Motoarele termice sint masinile care transforma energia interna a combustibililor in energie mecanica.

Ele au contribuit la progresul tehnic al industriei transportului, ce are un rol important in viata omenirii.

Prima masina termica care efectua un lucru mecanic este cilindrul cu piston inventat de Denis Papin. In
cilindru, sub piston, se turna apa ce la incalzire aceasta se evapora si aburul obtinut impreuna cu aerul
din cilindru ridicau pistonul. Pentru a-l duce in stare initiala cilindrul era racit cu apa, vaporii din el se
condensau, pistonul cobora in jos si ridica corpuri printr-un sistem de scripeti. Astfel se efectua un lucru
mecanic, insa acest cilindru cu piston nu avea aplicare practica. Tot papin a inventat cazanul de abur in
care poate fi obtinut abur supraincalzit. Acesta era mai avansat decit cilindru cu piston.

Thomas Newcomen a construit un motor termic mai avansat. El a separat cilindrul cu piston de cazanul
de abur. Acest gen de motoare se numeau motoare cu ardere externa. Acesta se folosea la evacuarea
apei din mine. Racirea aburului avea loc in cilindru.

Pina in secolul 20, tehnica motoarelor sa avansat. In prezent putem intilni motoarele cu abur la unele
nave maritime.

Pentru a reduce considerabil pierderile de energie termica, Nikolaus Otto impreuna cu Eugen Langen a
inventat un motor performant care functiona cu combustibil gazos. Acest motor era format din cilindru
cu piston, cuplul biela-manievala, arborele, carburatorul, bujia si sistemul electric de alimentare a bujiei.

Un alt motor cu ardere interna a fost inventata de Rudolf Diesel care la fel functiona cu combustibil
gazos. Astfel, combustibilul se introducea in cilindru de o pompa de injectie pulverizanta, iar aerul este
introdus separat.

Motoarele cu ardere interna au o aplicare foarte larga in majoritatea domeniilor de activitate umana.
Motoarele Otto(cu carburator) pun in miscare automobile, avioane, elicoptere etc., iar motoarele Diesel
se aplica pe larg la locomotive, tractoare, autocamioane de mare tonaj, la nave maritim etc.

Aceste motoare au lucrul mecanic efectuat de gaze, care se afla la temperaturi inalta, deci produc
presiune mare. Aceste gaze se numesc agent de lucru, fiind parte componenta a fiecarui motor termic.

O alta particularitate comuna a motoarelor termice este periodicitatea functionarii lor. Mase noi de
agent de lucru trec succesiv prin aceleasi stari intr-o ordine bine determinata. Agentul de lucru participa
la o transformare ciclica, dilatindu-se la temperaturi si presiuni mai ridicate si comprimndu-se la
temperaturi si presiuni mai joase. La dilatarea agentului de lucru, aceasta primeste o cantitate de
caldura inalta. Corpul care i-a transmis aceasta cantitate de caldura este numit incalzitor sau sursa calda,
iar corpul ca primeste caldura este numit racitor sau sursa rece. Ca rezultat al cedarii caldurii,
temperatura agentului de lucru se micsoreaza, comprimarea lui are loc la temperaturi si presiuni mai
joase, astfel incit lucrul mecanic consumat pentru comprimarea agentului de lucru este mai mic decit
lucrul efectuat de acesta la dilatare si lucrul in ciclu este pozitiv. Rezulta ca sursa calda si cea rece sint
parti componente necesare pentru functionarea unui motor termic. Un motor termic functioneaza cut
ait mai eficient, cu cit el transforma in lucru mecanic o parte mai mare din cantitatea de caldura primita
de agentul de lucru de la incalzitor. Astfel, eficacitatea motorului termic este numita randament. Una
din probleme principale ale industriei constructoare de motoare este marirea randamentelor acestora.

Masini frigorifice – frigidere, congelatoare, climatizoare etc. – permit obtinerea unor temperaturi mai
joase decit cea a mediului ambiant. Ele au o utilizare larga in industria alimentara, in transport, in
comert – la pastrarea calitatii alimentelor , indeosebi a celor usor alterabile, in medicina – la pastrarea
medicamentelor si la diverse preparate.