Romanul Mara, de Ioan Slavici apartine prozei realiste, deoarece se inspira

din viata targurilor de provincie , a breslelor din Adeal, de la sfarsitul secolului al

XIX-lea. Tema romanului este prezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un
targ transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala privilegiata intre micii
negustori ai locului, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun
copiilor sai, Persida si Trica.
Naratiunea este realizata la persoana a III-a, din perspectiva unui narator
obiectiv, omniscient. Personajul principal, Mara, este tipul vaduvei
intreprinzatoare si aprige, sau tipul femeii capitalist. Ea este energica, optimista,
abordand orice noua situatie cu increderea in sfarsitul bun. Fiica ei, Persida, este
acelasi tip ca si mama ei, « o Mara juvenila », cum observa Nicolae Manolescu.
Romanul are doua planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida si Natl.
Viata de familie a Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia
lui Bocioaca, starostele cojocarilor. Intreaga creatie a lui slavici este o pledoarie
pentru echilibrul moral,pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin
iubirea de oameni si pastrearea masurii in toate,iar orice abatere de la aceste
principii este sanctionata de autor. In opera Mara, Slavici contureaza un personaj
realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a
izbuti in viata este puterea banului. Persida , este fiica Marei , ea este una dintre
cele mai reusite, mai stralucite figuri din literatura romana si este ilustrata de
Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate. Criticul Magdalena Popescu
afirma ca: “Mara este un caracter,Persida un destin”. De asemenea, George
Calinescu vede in Mara ”tipul comun al femeii de peste munti…”, iar Nicolae
Manolescu “prima femeie capitalist din literatura noastra.”. Mara precupeata de
la Radna, domina intregul roman, prin forta si prin complexitate. Este energica,
voluntara, optimista. Persida, in schimb, este “o Mara juvenila, pe cale de a lua cu
varsta, obiceiurile si infatisarea mamei sale”, observa Nicolae Manolescu. La fel ca
si mama sa, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in care
domina calitatile sale iesite din comun, devotamantul, chibzuinta si vointa
puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.
Astfel, din punct de vedere stilistic, cele doua eroine sunt tratate in mod
diferit de autor. Mara este este descrisa prin ironie in stil indirect, iar Persida e
descrisa intr-un stil serios si grav. Cu toate acestea, in mod surprinzator, ele nu
sunt in opozitie , ambele fiind simboluri ale feminitatii in romanul lui Ioan Slavici.