lor. – utilizarea și influența asupra calității vieții ambalat).
și mediului. • Investigarea: Cum de scos o gumă de mestecat de pe haină?
Elemente noi de limbaj specific chimiei: Elaborarea și prezentarea proiectelor:
alchenă, alcadienă, alchină, izomerie de • Gumele de mestecat – produși cu caracter nesaturat.
poziție, reacție de adiție, hidrogenare, • Ambalajele polimerice - între comoditate și dezastru.
halogenare, hidratare, hidrohalogenare,
polimerizare, trimerizare; polimer,
monomer, vulcanizare.
2.3. Hidrocarburile aromatice. Legăturile genetice dintre clasele de hidrocarburi
2.3.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Hidrocarburile aromatice (arenele) - Exerciții:
ce se referă la arene în situaţii de componenți ai gazelor de eșapament și • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
comunicare orală şi scrisă. materii prime chimice valoroase. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
2.3.2 Caracterizarea comparativă a Benzenul și toluena – reprezentanți ai • Caracterizarea proprietăţilor chimice, metodelor de obținerie
arenelor, hidrocarburilor saturate și arenelor: compoziţia, formulă generală, a arenelor prin ecuaţii chimice, prin completarea schemelor
nesaturate conform algoritmilor specificul inelului benzenic. Nomenclatura lacunare.
elaborați. sistematică. Proprietățile fizice. • Compararea arenelor, hidrocarburilor saturate, nesaturate.
2.3.3 Modelarea pentru arene: Proprietăţile chimice ale benzenului: • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
a) a formulelor de structură, a reacții de substituție (nitrare, halogenare); de chimice pe baza legăturilor genetice.
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor adiţie (hidrogenare, clorurare); ardere. • Corelarea domeniilor de utilizare a hidrocarburilor aromatice
chimice ce caracterizează proprietățile Toluenul ca omolog al benzenului. cu proprietăţile lor fizice/chimice.
chimice, legăturile genetice (prin formule Influența reciprocă în moleculă. Proprietăţile • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea
moleculare și de structură); chimice: reacţia de nitrare, halogenare în arenelor; a legăturilor genetice între clasele de hidrocarburi.
c) a situațiilor practice ce vizează nucleu, oxidare la radical; arderea. Rezolvarea problemelor:
utilizarea arenelor și a derivaților lor. Obținerea: extragerea din surse naturale, - pe baza proprietăților/obținerii/ utilizării hidrocarburilor;
2.3.4 Argumentarea legăturii cauză-efect din cicloalcani, din etină (benzen). - de determinare a formulelor moleculare a hidrocarburilor (cu
dintre compoziția - structura - izomeria - Stirenul și polistirenul – derivați ai analiza și interpretarea rezultatelor).
nomenclatura - proprietățile - obținerea - benzenului cu importanță practică: Activități experimentale:
utilizarea hidrocarburilor. compoziție, utilizare. E: Compararea mostrelor de polistiren și elaborarea
2.3.5 Rezolvarea problemelor cu caracter Legăturile genetice dintre hidrocarburile recomandărilor privind utilizarea lor.
formativ pe baza proprietăților/ saturate, nesaturate, aromatice şi Activități creative:
metodelor de obținere/utilizării halogenoderivați. • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
hidrocarburilor și a derivaților lor. ce au tangență cu arenele.
2.3.6 Investigarea teoretico-xperimentală Elaborarea și prezentarea proiectelor:

16
a unor contexte problematice, legate de Hidrocarburile aromatice și produșii lor – • Problemele ecologice/de securitate personală legate de
proprietățile și metodele de obținere a utilizarea și influența asupra calității vieții și utilizarea arenelor.
hidrocarburilor/ derivaților lor. mediului. • De la gazul natural la markere.
2.3.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile şi efectele negative ale Elemente noi de limbaj specific chimiei:
utilizării hidrocarburilor/produșilor lor. arenă, inel benzenic, reacție de nitrare.
3. Derivaţii oxigenați ai hidrocarburilor
3.1. Compușii hidroxilici
3.1.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Compuşii hidroxilici – compuși organici cu Exerciții:
ce se referă la compuşii hidroxilici în acțiune fiziologică. Clasificarea. Răspândirea • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. în natură. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
3.1.2 Caracterizarea compușilor Alcoolii monohidroxilici saturaţi • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
hidroxilici conform algoritmilor (n(C) ≤ 6): formula generală, grupa denumirilor alcoolilor în corelare cu parametrii indicați (FM,
elaborați. funcțională, seria omoloagă, structura, omologie, izomerie, utilizare,etc).
3.1.3 Modelarea pentru compuşii izomeria de catenă, de poziţie. • Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii ale
hidroxilici: a) a formulelor de structură, a Nomenclatura sistematică. Nomenclatura compușilor hidroxilici prin ecuaţii chimice, prin completarea
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor trivială (n(C) ≤ 3). Proprietățile fizice. schemelor lacunare.
chimice ce caracterizează proprietățile Proprietăţile chimice: reacţia cu metalele • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice, obținerea, legăturile genetice alcaline, acizii halogenați, deshidratarea chimice pe baza legăturilor genetice.
(prin formule moleculare și de structură); intramoleculară, arderea, reacţia de • Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor hidroxilici cu
c) a situațiilor practice ce vizează identificare cu oxid de cupru (II). Oxidarea proprietățile lor fizice/chimice.
utilizarea compuşiilor hidroxilici/ etanolului până la acid acetic. • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea unei
derivaților lor. Etilenglicolul și glicerolul – alcooli clase de compuși organici.
3.1.4 Argumentarea legăturii cauză-efect polihidroxilici. Nomenclatura sistematică și Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
dintre compoziția - structura - izomeria - trivială. Proprietăţi fizice, chimice: reacţia utilizării compușilor hidroxilici (pe baza unei
nomenclatura - proprietățile - obținerea - cu metalele alcaline, cu acidul azotic, ecuații/transformărilor consecutive); pe amestec cu
utilizarea compușilor hidroxilici. identificarea cu hidroxid de cupru (II) (fără reacționarea unui component; de determinare a formulelor
3.1.5 Rezolvarea problemelor cu caracter ecuaţia reacţiei). moleculare după diferiți parametri.
formativ pe baza proprietăților/obținerii/ Fenolul. Compoziţia, structura. Proprietăţi Activități experimentale:
utilizării/determinării formulei chimice: reacția cu metalele alcaline, cu E: Oxidarea etanolului cu oxid de cupru (II).
moleculare a compușilor hidroxilici (cu alcaliile, nitrarea, bromurarea; identificarea E: Identificarea polialcoolilor cu hidroxid de cupru (II).
analiza și interpretarea rezultatelor). cu clorură de fier (III) (fără ecuaţia reacţiei). E: Acțiunea etanolului asupra proteinelor (lapte, ficat de pui,
3.1.6 Investigarea teoretico-xperimentală Masele plastice pe bază de fenol. albuș de ou).
a unor contexte problematice, legate de Obţinerea compuşilor hidroxilici din Lucrarea practică nr. 2: Identificarea compușilor hidroxilici în

17
proprietățile, obținerea, identificarea halogenoderivați; din alchene (monoalcooli); produse utilizate în activitatea cotidiană.
compuşiilor hidroxilici. prin fermentarea glucozei (etanol). Activități creative:
3.1.7 Aprecierea critică a raportului între Legăturile genetice dintre hidrocarburi • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
beneficiile şi efectele negative ale saturate, nesaturate, aromatice şi alcooli. ce au tangență cu compușii hidroxilici.
utilizării compuşiilor hidroxilici. Compulii hidroxilici și produșii lor – • Dezbateri: Alcoolii: pro și contra.
utilizarea și influența asupra calității vieții și • Modelarea situaţiilor ce ar necesita identificarea compușilor
mediului. hidroxilici.
Elemente noi de limbaj specific chimiei: Elaborarea și prezentarea proiectelor:
alcool monohidroxilic, polihidroxilic, fenol, • Alcoolii și premiul Nobel.
grupă funcțională, reacție de deshidratare. • Combustibilul ecologic.
3.2. Compușii carbonilici
3.2.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Compuşii carbonilici – componenți ai Exerciții:
ce se referă la compuşii carbonilici în aromelor naturale. Răspândirea în natură. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. Clasificare în aldehide şi cetone. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
3.2.2 Caracterizarea compușilor Proprietăţile fizice. • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
carbonilici conform algoritmilor. Aldehidele (n(C) ≤ 6): formula generală, denumirilor compușilor carbonilici în corelare cu parametrii
3.2.3 Modelarea pentru compușii grupa funcțională, seria omoloagă, izomeria indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
carbonilici: a) a formulelor de structură, de catenă. Nomenclatura sistematică, trivială • Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii compușilor
a denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor (aldehida formică, acetică). carbonilici prin ecuaţii chimice, prin completarea schemelor
chimice ce caracterizează proprietățile Proprietăţile chimice: adiţia hidrogenului lacunare.
chimice, obținerea, legăturile genetice; (reducerea); arderea; reacţii de identificare • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de
c) a situațiilor practice ce vizează cu hidroxid de cupru (II), cu soluţie transformări chimice pe baza legăturilor genetice.
utilizarea compușilor carbonilici. amoniacală de oxid de argint. • Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor carbonilici cu
3.2.4 Argumentarea legăturii cauză-efect Acetona – reprezentant al cetonelor. proprietăţile lor fizice/chimice.
dintre compoziția - structura - izomeria - Proprietăţile fizice şi chimice: adiţia Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
nomenclatura - proprietățile - obținerea - hidrogenului (reducerea), arderea. utilizării compușilor carbonilici; de determinare a formulei
utilizarea compușilor carbonilici. Obţinerea compușilor carbonilici: moleculare după diferiți parametri.
3.2.5 Rezolvarea problemelor cu caracter din alcooli, alchine (etanal, acetonă). Activități experimentale:
formativ pe baza proprietăților/obținerii/ Legăturile genetice dintre hidrocarburi, E: Identificarea aldehidelor.
utilizării/determinării formulei moleculare alcooli şi compuşii carbonilici. E: Investigarea prezenței aldehidelor în diferite produse; a
a compuşilor carbonilici (cu analiza și Compușii carbonilici – utilizarea și acţiunii aldehidei formice asupra proteinelor.
interpretarea rezultatelor). influența asupra calității vieții și mediului. E: Examinarea mostrelor de materiale din răşini pe bază de
3.2.6 Investigarea teoretico-experimentală fenol și elaborarea recomandărilor privind utilizarea lor.
a unor contexte problematice, legate de Activități creative

18
proprietățile, obținerea, identificarea Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
compușilor carbonilici. compus carbonilic, grupă carbonilă/grupa ce au tangență cu compușii carbonilici.
3.2.7 Aprecierea critică a raportului între aldehidă, aldehidă, cetonă. Elaborarea și prezentarea proiectelor:
beneficiile şi efectele negative ale • Istoria unei oglinzi.
utilizării compușilor carbonilici. • Parfumurile: din antichitate până azi.
3.3. Acizii carboxilici şi esterii
3.3.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Acizii carboxilici – conservanți naturali. Exerciții:
ce se referă la acizii carboxilici/esterii în Răspândirea în natură. Proprietăţile fizice, • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. legătura de hidrogen. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
3.3.2 Caracterizarea comparativă a Acizii monocarboxilici saturaţi • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
aciziilor carboxilici și esterilor conform (n(C) ≤ 6): formula generală, grupa denumirilor acizilor carboxilici/esterilor în corelare cu
algoritmilor elaborați. funcţională, seria omoloagă, izomeria de parametrii indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
3.3.3 Modelarea pentru acizii carboxilici/ catenă. Nomenclatura sistematică, trivială • Caracterizarea comparativă a proprietăţilor chimice/obținerii
esteri: a) a formulelor de structură, a (acid formic, acetic). ale acizilor carboxilici/esterilor prin ecuaţii chimice, prin
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor Proprietăţile chimice generale ale acizilor completarea schemelor lacunare.
chimice ce caracterizează proprietățile carboxilici. Reacția de esterificare. Reacții • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice, obținerea, legăturile genetice specifice: oxidarea acidului formic cu soluție chimice pe baza legăturilor genetice.
(prin formule moleculare și de structură); amoniacală de oxid de argint, halogenarea • Compararea acizilor carboxilici/esterilor cu alcoolii și
c) a situațiilor practice ce vizează acidului acetic. aldehidele.
utilizarea acizilor carboxilici/esterilor. Esterii – derivații funcționali a acizilor • Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor carboxilici și
3.3.4 Argumentarea legăturii cauză-efect carboxilici (n(C) ≤ 6). Nomenclatura esteri cu proprietăţile lor fizice/chimice.
dintre compoziția - structura – izomeria - sistematică, izomeria. Proprietățile chimice Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
nomenclatura - proprietățile – obținerea – (hidroliza). utilizării acizilor carboxilici și esterilor; determinarea FM ale
utilizarea acizilor carboxilici/esterilor. Obținerea: acizilor carboxilici și ale esterilor (cu analiza și interpretarea
3.3.5 Rezolvarea problemelor cu caracter - a acizilor carboxilici: din săruri, alcooli, rezultatelor).
formativ pe baza proprietăților/obținerii/ aldehide; Activități experimentale:
utilizării/determinării formulei - a esterilor: prin esterificare. E: Detartrarea/înlăturarea calcarului/petelor de rugină cu acid
moleculare a acizilor Legăturile genetice dintre hidrocarburi, acetic/sare de lămâie.
carboxilici/esterilor. alcooli, aldehide, acizi carboxilici şi esteri. E: Analiza marcajelor de pe produse alimentare, cosmetice;
3.3.6 Investigarea teoretico-experimentală Acizii carboxilici, esterii - utilizarea și identificarea esterilor utilizați și formularea concluziilor.
a unor contexte problematice, legate de influența asupra calității vieții și mediului. Lucrarea practică nr. 3. Studierea proprietăţilor chimice ale
proprietățile, obținerea, identificarea Elemente noi de limbaj specific disciplinei: acidului acetic.
acizilor carboxilici/ esterilor. compus carboxilic, grupă carboxilă/ esterică, Activități creative: • Identificarea obiectelor/materialelor din
3.3.7 Aprecierea critică a raportului între acid carboxilic, ester, esterificare, hidroliză. activitatea cotidiană ce au tangență cu acizii carboxilici/esterii.

19
beneficiile şi efectele negative ale Elaborarea și prezentarea proiectului:
utilizării acizilor carboxilici și esterilor. • Aromamarketingul - tehnologia vânzărilor contemporane.
4. Compușii organici în viața și activitatea cotidiană
4.1 Selectarea din diferite surse a Hidrocarburile și derivații lor prin Activități creative:
informaţiilor relevante pentru elucidarea prisma utilizării cotidiene. • Prezentarea schemelor sumative de caracterizare a claselor
situațiilor contextuale propuse. de compuși organici și a legăturilor genetice.
4.2 Aprecierea critică a informațiilor Hidrocarburile și derivații lor în • Prezentarea unor produse de larg consum cu
oferite de diferite surse privind lucrurile/obiectele cotidiene. nominalizarea/caracterizarea a minim trei compuși organici ce
proprietățile, utilizarea, influența intră în compoziția lor sau au fost utilizați la producere.
hidrocarburilor și derivaților lor asupra Diversitatea problemelor cotidiene ce pot Elaborarea și prezentarea proiectelor:
organismului și mediului. fi soluționate utilizând hidrocarburile și • Evaluarea critică a produselor de larg consum/alimentare
4.3 Sistematizarea elementelor derivații lor. pentru asigurarea unui mod sănătos de viaţă.
informaționale în formă de scheme/tabele • Domenii profesionale legate de necesitatea/competența de a
conceptuale. Importanța studierii compușilor organici. utiliza compuși organici.
4.4 Elaborarea și prezentarea proiectelor
ce vizează beneficiile/efectele negative
ale utilizării hidrocarburilor și derivaților
lor în activitatea cotidiană.
4.5 Exprimarea opiniei proprii privind
integrarea hidrocarburilor și derivaților
lor în activitatea umană și necesitatea
studierii lor.

Produse școlare recomandate:

Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

20
La sfârșitul clasei a XI-a, elevul / eleva poate:
• explica și opera cu noţiunile fundamentale ale chimiei organice ce se referă la hidrocarburi și derivații lor funcționali în situaţii de comunicare orală şi
scrisă;
• aplica principiile teoriei structurii chimice: la explicarea fenomenului izomeriei și a cauzelor diversității compușilor organici; la modelarea
formulelor de structură desfășurate și semidesfășurate a compușilor organici cu diferite tipuri de catene;
• caracteriza hidrocarburile și derivații lor funcționali conform algoritmilor elaborați;
• analiza și sistematiza elementele informaționale în formă de scheme/tabele conceptuale;
• modela pentru hidrocarburile și derivații lor funcționali: formule de structură, denumiri sistematice/triviale conform parametrilor indicați; ecuații
chimice ce le caracterizează proprietățile chimice, obținerea, legăturile genetice (prin formule moleculare și de structură); situații practice ce vizează
utilizarea hidrocarburilor/derivaților lor;
• elabora algoritmi: de rezolvare a problemelor de determinare a formulelor a substanțelor organice; de caracterizare a compușilor organici/a unei clase
de compuși organici; de aplicare a nomenclaturii sistematice; de argumentare a relațiilor de omologie, izomerie;
• rezolva probleme cu caracter formativ cu analiza și interpretarea rezultatelor: de determinare a formulei moleculare după diferiți parametri; pe
baza proprietăților, obținerii, utilizării hidrocarburilor și a derivaților lor;
• argumenta legătura cauză-efect dintre compoziția - structura - izomeria - nomenclatura - proprietățile - obținerea - utilizarea hidrocarburilor și a
derivaților lor funcționali;
• investiga: experimental respectând tehnica securității, mostre de diferite substanțe organice conform instrucțiunilor; teoretic-experimental unele
contexte problematice reale/modelate legate de compoziția, proprietățile, metodele de obținere și utilizarea a hidrocarburilor și a derivaților lor
funcționali. hidrocarburilor saturate, hidrocarburilor nesaturate, arenelor, compuşilor hidroxilici, compuşilor carbonilici, acizilor carboxilici/esterilor
și a derivaților lor;
• aprecia critic: raportul între beneficiile/efectele negative ale utilizării hidrocarburilor și a derivaților lor funcționali; informațiile oferite de diferite
surse privind proprietățile, utilizarea, influența hidrocarburilor și derivaților lor asupra organismului și mediului;
• elabora și prezenta proiecte ce vizează beneficiile/ efectele negative ale utilizării hidrocarburilor și derivaților lor în activitatea cotidiană;
• exprima opinia proprie privind influenţa compușilor organici asupra calității vieţii; integrarea hidrocarburilor și derivaților lor în activitatea umană
și necesitatea studierii lor;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

21
 PROFIL REAL, CLASA А XII-A, CHIMIA ORGANICĂ, ANALITICĂ ŞI GENERALĂ

Unități de competență Unități de conținut Activități de învățare și produse școlare recomandate

1. Compuși organici cu importanță vitală şi industrială
1.1. Compuși organici cu importanță vitală
1.1.1 Explicarea și operarea cu Grăsimile, hidrații de carbon, proteinele – Exerciții:
noțiunile referitoare la compușii componenți esențiali ai organismelor vii. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale, lanțurilor
organici cu importanță vitală în Rolul biologic. logice, utilizând noțiunile chimice.
situații de comunicare orală şi Grăsimile: compoziție, clasificare, obținere, • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a denumirilor
scrisă. proprietăți fizice, chimice (hidroliza). aminoacizilor în corelare cu parametrii indicați (FM, omologie,
1.1.2 Caracterizarea comparativă Noțiunea de grăsimi nesaturate, hidrogenarea izomerie).
a compușilor organici cu lor (fără ecuație). Săpunurile. Capacitatea de • Compararea substanţelor cu importanță vitală conform algoritmului:
importanță vitală. spălare în apă dură. Noțiuni de detergenți compoziție - răspândire în natură/organism - proprietăți uzuale -
1.1.3 Modelarea pentru compușii sintetici. importanța vitală/industrială/valoare energetică - transformări în
organici cu importanță vitală: Hidrații de carbon – produși ai fotosintezei. organism/natură/industrie.
a) a ecuațiilor chimice ce Clasificare, răspândire în natură. Glucoza, • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
caracterizează proprietățile; fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza: reciproce ale hidraților de carbon; a compușilor organici cu
b) a transformărilor în organism compoziție, formula de structură (liniară importanță vitală în organism și natură.
și natură (schematic). pentru monozaharide), proprietăţi fizice, Rezolvarea problemelor pe baza proprietăților/obținerii/utilizării
1.1.4 Rezolvarea problemelor cu obținere. compușilor organici cu importanță vitală (cu analiza și interpretarea
caracter formativ pe baza Proprietăţi chimice: glucoza - reacția de rezultatelor); de determinare a compoziției aminoacizilor după ecuația
proprietăților/metodelor de oxidare totală, reducere, fermentare alcoolică, chimică și formula generală.
obținere/utilizării/identificării identificare cu soluție amoniacală de oxid de Activități experimentale (E – experiență de laborator):
compușilor organici cu argint şi cu hidroxid de cupru (II); E: Investigarea comparativă a proprietăților săpunului/detergenților
importanță vitală. zaharoza, amidonul, celuloza - hidroliza. sintetici.
1.1.5 Investigarea teoretico- Identificarea amidonului cu iod; arderea, E: Identificarea caracterului nesaturat al uleiului vegetal.
experimentală a unor contexte deshidratarea și esterificarea celulozei cu acid E: Investigarea procesului de hidroliză a zaharozei.
problematice reale/modelate, azotic/acid acetic (fără ecuații). E: Identificarea glucozei, amidonului, proteinelor.
legate de proprietățile, obținerea, Aminoacizii (n(C) ≤ 6): seria omoloagă, Lucrarea practică nr. 1: Identificarea proteinelor. Investigarea acțiunii
identificarea și utilizarea nomenclatura sistematică, trivială (glicină, factorilor de denaturare a proteinelor.
compușilor organici cu alanină), izomerie de catenă, de poziție; Lucrarea practică nr. 2: Identificarea prezenței grăsimilor, hidraților de
importanță vitală. structura grupei amine; proprietăți fizice. carbon și a proteinelor în diferite produse alimentare.
1.1.6 Formularea concluziilor Proprietățile chimice (n(C)≤ 3): amfoteritatea, Activități creative:

22
personale referitoare la policondensarea (formarea di-, tripeptidelor).
importanța unui sistem de Obținerea acidului aminoacetic din acid
alimentație complex şi echilibrat. cloroacetic.
Proteinele – produși ai reacției de
policondensare a α-aminoacizilor. Produsele
bogate în proteine. Diversitatea și
polifuncționalitatea proteinelor. Compoziția și
structura. Proprietățile fizice, chimice:
hidroliza, reacțiile de culoare cu hidroxid de
cupru (II), cu acid azotic. Denaturarea.
Factorii de denaturare.
Compușii organici cu importanță vitală –
surse energetice și materii prime industriale.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
gliceridă, acid stearic, acid palmitic, acid
oleic, săpunuri, detergenți sintetici, dextrine,
policondensare, grupă amină, grupă peptidică,
polipeptidă/poliamidă, denaturare, reacție
biuretică, reacție xantoproteică.
1.2 Compuşii macromoleculari sintetici
1.2.1 Explicarea și operarea cu Polimerii sintetici – produși ai reacției de
noţiunile referitoare la compușii polimerizare. Polietilena, polipropilena,
organici macromoleculari în clorură de polivinil, polistirenul, teflonii.
situaţii de comunicare orală şi Proprietăți fizice. Obținere. Utilizare. Noțiuni
scrisă. de mase plastice.
1.2.2 Caracterizarea comparativă Cauciucurile: natural, butadienic, izoprenic,
a polimerilor, cauciucurilor, vulcanizat. Compoziție, proprietăți fizice,
fibrelor. obținere, utilizare.
1.2.3 Modelarea pentru compușii Fibrele – produși ai reacției de
organici macromoleculari: policondensare. Fibrele naturale (bumbac, in,
a) a ecuațiilor chimice/ schemelor lână, mătase), sintetice (capron), artificiale
de obținere; (viscoză). Compoziție, proprietăți (mecanice,
b) a situațiilor practice ce vizează igienice, estetice), obținere, utilizare.
utilizarea lor.
23
• Modelarea situațiilor ce ar necesita identificarea glucozei,
amidonului, proteinelor.
• Elaborarea unui lanț logic argumentat „Dacă mă refuz de grăsimi/
hidrați de carbon/proteine, atunci…”.
• Studiul de caz. Compararea valorii energetice a compușilor cu
importanță vitală prin diferite metode (calcule după ecuațiile
termochimice sau utilizând datele din sursele informaționale).
• Dezbateri. Valoarea grăsimilor în alimentația noastră; obezitatea,
anorexia.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Fast-food-ul – o necesitate sau un capriciu.
• Sfaturi chimice utile pentru prepararea produselor alimentare.
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale, lanțurilor
logice, utilizând noțiunile chimice.
• Elaborarea schemelor de clasificare a compușilor macromoleculari
după proveniență (naturali, artificiali, sintetici); obținere; structura.
• Modelarea ecuațiilor reacțiilor de obținere a compușilor
macromoleculari.
• Corelarea proprietăților fizice ale polimerilor cu structura,
compoziția și utilizarea lor.
• Compararea fibrelor naturale (bumbac, in, lână, mătase), sintetice
(capron), artificiale (viscoză) după compoziţie, proprietăţi (mecanice,
igienice, estetice).
Activități experimentale:
E: Examinarea mostrelor de polimeri; cauciucuri; fibre, mase plastice
1.2.4 Rezolvarea problemelor cu Compușii organici macromoleculari – și elaborarea recomandărilor privind utilizarea lor.
caracter formativ pe baza utilizarea și influența lor asupra calității vieții E: Identificarea fibrelor naturale și sintetice (specificul arderii).
proprietăților, utilizării, și mediului. E: Identificarea materialelor pe bază de compuși macromoleculari:
reciclării compușilor organici (organoleptic, după marcaj).
macromoleculari. E: Cercetarea caracterului nesaturat al cauciucului din gumele de
1.2.5 Investigarea teoretico- mestecat.
experimentală a unor contexte Lucrarea practică nr.3: Produșii pe bază de compuși macromoleculari,
problematice reale/modelate, utilizați în activitatea cotidiană.
legate de proprietățile, utilizarea, Activități creative:
reciclarea compușilor organici Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Studiul de caz. 1) Marcajul, descifrarea lui (denumirea polimerului,
macromoleculari. compus macromolecular, fragment structural, tipul), recomandări de utilizare şi îngrijire. 2) Masele plastice - tipul
1.2.6 Argumentarea avantajelor şi grad de polimerizare, fibre sintetice, fibre lor, accesibilitatea, reciclarea, poluarea cu produsele pe baza lor.
dezavantajelor utilizării artificiale. • Dezbateri. Fibrele sintetice, artificiale, naturale – pro şi contra.
compușilor macromoleculari. Elaborarea și prezentarea proiectului: Planeta în ambalaj de plastic.
1.3 Compușii organici – substanțe indispensabile activității cotidiene
1.3.1 Argumentarea: relațiilor Diversitatea compușilor organici. Exerciții:
cauză-efect dintre structură, Compușii organici – constituenți principali ai • Alcătuirea formulelor de structură/a denumirilor a compușilor
proprietăţi, obținere, identificare, resurselor naturale, ai mediului, organismului. organici; a izomerilor/omologilor pe baza anumitor parametri.
utilizare a compușilor organici; Clasificarea, izomeria, nomenclatura • Modelarea ecuațiilor chimice/completarea schemelor lacunare
legăturilor genetice dintre clasele substanţelor organice. conform parametrilor indicați: interacțiunea cu anumiți reactivi; un
de compuși organici; importanței Metode şi procedee matematice anumit tip de reacție, metodă de obținere, identificare, utilizare etc.
compușilor organici. aplicate pentru determinarea compoziției • Elaborarea lanțurilor logice, pornind de la o informație-cheie:
1.3.2 Rezolvarea problemelor substanțelor organici. clasa de compuși, formulă generală/moleculară/structură, denumire
contextuale prin utilizarea Tipurile de reacții în chimia organică. sistematică, o proprietate relevantă, un domeniu de utilizare concret.
raționamentelor specifice chimiei. Aplicarea în practică a reacțiilor de • Elaborarea/realizarea schemelor de transformări pe baza legăturilor
1.3.3 Investigarea teoretico- identificare a compușilor organici. genetice dintre clasele de compuși organici.
experimentală a unor contexte Legăturile genetice dintre clasele de compuși Rezolvarea problemelor de determinare a formulei moleculare
problematice reale/modelate, organici. conform parametrilor propuși (prin diferite metode); cu caracter
legate de proprietățile, utilizarea, Importanţa compușilor organici formativ (cu analiza și interpretarea concluziilor).
identificarea compușilor organici. și impactul lor asupra calității vieții. Activități experimentale:
1.3.4 Elaborarea și prezentarea Compuși organici în medicină, agricultură, E: Depistarea compușilor organici în mostrele de substanțe propuse
lucrărilor creative ce vizează construcții, în viaţa cotidiană. pe baza reacțiilor de identificare.
problematica relațiilor: activitate E: Identificarea compușilor organici în produse cosmetice/de igienă,
cotidiană - substanță organică - medicamente, produse alimentare etc.

24
proces - mediu.
1.3.5 Aprecierea critică a
raportului între beneficiile şi
efectele negative ale utilizării
compușilor organici.
2.1 Explicarea și operarea cu
noțiunile referitoare la reacțiile
chimice și legitățile decurgerii lor
în situații de comunicare orală şi
scrisă.
2.2 Caracterizarea comparativă a
reacțiilor chimice de diferite
tipuri; a proceselor tehnologice de
producere chimică, de utilizare a
produșilor finali.
2.3 Modelarea:
a) ecuațiilor reacțiilor chimice de
diferite tipuri;
b) expresiilor matematice a legii
acţiunii maselor (ecuaţiilor
cinetice) şi a constantelor
echilibrului chimic pe baza
ecuaţiilor chimice.
2.4 Argumentarea legăturii
cauză-efect dintre acțiunea
diferitor factori asupra vitezei
reacției chimice şi a deplasării
echilibrului chimic.
2.5 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor la situații ce vizează
calculele termochimice; partea de
masă a substanței pure/
2. Reacțiile chimice în producere
Reacțiile chimice – componente esențiale ale
produceri chimice. Clasificarea reacțiilor după:
compoziția şi numărul reactanților/produșilor;
schimbarea gradului de oxidare; efectul termic;
reversibilitate; starea de agregare şi numărul
fazelor sistemului (omogene, eterogene);
prezența catalizatorului.
Reacțiile chimice – surse și consumatori de
energie. Efectul termic al reacțiilor chimice.
Ecuații și calcule termochimice. Aplicații
practice ale calculelor termochimice .
Viteza reacțiilor chimice. Factorii ce
influențează viteza de reacție. Legea acțiunii
maselor. Ecuația cinetică.
Procese reversibile şi ireversibile. Echilibrul
chimic. Factorii ce influențează echilibrul
chimic. Principiul Le Châtelier.
Producerea chimică. Noțiuni generale:
materia primă, reacțiile chimice, condițiile
optime de realizare a reacțiilor. Noțiunea de
randament al reacției chimice.
Caracteristica materiei prime. Partea de
masă a substanței pure, partea de masă a
impurităților.
Procesele de oxido-reducere în producere:
obținerea metalelor, amoniacului, acidului
azotic. Bilanțul electronic.
Producerea varului nestins, sticlei, fontei și
25
Activități creative: Elaborarea rapoartelor de creație/investigație,
situațiilor-problemă, ce elucidează importanța compușilor organici.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Prezentarea unei substanțe organice „în contradictoriu” (compus
necesar/agent de poluare, efect benefic/efect toxic etc.)
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale, lanțurilor
logice, utilizând noțiunile chimice.
• Elaborarea schemelor privind clasificarea reacțiilor chimice după
diferite criterii.
• Exemplificarea şi compararea reacțiilor chimice de diferite tipuri pe
baza ecuațiilor reacțiilor (din chimia organică şi anorganică).
• Completarea schemelor de reacții lacunare conform parametrilor
indicați (substanțe inițiale/finale, un anumit tip de reacție etc).
• Alcătuirea expresiei matematice a legii acțiunii maselor (ecuației
cinetice) şi a constantei de echilibru după ecuația reacției.
• Explicarea deplasării echilibrului chimic în sistemele cu importanță
vitală şi industrială.
• Argumentarea influenței diferitor factori asupra vitezei reacției şi a
deplasării echilibrului chimic în sisteme reactante concrete.
Rezolvarea problemelor: pe baza reacțiilor termochimice; cu
aplicarea noţiunilor de parte de masă a substanței pure/impurităților
(cu analiza și interpretarea rezultatelor).
• Stabilirea corelației dintre direcția de deplasare a echilibrului chimic
și variația diferitori factori.
• Stabilirea condițiilor optime de realizare a unor reacții chimice cu
importanță industrială (obținerea SO3; NH3; HNO3; etanolului etc.).
Activități experimentale:
•Demonstrarea proceselor exoterme/endoterme;
catalitice/necatalitice.
•Demonstrarea influenței diferitor factori asupra vitezei reacției
chimice.
Activități creative:
impurităților. oțelului (materia primă, reacțiile chimice
2.6 Aprecierea critică a raportului esențiale, utilizarea produselor).
între beneficiile şi efectele Reacțiile chimice și monitorizarea mediului.
negative ale utilizării/realizării Noțiuni de control ecologico-analitic calitativ
reacțiilor chimice. şi cantitativ.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
ecuația termochimică, ecuația cinetică, sistem
omogen eterogen, echilibrul chimic, constanta
echilibrului chimic, randamentul reacției,
puritatea/partea de masă a impurităților.
3. Noțiuni generale de analiză chimică
3.1 Explicarea și operarea cu Soluțiile – mediu de realizare a analizei
noţiunile generale referitoare la chimice. Metode cantitative de exprimare a
analiza chimică în situaţii de compoziției soluțiilor. Prepararea soluțiilor.
comunicare orală şi scrisă. Soluţii standard.
3.2 Elaborarea și aplicarea Disociația electrolitică în soluții. Electroliți
algoritmilor: de calculare a tari și slabi. Concentrația molară a ionilor.
concentrațiilor molare a ionilor Disocierea apei. Produsul ionic al apei.
după ecuațiile de disociere; a Indicele de hidrogen și mediul soluțiilor.
valorii pH/pOH-ului în baza Indicatori acido-bazici.
diferitor parametri; de analiză/ Valoarea pH-ului în soluții de acizi și baze
separare/identificare a unui tari.
amestec de cationi/anioni. Noțiuni de analiză cantitativă. Volumetria.
3.3 Modelarea ecuațiilor chimice: Titrarea acido-bazică. Importanţa analizei
de disociere a electroliților tari și volumetrice.
slabi; a interacțiunilor în soluții Noțiuni de analiză calitativă. Reacție
de electroliți; a reacțiilor de analitică, reactiv analitic, reactiv specific,
identificare a cationilor/ semnal analitic.
anionilor cu indicarea semnalului Reacțiile de schimb ionic în analiza
analitic. calitativă. Interacțiuni în soluții de electroliți.
3.4 Rezolvarea problemelor: Ecuații ionice.
de preparare a soluțiilor cu o Clasificarea acido - bazică a cationilor.
anumită concentrație molară/ Reacții de identificare a cationilor:
parte de masă; pe baza produsului Ag+, Pb2+, Ca2+, Ba2+, Fe3+, NH4+.
26
• Determinarea metodelor de diminuare a efectelor negative ale
proceselor chimice asupra mediului.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Valorificarea deșeurilor - o caracteristică esențială a producerilor
contemporane.
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale, lanțurilor
logice, utilizând noțiunile chimice.
• Determinarea concentrației molare a ionilor H+/OH- pe baza:
produsului ionic al apei; ecuației de disociere a acizilor și bazelor tari.
• Modelarea ecuațiilor moleculare şi ionice pentru interacțiunile dintre
electroliți; a reacțiilor de identificare a cationilor/anionilor cu
indicarea semnalului analitic.
• Elaborarea schemelor de identificare a amestecurilor de cationi sau
anioni.
Rezolvarea problemelor ( cu analiza și interpretarea rezultatelor):
- prepararea soluțiilor cu o anumită concentrație molară: din substanță
şi apă; din soluții mai concentrate/diluate, prin amestecarea soluțiilor;
- pe baza corelațiilor: dintre concentrația molară, volumul/
densitatea/masa soluției, masa substanței dizolvate, masa/volumul
apei; mediul soluției - pH - concentrația H+/OH- - concentrația molară
a acidului/bazei - masa acidului/bazei - volumul soluției de acid/bază.
- determinarea volumului/concentrației molare a unei soluții
participante în procesul de titrare acido-bazică.
Activități experimentale:
E: Cercetarea cu indicatori a mediului diferitor soluții.
E: Realizarea reacțiilor de identificare a cationilor și anionilor și
specificarea semnalului analitic.
ionic al apei; de determinare a Identificarea anionilor. Reacții de Lucrarea practică nr. 4: Titrarea acido-bazică (NaOH + HCl).
pH/pOH-ului în soluții de acizi/ identificare a anionilor Cl-, SO42-, CO32- Lucrarea practică nr. 5: Aplicarea titrării acido-bazice la determinarea
baze tari; în volumetrie pe baza Analiza chimică – în producere şi în acidității/calităţii laptelui.
noțiunii de concentrație molară. activitatea cotidiană. Lucrarea practică nr. 6: Aplicarea titrării acido-bazice la cercetarea
3.5 Investigarea teoretico- Elemente noi de limbaj specific chimiei: mostrelor de aspirină.
experimentală a unor contexte reacția analitică, reactiv analitic, reactiv Lucrarea practică nr. 7: Identificarea cationilor și anionilor (în probe
problematice, legate de specific, semnal analitic, soluție standard, separate, în amestec de cationi, în amestec de anioni).
necesitatea preparării soluțiilor; concentrația molară a ionilor, produsul ionic Lucrarea practică nr. 8: Analiza calitativă a compoziției soluțiilor (ce
realizării unei analize chimice. al apei, indicele de hidrogen/pH, indicatori conțin o sare cunoscută/necunoscută; un amestec de săruri).
acido-bazici, titrarea, volumetria.
4. Diversitatea şi unitatea chimică a lumii substanţelor
4.1 Caracterizarea comparativă a Unitatea substanţelor anorganice şi Exerciții:
substanțelor organice și organice. Compoziția şi structura; tipurile de • Compararea substanţelor organice și anorganice după diferite
anorganice; a domeniilor lor de legăturii chimice; clasificarea și criterii: compoziţie, clasificare, tipul legăturilor chimice/rețelelor
utilizare; a fenomenelor de nomenclatura. Fenomenele de izomerie şi cristaline, proprietăţi, utilizare.
izomerie și alotropie; a tipurilor alotropie. • Exemplificarea: tipurilor de reacții în chimia anorganică şi organică;
de reacții în chimia organică și Tipuri de reacții în chimia organică și fenomenelor de izomerie şi de alotropie; legăturilor reciproce între
anorganică. anorganică. Reflectarea transformărilor substanțe; utilizării substanţelor în diferite domenii ale activității
4.2 Elaborarea şi prezentarea chimice în activitatea cotidiană și în mediu. umane.
schemelor sumative privind Legătura genetică în chimia anorganică si • Elaborarea/realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor
clasificarea, nomenclatura, organică. Legătura reciprocă dintre genetice/reciproce a substanţelor anorganice şi organice.
legăturile genetice, transformările substanțele anorganice şi organice. • Corelarea transformărilor chimice ale substanțelor concrete cu
chimice reciproce a substanțeor Raporturi cantitative în chimia anorganică transformările ce au loc în activitatea cotidiană și în mediu.
organice și anorganice. si organică. • Argumentarea dependenței proprietăților substanțelor de structura
4.3 Rezolvarea problemelor chimică pe exemple de substanțe anorganice şi organice.
contextuale privind proprietățile, Substanțele organice și anorganice în Rezolvarea problemelor cu caracter formativ pe baza
obținerea, utilizarea, efectul raport cu efectul lor asupra organismului proprietăților/obținerii/ utilizării/determinării formulelor moleculare.
substanțelor organice, anorganice și mediului. Activități experimentale:
asupra organismului și mediului. E: Cercetarea mostrelor de produse utilizate în activitatea cotidiană,
4.4 Formularea concluziilor specificarea substanțelor organice și anorganice utilizate la
personale referitoare la producerea lor, argumentarea necesității utilizării lor.
importanța substanţelor organice Elaborarea și prezentarea proiectelor:
şi anorganice pentru toate • Substanțele ce îmi asigură confortul în casă.
domeniile activității umane. • Tapetele lavabile, tencuiala decorativă sau totuși varul?

27

5.1 Selectarea din diferite surse a
informaţiilor relevante pentru
elucidarea situațiilor contextuale
propuse.
5.2 Analizarea și sistematizarea
elementelor informaționale în
formă de scheme/tabele
conceptuale.
5.3 Aprecierea critică a
informațiilor oferite de diferite
surse privind proprietățile,
utilizarea, influența substanțelor
asupra organismului și mediului.
5.4 Elaborarea și prezentarea
proiectelor ce vizează integrarea
chimiei în activitatea cotidiană.
5.5 Exprimarea opiniei proprii
privind integrarea substanțelor în
activitatea umană.
5. Chimia în viaţa societăţii
Chimia şi produsele alimentare. Păstrarea,
conservarea, ambalarea. Aditivi alimentari.
Marcajul produselor alimentare. Protecţia
consumatorului.
Chimia şi produsele farmaceutice. Regulile
de păstrare şi administrare a medicamentelor
de diferite tipuri. Trusa de medicamente.
Chimia şi produsele de igienă şi de
curăţare. Tipul de produse. Componenții
activi. Regulile de păstrare şi utilizare
inofensivă.
Siguranța chimică. Limita maximal
admisibilă. Limita de detecție. Poluarea
chimică. Problemele de utilizare sigură a
substanțelor și a reacțiilor chimice în viața
contemporană.
Chimia şi calitatea vieții.
Exerciţii:
• Prezentarea structurată a informației privind cerințele față de un
produs alimentar comercializat; produs de igienă/de curățare;
conținutul obligatoriu al unei truse de medicamente.
• Descifrarea marcajelor de pe produse utilizate frecvent în activitatea
cotidiană.
• Prezentarea unor produse de larg consum cu nominalizarea/
caracterizarea/argumentarea substanțelor organice și anorganice ce
intră în compoziția lor.
• Argumentarea regulilor de păstrare şi administrare a produselor
alimentare, medicamentelor şi a produselor chimice pentru siguranța
personală și socială.
• Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
aplicarea raționamentelor/calculelor/competențelor specifice chimiei.
Activități creative: • Elaborarea problemelor aplicative cu încadrarea
conținutului chimic la situații practice din activitatea cotidiană.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Eu în lumea chimiei.
• Învăț chimia ca să pot deține dreptul la o alegere conștientă.

Produse școlare recomandate:

Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

28
La sfârșitul clasei a XII-a, elevul/eleva poate:
• explica și opera cu noţiunile referitoare la compușii organici cu importanță vitală, compușii organici macromoleculari, reacțiile chimice și legităţile
decurgerii lor, analiza chimică în situaţii de comunicare orală şi scrisă;
• caracteriza comparativ: compușii organici cu importanță vitală, polimerii, cauciucurile, fibrele, reacțiile chimice de diferite tipuri, procesele
tehnologice de producere chimică, substanțele organice și anorganice; fenomenele de izomerie și alotropie;
• modela: pentru compușii organici cu importanță vitală: ecuațiile chimice ce caracterizează proprietățile; transformările lor în organism și natură;
pentru compușii organici macromoleculari: ecuațiile chimice/schemele de obținere; situațiile practice ce vizează utilizarea lor; expresiile matematice a
legii acţiunii maselor şi a constantelor de echilibru chimic; ecuațiile chimice: de disociere a electroliților tari și slabi; a interacțiunilor în soluții de
electroliți; a reacțiilor de identificare a cationilor/ anionilor cu indicarea semnalului analitic;
• analiza și sistematiza elementele informaționale în formă de scheme/tabele conceptuale;
• elabora și aplica algoritmi: de calculare a concentrațiilor molare a ionilor; de analiză/separare/identificare a unui amestec de cationi/anioni; de
rezolvare a problemelor la situații ce vizează calculele termochimice; partea de masă a substanței pure/impurităţilor;
• rezolva probleme: cu caracter formativ pe baza proprietăților/metodelor de obținere / utilizării / identificării compușilor organici cu importanță vitală;
cu caracter formativ pe baza proprietăților, utilizării, reciclării compușilor organici macromoleculari; contextuale privind proprietățile, obținerea,
utilizarea și efectul substanțelor organice și anorganice asupra organismului și mediului prin utilizarea raţionamentelor specifice chimiei; de preparare a
soluţiilor cu o anumită concentrație molară/parte de masă; pe baza produsului ionic al apei cu indicarea/identificarea mediului soluției; de determinare a
pH/pOH-ului în soluții de acizi/baze tari; în volumetrie pe baza noţiunii de concentraţie molară;
• argumenta legătura cauză-efect dintre structură, proprietăţi, obţinere, identificare, utilizare a compuşilor organici; legăturile genetice dintre clasele de
compuşi organici;
• investiga teoretic-experimental contexte problematice reale / modelate legate de: proprietățile, obținerea, identificarea, utilizarea, reciclarea
compușilor organici cu importanță vitală, compușilor organici macromoleculari; necesitatea preparării soluțiilor și realizării unei analize chimice;
• aprecia critic: raportul între beneficiile şi efectele negative ale utilizării compușilor organici; utilizării/realizării reacțiilor chimice; importanţa
substanţelor organice şi anorganice pentru toate domeniile activităţii umane; informațiile oferite de diferite surse privind proprietățile, utilizarea,
influența substanțelor asupra organismului;
• elabora şi prezenta proiecte ce vizează integrarea chimiei în activitatea cotidiană;
• argumenta domeniile profesionale legate de aplicarea raționamentelor/calculelor/competențelor specifice chimiei;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

29
 PROFILUL UMANIST, CLASA A X-A, CHIMIA GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ (1 oră pe săptămână)

Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare (recomandate)

1. Chimia - știința despre substanțe
1.1 Exprimarea opiniei proprii Chimia - factor esențial al raportului om - Instructaj: Respectarea Tehnicii securității în laboratorul școlar de
privind influența chimiei asupra activitate umană-mediu. chimie.
vieții omului și a mediului; Sistemul noțiunilor chimice și legile Exerciții:
importanța studierii chimiei. fundamentale utilizate pentru a • Definirea și identificarea noțiunilor fundamentale ale chimiei prin
1.2 Explicarea noțiunilor caracteriza: a) atomul/elementul chimic alcătuirea/analiza expresiilor de tip adevărat-fals.
chimice utilizate pentru a (masă atomică relativă, valența sau gradul • Alcătuirea formulelor chimice după valență sau gradul de oxidare,
caracteriza: atomul/elementul de oxidare); sarcinile ionilor și invers; clasificarea și denumirea substanțelor
chimic; substanța; reacția b) substanța (moleculă și formulă chimică anorganice.
chimică. în baza legii constanței compoziției, masă • Determinarea tipului reacțiilor chimice după diferite criterii și
1.3 Distingerea tipului reacției moleculară relativă, masă molară, modelarea ecuațiilor reacțiilor chimice.
chimice după ecuația reacției și clasificare și nomenclatură a substanțelor); Rezolvarea problemelor: calcularea masei, volumului, cantității de
corelarea lor cu procesele ce c) reacția chimică (ecuația chimică ca substanță în baza: a) formulei chimice; b) ecuației chimice.
au loc în natură, viața reflecția legii conservării masei Activități experimentale (E – experiență de laborator):
cotidiană; investigarea lor substanțelor; reacții de combinare, de E: Realizarea reacțiilor chimice de diferite tipuri.
experimentală. descompunere, de substituție, de schimb; Activități creative:
1.4 Rezolvarea problemelor de exotermă, endotermă; reversibile și • Prezentarea (buletin de identitate, CV) a unei substanțe din uzuale
calcul în baza formulei chimice ireversibile; catalitică și necatalitică). conform algoritmului: denumire trivială/sistematică – formulă chimică –
și ecuației chimice cu aplicarea Noțiunile fizice utilizate pentru calcule domeniul de utilizare – proprietatea ce determină utilizarea ei – influența
legilor fundamentale ale în baza formulei chimice și ecuației asupra sănătății/mediului – concluzii.
chimiei. chimice (cantitatea de substanță, masa • Planificarea activităților de elaborare/prezentare a proiectului și al
1.5 Prezentarea produselor molară, volum molar, masa, volumul). criteriilor de evaluare.
creative elaborate referitor la Elemente noi de limbaj specific chimiei: Elaborarea și prezentarea proiectelor:
substanțe/reacții chimice din legea constanței compoziției; reacție • Importanța efectului termic pentru producere, energetică, procesele
jurul nostru, rolul chimiei în exotermă, endotermă, reversibilă, vitale.
societate. ireversibilă, catalitică, necatalitică. • Rolul chimiei în raportul om-activitate umană-mediu.
2. Compoziția și structura substanței
2.1 Explicarea noțiunilor ce Atomul. Structura atomului. Nucleu, Exerciții:
caracterizează structura proton, neutron, electron, nivel energetic. • Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor legate de structura
atomului; structura substanței. Structura învelișurilor electronice atomului și structura substanței prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat
2.2 Aplicarea algoritmilor de pentru atomii elementelor perioadelor I- – fals și de tip lacunar.

30
caracterizare a elementelor
chimice din perioadele I-IV,
subgrupele principale, a
compușilor lor după poziția în
sistemul periodic.
2.3 Estimarea schimbării
periodice a proprietăților
elementelor subgrupelor
principale și a compușilor lor.
2.4 Relaționarea compoziției
substanței cu tipul legăturii
chimice.
2.5 Compararea proprietăților
fizice ale substanțelor cu
diferite tipuri de legături
chimice în baza mostrelor
propuse.
2.6 Prezentarea produselor
creative referitor la elementul
chimic, fenomenul periodicității
și substanțele cu diferite tipuri
de legături chimice.
3.1 Definirea noțiunilor ce
caracterizează compoziția
soluțiilor; mediul soluțiilor/pH
disociația electrolitică,.
3.2 Rezolvarea problemelor
aplicativ-formative cu
utilizarea noțiunii de parte de
masă a substanței dizolvate în
soluție.
3.3 Modelarea ecuațiilor
moleculare și ionice utilizând
IV, valențele posibile pentru elementele • Modelarea structurii atomilor elementelor din perioadele I – IV și
subgrupelor principale, caracterizarea elementelor chimice din subgrupele principale după
electronegativitatea, oxidant, reducător. algoritm: 1) poziția în sistemul periodic, 2) structura atomului, 3)
Caracteristica elementelor chimice din valențele sau gradele de oxidare posibile, 4) caracterul elementului
subgrupele principale ale perioadelor I-IV (metalic / nemetalic), 5) substanța simplă (formula, denumirea,
în funcție de poziția lor în sistemul caracterul), 6) oxidul și hidroxidul superior (formula, denumirea,
periodic (SP). caracterul), 7) compusul hidrogenat pentru nemetale (formula și
Legea periodicității. Schimbarea denumirea).
periodică a proprietăților metalice și • Aranjarea elementelor /substanțelor în ordinea creșterii/descreșterii
nemetalice ale elementelor din perioadele I proprietăților periodice.
– III; a compoziției și proprietăților • Alcătuirea formulelor moleculare substanțelor cu un anumit tip de
oxizilor și hidroxizilor superiori. legătură chimică în baza unui șir de elemente propus și corelarea lor cu
Legătură chimică. Tipuri de legătură proprietățile fizice.
chimică: covalentă (nepolară și polară), Activități experimentale:
ionică, metalică, de hidrogen. Proprietățile E: Investigarea proprietăților fizice ale substanțelor utilizate în bucătărie,
substanțelor cu diferite tipuri de legătură agricultură, medicină ș.a, cu diferite tipuri de legături chimice.
chimică. Activități creative de elaborare și prezentare a proiectelor:
• Reflectarea fenomenului periodicității în natură, societate, în viața
cotidiană.
Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Analiza substanțelor din jurul nostru (clorura de sodiu, apă, grafit, fier
nivel energetic, legătură de hidrogen. ș.a.): tipul legăturii chimice-proprietățile fizice-aplicare.
3. Soluțiile. Interacțiunile substanțelor în soluții
Importantă soluțiilor în activitatea Exerciții:
umană. Soluție, substanță dizolvată, • Alcătuirea/argumentarea expresiilor de tipul adevărat/fals, utilizând
solvent, solubilitatea substanțelor în apă (în noțiunile: soluție, substanță dizolvată, solvent, solubilitate, partea de
baza tabelului solubilității). Partea de masă masă a substanței dizolvate; electrolit, neelectrolit, acid, bază, sare.
a substanței dizolvate în soluție. • Alcătuirea ecuațiilor de disociere ale electroliților tari.
Disociația electrolitică. Electroliți tari și • Modelarea proprietăților chimice generale ale acizilor, bazelor,
slabi. Disocierea electroliților tari: acizilor, sărurilor prin ecuațiile moleculare și ionice.
bazelor alcaline, sărurilor neutre. Rezolvarea problemelor:
Apa – electrolit slab. Valorile (scala) pH • Calcule în baza corelațiilor între partea de masă a substanței dizolvate,
și indicatorii pentru caracterizarea masă substanței, masa soluției.
mediului neutru, acid, bazic în soluțiile cu • Calcule în baza ecuațiilor chimice cu participarea substanțelor în
31
condițiile decurgerii reacțiilor importanță practică. soluție.
de schimb ionic în soluții. Proprietățile chimice ale acizilor, Activități experimentale:
3.4 Investigarea experimentală: bazelor, sărurilor în lumina disociației E: Determinarea mediului și a valorilor pH-ului diferitor soluții apoase
a) a proprietăților chimice a electrolitice (ecuații moleculare, ionice cu indicatorul universal.
electroliților; b) a mediului complete și ionice reduse). E: Cercetarea experimentală a proprietăţilor chimice generale ale
soluțiilor utilizate în activitatea acizilor, bazelor, sărurilor
cotidiană. Elemente noi de limbaj specific chimiei: Lucrarea practică nr.1: Rezolvarea problemelor experimentale la tema
3.5 Formularea opiniilor și pH, scala pH, mediul soluției, indicatorii „Disociația electrolitică".
judecăților originale referitor laacido-bazici. Activități creative: • Elaborarea eseului: Importanța mediului soluțiilor
importanta soluțiilor pentru în viața cotidiană.
medicină, agricultură, procesele Elaborarea și prezentarea proiectelor:
vitale etc. • Rolul soluțiilor în medicină, agricultură ș.a.
• Compoziția apelor minerale și clasificarea lor (după marcaj) în
corelație cu influența lor asupra sănătății oamenilor.
4. Nemetalele în lumea înconjurătoare
4.1 Caracterizarea și Nemetalele cu importanță vitală Exerciții:
compararea elementelor (hidrogen, carbon, azot, oxigen, fosfor, • Descrierea elementelor chimice și a substanțelor simple nemetale după
chimice, a substanțelor simple sulf, clor) - caracteristica generală. algoritm: a) poziția în SP; b) structura atomului; c) răspândirea în natură
nemetale, ai compușilor lor cu Substanțele simple nemetale: structura, și rolul biologic; d) obținerea, e) proprietățile fizice; f) proprietățile
importanță practica după proprietățile fizice și chimice (interacțiuni chimice; g) utilizarea.
algoritm. cu metalele, oxigenul, hidrogenul), • Deducerea lanțului logic dintre obținere-proprietăți-utilizare a
4.2 Modelarea ecuațiilor utilizarea. nemetalelor și a compușilor lor.
reacțiilor chimice în baza Obținerea nemetalelor: a oxigenului (din • Realizarea transformărilor chimice ale nemetalelor și a compușilor lor
legăturilor genetice ale aer, apă, peroxid de hidrogen); a în baza legăturilor genetice prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
nemetalelor. hidrogenului (din metan, apă, acizi). Rezolvarea problemelor: calcule în baza ecuațiilor reacțiilor chimice cu
4.3 Rezolvarea problemelor de Compușii hidrogenați ai nemetalelor caracter formativ-aplicativ a masei, cantității de substanță, volumului,
calcul cu conținut aplicativ axat (clorura de hidrogen, amoniacul): părții de masă a substanței în soluție.
pe proprietățile, obținerea utilizarea, proprietățile fizice, obținerea. Activități experimentale:
nemetalelor și a compușilor lor. Proprietățile chimice ale amoniacului E: Obținerea și proprietățile oxidului de carbon (IV).
4.4 Investigarea experimentală (interacțiunea cu apa și acizi) și ale Lucrarea practică nr. 2: Obținerea și proprietățile nemetalelor (oxigenul
obținerii și proprietăților acidului clorhidric. și hidrogenul).
oxigenului, hidrogenului, Oxizii nemetalelor (de sulf (IV și VI), de Activități creative:
oxidului de carbon (IV) fosfor (V), de carbon (IV)) și acizii • Elaborarea CV-ului unui nemetal.
conform instrucțiunilor. (sulfuric, azotic, fosforic): nomenclatura, Elaborarea și prezentarea proiectelor:

32
4.5 Prezentarea produselor proprietățile fizice, chimice generale, • Problemele de mediu în raport cu aplicarea nemetalelor și a compușilor
creative referitor la aplicarea utilizarea. Obținerea acidului sulfuric și lor în activitatea personală.
nemetalelor și a compușilor lor fosforic. • Aspectul industrial, ecologic al interacțiunii oxizilor acizi cu apa.
în activitatea personală. Seria genetică a nemetalelor.
5. Metalele în viața noastră
5.1 Caracterizarea elementelor Metalele cu importanță vitală și Exerciții:
chimice, a substanțelor simple industrială - caracteristica generală după • Descrierea elementelor chimice și a substanțelor simple metale după
metale, ai compușilor lor cu poziția în sistemul periodic. algoritm: a) poziția în SP; b) structura atomului; c) răspândirea în natură
importanță practică conform Substanțele simple metale: proprietățile și rolul biologic; d) obținerea, e) proprietățile fizice; f) proprietățile
algoritmului. fizice și chimice generale (interacțiunea cu chimice; g) utilizarea.
5.2 Rezolvarea problemelor de nemetale, apa, acizii, sărurile). Seria • Modelarea ecuațiilor reacțiilor chimice ce caracterizează proprietățile
calcul cu conținut aplicativ axat activității metalelor. Utilizarea metalelor. chimice și obținerea oxizilor bazici, bazelor, sărurilor în baza legăturilor
pe utilizarea metalelor și a Aliajele (fonta, oțelul). genetice ale metalelor.
compușilor lor. Oxizii și hidroxizii metalelor: Rezolvarea problemelor:
5.3 Investigarea experimentală compoziția, proprietățile fizice și chimice • Calcularea în baza ecuațiilor reacțiilor chimice a masei, cantității de
și modelarea ecuațiilor generale, domeniile de utilizare. substanță, volumului, părții de masă a substanței în soluție.
reacțiilor chimice în baza Sărurile de sodiu, potasiu, calciu cu Activități experimentale:
legăturilor genetice ale importanță vitală și industrială: compoziția E: Cercetarea mostrelor de metale și aliaje.
metalelor. și utilizarea. E: Interacțiunea metalelor cu nemetale (oxigen), cu acizi și soluții de
5.4 Elucidarea rolului dual al Seria genetică a metalelor. săruri.
utilizării aliajelor, metalelor și a Activități creative de elaborarea și prezentarea proiectului:
compușilor lor: ca elemente • Problemele de mediu în raport cu aplicarea aliajelor, metalelor și a
vitale/nocive; materiale compușilor lor în activitatea cotidiană.
industriale/surse de poluare etc.
6. Substanțele anorganice în viața societății
6.1 Modelarea ecuațiilor Rolul chimiei în societate și în viață. Exerciții:
reacțiilor chimice în baza Corelația dintre obținerea-proprietățile- • Realizarea legăturilor genetice dintre clasele de compuși anorganici
legăturilor genetice dintre utilizarea-impactul asupra mediului și a prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
clasele de compuși anorganici. sănătății al substanțelor anorganice și al Activități creative:
6.2 Formularea opiniilor, compușilor lor. • Dezbateri: Utilizarea inofensivă a substanțelor chimice.
judecăților originale, soluțiilor Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Studiu de caz: Substanțele chimice și impactul lor asupra vieții
personale referitoare la limita maximal admisibilă, protecția cotidiene.
utilizarea inofensivă a chimică a mediului, tehnologii chimice
substanțelor chimice. moderne, materiale alternative/reciclabile.

33
 Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:

Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator (E) realizată, experiență de laborator digitală realizată.
Activități creative: CV-ul elementului/substanței completat; eseu elaborat/prezenta; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

La sfârșitul clasei a X-a, elevul / eleva poate:

• explica și opera cu noțiunile chimice referitoare la atom/element chimic/substanță anorganică/reacție chimică/soluție/ legile fundamentale ale chimiei;
• compara tipurile de legături chimice după diferiți parametri; proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de rețele cristaline; structura,
proprietățile, metodele de obținere, utilizarea, legăturile genetice ale nemetalelor/metalelor și ale compușilor lor;
• elabora și aplica algoritmi: de rezolvare a problemelor în baza formulei chimice, în baza ecuațiilor chimice, în baza compoziției soluției;
de egalare a ecuațiilor reacțiilor de oxido-reducere prin metoda bilanțului electronic; de caracterizare a nemetalelor/metalelor și a compușilor lor;
• modela compoziția izotopilor; configurațiile electronice ale atomilor și ionilor; seriile genetice ale metalelor și ale nemetalelor; formulele electronice
și de structură ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; ecuații ale reacțiilor de diferite tipuri;
• argumenta legătura cauză-efect: dintre utilizarea metalelor și nemetalelor; tipul legăturiilor chimice, tipul rețelei cristaline și proprietățile fizice ale
substanțelor; în corelația metale/compuși - substanțe vitale/nocive - importanță vitală/impact negativ - protecția mediului și sănătății;
• investiga experimental respectând tehnica securității: proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; obținerea, proprietățile
chimice ale nemetalelor/metalelor și a compușilor lor, reacțiile de identificare a cationilor și anionilor; mediul soluțiilor utilizate în activitatea cotidiană;
• elaborara și prezenta proiecte ce vizează problematica relaţiilor om - substanță - proces - mediu;
• prognoza domenii profesionale/contexte problematice reale/modelat legate de necesitatea de a utiliza substanțe anorganice;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

34
 PROFILUL UMANIST, CLASA А XI-A, CHIMIA ORGANICĂ (1 oră pe săptămână)
Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare
(recomandate)
1. Hidrocarburile saturate - parte componentă a resurselor naturale
1.1 Explicarea noțiunilor Chimia organică ca parte componentă a științei Exerciții:
referitoare la chimia organică, “Chimia”. Substanțele organice: proveniența, • Exemplificarea utilizării noțiunilor legate de alcani și importanța
alcani și sursele naturale de specificul compoziției, importantă. studierii lor prin expresii de tip adevărat – fals și de tip lacunar.
alcani; principiile Compușii organici. Carbonul (structura • Caracterizarea carbonului după algoritm: locul în SP, valența,
nomenclaturii sistematice atomului, tetravalența). Catene carbonice. posibilitatea de a forma catene carbonice, natura legăturilor C - C,
1.2 Corelarea formulei Formule de structură. Izomerie. Izomeri. C - H.
alcanilor (generale, moleculare, Hidrocarburi saturate – componenți ai gazului • Alcătuirea formulelor de structură desfășurate și semidesfăşurate
de structură) cu denumirile natural, petrolul - amestec de hidrocarburi. pentru hidrocarburi saturate (metan – butan) și a izomerului
conform nomenclaturii Benzina, motorina, păcura ca produse ale butanului.
sistematice (și invers) și cu prelucrării petrolului, utilizarea lor. • Exersarea corelației: compoziția alcanului, omologi, tipul
modelele bilă ax. Alcanii: definiție, compoziție, formulă generală, izomeriei, izomerii posibili, formulele lor de structură, denumirile
1.3 Caracterizarea seria omoloagă, omologi, denumirea (n≤6). conform nomenclaturii sistematice (și invers).
proprietăților fizice și chimice Grupele alchil: metil, etil. • Modelarea proprietăților chimice ale alcanilor prin ecuații
ale alcanilor în corelație cu Principiile nomenclaturii sistematice. Izomeria chimice în corelație cu utilizarea lor.
utilizarea lor. alcanilor (izomeria de catenă). Activități experimentale (E – experiență de laborator):
1.4 Rezolvarea problemelor de Proprietățile fizice și chimice ale alcanilor E: Arderea compușilor organici (alcool etilic, parafină, celuloză).
calcul (masa, cantitatea de (n≤4): reacția de substituție cu clorul, de E: Construirea modelelor bilă ax pentru compușii organici.
substanță, volumul) în baza eliminare a hidrogenului, ardere/oxidare totală. Rezolvarea problemelor:
ecuațiilor chimice ce includ Obținerea alcanilor (extragerea) din gaz natural, • Calcule în baza transformărilor chimice ale alcanilor.
proprietățile chimice ale petrol. Utilizarea alcanilor (combustibil, materie Activități creative:
alcanilor. primă chimică). Ocrotirea mediului de poluanții • Elaborarea schemelor de prezentare a utilizării alcanilor și
1.5 Prezentarea produselor formați în urma prelucrării și folosirii gazului produșilor pe baza lor.
creative elaborate referitor la natural, petrolului. • Dezbateri: Avantajele și dezavantajele utilizării alcanilor in
problemele ecologice Elemente noi de limbaj specific chimiei: calitate de combustibil; criza energetică.
provocate de utilizarea gazului izomer, catenă carbonică, formulă de structură Elaborarea și prezentarea proiectelor:
natural și petrolului propunând desfășurată, semidesfășurată; formulă generală, • Substanțele organice în natură și în organismul omului.
soluții pentru protecția hidrocarburi saturate, nesaturate, alcan, omolog, •Ocrotirea mediului de poluanții formați în urma prelucrării și
mediului. serie omoloagă, diferență de omologie, folosirii gazului natural, petrolului.
nomenclatură sistematică, reacție de eliminare,
oxidare totală.

35
 2. Hidrocarburi nesaturate cu importanță industrială
2.1 Explicarea noțiunilor ce Hidrocarburi nesaturate – materie primă pentru Exerciții:
caracterizează hidrocarburile obținerea maselor plastice: clasificarea, definiție, •Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor referitoare la
nesaturate. formula generală, seria omoloagă (n(C) ≤5). hidrocarburi nesaturate prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat-
2.2 Corelarea formulei Izomeria de catenă și de poziție. Nomenclatura fals și de tip lacunar.
hidrocarburilor nesaturate sistematică. • Exersarea corelației: formula generală a alchenelor, alcadienelor
(generale, moleculare, de Etena și propena - proprietățile fizice și și alchinelor – formulele moleculare ale omologilor (n(C) ≤5) –
structură) cu denumirile chimice: adiția hidrogenului, halogenilor formulele de structură ale izomerilor posibili (tipul izomeriei) –
conform nomenclaturii (identificarea), arderea, polimerizarea. Adiția denumirile conform nomenclaturii sistematice (și invers).
sistematice (și invers). hidrohalogenurilor și apei la etenă. • Modelarea proprietăților chimice, obținerii hidrocarburilor
2.3 Caracterizarea alchenelor, Utilizarea și obținerea etenei și propenei din nesaturate, realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor
alcadienelor, alchinelor după alcani și alcooli. genetice prin ecuații chimice în corelație cu utilizarea lor.
compoziție, structură, izomerie Butadiena: proprietățile fizice și chimice Rezolvarea problemelor:
proprietăți, utilizare, metode de (polimerizarea ); obținerea din butan, utilizarea. • Calcule în baza transformărilor chimice ale hidrocarburilor
obținere. Cauciucul natural. Obținerea (extragerea), nesaturate (masa, cantitatea de substanță, volumul).
2.4 Rezolvarea problemelor de proprietățile fizice, utilizarea. Cauciucul sintetic – Activități experimentale:
calcul în baza ecuațiilor polimer obținut din butadienă. Proprietăți fizice și E: Cercetarea mostrelor de polimeri și cauciucuri. Compararea
chimice cu participarea utilizarea. Vulcanizarea cauciucului. proprietăților fizice cauciucului vulcanizat și nevulcanizat.
hidrocarburilor nesaturate. Acetilena: a) proprietățile fizice și chimice: adiția Activități creative:
2.5 Compararea cauciucurilor hidrogenului, halogenilor, clorurii de hidrogen, • Dezbateri: Influența polimerilor asupra mediului / calității vieții.
cu polietilena și polipropilena. apei, arderea, trimerizarea; Elaborarea și prezentarea proiectului:
după compoziție, proprietăți b) utilizarea și obținerea prin piroliza metanului și • Influența duală a accesibilității și a stabilității polimerilor
fizice, obținere și utilizare din carbură de calciu. obținuți din alchene (polietilenă, polipropilenă) și din alcadiene
2.6 Evaluarea critică a Elemente noi de limbaj specific disciplinei: (cauciucuri) asupra mediului / calității vieții.
influenței duale a accesibilității alchenă, alcadienă, alchină, acetilenă, izomerie de
și a stabilității polietilenei, poziție, reacție de adiție, identificare,polimer,
polipropilenei, a cauciucurilor monomer, polimerizare, polietilenă, polipropilenă,
asupra mediului/calității vieții. trimerizare; cauciuc, vulcanizare.
3. Benzenul. Legătura genetică dintre hidrocarburi
3.1 Descrierea benzenului Benzenul ca reprezentant al hidrocarburilor Exerciții:
conform algoritmului: aromatice (arene): răspândirea în natură (petrol), • Caracterizarea benzenului conform algoritmului.
compoziția, structura, obținerea, compoziția, structura moleculei după Kekule, • Realizarea legăturii genetice dintre alcani, alchene, alchine,
proprietățile, utilizarea. proprietățile fizice și chimice (reacțiile de benzen prin scheme și transformări chimice.
3.2 Modelarea legăturii substituție cu clorul; ardere); obținerea din • Elaborarea diagramei de comparare a benzenului cu alcanii și

36
genetice dintre alcani, alchene, acetilenă; utilizare. alchenele.
alchine și benzen prin scheme Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine Rezolvarea problemelor:
și ecuații de reacții. și benzen. • Calcule în baza transformărilor chimice ale benzenului.
3.3 Rezolvarea exercițiilor și Hidrocarburile – surse de obținere a Activități experimentale:
problemelor pe baza legăturii compușilor cu importanță vitală și industrială. E: Cercetarea mostrelor de mase plastice, obținute pe bază
genetice dintre hidrocarburi. derivaților benzenului.
3.4 Prezentarea produselor Elemente noi de limbaj specific disciplinei: Activități creative de elaborare și prezentare a proiectului:
creative elaborate referitor la benzen, arene, structura moleculei după Kekule • Hidrocarburile ca combustibil și materie primă la obținerea
utilizarea hidrocarburilor. inel benzenic. maselor plastice, solvenților, coloranților, medicamentelor.
4. Hidrocarburile saturate - parte componentă a resurselor naturale
4.1 Explicarea noțiunilor ce Alcoolii monohidoxilici saturați - compuși Exerciții:
caracterizează compușii organici cu acțiune fiziologica: definiție, grupa • Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor referitoare la
hidroxilici. funcțională, formula generală, serie omoloagă alcooli prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat-fals și de tip
4.2 Corelarea formulei (n≤4), izomeria de catenă și de poziție, lacunar.
compusului hidroxilic nomenclatura sistematică. • Alcătuirea formulelor de structură semidesfășurate ale izomerilor
(generală, moleculară, de Metanolul și etanolul - proprietățile fizice și de catenă, de poziție, a omologilor pentru alcoolii (n≤4),
structură) și denumirii lui chimice: reacția cu metalele active, de oxidare cu denumirea lor (și invers).
conform nomenclaturii oxid de cupru (II) (identificare), arderea, de • Modelarea proprietăților chimice, a metodelor de obținere a
sistematice (și invers). eliminare a apei (intramoleculară) din etanol. derivaților hidrocarburilor prin ecuații chimice în corelație cu
4.3 Caracterizarea alcoolului Obținerea etanolului din etenă, la fermentarea utilizarea lor.
metilic și etilic conform glucozei. Utilizarea etanolului și a metanolului. Rezolvarea problemelor:
algoritmului: compoziție, Nocivitatea lor. • Calcule în baza transformărilor chimice ale derivaților
proprietăți, obținerea, acțiunea Alcoolii polihidroxilici - etilenglicolul, hidrocarburilor.
fiziologică, utilizarea. glicerolul: compoziție, formule de structură, Activități experimentale:
4.4 Rezolvarea exercițiilor și proprietățile fizice, utilizarea, identificarea cu E: Cercetarea efectului alcoolului etilic asupra albuminei.
problemelor de calcul pe baza hidroxid de cupru (fără ecuația reacției). E: Investigarea unor proprietăți fizice ale glicerinei.
legăturii genetice dintre Fenolul: structura, proprietățile fizice și chimice Lucrarea practică nr.1: Identificarea compușilor hidroxilici
hidrocarburi, alcooli și fenol. (reacții ale grupei OH cu metalele alcaline și cu (monoalcooli, polialcooli, fenol în aspirina).
4.5 Investigarea experimentală alcaliile), identificarea cu clorura de fier (III) (fără Activități creative:
a reacțiilor de identificare a ecuație), obținerea din clorobenzen, utilizarea. • Dezbateri: Alcoolul etilic - avantajele și dezavantajele utilizării.
compușilor hidroxilici. Legătura genetică dintre hidrocarburi și • Studiul de caz: Estimarea influenței compușilor hidroxilici și a
4.6 Prezentarea produselor compuși hidroxilici. produșilor pe baza lor asupra calității vieții.
creative elaborate referitor la Elemente noi de limbaj specific disciplinei: Elaborarea și prezentarea proiectului:
influența a alcoolului etilic și a alcool monohidroxilic, polihidroxilic, metanol, • Alcoolul etilic - substanța chimică controversată.

37
produșilor obținuți în baza lui etanol, etilenglicol, glicerol, fenol, grupă
asupra calității vieții. funcțională, reacție de identificare.
5. Compușii organici în activitatea cotidiană
5.1 Deducerea legăturilor Hidrocarburile și derivații lor - legătura dintre Exerciții: • Alcătuirea lanțurilor logice: structura-proprietățile-
genetice, a lanțurilor logice utilizare, compoziție, structură, proprietățile fizice importanța-obținerea-influența asupra omului și mediului.
referitor la hidrocarburi și și chimice, obținerea, influența lor asupra omului • Realizarea legăturilor genetice dintre clasele de compuși organici
derivații lor. și mediului. prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
5.2 Aprecierea importanței Importanța hidrocarburilor și a compușilor Activități creative:
studierii hidrocarburilor și a hidroxilici pentru industria alimentară, chimică, • Dezbateri: Utilizarea inofensivă a substanțelor organice.
compușilor hidroxilici pentru farmaceutică, cosmetică, în medicină, tehnică, etc. • Studiu de caz: Substanțele organice și impactul lor asupra vieții.
utilizarea lor inofensivă.
Produse școlare recomandate:
Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de utilizare și de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică
modelată; diagrama Venn a substanțelor organice completată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activități creative: eseu elaborat/prezentat; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.
La sfârșitul clasei a XI-a, elevul / eleva poate:
• explica și aplica sistemul de noțiuni ce caracterizează substanțele organice: formula generală, moleculară, de structură, omolog, serie omoloagă, grupe
alchil, izomer, izomerie de catenă, de poziție, grupă funcțională, nomenclatura trivială și sistematică;
• clasifică compușii organici în hidrocarburi și derivații lor funcționali hidroxilici;
• caracteriza compușii organici conform algoritmului: compoziție, structură, omologie, izomerie, proprietăți, utilizare, metode de obținere.
• modela compoziția substanțelor organice prin formule moleculare și de structură; legăturile genetice dintre alcani și derivații lor oxigenați prin
scheme și ecuații de reacții; modele bilă ax pentru compușii organici;
• rezolva probleme de calcul cu caracter formativ pe baza proprietăților/metodelor de obținere/utilizării compușilor organici; pe baza schemei legăturii
genetice dintre hidrocarburi și derivații lor oxigenați;
• investiga experimental respectând tehnica securității: arderea diferitor alcani; proprietățile fizice ale maselor plastice și cauciucurilor; efectul acțiunii
alcoolului etilic asupra albuminei; reacțiile de identificare ale compușilor hidroxilici;
• elabora și prezenta produse creative referitor la hidrocarburi și derivații lor hidroxilici în raportul activitatea umana/mediul;
• evalua critic influența alcoolului etilic asupra sănătății; influența duală a accesibilității și a stabilității polietilenei, polipropilenei și a cauciucurilor
asupra mediului / calității vieții;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:

38
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

PROFILUL UMANIST, CLASA А XII-A, CHIMIA ORGANICĂ, 1 oră pe săptămână

Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare (recomandate)

1.1 Caracterizarea
comparativă hidrocarburilor și
a derivaților lor după algoritm.
1.2 Modelarea legăturii
genetice dintre hidrocarburi și
compuși organici oxigenați
prin scheme, transformări și
ecuații de reacții.
1.3 Rezolvarea problemelor
cu conținut aplicativ în baza
proprietăților, obținerii,
acțiunii fiziologice/ ecologice
a compușilor organici vizați.
1.4 Investigarea experimentală
a proprietăților aldehidelor și a
acidului acetic.
1.5 Aprecierea influenței
utilizării aldehidei formice,
acidului acetic, esterilor asupra
atractivității și calității
produselor pentru o alegere
conștientă a lor.
1. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor
Hidrocarburi și alcooli: compoziție, structură,
izomerie, nomenclatură, influența asupra omului
și mediului.
Legăturile genetice dintre hidrocarburi și
alcooli.
Aldehidele, acizii carboxilici: compoziție,
structură, grupă funcțională, formulă generală,
omologi (n(C)≤4), nomenclatură, izomeria de
catenă.
Metanalul și etanalul - proprietățile fizice și
chimice: adiția hidrogenului, arderea, oxidarea
parțială cu hidroxilul de cupru (II), cu soluție
amoniacală de oxid de argint (identificarea),
utilizarea. Obținerea etanalului: din acetilenă,
prin oxidarea etanolului cu oxid de cupru (II).
Acidul formic și acetic - proprietățile fizice și
chimice: interacțiunea cu metalele, oxizii
metalelor, bazele, sărurile acizilor mai slabi,
utilizarea. Obținerea acidului acetic prin oxidarea
etanolului și a etanalului.
Esterii acizilor formic, acetic și a alcoolilor
metilic, etilic: structura, nomenclatura, obținerea,
răspândirea în natură, proprietățile fizice,
hidroliza, utilizarea.
Instructaj: Respectarea Tehnicii securității în laboratorul școlar de
chimie.
Exerciții:
• Descrierea și compararea hidrocarburilor și derivaților lor după
algoritmul: compoziția, structura, grupa funcțională (pentru derivații
oxigenați), formula generală, seria omologă, nomenclatura, izomeria,
proprietățile fizice.
• Modelarea proprietăților chimice ale hidrocarburilor și derivaților
lor prin scrierea ecuațiilor reacțiilor în corelare cu utilizarea și
metodele de obținere.
• Realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor genetice.
Rezolvarea problemelor:
• Calcule în baza proprietăților, obținerii, acțiunii fiziologice/
ecologice a compușilor organici vizați.
Activități experimentale (E – experiență de laborator):
E: Oxidarea aldehidelor – reacțiile de identificare.
• Lucrarea practică nr. 1: Proprietățile chimice ale acidului acetic.
Activități creative:
• Dezbateri: Caracterul atractiv al produselor alimentare, cosmetice
în corelație cu conținutul lor chimic.
• Studiul de caz: Stabilirea tipului de aromatizator (natural, identic
natural, sintetic) și felului de conservant după marcajul de pe
produsele alimentare și cosmetice.
Elaborarea și prezentarea proiectului:

39
 Legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli, • Influența utilizării aldehidei formice, acidului acetic și esterilor
aldehide, acizi, esteri. asupra atractivității și calității produselor pentru o alegere conștientă
Elemente noi de limbaj specific disciplinei: a lor.
aldehide, grupă carbonilă, carboxilă/esterică;
aldehidă formică, acetică; oxidare parțială, acizi
carboxilici, acid formic, acetic; ester, esterificare,
hidroliză.

2. Grăsimile: importanta vitală și industrială

2.1 Caracterizarea grăsimilor Grăsimile: răspândirea în natură, compoziția, Exerciții:
conform algoritmului. proprietățile fizice, clasificarea, utilizarea. • Descrierea grăsimilor conform algoritmului: răspândirea în natură,
2.2 Rezolvarea problemelor de Funcțiile biologice ale grăsimilor (energetică și compoziția, proprietățile fizice, clasificarea, utilizarea.
calcul cu conținut aplicativ de protecție), procesele de hidroliza și oxidare • Argumentarea importanței industriale și vitale a grăsimilor în
referitor la grăsimi. completă a grăsimilor (schematic, produșii corelare cu proprietățile lor.
2.3 Investigarea experimentală obținuți, condiții de reacție). Rezolvarea problemelor: calcularea valorii energetice a diferitor
a proprietăților săpunului și a Noțiunea de săpunuri, detergenți sintetici, produse alimentare ce conțin grăsimi.
detergenților sintetici. avantajele și dezavantajele utilizării lor. Protecția Activități experimentale:
2.4 Prezentarea produselor mediului contra poluării cu detergenți. E: Cercetarea unor proprietăți ale grăsimilor/uleiurilor vegetale.
creative elaborate referitor la E: Studierea proprietăților săpunului și a detergenților sintetici.
avantajele și dezavantajele Activități creative:
utilizării grăsimilor în Elemente noi de limbaj specific disciplinei: • Dezbateri: Avantajele și dezavantajele utilizării detergenților
alimentație; detergenților grăsimi, funcțiile biologice ale grăsimilor, sintetici în raport cu săpunurile, impactul lor asupra mediului.
sintetici și săpunurilor în valoarea energetică, săpunuri, detergenți sintetici. Elaborarea și prezentarea proiectului: Excluderea grăsimilor din
activitatea cotidiană. alimentație și a utilizărea lor excesivă și sănătatea personală.

3 Hidrații de carbon ca produși ai fotosintezei

3.1 Caracterizarea hidraților Hidrați de carbon ca produși ai fotosintezei: Exerciții:
de carbon conform glucoza, fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza. • Descrierea hidraților de carbon conform algoritmului: clasificarea,
algoritmului; proceselor de Glucoza și fructoza: formula moleculară, de compoziția, răspândirea în natură, rolul biologic, proprietățile fizice,
extragere a zahărului din sfecla structură (liniară pentru glucoză), proprietățile proprietățile chimice, utilizarea și rolul lor biologic.
de zahăr și a amidonului din fizice. Proprietățile chimice ale glucozei: • Corelarea transformărilor reciproce ale hidraților de carbon cu
cartofi. oxidarea totală, fermentarea alcoolică, reacțiile de transformarea lor în organism și prelucrarea lor în industrie.
3.2 Rezolvarea problemelor de identificare ca aldehidă și ca polialcool (fără Rezolvarea problemelor:
calcul cu conținut aplicativ ecuații de reacții); • Calcularea valorii energetice a diferitor produse alimentare ce

40
referitor la hidrații de carbon.
3.3 Investigarea experimentală
a prezenței glucozei și
amidonului în diferite produse
alimentare.
3.4 Evaluarea critică a valorii
produșilor obținuți la
prelucrarea chimică a
hidraților de carbon în raport
cu acțiunea lor asupra
organismului și mediului.
4.1 Caracterizarea
aminoacizilor și proteinelor
conform algoritmului.
4.2 Rezolvarea problemelor cu
conținut aplicativ referitor la
proteine.
4.3 Investigarea experimentală
a proprietăților proteinelor; a
prezenței grăsimilor, hidraților
de carbon, a proteinelor în
diferite produse alimentare.
4.4 Aprecierea importanței
grăsimilor, hidraților de carbon
și proteinelor, principiilor unei
alimentații sănătoase.
domeniile de utilizare și rolul în organism.
Zaharoza: răspândirea în natură, proprietățile
fizice și chimice (hidroliza), utilizarea în
industria alimentară. Extragerea zahărului din
sfecla de zahăr.
Amidonul și celuloza: compoziția, formula
moleculară, proprietățile fizice, răspândirea în
natură, extragerea, rolul biologic. Proprietățile
chimice: ale amidonului: hidroliza și identificarea
cu iod (fără ecuație de reacție), utilizarea.
Proprietățile chimice ale celulozei: hidroliza,
arderea, deshidratarea-carbonizarea (fără ecuație
de reacție), utilizarea.
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
hidrați de carbon, monozaharidă, dizaharidă
polizaharidă,, glucoza, fructoza, zaharoza,
amidonul, celuloza, fermentarea alcoolică.
4. Aminoacizii, proteinele – baza vieții
Aminoacizii (glicină, alanină): compoziția,
grupele funcționale. α – Aminoacizii ca parte
componentă a proteinelor. Importantă vitală a α –
aminoacizilor.
Proteinele – polimeri naturali, compoziția și
funcțiile lor în organism. Structura primară și
secundară a proteinei.
Proprietățile proteinelor: transformarea în
organism (hidroliza), denaturarea (sub acțiunea
temperaturii, acizilor, bazelor, alcoolului,
sărurilor), identificarea cu hidroxid de cupru (II).
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
aminoacizi, α –aminoacizi, grupa funcțională
amino, proteine, structura primară și secundară,
denaturare.
41
conțin hidrați de carbon.
• Calcule în baza transformărilor chimice ale hidraților de carbon.
Activități experimentale:
E: Reacțiile de identificare a glucozei și amidonului.
Activități creative:
• Elaborarea schemelor de extragere a zahărului și a amidonului.
• Dezbateri: valoarea hidraților de carbon în alimentația noastră.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Creșterea mondială a consumului de hârtie în raport cu starea
mediului.
• Estimarea valorii produșilor obținuți la prelucrarea chimică a
hidraților de carbon în raport cu acțiunea lor asupra organismului și
mediului.
Exerciții:
• Caracterizarea aminoacizilor și proteinelor conform algoritmului:
compoziția, clasificarea, răspândirea în natură, proprietățile fizice.
Rezolvarea problemelor:
• Calcularea valorii energetice a diferitor produse alimentare ce
conțin proteine.
Activități experimentale:
Lucrarea practică nr. 2: Identificarea proteinelor. Investigarea
factorilor de denaturare a proteinelor.
Lucrarea practică nr. 3: Identificarea prezenței grăsimilor, hidraților
de carbon și a proteinelor în diferite produse alimentare.
Activități creative de elaborarea și prezentarea proiectului:
• Alcătuirea a mai multe variante de meniuri în baza calculării valorii
energetice a produselor alimentare cu utilizarea piramidei
alimentației sănătoase.

5.1 Explicarea noțiunilor ce
caracterizează compușii
macromoleculari.
5.2 Clasificarea compușilor
macromoleculari cu importanța
vitală și industrială.
5.3 Compararea fibrelor
naturale cu cele sintetice și
artificiale după proprietăți
(mecanice, higroscopice,
igienice, estetice) .
5.4. Investigarea
experimentală produselor pe
bază de polimeri din diferite
aspecte.
5.5 Aprecierea importanței
studierii proprietăților
compușilor organici pentru
utilizarea lor inofensivă.
5. Compușii organici în viața societății
Compuși macromoleculari cu importanța
vitală și industrială: naturali (amidon, celuloza,
cauciuc, proteine, fibre); artificiali (viscoza);
sintetici (polietilenă, cauciuc, fibre).
Reacții de polimerizare (pe exemplul etilenei,
propilenei și butadienei), monomer, polimer,
fragment structural, grad de polimerizare, masă
moleculară medie.
Mase plastice, cauciucuri, fibre: utilizarea și
impactul lor asupra mediului.
Rolul substanțelor organice în viața cotidiană:
relația dintre utilizarea, structura și proprietăți.
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
compuși macromoleculari, fragment structural,
grad de polimerizare, masă moleculară medie,
mase plastice, fibre.
Exerciții:
• Utilizarea noțiunilor: monomer, polimer, polimer natural, artificial,
sintetic, reacție de polimerizare prin alcătuirea expresiilor de tip
adevărat/fals.
• Scrierea ecuațiilor reacțiilor de polimerizare a etilenei, propilenei și
butadienei și corelarea lor cu domeniile de utilizare.
• Deducerea lanțurilor logice: structura - proprietățile - obținerea -
importanța.
Activități experimentale:
E: Studierea materialelor din compuși macromoleculari (cu
utilizarea informației de pe ambalaje).
Activități creative:
• Dezbatere: avantajele și dezavantajele utilizării compușilor
macromoleculari din aspect ecologic, economic și de sănătate.
• Alcătuirea CV-ul unei substanțe organice
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Fibrele naturale, sintetice și artificiale: proprietăți (mecanice,
higroscopice, igienice, estetice), influența lor asupra sănătății
personale.

Produse școlare recomandate:

Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de utilizare și de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică
modelată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activități creative: CV-ul unei substanțe organice; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

42
La sfârșitul clasei a XII-a, elevul / eleva poate:
• caracteriza și compara derivații hidrocarburilor conform algoritmului: compoziția, structura, grupa funcțională, formula generală, seria omologă,
nomenclatura, omologie, izomerie, proprietăți, utilizare, metode de obținere;
• clasifica compușii organici în hidrocarburi; derivați oxigenați, compuși organici cu importantă vitală și industrială;
• aprecia influența utilizării aldehidei formice, acidului acetic, esterilor asupra atractivității și calității produselor pentru o alegere conștientă a lor;
• modela compoziția substanțelor organice prin formule moleculare și de structură; legăturile genetice dintre alcani și derivații lor oxigenați prin
scheme și ecuații de reacții;
• rezolva probleme de calcul cu caracter formativ (masa, cantitatea de substanță, volumul) pe baza proprietăților/metodelor de obținere/utilizării/
schemei legăturii genetice dintre compușii organici;
• investiga experimental respectând tehnica securității: proprietățile, identificarea compușilor organici cu importanță vitală și industrială;
• elabora și prezenta produse creative referitor la compușii organici cu importantă vitală și industrială, impactul lor asupra sănătății și mediului;
• evalua critic importanța grăsimilor, a hidraților de carbon și a proteinelor în raport cu acțiunea lor asupra organismului/mediului; a produselor pe bază
de polimeri din aspect ecologic, economic și de sănătate;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

43
 VII. REPERE METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Modalități de creare a mediilor de învățare favorabile pentru elevi.

Chimia este o știință experimentală, care oferă elevilor oportunități de explorare a
substanțelor și proceselor chimice din lumea înconjurătoare şi înţelegerea utilizării lor sigure în
funcţie de compoziţie, structură, proprietăţi şi obţinere. Factorii esențiali ai creării unui mediu
favorabil de învățare și evaluare pentru elevi în procesul educațional la Chimie sunt: creativitatea,
problematizarea, cooperarea, investigarea, individualizarea și diferențierea, comunicarea,
motivarea, libertatea, utilizarea tehnologiilor digitale, autoevaluarea.
Specificul formării competenţelor la chimie este determinat de experimentul chimic,
exprimat prin experienţe de laborator şi lucrări practice. Dotarea laboratoarelor de chimie conform
Standardelor și crearea condițiilor favorabile pentru activitatea experimentală reprezintă o sarcină
esențială a școlii în scopul formării la elevi a competenței pentru științe. Mijloacele moderne la
chimie oferă posibilităţi variate de creare a situaţiilor de învăţare eficientă, deaceea este necesară
completarea laboratoarelor școlare de chimie cu:
• materiale informativ - demonstrative - colecţii de minerale sau minereuri, modele
moleculare, planşe, truse, filme didactice etc.;
• materiale pentru formarea şi exersarea deprinderilor - vase chimice şi ustensile de laborator,
substanţe chimice, aparatura de laborator, dispozitive;
• materiale de evaluare a rezultatelor învăţării - tipuri de teste, software educaţionale la
chimie.
Procesul de învățare se va realiza preponderent prin implicarea elevilor în activități
experimentale de investigare a substanțelor și reacțiilor chimice, realizarea experimentelor reale și
digitale, rezolvarea problemelor prin aplicarea algoritmilor specifici chimiei, participarea în proiecte
transdisciplinare, observarea și explicarea proprietăților substanțelor și fenomenelor chimice
întâlnite în viața cotidiană. Integrarea sistematică a experimentului chimic în lecţiile de chimie
creează condiţiile necesare pentru formarea la elevi a competenţei de investigare teoretică şi
experimentală. Sarcinile de investigare a substanțelor și reacțiilor chimice trebuie să conțină un
context semnificativ şi să fie legate de experiența și necesitățile reale ale elevilor. Învățarea prin
întrebări de analiză (De ce…?) și sinteză (Cum…?) ajută elevilor să-şi creeze propriile concepţii cu
privire la noua materie. Individualizarea și diferențierea activității de învăţare la chimie asigură
egalizarea şanselor de reuşită şi permite dezvoltarea potenţialului creativ individual în ritm propriu.
În procesul educaţional la chimie elevii îşi vor forma competenţe de învăţare, prin activităţi de
elaborare a obiectivelor personale de învăţare, planificarea învăţării în mod individual sau în grup,
realizarea lucrărilor de laborator, experimentale şi creative.
Modalitățile de creare a cadrului motivațional pentru elevi.
Investigarea experimentală a proprietăților substanţelor în laboratorul școlar de chimie
provoacă curiozitatea, uimirea şi bucuria elevilor. Rolul profesorului este de a găsi acea modalitate
optimă de stimulare a elevilor pentru efort de activitate independentă, prin diferite metode, tehnici
folosite la diferite etape ale lecției. Evocarea experienţelor elevilor va include întrebări sau activităţi
care îi implică, formularea independentă a obiectivelor de învăţare corespunzător temei, propunerea
ideilor pentru realizarea sarcinilor de instruire și proiectelor, autoevaluarea produselor elaborate pe
baza criteriilor stabilite în comun. Realizarea experimentelor chimice dezvoltă interesul elevilor
pentru științe și le oferă experiență importantă pentru proiectarea carierei profesionale în domeniul
științelor și pentru utilizarea inofensivă a substanțelor și a proceselor chimice în viața cotidiană.
Includerea jocurilor didactice în procesul educațional la chimie aprofundează și sistematizează
cunoștințele, sunt atractive, crează o bună dispoziție și un climat de încredere și siguranță,
stimulează cooperarea. Este importantă reflecţia elevilor pe marginea celor învăţate, a modului de
învățare, de realizare a obiectivelor, de elaborare a produselor și de evaluare a rezultatelor obţinute.
Cadrul didactic va propune elevilor proiecte transdisciplinare, de exemplu STIM sau
STIAM (științe, tehnologie, inginerie, artă și matematică), ghidându-i în realizarea sarcinilor de
învățare, încurajându-i să se ajute reciproc, să ofere feedback și să reflecteze asupra celor explorate.

44
Alegerea liberă a conținutului și problemelor pentru realizarea proiectelor va stimula activitatea
individuală şi de grup. De exemplu, elevii vor investiga produsele chimice, utilizate zilnic,
analizând etichetele acestora și căutând informații despre proprietățile substanțelor componente. Un
factor determinant pentru rezolvarea problemelor este motivaţia exprimată prin atitudinea
interogativă, interes pentru cunoaştere, dorinţa de a descoperi şi a inventa, năzuinţa de a realiza ceva
deosebit, insistenţa de a depăşi dificultăţile, curiozitatea pentru această acţiune, satisfacţia de a
cerceta. Prin instituirea în clasă a unei atmosfere de colaborare, elevii se afirmă prin produse noi,
manifestă iniţiativă, devin activi și manifestă interes pentru învățarea chimiei.
Formele organizaționale și formele de învățare, modul de selectare și aplicare a acestora.
Diversificarea formelor de învăţare poate fi realizată prin: predarea cu participarea elevilor;
acordarea asistenţei metodice elevilor în procesul de investigare, sistematizarea şi utilizarea
informaţiei; stimularea perseverenţei, curiozităţii, creativităţii; îmbinarea raţională a activităţii
independente cu activităţi în echipă; includerea jocurilor didactice; învăţarea noţiunilor prin
rezolvarea unor probleme şi realizarea unor activităţi practice; realizarea lucrărilor de laborator şi
practice; utilizarea tehnologiilor digitale în predarea şi evaluarea materiei; evaluarea formativă a
rezultatelor elevilor.
Învăţarea autonomă, axată pe principiile educaţiei continue a personalităţii, a devenit astăzi
factorul esenţial de succes profesional şi social. Învăţarea autonomă desemnează un proces de
achiziţionare a experienţei cognitive noi, în mod independent. Condiţiile învăţării autonome sunt:
dezvoltarea competenţelor de autoevaluare, creativităţii şi autoorganizării; sporirea potenţialului
creativ prin folosirea metodelor euristice, de descoperire şi cercetare; elaborarea proiectelor şi
portofoliilor; dezvoltarea capacităţii de evaluare şi autoevaluare. Cadrele didactice vor susţine
învăţarea autonomă a elevilor cu cerinţe specifice: participare la concursuri şi olimpiade de chimie,
etc.
Modalitățile de identificare și aplicare a celor mai efective strategii și metode didactice.
Strategiile didactice sunt modalităţi de îmbinare eficientă a metodelor, mijloacelor de
învățământ, modului de organizare a conţinutului, formelor de activitate (frontală, în grup,
individuală), formelor de evaluare (sumativă, formativă sau combinată). Proiectarea diferitor tipuri
de strategii didactice va fi determinată de abordarea constructivistă în educație, forme de organizare
a instruirii, viziunea didactică a profesorului, etc. Ideiea-cheie a metodologiei propuse în
curriculumul dat constă în promovarea învățării centrate pe elev – activitatea de construire
individuală a cunoașterii. Reperele de proiectare a strategiilor didactice sunt: specificul activităţii la
chimie, obiective operaţionale derivate din competenţe specifice, materialele şi mijloacele didactice
disponibile, stilul şi competenţele cadrului didactic. Un proiect didactic modern trebuie să fie axat
pe corelaţia dintre: unități de competență (ce va putea face elevul?) – obiective operaţionale (ce /
cât / cum va face?) – motivaţie (de ce va face?) – conţinutul sarcinilor didactice (ce va face?) –
metode (cum va face?) – mijloace (cu ce va face?) – evaluare (ce, cât şi cum va realiza?). Este
important ca tehnologiile didactice aplicate să fie adecvate situațiilor concrete de învățare şi să
conducă la realizarea obiectivelor planificate în scopul formării competențelor elevilor.
Curriculumul la chimie, centrat pe competenţe, orientează cadrele didactice spre aplicarea
problematizării ca strategie didactică dominantă în procesul de predare - învăţare – evaluare.
Strategia problematizării integrează metodele modelării, algoritmizării, schematizării, observării,
descrierii, experimentului chimic, investigării, proiectului, demonstrării, etc. Cadrele didactice au
libertatea de a completa strategiile didactice recomandate cu metode, procedee şi tehnici noi
necesare pentru formarea competenţelor elevilor, a promova alternative metodologice de predare-
învăţare-evaluare, cu accent pe învăţarea prin cercetare, rezolvare de probleme și elaborare de
proiecte.
Caracteristicile de bază ale învățării bazate pe proiect sunt: focalizarea pe dezvoltarea
competențelor; selectarea unei probleme provocatoare sau întrebări deschise pentru cercetare;
cercetarea și documentarea problemei/întrebării; autenticitatea; decizia asupra realizării proiectului
aparține grupului de elevi; realizarea unui produs care este prezentat și se oferă feedback; revizuirea
produsului după feedbackul primit de la colegi și profesor/părinți; reflectarea asupra experienței de

45
învățare. Pași în elaborarea proiectului: a) identificarea problemelor comunității ce necesită
rezolvare; b) selectarea problemei-cheie; c) culegerea de informații/date despre problema selectată;
d) elaborarea unei schițe de proiect; e) dezvoltarea unui plan de acțiune; f) completarea portofoliului
echipei/clasei cu materiale acumulate la etapele anterioare; g) prezentarea proiectului; h) reflecții
asupra experienței. Elevii vor urma instrucțiunile oferite despre fiecare pas/ etapă a proiectului, dar
conținutul, metodele de lucru și deciziile le vor aparține în exclusivitate. Instrumentul de bază al
cadrului didactic este întrebarea, nu răspunsul.
Rezolvarea problemelor reprezintă cele mai productive procese de învăţare, deoarece
activează elevii, stimulează reactualizarea unor experienţe anterioare, impulsionează inventivitatea,
îi pregătesc pentru rezolvarea problemelor vieţii. Orice problemă şi exerciţiu trebuie să posede un
grad de dificultate care să nu depăşească obiectivele urmărite şi nivelul de dezvoltare al elevilor;
conţinutul ei să fie legat de practică, de viaţă, să motiveze intrinsec; să poarte un caracter divergent,
adică să posede alternative de rezolvare şi mai multe soluţii posibile; formularea ei să fie
atrăgătoare, să trezească emoţii pozitive şi dorinţa de a rezolva. La rezolvarea problemelor de
chimie se va pune accentul pe analiza, deducerea algoritmilor, evaluarea metodelor de rezolvare,
formularea concluziilor. Se vor utiliza metode de cunoaştere ştiinţifică (problematizarea, modelarea,
algoritmizarea, schematizarea, observarea, experimentul chimic, abstractizarea, analiza, sinteza,
generalizarea) şi diverse resurse didactice, inclusiv calculatorul electronic şi resursele digitale
necesare pentru selectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor chimice noi. Elevii trebuie să fie
îndrumaţi să rezolve problemele propuse prin diverse metode.
Conţinuturile şi activităţile de învăţare-evaluare recomandate de curriculum vor asigura
suportul pentru formarea competenţelor specifice proiectate, stimulând elevii să caracterizeze
substanțele și procesele chimice, să rezolve probleme, să investigheze experimental comportarea
substanţelor şi să le utilizeze inofensiv în diverse situații de viaţă. Cadrele didactice vor efectua
instructajul elevilor cu referire la respectarea regulilor de securitate a muncii, vor acorda atenţie
realizării cu precizie a instrucţiunilor de lucru, a operaţiilor experimentale şi efectuării măsurărilor.
Curriculumui dat, pune accentul pe învățarea prin activitate experimentală, centrată pe
investigarea proprietăţilor şi identificării unor substanţe, urmată de elaborarea rapoartelor de
activitate experimentală, care vor include: obiectivele, modul de lucru, observările efectuate,
interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor. Formarea competenţelor de comunicare în
procesul educaţional la chimie solicită utilizarea corectă şi variată a limbajului specific chimiei
(simboluri, formule, ecuaţii chimice, noţiuni şi terminologie chimică). Pentru aceasta este necesară
formarea deprinderilor de utilizare a Tabelului Periodic, a Tabelului solubilităţii şi a altor materiale
didactice informative. Elaborarea proiectelor pe baza activităţii experimentale, compunerea
întrebărilor şi problemelor noi, cu caracter divergent, rezolvarea sistematică a problemelor în
procesul educaţional la chimie favorizează formarea competenţei de a acţiona autonom, dezvoltă
responsabilitatea, abilitatea de a elabora planuri pentru viaţă şi proiecte personale; abilitatea de a
acţiona în contexte mai largi.
Utilizarea tehnologiilor digitale în procesul educaţional la chimie prezintă următoarele
avantaje: permite diversificarea strategiilor didactice; facilitează accesul elevilor la informaţii
ample, logic organizate, structurate variat, prezentate în modalităţi diferite de vizualizare;
stimulează interesul faţă de nou, motivează învăţarea prin imagini ale obiectelor legate de viaţa
cotidiană, prin experienţe chimice video, reprezentate în secvenţele emisiunilor TV, etc.
Laboratoarele virtuale oferă posibilitatea simulării fenomenelor chimice prin utilizarea unor imagini
animate şi dinamice, facilitând învăţarea conţinuturilor curriculare la chimie și permit realizarea
evaluării formative, aprecierea obiectivă a rezultatelor şi progreselor obţinute de elevi, oferă
posibilitatea chestionării pentru identificarea lacunelor în procesul de învăţare, exclud copierea,
evidenţiază evoluţia fiecărui elev; facilitează integrarea cunoştinţelor prin realizarea proiectelor
individuale şi în grup.

46
 Logica, etapele și modalitățile de evaluare a rezultatelor școlare, inclusiv prin
descriptorii de performanță.
Evaluarea rezultatelor școlare la chimie reprezintă o activitate educativă complexă de
colectare sistematică a informațiilor despre calitatea și dinamica rezultatelor școlare, de prelucrare
și interpretare contextuală a acestora, în vederea adoptării unei decizii semnificative conform
finalităților educaționale și scopului acțiunilor de evaluare. Evaluarea rezultatelor şcolare
evidenţiază valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa eforturilor depuse de toţi factorii
educaţionali. Evaluarea inițială este realizată la început de an școlar și vizează identificarea
condițiilor în care elevii pot să se integreze optimal în activitatea de învățare ce urmează, având
funcția de diagnosticare și prognosticare. Evaluarea formativă este realizată pe întreg parcursul
didactic și vizează stabilirea valorii relației de predare-învățare și a decalajului dintre progresia
învățării școlare și cerințele curriculare, având funcție informativă. Evaluarea sumativă la chimie în
liceu se realizează la finele unei unități de învățare, având funcția de constatare a nivelului atins.
Cadrele didactice vor pune accentul pe evaluarea formativă, care se realizează după
parcurgerea unei secvenţe de instruire, prin diverse modalităţi și permite adoptarea măsurilor de
recuperare sau ameliorare, ajută la monitorizarea progresului şcolar. Formele de evaluare aplicate în
procesul educațional la chimie în liceu sunt: evaluarea orală, evaluarea scrisă, lucrări practice și de
laborator, observarea sistematică a elevilor prin diverse metode: investigația, proiectul,
autoevaluarea, etc. Numărul de evaluări sumative obligatorii pe perioada unui semestru este egal cu
cel puțin numărul unităților de învățare, dar nu mai mic decât doi.
Formele de evaluare vor fi alese în dependenţă de obiectivele planificate şi de specificul
materialului studiat. Este importantă aplicarea sarcinilor de integrare a cunoştinţelor din diferite
compartimente ale cursului de chimie, precum şi formarea sistematică a deprinderilor elevilor de a
opera cu instrumentele moderne de evaluare: fişe de caracterizare a substanțelor și proceselor
chimice, fișe de investigare a proceselor chimice, proiecte, grile pentru înregistrarea progresului
elevilor, lucrări de creaţie, teste (cu sarcini complexe, cu răspuns deschis, itemi nestructuraţi şi
structuraţi, care vizează anumite competenţe-sinteză) etc. Observarea curentă a
activităţii/comportamentului/produselor elevilor trebuie să aibă obiective clare; să se efectueze
sistemic, pe o perioada mai îndelungată (semestru); să înregistreze rezultatele operativ, într-o fişă
specială sau într-un caiet. Chestionarul poate fi folosit atunci când cadrul didactic doreşte să obţină
informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme
cuprinse în programă şi manual, despre nivelul lor de motivaţie. Pe baza răspunsurilor elevilor, se
fac aprecieri privind gradul de însuşire a unor cunoştinţe şi precizări, completări, dezvoltări etc.,
care să conducă la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă. Proiectul poate
fi individual sau de grup şi se încheie prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obţinute sau a
produsului realizat. Realizarea proiectului în grup presupune parcurgerea următorilor paşi:
enunţarea sarcinii de lucru, repartizarea responsabilităţilor în cadrul grupului, colectarea datelor, a
materialelor, realizarea produsului, prezentarea. Criterii de evaluare pentru produsul final:
validitate, elaborare şi structurare, noutate, originalitate, calitate.
În procesul educațional la chimie în liceu elevii vor elabora următoarele produse: enunț
argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat;
exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de transformări chimice
elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.; problemă
rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în
situații noi de învățare; test rezolvat; experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor;
raport de activitate experimentală elaborat; experiență de laborator/digitală realizată; schemă de
reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect
realizat și prezentat.
Succesul şcolar reflectă gradul de eficienţă pedagogică al activităţii. Evaluarea bazată pe
criteriul de succes este o condiţie a calităţii procesului educaţional, care depinde de calitatea
pregătirii profesionale, calitatea metodelor şi mijloacelor de predare - învăţare, a modului de
organizare a lecţiilor şi a relaţiilor profesor - elev, de existenţa laboratorului de chimie, de prezenţa

47
materialelor didactice, etc. Rolul cadrelor didactice este definitoriu în corelarea obiectivelor
evaluării cu posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor învăţării, pentru formarea unei imagini cât
mai corecte a elevilor despre competenţele proprii şi orientarea lor spre succes.
Orientări de realizare a conexiunii inverse și a principiului transdisciplinarității.
Transdisciplinaritatea se referă la ceea ce se află în același timp și între discipline, și
înăuntrul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină. Sarcinile ei principale sunt: a învăța să
cunoști, a face față greutăților, a trăi în pace cu ceilalți,a exista în armonie cu mediul înconjurător, a
rezolva probleme complexe din care constă viața. În procesul de predare-învăţare a chimiei se
recomandă stabilirea conexiunilor relevante cu alte discipline, de exemplu; biologia (rolul biologic
al unor elemente chimice/substanțe, circuitul substanțelor în natură, elemente nutritive , procesul de
respirație, fotosinteza); fizica (curent electric, forme de energie, etc.); geografia (răspândirea
substanțelor în natură, compoziția diferitor minerale, valorificare resurselor naturale, atmosferă,
geosferă) informatica (prezentări power point, software educative, producerea materialelor cu
proprietăți de semiconductor, baterii.), matematica (expresii matematice de calcul, algoritmi.),
literatura (asocieri, rezumate, poezii, etc.), istoria (date din istoria descoperirii elementelor chimice,
substanţelor chimice, legilor fundamentale ale chimiei, viaţa şi activitatea savanţilor în chimie,
influența dezvoltării chimiei asupra dezvoltării omenirii), economie (produse chimice, apariția
materialelor și tehnologiilor noi), dezvoltarea personală (elementele chimice și valorile personale
asociate, alimentație sănătoasă, hipo/hipervitaminoza, dauna alcoolului, fumatului, metode de
acordare a primului ajutor în caz de intoxicare cu diferite substanțe, metode de stingere a
incendiilor)
Sugestii cu privire la lucrul individual, lucrul pentru acasă.
În procesul studierii chimiei temele pentru acasă au misiunea de a consolida materialul
didactic studiat la lecție, contribuind la formarea competențelor-cheie ale elevului și la realizarea
obiectivelor urmărite, asigurând utilizarea creatoare a capacităţilor dobândite pe parcursul lecţiei.
La disciplina chimie temele pentru acasă se vor axa pe următoarele componente: partea teoretică
(subiectul care s-a învățat la lecție); partea practică (rezolvare de exerciții aplicative, de modelare a
activităţii cotidiene, probleme, situații-problemă, elaborare de algoritmi, programe, lucrări practice,
proiecte); partea recapitulativă (poate conține subiect teoretic și subiect aplicativ/practic, nu este
obligatorie la fiecare lecție). Timpul alocat temelor pentru acasă va fi folosit pentru asimilarea
materiei teoretice de studiu, formarea competențelor de a aplica cunoștințele obținute la rezolvarea
exercițiilor, problemelor/situațiilor problemă, în diverse activități interactive. Tipologia temelor
pentru acasă propuse la chimie se va axa pe domeniile cognitive: cunoaștere și înțelegere, aplicare,
rezolvare de probleme/integrare. Temele pentru acasă vor fi constituite din sarcini de: înțelegerea
temei/ cunoștințelor (formularea/ argumentarea enunțurilor cu caracter științific, itemi cu alegere
multiplă, itemi cu alegere duală, itemi de tip pereche (de asociere), itemi cu răspuns scurt (de
completare a spațiilor rezervate); aplicare a cunoștințelor dobândite (exerciții și probleme standard,
în rezolvarea cărora se aplică metode, algoritmi, proprietăți învățate); analiza-sinteza cunoștințelor
dobândite (probleme, situații-problemă, exerciții și probleme integratoare, inclusiv, situații
cotidiene); aplicarea cunoștințelor dobândite în situații de modelare a activității cotidiene,
transdisciplinare (activități de creativitate, extindere (individuale sau de grup), de lungă durată,
pentru realizarea unor lucrări dezvoltate/ sistematizate/ generalizate, proiecte, observări și lucrări
practice/ de investigație etc. Temele pentru acasă la chimie vor fi realizate în formă: orală (tema
care a fost predată la oră, unele sarcini de cunoaștere și înțelegere), scrisă (exerciții de cunoaștere și
înțelegere, aplicare, rezolvare de probleme, situații-problemă, exerciții din cotidian, elaborare de
algoritmi) și. practică (modelare, produse digitale, proiecte, lucrări practice, portofoliul elevului,
studiul de caz, experimentul) Rolul efectuării temelor pentru acasă constă în consolidarea
rezultatelor învățării, dezvoltarea abilităților de lucru independent și obținerea unor efecte durabile
ale învățării, consolidarea imaginii de sine a elevului, precum și pregătirea pentru evaluările finale
etc.

48
 Referinţe bibliografice
1. Bucun, N.; Guţu, Vl.; Ghicov, A. [et al.] Evaluarea curriculumului școlar. Ghid
metodologic. Chișinău: IȘE, 2017.
2. Cadrul de referință al curriculumului național, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației,
Culturii și Cercetării nr. 432 din 29 mai 2017.
3. Codul Educației al Republicii Moldova, modificat LP 138 din 17.06.16, MO184-
192/01.07.16 art.401, intrat în vigoare 01.07.16.
4. Competențe – cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2018).
5. Evaluarea curriculumului naţional în învăţământul general. Studiu. Chișinău: MECC, IȘE,
2018.
6. Managementul temelor pentru acasă, în învățământul primar, gimnazial și liceal .
Instrucțiune. Anexă la Ordinul MECC nr.1249 din 22.08.2018.
https://mecc.gov.md/sites/default/files/instructiune_teme_pentru_acasa.pdf
7. Regulamentul privind evaluarea și notarea rezultatelor școlare, promovarea și absolvirea în
învățământul primar și secundar. Aprobat prin Ordinul ME Nr. 638 din 30 iunie 2016. din
http://edu.gov.md/sites/default/files/regulament_evaluare_promovare_transfer_2016.pdf.
8. Standarde de dotare minimă a cabinetelor la disciplinele școlare în instituţiile de învăţământ
secundar general, aprobate prin Ordinul nr.193 din 26.02.2019.
9. Standarde de eficiență a învățării, Ministerul Educației al Republicii Moldova, 2012.
10. Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 ,,Educația 2020”, publicat:
21.11.2014 în Monitorul Oficial Nr. 345-351; art. Nr. 1014.
11. Strategia Moldova Digitală 2020, publicată: 08.11.2013 în Monitorul Oficial Nr. 252-257,
art. Nr. 963.

49