NOTIUNI GENERALE DE IGIENA

IGIENA MUNCll IN UNITATILE DE ALIMENTATIE PUBLICA

Pregatirea sanitara a lucratorilor din alimentatia publica este o conditie

esentiala pentru asigurarea unei inalte calitati igienice a produselor
alimentare.

Cunoasterea regulilor de igiena personala si la locul de munca de catre toti

lucratorii din sectorul alimentar este obligatorie, deoarece oricat de gustos si
de atragator ar fi un produs sau preparat alimentar, acesta devine
necorespunzator in cazul in care ar produce imbolnavirea consumatorului.

In tara noastra, preocuparea si grija pentru sanatatea populatiei se manifesta

si prin legislatia sanitar-veterinara, care prevede detaliat normele de igiena
ce trebuie respectate de toti lucratorii din sectorul alimentar, precum si
sanctiunile administrative sau penale in cazul nerespectarii acestora.

0 data intrat in productie lucratorul din alimentatia publica este obligat sa

efectueze examene medicale si de laborator periodic, conform legislatiei in
vigoare (tabel).

Controlul obligatoriu pentru lucratorii din alimentatia publica

Categoria de personal

Examenul medical periodic

Periodicitatea

Personalul care lucreaza nemijlocit in bucatarii sau sectorul de preparate

culinare, de cofetarie, de inghetata si de bauturi racoritoare

Examen clinic general

Examen coprobacteriologic.

Examen radiologic pulmonar

Lunar

Trim. II si III

Anual

Personalul din unitatile si punctele de desfacere a alimentelor

Examen clinic general si dermatologic

Examen radiologic pulmonar

Trimestrial

Anual
Personalul de transport si depozitare a produselor alimentare

Examen clinic general si dermatologic

Examen radiologic pulmonar

Anual

Anual

Rezultatele acestor examene sunt trecute in carnetul de sanatate al fiecarui

luc 737j93h rator.

Sustragerea sau refuzul de prezentare la examenele medicale si la vaccinari

se sanctioneaza prin legile sanitare.

IGIENA INDIVIDUALA

Igiena individuala reprezinta totalitatea regulilor ce trebuie respectate pentru

mentinerea curateniei corporale si a sanatatii. Regulile de igiena individuala
se refera la intretinerea corpului si a hainelor in stare de curatenie.

Igiena corporala. Cuprinde igiena pielii, a parului, mainilor, urechilor si igiena

buco-dentara.

Igiena pielii. Pielea are rol protector al organismului, rol pe care il poate
indeplini numai daca este curata. in cursul zilei pe piele se depun substante
toxice eliminate o data cu transpiratia, praf si microorganisme, ceea ce duce
la astuparea porilor (prin care pielea transpira, respira etc.). Aceasta
determina mancarimi, iar microbii de pe piele patrund in organism prin cea
mai mica zgarietura a pielii, putand produce diferite infectii (abcese,
furuncule etc.).

Curatenia pielii se asigura prin spalarea partiala, care se face o data sau de
mai multe ori pe zi, si spalarea generala, care se face cel putin o data pe
saptamana.

Cel mai recomandabil este dusul zilnic, de preferat seara, cu apa calduta si
sapun, incheiat cu clatirea cu apa din ce in ce mai rece. Astfel se realizeaza o
mentinere perfecta a curateniei corporale, precum si calirea organismului
fata de bolile infectioase.

In anotimpul calduros se pot folosi deodorante care au ca scop reducerea

cantitatii de transpiratie si suprimarea mirosului neplacut. Se folosesc numai
pe pielea uscata si curata. Se recomanda, totusi, sa se evite folosirea
abuziva, deoarece pot produce unele afectiuni ale pielii.

Igiena parului. Parul are rol protector, dar si de podoaba si trebuie ingrijit
pentru a mentine un aspect placut si civilizat. Pielea capului are o serie de
glande sebacee si sudoripare care secreta grasime si sudoare. Acestea se
amesteca cu praful depus pe par si pe pielea capului, putand produce
mancarimi si infectii ale pielii capului si unele boli parazitare. Pentru a preveni
astfel de neplaceri se recomanda spalarea pe cap saptamanal. De asemenea,
se recomanda folosirea sampoanelor care au avantajul de a curata bine parul,
fara sa-1 degreseze mai mult decat este necesar, asa cum se intampla in
cazul sapunurilor prea alcaline sau al detergentilor.

Igiena buco-dentara. Dintele este un organ viu legat de restul corpului prin
nervi si vase de sange. Deci, infectia de la un dinte bolnav poate circula cu
usurinta in intreg organismul, putandu-se localiza la diferite organe (inima,
rinichi incheieturi, stomac etc.). De aceea, este importanta o igiena buco-
dentara riguroasa, care consta in periajul corect al dintilor seara si dimineata
si clatirea dupa fiecare masa.
Igiena mainilor consta in spalarea cu apa si sapun ori de cate ori este nevoie
si obligatoriu inainte de fiecare masa. De asemenea, se recomanda taierea
unghiilor si curatirea lor cu periute de unghii. Astfel se previne transmiterea
bolilor cu poarta de intrare digestiva.

Igiena imbracamintei. Rufaria de corp se imbiba cu transpiratie si murdarie

de pe corp; a imbraca lucruri murdare este acelasi lucru cu a nu te spala. De
aceea, trebuie schimbata cel putin o data pe saptamana. De asemenea, este
important ca inainte de culcare sa se schimbe rufaria de zi cu cea de noapte.

Imbracamintea trebuie sa indeplineasca o serie de conditii: sa fie rea

conducatoare de caldura, pentru a mentine un strat de aer cald intre piele si
haine; permeabilitate pentru aer; curata pe dinafara si pe dinauntru, aerisita
si schimbata periodic.

IGIENA INDIVIDUALA A LUCRATORILOR DIN ALIMENTATIA PUBLICA

Pentru lucratorii din alimentatia publica igiena personala nu reprezinta numai

o problema a individului, ci a intregii colectivitati pe care acesta o deserveste.
Un lucrator cu tinuta necorespunzatoare din punct de vedere igienic poate
reprezenta un factor contaminant pentru aceasta colectivitate, cat si pentru
persoanele din afara cu care vine in contact.

IGIENA MAINLOR SI STAREA DE SANATATE

Foarte des, microbii ajung pe alimente de pe mainile murdare. De aceea,

lucratorii din alimentatia publica trebuie sa acorde o atentie cu totul
deosebita igienei mainilor. Cercetarile au aratat ca pe mainile nespalate ale
lucratorilor din sectorul alimentar se pot gasi pana la 2 milioane de germeni,
in timp ce pe mainile curate se gasesc doar cateva sute. Prin manipularea
oualor murdare, S-a constatat ca pielea corpului, datorita secretiei usor acide,
are o actiune autosterilizanta ce depinde de regiunea anatomica. Pe palme,
aceasta actiune este deosebit de pronuntata. Astfel, in 20 min bacteriile de
pe o palma murdara mor in proportie de 50%, in timp ce de pe o palma
curata 100%. Pentru lucratorul din alimentatia publica, igiena mainilor se
realizeaza prin respectarea urmatoarelor reguli: taierea unghiilor scurt;
spalarea mainilor cu apa calda, sapun si periuta de unghii. Spalarea se face
cu apa curenta, minimum 1 min; dezinfectie cu solutii slabe de bromocet;
uscarea cu aer cald, folosirea prosoapelor de hartie; este interzisa stergerea
pe halat, sort sau carpe de bucatarie. De asemenea, starea de sanatate a
lucratorilor are o mare importanta, unele boli infecto-contagioase putand
avea grave implicatii (gripe, hepatite, TBC etc.).

IGIENA ECHIPAMENTULUI SANITAR DE PROTECTIE

In conformitate cu legislatia sanitara, toti lucratorii din sectorul alimentar,

inclusiv elevii la practica, trebuie sa poarte in timpul lucrului echipament
pentru protectia sanitara a alimentelor.

Echipamentul sanitar de protectie are rolul de a proteja produsele alimentare

de poluari microbiene sau mecanice (praf, noroi) provenite de la
imbracamintea proprie a muncitorilor cu care circula pe strada. Acest
echipament trebuie sa fie de culoare alba si sa cuprinda, dupa specificul
muncii, urmatoarele: halat, sort, pantaloni, jachete, bonete, basmale, cizme
de cauciuc, manusi etc.

Echipamentul de protectie sanitara trebuie sa acopere complet

imbracamintea si parul capului si sa fie impermeabil in partile care vin in
contact cu umezeala.

IGIENA LOCULUI DE MUNCA

In tot cursul prepararii produselor alimentare, la locul de munca trebuie

mentinuta o curatenie perfecta. Curatenia trebuie sa fie un proces continuu
prin care sa se indeparteze murdaria, imediat dupa ce a aparut. Pe
suprafetele si ustensilele murdare raman resturi alimentare pe care se
dezvolta microorganisme de alterare si patogene, mai ales daca nu se
asigura curatenia corecta si la momentul oportun.

Igienizarea suprafetelor si a ustensilelor se considera corespunzatoare, cand

se realizeaza urmatoarele:

din punct de vedere fizic, indepartarea tuturor reziduurilor vizibile de pe

suprafete;

din punct de vedere chimic, eliminarea tuturor urmelor de substante chimice

provenind de la solutiile de spalare si dezinfectie;

din punct de vedere microbiologic, reducerea la maximum a microflorei

existente.

Intretinerea igienica a locurilor de munca, a utilajului, a suprafetelor de lucru

etc. cuprinde urmatoarele operatii:

- curatirea mecanica a resturilor alimentare;

- spalarea cu apa calda (40-45°C) cu adaos de detergenti: soda, detergenti

anionici sau amestec de soda cu detergenti anionici (l-2%);

- clatirea cu apa fierbinte, pentru indepartarea urmelor de detergenti;

- dezinfectia, care urmareste distrugerea microbilor ce au rezistat la

actionarea apei si a detergentilor. Cele mai utilizate substante dezinfectante
din sectorul alimentar sunt: cloramina (1-2%). hipocloriti (1-2%), bromocet (1-
2%). Bromocetul este tot mai mult inlocuit cu detergenti cationici.

Substantele dezinfectante se lasa in contact cu suprafetele pe care trebuie sa

actioneze 10-15 min.
Materiile organice, prezente chiar in cantitati mici pe suprafetele supuse
dezinfectiei, reduc substantial efectul dezinfectantilor, deoarece o parte din
acestia sunt consumati pentru oxidarea substantelor organice nemicrobiene.
De aceea, dezinfectia nu poate inlocui spalarea si trebuie efectuata numai
dupa spalarea perfecta a suprafetelor.

Sporii microbieni sunt mult mai rezistenti la actiunea dezinfectantilor. De

aceea, operatiile de dezinfectie trebuie sa se execute zilnic, pentru a evita
acumularea sporilor.

In unitatile de alimentatie publica se recomanda dezinfectia o data pe zi, la

terminarea programului de lucru al unitatii;

- clatirea suprafetelor dezinfectate se face cu apa fierbinte, daca acestea vin

in contact direct cu alimentele (mese, vase, ustensile, utilaje).

Aprecierea gradului de curatenie se face prin mijloace de laborator.

Normele bacteriologice pentru aprecierea starii de curatenie, conform

reglementarilor Ministerului Sanatatii, sunt prezentate in tabelul 4.

Curatenia efectuata la locul de munca imbraca trei forme:

- curatenia in timpul functionarii unitatii;

- curatenia curenta;

- curatenia de fond.
CURATENIA IN TIMPUL FUNCTIONARII UNITATII

Este o activitate neplanificata, care se executa ori de cate ori s-au acumulat
deseuri. Fiecare lucrator este obligat sa asigure curatenia permanenta a
locului de munca si a utilajelor folosite.

Operatiile care provoaca murdaria in bucatarii si riscul contaminarii cu

germeni sunt:

- curatarea legumelor;

- manipularea oualor;

- eviscerarea pasarilor si a pestilor.

Aceste operatii, numite si "impure', trebuie efectuate in compartimente

izolate. Personalul care efectueaza operatiile impure nu vor participa la
manipularea produsului finit decat dupa schimbarea halatului si spalarii
corecte a mainilor cu apa calda, sapun si perie de unghii.

0 atentie deosebita trebuie acordata spalarii imediate si corecte a veselei si

ustensilelor in care s-au prelucrat produse de origine animala (lapte. carne,
oua, peste) in resturile carora microbii se inmultesc foarte bine. Este vorba de
masina de tocat carne, de vesela in care s-au preparat creme, maioneze etc.

In unele cazuri, in conditii de turism intens, se impune ca vesela si

tacamurile, dupa spalare, sa fie dezinfectate, respectandu-se conditiile
descrise mai inainte.

Vasele si vesela folosite nu trebuie sa vina in contact cu cele curate; se va

urmari un flux intr-un singur sens; vesela murdara-»spalare->clatire->uscare-
>depozitare in dulapuri inchise.

Deseori, vesela si tacamurile corect spalate se contamineaza cu microbi de la

carpele de sters murdare.

Fig. 1. Determinarea numarului de bacterii pe carpele de sters vesela.

In figura 1 sunt prezentate culturi bacteriene efectuate de pe carpe de

bucatarie curate (fig. 1, a) si murdare (fig. 1, b).

De aceea, se recomanda ca vesela sa se lase la scurs pe stelaje amenajate.

Daca, totusi, este necesar sa fie sterse, se prefera prosoapele de hartie, iar in
absenta acestora carpele de bucatarie spalate, fierte si calcate zilnic.

0 grija cu totul deosebita trebuie acordata indepartarii si depozitarii

gunoaielor. Aceasta trebuie sa se faca intr-un loc mai indepartat, din
exteriorul unitatii, in cutii metalice bine acoperite cu capace, pentru a nu
permite accesul mustelor si rozatoarelor.

CURATENIA CURENTA

Se executa zilnic sau de cateva ori pe zi, la sfarsitul unui ciclu de munca.
Aceasta curatenie cuprinde suprafetele de lucru murdarite in timpul activitatii
si trebuie efectuata respectand riguros ordinea operatiilor de igienizare.

In unitatile de alimentatie publica (restaurante) curatenia curenta se

efectueaza dupa fiecare masa, inainte de a se incepe pregatirea mesei
urmatoare si in mod deosebit la sfarsitul fiecarei zile, cand se recomanda sa
se aplice si dezinfectia.
Trebuie avut grija ca in timpul curateniei alimentele sa fie protejate pentru a
nu se depune praf pe suprafata lor.

CURATENIA DE FOND

Curatenia de fond sau generala consta in spalarea atenta cu apa calda si

detergent a intregii unitati (pereti, podele, mese, dulapuri, vitrine, spatii
frigorifice, utilaje, precum si asigurarea curateniei in jurul unitatii.

Prin indepartarea murdariei, curatenia de fond creeaza conditii pentru

reducerea numarului de microbi, muste, rozatoare.

Curatenia de fond se realizeaza prin urmatoarele operatii: spalare cu apa

calda si detergenti, dezinfectie, dezinsectie, deratizare.

Frecventa curateniei de fond in unitatile de alimentatie publica este de o data

pe saptamana.

Dezinsectia

Este actiunea de combatere a insectelor, mai ales a celor purtatoare de

germeni, cu ajutorul substantelor insecticide. Insectele pot infecta sau infesta
materiile prime si produsele finite, prezentand un real pericol prin marea lor
capacitate de vehiculare a unui numar imens de germeni patogeni si, mai
ales, a bolilor gastro-intestinale.

Insectele mai frecvente in unitatile de alimentatie publica sunt gandacii,

furnicile si in special mustele (in sezonul cald). Circuland si hranindu-se prin
locuri insalubre (gunoaie, closete), mustele se incarca cu un numar imens de
microbi: 6-7 milioane pe corp si 20 milioane in intestine. Microbii ajung pe
alimente atat prin contact direct, cat si prin dejectele mustelor, dar mai ales
prin regurgitare. Fiind foarte lacome, mustele, dupa ce au mancat pe saturate
din orice gunoi, ajunse pe un produs alimentar excreta ce au consumat,
impreuna cu un numar imens de microbi si mananca din nou. De multe ori,
microbii transmisi prin intermediul mustelor sunt patogeni.

De aceea trebuie sa se ia toate masurile pentru distrugerea mustelor, ca si a

celorlalte insecte, precum si prevenirea patrunderii lor in unitati.

Pentru combaterea in-sectelor, se folosesc substante chimice numite

insecticide. Acestea se administreaza sub forma de pulbere, solutii, emulsii,
aerosoli etc. Cel mai indicat in unitatile de alimentatie publica, datorita
toxicitatii reduse pentru om si animale, este piretrul. Acesta este o substanta
de origine vegetala si are asupra insectelor o actiune de soc. Prezinta insa
dezavantajul ca are o actiune de numai 12-14 orc. De aceea, se folosesc si
insecticidele de sinteza. Acestea se caracterizeaza insa prin mare remanenta
(30-60 zile), fiind in acelasi timp toxice si pentru om si, de aceea, necesita
precautii deosebite pentru a nu contamina alimentele.

Pentru a se impiedica inmultirea mustelor, anexele sanitare (WC-uri,

spalatoare), rampele si platformele de gunoi sunt supuse periodic
dezinsectiilor.

Deratizarea

Este actiunea de combatere a rozatoarelor. Acestea reprezinta un pericol real

pentru sectorul alimentar deoarece, pe de o parte, distrug cantitati mari de
alimente, iar pe de alta parte, le contamineaza cu microbi. Contaminarea
produselor alimentare se face prin contact direct, fecale, urina, saliva.

In felul acesta rozatoarele pot transmite toxiinfectii alimentare, febra tifoida,

dizenterie, trichinoza, teniaza

Combaterea rozatoarelor se face in doua moduri: prin impiedicarea

patrunderii in unitate si prin distrugerea celor ce au patruns. Distrugerea se
poate realiza prin mijloace mecanice (fo-losirea de curse, capcane) si
mijloace chimice, respectiv substante raticide. Acestea pot fi de ingestie (pe
baza de warfarina si ANTU) si de inhalatie (gaze toxice; SO2, HCN).
Substantele raticide recomandate in combaterea rozatoarelor in sectorul
alimentar sunt: cumarina, Antu, acidul clorhidric, dioxidul de sulf.

Boli transmise de rozatoare.

Dezinsectia si deratizarea se fac pe echipe ce apartin intreprinderii

specializate. Data fiind toxicitatea substantelor de sinteza folosite ca
insecticide si radicide, personalului din alimentatia publica ii revine sarcina de
a lua masuri ca aceste operatii sa se faca fara ca vreun aliment sa ramana
descoperit sau in ambalaje permeabile, precum si de a spala cu multa apa
suprafetele care vin in contact cu alimentele.

Aceeasi grija care se acorda curateniei in unitate trebuie acordata anexelor

sanitare, vestiare, dusuri, WC-uri. Acestea vor fi spalate zilnic sau ori de cate
ori este nevoie si vor fi dezinfectate cu cloramina.

IGIENA CIRCUITULUI PRODUSELOR ALIMENTARE

Pentru ca produsele alimentare sa ajunga la consumator nealterate si fara a fi

contaminate cu microorganisme patogene, trebuie asigurate conditii perfecte
de igiena pe tot circuitul produselor alimentare. Prin circuitul produselor
alimentare se intelege drumul parcurs de acestea de la prelucrare si pana la
desfacere. Normele de igiena pentru fiecare faza a circuitului alimentelor sunt
cuprinse in ordine ale Ministerului Sanatatii.

Transportul produselor alimentare. Cerintele tehnice si igienicosanitare

privind transportul alimentelor variaza in functie de gradul de alterabilitate
(perisabilitate) al acestora si de distanta la care trebuie transportate.

Alimentele usor alterabile se transporta in mijloace special amenajate, la o

temperatura de 2-4°C, iar cele congelate la -6°C.

Transportul la distanta mare se face cu ajutorul vagoanelor, vapoarelor sau a

unor masini autoizoterme prevazute cu instalatii speciale frigorifice care
asigura temperaturi scazute de -15°C. Aceste mijloace de transport trebuie
asigurate cu sisteme de ventilatie pentru eliminarea vaporilor si aerisirea
produselor. Ele sunt amenajate cu carlige si rafturi speciale.

Dupa fiecare transport curatenia si dezinfectarea spatiilor respective este

obligatorie.

Personalul care incarca si descarca alimentele trebuie supus periodic

controlului medical, iar ii cursul lucrului sa poarte echipament de protectie.

Carnea se transporta in masini captusite cu tabla de zinc, iar pestele in lazi

sau cosuri, cu gheata.

Laptele de colectare se transporta in cisterne speciale care trebuie intretinute

si dezinfectate in mod corespunzator.

Painea se transporta in navete curate, in masini speciale.

Mijloacele de transport a alimentelor trebuie sa fie autorizate sanitar.

Mijloacele de transport vor fi dotate si amenajate in functie de natura

alimentului transportat.

Pe peretii exteriori ai mijloacelor de transport se scrie denumirea alimentului

transportat.
Peretii interiori si tavanul mijlocului de transport vor fi confectionati din
materiale rezistente la substante chimice de spalare si dezinfectare, precum
si la patrunderea rozatoarelor si insectelor.

Dupa fiecare transport de alimente/ mijloacele de transport se spala si se

dezinfecteaza.

Alimentele perisabile vor fi transportate pe distante mari cu mijloace de

transport dotate cu instalatii frigorifice, iar pe distante mici cu izoterme.

Alimentele transportate vor fi insotite de documente care sa ateste cantitatea

si calitatea: buletine de analiza, certificate de calitate, certificate de
conformitate.

Se interzice transportul alimentelor amestecate, ca de exemplu: materii

prime amestecate cu produse finite, sau produse finite cu subproduse.

Personalul care deserveste mijlocul de transport trebuie sa posede carnet de

sanatate si echipament sanitar.

NORME IGIENICE PRIVIND PREPARAREA ALIMENTELOR

In timpul pregatirii culinare a alimentelor, atat valoarea nutritiva, cat si cea

igienica a acestora pot fi afectate daca nu se respecta anumite masuri. Astfel,
materia prima si produsele finite se vor prelucra pe mese (sau funduri de
lemn) diferite, marcate vizibil: "carne cruda', "carne fiarta', "peste crud',
"peste fiert', "legume fierte', "paine' etc.
Operatiile legate de prepararea carnii crude (transare, tocare, preparare:
mititei, carnati, chiftele etc.) se vor efectua intr-un spatiu destinat numai
acestor operatiuni.

Se va evita contactul prelungit al alimentelor cu oxigenul si se vor folosi

tratamente termice de scurta durata.

Este interzisa amestecarea tocaturilor crude cu cele prajite si a mancarurilor

de la un pranz la altul In unitatile de alimentatie publica cu caracter turistic
sau balneo-climateric este interzisa prepararea mancarurilor pentru ziua
urmatoare. Inainte de folosire ouale de gaina, cu coaja intacta, se spala si se
dezinfecteaza intr-o solutie de bromocet l%, timp de 10 min, apoi se clatesc
cu apa rece. in perioada l. IV-30.IX este interzisa prepararea si darea in
consum a produselor de carne tip "sangerete', a prajiturilor cu creme de oua,
precum si a produselor cu maioneza.

De asemenea, trebuie respectate cu strictete normele de igiena personala si

la locul de munca, prezentate anterior

NORME IGIENICE PRIVIND DEPOZITAREA ALIMENTELOR

Depozitarea si pastrarea alimentelor trebuie sa se faca astfel incat sa se

previna alterarea, degradarea, contaminarea chimica si biologica,
impurificarea cu praf sau mirosuri straine de natura produsului. Pentru
aceasta, toate alimentele, fie materii prime, fie semipreparate sau produse
finite, trebuie pastrate in spatii special amenajate.

Asezarea alimentelor trebuie sa se faca pe gratare sau rafturi, pentru a

asigura o buna ventilatie, precum si accesul cu usurinta la produsele
depozitate.

Conditiile de depozitare depind de natura produselor alimentare. Produsele

alimentare cu un continut scazut de apa, de obicei cele de origine vegetala
(zahar, orez, faina, malai, gris) se depoziteaza la temperatura ambianta in
incaperi curate, aerisite, uscate. La cereale, faina si crupe (malai, gris, orez)
trebuie sa se asigure o ventilatie corespunzatoare pentru a se preveni
incingerea. Alimentele usor alterabile trebuie pastrate m spatii frigorifice, pe
o durata limitata, in functie de natura produsului.

Standardele de calitate prevad pentru fiecare produs in parte conditiile de

depozitare (temperatura,. umiditate), precum si termenele de garantie.

Pentru a asigura calitatea igienica corespunzatoare produselor alimentare,

lucratorilor din sectorul de alimentatie publica le revin urmatoarele obligatii:

- sa reduca la minimum posibilitatile de contaminare a materiilor prime si

produselor pe care le realizeaza, in toate fazele circuitului produselor
alimentare;

- sa creeze, pe intreg circuitul, conditiile necesare pentru a preveni

multiplicarea microorganismelor.

In spatiile de depozitare va fi asigurata protectia alimentelor impotriva

insectelor si rozatoarelor; periodic se va efectua dezinsectia si deratizarea.

- sa asigure, in cursul proceselor tehnologice, distrugerea eficienta a

microbilor existenti;

- sa manifeste o preocupare permanenta, pentru ca pe nici una din fazele

circuitului produselor alimentare, sa nu se produca alterari care sa determine
pierderi materiale de produse sau imbol-naviri ale consumatorilor.

Desfacerea (livrarea) produselor alimentare se poate face in magazine

specializate, chioscuri si piete publice. Cerintele igienico-sanitare fata de
aceste unitati se refera la igiena locului de desfacere, a personalului, la modul
de pastrare si ambalare si comercializare a produselor alimentare. De
respectarea deplina a unor reguli minime, dar indispensabile, de igiena din
partea personalului de servire, depinde calitatea marfurilor alimentare si
protectia populatiei fata de pericolul contaminarii cu germeni patogeni sau al
unor toxiinfectii alimentare cu caracter de masa.

Comercializarea reprezinta activitatea de vanzare-cumparare a alimentelor.

1) Comercializarea alimentelor se realizeaza pe baza autorizatiei si avizului

de la inspectoratul politiei sanitare si medicina preventiva.

2) Personalul trebuie sa indeplineasca conditiile de sanatate si calificare, sa

detina cunostinte suficiente din domeniul igienei alimentare, igienei muncii si
sanatatii publice.

3) Alimentele vor fi comercializate numai in spatii specifice, amenajate

acestui scop, cu respectarea normelor de igiena si alte prevederi legale.

4) Alimentele trebuie sa se incadreze in parametri de calitate prevazuti in

standarde, norme de firma sau certificate de conformitate.

5) Alimentele trebuie sa fie ambalate, etichetate si marcate corespunzator,

etichetele trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: firma producatoare,
compozitia chimica a produsului, continutul in aditivi alimentari, valoarea
energetica la l00g, termenul de valabilitate.

6) Se interzice comercializarea alimentelor contrafacute sau a celor care dau

impresia ca sunt de calitate buna, decat in realitate.

7) Se interzice comercializarea alimentelor in ambalaje murdare si

deteriorate.
8) Se interzice comercializarea alimentelor necorespunzatoare calitativ sau
care au fost prelucrate si/sau manipulate si/sau depozitate necorespunzator.

9) Se interzice racirea bauturilor si a fructelor care se consuma proaspete cu

gheata naturala, dar se pot folosi cuburi de gheata obtinute din apa potabila.

10) Se vor asigura ustensile adecvate servirii: cleste, lingura, furculita etc.

11) Se va asigura pastrarea alimentelor in conditii corespunzatoare de

temperatura si umiditate astfel incat calitatile senzoriale, valorile nutritive,
proprietatile fizico-chimice sa nu se modifice.

12) Se interzice refolosirea paharelor, farfuriilor si tacamurilor de unica

folosinta.

13) Se interzice reconditionarea alimentelor retrase din consum ca fiind

necorespunzatoare.

14) Se interzice utilizarea ambalajelor care dau impresia ca contin o cantitate

mai mare de alimente decat in realitate.

TOXIINFECTIILE ALIMENTARE

GENERALITATI. TIPURI DE TOXIINFECTII

Sunt afectiuni de tip acut sau subacut, care apar fie sub forma de cazuri
izolate, fie, cel mai adesea, sub forma unor imbolnaviri ce cuprind un maro
numar de persoane care au consumat acelasi aliment contaminat cu acelasi
germene sau cu toxinele sale. Debutul bolii este brusc si se caracterizeaza
prin tulburari gastrointestinale si fenomene de intoxicatie generala.
Epidemiile izbucnesc, de obicei, in sezonul cald, aparitia lor fiind favorizata de
nerespectarea regulilor de igiena alimentara. Depistarea si scoaterea din
consum a alimentelor contaminate au, ca urmare, incetarea epidemiei. Din
acest motiv, diagnosticul de laborator al toxiinfectiilor alimentare comporta o
urgenta maxima.

Din punct de vedere clinic, toxiinfectiile alimentare pot imbraca doua forme,
in functie de predominanta caracterului infectios sau a celui toxic : forma
infectioasa, ce se datoreaza multiplicarii germenilor din alimentele
consumate si se caracterizeaza printr-o perioada de incubatie mai lunga, cu
evolutie febrila, dureri de cap, greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si
poate duce la moarte. Acest tip de boala este provocat, mai ales, de germenii
din familia Enterobacteriaceae. Durata bolii, daca este la timp si corect
tratata, este de 3-5 zile, dupa care urmeaza disparitia simptomelor ; forma
toxica este cauzata de toxinele elaborate de germeni (stafilococ, b. botulinic
etc.) in alimentele contaminate si se caracterizeaza printr-o perioada de
incubatie foarte scurta, cu varsaturi, diaree, stare de intoxicatie si febra
moderata sau chiar absenta. Durata bolii este scurta, de 24 ore sau mai
putin, cu exceptia botulismului, in care boala se prelungeste foarte mult.

Datorita evolutiei scurte a bolii si a variabilitatii germenilor incriminati, in

toxiinfectiile alimentare nu se instaleaza o imunitate solida fata de agentii
patogeni respectivi.

Germenii care pot provoca toxiinfectiile alimentare sunt : enterobacteriacee

(Salmonella, Shigela, Escherichia si Proteus); coci patogeni enterotoxici
(stafilococii si streptococii enterotoxici) ; bacili aerobi formatori de spori (B.
subtiis, B. cereus s[ B. anthracis); bacili anaerobi formatori de spori
(Clostridum perfringens si Clostridium botulinum); bacterii care degradeaza
alimentele pana la formarea unor substante toxice.

Toxiinfectii alimentare produse de salmonele. Germenii din genul Salmonella

detin primul loc in toate tarile, atat ca frecventa, cat si ca importanta
epidemiologica, in producerea toxiinfectiilor alimentare. Salmonelele dau o
boala. de tip infectios, care se manifesta dupa 8-24 ore de la consumarea
alimentului contaminat.
Aceasta perioada de incubare este necesara pentru multiplicarea germenilor
si invadarea organismului infectat. Debutul bolii este brusc, cu stare generala
alterata, ridicarea temperaturii la 38-40°C, dureri de cap, greata, varsaturi si
scaune diareice, frecvente, apoase sau mucoase, uneori cu aspect
dizenteriform. Dupa 2-1 zile, in mod obisnuit, aceste simptome dispar, iar
scaunele se normalizeaza. Au fost semnalate si cazuri in care boala se poate
agrava, capatand un aspect septicemic, cu evolutie grava, care poate merge
pana la moartea bolnavului. Ca tratament la regimul dietetic, se pot asocia
unele antibiotice de profil, cum sunt cotrimoxsazolul, ampicilina etc., care pot
scurta evolutia bolii.

Diagnosticul de laborator se bazeaza pe deplasarea salmonelei care a produs,

boala in produsele patologice si in alimentele contaminate si, de aceea,
trebuie cercetate :

- produsele patologice recoltate de la bolnav : materii fecale, varsaturi, urina

si, eventual, sange ;

- alimentele sau apa suspecte de a fi contaminate ;

- produsele (materii fecale si urina) recoltate de la suspecti contacti, fosti

bolnavi, personalul care a manuit sau a prelucrat alimentele ;

- fragmentele de organe recoltate de la cadavru : splina, ganglioni

mezenterici, intestin etc., precum si sange prelevat direct din inima.

Izolarea si identificarea agentului etiologic se fac prin tehnicile utilizate in

mod curent in diagnosticul salmonelozelor (coproculturi, uroculturi,
hemoculturi, organoculturi, controlul alimentelor si al apei potabile etc'.).

Toxiinfectii alimentare cauzate de shigele. Bacilii dizenterici pot da nastere la

izbucniri de toxiinfectii alimentare cu evolutie relativ scurta, care se
manifesta prin greata, varsaturi, dureri abdominale si scaune frecvente,
mucosanguinolente, insotite de frisoane.
Boala este insotita de ridicarea moderata a temperaturii (38'C), dureri de cap
etc. Ca tratament se prescriu, in general, pe langa un regim igieno-dietetic, si
unele antibiotice la care shigelele sunt sensibile : cotrimoxsazolul,
tetraciclina, ampicilina etc.

Diagnosticul de laborator urmareste punerea in evidenta a shigelelor in

materiile fecale recoltate de la bolnav si de la purtatorii de germeni care au
manipulat alimentele, precum si in alimentele contaminate.

Izolarea si identificarea gemenilor se fac prin tehnicile cunoscute aplicate in

mod curent in diagnosticul bacteriologic al dizenteriei bacilare (prin
coprocultura).

Toxiinfectii alimentare produse de bacilul coli, Toxiinfectiile produse de

germenii care apartin genului Escherichia se manifesta, in mod obisnuit. prin
tulburari digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale si scaune diareice.
Tulburarile generale sunt mai usoare, iar febra este moderata.

Diagnosticul de laborator se bazeaza pe izolarea germenului din diverse

produse patologice (varsaturi, materii fecale etc.) si din alimentele banuite a
fi produs imbolnavirea urmata de identificarea biochimica si serologica.

In caz de urgenta. tulpinile patogene de E. coli pot fi identificate direct din

produsele patologice, prin aplicarea tehnicii de imunofluorescenta.

Toxiinfectii alimentare produse de Proteus. Toxiinfectiile alimentare produse

de germenii din genul Proteuns au o perioada de incubatie relativ scurta.
Boala se manifesta prin tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi si scaune
diareice) dar, de obicei. fara febra si fara alterarea prea pronuntata a starii
generale. Vindecarea survine dupa 1-2 zile.

Diagnosticul d. laborator se bazeaza pe izolarea si identificarea germenului

din produsele patologice (materii fecale, urina, varsaturi si, mai rar sange) si
alimente (carne, lapte, branzeturi. oua etc.).

Toxiinfectii alimentare produse de stafilococi. Stafilococii enterotoxici produc

toxiinfectii alimentare de tip toxic. Boala are o perioada de incubatie scurta
(1-6 ore) si debuteaza cu salivatie abundenta, greata, varsaturi, crampe
abdominale si scaune diareice temperatura este, de obicei, normala.

Dupa 12-48 ore, fenomenele de boala dispar si survine vindecarea. Boala se

datoreste unei exotoxine elaborate de stafilococ (enterotoxina stafilococica).
Sursa de infectie este constituita de animalele bolnave (carnea si laptele lor),
de omul bolnav care prezinta infectii stafilococice ale pielii. (furuncule etc.) si
de purtatorii sanatosi de germeni (nazali, nasofaringieni, fecali etc.) care
manuiesc alimentele si le contamineaza printr-o igiena defectuoasa.
Alimentele bogate in proteine si glucide contaminate cu stafilococi ofera, la
temperaturi convenabile (optimum 37°C) si dupa o durata de timp
corespunzatoare, conditii bune de cultivare si de elaborare a enterotoxinei. .

Diagnosticul de laborator se bazeaza pe izolarea si identificarea stafilococilor

din alimente contaminate si din produsele patologice recoltate de la bolnavi.

Pentru identificarea stafilococilor enterotoxici se vor face investigatii

suplimentare (producere de enterotoxina. testarea biologica pe pisoi a
produselor sau germenilor etc.).

In scopul depistarii sursei de infectii si a legaturilor dintre cazurile de

imbolnaviri se reomanda testarea sensibilitatii la bacteriofagi a tulpinilor de
stafilococ izolate.

Toxiinfectii alimentare produse de streptococi. Se caracterizeaza prin

incubatie scurta (4-12 h) si fenomene digestive (greturi, varsaturi, scaune
diareice) usoare. Speciile de streptococi cel mai des intalnite in producerea
toxiinfectiilor alimentare sunt enterococii, streptococii viridans si streptococii
betahemolitici. In acest din urma caz, bolnavii pot prezenta angina si chiar
scarlatina.

Diagnosticul de laborator consta in punerea in evidenta a streptococilor

enterotoxici in alimentele incriminate si in produsele patologice recoltate de
la bolnav (materii fecale, varsaturi, exsudat faringian etc.). Izolarea si
identificarea sunt efectuate dupa tehnicile folosite in diagnosticul
bacteriologic al infectiilor streptococice.

Toxiinfectii alimentare produse de germenii aerobi formatori de spori. Din

aceasta grupa de germeni au fost identificate trei specii care produc
toxiinfectii alimentare : Bacillus subtilis, B. cereus si B. anthracis.

Bacillus subtilis poate fi usor izolat din produsele patologice recoltate de la

bolnavi sau din alimentele care au produs imbolnavirea, prin insamantarea
acestora in bulion. Germenul poate fi identificat pe baza prezentei sporilor si
a cercetarii caracterelor biochimice.

Bacillus cereus poate provoca o toxiinfectie alimentara cu fenomene

digestive (greata, varsaturi si dureri abdominale, fara febra) care dispar
complet dupa cateva ore.

Produsele patologice (materiile fecale, varsaturile etc.) recoltate de la

bolnavi, precum si alimentele incriminate sunt insamantate in bulion si pe
geloza nutritiva 2%. Din culturile obtinute se fac frotiuri care se coloreaza prin
metoda Gram si prin coloratii speciale pentru spori. De asemenea se
cerceteaza caracterele biochimice si de patogenitate.

Bacillus anthracis produce gastroenterita carbunoasa, boala grava ce apare la

persoanele care au consumat carne de la un animal bolnav de carbune,
enfizematos, insuficient prelucrata termic.

Diagnosticul de laborator este pus cu destula dificultate. Germenul nu poate

fi izolat, de obicei, din sange si materii fecale, dar poate fi pus in evidenta la
autopsie pe impresiunile de organe (splina. ganglioni etc.).

Toxiinfectii alimentare produse de germeni anaerobi formatori de spori. Dintre

germenii anaerobi sporulati, Bacillus perfringens si Clostridium boulinum sunt
speciile care produc toxiinfectii alimentare.

Bacillus perfringens produce o toxiinfectie care se manifesta prin greata,

dureri abdominale si scaune diareice, fara febra. Uneori, pot aparea si cazuri
cu evolutie grava.

Diagnosticul de laborator. Se recolteaza fecale si probe de varsatura de la

bolnavi, fragmente de organe (in special intestin subtire) de la cadavre si
probe din alimente consumate de bolnavi (carnc, lapte etc.).

Din fragmentele de organe se fac frotiuri prin inpresiune, iar produsele

patologice si alimentele sunt insamantate pe medii anaerobe, pentru
cultivarea si izolarea B. perfringens, dupa ce, in prealabil, au fost mojarate si
incalzite 30 min. la 80°C, in scopul distrugerii altor germeni prezenti in proba
examinata.

Clostridium botulinum. Botulismul este o toxiinfectie alimentara produsa de

consumul conservelor de legume sau de carne contaminata cu bacilul
botulinic si cu toxina produsa de acesta. Boala se datoreste unei intoxicatii
puternice care se manifesta prin oboseala accentuata, dureri de cap, ameteli,
limitarea miscarilor globilor oculari ("vedere dubla''), dificultati la inghitit si
stingerea vocii. In unele cazuri, paralizia se generalizeaza si omul bolnav
moare prin asfixie.

Diagnosticul de laborator. Se recolteaza de la bolnavi produse patologice si

probe din alimentele consumate, urmarindu-se izolarea si identificarea
germenului si a toxinei botulinice. Alimentele recoltate, fragmente de organe,
materiile fecale si produsele de varsatura sunt mojarate cu multa precautie,
dupa care sunt centrifugate, sedimentul obtinut fiind folosit pentru izolarea
bacilului botulinic, iar supernatantul pentru punerea in evidenta a toxinei
botulinice, prin inoculari la animalul de laborator
Toxiinfectii alimentare cauzate de bacterii care degradeaza alimentele pana la
formarea unor substante toxice. In aceasta grupa se incadreaza imbolnaviri
acute cauzate de consumul alimentelor alterate de activitatea enzimatica a
unor bacterii. Boala se manifesta printr-o stare generala proasta, eruptie
urticariana, dureri de cap, senzatie de caldura etc. Aceste fenomene de tip
alergic sunt produse de histamina rezultata din degradarea alimentelor.

Dintre bacteriile care produc aceste transformari, mentionam germeni de

putrefactie, ca Protens etc.

Trichinoza. Aceasta boala grava, produsa de Trchinella spiralis, este in

continua expansiune in tara noastra. In ultimii zece ani incidenta bolii a
crescut considerabil de la un an la altul. Acest fapt se datoreaza mai ales
consumului de carne de porc provenind din gospodariile individuale, cel mai
adesea necontrolata de organele sanitar-veterinare.

Parazitul Trichinela spiralis este un vierme de dimensiuni mici (fig. 2). El este
introdus in tubul digestiv sub forma de larva inchistata, o data cu consumul
carnii infestate provenind de la porc domestic, mistret sau urs. La microscop
apare ca un mic nematod mobil, rasucit in interiorul celulei musculare.
Enzimele din sucul gastric elibereaza larvele din chist ce patrund in epiteliul
mucoasei duodenului si jejunului unde raman .pana la maturizare. Parazitul
mascul are o lungime de 1,4-1,6 mm, iar cel femel are o lungime de 2-3,5
mm. Dupa acuplare (fecundare) femela depune 500- 1500 larve care
traverseaza peretele intestinal, patrund in vasele limfatice si sanguine,
ajungand in circulatia generala. Larvele se localizeaza in muschii striati:
diafragm, laringieni, limba, muschii maseteri, intercostali, deltoizi, tricepsi
etc. unde se inchisteaza.

fig. 2 Muschiul cu larve de Trichinella spiralis: 1- fibra musculara; 2- chist;

3- larva spiralata; 4- depozit calcar

Se cunosc urmatoarele faze clinice in evolutia bolii: perioada de invazie,

perioada de stare sau de diseminare hematogena si perioada de inchistare a
larvelor in muschi.

Organismul infestat raspunde prin formare de anticorpi serici specifici,

hipersensibilitate si euzinofilie.

Diagnosticul bolii este clinic si de laborator :

- diagnosticul clinic consta din discutie cu bolnavul (consum de carne de porc

netratata sau insu-ficient tratata termic) si semnele clinice specifice evolutiei
bolii (edem, febra, mialgii etc.);

- diagnosticul de laborator al carnii de porc infestata sau a unor fragmente de

muschi recoltate prin biopsie de la om, consta in punerea in evidenta a
parazitului prin examenul trichinoscopic al acestor fragmente comprimate
intre doua lame de sticla si examinate la microscop.

La om leucograma arata hipereuzinofilie, iar testele imunologice scot in

evidenta o stare de hipersensibilitate (testul I.D.R. cu antigen Trichinella
spiralis devine pozitiv din a doua saptamana de boala) si prezenta unor
anticorpi serici specifici (reactia de microprecipitare circumlarvara este
pozitiva: la orificiile atriale ale larvelor puse in contact cu ser de cercetat apar
precipitate veziculare).

Tratament. Se instituie de urgenta o spalatura gastrica, purgativ salin drastic

si Thiambendazol (Mintezol). Acest medicament se administreaza numai in
prima saptamana de la ingestia carnii infestate, deoarece el elimina parazitul
adult dar nu afecteaza larvele circulante sau inchistate. Un nou medicament,
in curs de experimentare, denumit Mebendazol (Vermox), este mai eficient,
deoarece distruge si larvele circulante sau inchistate in muschi. In formele
severe se administreaza cortizon, care are o actiune puternic antialergica si
antiinflamatorie.

Profilaxie si combatere. Prevenirea bolii are in vedere aplicarea unor masuri

de protejare a consumatorilor si de impiedicare a infestarii porcilor.

Se recomanda sa se evite consumul carnii de porc domestic sau de vanat

(porc mistret, urs) sau a preparatelor proaspete (carnati, sunca, pastrama)
care nu au fost supuse controlului sanitar veterinar sau nu au fost bine fierte.

Masurile generale au in vedere controlul sanitar-veterinar obligatoriu prin

examen trichinoscopic al animalelor sacrificate in abatoare sau gospodarii
individuale. De asemenea, se recomanda respectarea unor masuri igienice in
cresterea porcilor si evitarea contactului acestor animale cu rozatoarele, in
special prin deratizari repetate.

EPIDEMIOLOGIA TOXIINFECTIILOR ALIMENTARE

Sursa de infectie in toxiinfectiile alimentare este constituita de animale si

oameni, purtatori ai microbilor respectivi. Animalele incriminate mai frecvent
sunt pasarile (in special carnea si ouale de rata), porcii, rozatoarele (sobolanii
si soarecii), bovinele, ovinele si, mai rar, cainele, pisica sau alte animale.
Sursa de infectie umana este reprezentata de omul bolnav si purtatorii de
germeni.

Eliminarea germenilor se face prin materii fecale, urina, varsaturi, secretii

nazo-faringiene, puroi etc.

Caile de transmitere si modul de contaminare. Toxiinfectiile alimentare se

transmit prin intermediul alimentelor. Acestea pot fi contaminate direct, ca
atare (laptele sau carnea care provin de la animale bolnave, oua de rata etc.),
sau pot fi contaminate ulterior, prin contactul cu dejectii de la animale
bolnave sau purtatoare de germeni, prin utilaje sau ambalaje contaminate,
prin insecte sau rozatoare sau prin intermediul personalului (bolnav sau
purtator de germeni) care manipuleaza alimentele.

Alimentele contaminate produc imbolnaviri cand contin un numar mare de

germeni sau cantitati de toxina capabile sa declanseze boala. Acestea sunt
posibile in urmatoarele situatii :

- alimentul contaminat este un mediu favorabil dezvoltarii germenului

respectiv ;

- temperatura la care este pastrat alimentul permite o "cultivare' a

germenului si elaborarea de toxina ;

timpul de pastrare a alimentului in aceste conditii favorabile este suficient de

mare pentru dezvoltarea numarului de germeni si a cantitatii de toxina care
sa produca imbolnavirea;

realizarea conditiilor de anaerobioza pentru bacteriile anaerobe (alimente

conservate in recipiente inchise ermetic sau substrat de ulei);

prelucrarea termica insuficienta pentru distrugerea microorganismelor

respective s.a.

Ancheta epidemiologica este obligatorie in toate cazurile de aparitie a

toxiinfectiilor alimentare, in familii sau colectivitati. Aceasta ancheta ofera
indicatii pretioase pentru precizarea cauzei care a declansat imbolnavirea si
da posibilitatea de a se lua masuri imediate pentru limitarea cazurilor si de a
se aplica un tratament adecvat, chiar inainte de obtinerea rezultatelor de
laborator.

PROFHAXIA TOXIINFECTHIOR ALIMENTARE

Pe langa masurile de igiena generala, este necesar sa se aplice si unele

masuri speciale referitoare la alimente si la personalul din sectorul alimentar.

Pentru evitarea aparitiei cazurilor de toxiinfectii alimentare se va avea in

vedere ca alimentele sa nu provina de la animale bolnave.

De asemenea, manipularea, modul de preparare, de conservare, de transport

si de desfacere a alimentelor trebuie sa fie astfel facute incat sa excluda
posibilitatea de a se contamina cu germenii ce pot provoca toxiinfectiile
alimentare.

Masurile sanitare de protectia alimentelor privesc :

- salubritatea localului destinat blocului alimentar ;

- asigurarea apei potabile necesare prepararii alimentelor si pentru

intretinerea curateniei si unei igiene personale corespunzatoare ;

- indepartarea corecta a reziduurilor de orice fel :

- aplicarea masurilor de prevenire si combatere a mustelor, a altor insecte si

a rozatoarelor ;

-- asigurarea unui circuit tehnologic corect, care sa evite alterarea si

contaminarea alimentelor supuse prelucrarii termice;

respectarea unui regim permanent de curatenie perfecta a localului, a

utilajelor si vaselor,

pastrarea alimentelor la frigider pana la folosire :

- prelucrarea termica a alimentelor, care trebuie sa fie astfel efectuata incat

sa asigure distrugerea agentilor patogeni.
Igiena personala. In ceea ce priveste personalul care manipuleaza alimentele,
acesta trebuie sa respecte cateva reguli de igiena, obligatorii :

spalarea mainilor cu apa si sapun si uscarea lor, preferabil la aer cald, inainte
de a manipula un aliment ;

alimentele sa nu fie atinse cu mana decat in cazurile in care acest lucru este
strict necesar ;

- sa foloseasca in mod corect materialul de protectie ;

- controlul medical periodic al personalului din sectorul alimentar este

obligatoriu ;

- purtatorii de germeni si persoanele bolnave pot contamina alimentele, si, de

aceea, trebuie scoase din sectorul prelucrarii alimentelor pana la incetarea
starii de purtator sau pana la completa lor vindecare.