Obiectul lunii – clișeu tampografic

Obiectul acestei luni este un clișeu tampografic (din cupru), fixat si expus pe o placă
de lemn. Spre deosebire de placa litografică, clișeul tampografic are marele avantaj de a fi el
însuși o opera de arta, nu doar imaginile imprimate de pe acest suport (pad printing). În atare
conditii, semiotica acestei placi poate fi abordata ca atare, prin intermediul tamponului
obiectul ajungând să fie imprimat fidel, nu conturnat imagistic. Raportat contextului realizări
sale, reprezentarea poate fi înțeleasă mai ales în cheie masonică de tip hermetic
(rosicrucianistă), chiar dacă implică simboluri religioase și statale.
În chiar centrul imaginii avem redata imaginea lui Nicolà Alexandru, principe al
Valahiei (1356-1364), asa cum el apare pictat in Deisis-ul Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc.
Atitudinea personajului este aceea a unei prosternări mistice, vadindu-i aici calitatea de
principe – mag (pontifex terrae). Deosebită detaliului celebrului Deisis (Rugăciune
patronală), reprezentarea grafică indică faptul că principele privește spre Soare, care în
continuarea Deisis-ului este însusi Christos Panthokrates.
Soarele apare din nou și cu o cu totul altă valență semiotică acolo unde, înaripat,
poartă imaginea principelui – mag. Celest prin excelenta, Soarele Înaripat atribuie principelui
o calitate mistică pe care Dumnezeu însuși o susține oamenilor. Mai mult decât atât: purtând
imaginea principelui, Soarele Înaripat (taina revelată) este încoronat cu o stilizare a
caduceului și a celor doi kundalini (Ida și Pingala). Principele în sine, și nu Nicolà Alexandru
ca persoană, este înțeles ca alegorie a lui Hermes însuși, a unui ales care coboară Cerul pe
pământ (Ida) și urcă de pe pământ la Cer (Pingala) prin intermediul unei Căi a Adevărului și a
Dreptății. Poate nu întâmplător, în partea de jos a reprezentării avem un drum pe care se
deplasează acel Soare Înaripat. La o privire mai atentă, vedem cum pe acel drum/ cale,
șerpuiesc chiar cele două energii vitale ale Universului (kundalini).
În cele patru colțuri ale clișeului tampografic au fost redate patru simboluri profunde
ale principatului medieval Valahia. În colțul din stânga sus avem stema principatului: un
vultur cu o cruce in cioc. Antropomorfizată, această imagine a vulturului ne iduce și
perspectiva Vulturului biblic, Ioan Teologul, ultim apostol și autor al profeției apocaliptice. În
dreapta sus vedem biserica Sfântul Nicolae Domnesc, care este redată cu scut de Lumină, o
altă aluzie la persoana și profeția mesianică a lui Ioan Teologul. În stânga jos e redată cetatea
Poienari, construită de misticii secolului al XIV-lea, în scopul protejării statului medieval și al
principelui ca Hermes. Dreapta-jos vedem un grup de cinci sfinți, ei amintind întreținerea de
către principe a unei Mitropolii și inițierea sa constantă prin oamenii Bisericii.
Un simbol masonic mult mai interesant este redat în colțurile superioare ale plăcii:
floarea de acacia (salcâm). Reunind culorile laptelui și sângelui totodată, floarea de acacia
este simbol al morții și renașterii (solve et coagula), al eternității și continuității unui principe
destinat, atât în baza fondului genetic cât, mai ales, al transferului ritual (hermetic).