VIRUSURI

DEFINITIE:

 agenti care infecteaza bacterii, plante, animale, oameni

Caractere:

 dimensiuni foarte mici (nm)

 structura simpla

 parazitism dezvoltat (multiplicare doar in celule vii)

 unitatea morfo-functionala infectioasa = virion (corpuscul elementar)

IMPORTANTA:

determina boli aparente (sindroame definite) si/sau inaparente la om si animale

ORIGINEA VIRUSURILOR

 gene celulare cu evolutie independenta

 celule degenerate sau involuate

 evolutie directa din celulele vii primordiale cu proprietati autoreplicative

EVOLUTIA VIRUSURILOR
Virusuri ARN

 prima molecula vie a fost un ARN auto catalitic cu dubla actiune: codificare si enzimatica

 formele existente provin din ARN-ul primordial sau din interactiuni genetice intre virusurile
ARN

Mecanisme:

 mutatii: defecte de transcriere cu rata mare si cu evolutie genetica rapida; pot fi punctiforme
(virusul gripal = drift antigenic) sau mari (blocuri de gene) care determina genotipuri noi

 recombinarea (reorganizarea genetica): copiere alternativa cu rata mare intre virusuri omologe
(virusul polio intre serotipuri) si neomologe (virusul hepatitei soarecelui/sens pozitiv si virusul
gripal/sens negativ)

 reasortarea: doar la virusurile cu genom segmentat prin schimburi de gene intre tulpini
circulante animale si umane. Ex. virusurile gripale printr-o infectie mixta a virusurilor animale
(aviare, porcine) cu vrusurile umane detetrmina aparitia de tulpini noi cu potential pandemic.
Virusuri ADN

 evolutiv sunt superioare fata de v. ARN: transcriptia se face cu

sisteme celulare, sinteza ADN viral este concomitenta cu replicarea celulei parazitate, au enzime
care stimuleaza sinteza de dezoxinucleotide, fac schimb de gene cu structuri celulare

 provin din repliconi mobili: plasmide, transpozoni, retrotranspozoni

Mecanisme:

- mutatii: rata mai mica, unele apar la presori de selectie (antivirale)

- recombinarea: acapararea de gene noi de la alte virusuri sau gene

celulare ( inclusiv de la plasmide sau epizomi)

EFECTELE EVOLUTIEI

 Emergenta = aparitia de specii noi

 Reemergenta = reaparitia unor specii cunoscute cu

circulatie discontinua

Mecanisme:

 mutatii cu acumulare lenta (drift antigenic)

 recombinarile/reasortarile (shift antigenic)

FACTORI FAVORIZANTI:

 depasirea barierei de specie (HIV)

 modificarea comportamentului gazdei umane (prostitutie/libertinaj – HIV, VHB, virusuri

herpetice si cresterea consumului droguri)

 demografici: crestere populatii, deplasari rural-urban

 cresterea circulatiei mondiale de persoane si marfuri

 modificari ecologice: defrisari, irigatii, baraje, urbanizare

 industrializare si tehnologie moderna: producere hrana la nivel industrial, transplant de organe,

transfuzii, tratamente imunosupresoare, antivirale si antobiotice
CLASIFICAREA VIRUSURILOR
CRITERII:

1. caracteristici virion: dimensiuni, forma, structura, +/- invelis, forma, simetrie

2. genom: tip (ADN sau ARN), nr. catene, forma catene (liniara sau circulara), sens

catene (+ sau -), nr. segmente, dimensiune

3. mod multiplicare: transcriere, translatie, loc asamblare/maturare

4. proteinele virale: nr., structura (secvente a.a), functii (transcriptaze,

reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze, factori de fuziune)

5. comportament la agentii fizici (temperaturi, radiatii) si chimici (ioni, solventi,

detergenti)

6. proprietati biologice: spectru de gazda (bacterii, plante, animale), mod transmitere

7. patogenitate/tropism tisular: neurotropism (virusul rabic, virusuri encefalitice);

v.dermatotrope (poxvirusuri); respiratorii (virusul gripal, virusuri paragripale);

limfotrope (HTLV I si II); hepatitice (HVB, HCV); enterotrope (enterovirusurile)

8. distributie geografica :virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei West-Nile

Caracter definitoriu:

 inrudire filogenetica intre familii

MONONEGAVIRALES cu FAMILIILE:

 Bornaviridae

 Paramyxoviridae

 Filoviridae

Caractere:

 infecteaza animale (vertebrate si nevertrebate) si plante

 genom: ARN (liniar, monocatenar, sens -, secventa similara a genelor)

 polimeraza ARN dependenta de ARN

  maturare prin inmugurire

NIDOVIRALES cu FAMILIILE:

 Coronaviridae

 Arteriviridae

Caractere:

 infecteaza mamiferele

 genom: ARN (liniar, monocatenar, sens +) cu functie de ARNm

CAUDOVIRALES cu FAMILIILE:

 Myoviridae

 Siphaviridae

 Podaviridae

Caractere:

 infecteaza Bacteria (bacteriofagi) si Archea

FAMILIA
Caractere definitorii:

 cuprind virusuri cu caractere comune (morfologie virion, organizare genomica)

 origine comuna a virusurilor

 pot exista si subfamilii, denumire + virinae (Alphherpesvirinae)

GENUL
Caractere:

 grup de specii dintr-o familie cu

 proprietati comune distincte

 denumire = virus (Morbillivirus)

SPECIE
Caractere:

 grup de tulpini care poseda anumite gene

 denumire: virus Ebola

NUMAR VIRUSURI
CUNOSCUTE/CLASIFICATE
4.000 specii cu
30.000 tipuri si subtipuri
VIRION
MORFOLOGIE
 vizualizarea se face doar la microscopul electronic (transmisie, baleiaj
scanare)
 modul de studiu:
1. direct din produse patologice: pustule (v. vaccinia, v. variolic); vezicule (v.
varicela/zoster, v. herpetic); fecale (rotavirusuri)
2. din tesuturi si celule infectate (bolnav, culturi celulare, oua embrionate,
animal)
3. suspensii virale obtinute prin: cultivarea pe substrat sensibil (culturi
celulare, oua embrionate, animale), eliberare virus (inghet-dezghet,
 ultrasonare, mecanic, detergenti), suspensionare (solutii saline),
centrifugare (3000 g)
4. purificare virus: ultracentrifugare (150.000 g), cromatografie, ultrafiltrare
5. concentrare: deshidratare, precipitare, ultrafiltrare (moleculara)
6. examinarea propriu-zisa: coloratie negativa, imunoelectromicroscopie
criomicroscopie, difractia cu raze x, sectiuni celulare ultrafine

MARIMEA VIRUSURILOR
Sunt mai mici decat bacteriile (100-1000 ori), cu dimensiuni care variaza
intre 18-30 nm (parvoviridae, picornaviridae), 450 nm (poxviridae), 900 nm
(forme filamentoase,
dar cu diametru mic 80 nm - filoviridae).

FORMA
 sferica: virus cu invelis (virusuri gripale, virusuri paragripale, virusuri
herpetice), virusuri fara invelis (virusul polio, adenovirus)
 cilindrica (rigida/flexibila): virusul mozaicului tutunului, fagi
 paralelipidica: virusul variolic, virusul vaccinia
 cartus: virusul rabic
 filamentoasa: virusul Ebola
 sferica cu prelungire (coada): b. fagi

STRUCTURA VIRION
 genom
 capsida
 +/- înveliş viral
Genom
1. tip acid nucleic: ADN sau ARN (majoritar)
2. marime: dependenta de masa mol (daltoni ) si nr. nucleotide (kilobaza)
 g. mol = 1,5 x10 6 daltoni (parvovirusuri); 150x106 (poxvirusuri)
 nr. nucleotide: 5-7kb (papovavirusuri); 231 kbp (herpesvirusuri)
 nr. gene: virusul gripal = 12, HIV = 9, v. vaccinia = 240
 nr. proteine codificate: v. vaccinia = 250, virusul herpetic = 200,
picornavirusul = 4
3. structura:
 v. ADN: monocatenare liniare (parvov.); monocatenar circular (fagX174);
dublucatenare liniare (adenovirusuri, virusuri herpetice); dublucatenare
inchise extremitati (v.vaccinia); dublucat. circulare cu extremit monocat.
(hepadnav.); dublucatenare circulare (v. polyoma)
 v. ARN: monocatenar liniar (picornav, v.hepatitei A); monocatenar diploid
/2 mol legate (retrov.). Unele v. ARN pot avea genom fragmentat care
permite reasortarea: monocatenar liniar cu 8 segmente (orthomyxov.),
monocatenar cu 2 segmente (arenav.), monocatenar cu 3 structuri circulare
(bunyav.), dublucat cu 10-20 segmente (reovirusuri)
4. functii:
 depozitar al informatiei genetice
 determina infectivitatea virala (scade la izolarea acidului nucleic)
 autoreplicarea cu exceptia ARN viral moncat. cu sens negativ (orthomyxov.)

Capsida virala
 complexe proteice cu arhitectura si structura specifica care invelesc acidul
nucleic
 unitatile morfologice = capsomere asezate ordonat pe axe de simetrie
Tipuri de simetrie:
 cubica – icosaedrica (virioni sferici): v. ADN (parvov. = 32 capsomere;
herpesv. = 162 capsomere; adenov. = 252 capsomere), v. ARN (picornav.,
calciv. = 32 capsomere)
 helicoidala (tubulara): v. ARN cu sens negativ (proteinele formeaza un
complex nucleocapsida/ribonucleoprot.; disocierea = pierderea infectivitatii
la orthomyxov. si paramyxov.)
 binara (icosaedrica, helicoidala): bacteriofagi (cap = icosaedru; coada =
helicoidala)
Functii:
 protectie ac.nucleic
 atasare celula (virus fara invelis)

INVELISUL VIRAL
 unele virusuri (ADN, ARN) prezinta un invelis (anvelopa sau peplos)
 invelisul provine din: membrana celulara (ortomyxovirusuri,
paramyxovirusuri, filovirusuri, retrovirusuri) sau m. nucleara
(herpesvirusuri)

Structura:
1. derivata de la celula infectata:
• port. membrana celulara = strat bilipidic (fosfolipide,
colesterol, glicolipide) in care sunt inserate proteinele virale
2. codificata de virus:
a. spiculi (peplomere):
 glicoproteine (ancorate in invelis) cu trei portiuni: externa (glicozilata),
medie (polipeptidica), interna (peptidica)
  hemaglutinine (glicoproteine trimerice): se gasesc la majoritatea virusurilor
cu invelis (orthomyxov., paramyxov., togav., coronav., rhabdov., flavir.,
bunyav.); au aspect de bastonas (microscopie eelectronica); functii :
hemaglutinare/hemadsorbtie , atasare virus la receptori, induc raspuns
imun.
 neuraminidaze (glicoproteine tetramerice): la paramyxov. si orthomyxov.;
functie : scindeaza acidul sialic din membrana celulara permitind
penetrarea si eliberarea virusului
 factori de fuziune: prezenti la paramyxov. in forma inactiva (FO) care prin
proteoliza (proteaze cel.) se desfac in F1si F2 (forme active); functii :
favorizeaza penetrarea virusului (fuzioneaza cu membrana celulara),
fuziunea membranelor celulare cu formare de sincitii, hemoliza, difuziunea
infectiei.
b. proteina M (matrix):
 prezenta la majoritatea virusurilor cu anvelopa
 captuseste fata interna a stratului bilipidic
 are doua forme in celule: M1 si M2
 functii: mentine integritatea anvelopei, intervine in ansamblare -
inmugurire prin legare de glicoproteine si nucleocapsida, favorizeaza
transportul ionilor de H.

Functii invelis:
 protectia nucleocapsidei
 atasare la receptorii celulari
 asamblare virion prin proteina M
 determina activitati ca: hemaglutinare, hemadsortie, hemoliza, fuziune
ENZIME VIRALE
1. ale invelisului
2. nestructurale, legate de nucleocapsida cu rol in replicarea genomului si
sinteza de proteine virale:
 transcriptaze: ARN polimeraze dependente de ARN (v. monocat. cu sens -:
paramyxov., rhabdov., orthomyxov.; v.dublucat.; reov.)
 ARN polimeraze dependente de ADN (poxv., herpesv.)
 reverstranscriptaze (retrov. si hepdnav.) cu functii de: ADN polimeraza
dependenta de ARN, ADN polimeraza dependenta de ADN, integreaza
(retrovirusuri – integreaza ADN viral in ADN celular)
 endonucleaze: cliveaza catenele acidul nucleic (v. gripal, pox. v.);
integreaza genom viral oncogen in ADN celular (SV40, adenovirus)

AGENTI SUBVIRALI INFECTIOSI

 virusuri incomplete, virusuri nefunctionale, acizi nucleici = formatiuni
independente neviabile inafara celulei
 replicarea depinde de celula gazda cu exceptia prionilor (autoreplicare)
 pot determina boli la om si animale

Virusuri defective
 virusuri cu genom incomplet care se replica prin coinfectie cu alt virus
(helper)
 pot determina infectii persistente (panencefalita scerozanta subacuta =
PESS)
 apar prin:
o defecte de transcriere care duc la mutatii (v. ARN)
 o multiplicare in celule nepermisive: infectii persistente mai ales la
SNC (v. rujeolos, rubeolos, urlian)

Virusuri satelite
 virusuri ADN cu genom mic,
monocatenar (sens +/-): replicare
in prezenta adenovirusurilor si
herpesvirusurilor

Viroizi
 ARN monocatenar circular cu aspect de bastonas; replicare dependenta
de celula gazda
 determina boli la plante de cultura, dar au asemanari cu infectia data de
VHD la om (difera prin rolul de helper a VHB)
Prioni
 agenti infectiosi de natura proteica care determina la om si animale boli
ale SNC (om: Kuru, boala Creutzfeld –Jacob; animal: encefalita
spongiforma bovina, etc.)

ACTIUNEA AGENTILOR FIZICI, CHIMICI si

BIOLOGICI asupra VIRUSURILOR
Mod de actiune:
 distrugere/inactivare: atenuare, sterilizare
 conservare: transport produse patologice, pastrare laborator, mentinere
vaccinuri cu virusuri vii
  modificare: atenuarea patogenitatii
Efectele depind de:
 natura agentului, concentratie, timp de actiune
 tipul de virus: cele fara anvelopa mai rezistente
 mediul cu virus: produse patologice (sange, plasma, excretii, secretii) au
rol protector
Sensibilitatea diferitelor structuri:
 acidul nucleic: radiatii UV, substante chimice (formaldehida, hipocloritul de
Na), agenti mutageni (ac. nitros, hidroxilamina), substante radioactive cu P,
H
 proteine virale: radiatii UV, enzime proteolitice, substante chimice (fenol,
formaldehida)
 invelisul: solventi (eter, cloroform), detergentii anionici
Agenti fizici:
Temperatura:
 caldura uscata:
- mediu ambiant : + 180C - +250C (viabilitate: 2-3 ore = v. gripal, v. rujeolos;
7 ore = v. Ebola, v. Marburg; 24 ore = v. Epstein-Barr; 3 luni = v. coxsackie; >1 an =
v. variolic
- temperaturi intre +560C si + 1000C pe durata de 30 min. inactiveaza
majoritatea virusurilor
- la +560C sunt inactivate: v. gripale (5 min.), v. urlian (20 min.), adenov/
herpesv/poliov (30 min)
- sensibilitatea depinde de : tipul de virus (v. rujeolos = 3 minute la +600C,
v. Ebola = 1 ora la 600C, v. hepatitei = 1ora la +1600C),
- substante protectoare : organice sau saruri ca Cl2Ca si Cl2Mg
 caldura umeda :
  are eficienta mai mare in distrugerea virusurilor
a. fierbere (+1000C):
 v. hepatitei A, v. rabic: 10 min.
 v. hepatitei B: 30 min.
b. autoclavare (+ 1210C, 15 psi):
 toate virusurile: 20 min.

Mod de actiune a caldurii:

 alterarea proteinelor virale
FRIGUL
Conserva virusurile si mentine infectivitatea.
 la +40C: majoritatea virusurilor se mentin perioade lungi
 congelarea (-200C) poate scadea seminficativ infectivitatea (v. gripale)
 la –700C si azotul lichid (-1900C) se mentin ani de zile toate virusurile
 inghetul si dezghetul repetat afecteaza virusurile cu anvelopa (paramyxov.,
v. herpetice)
DESICATIA
 = Deshidratarea unui preparat prin modificarea temperaturii (<, >) in
prezenta unor substante (CaCl2, KOH)
a. desicare lenta: scade patogenitatea (atenuare tulpini: v. rabic, v. polio)
b. desicare rapida (liofilizare): conserva virusurile inclusiv cele vaccinale pe
durata a mai multor ani

pH-ul
 <5 si >9 afecteaza infectiozitatea cu
 exceptia enterovirusurilor, virusul gripal B si arbovirusurile care se mentin la
pH 3 si respectiv pH 9

RADIATIILE
Efectele depind de: tipul de radiatie (ionizanta, neionizanta) si durata de
expunere
 radiatii neionizante:
- lumina poate scadea viabilitatea si difuziunea virusurilor (v. aerogene
determina epidemii in sezoanele cu insolatie scazuta)
- radiatiile UV au actiune virulicida asupra unor virusuri prin alterarea
bazelor ac nucleici (v. polio, v. rabic, v. urlian = distruse instantaneu; v. hepatitei
A si v. rujeolos = distruse in 1-2 min.), exceptie fac v. hepatitei B si HIV care sunt
rezistente.
 radiatii ionizante: au efect virulicid prin alterarea ac. nucleici si a
proteinelor virale
- radiatiile X, gamma, alfa si beta inactiveaza virusurile in functie de doza
si tip de virus (v. gripal rezista pina la 2400 R/RX, iar v. polio pina la 50.000 R
timp de 40 min.)
- radiatiile ionizante nu afecteaza antigenitatea
- se folosesc la sterilizarea materialelor si a instrumentarului de unica
folosinta
- pot avea efect mutagen in doze mici

ULTRASUNETELE
Efecte posibile la >20kHz/sec.:
1. pierderea infectivitatii prin disruperea virionului
2. cresterea unor activitati prin desfacerea invelisului (v. gripal cresterea titru
HA)
3. fara afectare: v. rujeolos, v. aftos

AGENTI CHIMICI
 Efectele depind de:
- natura substantei, intensitatea, durata de actiune si tipul de virus
- nivelul actiunii: virion intreg, proteine, acid nucleic, invelis
 Mod de actiune:
- virulicida cu aplicare in decontaminare si sterilizare
- diminuarea patogenitatii
- conservare - stabilizare
 Substante virulicide:
• agentii oxidanti (1%) inactiveaza virusurile :apa oxigenata (3-6%, v.polio
=1%); ozonul (dezinfectia apei) permanganatul de K (1%); aldehidele
(formaldehida = 1-8% pentru decontaminare si sterilizare aer);
glutaraldehida (2% distruge v. hepatitei B si HIV in 2 min.; se foloseste la
sterilizarea instrumentar) ,clorul: actioneaza intens pe v polio, v. hepatitei
A; hipocloritul Ca/Na (10%): afecteaza acizii nucleici; cloramina (2-5% uzual
si 20% pentru v. hepatitei B)
• fenolii (1-5%) altereaza proteinele la virusurile cu invelis (v.gripal)
• solventii organici (eter, cloroform) inactiveaza virusul cu anvelopa prin
dizolvarea lipidelor; active pe: v. gripal, v. rujeolos, v. urlian, v. herpetic (18
ore la +40C), dar nu actioneaza pe v. fara invelis (enterov., adenov.)
• detergentii sintetici (dezoxicolatul de Na; Tween 80) inactiveaza virusurile
cu invelis (arbov., myxov.) nu si cele fara invelis (enterov.). Unii cresc
activitatea HA (Tween-80)
• detergentii cationici (saruri cuaternare de amoniu) au si efect de curatire in
concentratie de 20%
 • alcoolii: etanolul (75%) inactiveaza toate virusurile, dar libere de mat.
organic; metanolul nu este folosit curent (70% inactiveaza HIV in 15 min)
• Lactone (beta propiolactona): in concentratie de 0,2- 0,4% actioneaza rapid
pe v. gripale, v. rujeolos, v. urlian, adenovirusuri

Agenti care diminueaza patogenitatea

 formaldehida (0,2%) mentin imunogenitatea (vaccinuri inactivate) la
v.rujeolos, v. urlian, v. encefalitice
 fenolul (1%) folosit la vaccin antirabic
 beta propiolactona la vaccinul antirabic

AGENTI CONSERVANTI
 glicerol (50%) mentine infectivitatea timp indelungat: v. polio (6 ani); v.
herpetic (5 ani); v. febrei galbene (2 luni)
 sarurile de Mg. si Na mentin infectivitatea la temperaturi ridicate (Cl2Mg –
v. polio la +500C)

AGENTI BIOLOGICI
 secretiile umane si animale au substante cu actiune virulicida:
- lizozimul (saliva, lacrimi, secretii nazale): activ pe v.gripale si v.
polio
- sucul gastric activ prin pH acid si pepsina
- bila activa pe v. cu invelis (v. gripal, v. herpetic)
 enzimele proteolitice (tripsina, papaina, pepsina, pronaza) lizeaza
invelisul viral si proteinele virale; se folosesc pentru separarea acizilor
nucleici de proteinele virale.
CULTIVAREA VIRUSURILOR
Virusurile se replica numai in celule vii (eucariote
sau procariote).
Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele sisteme:
I. substraturi celulare
II. oua embrionate
III. animale de laborator
I.Substraturi celulare:
 culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu nutritiv fara
multiplicare: nu se mai folosesc
 organoculturi: fragmente de organe (esofag, stomac, intestin, colon, cord,
pancreas), mentinute in mediu, permit dezvoltarea a v. gripale A si B, v.
echo, v. polio, v. rujeolos, etc. Celulele nu se multiplica si au o
supravietuire scurta.
 Culturile celulare : suspensii monocelulare obtinute enzimatic sau chimic
care se multiplica si au o durata de supravietuire variabila dependenta de
cariotip si modul de obtinere.
- componente: a) celulele
b) mediul nutritiv
a) Celulele
- sursa :
 tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de embrion uman,
embrion de gaina. Au potential inalt de multiplicare.
 tesuturi adulte: rinichi (maimuta, caine, cobai, etc.)
 tesuturi tumorale (de la diverse biopsii)
 tesuturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea arbovirusuri)
- mod obtinere:
 tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu nutritiv,
incubare la 370C
Clasificare :
a. mod de cultivare:
 cultura in monostrat = strat celular continuu obtinut prin aderare si
multiplicare pe sticla sau plastic (flacon, tub, placi cu godeuri). Ele pot fi:
stationare (plan orizontal), rotate (flacoane cilindrice cu o viteza de 14 -
16 rotatii/min.)
 cultura in suspensie (fermentoare cu agitatie continua). Randament
foarte mare.
 cultura pe microsfere (sticla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm )
b. mod de obtinere si caractere cariotip:
 culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu cel de
origine (diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule
(epitelial sau fibroblastic)
 culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea culturilor primare sau cu
EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele primare
 culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 de
subcultivari, celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5)
 culturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se
obtin din tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante
chimice). Cresc rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator.
b) Medii nutritive
Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara.
1. Medii biologice: plasma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc
limitat.
2. Medii sintetice :
- compozitie:
 solutie salina tamponata (Hanks, Earle) + stabilizator de pH (Hepes) +
indicator pH (rosu fenol)
 ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi pentru aderare pe suport si
multiplicare
 antibiotice (penicilina + streptomicina) si antifungice (fungizon)
 +/- hidrolizat de lactalbumina
- tipuri:
 mediu de crestere (10% ser fetal de vitel)
 mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel)

MODIFICARILE CULTURII CELULARE INDUSE DE VIRUSURI(I)

1. Efect citopatic (perturbari celulare structurale si functionale):
- tip:
 litic: celulele se rotunjesc, devin mai refringente si se desprind (enterov.)
sau se maresc si se grupeaza (ciorchine) urmate de o desprindere rapida
(adenov.)
 formare de sincitii: fuziunea membranelor celulare cu aparitia de forme
gigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos)
 citotoxic: distrugeri masive cu desprindere rapida
- timp de aparitie si intensitate:
 24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio
 3-4 zile cu desprindere totala in 7-10 zile: v. Rujeolos
2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic limitat produs de o
singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor
 MODIFICARILE CULTURII CELULARE INDUSE DE VIRUSURI (II)
3 .Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale)
intranucleare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse
in evidenta prin coloratii (M-G-G )
4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine exprimate pe
membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixarea
hematiilor la suprafata culturii
5. Inhibitia metabolica: celulele infectate nu vireaza indicatorul de pH
6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui virus fara efect
citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un virus cunoscut
citopatogen (v. echo 11)
7. Transformarea celulara: apare la infectii cu v. oncogene (polyoma,
SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicare aberanta a

celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monostratului

Culturi celulare folosite curent in virusologie

UTILIZAREA
CULTURILOR DE CELULE
 diagnostic (izolare si identificare)
 obtinerea unor reactivi de diagnostic
 prepararea de vaccinuri virale
 II. Oua embrionate
- Sunt folosite pentru cultivarea anumitor virusuri: gripale, oncogene,
poxvirusuri.

1. Tipuri dupa sursa:

 conventionale: folosite in diagnosticul gripei si la prepararea vaccinului
gripal
 LF (leukosis-free): obtinute in incubatoare speciale; nu sunt infectate cu v.
leucozei aviare
 SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti de orice fel; se
folosesc la seed-uri vaccinale (gripal, rujeolos)
2. Structura:
 cochilie
 camera de aer
 membrana proprie
 membrana chorio
3. Selectie:
 oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alba; incubare la 390C,
umiditate 75-80%
4 . Inocularea:
 pe membrana chorioalantoidiana: pentru virusuri care produc leziuni de tip
pocks (v. vaccinia, v. herpetic, v. oncogene, v. Rous)
 in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B
 in cavitatea amniotica : v. gripal C si v. urlian
 in sacul vitelin : v.herpetic
5. Modificari determinate de virusuri:
  leziuni ale mca: nodulare (pocks) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous
 activitate hemaglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A,
B,C si v. urlian
 moarte embrion: v. urlian, v. herpetic
6. Utilizare:
 diagnostic (izolare, caracterizare): v. gripale
 preparare reagenti de diagnostic: gripa
 preparare de vaccinuri: gripal

III. Animale de laborator

Se folosesc limitat:
- virusul nu se cultiva pe cultura celulara sau ou (HIV, v. coxsackie A) sau in
cercetare (patogeneza, oncogeneza virala, imunitate, substante antivirale)

1. Surse:
 mamifere mici: soarece, hamster, sobolan, cobai, maimuta, dihor
 mamifere mari: oaie, capra, cal, vitel
 pasari: gaina, rata, curcanul
2. Selectia:
a. susceptibilitatea la infectia virala:
 specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v.
rujeolos si VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene
 caractere genetice: soareci BALB (v. leucemiei murine)
b. varsta: izolarea v. coxsackie la soareci de 72 ore
c. starea de sanatate: carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute)
d. animale speciale:
 SPF = animale fara flora patogena
 Germ - free = animale fara flora asociata (patogena, saprofita)
 inbred (izogene) = animale homozigote obtinute prin inmultiri
consanguine
 transgenice = animale obtinute dupa injectarea unei gene de la
parinti izogeni in oul fecundat
 soareci nuzi = nu au păr si timus congenital
3. Utilizarea animalelor:
 diagnosticul unor boli virale (virusul se dezvolta doar pe animale)
 preparare de reagenti de diagnostic (seruri imune, antigene,
complemente)
 sursa : organe (rinichi: maimuta, caine) si ser (fetal vitel) pentru culturi
celulare