Ritmul în

compoziţia
plastică
Ritmul este repetiţia elementelor într-o
anumită modalitate; orice obiect concret
însufleţit sau neînsufleţit are formă, proporţie
şi o anumită ordine, iar dacă este bine
proporţionat are şi o armonie, adică aspect
plăcut.
Ritmul se poate aplica la suprafeţe, volume,
culori.
Ritmul se obţine prin ordonarea elementelor
de limbaj plastic.
Cuvântul ritm provine de la grecescul
rhytmos ceea ce înseamnă cadenţă,
repetare, mişcare regulată.

Compozitia plastică consta în modalitatea
organizarii elementelor de limbaj plastic într-un
ansamblu omogen, capabil sa transmita
privitorului emotia si mesajul autorului.
 Tipuri de ritm:
- ondulatoriu (fig. 7.8)
- spiralat (fig. 7.10)
- orizontal (fig. 7.20)
- vertical (fig. 7.15)
- liniar (fig. 7.21)
- radial (fig. 7.12)
- al descreșterii (fig. 7.14)
- activ prin dilatare (fig. 7.13)
- realizat prin tehnică mixtă (fig. 7.16)
- al unor forme și culori semănate liber
în suprafață (fig. 7.17)
- de forme (fig. 7.22)
- cu centru de interes (fig. 7.18)
- dinamic (fig. 7.19)
 Componente ale ritmului plastic

Calitatea – este aspectul vizual

Întinderea – este locul ocupat de elementele
plastice, în cadrul unei compoziții. Ex. - culorile
reci pot ocupa un loc mai mare decât calde.

Înălțimea – este așezarea elementelor din tablou

Accentul – pune în valoare cromatică sau
acromatica din tablou

Intervalul – distanța dintre elemente
 Exemple din arta plastică
în care
regăsim ritmul:

Renato Guttuso – pictor italian - Peisaj în alb,

Constantin Brâncuși -sculptor român – Domnișoara
Pogany
Paul Cézane – pictor francez – Pinul cel mare