Curs Audit Intern Daniela Petrascu

Lector univ. dr.
Petraşcu Daniela
AUDIT INTERN
1
AUDIT INTERN
LECTOR UNIV.DR.
DANIELA PETRAŞCU
2
Curs introductiv
Să înţelegem auditul intern, să ne dorim să ajungem auditori… iată un obiectiv ce

merită avut în vedere de fiecare cursant al Facultăţii de Ştiinţe Economice în general şi al
secţiei de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în special; nu numai datorită importanţei
pe care o acordă tot mai mult mediul economic conjunctural actual, cât mai ales datorită
faptului că această disciplină nu poate fi studiată „de sine stătător”… fiind un cumul de:
contabilitate, fiscalitate, evaluare, statistică, informatică… şi multe altele… ESTE O
PROVOCARE CE POATE ADUCE REALIZĂRI SURPRINZĂTOARE pentru fiecare dintre
dvs.!!!
Autoarea cursului de auditul intern elaborat sub forma a 11 „Unităţi de studii”, în
cadrul acestei platforme program de învăţământ la distanţă (sau învăţământ cu frecvenţă
redusă) intitulat atât de sugestiv: „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi
învăţământul cu frecvenţă redusă – un demers pentru calitate”; îşi propune: pe lângă
prezentarea cadrului legislativ ce vizează această disciplină să vă expună într-un mod cât
mai practic paşii obligatorii de urmat de către auditor în desfăşurarea unei misiuni de audit.
Prezentul curs se doreşte a constituii un ghid al problematicii minimale ridicate în
cadrul unei misiuni de audit celui ce o efectuează conform cadrului legislativ stabilit în
mediul public şi privat.
Primele 8 unităţi de studiu fac referire la aspecte teoretice ale auditului, respectiv
ale auditului intern. În prima unitate s-a urmărit o prezentare de bază a conceptului de
audit intern, trăsăturile acestuia, dar şi un scurt istoric al apariţiei auditului. Unitatea a doua
de studiu aduce în atenţia studentului tipologia auditului în funcţie de anumite criterii. În a
treia unitate de studiu s-a urmărit prezentarea obiectivelor şi funcţiilor auditului, de
asemenea s-a dorit clarificarea unor aspecte ce ţin de controlul de gestiune, inspecţie,
respectiv consultanţă externă şi legătura acestora cu auditul intern. În următoarea unitate,
se realizează o prezentare a caracteristicilor auditului intern, punându-se, de asemenea
accent pe procesul de evaluare a riscurilor şi ceea ce implică acesta. Unitatea de studiu 5,
vine să clarifice aspecte ce ţin de standardele de audit intern, în timp ce unitatea de studiu
6, evidenţiază legătura existentă între audit intern şi prevenirea, respectiv detectarea
fraudelor. Următoarele două unităţi vin să prezinte principalele instrumente uzitate de către
auditori dar şi modul în care se desfăşoară o misiune de audit intern.
Prezentarea misiunilor de audit intern (Unităţile: 9, 10 şi 11) fac referire la etapele
şi procedurile impuse de cadrul legislativ, documentele a căror întocmire este necesară şi
a succesiunii în care trebuie întreprinse în cadrul misiunilor de audit public intern şi audit
intern.
Prin această lucrare nu am urmărit ca auditul intern ca disciplină să devină centrul
preocupărilor studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice, ci doar ca materia să fie
mai permeabilă, compatibilă cu aspiraţiile studenţilor şi aptă să stârnească ambiţii de
împlinire profesională pentru viitor.
Plecând de la premisa că auditul intern nu este un control iar auditorii nu sunt
adversarii unei entităţi, relev câteva dintre caracteristicile şi funcţiile auditului intern:
– auditul intern este o funcţie de asistenţă acordată managementului care permite
respons abililor unei entităţi să-şi administreze mai bine activităţile;
– folosind metode şi instrumente specifice, auditul intern emite judecăţi asupra
tuturor dispoziţiilor conducerii (reguli, proceduri, organizare, sistem de informare etc.) prin
care aceasta asigură funcţionarea normală şi eficientă a activităţilor entităţii, adică asupra
3
întregului sistem de control intern al acesteia prin care conducerea deţine controlul asupra
afacerii;1
– important este de reţinut şi faptul că recomandările auditorilor interni nu sunt
„literă de lege”, ele putând fi contestate cu argumentări precise de către entităţile auditate
ajungându-se în multe situaţii prin conciliere (caz în care are loc o şedinţă de conciliere şi
este întocmită „minuta şedinţei de conciliere”) la întocmirea unor „rapoarte de audit” şi a
unor planuri de recomandări cu adevărat constructive în interesul managementului entităţii
auditate, a angajaţilor acesteia, precum şi a tuturor celor ce au contact cu aceasta
(sindicate, bancheri, furnizori, clienţi etc.).
Timpul necesar pentru aprofundarea acestui curs este prezentat distinct în cadrul
fiecărei unităţi de studiu, iar exemplele date sunt cazuri concrete întocmite personal în
cadrul unor misiuni de audit intern la care am participat (desigur sub rezerva
confidenţialităţii).
Ca recomandare de studiu mă rezum în a vă sfătui să lecturaţi cu atenţie (conf.
timpului recomandat), să parcurgeţi fiecare exemplu, să studiaţi bibliografia…. şi de ce nu:
să aveţi propriile opinii la finele cursului. Şi că veni vorba de sfârşit ce se va finaliza în
clasicul examen: acesta pe lângă testul teoretic (fiecare unitate de curs având inclus test
de autoevaluare), va include şi un studiu de caz în care fiecare dintre dvs. veţi fi puşi în
ipostaza de a rezolva o problemă în cadrul unei misiuni de audit prin exprimarea unei
opinii.
1
Standardul profesional nr. 36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2007, pag. 5.
4
Unitatea de studiu 1.
Audit intern – Noţiuni introductive
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele unităţii de studiu
1.3. Scurt istoric al auditului intern
1.4. Definirea auditului
1.5. Cadrul de referinţă al auditului intern
1.6. Sarcină de învăţare
1.7. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
1.8. Test de autoevaluare
1.9. Concluzii
1.1. Introducere
În acest prim capitol se urmăreşte o prezentare de bază a conceptului de audit

intern, trăsăturile acestuia, dar şi un scurt istoric al apariţiei auditului. De asemenea sunt
prezentate obiectivele acestuia, care nu au fost însă aceleaşi de la apariţie şi până în
prezent.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.
 Familiarizarea studentului cu conceptul şi trăsăturile auditului

 Înţelegerea rolului auditorilor interni
 Cunoaşterea cadrului de referinţă al auditului intern
1.3. Scurt istoric al auditului
Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are
semnificaţia „a asculta”, dar despre audit se vorbeşte de pe vremea asirienilor, egiptenilor,
din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei. 1
Apariţia auditului intern şi dezvoltarea auditului extern este strâns legată, după
părerea specialistului Jaques Renard, de declanşarea crizei economice din 1929 din
Statele Unite, când întreprinderile erau afectate din plin de recesiunea economică.
Patronatele erau interesate de reducerea taxelor şi impozitelor astfel încât toate conturile
care conţineau operaţiuni generatoare de impozite şi taxe „au fost minuţios analizate cu
scopul de a se găsi posibilitatea de reducere a masei impozabile sau de operaţiuni pentru
care s-au plătit în mod necuvenit taxe”.2
Conform celor enunţate în paragraful anterior realizăm cât de departe suntem în
timp de anul 1929 şi paradoxal cât de similar suntem afectaţi de criza actuală.
1
Ghiţă M., Sas F., Tamas A., Briciu S., Ghiţă R. şi Dobra B., Guvernaţia corporativă şi auditul intern, Editura
AETERNITAS, Alba Iulia, 2009, pag.264.
2
Stârcea D., Audit intern, Editura Academica Brâncuşi, Târgu – Jiu, 2008, pag.10.
5
Practica auditului are o vechime considerabilă fiind folosiţi diverşi termeni cum ar
fi: inspecţie, control, revizie, verificare, expertiză contabilă, supervizare.
Fiecare din aceşti termeni presupun:
– compararea situaţiei reale cu situaţia care ar trebui să existe;
– stabilirea şi analiza abaterilor şi riscurilor;
– propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie
la atingerea obiectivelor entităţii sau la asigurarea unei informări corecte.
Aceşti termeni pot avea o sferă de cuprindere diferită şi pot să se bazeze pe unele
tehnici şi procedee specifice de investigare.1
Termenul de audit în general vine de la cuvântul latin „audire” a asculta şi a
informa pe alţii. În ţările anglo-saxone de azi, acest termen are semnificaţia unei revizii a
informaţiilor contabile şi de altă natură, realizată de către un profesionist independent, în
vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii informaţiilor auditate. 2
Rolul şi necesitatea auditorilor interni a crescut continuu şi a fost unanim acceptat,
motiv pentru care aceştia au simţit nevoia de a se organiza şi de a-şi standardiza
activităţile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul
Auditorilor Interni (I.I.A.), care a fost recunoscut internaţional. Ulterior, a aderat Marea
Britanie, iar in 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca şi alte state. În prezent, la acest institut
s-au afiliat peste 90 de institute naţionale ale auditorilor interni şi membri din peste 120
ţari, in urma obţinerii calitaţii de Auditor Intern Certificat (C.I.A.), acordată de I.I.A., pe baza
unor examene profesionale.3
Potrivit specialiştilor ruşi I.G.Odegov si T.V. Niconova, etapele de conturare şi
dezvoltare ale cadrului general de acţiune, precum şi dinamica obiectivelor şi a metodelor
utilizate în cadrul procesului de auditare pot fi urmărite in tabelul prezentat mai jos.
Istoricul etapelor procesului de audit
Perioada Obiective Metode

Etapa I – Preistoria Evidenţierea eficienţei muncii, Verificarea detaliată a
(până în 1850) prevenirea abuzului factorilor vieţii sociale
Etapa a II-a – Apariţia Evidenţierea abuzului Controlul pe unităti (incluzând
auditului (1850-1905) testarea pe elemente
independente)
Etapa a III-a – Formarea Evidenţierea imaginii corecte Controlul general şi pe
profesiei (1905-1933) a situaţiei financiare a componente
clientului
Etapa a IV-a – Definirea Evidenţierea imaginii corecte Testarea
profesiei (1933-1940) a situaţiei financiare a
clientului şi depistarea
greşelilor
Etapa a V-a –Situaţia Evidenţierea eficienţei Standardizarea metodelor
actuala (1940-prezent) controlului intern
1
Oprean I., Popa I., Lenghe R.l, Procedurile auditului şi ale controlului financiar, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2007, pag.93.
2
Toma M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag.14.
3
Ghiţă M., Ghiţă R., Briciu S. şi Sas F., Audit Public Intern, Editura AETERNITAS, Alba-Iulia, 2006, pag.10.
6
1.4. Definirea auditului
Auditul, în general, este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod

obiectiv a unor informaţii sau afirmaţii în vederea aprecierii gradului lor de conformitate cu
criteriile prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi. 1
Auditul constă în verificarea şi certificarea situaţiilor financiare de către un expert
independent în vederea exprimării unei opinii privind realitatea şi exactitatea datelor
cuprinse în acestea. Rolul auditului este de a asigura utilizatorii de informaţii asupra
respectării principiilor şi practicilor contabile, precum şi asupra prezentării în contabillitate
şi în situaţiile financiare a imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financiare şi a
performanţelor financiare ale societăţii. 2
Din analiza definiţiilor date auditului, în general se pot desprinde următoarele
trăsături:
1. Auditul este un proces, un ansamblu de operaţiuni, de colectare, analiză şi
evaluare a informaţiilor (a probelor de audit) în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile
asupra conformităţii sau neconformităţii acestor informaţii sau declaraţii cu criteriile
prestabilite.
În esenţă un proces de audit constă în:
– colectarea probelor de audit just şi suficiente (caracterul just al probelor se
referă la calitatea şi eficacitatea tipurilor de probe colectate iar caracterul
suficient se referă la cantitatea de probe colectate) necesare pentru exprimarea
unei opinii sau pentru formularea unei recomandări;
– evaluarea concordanţelor sau a neconcordanţelor dintre diferitele tipuri de probe
colectate;
– stabilirea abaterilor faţă de criteriile prestabilite.
2. Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de lucru utilizate în
entitate cu un set de criterii prestabilite, cum sunt Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS), Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS), reglementările
contabile naţionale, manualele de proceduri interne, reglementările fiscale, etc. Pentru a fi
utile, aceste confruntări trebuie să se bazeze pe informaţii justificabile şi verificabile.
3. Auditorii sunt profesionişti competenţi care au obţinut această calitate pe baza
unor examene. Examinarea informaţiilor nu se face la întâmplare, după intuiţia auditorilor,
ci se face după standarde profesionale (conduită etică stabilită prin Coduri ale profesiei şi
prin Directiva a VII-a CCE din 1984, standarde profesionale şi standarde tehnice de lucru).
4. Concluziile auditorilor sunt sintetizate şi sistematizate în rapoartele care sunt
puse la dispoziţia celor interesaţi. 3
În anul 1999, Institutul Internaţional al Auditorilor Interni (IIA) din SUA a emis o
nouă definiţie a auditului intern, în urma unui studiu efectuat cu 800 de studenţi, coordonat
de auditorii din universităţile australiene, astfel: 4
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei organizaţii o
asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra operaţiunilor, o îndrumă
pentru a-i îmbunătăţii operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută organizaţia să-şi atingă obiectivele evaluând printr-o abordare
sistematică şi metodică procesele sale de management al riscurilor, de control şi de
conducere a entităţii şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
1
American Accounting Asociatim (AAA).
2
Giurgiu A.,Ungureanu P., Duma F., Mic Lexicon Financiar – Bancar şi Bursier, Ed. Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti, 2009, pag. 28.
3
Oprean I, ş.a., Op.cit., pag 97-98.
4
Ghiţă M., Popescu M., Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică, Editura CECCAR, Bucureşti,
2006, pag.35.
7
Există autori 1 care consideră că folosirea cuvântului „activitate”, pentru a definii
auditul intern, în locul termenului de „funcţie” îl situează pe responsabilul său pe o poziţie
subalternă, ţinând cont că o activitate este mai elementară decât o funcţie.
În lexicul „Cuvintele Auditului”2 există următoarea definiţie dată auditului: „Auditul
intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie exercitată într-o manieră independentă şi cu
mandat de evaluare a controlului intern”. Acest demers specific concurează cu bunul
control asupra riscurilor de către responsabili.
În Legea nr.672/2002 privind auditul public intern din România 3 este adoptată
definiţia dată de IIA în anul 1999 şi este considerată, în prezent, satisfăcătoare şi
exhaustivă din punct de vedere al conţinutului.
În 2004, IIA a îmbunătăţit definirea conceptului de audit intern, prin implementarea
unor termeni agreaţi tot mai mult în rândul profesioniştilor, aşa cum rezultă din următoarea
definiţie:4
Auditul intern este o activitate independentă, obiectivă de asigurare şi de
consultanţă concepută pentru a crea valoare şi pentru a îmbunătăţi operaţiunile unei
organizaţii.
Asistă o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale prin implementarea unei
abordări sistematice şi disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii
managementului riscurilor şi a controlului.
1.5. Cadrul de referinţă al auditului intern
Profesia de audit intern se bazează pe un cadru de referinţă flexibil, recunoscut în

întreaga lume, care se adaptează la particularităţile legislative şi de reglementare ale
fiecărei ţări, cu respectarea regulilor specifice ce guvernează diferite sectoare de activitate
şi cultura organizaţiei respective.
Cadrul de referinţă al auditului intern cuprinde:5
a) conceptul de audit intern, care precizează câteva elemente indispensabile:
– auditul intern efectuează misiuni de asigurare şi consiliere;
– domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern şi administrarea
entităţii;
– finalitatea auditului intern este aceea de a adăuga valoare organizaţiilor;
b) codul deontologic, care furnizează auditorilor interni principiile şi valorile ce le
permit să-şi orienteze practica profesională în funcţie de contextul specific;
c) normele (standardele) profesionale pentru practica auditului intern, care
îşi ghidează auditorii în vederea îndeplinirii misiunilor şi în gestionarea activităţilor;
d) modalităţile practice de aplicare, care comentează şi explică normele
(standardele) şi recomandă cele mai bune practici;
e) sprijinul pentru dezvoltarea profesională, constituit în principal din lucrări şi
articole de doctrină, din documente ale colocviilor, conferinţelor şi seminariilor.
Cunoaşterea şi aplicarea acestui cadru de referinţă oferă organizaţiilor şi
organismelor de reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism al auditorilor
interni. Nerespectarea lor nu înseamnă numai situarea în afara profesiei, dar mai ales
privarea de un mijloc de a fi mai eficace şi mai credibil. Amatorismul nu poate să
1
Jaques Renard, Theorie et practique de l audit interne, Ed. d Organisation, Paris, 2002, tradusă în România
printr-un proiect finanţat PHARE sub conducerea Ministerului Finanţelor Publice, Bucureşti, 2003, pag. 61.
2
Le mots d audit – IFACI _IAS, Ed. Liaisons, Paris, 2000.
3
Legea 672/2002 modificată cu Legea 191/2011.
4
Ghiţă M., ş.a., Op. cit., pag. 282.
5
Norme profesionale ale auditului, publicate de IIA şi comentate de IFACI, Bucureşti, 2002.
8
funcţioneze în auditul intern, ci doar o abordare sistematică şi metodologică poate aduce
un plus de valoare organizaţiilor.1
Este foarte important a se înţelege responsabilitatea auditorilor în realizarea
misiunilor concretizată în rapoartele de audit. Un raport de audit poate fi benefic pentru
entitate în condiţiile în care respectă normele profesionale şi deontologice enumerate în
rândurile anterioare, cum poate fi şi distructiv în cazuri contrare.
În susţinerea celor precizate în paragraful anterior este important de amintit cazuri
eleocvente de începutul mileniului trei când SUA a fost zguduită de câteva scandaluri
financiare de proporţii, respectiv fraude fiscale ale firmelor World Com şi Enron, al cărui
audit intern şi consultanţă managerială s-au efectuat în ultimii zece ani de firma de
consultanţă şi audit A. Andersen, şi care a condus la dispariţia acesteia de pe piaţă şi la
elaborarea Amendamentului Sarbanes & Oxley în Congresul SUA, care printre altele
prevede:
– separarea activităţii de consultanţă de cea de audit;
– controlul intern este responsabilitatea managementului, care trebuie să se ocupe
de organizarea lui şi actualizarea sistematică pe baza analizei riscurilor;
– managerul poate eventual să apeleze la auditul extern pentru a-l sprijini în
organizarea sistemului de control intern;
– auditorul intern realizează numai evaluarea controlului intern pe baza evaluării
analizei riscurilor asociate.2
1. Definiţi auditul intern.

2. Care este obiectivul auditului intern în contextul actual?
3. La ce se referă cadrul de referinţă al auditului intern?
4. Descrieţi cele patru trăsături ale auditului.
1.7. Rezumatul unităţii de studiu şi cuvinte cheie
În acest capitol aţi învăţat aspecte teoretice de bază despre audit la modul
general, dar şi despre conceptul de audit intern. Acesta din urmă asistă o organizaţie în
îndeplinirea obiectivelor sale prin implementarea unei abordări sistematice şi disciplinate
în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii managementului riscurilor şi a controlului.
De asemenea tot în acest capitol s-a fâcut referire asupra Cadrului de referinţă al
auditului intern care cuprinde: conceptul de audit intern, codul deontologic, normele
(standardele) profesionale pentru practica auditului intern, modalităţile practice de aplicare,
sprijinul pentru dezvoltarea profesională. Cunoaşterea acestui cadru de referinţă este
importantă deoarece oferă organizaţiilor o asigurare privind nivelul de profesionalism al
auditorilor interni.
Este foarte important să întelegem că responsabilitatea auditorilor în realizarea
misiunilor este concretizată în rapoartele de audit. Un raport de audit poate fi benefic
pentru entitate în condiţiile în care se respectă normele profesionale şi deontologice, în
situaţia contrară acesta poate fi distructiv.
Astfel, auditul intern este o profesie care s-a redefinit mereu de-a lungul anilor, din
dorinţa de a răspunde necesităţilor în continuă schimbare ale entităţilor, obiectul său de
1
Munteanu V., Zuca M., Zuca Ş., Auditul intern la întreprinderi şi instituţii publice: Concepte, metodologie,
reglementări, studii de caz; Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, pag.16.
2
Ibidem.
9
activitate deplasându-se de la analiza problemelor contabile şi financiare către depistarea
principalelor riscuri ale entităţilor şi evaluarea controlului intern al acestora. 1
Cuvinte cheie: audit, audit intern, codul deontologic, norme profesionale pentru
practica auditului intern.
1. Identificaţi afirmaţiile false din cele enunţate mai jos:

a) normele profesionale pentru practica auditului intern, ghidează auditorii în
vederea îndeplinirii misiunilor şi în gestionarea activităţilor
b) Auditul intern este o activitate dependentă de celelalte activităţi desfăşurate
la nivelul unei organizaţii şi este menită să îmbunătăţească operaţiunile
acesteia
c) Codul deontologic face referire la principiile şi valorile ce le permit auditorilor
interni să-şi orienteze practica profesională în funcţie de contextul specific
d) Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de lucru utilizate în
entitate cu un set de criterii prestabilite, cum sunt Standardele Internaţionale
de Raportare Financiară (IFRS), Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IAS), reglementările contabile naţionale, manualele de proceduri interne,
reglementările fiscale, etc.
e) obiectivul auditului intern în perioada actuală este, conform specialiştilor ruşi
I.G.Odegov si T.V. Niconova, evidenţierea abuzului şi depistarea greşelilor
entităţii
A(a,b) B(b,c,d) C(b,e) D(a,e)
2. Termenul de audit provine din limba latină şi are semnificaţia de .........
3. După părerea specialistului Jaques Renard, apariţia auditului intern şi
dezvoltarea auditului extern este strâns legată de:
a) criza petrolului (1973)
b) criza asiatică (1997-1999)
c) criza din Mexic (1994)
d) criza economică din SUA (1929)
e) criza din Argentina (1999-2002)
4. Auditul intern este o activitate de:
a) asigurare şi consultanţă
b) mediere
c) verificare
d) dependentă şi obiectivă
5. Finalitatea auditului intern este aceea de a crea .............
Încercuiţi răspunsul corect. (Doar un singur răspuns este corect)
1.9. Concluzii
Unitatea de studiu 1 (Audit intern- Noţiuni introductive) a prezentat conceptul de

audit la modul general dar şi pe cel de audit intern, s-au avut în vedere delimitarea
obiectivelor procesului de auditare în timp, pe 5 etape, potrivit specialiştilor ruşi I. G.
Odegov si T.V. Niconova.
1
Jucan N.C., Audit şi control intern – Suport de curs Master B8, Ed. “Alma Mater”, Sibiu, 2011, pag. 71.
10
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă de asigurare şi de
consultanţă concepută pentru a crea valoare şi pentru a îmbunătăţi operaţiunile unei
organizaţii. Acesta asistă o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale prin implementarea
unei abordări sistematice şi disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii
managementului riscurilor dar şi a controlului.
Răspuns la testul de autoevaluare

1. C (b, e)
2. a asculta / a inform ape alţii
3. d
4. a
5. a adăuga valoare organizaţiilor
11
Tipologia auditului
Cuprins
2.1. Introducere
2.3. Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite
2.4. Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor
2.5. Alte tipuri de audit
2.9. Concluzii
2.1. Introducere
În această unitate de studiu, se urmăreşte prezentarea principalelor tipuri de audit,

în funcţie de natura obiectivelor urmărite, afilierea auditorilor, momentul efectuării auditului,
etc. Sunt lămurite şi aspecte ce ţin de casificarea auditului intern în ţara noastră, această
clasificare fiind stipulată în legea care reglementează acest domeniu şi care a fost
menţionată de-a lungul prezentului material de studiu.
 Asimilarea şi înţelegerea diferitelor tipuri de audit existente în literatura de

specialitate
 Cunoaşterea de către student a celor trei tipuri de audit intern care sunt întâlnite
în ţara noastră
În literatura de specialitate auditul este structurat, în modalităţi diferite şi după
criterii diferite, astfel:1
2.3. Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite:
1. Audit de conformitate sau de regularitate.

Obiectivul acestuia constă în a stabili dacă s-au respectat anumite criterii definite
de o autoritate competentă. Aceste criterii sunt de regulă specifice unor entităţi sau unor
sectoare de activităţi cum sunt:
– respectarea deciziilor sau politicilor conducerii;
– respectarea manualelor de proceduri referitoare la derularea operaţiunilor;
– respectarea clauzelor contractuale;
– respectarea reglementărilor legale şi a altor restricţii externe (astfel inspecţia
fiscală poate fi considerată un audit de conformitate);
– asigurarea exhausticităţii, realităţii şi exactităţii informaţiilor;
1
Boulescu M. şi colaboratorii, Fundamentele auditului, Editura did. şi ped. Bucureşti, 2001, pag. 11-15.
12
– asigurarea securităţii activelor;
– asigurarea unei atmosfere de lucru moral – etice, etc.
2. Audit de eficacitate sau al performanţelor. În cadrul acestui tip de audit
criteriile nu mai sunt fixe; ele se modifică de fiecare dată în funcţie de raţionamentul
auditorilor, ce analizează care sunt cele mai bune, eficace, sigure şi oportune soluţii în
funcţie de conjuncturile interne şi externe apărute. Auditul de eficacitate poate fi privit din
două puncte de vedere: audit de management şi audit operaţional.
3. Auditul financiar constă în colectarea probelor de audit referitoare la situaţiile
financiare ale unei entităţi şi în utilizarea acestor probe pentru evaluarea conformităţii lor
cu criteriile prestabilite. În legislaţia românească 1 se foloseşte expresia „audit financiar”, în
Directiva a VII –a a Consiliului Comunităţii Europene din anul 1984 este utilizată în aceeaşi
accepţie expresia „control legal” (auditul legal sau audit statutar). 2
2.4. Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor:
– auditul intern;
– auditul extern.
Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment independent din
structura entităţilor publice şi private, iar auditul extern este exercitat sub forma auditului
financiar şi a auditului contractual realizat de către profesionişti independenţi şi de
conducerea entităţilor auditate.
În ţara noastră, legea prevede următoarele tipuri de audit: 3
a. auditul de sistem, care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic,
eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări în
vederea corectării acestora;
b. auditul performanţei, care examinează după criteriile stabilite: implementarea
obiectivelor, realizarea sarcinilor entităţii publice şi sunt corecte pentru evaluarea
rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c. auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice, conform normelor legale.
2.5. Alte tipuri de audit
Un alt criteriu de clasificare a auditului se referă la momentul efectuării sale. Din

acest punct de vedere există:4
a. auditul preventiv; Ca urmare a faptului că operaţiunile economice sau
financiare sunt examinate anterior desfăşurării lor, acest tip de audit are avantajul de a
putea preveni posibilitatea apariţiei unor prejudicii.
b. auditul ulterior; Denumit şi audit corectiv, acest tip de audit constată post
factum rezultatele desfăşurării operaţiunilor şi poate contribui la prevenirea apariţiei unor
fenomene negative constatate anterior.
Sunt şi autori care delimitează auditul financiar-contabil de auditul financiar-fiscal.
1
Ordonanţa de Urgenţă 75/1999 privind activitatea de audit financiar, modificată şi republicată.
2
Toma M., Op.cit. pag.15.
3
Ghiţă M., Popescu M., Op. Cit., pag. 101.
4
Boulescu M. Ghiţă M., Mareş V., Fundamentele auditului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001,
pag. 15.
13
Auditul financiar-contabil îşi propune verificarea respectării cadrului conceptual
al contabilităţii (postulate, principii, norme şi reguli de evaluare) general acceptat, a
procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic, precum şi valorificarea şi
certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor financiare, a imaginii fidele, clare şi
complete a acestora pe parcursul exerciţiului financiar. 1
Auditul fiscal constă în exprimarea unei opinii cu caracter independent, cu privire
la activităţile, competenţele, drepturile şi obligaţiile fiscale şi are ca obiectiv evaluarea
controlului fiscal, a riscurilor în domeniul impozitelor şi taxelor, a politicii fiscale şi a
performanţelor fiscale.2
Din punct de vedere juridic, există audit legal şi audit contractual: 3
Auditul legal: apare în ţările francofone sub forma controlului legal şi este
exercitat de comisarii de conturi (Franţa). Reprezintă misiunea de audit care are ca scop
certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii fidele a conturilor anuale, precum şi
verificarea specifică în privinţa respectării anumitor dispoziţii legale şi a altor informaţii.
Noţiunea de imagine fidelă este legată de regularitatea şi sinceritatea contabilităţii.
Regularitatea presupune conformitatea cu regulile şi procedurile contabile
generale admise.
Sinceritatea presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor
contabile, în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă
despre realitatea şi importanţa operaţiilor, evenimentelor şi situaţiilor din întreprindere.
Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi presupune stabilirea
unui contract între client şi auditor, căruia i se propune o misiune de audit. Această
misiune poate fi limitată la auditarea unor anumite categorii de documente emise de
întreprindere (auditul documentelor fiscale), a unei singure activităţi a întreprinderii (auditul
vânzărilor) sau la auditul unuia dintre serviciile întreprinderii (auditul riscului de trezorerie).
Analiza acestor particularităţi pune în evidenţă existenţa unei singure misiuni de
audit sau control legal, care cuprinde obiectivele cunoscute (certificare, verificare,
specificare), dar şi a unui număr foarte mare de misiuni de audit contractual. Această
situaţie se datorează multiplelor semnificaţii pe care le poate înregistra termenul de audit.
Astfel, auditul poate desemna orice contract realizat între un auditor şi un client şi poate
constitui o activitate de control, verificare, revizie, inspecţie, etc. În aceste cazuri
numeroase audituri pot apărea sub formă de consultaţie, analiză, evaluare, anchetă,
diagnostic, etc., fără ca persoanele care pretind că fac audit să activeze în domeniul
contabilităţii.4
1. Precizaţi şi explicaţi cele trei tipuri de audit prevăzute de lege în ţara noastră.
2. Definiţi auditul de regularitate.
3. Explicaţi conceptul de audit fiscal.
1
Stoian A., Ţurlea E., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001. pag. 13.
2
Boulescu M., Ghiţă M., Mareş V., Controlul fiscal şi auditul financiar-fiscal, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003,
pag. 321-322.
3
Creţoiu G., Bucur I., Contabilitate – Fundamentele şi noul cadru juridic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007,
pag.320.
4
Alain Burlaud, (coord), Francois-Denis Poitrinal, Edouard Salustra, Compatabilite et droit comptable.
Lintelligence des compts et leur cadre legal, Gualino editeur, Paris, 1998.
14
Există mai multe criterii dupa care auditul se poate clasifica, printre acestea
amintim criteriul în funcţie de natura obiectivelor urmărite, de afilierea auditorilor, din punct
de vedere al momentului efectuării.
În funcţie de afilierea obiectivelor avem audit intern şi audit extern, conform
criteriului ce ţine de natura obiectivelor urmărite, avem audit de regularitate, de eficacitate
şi financiar. Momentul efectuării misiunii, împarte auditul în preventive şi ulterior, acesta
din urmă fiind numit şi corectiv. În literature de specialitate se mai vorbeşte şi despre
auditul contractual, auditul legal, auditul fiscal, auditul financiar-contabil.
Legea din ţara noastră care reglementează acest domeniu, face referire la trei
tipuri de audit, respectiv audit al performanţei, de regularitate, de sistem. Respectiva lege
este Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată şi completată cu Legea
191 din 2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din 3.11.2011.
Cuvinte cheie: auditul de sistem, auditul performanţei, auditul de regularitate,

auditul preventiv, auditul ulterior, auditul fiscal, auditul legal, auditul contractual, auditul
financiar-contabil.
1. Care este criteriul de clasificare conform căruia auditul se împarte în extern şi

intern:
a. afilierea auditorilor
b. obiectiv
c. momentul efectuării
d. nici una dintre cele de mai sus
2. Alegeţi propoziţia falsă din cele patru de mai jos:
a. Auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi audit corectiv
b. Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii fidele
a conturilor anuale
c. Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi presupune
stabilirea unui contract între client şi auditor
d. Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării cadrului
conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi reguli de evaluare)
general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului
economic, precum şi valorificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a
situaţiilor financiare, a imaginii fidele, clare şi complete a acestora pe
parcursul exerciţiului financiar
3. Auditul performanţei:
a. auditul care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic,
eficace şi eficient
b. auditul care examinează după criteriile stabilite: implementarea obiectivelor,
realizarea sarcinilor entităţii publice şi apreciază dacă rezultatele sunt
conforme cu obiectivele;
c. în cadrul misiunii de audit al performanţei se colectează probe de audit
referitoare la situaţiile financiare ale entităţii
d. reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama
fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
15
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice, conform
normelor legale
4. Din punct de vedere al momentului efectuării, auditul se clasifică în:
a. audit fiscal, audit legal, audit contractual
b. audit de sistem, audit al performanţei, audit de regularitate
c. audit preventiv, audit ulterior
d. audit intern, audit extern
5. Completaţi spaţiile libere:
Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment ................... din
structura entităţilor publice şi private, iar auditul extern este exercitat de
către ........................ ........................... .În ţara noastră, legea prevede următoarele tipuri
de audit: auditul .................., auditul ...................., auditul .................... .
2.9. Concluzii
Această unitate de studiu a prezentat tipologia auditului în funcţie de diferite

criterii, cum ar fi: afilierea auditorilor, momentul efectuării misiunii, obiectivele urmărite, etc.
Cunoaşterea acestor diferite tipuri de audit este importantă deoarece fiecare dintre
acestea prezintă diferite particularităţi care trebuie cunoscute şi stăpânite de către student
în cadrul studierii disciplinei AUDIT INTERN.
Răspuns la testele de autoevaluare

1. a
2. a
3. b
4. c
5. independent, profesionişţi independenţi, de sistem, de regularitate, al
performanţei
16
Obiectivele, funcţiile auditului şi caracteristicile auditului intern
Cuprins
3.1. Introducere
3.3. Obiectivele auditului
3.4. Funcţiile auditului intern
3.5 Relaţiile audit intern-consultanţă externă, auditul intern-inspecţie, auditul
intern-controlul de gestiune
3.5.1 Auditul intern şi consultanţa externă:
3.5.2 Auditul intern şi inspecţia
3.5.3 Auditul intern şi controlul de gestiune
3.9. Concluzii
3.1. Introducere
În a treia unitate de studiu s-a urmărit prezentarea obiectivelor şi funcţiilor

auditului, de asemenea s-a dorit elucidarea unor aspecte ce ţin de controlul de gestiune,
inspecţie, respectiv consultanţă externă şi legătura acestora cu auditul intern.
 Delimitarea conceptelor de control intern, control extern, audit intern şi audit

extern.
 Cunoaşterea de către student a funcţiilor auditului intern.
 Întelegerea relaţiilor de complementaritate dintre audit intern, consultanţă
externă, inspecţie, respectiv control de gestiune.
3.3. Obiectivele auditului
Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.1

Profesioniştii din domeniul controlului şi auditului au obiective care sunt corelate şi
intercondiţionate între ele, astfel:2
– Controlul intern verifică dacă activităţile şi acţiunile se desfăşoară în
conformitate cu cadrul normativ în vigoare, coroborat cu riscurile cu care se confruntă
organizaţia;
– Controlul extern semnalează apreciativ modul de asigurare şi funcţionare a
sistemului de control intern din cadrul organizaţiei;
1
Toma M., Op. Cit.
2
Ghiţă M., Sas F.,Tamas A., Briciu S., Ghiţă R. şi Dobra B., Op. cit.,pag.304.
17
– Auditul intern se asigură de existenţa şi funcţionarea sistemului de control
managerial şi evaluează eficacitatea acestuia, iar ca rezultat poate să recomande
renunţarea la unele acţiuni de control şi la dezvoltarea altora;
– Auditul extern se asigură că sistemul prezentat mai sus există şi funcţionează
în cadrul organizaţiei. În acest sens, urmăreşte ca misiunile de control intern şi misiunile
de audit intern să se realizeze în conformitate cu standardele practice în domeniu, de
către profesionişti diferiţi şi să aibă în vedere toate activităţile şi compartimentele din
cadrul organizaţiei.
Din cele prezentate mai sus rezultă rolul cheie pe care îl deţine AUDITUL
INTERN. Astfel, pe de o parte, el evaluează controlul intern cu privire la funcţionalitatea
acestuia, în relaţiile cu managementul general, dar şi în relaţiile cu controlul extern primit
de entitate din afară, iar pe de altă parte, prin recomandările şi concluziile pe care le
furnizează pe baza rapoartelor pe care le elaborează, oferă AUDITULUI EXTERN o bază
pentru elaborarea şi formularea unei opinii adecvate, luând în considerare gradul de
cunoaştere al organizaţiei şi gradul de asigurare furnizat managementului general de către
auditorii interni.
În consecinţă, se impune acordarea unei atenţii deosebite acestei noi profesii de
„AUDITOR INTERN”, care deja s-a fixat în conştiinţa specialiştilor, prin introducerea
acesteia ca disciplină de studiu în sistemul universitar, la toate profilurile şi specializările,
inclusiv la facultăţi din afara domeniului economic, şi realizarea de activităţi de master
privind auditul intern, care vor putea fi utilizate şi pentru atestarea profesională a auditorilor
interni.1
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă, a ansamblului
activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări independente, a
managementului riscului şi controlului şi proceselor acestora.
Auditul intern are drept obiective:2
– Verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu politicile,
programele şi managementul acestora în conformitate cu prevederile legale;
– Evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse
şi efectuate de conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii
economice;
– Evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor financiare şi
nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea economică;
– Protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea
măsurilor de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.
3.4. Funcţiile auditului intern
Standardele internaţionale de audit3 definesc auditul intern ca activitatea de

evaluare organizată în cadrul unei entităţi ca un serviciu în folosul acesteia.
Funcţiile auditului intern: examinarea; evaluarea; monitorizarea adecvării şi
eficacităţii controlului intern.
Auditul intern examinează activităţile şi serviciile entităţii, în primul rând în scopul
ameliorării acestora. El conduce la aplicarea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de
entitatea respectivă şi nu este limitat la aspectele financiare. 4
1
Ghiţă M. ş.a., Op. cit., pag.305.
2
Stârcea D., Op. Cit., pag. 43.
3
IFAC şi CAFR, Audit financiar 2006, Ed. IRECSON, 2007, pag. 146.
4
Jinga c., Audit financiar, Ed. ASE, Bucureşti, 2009, pag. 54.
18
Auditul intern este:5
– o revedere permanentă a activităţii entităţii economice;
– o activitate independentă de apreciere, pentru conducerea entităţii economice,
prin examinarea operaţiunilor financiare, contabile şi de altă natură privind ansamblul
serviciilor;
– o evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor contabile, rapoartelor,
elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor;
– o atestare sau certificare a documentelor financiar contabile.
Auditul intern constituie o funcţie a structurii de control a entităţii. El nu trebuie
confundat cu structura de control intern din entitate. Cele două departamente sunt
distincte şi independente, neaflându-se în relaţie de subordonare. 2
Responsabilii pentru realizarea activităţii de audit intern, coordonarea lucrărilor
sau angajamentelor, semnarea raporturilor de audit intern trebuie să aibă calitatea de
auditor intern.
Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi ai entităţii şi sunt subordonaţi direct
conducerii entităţii sau Adunării Generale a Acţionarilor.
Auditorul intern:3 consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide, obligaţia lui fiind de
a reprezenta un mijloc care să contribuie la îmbunătăţirea controlului pe care fiecare
manager îl are asupra activităţilor sale şi a celor în coordonare, în vederea atingerii
obiectivelor.
Auditul intern se distinge de alte activităţi aparent asemănătoare sau similare;
context în care avem în vedere următoarele:4
3.5. Relaţiile de audit intern-consultanţă externă, audit intern-inspecţie, audit

intern-control de gestiune
3.5.1. Auditul intern şi consultanţa externă:
Consultanţa externă este acordată de regulă de experţi. În raport cu funcţia de

audit intern, misiunile de consultanţă prezintă următoarele caracteristici specifice:
– consultantul este chemat pentru o anumită problemă, bine delimitată, iar
expertul nu trebuie să intervină în entitate în afara acelui domeniu;
– i se încredinţează o misiune cu obiectiv clar care are de regulă o durată fixă
(totodată pot fi precizate mai multe obiective în cadrul unei misiuni);
– lucrează pentru un anumit responsabil, care poate fi: administratorul entităţii,
directorul general, adunarea generală a asociaţilor, ş.a.;
– în funcţie de obiectiv, se poate emite un diagnostic al situaţiei existente.
Funcţiile de audit intern şi consultanţă externe se aseamănă într-o oarecare
măsură şi de aceea auditul intern este de regulă desemnat să colaboreze cu consultantul
extern.
3.5.2. Auditul intern şi inspecţia:
Sunt funcţii complementare; funcţia de inspecţie este exercitată printr-un

compartiment distinct.
5
Boulescu M., Auditul financiar. Repere normative naţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
2
Jinga C., Op. Cit. pag. 54.
3
Ghiţă M., ş.a., Op.cit., pag. 32.
4
CECCAR, Standardul profesional 36 “Misiunile de audit intern realizate”.
19
3.5.3. Auditul intern şi controlul de gestiune:
Uneori este dificilă distincţia între aceste două funcţii deoarece ambele au avut
evoluţii asemănătoare:
– auditul intern a evoluat de la un simplu control contabil la asistenţa acordată
managementului pentru a avea un bun control asupra operaţiilor şi activităţilor;
– controlul de gestiune a evoluat de la simpla analiză a costurilor la controlul
bugetar, la un adevărat pilotaj al întreprinderii.
Asemănări:
 ambele funcţii se ocupă de toate activităţile entităţii şi deci au un caracter
universal;
 ca şi auditorul intern, controlorul de gestiune nu este un angajat din domeniul
operaţional; el atrage atenţia, recomandă, propune, însă nu are competenţe în domeniul
operaţional;
 ambele sunt funcţii relativ recente, în plină perioadă de evoluţie;
 ambele funcţii beneficiază de o apartenenţă ierarhică ce le păstrează
independenţa şi autonomia.
Diferenţe între cele două funcţii:
 referitor la obiective: auditul intern urmăreşte un mai bun control asupra
activităţilor printr-un diagnostic al dispozitivelor de control intern, iar controlul de gestiune
se ocupă mai mult de informare decât de sisteme şi proceduri, rolul acestuia fiind de a
asigura menţinerea marilor echilibre ale entităţii (cumpărări – vânzări – stocuri – investiţii
etc.), sesizând abaterile şi recomandând măsuri;
 referitor la domeniul de aplicare; controlul de gestiune este interesat în principal
de rezultate, reale sau previzibile; deci el va lua în considerare tot ce este exprimat sau
exprimabil în cifre. Auditorul intern va merge dincolo de această dimensiune, ocupându-se
de domenii precum relaţiile sociale, calitatea, securitatea, mediul etc.
 referitor la periodicitate: în timp ce auditorul intern efectuează diverse misiuni pe
tot parcursul anului cu o periodicitate definită în funcţie de risc, controlul de gestiune are o
activitate care depinde de rezultatele entităţii şi periodicitatea raportărilor. Altfel spus
activitatea controlului de gestiune este o activitate determinată de priorităţile conducerii
entităţii, pe când activitatea auditorului intern este planificată şi sistematizată.
 referitor la metodele de lucru: metodologia auditului intern este specifică funcţiei;
metodele controlului de gestiune sunt în mare parte analitice şi deductive, bazându-se pe
informaţiile personalului operaţional. 1
1. Precizaţi cele patru obiective ale auditului intern.

2. Care sunt funcţiile auditului intern?
3. Precizaţi pe scurt la ce se referă relaţia dintre audit şi consultanţa externă.
4. Explicaţi prin ce se diferenţiază auditul intern de controlul de gestiune.
5. Explicaţi evoluţia asemănătoare a auditului intern şi a controlului de gestiune,
precizând două asemănări existente între cele două concepte.
1
CECCAR, Op. cit., pag. 8-10.
20
În acest capitol aţi învăţat despre obiectivele auditului intern, dar şi despre funcţiile
acestuia. S-au clarificat conceptele de control intern, control extern, audit intern, audit
extern. Astfel, controlul intern verifică dacă activităţile şi acţiunile se desfăşoară în
conformitate cu cadrul normativ în vigoare, ţinând seama de riscurile cu care se confruntă
organizaţia; controlul extern semnalează apreciativ modul de asigurare şi funcţionare a
sistemului de control intern din cadrul organizaţiei; auditul intern se asigură de existenţa şi
funcţionarea sistemului de control managerial şi evaluează eficacitatea acestuia, iar
auditul extern se asigură că sistemul prezentat mai sus există şi funcţionează în cadrul
organizaţiei. În aceste condiţii putem afirma că auditul intern evaluează controlul intern cu
privire la funcţionalitatea acestuia şi de asemenea prin recomandările şi concluziile pe
care le furnizează pe baza rapoartelor întocmite, constituie pentru auditului extern o bază
pentru elaborarea şi formularea unei opinii adecvate, ţinând cont de faptul că auditorii
interni cunosc mai bine organizaţia.
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă, a ansamblului
activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări independente, a
managementului riscului şi controlului şi proceselor acestora.
Funcţiile auditului intern sunt: examinarea, evaluarea, monitorizarea adecvării şi
eficacităţii controlului intern. Auditul intern examinează activităţile şi serviciile entităţii, în
scopul ameliorării acestora, el este o evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor
contabile, rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor.
Astfel, în literatura de specialitate este cunoscut faptul că auditorul intern:
consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide, obligaţia lui rămâne aceea de a reprezenta o
cale, o direcţie care să ducă la îmbunătăţirea controlului pe care fiecare manager îl are
asupra activităţilor desfăşurate în subordinea sa.
Cuvinte cheie: control intern/extern, relaţie de complementaritate, inspecţie,

control de gestiune.
1. Funcţiile auditului intern sunt:

a) examinarea controlului intern
b) implementarea activităţii de control intern
c) evaluarea controlului intern
d) monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern
2. Auditul intern are drept obiective:
a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu
politicile, programele şi managementul acestora în conformitate cu
prevederile legale;
b) evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare
dispuse şi efectuate de conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei
activităţii entităţii economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor financiare şi
nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea
economică;
d) asigurarea unor echilibre pentru entitate (cumpărări – vânzări – stocuri –
investiţii etc.), sesizând abaterile şi recomandând măsuri pentru aceasta
21
e) mustrarea angajaţilor, responsabililor atunci când se descoperă abateri mari
şi chiar sancţionarea acestora
f) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea
3. Alegeţi varianta corectă:
a) Auditul intern şi inspecţia sunt funcţii complementare/ substituibile
b) Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă/subiectivă a
ansamblului activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări
independente, a managementului riscului şi controlului şi proceselor
acestora.
c) Departamentul de auditul intern şi structura de control intern din cadrul
entităţii nu sunt/sunt distincte şi independente, neaflându-se în relaţie de
subordonare.
d) Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi/provizorii ai entităţii şi sunt
subordonaţi direct conducerii entităţii sau AGA
Încercuiţi răspunsul corect. (Există întrebări cu mai multe răspunsuri corecte)
3.9. Concluzii
În prezenta unitate de studiu s-au prezentat funcţiile auditului intern, obiectivele

acestuia dar şi relaţiile existente între audit intern, consultanţă externă, inspecţie, respectiv
control de gestiune. De asemenea s-a realizat o paralelă între conceptul de control de
gestiune şi cel de audit intern, cu precizarea catorva deosebiri şi asemănări pentru o mai
bună întelegere şi delimitare a conceptelor.
Prin toate intervenţiile sale auditul intern contribuie la controlul de gestiune –
acesta fiind cu atât mai eficient cu cât primeşte informaţii elaborate şi transmise într-un
sistem de control intern fiabil şi validat de auditul intern. Ca şi celelalte funcţii ale unei
entităţi, controlul de gestiune trebuie să fie auditat; auditorul intern trebuie să vadă dacă
controlorul de gestiune stăpâneşte bine activitatea. La rândul său, auditorul intern va găsi
la controlorul de gestiune informaţii care vor constitui tot atâtea indicii capabile să-i atragă
atenţia asupra punctelor slabe ce trebuie luate în considerare în cadrul misiunilor de audit.

1. (a, b, c, d)
2. a, b, c, f
3. a) complementare
b) obiectivă
c) sunt
d) permanenţi
22
Caracteristicile auditului intern şi procesul de evaluare a riscurilor
Cuprins
4.1. Introducere
4.3. Caracteristicile auditului intern
4.4. Procesul de evaluare a riscurilor
4.8. Concluzii
4.1. Introducere
În această unitate de studiu se realizează o prezentare a caracteristicilor auditului

intern, caracteristici care însoţesc funcţia de audit intern din cadrul entităţii. De asemenea
se pune accent pe procesul de evaluare a riscurilor şi ceea ce implică acesta.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de 1,5
ore.
La finalul parcurgerii acestei unităţi de studiu, veţi fi capabil:

 să identificaţi principalele caracteristici ale auditului intern
 să cunoaşteţi circumstanţele care influenţează procesul de evaluare a riscurilor
4.3. Caracteristicile auditului intern
Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în

considerare a următoarelor caracteristici 1:
a) Universalitatea. Reprezintă funcţia auditului intern care trebuie înţeleasă în
raport cu aria de aplicabilitate, scopul, rolul si profesionalismul persoanelor implicate în
realizarea acestei funcţii. Auditul intern există şi funcţionează în toate organizaţiile
indiferent care ar fi domeniul de activitate al acestora. Normele internaţionale precizează
că auditul intern nu este specialist în toate meseriile, specialitatea acestuia fiind sistemul
de control intern.
b) Independenţa. Auditul intern este o activitate independentă, de asigurarea a
îndeplinirii obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a
îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.
Auditul intern are trei principale preocupări şi anume:
– raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru că acesta este cel care
poate lua decizii, respectiv şeful executivului sau al consilului de administraţie;
– evaluează şi supervizează sistemul de control intern;
1
Munteanu V., Auditul intern la întreprinderei şi instituţii publice, Ed. Wolters Kluwer, 2010., pag 20-21.
23
– oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului, pe baza analizei
riscurilor asociate activităţilor auditate.
Auditul intern intră în cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la
auditori. În acest fel, auditul intern devine o funcţie responsabilă, caracterizată prin
independenţă.
Auditul intern este o funcţie şi auditorul intern este o persoană care are obligaţii şi
acestea nu sunt minore.
c) Periodicitatea auditului intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar
este şi o funcţie periodică pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditărilor va fi determinată de
activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8-12
săptămâni şi apoi să revină după o perioadă de 2-3 ani, în funcţie de riscurile care apar.
Auditul intern este o funcţie periodică, deoarece se realizează conform unui plan
şi pe baza unor programe de activitate, comunicate şi aprobate anticipat.
Auditul intern ajută entităţile să îşi atingă obiectivele, ceea ce se realizează printr-
o organizare metodică şi sistematică a procesului de audit, îndreptată spre îmbunătăţirea
controlului şi proceselor de conducere, la diferite perioade de timp . Auditul intern trebuie
să urmărească obiectivele generale, dar şi alte elemente ca:
– existenţa unor disensiuni între diferite nivele ale organizaţiei;
– existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai bine.
Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi ş.a. În
acest sens, rapoartele de audit nu conţin nume şi fapte. Aceasta nu înseamnă că auditul
intern nu are implicaţii asupra persoanelor. Dacă descoperă fraude, atunci responsabilii
activităţilor respective vor avea probleme.
O concluzie importantă este aceea că auditorii interni pot realiza o îmbunătăţire
constantă a sistemului de control intern mai bine decât oricine altcineva, în cadrul
misiunilor, datorită metodologiei exacte şi riguroase pe care o desfăşoară.
4.4. Procesul de evaluare a riscurilor
Potrivit Standardului Internaţional de Audit (ISA) 315 – Identificarea şi evaluarea

riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a mediului său, controlul
intern cuprinde cinci elemente:1
– mediul de control;
– procesul de evaluare a riscurilor entităţii;
– sistemul informaţional, inclusiv procesele asociate afacerii, relevante pentru
raportare financiară şi comunicare;
– activităţile de control relevante pentru audit;
– monitorizarea controalelor.
Totodată, legislaţia românească2 stabileşte că, pentru a-şi atinge obiectivele,
controlul intern al unei entităţi trebuie să cuprindă următoarele componente:
– o definire clară a responsabilităţilor, resurse şi proceduri adecvate, modalităţi şi
sisteme de informare, instrumente şi practici corespunzătoare;
– difuzarea internă de informaţii pertinente, fiabile a căror cunoaştere permite
fiecăruia să-şi exercite responsabilităţile;
– un sistem care urmăreşte, pe de o parte, analizarea principalelor riscuri
identificabile în ceea ce priveşte obiectivele entităţii şi, pe de altă parte, asigurarea
existenţei de proceduri de gestionare a acestor riscuri;
1
International Standard on Auditing (ISA) 315 –Identifying and Assessing the Risks of Material Misstatement
thrugh Understanding the Entity and Its Environment, disponibil la adresa: http://web.ifac.org.
2
OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
publicat în MOnr. 766 bis/10.11.2010.
24
– activităţi corespunzătoare de control, pentru fiecare proces, concepute pentru a
reduce riscurile susceptibile să afecteze realizarea obiectivelor entităţii;
– o supraveghere permanentă a dispozitivului de control intern precum şi o
examinare a funcţionării sale.
Pentru o mai bună percepere a cestor relaţii prezint în prezenta unitate de studiu
relaţia dintre audit şi o componentă a controlului intern respectiv procesul de evaluare a
riscurilor, folosindu-mă în acest sens de articolul „Auditul şi procesul de evaluare a
riscurilor” al doamnei lect. univ. dr. Ionela - Corina Chersan. 1
Managementul riscului este un proces care presupune parcurgerea unor etape
şi ia în considerare elemente cum ar fi:
– mediul intern – reprezintă baza pentru modul în care riscul este perceput şi
abordat de către angajaţi, incluzând filozofia în ceea ce priveşte managementul riscului şi
apetitul pentru risc, integritatea şi valorile etice, precum şi mediul în care ei operează;
– stabilirea obiectivelor – acestea trebuie să corespundă misiunii firmei şi ţin cont
de expunerea la risc;
– identificarea evenimentelor – făcând distincţie între riscuri şi oportunităţi;
– evaluarea riscurilor – presupune ca riscurile să fie analizate luând în
considerare probabilitatea de producere şi impactul lor, ca bază pentru stabilirea modului
în care acestea ar trebui să fie gestionate;
– răspunsul la risc – înseamnă selectarea de către conducere a modalităţii de
tratare a riscurilor – evitare, acceptare, reducere ori partajare a riscului – dezvoltând un set
de acţiuni de aliniere a riscurilor la nivelul de toleranţă şi la apetitul pentru risc al entităţii;
– controlul activităţilor – presupune aprecierea modului de stabilire şi
implementare a politicilor şi procedurilor care oferă asigurarea că răspunsurile la risc sunt
aplicate efectiv;
– informarea şi comunicarea – înseamnă identificarea, obţinerea şi comunicarea
informaţiilor relevante într-o formă şi într-un interval de timp care să permită angajaţilor
îndeplinirea responsabilităţilor;
– monitorizarea – reprezintă o continuă supraveghere a procesului de
management al riscului şi modificarea lui atunci când este necesar.
Ca o concluzie, din punct de vedere al auditorului, aprecierea procesului de
evaluare a riscurilor entităţii de către managementul acesteia este o problemă de
raţionament profesional, influenţate de circumstanţe cum sunt: 2
 modificări legislative şi ale mediului de lucru care pot conduce la creşterea
presiunilor concurenţei şi la apariţia de riscuri noi;
 angajarea de personal nou care dispune de un grad diferit de înţelegere a
controlului intern;
 modificări rapide şi semnificative ale sistemelor informaţionale;
 extinderea semnificativă şi rapidă a operaţiunilor;
 încorporarea de noi tehnologii în procesele de producţie sau în sistemele
informaţionale;
 intrarea în sectoare de activitate noi;
 reorganizări şi restructurări, inclusiv intrarea pe pieţe străine;
 apariţia de reglementări contabile noi.
Dacă procesul de evaluare a riscurilor este corespunzător circumstanţelor, el va
reprezenta un sprijin pentru auditor în identificarea riscurilor de prezentare eronată
semnificativă.
1
Revista CONTABILITATEA expertiza şi auditul afacerilor, nr. 3 Martie 2011:lector univ.dr. Chersan IC,
„Auditul şi procesul de evaluare a riscurilor”, pag.56-57.
2
Revista CONTABILITATEA expertiza şi auditul afacerilor, nr. 3 Martie 2011:lector univ.dr. Chersan IC,
„Auditul şi procesul de evaluare a riscurilor”, pag.59.
25
Dacă auditorul identifică riscuri de prezentare eronată semnificativă care au
scăpat conducerii, el trebuie să găsească motivele omisiunii (procedurile de evaluare a
riscurilor sunt inadecvate sau au dat greş).
Dacă auditorul identifică unul sau mai multe puncte slabe în procesul de evaluare
a riscurilor entităţii, el va trebui să discute această problemă cu persoanele însărcinate cu
guvernanţa.
1. Care sunt caracteristicile ale auditului intern?

2. Definiţi universalitatea, independenţa şi periodicitatea.
3. Enumeraţi 4 elemente luate în considerare în cadrul managementului riscului.
În acest capitol aţi învăţat care sunt caracteristicile auditului intern şi la ce se

referă acestea. Astfel o primă caracteristică a acestuia, universalitatea, se referă la faptul
ca auditul intern există si funcţionează în toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul
de activitate al acestora. Desigur că auditul intern nu este specialist în toate meseriile,
specialitatea acestuia fiind sistemul de control intern, acest lucru fiind prevăzut şi de
normele internaţionale. Independenţa reiese chiar din definiţia auditului intern, acesta fiind
o activitate independentă, de asigurarea a îndeplinirii obiectivelor şi de consultanţă,
concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii. În
cele din urmă auditul intern este o funcţie periodică, deoarece se realizează conform unui
plan. Un aspect care vine să întărească caracterul periodic al auditului intern este şi faptul
că auditorii interni pot audita o entitate 8-12 săptămâni şi apoi să revină după o perioadă
de 2-3 ani, în funcţie de riscurile care apar în acea organizaţie, frecvenţa fiind determinată
de activitatea de evaluare a riscurilor, cât de expusă este entitatea, respectiv
departamentul în cauză apariţiei unor eventuale riscuri.
Un alt subiect dezbătut în aceasta unitate de învăţăre este cel legat de
managementul riscurilor. Acest proces este unul complex care ia in considerare elemente
ce ţin de mediul intern; stabilirea, identificarea evenimentelor; evaluarea riscurilor;
răspunsul la risc; controlul activităţilor; informarea şi comunicarea; monitorizarea.
Cuvinte cheie: universalitatea, independenţa, periodicitatea, managementul

riscului, evaluarea riscului.
1. Completaţi spaţiile libere cu cuvintele: periodică, guvernanţă, persoane,

independentă.
a) Auditul intern este o activitate ................, de asigurarea a îndeplinirii
obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de
a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.
b) auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar este şi o
funcţie........... pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditărilor fiind dată de
activitatea de evaluare a riscurilor.
26
c) în situaţia în care auditorul identifică unul sau mai multe puncte slabe în
procesul de evaluare a riscurilor, el trebuie să discute aceaste aspecte cu
persoanele însărcinate cu .............. .
d) Auditorii nu auditează ................, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi, etc.
2. Care sunt caracteristicile auditului intern:
a) integritatea, obiectivitatea, competenţa
b) confidenţialitate, obiectivitate, integritate
c) universalitatea, independenţa, periodicitatea
d) independenţa, obiectivitatea, profesionalism
3. Identificaţi propoziţia adevărată:
a) universalitatea se referă la faptul că auditul intern există si funcţionează în
toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul de activitate al acestora
b) auditorii interni nu pot realiza o îmbunătăţire a sistemului de control intern în
cadrul misiunilor
c) auditul intern este o activitate independentă, iar în cadrul unei misiuni se
auditează persoanele din cadrul unui departament al entităţii
4.8. Concluzii
În urma evidenţierii caracteristicilor auditului intern, dar şi a aspectelor legate de

managementul riscului, putem concluziona faptul că auditorii interni pot realiza, în cadrul
misiunilor, o îmbunătăţire constantă a sistemului de control intern.
Aprecierea procesului de evaluare a riscurilor entităţii este o problemă de
raţionament profesional, acesta putând fi influenţat de o serie de cauze, dintre acestea
amintim modificări legislative şi ale mediului de lucru care pot conduce la creşterea
presiunilor concurenţei şi la apariţia de riscuri noi, angajarea de personal nou care dispune
de un grad diferit de înţelegere a controlului intern, încorporarea de noi tehnologii în
procesele de producţie sau în sistemele informaţionale, reorganizări şi restructurări,
inclusiv intrarea pe pieţe străine, dar şi altele.

1. a) independentă
b) periodică
c) guvernanţa
d) persoane
2. a
3. a
27
Standardele de audit intern
Cuprins
5.1. Introducere
5.3. Codul deontologic al auditorului intern
5.3.1. Integritatea
5.3.2. Obiectivitatea
5.3.3. Competenţa
5.3.4. Confidenţialitatea
5.4. Standardele de calificare
5.5. Standardele de realizare
5.6. Standardele de implementare
5.10. Concluzii
5.1. Introducere
Datorită faptului că auditul intern se desfăşoară în medii culturale şi juridice

eterogene, cu mărimi, structuri şi obiective diverse, precum şi cu specialişti proveniţi din
şcoli diferite şi că toate aceste particularităţi pot influenţa practica auditului intern din
fiecare mediu, pe plan internaţional au apărut Standardele de practică profesională a
auditului intern, care sunt recomandate auditorilor interni, pe baza cărora aceştia trebuie
să-şi realizeze propriile standarde de aplicare a auditului intern.
Standardele profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe componente,
legate logic într-un tot unitar, care ghidează activitatea acestora, recunoscută de
practicieni în domeniu, şi anume1:
 Codul deontologic al auditorului intern;
 Standardele de atribut - seria 1000 – denumite şi Standarde de calificare;
 Standardele de performanţă – seria 2000 – denumite şi Standarde de
funcţionare sau Standarde de realizare;
 Standarde de aplicare practică – seria AP 1000 şi seria AP 2000 – care sunt
Standardele de implementare în cadrul misiunilor specifice
În continuare, în acest capitol vor fi prezentate aceste standarde.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de studiu este de 2 ore.
 Familiarizarea studentului cu conceptul de standard al auditului intern.

 Înţelegerea aspectelor la care face referire codul deontologic al auditorului
intern.
1
Munteanu V., Op cit., pag 57.
28
 Cunoaşterea standardelor de calificare, de funcţionare, respectiv de
implementare.
5.3. Codul deontologic al auditorului intern
Codul deontologic reprezintă o declaraţie asupra valorilor şi principiilor care

trebuie să călăuzească activitatea şi practica cotidiană a auditorilor interni.
În codul deontologic sunt cuprinse principiile şi modul de aplicare pe care auditorul
intern trebuie să le respecte, pentru a nu se îndepărta de prevederile standardelor, în
cadrul realizării misiunilor de audit.
Codul deontologic enunţă patru principii fundamentale, şi anume:
 Integritatea, constituie baza încrederii acordate auditorilor interni;
 Obiectivitatea, este legată de independenţă;
 onfidenţialitatea, este absolut necesară, excepţie făcând situaţiile prevăzute de
lege;
 Competenţa, care implică permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi
practice.
5.3.1. Integritatea
Integritatea presupune onestitate şi corectitudine în desfǎşurarea serviciilor

profesionale.1 Integritatea nu presupune numai cinste, dar şi echitate si sinceritate.
Pentru a realiza un audit intern onest şi sincer, trebuie dezvoltat un mediu care să
ofere baza pentru încrederea generală în toate activităţile desfăşurate de echipa de audit
intern, care trebuie să le exercite în mod profesional.
Reguli de conduită aferente principiului integrităţii:
 desfăşoară activitatea cu onestitate, profesionalism şi responsabilitate;
 respectă legea şi fac publice comunicările necesare potrivit legii şi profesiei;
 nu sunt, părtaşi cu bună ştiinţă la activităţi ilegale şi nu se implica în acte care să
compromită profesia de audit intern sau organizaţia;
 respectă şi contribuie la atingerea obiectivelor legitime şi etice ale organizaţiei.
Standardul profesional 36, vizând această normă prevede: „Experţii contabili
trebuie să-şi îndeplinească misiunea de audit intern cu onestitate, conştiinciozitate şi
responsabilitate, să facă dezvăluirile cerute de lege şi de regulile profesiei şi să nu ia parte
în mod conştient la activităţi ilegale sau să se angajeze în acte dezonorante pentru
profesia de audit intern şi pentru asociaţia auditorilor interni”. 2
Exemple din practică:
a) audităm un serviciu explicându-le celor pe care îi audităm că suntem acolo
pentru a-i ajuta, pentru a le oferi consultanţă, când este cazul, dar deja am acceptat o
serie de servicii exagerate din partea lor (cadouri, mese, etc)
Cum credeţi că va fi privită intervenţia noastră în aceste circumstanţe? 3
b) Discutăm în cadrul serviciului auditat despre problema reducerii costurilor şi
după aceea întrebăm dacă ni se pune la dispoziţie, pe perioada desfăşurării misiunii de
audit, o maşină, un telefon, etc.
În aceste condiţii, propunerea noastră privind reducerea costurilor mai pot avea
vreun impact?4
1
Stoian A.,Ţurlea E., Audit financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 37.
2
CECCAR, Op.cit., pag.16.
3
Munteanu V., ş.a., Op.cit., pag. 58.
4
Munteanu V., ş.a., idem.
29
c) Trebuie avută mare atenţie din punctul de vedere al auditării în mod egal a
tuturor persoanelor supuse auditării, pentru a nu fi puşi în situaţia de a răspunde unor
întrebări de genul: pe mine m-aţi examinat iar pe colegul meu nu. Dacă există astfel de
situaţie putem demonstra că lucrurile nu stau aşa deoarece activitatea colegului era într-o
zonă a riscurilor mai mici. În acest context lucrurile nu sunt simple iar auditorul trebuie să
dea dovadă de înalt profesionalism.
Exemplele pot continua, dar nu vor fi niciodată suficiente deoarece practica îl
aduce de multe ori pe auditor în situaţii inedite din care doar: profesionalismul, seriozitatea
şi experienţa pot să-l scoată fără a-i fi ştirbită reputaţia şi totodată fără a-i pune activitatea
de audit într-o lumină proastă.
5.3.2. Obiectivitatea
Obiectivitatea presupune imparţialitatea, evitarea situaţiilor de

incompatibilitate sau conflict de interese ori situaţii de naturǎ a determina un terţ sǎ
punǎ la îndoialǎ obiectivitatea auditorului. Principiul obiectivitǎţii impune fiecǎrui
profesionist obligaţia de a fi just, cinstit în plan intelectual şi neimplicat în conflicte de
interese.
Reguli de conduită aferente principiului obiectivităţii:
 Nu iau parte la activităţi şi nu stabilesc relaţii personale care pot afecta sau se
presupune că afectează exprimarea unei opinii independente. Acestea includ activităţile
sau relaţiile personale care pot fi în conflict cu interesele organizaţiei;
 Nu acceptă nimic care poate afecta sau se presupune că afectează judecata lor
profesională;
 Comunică toate elementele semnificative de care au cunoştinţă şi care, dacă nu
ar fi făcute cunoscute, ar putea prejudicia calitatea rapoartelor privind activităţile aflate sub
observaţie.
Standardul profesional 36, vizând această normă prevede: „Cu ocazia efectuării
unei misiuni de audit intern, expertul contabil nu trebuie să ia parte la activităţi sau să
stabilească relaţii care ar putea compromite judecata lor profesională”. 1
Auditorii interni au obligaţia de a se abţine de la orice activitate în care au un
interes personal şi care, altfel, le poate afecta obiectivitatea. 2
Exemplu în acest sens: În etapa de redactare a raportului nu le este de folos
auditorilor exagerarea unor aspecte şi cuprinderea acestora în raport şi în recomandări.
Dacă lucrurile nu sunt foarte clare cei auditaţi îşi vor susţine punctul de vedere în cadrul
şedinţei de conciliere şi există riscul ca auditorul să fie pus în situaţia de a reface raportul
de audit. În asemenea cazuri imaginea auditorilor va avea de suferit în sens negativ.
5.3.3. Competenţa
Competenţă presupune că auditorul intern va aplica cunoştinţele, standardele,

abilităţile şi experienţa necesară în furnizarea serviciilor de audit. Auditorii interni trebuie să
cunoască standardele şi normele profesionale şi să nu accepte misiuni pentru care nu au
competenţa necesară.
Reguli de conduită aferente principiului competenţei:
 Se implică doar în acele misiuni pentru care au cunoştinţele, competenţele şi
experienţa necesară;
 Prestează servicii de audit intern conform SAI;
1
2
30
 Îşi îmbunătăţesc în mod continuu competenţele, eficacitatea şi calitatea
serviciilor.
Standardul profesional 36, vizând această normă preved: „În cazul îndeplinirii unei
misiuni de audit intern, experţii contabili trebuie să utilizeze şi să aplice cunoştinţele şi
experienţele necesare în vederea realizării atribuţiilor lor”. 1
Auditorii interni trebuie să fie experţi în audit, în evaluarea riscurilor, în
management şi control, dar mai ales în comunicare, să exploateze corect şi eficient
informaţiile pe care le primesc. De asemenea în mod obligatoriu trebuie să aibă cunoştinţe
de bază privind contabilitatea şi sistemul de tehnologie al informaţiei (IT) şi să posede
cunoştinţe teoretico-metodologice şi practice din domeniile: contabilitate, fiscalitate, audit,
drept.2
Ca exemplu nu poţi fi maestru bucătar doar dacă ai citit o carte de bucate.
Cunoştinţele, abilităţile, experienţa şi priceperea, toate la un loc înseamnă competenţă
profesională.
5.3.4. Confidenţialitatea
Confidenţialitatea implică faptul că auditorii interni respectă valoarea şi dreptul de

proprietate asupra informaţiilor pe care le primesc şi nu furnizează informaţii fără
aprobarea corespunzătoare, decât în cazul în care există obligaţii legale sau profesionale
în acest sens3.
Reguli de conduită aferente principiului confidenţialităţii:
 Manifestă prudenţă în utilizarea informaţiilor obţinute în timpul exercitării
sarcinilor de serviciu;
 Nu utilizează informaţii în scopul obţinerii unor beneficii personale sau în orice alt
mod care ar fi contrar legii sau în detrimentul obiectivelor legitime sau etice ale
organizaţiei.
Standardul profesional 36, vizând această normă preved: „Cu ocazia realizării unei
misiuni contractuale de audit intern experţii contabili trebuie să respecte valoarea şi
proprietatea informaţiilor pe care le primesc: ei nu divulgă aceste informaţii decât pe baza
autorizării necesare, în afară de cazul în care o obligaţie legală sau profesională îi obligă
să procedeze altfel”.4
Auditorii interni sunt obligaţi să păstreze informaţiile în posesia cărora intră prin
atribuţiile ce le revin. Ei au acces la orice informaţii, unele chiar foarte personale conform
procedurilor, dar aceste informaţii le primesc în funcţie de modul cum vor lucra, altfel nu le
vor mai primi. Aceste informaţii nu trebuie divulgate sau comentate, ci trebuie utilizate,
eventual discutate în echipă.5
De exemplu anumite informaţi pot fi utilizate ca instrument de manipulare.
Confidenţialitatea este importantă de la cel mai mic amănunt până la aspecte majore.
Dacă nu vom fi confidenţiali în lucruri minore, cine ne va mai încredinţa spre examinare
probleme majore?
Un exemplu al aplicării acestor principii, în practica mea de auditor, ar putea viza
următoarele:
Integritatea:
– să respect în totalitate principalele standarde în domeniu;
– să evit excepţiile din activitatea mea.
Obiectivitatea:
1
CECCAR, Op.cit., pag. 19.
2
3
Cristea Ş., Audit intern, Suport de curs, pag 26.
4
5
Victor Munteanu,, Op cit, pag. 60.
31
– să fiu atent la ce misiuni de audit voi fi repartizat (eventual voi contracta), care
să nu îmi afecteze obiectivitatea.
Confidenţialitatea:
– să îmi îmbunătăţesc stilul de lucru şi de comunicare în echipă, fiind într-un
colectiv nou;
– să adopt şi să respect principiile sănătoase şi bună practică recunoscute în
domeniu.
Competenţa:
– să îmi însuşesc structura organizatorică a entităţii;
– să îmi actualizez cunoştinţele privind partea practică;
– să mă documentez în probleme legislative, fiscale, contabile, IT şi orice alte
probleme ce le vizează misiunea de audit.
5.4. Standardele de calificare1
Aceste standarde enunţă caracteristicile structurilor de audit şi ale persoanelor

individuale implicate în efectuarea activităţilor de audit intern şi sunt formate din patru
standarde pricipale:
 1000 – Scopul, autoritatea şi responsabilitatea;
 1100 – Independenţa si obiectivitatea;
 1200 – Atenţia acordată competenţei şi obligaţiilor profesionale;
 1300 – Program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii.
Standardele de calificare principale sunt dezvoltate şi completate
prin Standardele de implementare practică.
5.5. Standardele de realizare2
Aceste standarde descriu realizarea activităţii de audit intern şi se compun din

şapte standarde principale:
 2000 – Conducerea auditului intern;
 2100 – Natura activităţii;
 2200 – Planificarea misiunii;
 2300 – Îndeplinirea misiunii;
 2400 – Comunicarea rezultatelor;
 2500 – Supravegherea progresului;
 2600 – Acceptarea riscurilor de către management.
5.6. Standardele de implementare
Standardele de implementare reprezintă transpunerea în practică a Standardelor

de calificare şi a Standardelor de realizare pentru misiuni specifice, cum ar fi: realizarea
unui audit de conformitate/regularitate, realizarea unei misiuni de consiliere, realizarea
unui audit de sistem, realizarea unui audit de performanţă 3.
1
Idem, pag. 62 – 63.
2
Idem pag. 62.
3
Marcel Ghiţă, ş.a. Op. Cit., pag 161.
32
Standardele de audit intern constituie „biblia” auditorului intern, care aplică şi
implementează în practică, pas cu pas, cu respectarea particularităţilor specifice fiecărei
culturi organizaţionale şi vor conduce la rezultate aşteptate. 4
1. Care sunt componentele standardelor profesionale ale auditorilor interni?

2. Descrieţi intr-o jumătate de pagină standardele de implementare.
3. La ce se referă competenţa ca şi componentă a codului deontologic al
auditorului intern?
4. Definiţi integritatea auditorului intern.
Standardele profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe componente cum
ar fi: codul deontologic al auditorului intern, standardele de atribut (denumite şi standarde
de calificare), standardele de performanţă, standarde de aplicare practică (standardele de
implementare).
Codul deontologic al auditorului intern înglobează principii fundamentale ca
integritatea, obiectivitatea, competenţa şi confidenţialitatea.
Standardele de calificare sunt acele standarde care enunţă caracteristicile
structurilor de audit şi ale persoanelor individuale implicate în efectuarea activităţilor de
audit intern. Aceste standarde se referă la: scopul, autoritatea şi responsabilitatea;
independenţa si obiectivitatea; atenţia acordată competenţei şi obligaţiilor profesionale;
program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii.
Standardele de performanţă numite şi standarde de realizare, descriu realizarea
activităţii de audit intern şi se compun din şapte standarde principale, respectiv:
conducerea auditului intern, natura activităţii, planificarea misiunii, îndeplinirea misiunii,
comunicarea rezultatelor, supravegherea progresului, acceptarea riscurilor de către
management.
Standardele de implementare, reprezintă transpunerea în practică a Standardelor
de calificare şi a Standardelor de realizare.
Toate aceste standarde ghidează auditorul în desfăşurarea activităţii sale şi în
obţinerea unor rezultate aşteptate.
Cuvinte cheie: standarde de realizare, standarde de implementare, standardele

de calificare, confidenţialitate, obiectivitate, competenţă, integritate
1. Care sunt cele patru principii fundamentale cuprinse in codul deontologic al

auditorului intern?
a) confidenţialitate, obiectivitate, integritate, competenţă;
b) confidenţialitate, competenţă, sinceritate, integritate;
c) confidenţialitate, subiectivitate, corectitudine, integritate;
d) competenţă, profesionalism, obiectivitate, integritate.
2. Obiectivitatea ca şi principiu fundamental al codului deontologic se referă la:
4
Victor Munteanu,, Op cit, pag. 63.
33
a) permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi practice;
b) onestitate;
c) imparţialitatea, evitarea situaţiilor de incompatibilitate sau conflict de interese;
d) corectitudine.
3. Standardele de implementare sunt acele standarde care:
a) mai sunt numite şi standarde de realizare;
b) descriu realizarea activităţii de audit intern şi definesc criteriile de calitate
pentru măsurarea acestora;
c) sunt menţionate în codul deontologic;
d) pun în practică Standardele de calificare şi Standardele de realizare pentru
misiuni specifice.
4. Sintagma „să mă documentez în probleme legislative, fiscale, contabile, IT şi
orice alte probleme ce le vizează misiunea de audit” se referă la pricipiul:
a) condifenţialitate;
b) integritate;
c) obiectivitate;
d) competenţă.
5. Care sunt componentele standardelor profesionale ale auditorilor interni, care
ghidează activitatea acestora?
a) competenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea;
b) codul deontologic al auditorului intern, standardele de atribut (standarde de
calificare), standarde de realizare, standarde de implementare;
c) Scopul, autoritatea şi responsabilitatea;
d) Independenţa si obiectivitatea.
5.10. Concluzii
În concluzie, putem considera că aplicarea Standardelor de audit intern va aduce

o valoare adăugată efectiv organizaţiilor în domeniu 1:
 orientarea către servicii cu valoare adăugată;
 consilierea managementului;
 analiza şi evaluarea riscurilor;
 asigurarea managementului general privind funcţionarea sistemului de control
intern;
 orientarea muncii auditorului intern;
 evaluarea performanţei muncii de audit.
În România, baza legală a organizării şi desfăşurării auditului intern este dată de
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată şi completată cu Legea 191 din
2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din 3.11.2011.

1. a
2. c
3. d
4. d
5. b
1
Idem.
34
Auditul intern şi rolul acestuia în prevenirea şi detectarea fraudelor
Cuprins
6.1. Introducere
6.3. Rolul auditului intern în prevenirea şi detectarea fraudelor
6.4. Responsabilităţile în prevenirea fraudei
6.5. Evaluarea riscului de fraudă
6.9. Concluzii
6.1. Introducere
În această unitatea de studiu se urmăreşte evidenţierea legăturii între audit şi

fraudă. Aceasta din urmă poate aduce pierderi considerabile pentru o companie,
ajungându-se chiar până la pierderea încrederii unor posibili investitori şi astfel scăderea
valorii acesteia.
 Înţelegerea rolului auditului în detectarea fraudei.

 Cunoaşterea principalelor categorii de responsali în prevenirea fraudei.
 Cunoaşterea factorilor care duc la înfăptuirea fraudei.
6.3. Rolul auditului intern în prevenirea şi detectarea fraudelor
Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare,

slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină pierderea
încrederii în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale. 1
Până nu demult companiile nu au considerat prevenirea fraudei ca fiind un obiectiv
principal al sistemului de control intern al organizaţiei. Acţiunile de prevenire a fraudei erau
privite ca o componentă implicită a obiectivelor generale, de conformitate, ale controalelor
interne şi nu ca un program structurat, cu obiective clare şi explicite privind prevenirea şi
detectarea fraudei.
De asemenea, în trecut, acţionarii, consiliul de administraţie şi conducerea aveau
tendinţa să trateze cazurile de fraudă ca nişte anomalii rezultate din funcţionarea
defectuoasă a controalelor interne, cu o frecvenţă redusă.
Ca urmare a numeroaselor cazuri răsunătoare de fraudă descoperite în interiorul
unora dintre cele mai prestigioase companii multinaţionale, la începutul secolului XXI,
1
Nicolescu C., Spălarea banilor mai multe repere într-o lume atipică, Ed. Universităţii Lucian Blaga, Sibiu,
2007, pag.92.
35
această viziune s-a modificat radical. În prezent, frauda este considerată ca fiind una din
cele mai importante riscuri la care este expusă o organizaţie, în strânsă legătură cu
riscurile de piaţă, de credit, juridice sau reputaţionale. 1
Ca o noutate este şi faptul că investitorii au devenit mai sensibili la problema
riscului de fraudă, deoarece pierderile colaterale generate de fraudă au ajuns să
depăşească în mod semnificativ pierderile financiare directe provocate de fraudă.
Aceste pierderi colaterale includ publicitatea negativă care poate afecta grav
reputaţia unei organizaţii. Astfel, investitorii îşi pierd în primul rând încrederea în
conducere şi în modul în care este controlată compania, fapt care determină în mod
evident scăderea valorii acesteia. De asemenea, sunt afectate relaţiile de afaceri şi
moralul angajaţiilor.
Ca răspuns la această situaţie, investitorii impun dezvoltarea de mecanisme anti-
fraudă axate pe măsuri de prevenire şi, respectiv, de detectare la timp a fraudei. Se pune
un accent tot mai mare pe controalele interne şi pe auditul intern, ca elemente de bază ale
acestor mecanisme.2
Având în vedere cele mai sus expuse este important de menţionat şi aspectele ce
fac obiectul riscului de fraudă. În categoria riscului de fraudă pot fi avute în vedere
următoarele posibilităţi:frauda din partea conducerii, complicitate între angajaţi,
segregarea necorespunzătoare a sarcinilor,folosirea neautorizată a resurselor, conflict de
interese, menţinerea necorespunzătoare a dosarelor/informaţiilor confidenţiale.
6.4. Responsabilităţile în prevenirea fraudei
Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei sunt împărţite

între: conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern.
– Conducerea executivă: are responsabilitatea finală pentru implementarea
mecanismelor pentru prevenirea şi detectarea la timp a fraudei. Membrii conducerii
executive sunt cei care vor trebui să dea explicaţii în cazul descoperirii unor cazuri de
fraudă.
– Comitetul de audit: are rolul de a supraveghea gestionarea riscurilor de fraudă
şi de a monitoriza în mod activ eforturile anti-fraudă întreprinse de către conducerea
executivă.
– Auditul intern: reprezintă o linie de apărare efectivă împotriva fraudei, cu rol
atât în monitorizarea riscurilor, cât şi în prevenirea şi detectarea fraudei. Auditul intern
reprezintă un instrument la dispoziţia comitetului de audit, singurul în măsură să evalueze
în mod independent riscurile de fraudă şi măsurile anti-fraudă implementate de
conducerea executivă.3
În cadrul activităţilor curente, auditorii interni trebuie:
– să deţină suficiente cunoştinţe pentru a identifica indiciile referitoare la o posibilă
fraudă;
– să fie vigilenţi la cazurile în care o situaţie implică un risc de fraudă;
– să aprecieze necesitatea de a recurge la cercetări suplimentare, să informeze
persoanele competente din cadrul organizaţiei şi să întreprindă măsuri pentru eliminarea
sau reducerea posibilităţilor de apariţie a unor astfel de cazuri.
Există distincţie clară între auditorii interni şi specialiştii în investigarea fraudelor,
atât prin prisma rolurilor şi responsabilităţilor acestora, cât şi prin cea a specializării şi
pregătirii profesionale.
1
Munteanu V., ş.a., Op.Cit., pag. 33.
2
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.33.
3
Idem, pag.34.
36
Bineînţeles că rolul auditorului intern în depistarea fraudelor depinde de pregătirea
profesională şi abilităţile practice ale acestuia.
În practică rolul auditului intern poate să includă:
– sprijinirea conducerii în vederea definirii unor mecanisme anti-fraudă auditabile;
– facilitatea evaluării riscurilor de fraudă şi reputaţionale la nivelul organizaţiei şi al
proceselor de afaceri;
– evaluarea legăturilor dintre riscurile de fraudă şi controalele interne;
– auditarea fraudelor;
– sprijinirea specialiştilor în investigarea fraudelor;
– sprijinirea eforturilor de remediere a deficienţelor;
– raportarea către comitetul de audit a problemelor legate de mecanismele anti-
fraudă, evaluarea riscurilor de fraudă şi reputaţionale, a cazurilor sau suspiciunilor de
fraudă.
Auditul intern nu poate preveni în totalitate frauda, dar îşi poate adapta modul şi
procedurile de lucru astfel încât să îşi mărească şansele de a identifica şi interpreta corect
indiciile de fraudă.1
Auditorii interni trebuie să dispună de un înalt nivel de cunoştinţe teoretice şi
experienţă practică pentru a-şi putea îndeplini acest rol cu succes. Aceştia trebuie să
cunoască posibile scheme şi scenarii de fraudă specifice domeniului de activitate al
organizaţiei (ex. asigurări, retail, telecomunicaţii,etc.) şi să poată recunoaşte indicii ale
schemelor respective de fraudă.
Pentru punerea în practică a celor enumerate mai sus este necesară investirea în
specializarea auditorilor interni prin finanţarea cursurilor de specializare a acestora. Alte
organizaţii apelează la specialişti externi (contractaţi în baza unor contracte de prestări
servicii) pentru realizarea misiunilor de audit, având convingerea că în această manieră au
specialişti de înaltă clasă la costuri nu foarte ridicate.
6.5. Evaluarea riscului de fraudă
În evaluarea riscului de fraudă, auditorul ar trebui să considere, printre altele,

următoarele întrebări:2
– Frauda poate fi favorizată de modul de remunerare a conducerii sau a
salariaţilor?
– Cât de solide sunt controalele interne? Pot fi evitate?
– Cine din organizaţie ar avea motivaţia pentru a comite o fraudă?
– Au avut loc schimbări majore în organizaţie?
– Organizaţia îşi desfăşoară activitatea într-un domeniu sau într-o zonă geografică
cu risc crescut de fraudă?
– Au fost cazuri în care membrii conducerii sau angajaţii au fost investigaţi în
cazuri de fraudă?
Capacitatea entităţii de a prevenii şi detecta frauda depinde de o evaluare corectă
şi completă a riscurilor de fraudă.
În practică, evaluarea riscurilor de fraudă este un proces în şapte etape: 3
1. Organizarea modului de evaluare a riscurilor de fraudă.
2. Determinarea proceselor, unităţilor organizaţionale şi a locaţiilor care vor fi
evaluate,atât prin prisma valorii tranzacţiilor şi soldurilor, cât şi a riscurilor specifice
cunoscute.
1
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.35.
2
Idem pag. 36.
3
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.37-38.
37
3. Identificarea posibilelor scenarii şi scheme de fraudă.
4. Evaluarea probabilităţii de comitere a fraudei.
5. Evaluarea gradului de importanţă a riscurilor de fraudă identificate (evaluarea
pierderilor posibile).
6. Determinarea controalelor interne anti-fraudă existente şi evaluarea măsurii în
care aceste controale interne acoperă riscurile de fraudă. În această etapă se identifică şi
vulnerabilităţile sistemului de control intern.
7. Elaborarea sau modificarea planului de audit pe baza rezultatelor evaluării
riscurilor de fraudă.
Pe lângă cele enumerate, auditorul intern trebuie să includă un element de
imprevizibilitate în programele sale de lucru.
Pentru o exemplificare concretă a depistării fraudelor cu ajutorul auditului aduc în
atenţia d-vs. Standardul Internaţional de Audit (ISA –International Standard on Auditing)
240 care recunoaşte două modalităţi de denaturări intenţionate: una se referă la
raportarea financiară frauduloasă iar cealaltă, la denaturarea activelor. 1
a) Raportarea financiară frauduloasă – ce presupune erori sau omisiuni
intenţionate ale unor sume su informaţii din situaţiile financiare, în scopul înşelării
utilizatorilor. Această fraudă poate implica:
– fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea
înregistrărilor contabile sau a documentelor justificative pe baza cărora sunt întocmite
situaţiile financiare;
– interpretarea eronată sau omiterea intenţionată a evenimentelor, tranzacţiilor sau
a altor informaţii semnificaţive în situaţiile financiare:
– aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor contabile aferente evaluării,
recunoaşterii, clasificării, prezentării sau descrierii de informaţii.
b) Delapidarea (deturnarea) activelor este frauda care presupune furtul activelor
unei entităţi.
Frauda, indiferent dacă este vorba despre raportarea financiară frauduloasă sau
deturnare de active, implică stimulente sau presiuni pentru a fi comisă.
Toate aceste aspecte sunt greu de semnalat şi uneori aproape imposibil de
dovedit.
În planificarea activităţii de audit, auditorul trebuie să recurgă la chestionarea
conducerii pentru a stabili dacă denaturările semnificative se datorează fraudelor sau
erorilor. Auditorul este interesat atât de evaluările efectuate de către conducere asupra
riscului de apariţie a fraudei şi de sistemele existente de prevenire şi de detectare a
acesteia, cât şi de sistemele contabile şi de control intern stabilite pentru prevenirea şi
detectarea erorilor.2
Chestionarele mai sus amintite pot include următoarele aspecte:
– localizări ale filialelor, segmente de afaceri, tipuri de tranzacţii, solduri ale
conturilor semnificative, modul în care problemele sunt abordate de către conducere;
– activitatea funcţiei de audit intern a unei entităţi şi dacă auditul intern a identificat
fraude sau orice carenţe semnificative la nivelul sistemului de control intern;
– modul în care conducerea le comunică angajaţilor punctele sale de vedere cu
privire la practicile de afaceri responsabile şi comportamentul etic, de exemplu, prin
intermediul politicilor de etică sau al codurilor de conduită.
Cum am mai precizat aceste aspecte sunt sensibile, greu de a fi depistat, dar
tocmai din acest motiv auditul intern le are în vedere în cazul majorităţilor misiunilor.
1
Revista „Contabilitatea expertiza şi auditul afacerilor”: nr.12 Decembrie 2011: autori Bugnet O.C.,
Dumitrescu A,C., Deliu D.,: articol „Auditul financiar şi raportarea fraudelor – partea I-„ pag. 57.
2
Revista „Contabilitatea expertiza şi auditul afacerilor”: nr.12 Decembrie 2011: autori Bugnet O.C.,
Dumitrescu A,C., Deliu D.,: articol „Auditul financiar şi raportarea fraudelor – partea I-„ pag. 61.
38
Pentru o înţelegere clară a fraudei este important a se cunoaşte cei trei
factori importanţi asociaţi cu săvârşirea acesteia:
– oportunitatea;
– motivaţia;
– autojustificarea.
Oportunitatea: în general apare din cauza deficienţelor în controalele interne şi
creează o atmosferă în care delapidatorii au convingerea că vor avea succes şi nu vor fi
descoperiţi.
Motivaţia: apare adesea ca urmare a presiunilor financiare care rezultă dintr-un
stil de viaţă excesiv, din diferenţa dintre salariu şi responsabilităţi, ca urmare a presiunii de
a atinge anumite obiective financiare, a complexelor de superioritate ale făptaşului sau pur
şi simplu a lăcomiei.
Autojustificarea : reprezintă dialogul intern al infractorului prin care îşi justifică
propriile acţiuni. Autorul fraudei se convinge pe sine însuşi că angajatorul îi datorează
această remuneraţie.
1. Daţi exemplu de o pierdere colaterală generată de fraudă.

2. Ce posibilităţi se includ în categoria riscului de fraudă?
3. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei? Explicaţi!
Frauda lezează economia în ansamblul ei şi cauzează pierderi financiare mari.

Deşi, până nu demult companiile nu au considerat prevenirea fraudei ca fiind un obiectiv
principal al sistemului de control intern al organizaţiei, în prezent conducerea companiei
luptă cu această fraudă, încercând prevenirea şi detectarea ei, tocmai pentru a evita
eventuale pierderi financiare.
Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul unei companii se împart
între: conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern. Conducerea executivă:
are responsabilitatea finală pentru implementarea mecanismelor pentru prevenirea şi
detectarea la timp a fraudei. Comitetul de audit: are rolul de a supraveghea gestionarea
riscurilor de fraudă şi de a monitoriza în mod activ eforturile anti-fraudă întreprinse de
către conducerea executivă. Nu în ultimul rând, auditul intern: reprezintă o linie de apărare
efectivă împotriva fraudei, cu rol atât în monitorizarea riscurilor, cât şi în prevenirea şi
detectarea fraudelor.
Motivaţia, oportunitatea şi autojustificarea sunt factori importanti care duc la
săvârşirea fraudei. Auditul intern, vine tocmai, să constituie un instrument la dispoziţia
comitetului de audit, singurul în măsură să evalueze în mod independent riscurile de
fraudă şi măsurile anti-fraudă implementate de conducerea executivă.
Cuvinte cheie: fraudă, risc de fraudă, oportunitate, motivaţie, autojustificare,

delapidare, raportare financiară frauduloasă,
39
1. Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei sunt împărţite
între:
a) conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern
b) auditor, contabil şef, manager
c) comitetul de audit şi audit intern
d) unitatea executivă, contabil şef
2. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei?
a) oportunitatea, remunerarea redusă, stresul
b) motivaţia, stresul, conditiile de muncă
c) oportunitatea, motivaţia, autojustificarea
d) nici un răspuns din cele de mai sus
3. Adevărat (A) sau Fals (F), alegeţie varianta corectă.
a) Auitul intern nu poate preveni în totalitate frauda.
b) Contabilul şef este un responsabil pentru prevenirea fraudei.
c) Frauda nu poate fi favorizată de modul de remunerare a conducerii sau a
salariaţilor
d) Autojustificarea reprezintă dialogul intern al infractorului prin care îşi justifică
propriile acţiuni
6.9. Concluzii
Închei acest curs concluzionând nu foarte fericit că trăim vremuri în care zi de zi

suntem puşi în faţa unor fraude (probate sau nu) atât în calitatea de auditori sau simpli
cetăţeni, deoarece:
Finanţele, băncile, piaţa de capital, marile corporaţii, uneori chiar instituţiile
publice: alcătuiesc un imperiu care îşi extinde frontierele dincolo de imaginaţia noastră.
Acest imperiu ne subjugă viaţa şi ne face pe toţi (oameni, instituţii, guverne şi naţiuni) să
depindem de puterea şi de „mizeria banului”.1
În acest context este necesar să conştientizăm că ne îndreptăm spre o lume
dominată tot mai mult de civilizaţia financiară. Civilizaţie care trebuie să recunoaştem, că
la ora actuală acumulează minţile cele mai creative ale societăţii, pe care în alte vremuri le
atrăgea arta, ştiinţa sau filozofia. Având în vedere toate aceste nu este exclus să întâlnim
între cei ce conduc şi domină lumea financiară (ca de altfel în orice domeniu social,
economic, politic), persoane care au drept ţel, înainte de orice, propriul interes. Interes
care în cele mai multe situaţii are un singur scop: BANUL 2.

1. a
2. c
3. a)A, b)F, c)F, d)A
1
Petraşcu D., „Creditul bancar – un risc asumat”, Ed. Alma – Mater, Sibiu, 2008, pag 273.
2
Petraşcu D, Idem, pag. 274.
40
Instrumentele auditului intern
Cuprins
7.1. Introducere
7.3. Instrumentele auditului intern
7.7. Concluzii
7.1. Introducere
În această unitate de studiu se realizează o prezentare a principalelor intrumente

de audit intern, cum ar fi sondajul, interviul, observarea fizică, naraţiunea, etc. De
asemenea este oferit un exemplu de interviu pentru achiziţiile publice, încheierea
contractelor de furnizare servicii şi lucrări.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de studiu este de 2 ore.
 Identificarea principalelor instrumente folosite într-o misiune de audit intern

 Cunoaşterea componenţei unui interviu
 Familiarizarea studentului cu conceptul de recomandare în cadrul unei misiuni,
prin prezentarea unui caz concret din practică, în care auditorul se vede în situaţia
fomulării unei constatări, care evident este însoţită şi de recomandări pertinente
7.3 Instrumentele auditului intern
În realizarea unei misiuni de audit intern, auditorul intern (expertul contabil)

foloseşte ca instrumente sondajele, interviurile, instrumentele informatice, verificări,
comparări diverse şi descrieri, în vederea obţinerii probelor necesare pentru susţinerea
constatărilor făcute.1
Sondajele la care recurge auditorul intern pot fi:
– de depistare;
– de acceptare;
– de continuare a atribuţiilor.
Interviul: este un instrument frecvent utilizat de auditor şi nu trebuie confundat cu
o discuţie sau cu un interogatoriu.
Un interviu corect trebuie să respecte următoarele reguli:
– trebuie respectată organizarea ierarhică (superiorul celui intervievat trebuie
informat în prealabil);
– menţionarea cu precizie a misiunii şi a obiectivelor acesteia, astfel încât
interlocutorul să cunoască scopul şi procedura interviului;
1
41
– se vor indica înainte de toate dificultăţile, punctele slabe, anomaliile întâlnite;
– concluziile interviului, rezumate împreună cu interlocutorul, trebuie să fie agreate
de acesta înainte de a fi comunicate conducerii ierarhice;
– trebuie avut în vedere principiul că auditorul nu judecă oamenii;
– auditorul trebuie să vorbească mai puţin şi să asculte;
– interlocutorul trebuie privit ca un egal.
Un interviu corect se desfăşoară în mod normal în patru etape:
I. Pregătirea interviului – definirea prealabilă a subiectului, cunoaşterea
subiectului, cunoaşterea persoanei, formularea întrebărilor, fixarea întâlnirii.
II. Începutul interviului – are loc prin prezentarea auditorului, a calităţii pe care o
deţine, prin adaptarea cu interlocutorul, prin studierea atitudinii interlocutorului.
III. Întrebările – să fie bine formulate, să se urmărească neîndepărtarea
interlocutorului de la subiect, răspunsurile să fie notate, dar fără a întrerupe ritmul
interviului.
IV. Încheierea interviului – întodeauna interlocutorului trebuie să i se ceară să
spună dacă după părerea lui ar fi şi alte probleme care ar merita să fie discutate.
O listă de întrebări poate fi prezentată interlocutorului pentru pregătirea interviului
sau o listă de întrebări la care persoana interogată trebuie să răspundă în scris.
Ex. un interviu realizat în cazul unei misiuni de audit la o instituţie publică:
INSTITUŢIA PUBLICĂ
INTERVIU
ACHIZIŢIILE PUBLICE, ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE FURNIZARE,

SERVICII ŞI LUCRĂRI
Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea

eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi
a proceselor de administrare
Perioada auditată: 01.01.2010 – 31.12.2010
Nr.
Întrebări Da Nu Explicaţii
crt.
1. Pentru activitatea de achiziţii publice aveţi un sistem X -
de proceduri scrise şi formalizate?
2. Există corespondenţă între prevederile procedurilor X -
şi responsabilităţile stabilite prin fişele posturilor?
3. Procedurile privind achiziţiile publice sunt actualizate X
cu ultimele modificări legislative?
3. Cunoaşteţi prevederile art. 22, alin. 1 din HG nr.
461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a
OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice? Aţi luat
declaraţii de confidenţialitate şi imparţialitate de la
membrii comisiei de adjudecare a ofertelor pentru X -
contractele: de lucrări de reparaţii la entitatea publică
42
Nr.
Întrebări Da Nu Explicaţii
crt.
B. numiţi prin Ordinul nr.13/21.07.2010 a
ordonatorului de credite şi lucrări pentru circuite
electrice la aceeaşi entitate?
4. La cumpărarea materialelor necesare bunei X -
funcţionări a activităţii (ex. produse de papetărie,
produse de curăţenie etc.), la lucrări sau servicii (ex.
reparaţii la autoturisme) aveţi referate de necesitate?
5. La derularea contractului de lucrări de reparaţii la - X S-a reţinut
entitatea publică B. şi a contractului de lucrări pentru garanţia
circuite electrice la aceeaşi entitatea aţi reţinut conform
garanţia de bună execuţie în contul din afara contractului, dar
bilanţului 927/8050 „Disponibil din garanţia constituită nu a fost
pentru bună execuţie ?” evidenţiată.
6. Mai aveţi ceva de adăugat referitor la cele de mai - X
sus?
Data 14.12.2010, ora 12:00
În măsura în care explicaţiile sunt susţinute cu documente care până la data
prezentului interviu nu au fost puse la dispoziţia auditorilor vă rugăm să le prezentaţi
anexat.
Auditor intern, Intervievat,
P. D. Manager economic
D. A.
Instrumentele informatice se clasifică în trei categorii:

– instrumente de lucru ale auditorului: programe de procesare, programe de
reprezentări grafice, foi de calcul etc.;
– instrumente de realizare a misiunilor: instrumente metodologice, instrumente de
interogare şi extragere a fişierelor;
– instrumente de gestiune a serviciului: programe de elaborare a planului şi de
monitorizare a realizării acestuia, programe de monitorizare a timpului de lucru al
auditorilor, bazele de date conţinând constatări şi recomandări etc.
Verificări şi comparări diverse: constituie instrumente folosite de auditor şi
constau în:
– verificări diverse, în mod deosebit ale elementelor aritmetice;
– cumpărări diverse;
– confirmare de la terţi.
Observarea fizică: este un instrument frecvent utilizat de auditori. Practica
observării fizice necesită îndeplinirea a trei condiţii:
– trebuie să fie transparentă – vizitele şi intenţiile auditorului sunt aduse la
cunoştinţa responsabililor;
– nu trebuie să fie punctuală – fie durează un anumit timp, fie se reia de mai multe
ori;
– trebuie să fie întotdeauna validată.
Pot fi observate:
– procesele (o operaţie de recrutare, cum are loc ieşirea autoutilitarelor, cum are
loc întocmirea, controlul şi achitarea notelor de plată etc.);
– bunurile (observarea cantitativă – inventariere);
– documentele (seria observărilor posibile este aproape infinită);
43
– comportamentele (de exemplu, nimeni nu prezintă legitimaţia la intrare, cel cu
atribuţii de a aplica o ştampilă de regulă nu o face etc.).
Procedural se întâlnesc două categorii de observări:
– observarea directă – aceea care permite constatarea imediată a fenomenului
(ex. angajaţii nu prezintă la intrare legitimaţiile);
– observarea indirectă – presupune apelarea la un terţ care va observa în locul
auditorului şi care îi va comunica rezultatul (ex. circularizarea pentru confirmarea soldurilor
la terţi).
Naraţiunea, ca instrument de audit intern, este de două feluri: făcută de auditat şi
făcută de auditor.
În cazul naraţiunii făcute de auditat, auditorul ascultă auditatul şi ia notiţe: spre
deosebire de interviu, care este pregătit şi efectuat cu un scop precis, naraţiunea are drept
scop descrierea unui cadru general.
Avantajele acestui instrument constau în aceea că el creează încă de la început o
atmosferă destinsă între auditor şi auditat, precum şi în bogăţia informaţiilor primite.
Dezavantajele naraţiunii constau în:
– dificultatea de a găsi informaţiile dorite în discursul interlocutorului;
– dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează de termeni tehnici,
prescurtări etc.;
– timpul poate fi o problemă deoarece niciodată nu se recomandă utilizarea
reportofonului şi deci rezultatul obţinut depinde de priceperea auditorului de a lua notiţe, a
le transcrie şi a le interpreta.
Naraţiunea făcută de către auditor constă în transcrierea narativă a unei
prezentări orale făcute de auditat.
Organigrama funcţională este un instrument creat de auditor pentru a avea o
imagine mai clară conform structurii organizaţiei. Spre deosebire de organigrama
ierarhică, în organigrama funcţională nu figurează nume de persoane, ci denumiri ale
funcţiilor; cele două organigrame nu se confundă deoarece: aceeaşi persoană poate avea
mai multe funcţii, aceeaşi funcţie poate fi îndeplinită de mai multe persoane, o funcţie
poate să nu fie atribuită nimănui, o persoană poate să nu aibă nicio funcţie. Organigrama
funcţională este documentul care permite trecerea de la organigrama ierarhică la analiza
postului, ea indicând totalitatea funcţiilor existente şi permiţîndu-şi astfel să fie regăsite în
analizele posturilor.1
Grilă de analiză a sarcinilor, este un alt instrument folosit de auditor; ea face
legătura între organigrama funcţională şi organigrama ierarhică şi va justifica analizele
postului; reprezintă fotografia repartizării muncii la un moment dat. Citirea ei permite
descoperirea lipsurilor în materie de separare a sarcinilor.
Ex. situaţie concretă dintr-un raport de audit al unei societăţi comerciale private:
incompatibilitate contabil – casier.
“CONSTATARE
a) persoana ce are calitatea de contabil şef deţine şi casieria.
Conform Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanţii şi răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor organizaţiilor
socialiste art. 9 „Conducătorii organizaţiilor socialiste, angajaţii cu atribuţii de control
financiar, precum şi contabilii, cu excepţia acelora care sunt încadraţi în unităţi mici
determinate de ministere şi celelalte organe centrale, nu pot face operaţii de primire,
păstrare şi eliberare de bunuri”, modificată de Legea nr. 54 din 8 iulie 1994 pentru
modificarea unor prevederi din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizaţiilor
1
44
socialiste: art.1. Termenii "organizaţii socialiste" din titlul şi cuprinsul legii se înlocuiesc cu
termenii: "agenţi economici, autorităţi sau instituţii publice".
Conform Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de
casă:
ART. 41 „Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod obligatoriu, în aceeaşi
zi sau cel târziu a doua zi, documentele de încasări şi plăţi predate de casier, precum şi
dacă soldul înscris în registrul de casa este stabilit corect. În cazul operaţiunilor de
încasări se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din
duplicatele chitanţelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice
aprobate de organele competente. De asemenea, compartimentul financiar-contabil
verifică dacă sumele care au în casierie şi pentru care s-au emis chitanţe au fost depuse
la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la termenele şi în condiţiile stabilite. Verificarea
se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă şi a foilor de vărsământ cu chitanţă. În
cazul operaţiunilor de plăţi se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund
cu cele din documentele prezentate, ca: state de retribuţii, liste de plată şi alte asemenea,
urmărindu-se cu aceasta ocazie dacă sumele depuse la bancă sau la celelalte instituţii de
credit, reprezentând drepturi băneşti neachitate, au fost stabilite corect şi dacă restituirea
lor a avut loc în termen.”
Luând în considerare cele mai sus precizate rezultă existenţa incompatibilităţii
funcţiilor cumulate (contabil – casier), justificată totodată de numărul mic de angajaţi ai
societăţii .
CAUZE
Datorită activităţii restrânse societatea nu-şi permite angajarea unei persoane
pentru a ţine evidenţa casieriei apelându-se la persoana ce ţine evidenţa contabilă. Nu au
fost respectate prevederile legislative privind incompatibilitatea în acest domeniu stabilită
prin: Legea 22/1969 modificată de Legea 54/1994 şi Decret 209/1976. Plăţile electronice
se realizează în baza convenţiilor întocmite de societate cu unităţile bancare partenere.
CONSECINŢE
Imposibilitatea realizării controlului casieriei aşa cum este reglementat de decretul
209/1976 art. 46. „controlul inopinat al casieriei cel puţin o dată pe luna, prin numărarea şi
verificarea tuturor valorilor existente în casa. Controlul inopinat al casieriei se face de
conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar-contabile sau de înlocuitorul acestuia
ori de o altă persoana împuternicită de conducătorul unităţii, care va semna în registrul de
casă pe fila cu înregistrările din ziua controlului.”, acesta realizându-se faptic de către
directorul general.
RECOMANDĂRI
În vederea respectarea prevederilor legislative în vigoare: Legea 22/1969
modificată cu Legea 54/1994 , Decret 209/1976, Legea contabilităţii nr.82/1991 şi a Legii
31/1990 privind societăţile comerciale este indica:t emiterea unei hotărâri AGA prin care
atribuţiile casieriei vor fi în sarcina altei persoane.
Se vor aduce completări la fişele posturilor la toate persoanele implicate (contabil
şef, director economic şi director general).
Această grilă reprezintă primul pas în analiza sarcinilor de muncă ale fiecăruia.
Se poate concepe o grilă pentru fiecare funcţie importantă sau pentru fiecare
proces elementar: fiecare grilă va conţine în coloana 1 separarea unitară a tuturor
operaţiilor legate de funcţia sau procesul în cauză. În coloana 2 se indică natura sarcinii,
cu referire la marile categorii de sarcini care sunt în principiu ireconciliabile: o simplă
sarcină de executare, de autorizare, de înregistrare contabilă sau financiară, de control. În
coloanele următoare se indică persoanele vizate.
Printr-o simplă citire şi analiză a tabloului obţinut se pot constata activităţile
incompatibile sau situaţiile de conflicte de interese.
45
Diagrama de circulaţie, denumită şi flow chart permite auditorului să reprezinte
circulaţia documentelor între diferitele funcţii şi centre de responsabilitate, să ofere o
imagine completă a itinerariului informaţiilor şi a suportului lor.
Pista de audit este un ansamblu de proceduri interne permanente care permit
reconstituirea elementelor de gestiune în ordine cronologică, justificarea fiecărei informaţii
pornind de la documentul de sinteză şi până la sursă printr-un parcurs neîntrerupt şi
reciproc, precum şi înregistrarea elementelor care permit explicarea trecerii de la o decizie
la alta şi obţinerea acestei informaţii într-o formă uşor de consultat.
1. Definiţi termenul de interviu, ca intrument de audit

2. La ce se referă naraţiunea ca intrument de audit?
3. Precizaţi un avantaj şi un dezavantaj al naraţiunii.
4. Definiţi pista de audit.
Pe parcursul acestei unităţi de studiu aţi putut urmări aspecte legate de

principalele instrumente utilizate într-o misiune de audit. Exemple de astfel de intrumente
sunt: sondajul, interviul, observarea fizică, naraţiunea, etc.
Sondajele care pot fi de trei tipuri: de depistare, de acceptare, de continuare a
atribuţiilor.
Interviul care este un instrument frecvent utilizat de auditor şi nu trebuie confundat
cu o discuţie sau cu un interogatoriu
Organigrama funcţională este un instrument creat de auditor pentru a avea o
imagine mai clară conform structurii organizaţiei. Spre deosebire de organigrama
ierarhică, în organigrama funcţională nu figurează nume de persoane, ci denumiri ale
funcţiilor.
Grilă de analiză a sarcinilor, un alt instrument folosit de auditor, face legătura între
organigrama funcţională şi organigrama ierarhică, reprezintă fotografia repartizării muncii
la un moment dat.
Pista de audit este un ansamblu de proceduri interne permanente care permit
reconstituirea elementelor de gestiune în ordine cronologică
Cuvinte cheie: sondajul, interviul, observarea fizică, naraţiunea, organigrama

funcţională, grilă de analiză a sarcinilor, pista de audit
7.6 Test de autoevaluare
1. Care sunt tipurile de sondaje la care poate recurge auditorul intern:

a) sistematic, aleator, de depistare
b) de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) de depistare, bazat pe chestionar
d) de depistare, de acceptare, aleatoare simple
2. Identificaţi avantajul naraţiunii făcute de auditat:
a) apare dificultatea de a înţelege în situaţia în care auditatul foloseşte şi
abuzează de termeni tehnici, prescurtări
46
b) creează încă de la început o atmosferă destinsă între auditor şi auditat
c) este dificilă găsire de informaţii dorite în discursul interlocutorului;
dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează de termeni tehnici,
prescurtări etc.;
d) timpul poate constituii o problemă deoarece niciodată nu se recomandă
utilizarea reportofonului şi deci rezultatul obţinut depinde de priceperea auditorului de a lua
notiţe, a le transcrie şi a le interpreta
3. Pista de audit este:
a) denumită şi flow-chart
b) de trei tipuri: de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) este de două feluri, făcută de auditor sau de către auditat
d) este un ansamblu de proceduri interne permanente care permit reconstituirea
elementelor de gestiune în ordine cronologică
7.7. Concluzii
Principalele intrumente de audit prezentate în această unitate de studiu ajută

auditorul intern în strângerea probelor pentru identificarea unor posibile probleme la nivelul
structurii auditate şi respectiv formularea unor recomandări pertinente pentru acestea.

1. b
2. b
3. d
47
Desfăşurarea misiunii de audit public intern
Cuprins
8.1. Introducere
8.3. EtapaI. Pregătirea misiunii de audit
8.4. EtapaII. Intervenţia la faţa locului
8.5. EtapaIII. Raportul de audit intern
8.6. EtapaIV. Urmărirea recomandărilor
8.10. Concluzii
8.1. Introducere
Auditul intern la entităţile publice se efectuează de către compartimentul de audit

public intern, care evaluează dacă sistemele de management şi de control intern sunt
transparente şi conforme cu normele de legalitate, regularitate, eficienţă şi economicitate. 1
Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o entitate
publică, inclusiv asupra activităţilor entităţilor subordonate, în coordonare sau sub
autoritate, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice precum şi la administrarea
patrimoniului public, care se derulează conform metodologiei specifice auditului intern pe
etape, etape care vor fi prezentate în componenţa acestei unităţi de studiu:
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de 1,5

ore.
 Identificarea etapelor şi procedurilor în derularea unei misiuni de audit intern

 Cunoaşterea mersului documentelor în cadrul unei misiuni de audit intern
8.3. ETAPA I2, Pregătirea misiunii de audit: ce impune procedurile următoare:
1. iniţierea auditului ( în cadrul căruia sunt elaborate: ordinul de serviciu, declaraţia

de independenţă, notificarea privind declanşarea misiunii de audit – chestionar de control
intern);
2. colectarea şi prelucrarea informaţiilor (este întocmită lista centralizatoare a
obiectelor auditate);
1
Ghiţă M. ş.a.,Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006, pag.
312.
2
Daniela Petraşcu, „Internal audit: defining, objectivs, functions and stages”, Studies in Business and
Economics, Sibiu, Vol 5,3 Decembrie 2010, ISSN 1842-4120, pag. 238-246.).
48
3. analiza riscurilor (se întocmeşte tabelul cuprinzând „punctele tari şi punctele
slabe”);
4. elaborarea programului de audit intern (programul de audit, programul
preliminar al intervenţiei la faţa locului);
5. şedinţa de deschidere (este întocmită minuta şedinţei de deschidere).
8.4. ETAPA II1 Intervenţia la faţa locului: impune următoarele proceduri:
1. colectarea dovezilor (vor fi întocmite următoarele documente: lista de verificare,

teste, fişa de identificare şi analiză a problemelor);
2. constatarea şi raportarea iregularităţilor (este întocmit formularul de constatare
şi raportare a iregularităţilor);
3. revizuirea documentelor de lucru (se întocmeşte nota centralizatoare a
documentelor de lucru);
4. şedinţa de închidere (este întocmită minuta şedinţei de închidere).
8.5. ETAPA III2 Raportul de audit intern: impune următoarele proceduri:
1. elaborarea proiectului de raport de audit intern (se întocmeşte proiectul de

raport);
2. transmiterea proiectului de raport de audit;
3. reuniunea de conciliere (este întocmită minuta reuniunii de conciliere);
4. raportul final (întocmirea raportului final);
5. supervizarea (se întocmeşte lista de supervizare a documentelor).
6. difuzarea raportului de audit intern.
8.6. ETAPA IV3 Urmărirea recomandărilor: etapă în cadrul căreia este întocmită
fişa de urmărire a recomandărilor. Pe baza acesteia entitatea auditată urmează să-şi
revizuiască activitatea conform recomandărilor auditorilor, recomandări care au fost
acceptate de către entitate.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puţin o dată la 3 ani, fără a se
limita la acestea, următoarele4:
– angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţiile de
plată, inclusiv din fondurile comunitare;
– plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fondurile
comunitare;
– vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat
al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
– constituirea veniturilor publice, respectiv a modului de autorizare şi stabilire a
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
– alocarea creditelor bugetare;
– sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
– sistemul de luare a deciziilor;
– sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de
sisteme;
1
D. Petraşcu, idem.
2
D. Petraşcu, idem.
3
D. Petraşcu, idem.
4
Art.13 alin.(2) Legea 672/2002 privind auditul public intern.
49
– sistemele informatice.
Misiunile de audit public intern se realizează pe bază de plan. Proiectul planului
de audit public este elaborat de catre compartimentul de audit public intern, pe baza
evaluării riscurilor precum şi prin preluarea sugestiilor conducătorului entităţii publice, prin
consultare cu entităţile publice ierarhic superioare, ţinând seama de recomandările Curţii
de Conturi.
Conducătorul entităţii publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern.
Auditorul intern desfăşoară şi audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public
intern cu caracter excepţional, necuprinse în planul anual de audit public intern.
În realizarea misiunilor de audit, auditorii interni îşi desfăşoară activitatea pe bază
de ordin de serviciu, emis de şeful Compartimentului de Audit public intern, care prevede
în mod explicit scopul, obiectivele, tipul şi durata auditului public intern, precum şi
nominalizarea echipei de auditare.
Misiunile de audit public intern pot avea ca obiective principale:
– asigurarea conformităţii procedurilor şi a operaţiunilor cu normele, regulamentele
şi legile – auditul de regularitate (un asemenea tip de audit este exemplificat în prezentul
Caiet de seminar);
– evaluarea de profunzime a sistemelor de conducere şi de control intern în scopul
înlăturării eventualelor nereguli şi deficienţe din cadrul entităţii publice – auditul de sistem;
– examinarea impactului efectiv al atingerii obiectivelor şi calităţii dorite stabilite de
entitatea publică în condiţiile utilizării criteriilor de economicitate, eficienţă şi economicitate
– auditul performanţei.
Obiectivele misiunii sunt enunţuri elaborate de auditori prin care îşi definesc ceea
ce au prevăzut a realiza în timpul misiunii.
Compartimentul de Audit public intern notifică structura care va fi auditată, cu 15
zile înainte de declanşarea misiunii de audit şi aceasta va cuprinde scopul, principalele
obiective şi durata misiunii de audit.
Compartimentul de Audit public intern notifică, de asemenea, tematica în detaliu,
programul comun de cooperare, precum şi perioadele în care se realizează intervenţiile la
faţa locului, conform normelor metodologice.
Auditorii interni au acces la toate datele şi informaţiile, inclusiv la cele existente în
format electronic, pe care le consideră relevante pentru scopul şi obiectivele precizate în
ordinul de serviciu.
Personalul de conducere şi de execuţie din structura auditată are obligaţia să
ofere documentele şi informaţiile solicitate, în termenele stabilite, precum şi tot sprijinul
necesar desfăşurării în bune condiţii a auditului public intern.
Auditorii interni pot solicita date, informaţii, precum şi copii ale documentelor,
certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice şi juridice aflate în legătură cu
structura auditată, iar acestea au obligaţia de a le pune la dispoziţie la data solicitată.
Reprezentanţilor autorizaţi ai Comisiei Europene şi ai Curţii de Conturi Europene li
se asigură drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii interni, cu scopul protejării
intereselor financiare ale Uniunii Europene; aceştia trebuie să fie împuterniciţi în acest
sens printr-o autorizaţie scrisă, care să le ateste identitatea şi poziţia, precum şi printr-un
document care să indice obiectul şi scopul controlului sau al inspecţiei la faţa locului. 1
Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesare cunoştinţe de
strictă specialitate, conducătorul compartimentului de audit public intern poate decide
asupra oportunităţii contractării de servicii de expertiză/consultanţă din afara entităţii
publice.
Conform art. 17 din Legea 672/2002 modificată prin Legea 191 din 2011 privind
auditul public intern : Auditorii interni elaborează un proiect de raport de audit public intern
1
Marcel Ghiţă, Marin Popescu, Op. Cit., pag. 103.
50
la sfârşitul fiecărei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern
reflectă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile şi recomandările. Raportul de
audit public intern este însoţit de documente justificative.
Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditată; aceasta
poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care
vor fi analizate de auditorii interni.
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit
public intern organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se
analizează constatările şi concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate.
Şeful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern
finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului entităţii publice care a aprobat
misiunea, pentru analiză şi avizare; pentru instituţia publică mică, raportul de audit public
intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările
cuprinse în raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.
Structura auditată informează compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al acestora. Şeful
compartimentului de audit public intern informează UCAAPI 1 sau organul ierarhic superior,
după caz, despre recomandările care nu au fost avizate; aceste recomandări vor fi însoţite
de documentaţia de susţinere. Compartimentul de audit public intern verifică şi raportează
UCAAPI sau organului ierarhic superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în
implementarea recomandărilor.
1. Enumeraţi etapele desfăşurării misiunii de audit intern

2. Menţionaţi documentele care sunt întocmite în etapa „Pregătirea misiunii de
audit”.
În componenţa acestei unităţi de studiu se regăsesc etapele desfăşurării unei

misiuni de audit intern cu procedurile pe care le implică fiecare etapă din cele patru.
Astfel, prima etapă numită Pregătirea misiunii de audit impune existenţa unor
proceduri ca: iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor, analiza riscurilor,
elaborarea programului de audit intern, şedinţa de deschidere.
Etapa a doua Intervenţia la faţa locului impune următoarele proceduri: colectarea
dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru,
şedinţa de închidere (este întocmită minuta şedinţei de închidere).
Următoarea etapă Raportul de audit intern presupune următoarele proceduri:
elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului de raport de audit,
reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern.
Cea din urmă etapă, numită Urmărirea recomandărilor, este acea etapă în cadrul
căreia este întocmită fişa de urmărire a recomandărilor. Pe baza acesteia entitatea
auditată urmează să-şi revizuiască activitatea conform recomandărilor auditorilor,
recomandări care au fost acceptate de către entitate.
1
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), art. 4 Legea 672/2002 privind
auditul public intern.
51
Cuvinte cheie: pregătirea misiunii de audit, intervenţia la faţa locului, raportul de
audit intern, urmărirea recomandărilor
1. Care sunt procedurile aferente etapei de Pregătire a misiunii de audit?

a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea
documentelor de lucru, şedinţa de închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor, analiza riscurilor,
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului de raport
de audit, reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea, difuzarea
raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor
2. Care sunt procedurile aferente etapei de Intervenţie la faţa locului?
3. Care sunt procedurile aferente etapei Raportul de audit intern, din cadrul
desfăşurarii unei misiuni de audit intern?
8.10. Concluzii
Derularea unei misiuni conform metodologiei specifice auditului intern implică

patru etape şi anume: pregătirea misiunii de audit, intervenţia la faţa locului, raportul de
audit intern şi urmărirea recomandărilor. Respectarea acestora este absolut necesară,
deoarece în aceste condiţii, raportul obţinut în urma desfăşurării misiunii ar fi unul complex
şi clar, capabil să îmbunătăţească activitatea şi performanţele firmei, desigur, prin
recomandările menţionate în respectivul raport.

1. b
2. a
3. c
52
Documente de lucru utilizate de auditori în desfăşurarea
misiunilor de audit public intern
Cuprins
9.1. Introducere
9.3. Documente de lucru
9.3.1. Declaraţia de independenţă
9.3.2. Chestionar de control intern
9.3.3. Minuta şedinţei de deschidere
9.3.4. Listă de verificare
9.3.5. Lista de control
9.3.6. Interviu
9.3.7. Test
9.3.8. Fişă de identificare şi analiză a problemei
9.3.9. Minuta şedinţei de închidere
9.5. Cuvinte cheie
9.6. Concluzii
9.1. Introducere
Un raport de audit intern nu poate fi obţinut, elaborat, decât în situaţia în care

auditorul se foloseşte de instrumente şi documente specifice. Acestea îl ajută în
desfăşurarea misiunii, în special în identificarea disfuncţionalităţilor şi formularea acelor
recomandări pertinente care de altfel sunt atât de necesare pentru bunul mers al activităţii
organizaţiei. Despre astfel de documente vom vorbi în această unitate de studiu.
 Identificarea principalelor dcumente utilizate în cadrul misiunilor de audit

 Cunoaşterea modului de redactare a unor astfel de documente
9.3. Documente de lucru
Printre documentele de lucru utilizate de auditori în desfăşurarea misiunilor de

audit public intern amintim:
 declaraţia de independenţă
 chestionar de control intern
 minuta şedinţei de deschidere
 listă de verificare
 lista de control
 interviu
53
 test
 fişă de identificare şi analiză a problemei
 minuta şedinţei de închidere
9.3.1. Declaraţia de independenţă
MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN
Nr.777 /31.03.2011
Numele : D.P. Data : 31.03.2011
Misiunea: „Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea eficienţei şi

eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a
proceselor de administrare la Instituţia publică A.
DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ
Incompatibilităţi în legătură cu Instituţia publică A. Da Nu

Aţi avut/aveţi vreo relaţie oficială, financiară sau personală cu cineva care ar - X
putea să vă limiteze măsura în care puteţi să vă interesaţi, să descoperiţi
sau să constataţi slăbiciuni în misiunea de audit în orice fel?
Aveţi idei preconcepute faţă de persoane, grupuri, organizaţii sau obiective - X
care ar putea să vă influenţeze în misiunea de audit?
Aţi avut/aveţi funcţii sau aţi fost/sunteţi implicat(ă) în ultimii 3 ani într-un alt - X
mod în activitatea acestei entităţii publice ?
Aveţi responsabilităţi în derularea programelor şi proiectelor finanţate - X
integral sau parţial de Uniunea Europeană?
Aţi fost implicat în elaborarea şi implementarea sistemelor de control ale - X
entităţii ce urmează a fi auditată?
Sunteţi soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu - X
conducătorul entităţii publice ce va fi auditată sau cu membrii organului de
conducere?
Aveţi vreo legătură politică, socială care ar rezulta dintr-o fostă angajare sau - X
din primirea de foloase necuvenite de la entitatea publică evaluată?
Aţi fost implicat(ă) în activitatea financiar–contabilă la această entitate sau la - X
o unitate din subordinea acesteia ?
Aveţi vreun interes direct sau indirect la această entitate ? - X
Dacă în timpul misiunii de audit, apare orice incompatibilitate personală, X -
externă sau organizaţională care ar putea să vă afecteze abilitatea dvs. de a
lucra şi a face rapoartele de audit imparţiale, notificaţi şeful Serviciului de
audit public intern ?
Auditor intern, Şef serviciu audit public

D.P. M.M.
54
9.3.2. Chestionar de control intern
MINISTERUL X
CHESTIONAR DE CONTROL INTERN

eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, controlului şi a
proceselor de administrare
Perioada auditată: 01.01.2010 - 31.12.2010
Întocmit: D.P.
ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.

1. Bugetul entităţii publice
a) În perioada auditată aţi efectuat propuneri de proiect de
buget pentru instituţia dvs.?
b) Dacă da, aceste propuneri au la bază fundamentări
detaliate?
2. Organigrama şi statul de funcţii
a) Aveţi organigrama Instituţiei publice A pe perioada auditată?
b) Aveţi un stat de funcţii, formalizat, pe perioada auditată?
c) Daca da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din
organigramă şi statul de funcţii.
3. Verificări efectuate de organele de specialitate
a) În perioada auditată, activitatea Instituţiei publice A a fost
verificată de către Curtea de Conturi?
b) Dacă da, vă solicităm câte un exemplar din actul de control
al acestora (încheierea/descărcarea de gestiune).
4. Întocmirea situaţiilor financiare
a) Aţi întocmit note explicative anexe la situaţiile financiare
anuale, care să furnizeze informaţiile necesare utilizatorilor?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din acestea.
5. Fişa postului
a) Aeţi fişa postului, formalizată, pe perioada auditată pentru:
- manager economic
- consilier/expert/referent (contabil)
- referent (administrator)
- casier (dacă este cazul)
b) Vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe fişele posturilor
salariaţilor menţionaţi la pct.5 a)
6. Categorii de personal
a) Pe perioada auditată aveţi fluctuaţii de personal (detaşări,
delegări, transferuri, pensionări, etc… ) ?
7. Ordine de numire
a) Aveţi un ordin de numire pentru persoana împuternicită cu
acordarea vizei de control financiar preventiv propriu pe
perioada auditată?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe acest
ordin.
55
c) Aveţi un ordin de numire pentru persoana care exercită
activitatea de casier pe perioada auditată?
d) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe acest
ordin.
e) Aveţi un ordin de numire pentru persoanele cu atribuţii de
gestiune pe perioada auditată ?
f) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe acest
ordin.
g) Pe perioada auditată aţi încheiat contracte de garanţii
materiale cu salariaţii cu atribuţii de gestiune?
h) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
aceste contracte.
i) Aveţi un ordin de numire al comisiei de recepţie pe perioada
auditată?
j) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe acest
ordin.
k) Aveţi ordine de numire ale comisiilor de inventariere pe
perioada auditată ?
l) Aacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe aceste
ordine.
m) Dispuneţi de un act administrativ privind desemnarea
persoanei şi a înlocuitorilor acesteia cu atribuţii pe linia
organizării şi conducerii angajamentelor bugetare şi legale, pe
perioada auditată?
n) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe acest
act (ordin).
8. Utilizarea sistemelor informatice de prelucrare a datelor
a) În perioada auditată, contabilitatea a fost condusă manual
sau informatic?
9. Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, declasarea
ori casarea bunurilor materiale
a) În perioada auditată aţi scos din funcţiune mijloace fixe?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi ordinul privind scoaterea
din funcţiune a mijloacelor fixe şi procesele verbale privind
modul de valorificare a acestor bunuri.
c) În perioada auditată aţi avut declasări ori casări de bunuri
materiale, altele decât mijloacele fixe?
d) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi procesele verbale
întocmite .
10. Inventarierea patrimoniul unităţii
a) La finalul inventarierii, în perioada auditată, aţi procedat la
întocmirea unui proces verbal, respectiv la înscrierea
rezultatelor inventarierii în registrul inventar?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi xerocopii după acestea.
c) La reevaluarea activelor fixe corporale s-a determinat
valoarea justă a acestora, ţinându-se cont de inflaţie, utilitatea
bunului şi starea acestuia?
11. Circulaţia documentelor
a) Aveţi un grafic de circulaţie al documentelor justificative şi
56
contabile pe perioada auditată?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar .
12. Fişe fiscale
a) În perioada auditată, aţi depus fişe fiscale, în termen, la
organele abilitate?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi câte un exemplar după
adresa de înaintare a acestora la organele fiscale.
13. Pregătirea profesională
a) Aveţi un plan în ceea ce priveşte pregătirea profesionala a
personalului?
b) Ţineţi o evidenţă cu pregătirea profesională pe categorii de
personal?
c) Dacă da, vă rugăm să întocmiţi un tabel nominal pe
categorii de personal, care să cuprindă şi perioadele şi locul
desfăşurării pregătirilor profesionale, pentru perioada auditată
pe care să ni-l furnizaţi în momentul declanşării misiunii de
audit.
14. Achiziţiile publice
a) Pe perioada auditată aţi întocmit planuri de achiziţii
publice ?
b) Planurile de achiziţii publice sunt scrise şi formalizate ?
c) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din planurile
de achiziţii publice pentru perioada care face obiectul misiunii
de audit .
d) În perioada auditată aţi raportat anual la ANRMAP,
contractele atribuite în anul anterior?
e) Dacă da, vă rog să-mi furnizaţi un exemplar din aceste
raportări.
15. Proceduri
a) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
angajarea, lichidarea, ordonanţarea, plata şi înregistrarea
operaţiunilor în conformitate cu prevederile legale şi în
concordanţă cu prevederile legii bugetare; evidenţa contabilă
şi controlul financiar preventiv?
b) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
gestiunea resurselor umane, stabilirea drepturilor salariale
cuvenite personalului, plata sumelor prevăzute în titlurile
executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială?
c) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
achiziţiile publice, încheierea contractelor de furnizare, servicii
şi lucrări?
Dacă mai aveţi ceva de adăugat referitor la cele de mai sus
sau alte documente pe care le consideraţi a veni în ajutorul
întrebărilor puse, vă rog să le furnizaţi .
Auditor intern, Manager economic,

D.P. A.B.
9.3.3. Minuta şedinţei de deschidere

57
Şedinţa de deschidere se derulează la unitatea auditată, cu participarea auditorilor
interni şi a personalului entităţii/structurii auditate.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă:
a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu;
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;
f) asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii de audit public intern.
MODEL MINUTA ŞEDINŢEI DE DESCHIDERE

Perioada auditată: 01.01.2010 - 31.12.2010
Întocmit: D.P. Data: 16.05.2011
A. Lista participanţilor
Numele Funcţia Nr. telefon E-mail Semnătura
B. Stenograma şedinţei
Auditor intern,
D.P.
Ex. Foaie de lucru
Obiectiv: Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi

lucrări
Pentru constituirea eşantionului în vederea testării modului de încheiere a

contractelor de furnizare servicii şi lucrări, se procedează astfel :
– Perioadă auditată: anul 2010 respectiv 12 luni ;
– eşantionul va fi de 16,67 % din totalul lunilor, respectiv 2 luni ;
– eşantionul va cuprinde următoarele luni: iunie şi august 2010;
– eşantionul constituit va fi verificat integral ;
– în urma efectuării verificării se va întocmi un test.
Auditor intern,
D.P.
58
9.3.4. Listă de verificare
LISTA DE VERIFICARE
Obiectivul: Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi lucrări
Nr. Activitatea de audit Da Nu Observaţii

Crt.
1. Întocmirea Programului anual al achiziţiilor
Test
publice
1.1. Programul anual al achiziţiilor publice X -
1.1.1. Existenţa programului anual al achiziţiilor publice. X -
1.1.2. Încadrarea programului anual al achiziţiilor publice în
X -
bugetul aprobat.
1.1.3. Programul anual al achiziţiilor publice îndeplineşte
X -
condiţiile de conformitate.
1.1.4. Programul anual al achiziţiilor publice este actualizat. - X FIAP
1.1.5. Verificarea corespondenţei produselor, serviciilor şi
lucrărilor cu sistemul de grupare şi de codificare X -
utilizat CPV.
1.2 Referatele de necesitate X -
1.2.1. Analiza referatelor de necesitate (prestările de servicii
X -
de traducere).
1.3. Estimarea valorii contractelor de achiziţii X -
1.3.1. Verificarea cuprinderii în program a tuturor valorilor
X -
estimate ale contractelor.
2. Respectarea procedurilor de atribuire a
contractelor de achiziţii publice
2.1. Documentul de numire a comisiei de evaluare X -
2.1.1. Existenţa declaraţiilor de confidenţialitate şi
X -
imparţialitate.
2.2. Oferta X -
2.2.1. Oferta este însoţită de dovada garanţiei de participare. X -
2.3. Respectarea procedurilor privind achiziţiile
- X FIAP
publice
3. Încheierea contractelor de furnizare, servicii şi
lucrări
3.1. Contractele de furnizare, servicii şi lucrări X -
3.1.1. Verificarea constituirii garanţiei de bună execuţie. X -
4. Urmărirea executării contractelor de furnizare,
servicii şi lucrări
4.1. Dosarul achiziţiei publice X -
4.1.1. Verificarea existenţei dosarului achiziţiei publice. X -
4.1.2. Verificarea respectării clauzelor contractuale (termen,
X -
preţ, calitate şi cantitate).
4.1.3. Raportul anual către ANRMAP s-a comunicat în
X -
termenul legal.
4.1.4. Respectarea procentului legal privind achiziţiile on
- X FIAP
line.
Data: 31.05.2011 Auditor intern, D.P.
59
9.3.5. Lista de control
Este asemănătoare cu lista de verificare dar vizează examinarea unui singur an.
Întocmirea acestor documente se realizează bazându-se pe lângă documentele
financiare – contabile puse la dispoziţie şi pe obţinerea de diverse informaţii.
Metode pentru obţinerea de informaţii privind activitatea, sistemul de control sau

procesul analizat sunt:
• Intervievarea personalului,
• Analizarea manualelor de proceduri, dacă sunt disponibile,
• Analizarea fişelor de post, dacă sunt disponibile,
• Completarea chestionarelor de control intern,
• Observarea operatiunilor.
9.3.6. Interviul
MINISTERUL X Anexa la Lista de verificare

INTERVIU
ACHIZIŢIILE PUBLICE, ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE FURNIZARE,

SERVICII ŞI LUCRĂRI

a proceselor de administrare.
Perioada auditată:01.01-31.12.2010
Nr. Întrebări Da Nu Explicaţii

crt.
1. Pentru activitatea de achiziţii publice aveţi un da
sistem de proceduri scrise şi formalizat?
2. Aţi întocmit programul anual al achiziţiilor Incomplet,
publice pentru anul 2010? posibil să existe
scăpări
Data 01.06.2011 ora 9,00

În măsura în care explicaţiile sunt susţinute cu documente care până la data
prezentului interviu nu au fost puse la dispoziţia auditorului vă rugăm să le prezentaţi
anexat.
Auditor intern, Intervievat,

D.P. Manager economic A.B.
60
9.3.7. Test
Pentru a întocmii un test trebuie avute în vedere obiectivele ce se urmăresc.

Obiectivele testării de detaliu pot fi (fără a se limita numai la acestea):
• legalitatea şi regularitatea activităţii – dacă activitatea curentă este conformă
cu baza legală;
• exhaustivitatea înregistrărilor/dosarelor financiare, tehnice etc. – dacă
sistemele financiare şi informatice conţin toate detaliile relevante;
• realitatea operaţiunilor – dacă operaţiunile înregistrate în documentele
financiare sau în alte sisteme au avut într-adevar loc;
• măsurarea activităţii – dacă suma/totalitatea tranzacţiilor este calculată pornind
de la o bază corectă (ex. rata de schimb este corectă);
• corecta înregistrare (evaluare) – dacă, de exemplu, bunurile achiziţionate au
fost înregistrate corect în dosarele financiare, verificând facturile originale,
• existenţa – dacă bunurile achiziţionate există la locaţia proiectului;
• integritatea activelor (proprietatea) – dacă bunurile sunt într-adevăr
proprietatea beneficiarului sau dacă sunt utilizate în mod corespunzător;
• calitatea resurselor/rezultatelor – dacă intrările/ieşirile sunt adecvate.
Testele de conformitate au ca arie de interes următoarele:
• Au fost desfăşurate procedurile necesare?
• Cum au fost desfăşurate?
• Cine le-a desfăşurat?
• Au fost procedurile desfăşurate în mod consecvent?
MINISTERUL X
TEST

a proceselor de administrare.
Perioada auditată: 01.01.2010 – 31.12.2010
Obiectivul testului: Achiziţiile publice, încheierea contractelor de furnizare,
servicii şi lucrări.
Obiectul testului: Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice; respectarea
procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice; dosarul achiziţiei publice.
Descrierea testului:
Pentru efectuarea testării a fost elaborată Lista de control, testarea a constatat în
verificarea următoarelor elemente stabilite prin Lista de verificare: întocmirea Programului
anual al achiziţiilor publice, respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice, încheierea contractelor de furnizare, servicii şi lucrări, urmărirea executării
contractelor de furnizare, servicii şi lucrări
Volumul testelor de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării controlului
intern.
Testele de conformitate sunt folosite pentru a determina eficacitatea sistemelor de
control, pentru a ne putea baza pe ele, atunci când se determină natura, măsura şi
perioada de timp a testării de fond. Nu există nici un beneficiu în aplicarea de teste de
conformitate unor sisteme de control intern ineficace sau când costurile testelor de
conformitate depăşesc beneficiile.
61
Măsura testelor de conformitate va varia direct cu încrederea în sistemele de
control intern, în timp ce măsura testelor de fond va varia în mod indirect cu încrederea în
sistemele de control intern.
În cazul în care există slăbiciuni de control intern grave, nu este practic să se
realizeze teste de fond, în acest caz fiind necesar ca auditorul să emită un raport negativ
cu privire la operaţiunile departamentului auditat.
9.3.8. Fişă de identificare şi analiză a problemei
MINISTERUL X
FIŞĂ DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMEI

Obiectivul Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi
lucrări
Perioada auditată: 01.01.2010– 31.12.2010
CONŢINUTUL FIAP
PROBLEME:
1. Nerespectarea procedurilor interne ale Instituţiei publice A privind achiziţiile
publice prin cumpărare directă.
2. Neîntocmirea programelor de achiziţii publice la rectificările bugetare din anul
2010.
3. Neutilizarea în anul 2010 a mijloacelor electronice, conform prevederilor legale,
în ceea ce priveşte modul de atribuire al achiziţiilor directe.
CONSTATĂRI
1. Nu se întocmesc documentele prevăzute în Procedura internă a Instituţiei
Publice A, ce urmează a fi desfăşurată în vederea efectuării achiziţiilor directe înregistrată
sub nr.32 din 23.02.2011………
………………………
2. Pentru anul 2010 a fost întocmit programul anual al achiziţiilor publice dar nu s-
a actualizat conform rectificărilor bugetare aprobate.
Hotărârea Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică , a contractelor de concesiune de lucrări publice
şi a contractelor de concesiune de servicii, la art. 4 alin. (3) – (9) prevede:
……………………………
3. Pentru anul 2010 nu s-au respectat prevederile Hotărârii Guvernului
nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică”
CAUZE
Lipsa de personal în cadrul departamentului economico financiar şi administrativ.
62
CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea mijloacelor
electronice la aplicarea procedurilor de atribuire a achiziţiilor directe într-un procent
de cel puţin 40% din valoarea totală a achiziţiilor publice efectuate în anul 2010, a
conţinutului dosarelor de achiziţii publice, pot să nu fie respectate principiile care stau
la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, respectiv:
– nediscriminarea prin asigurarea condiţiilor de manifestare a concurenţei reale
pentru ca orice operator economic, indiferent de naţionalitate, să poată participa la
procedura de atribuire şi astfel să aibă şansa de a deveni contractant;
– transparenţa prin aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor
referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
– proporţionalitatea prin asigurarea corelaţiei între necesitatea autorităţii
contractante, obiectul contractului de achiziţie publică şi cerinţele solicitate a fi îndeplinite;
– asumarea răspunderii prin determinarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor
persoanelor implicate în procesul de achiziţie publică, urmărindu-se asigurarea
profesionalismului, imparţialităţii şi
– independenţei deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.
Neactualizarea programului anual al achiziţiilor publice privind totalitatea
contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care autoritatea contractantă
intenţionează să le atribuie în decursul anului bugetar următor, corespunzător necesităţilor
obiective de produse, de lucrări şi de servicii coroborate cu gradul de prioritate al
necesităţilor, conduce la necunoaşterea anticipărilor cu privire la fondurile ce
urmează a fi alocate prin bugetul anual.
RECOMANDĂRI
Elaborarea listei activităţilor şi aprecierea riscurilor specifice activităţii.
Elaborare de proceduri interne…….
Se vor întocmi programele anuale ale achiziţiilor publice la fiecare rectificare
bugetară în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea
normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii.
Pe viitor se vor respecta prevederile Hotărârii Guvernului nr.198/2008 pentru
modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.167/2010 în ceea ce
priveşte obligaţia de a utiliza mijloace electronice pentru aplicarea procedurilor de atribuire
pentru realizarea achiziţiilor directe într-un procent de cel puţin 40% din valoarea totală a
achiziţiilor directe.
Întocmit: Pentru conformitate,

Auditor intern, Echipa managerială a Instituţiei publice A
D.P.
Supervizat,
Şef Serviciu Audit Public Intern
63
9.3.9. Minuta şedinţei de închidere
MINISTERUL X
MINUTA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE
A. Menţiuni generale:
Perioada auditată: 01.01.2010-31.12.2010
Întocmit: D.P.Data: 03.06.2011
B.Lista participanţilor
Numele Funcţia Nr. telefon E-mail Semnătura
C. Concluzii:
………….
…………..
Auditor intern,
D.P.
1. Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă un chestionar de control

intern recomand fiecăruia dintre dvs. să vă imaginaţi că urmează să realizaţi o misiune de
audit intern la o entitate publică şi să creaţi propriul chestionar.
2. Enumeraţi patru documente utilizate de auditor în desfăşurarea misiunii de audit

intern.
9.5. Cuvinte cheie: declaraţia de independenţă, chestionar de control intern,

minuta şedinţei de deschidere, listă de verificare, lista de control, interviul, test, fişă de
identificare şi analiză a problemei, minuta şedinţei de închidere
64
9.6 Concluzii
În prezenta unitate de studiu, au fost enumerate şi expuse succinct doar un minim

de documente utilizate de auditori, practica fiind mult mai vastă. Astfel s-au prezentat
exemple în acest sens pentru declaraţia de independenţă, chestionar de control intern,
minuta şedinţei de deschidere, listă de verificare, lista de control, interviul, test, fişă de
identificare şi analiză a problemei, minuta şedinţei de închidere.
Întocmiţi pentru o misiune de audit aleasă de d-vs: declaraţia de independenţă,

chestionarul de control intern, minuta şedinţei de deschidere, listă de verificare, lista de
control, interviul, testul, fişă de identificare şi analiză a problemei şi minuta şedinţei de
închidere
65
Aplicaţie practică: Exemplu de „Raport de audit public intern”
Rapoartele de audit trebuie să prezinte uşurinţă în înţelegere, fără ambiguităţi sau

exprimări vagi şi să includă numai informaţii care să fie susţinute de probe de audit
suficiente şi relevante, echitabile şi constructive, care să reflecte independenţa şi
obiectivitatea auditorului.1
Părţile Raportului de audit sunt:
– Titlul raportului
– Adresantul
– Introducerea
– Aria de aplicablitate
– Opinia auditorului
– Data raportului de audit
– Adresa auditorului
– Semnătura auditorului
Opinia formulată de auditor, implică în fapt o revizuire şi evaluare a concluziilor ce
rezultă din probele obţinute în etapele precedente ale activităţii de audit, prin luarea în
consideraţie a faptului că situaţiile financiare au fost întocmite conform cadrului general de
raportare financiară acceptat, sau cu standardele şi practicile naţionale relevante şi
cerinţele statutare.
Opinia exprimată de auditor se referă la:
– Regularitate
– Sinceritate
– Fidelitatea reflectării în bilanţ, în contul de rezultate(contul de execuţie în cazul
instituţiilor publice) şi în anexa la bilaţ şi raportul de gestiune, a situaţiei financiare a
organizaţiei auditate
În conformitate cu practica în domeniu, opinia exprimată de auditor poate fi:
– Opinie fără rezerve(necalificate)
– Opinie cu rezerve(calificată)
– Opinie contrară(defavorabilă)
– Imposibilitatea de a exprima o opinie.2
Este prezentat in aceasta unitate de curs un model de raport de audit public
intern.
1
Jucan N.C., Petrascu D., Problematica de ansamblu a controlului si auditului intern, Editura Alama Mater
Sibiu, 2011, pag. 114.
2
Idem, pag.115.
66
MINISTERUL X
Nr. 777/ 03.06.2011
RAPORT DE AUDIT INTERN1
STRUCTURA AUDITATĂ:
INSTITUŢIA PUBLICĂ „A”
Misiunea de audit:
AUDIT DE REGULARITATE PENTRU EVALUAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA
EFICIENŢEI ŞI EFICACITĂŢII SISTEMULUI DE CONDUCERE BAZAT PE GESTIUNEA
RISCULUI, A CONTROLULUI ŞI A PROCESELOR DE ADMINISTRARE
2011
CUPRINS
I. INTRODUCERE……………………………………………………........….
II. FIXAREA OBIECTIVELOR……………………………….……........……
III. CONSTATĂRI ŞI RECOMANDĂRI…………………………….......……
OBIECTIVUL
Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi lucrări
1. Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice..………….…..….....

 Programul anual al achiziţiilor publice
2.Respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice……………………………………………………………………..........
3.Urmărirea executării contractelor de furnizare, servicii şi lucrări.............
IV. CONCLUZII………………………….……………….…………….......…..
APROB,
ORDONATOR PRINCIPAL DE CREDITE
I. INTRODUCERE
Echipa de audit a fost formată din:

 D.P.– auditor intern la Ministerul X
Ordinul de efectuare a misiunii de audit: Ordinul de serviciu nr. 777 din
31.03.2011
Baza legală a acţiunii de auditare:

– Planul de audit public intern pe anul 2011 aprobat de Ministerul X;
– Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
– Legea nr.191/2011;
1
Petrascu D., Audit intern Caiet de seminar, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2012, pag. 76 la 88.
67
– Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 38/15.01.2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice de exercitare a auditului public intern;
– Normele proprii de exercitare a auditului public intern în cadrul Ministerului X
nr.68 /2004.
Durata acţiunii de auditare: 16.05 – 03.06.2011
Perioada supusă auditării: 01.01.2010 - 31.12.2010
Organizarea Instituţiei publice A.

Instituţia publică A are calitatea de ordonator terţiar de credite.
În perioada supusă auditării ultimul stat de funcţii pentru Instituţia publică A a avut
aprobate 89 de posturi.
Conform statelor de salarii întocmite în luna decembrie 2010 au fost plătite un
număr de 82 de persoane .
Diferenţa de 7 posturi o reprezintă posturi vacante.
II. FIXAREA OBIECTIVELOR:

Tipul de auditare: Audit de conformitate/regularitate.
Tehnici utilizate:
a) verificarea în vederea asigurării evaluării şi îmbunătăţirii eficienţei şi eficacităţii
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de
administrare.
Tehnici de verificare utilizate:
Comparaţia: privind modul de evidenţă şi raportare a angajamentelor bugetare
între prevederi bugetare şi cheltuieli, pentru ordinele de numire şi datele înscrise în
carnetele de muncă;
Analiza : datelor şi informaţiilor cuprinse în documente;
Examinarea : situaţiilor privind inventarierea pentru anul 2010 şi a modului de
reevaluare a mijloacelor fixe; pentru detectarea erorilor în completarea carnetelor de
muncă, proceselor verbale etc.; modului de îndosariere, arhivare şi casare a
documentelor;
Confruntarea : soldurilor faptice cu cele din evidenţa contabilă;
Recalcularea – verificarea :calculelor matematice a salariilor;
Garantarea : pentru verificarea realităţii datelor din documentele ce au stat la baza
justificării înregistrărilor în contabilitate, în cărţile de muncă şi în registrele şi condicile
obligatorii ale personalului auxiliar de specialitate;
Urmărirea : datelor înscrise în bilanţurile contabile şi a existenţei documentelor
justificative şi conţinutul acestora, pentru a se constata dacă toate operaţiunile au fost real
efectuate;
Confirmarea : soldurilor de către contabilitate cu ocazia inventarierii bunurilor.
b) interviul pentru lămurirea unor aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea
activităţilor;
c) eşantionarea pentru analiza modului de întocmire al documentelor;
d) observarea fizică în vederea formării unei păreri proprii privind modul de
întocmire şi emitere a documentelor.
Instrumente de audit:
– lista de verificare pentru a stabili condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească
fiecare obiectiv auditabil;
68
– chestionare.
Documente şi materiale examinate în cadrul Instituţiei publice A.
Verificarea la faţa locului a vizat următoarele documente întocmite şi completate
pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010:
– bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2010;
– situaţiile financiare trimestriale şi anuale;
– documente privind organizarea şi conducerea contabilităţii, a modului de
acordare a vizei de control financiar preventiv şi a modului de evidenţă şi raportare a
angajamentelor bugetare şi legale;
– evaluarea programului anual al achiziţiilor publice şi a modului de respectare a
procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice, încheierea contractelor şi
urmărirea executării contractelor de furnizare, servicii şi lucrări;
– documentele privind inventarierea elementelor de activ şi pasiv;
– registrele, condicile şi formularele statistice.
Materiale întocmite pe timpul auditării:
– lista centralizatoare a obiectelor auditabile;
– programul de audit, programul intervenţiei la faţa locului;
– foi de lucru privind descrierea activităţilor auditate;
– liste de verificare pe obiective (LV);
– teste la listele de verificare pe obiective;
– lista de control, anexă la test;
– fişe de identificare şi analiză a problemelor constatate (FIAP);
– interviuri cu salariaţii entităţii publice auditate privind activitatea desfăşurată;
– raportul de audit, minuta şedinţei de deschidere, minuta şedinţei de închidere.
III. CONSTATĂRI ŞI RECOMANDĂRI
Procedurile specifice care reglementează activitatea financiară.

Pentru realizarea obiectivelor trebuie să se asigure un echilibru între sarcini,
competenţe (autoritate decizională conferită prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia de
a realiza obiectivele) şi să se definească proceduri.
Procedurile reprezintă paşii ce trebuie urmaţi şi cuprind algoritmul pentru
realizarea sarcinilor, exercitarea competenţelor, existenţa activităţilor de control în punctele
cheie şi angajarea responsabilităţilor.
Pe baza procedurilor, se monitorizează existenţa şi funcţionalitatea controlului
intern, ceea ce ne va da posibilitatea să constatăm dacă:
– este integrat în sistemul de management al fiecarei componente structurale a
entităţii publice;
– intră în grija personalului de la toate nivelurile;
– oferă o asigurare rezonabilă atingerii obiectivelor, începând cu cele individuale şi
terminând cu cele generale.
În practică, există două categorii de proceduri:
– procedurile generale date de cadrul normativ, respectiv de legi, norme
metodologice, precizări/instrucţiuni, elaborate de către entitatea publică, în vederea
organizării aplicării unor reglementări de rang superior, aprobate de către conducătorul
entităţii publice sau chiar de către Guvern;
– proceduri specifice pentru fiecare activitate a entităţii publice sub forma
metodologiilor de lucru, care trebuie să fie:
* scrise şi formalizate pe suport de hârtie şi/sau electronic, care să conţină pe
fluxurile operaţiilor, activităţi de control, responsabilităţi, modele de documente cu
exemplificări respectiv formalizate, cunoştinţele individuale şi colective care trebuie stocate
69
şi puse în ordinea care să corespundă scopurilor entităţii publice şi aprobate de
conducătorul unităţii;
* simple şi specifice, pentru ca executanţii să le poata utiliza cu respectarea
cadrului normativ, pentru fiecare domeniu al entităţii publice;
* completate şi actualizate în mod permanent, în funcţie de evoluţia
reglementărilor şi practicii în materie;
* aduse la cunoştinţa executanţilor pentru a putea fi discutate, însuşite şi aplicabile
în mod uniform.
Auditorul intern, din analiză a constatat că pentru atribuirea responsabilităţilor,
separarea sarcinilor şi delegarea autorităţilor sunt stabilite proceduri scrise şi formalizate şi
au fost actualizate. Paşii care trebuie parcurşi sunt cunoscuţi de către salariaţi şi se
regăsesc în Regulamentul de ordine interioară a parchetelor şi parţial în fişele postului.
Persoanele implicate sunt informate despre sarcinile care le revin şi sunt
familiarizate cu desfăşurarea activităţii pe bază de proceduri specifice fiecărei activităţi.
Din verificările efectuate s-a constatat faptul că recomandările cuprinse în Raportul
de audit intern nr. 42/31.03.2010 au fost implementate parţial.
1. Încadrarea cheltuielilor în prevederile bugetare
Plăţile şi cheltuielile Instituţiei publice A s-au încadrat în creditele bugetare
repartizate de Ordonatorul secundar de credite, pe capitolele şi articolele clasificaţiei
bugetare, conform art.29 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanţele publice.
Situaţia contului de execuţie a bugetului instituţiei publice se prezintă astfel:
– la data de 31.12.2010
- LEI -
Credite
Plăti
Denumire indicatori bugetare Cheltuieli efective
efectuate
aprobate
I. Cheltuieli curente 9.254.682 9.254.450 9.253.269
-Cheltuieli de personal 8.683.407 8.683.349 8.713.170
-Bunuri şi servicii 522.445 522.271 491.269
Venituri din anii precedenţi - 21.895 -
II. Cheltuieli de capital 1.743.600 1.743.600 135.399
Cheltuieli privind asistenţa 48.830 48.830 48.830
socială
TOTAL CHELTUIELI 10.998.282 10.976.155 9.388.668
Se constată că plăţile efectuate s-au încadrat în creditele bugetare aprobate.

Din verificările efectuate şi analiza testului întocmit s-a elaborat în baza listei de
verificare, nu au fost constatate iregularităţi cu privire la elaborarea proiectului de buget,
acesta este însoţit de fundamentări detaliate prin care să se motiveze sumele solicitate.
2. Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice
Pentru perioada auditată s-a întocmit Programul anual al achiziţiilor publice, au
fost cuprinse în program toate valorile estimate ale contractelor de furnizare, servicii şi
lucrări; a fost respectat termenul legal de întocmire.
În toate cazurile privind achiziţiile publice de furnizare, servicii şi lucrări se
întocmesc referate de necesitate, aprobate de către conducătorul unităţii şi se respectă
corespondenţa cu sistemul de grupare şi de codificare CPV.
70
Au fost evidenţiate deficienţe care au fost înscrise în Fişa de identificare şi analiză
a problemei, în ceea ce priveşte următoarele aspecte :
CONSTATĂRI
Pentru anul 2010 a fost întocmit programul anual al achiziţiilor publice, dar nu s-a
actualizat conform rectificărilor bugetare aprobate.
CAUZE
Lipsa de personal în cadrul departamentului economico financiar şi administrativ.
Nu au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru
aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de
achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
CONSECINŢE
Neactualizarea programului anual al achiziţiilor publice privind totalitatea
contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care autoritatea contractantă
intenţionează să le atribuie în decursul anului bugetar următor, corespunzător necesităţilor
obiective de produse, de lucrări şi de servicii coroborate cu gradul de prioritate al
necesităţilor, conduce la necunoaşterea de către echipa managerială a anticipărilor
cu privire la fondurile ce urmează a fi alocate prin bugetul anual.
RECOMANDĂRI
Restudierea şi aplicarea de către salariaţii departamentului financiar contabil şi
administrativ a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea normelor
de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Se vor întocmi programele anuale al achiziţiilor publice la fiecare rectificare
bugetară în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru
achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii.
3. Respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice

Din analiza interviului managerului economic şi verificarea la faţa locului s-a
constatat faptul că în perioada auditată la nivelul Instituţiei publice A s-au întocmit şi
actualizat procedurile interne privind achiziţiile de bunuri, servicii şi lucrări.
CONSTATĂRI
Nu se întocmesc documentele prevăzute în Procedura internă a Instituţiei publice
A ce urmează a fi desfăşurată în vederea efectuării achiziţiilor directe şi înregistrată sub nr.
32 din 23.02.2010, respectiv în cazul prestărilor de servicii de traducere specializate
autorizate nu s-au întocmit contracte şi nici documente de recepţie, care să confirme că
acestea au fost prestate şi sunt conforme.
CAUZE
Nu au fost respectate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Ordinul ministrului justiţiei
nr.1054/C/2005 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.178/1997 pentru
autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al
71
Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele
judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu
modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr. 281/2004 şi prin Ordonanţa
Guvernului nr. 11/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 110/2005.
Nu a fost respectată Procedura internă a Instituţiei publice A ce trebuia aplicată în
vederea efectuării achiziţiilor directe înregistrată sub nr.32 din 23.02.2010.
CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind achiziţiile directe, a conţinutului
dosarelor de achiziţii publice, pot să nu fie respectate principiile care stau la baza
atribuirii contractelor de achiziţie publică, respectiv: nediscriminarea prin asigurarea
condiţiilor de manifestare a concurenţei reale pentru ca orice operator economic, indiferent
de naţionalitate, să poată participa la procedura de atribuire şi astfel să aibă şansa de a
deveni contractant; transparenţa prin aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor
informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire.
RECOMANDĂRI
Elaborarea listei activităţilor şi aprecierea riscurilor specifice activităţii.
Aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice
şi a contractelor de concesiune de servicii, Ordinul ministrului justiţiei nr.1054/C/2005
privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.178/1997 pentru autorizarea şi
plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de
Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul
Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de
birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi
completările ulterioare aduse prin Legea nr. 281/2004 şi prin Ordonanţa Guvernului
nr.11/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 110/2005.
În cazul achiziţiei de bunuri şi a prestărilor de servicii de traducere specializată,
autorizată se va respecta Procedura internă a Instituţiei publice A ce urmează a fi
desfăşurată în vederea efectuării achiziţiilor directe înregistrată sub nr.32 din 23.02.2010,
prin respectarea termenului de întocmire al referatelor de necesitate, respectiv
întocmirea/încheierea contractelor şi a documente de recepţie, care să confirme că
acestea au fost prestate şi sunt conforme.
4. Urmărirea executării contractelor de furnizare, servicii şi lucrări

Efectuarea cheltuielilor s-a realizat în limita creditelor bugetare aprobate şi numai
în legătură cu activitatea instituţiei şi cu atribuţiunile acesteia.
CONSTATĂRI
Pentru anul 2010 nu s-au respectat prevederile Hotărârii Guvernului nr.198/2008
pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.167/2010 în
ceea ce priveşte obligaţia de a utiliza mijloace electronice pentru aplicarea procedurilor de
atribuire pentru realizarea achiziţiilor directe într-un procent de cel puţin 40% din valoarea
totală a acestora.
72
CAUZE
Nu au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru
achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Hotărârea
Guvernului nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace
electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi
Hotărârea Guvernului nr.167/2010.
CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea mijloacelor electronice la
aplicarea procedurilor de atribuire a achiziţiilor directe într-un procent de cel puţin 40% din
valoarea totală a achiziţiilor publice efectuate în anul 2010, pot să nu fie respectate
principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, respectiv:
nediscriminarea prin asigurarea condiţiilor de manifestare a concurenţei reale pentru ca
orice operator economic, indiferent de naţionalitate, să poată participa la procedura de
atribuire şi astfel să aibă şansa de a deveni contractant; transparenţa prin aducerea la
cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
proporţionalitatea prin asigurarea corelaţiei între necesitatea autorităţii contractante,
obiectul contractului de achiziţie publică şi cerinţele solicitate a fi îndeplinite; asumarea
răspunderii prin determinarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate
în procesul de achiziţie publică, urmărindu-se asigurarea profesionalismului, imparţialităţii
şi independenţei deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.
RECOMANDĂRI
Restudierea şi aplicarea de către salariaţii departamentului financiar contabil şi
administrativ a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea normelor
de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Hotărârea Guvernului nr.198/2008
pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.167/2010.
V. CONCLUZII
Auditorul pe baza testărilor şi analizelor efectuate evaluează eficienţa şi

eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a
proceselor de administrare din entitatea auditată conform grilei:
APRECIERE
NR.
OBIECTIVUL FUNC- DE ÎMBUNĂ-
CRT CRITIC
ŢIONAL TĂŢIT
1. Achiziţiile publice; încheierea
contractelor de furnizare, servicii şi X
lucrări
73
Precizăm că faptele constatate au la bază probe de audit obţinute pe baza testelor
şi interviurilor efectuate şi consemnate în documentele de lucru întocmite de către auditori
şi însuşite de către factorii de management ai Instituţiei publice A.
Aceste evaluări au la bază discuţiile care au avut loc cu privire la recomandările
auditorilor în şedinţa de închidere, apreciate de către participanţii la această şedinţă, ca
fiind realiste şi fezabile, şi materializate în minuta şedinţei de închidere.
Considerăm că în urma rezultatelor evaluării auditorilor interni cu privire la
eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului
şi a proceselor de administrare, activitatea factorilor de management ai Instituţiei publice
A. se înscrie în parametri normali.
Auditor intern,
D.P.
Supervizat,
Şef Serviciu audit public intern
M.M.
Un raport scris de audit intern trebuie elaborat şi aprobat de către directorul

Direcţiei Audit conform unui model standard.
La redactarea versiunii finale a Raportului de audit intern trebuie să se ia în
considerare toate modificările discutate şi convenite în cadrul reuniunii de conciliere (în
cazul în care aceasta a avut loc: în situaţia în care entitatea auditată a avut obiecţii la
proiectul de raport de audit acesta suportând modificări urmare unei concilieri) .
Raportul de audit public va fi însoţit de o sinteză a principalelor constatări şi
recomandări.
Şeful auditului intern trebuie să analizeze versiunea finală a Raportului de audit
intern şi documentele de lucru conexe înainte de emiterea acestuia. După ce schimbările
au fost analizate de către conducerea Direcţiei Audit, se emite Raportul de audit public
interns.
Directorul Direcţiei Audit trebuie să informeze U.C.A.A.P.I. 1 sau organul ierarhic
imediat superior, dacă este cazul, despre recomandările care nu au fost avizate de
conducătorul entităţii publice. Aceste recomandări vor fi însoţite de documentaţia de
susţinere.
1
Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern.
74
Aplicaţie practică: Raport de audit intern realizat de experţi
contabili în baza „Standardului profesional nr. 36 – Misiunile de audit
intern realizate de experţii contabili”.
Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă auditul intern în această unitate
de studiu este expus la obiect un raport de audit intern realizat în baza unui contract de
prestări servicii la o societate comercială de către un profesionist în baza: Standardului
profesional nr.36: „Misiune de audit intern realizată de experţii contabili”.
Am optat pentru acest raport deoarece este mai des întâlnit în practică şi ca atare,
consider că d-vs puteţi aplica mai uşor cunoştinţele dobândite (pe parcursul acestor studii)
în conceperea unui eventual exerciţiu sau pe viitor, de ce nu, într-o profesie.
Aria de aplicabilitate a Standardului profesional nr.36 1
Standardul profesional nr. 36 trebuie respectat de experţii contabili în cadrul

misiunilor specifice la care sunt solicitaţi de către entităţile economice, care pot fi:
– misiuni de organizare a funcţiei de audit intern în cadrul unei entităţi;
– misiuni de efectuare a auditului în diferite domenii, funcţii sau activităţi ale
întreprinderii, ştiut fiind că din diverse raţiuni entităţile – mai ales cele mici şi mijlocii – au
externalizat funcţia de audit intern.
Standardul poate fi folosit şi în misiunile de audit public intern la care sunt solicitaţi
experţii contabili, cu precizarea că accentul este pus în acest caz pe conformitatea la
reglementări, instrucţiuni şi alte acte emise de instituţiile care solicită acest tip de audit.
Referindu-se la experţii contabili care îndeplinesc misiuni de audit intern
standardul foloseşte termenii de „auditor intern” şi „expert contabil” cu aceeaşi
semnificaţie, în sensul că auditorul intern are calitatea de expert contabil.
Standardul poate fi folosit şi de auditorii interni angajaţi ai agenţilor economici care
nu au calitatea de expert contabil.
Pornind de la faptul că în mod curent activitatea auditorului intern este redusă la
aspecte financiar – contabile, în exemplele practice, ca şi în cuprinsul standardului în mod
intenţionat a fost evitată funcţia financiar – contabilă a entităţii.
RAPORT DE AUDIT INTERN2

Privind misiunea de audit intern desfăşurată în anul 2011 la
SC „ABC” SRL
Subsemnata D.P., membru al Camerei Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi

din România, cod de înregistrare fiscală nr. XX…9847, înscris în Tabloul Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, având carnet nr.XX1722/2006/A,
în baza contractului de prestări servicii nr. 10/2011 am efectuat:
„Misiune de audit intern realizată de experţii contabili” în baza „Standardului
profesional nr. 36”, pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011 la SC „ABC” SRL T.
Eşantion auditare lunile: martie, iunie, septembrie 2011.
Durata misiunii de audit: 28.11.2011- 31.12.2011.
Persoanele contractate in timpul misiunii de audit:
1
CECCAR, Op. cit., pag. 11.
2
Petraşcu D, Audit intern – Caiet de seminar; Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2012, pag. 89 – 104.
75
– I.T.– director general;
– N.O. – director economic;
– M.A.– contabil;
Cadrul legal al acţiunii de auditare l-a reprezentat :
– Ordonanţa guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată;
– Standardul profesional nr. 36; „Misiunile de audit intern realizate de experţii
contabili”.
– O.M.F.P. nr. 1267/2000 pentru aprobarea normelor minimale de audit
– Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată privind societăţile comerciale;
– Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată;
– Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare privind Codul fiscal;
– O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene;
– Legea 22 din 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi
răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor, modificată cu Legea nr. 54 din 8 iulie
1994;
– Decretul nr.209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă;
– O.M.F.P. nr. 2861/09.10.2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
Obiectivele acţiunii de auditare sunt nominalizate distinct pe şapte dosare după
cum urmează:
1. Dosarul juridic:
– date de identificare, capital social, domenii de activitate;
– puncte de lucru, acţionariat, auditori, cenzori;
– organigrama, hotărâri AGA şi consiliu de administraţie;
– titluri de proprietate precum şi întăbulări sau alte documente pentru imobilele
aflate în partimoniu;
– contracte şi deţineri;
– colaborări cu societăţi;
– asigurări obligatorii impuse de lege.
2. Dosarul fiscal:
– obligaţii declarative;
– autorizate comune şi speciale;
– obligaţia deţinerii de case de marcat;
– obligaţii fiscale curente şi specifice, vector fiscal, scutiri, amânări la plată,
eşalonări;
– registre obligatorii;
– controale fiscale (perioadele controlate şi concluzii);
3. Dosar gestiune:
– jurnale contabile, fond şi formă, cerinţe, semnături autorizate;
– respectarea procedurilor de inventariere a patrimoniului;
– planul de conturi – personalizat;
– împrumuturi şi leasing – proceduri comune, cuantum, tipologie, aprobări;
– decontări între unitate şi subunitate, custodii, consignaţie;
– circuitul documentelor în cadrul organizaţiei;
– politicile aplicate, evaluarea stocurilor, metoda de amortizare.
4. Dosar trezorerie:
– specimen de semnătură, aprobări plăţi, control intern;
– asigurarea garanţiilor (inclusiv cele contractuale), responsabilităţi casier,
plafoane aprobate, reţineri efectuate;
76
– alte valori deţinute, gestiuni şi control;
– aprobarea avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări aprobate
conform procedurilor grupului;
– rulajele din conturile de trezorerie şi aprobarea operaţiunilor efectuate;
5. Dosar cheltuieli:
– întocmirea şi aprobarea cererilor de achiziţie, existenţa unui sistem centralizat,
responsabili şi gestiuni;
– furnizori agreaţi de grup conform procedurilor sau independenţa în alegerea
partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii;
– politici comune de acordare de beneficii salariaţilor sau ulterior (pensionare),
asigurări, medicina muncii, tichete de masă.
6. Dosar resurse umane:
– regulament intern de organizare, manualul angajatului;
– politici de grilă salarială, politici de angajare sau majorări de salariu, testele
obligatorii la angajare;
– fişe de post;
– evaluare angajaţi şi management.
7. Dosar logistic:
– cine utilizează programele informatice (existenţa unui sistem de securitate).
Scopul acţiunii de auditare conform contractului încheiat între părţi constă În:
– asigurarea completitudinii si corectitudinii conducerii registrelor de contabilitate;
– asigurarea respectării principiilor generale ale contabilităţi - asigurarea
respectării regulilor de evaluare a elementelor de activ si pasiv;
– asigurarea respectării reglementarilor contabile in conformitate cu directivele
europene
– buna gestionare a fondurilor societăţii şi rentabilizarea activităţii prin politici de
reducere a cheltuielilor;
Tipul de auditare – audit: audit intern realizat în baza standardului profesional
nr.36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”.
Tehnici utilizate:
a) verificarea în vederea asigurării evaluării şi îmbunătăţirii eficienţei şi eficacităţii
societăţii ;
Tehnici de verificare utilizate:
– Analiza: datelor şi informaţiilor cuprinse în documente;
– Examinarea: situaţiilor privind inventarierea şi a modului de reevaluare a
mijloacelor fixe; modului de îndosariere, arhivare şi casare a documentelor;
– Confruntarea: soldurilor faptice cu cele din evidenţa contabilă
– Recalcularea – verificarea :calculelor matematice a salariilor;
– Garantarea : pentru verificarea realităţii datelor din documentele ce au stat la
baza justificării înregistrărilor în contabilitate;
– Urmărirea: datelor înscrise în bilanţurile contabile şi a existenţei documentelor
justificative şi conţinutul acestora ; pentru a se constata dacă toate operaţiunile au fost real
efectuate;
– Confirmarea : soldurilor de către contabilitate cu ocazia inventarierii bunurilor.
b) interviul pentru lămurirea unor aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea
activităţilor;
c) eşantionarea pentru analiza modului de întocmire al documentelor;
d) observarea fizică în vederea formării unei păreri proprii privind modul de
întocmire şi emitere a documentelor.
Verificarea la faţa locului a vizat următoarele documente întocmite şi completate
pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011:
77
– balanţele de verificare pentru perioada auditată;
– situaţiile financiare semestriale şi anuale;
– documente privind organizarea şi conducerea contabilităţii;
– state de salarii;
– documentele privind inventarierea elementelor de activ şi pasiv ;
– registrele societăţii;
Materiale întocmite pe timpul auditării:
– tabloul obiectivelor auditate;
– foi de lucru privind descrierea activităţilor auditate;
– foi de lucru, anexă la F.I.A.P.;
– fişe de identificare şi analiză a problemelor constatate (F.I.A.P.);
– interviuri cu salariaţii societăţii comerciale auditate privind activitatea
desfăşurată;
– raportul de audit.
SC „ABC” SRL funcţionează în baza Legii nr. 31 din 1990 (republicată cu
modificările ulterioare), sub formă de societate cu răspundere limitată, fiind persoană
juridică română (conform contractului anexă la actul constitutiv încheiat la 04.03.2011).
Societatea are sediul social în: municipiul T.
Capitalul social este în valoare de 68.400 RON, fiind împărţit în 6.840 părţi sociale
fiecare în sumă de 10 RON fiecare.
Asociaţii:
– T.A.: cu un aport de 61.500 RON la capitalul social, reprezentând 6.150 părţi
sociale;
– T.C.: cu un aport de 6.900 RON la capitalul social, reprezentând 690 părţi
sociale.
Obiectul de activitate conform codurilor CAEN: Domeniul principal de activitate:
682 Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Actul constitutiv
precizează şi alte activităţi.
ASPECTE SESIZATE CONFORM OBIECTIVELOR STABILITE ŞI A

FIŞELOR DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMELOR ÎNTOCMITE
Obiectivul nr. I: Dosarul juridic

În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
– date de identificare, capital social, domenii de activitate;
– puncte de lucru, acţionariat, auditori, cenzori;
– organigrama, hotărâri AGA şi consiliu de administraţie;
– titluri de proprietate precum şi întăbulări sau alte documente pentru imobilele
aflate în patrimoniu
– contracte şi deţineri;
– colaborări cu societăţi;
– asigurări obligatorii impuse de lege.
PROBLEME
a) societatea nu a întocmit registrul acţionarilor;.
b) riscuri privind deducerea impozitelor locale (teren şi clădiri) aferente activelor
societăţii din localitatea C. M. jud. T.
CONSTATARI
a) nu a fost întocmit registrul asociaţilor:
Conform art. 198 din legea 31/90 privind societăţile comerciale: „(1) Societatea
trebuie sa ţina, prin grija administratorilor, un registru al asociaţilor, in care se vor înscrie,
după caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea
78
acestuia din capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice alta modificare privitoare la
acestea.”
b) deductibilitate impozit local aferent activelor societăţii din localitatea Comloşu
Mare; (teren – 1.430 RON şi clădiri – 6.630 RON)
Activul societăţii din loc. Comloşu Mare compus din „Construcţii 2 grajduri şi
anexe” în valoare de 385.000 RON (conform balanţei de imobilizări – octombrie 2011), nu
are la acest moment utilizare, nefiind închiriat, aspect datorat crizei economico-financiare.
CAUZE
A fost omis aspectul legat de registrul asociaţilor deoarece din eroare
administratorul a considerat că acesta se întocmeşte doar în cazul societăţilor pe acţiuni.
Activul societăţii din loc. C. M. nu realizează venituri întrucât pe fondul crizei
economico-financiare nu s-a putut încheia un contract de închiriere rentabil. Acest aspect
vizează unul din obiectivele principale ale societăţii. Pentru realizarea acestui obiectiv
s-a practicat publicitate în periodicul „Agenda” pe întregul an 2011.
CONSECINŢE
Nefiind închiriat activul de la C. M., acesta este în situaţia de a nu genera venituri
pentru societate în ansamblu, fapt ce nu ar permite deducerea cheltuielilor generate.
Conform art. 19 din Legea 571/2003 privind codul fiscal (coroborat cu HG 44/2004 cu
modificările şi completările ulterioare) alin. (1) „Profitul impozabil se calculează ca
diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente
similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.”
Aspect avut în vedere de către compartimentul contabil al societăţii şi în
consecinţă amortizarea contabilă aferentă acestui activ nu face obiectul deducerii fiscale.
Este discutabilă deducerea cheltuielilor cu impozitele locale.
Neîntocmindu-se registrul asociaţilor există riscul necunoaşterii în orice moment a
situaţiei părţilor sociale, a naturii acestora, a persoanelor care le deţin.
RECOMANDĂRI
Respectarea prevederilor art. 198 din legea 31/90 privind societăţile comerciale.
Pe parcursul desfăşurării misiuni a fost întocmit Registrul asociaţilor.
Obiectivul nr. II: Dosarul fiscal
– obligaţii declarative;
– autorizate comune şi speciale;
– obligaţia deţinerii de case de marcat; (pentru acest aspect a fost realizat un
interviu cu contabilul şef ce este anexat la F.I.A.P. dosar fiscal şi prezentului raprt);
– obligaţii fiscale curente şi specifice, vector fiscal, scutiri, amânări la plată,
eşalonări;
– registre obligatorii;
– controale fiscale (perioadele controlate şi concluziile acestora sunt prezentate în
tabloul obiectivelor auditate şi în raport).
PROBLEME
a) registrul de casă nu este listat în două exemplare;.
b) societatea nu a întocmit registrul acţionarilor/asociaţilor;.- aspect analizat în
dosarul juridic;
CONSTATARI
a) registrul de casă este editat într-un singur exemplar;
Conform Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de
casă:
79
art. 40 „ Evidenta încasărilor şi plăţilor în numerar se ţine cu ajutorul registrului de
casa, care se întocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative. Zilnic,
casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se reportează pe
fila următoare. Exemplarul al doilea se detaşează şi se predă compartimentului financiar-
contabil, în aceeaşi zi, sau cel mai târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative,
sub semnătura în registrul de casa.” ;
precum şi a precizărilor Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008
privind documentele financiar-contabile „REGISTRU DE CASĂ(Cod 14-4-7A şi Cod 14-4-
7bA):
1. Serveşte ca:
– document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar, efectuate
prin casieria unităţii pe baza actelor justificative;
– document de stabilire, la sfârşitul fiecărei zile, a soldului de casă;
– document de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de casă.
2. Se întocmeşte în două exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul,
zilnic, de către persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de
încasări şi plăţi.
La sfârşitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se barează.
Soldul de casă al zilei precedente se reportează, după caz, pe primul rând al
registrului de casă pentru ziua în curs.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operaţiunilor
efectuate şi de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru
primirea exemplarului 2 şi a actelor justificative anexate.
3. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactităţii
sumelor înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privind efectuarea operaţiunilor de casă
(exemplarul 2).
Exemplarul 1 rămâne la casier.
4. Se arhivează:
– la casierie (exemplarul 1);
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).”
b) nu a fost întocmit registrul asociaţilor:
aspect detaliat la dosarul juridic
CAUZE
Evidenţa contabilă este condusă în sistem informatizat şi a fost omisă listarea
registrului de casă în două exemplare. Nu au fost respectate prevederile legislative privind
editarea registrului de casă în două exemplare: Decret 209/1976, Ordinului ministrului
finanţelor publice nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, cu modificările
ulterioare şi a Legii nr.82/1991 Legea contabilităţii .
CONSECINŢE
Prin needitarea registrului de casă în două exemplare conform legislaţiei în
vigoare exista riscul depistării acestui neajuns de către organele de control (Inspecţia
Fiscală DGFP, Garda Financiară, ş.a.) şi în consecinţă a aplicării unor măsuri
contravenţionale.
RECOMANDĂRI
Respectarea prevederilor legislative în vigoare: Decret 209/1976, Ordinul
Ministerului Economiei şi Finanţelor 3512/2008, privind documentele financiar-contabile,
cu modificările ulterioare, a Legii nr.82/1991 Legea contabilităţii şi a Legii 31/1990 privind
societăţile comerciale.
Pe parcursul desfăşurării misiuni ambele probleme semnalate au fost remediate.
În cazul registrului de casă a fost listat al doilea exemplar pentru întreaga perioadă
auditată.
80
Obiectivul nr. III: Dosar gestiune
– jurnale contabile, fond şi formă, cerinţe, semnături autorizate;
– respectarea procedurilor de inventariere a patrimoniului;
– planul de conturi – personalizat;
– împrumuturi şi leasing – proceduri comune, cuantum, tipologie, aprobări;
– decontări între unitate şi subunitate, custodii, consignaţie;
– circuitul documentelor în cadrul organizaţiei;
– politicile aplicate, evaluarea stocurilor, metoda de amortizare.
PROBLEME
a) problema decontării combustibilului;
b) reglementarea din punct de vedere contabil a animalelor de pază de la
complexul C. M.
CONSTATARI
În perioada auditată societatea a decontat cheltuieli privind combustibilul (aferent
lunilor cuprinse în eşantion) astfel:
– luna martie: 410,36 RON;
– luna iunie: 1.328,92 ROn;
– septembrie: 1.620,05 RON.
Pentru susţinerea acestor cheltuieli au fost prezentate foi de parcurs întocmite de
agentul comercial.
b) societatea deţine în localitatea C. M. 5 câini de pază, care nu sunt
înregistraţi în evidenţele contabile în contul 361 „Animale şi păsări”;
CAUZE:
Societatea a ţinut cont de reglementările impuse de O.U.G. 34/2009 privind
rectificarea bugetară şi reglementarea unor măsuri financiar – fiscale: „ l^1) în perioada 1
ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile privind combustibilul pentru
vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane,
cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai
mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care
vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie,
curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi
vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate
de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;”
Hrana pentru câinii de la spaţiile din localitatea C. M. a fost considerată cheltuială
deductibilă fiscal şi a fost dedus TVA-ul aferent.
CONSECINŢE
Este discutabilă deducerea cheltuielilor cu combustibilul, deşi societatea a
dedus doar acele curse realizate conform foilor de parcurs doar pentru deservirea
spaţiilor închiriate (menţionez că deplasările realizate în alte scopuri nu au făcut
obiectul deducerilor fiscale şi nici al TVA-ului). Această problemă rezidă din faptul că
deşi combustibilul decontat este justificat conform foilor de parcurs doar în interesul strict
al deservirii obiectului de activitate a societăţii, acesta nu este personalizat (deservirea
spaţiilor închiriate) în articolul de lege mai sus amintit.
Animalele de pază (câini) deşi sunt ai societăţii, deoarece nu au fost
achiziţionaţi de la furnizori de specialitate (fiind primiţi de la acţionari) s-a omis
înregistrarea în contabilitate.
RECOMANDĂRI
Respectarea legii 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la
81
deductibilitatea fiscală a combustibilului. Întocmirea zilnică a foilor de parcurs şi vizarea
acestora de către directorul economic al societăţii în vederea confirmării curselor realizate
doar în scopul obiectului de activitate al societăţii.
Respectarea hotărârilor AGA şi a deciziilor administratorului privind cheltuielile
administrative indirecte.
Înregistrarea câinilor în contul 361 „Animale şi păsări” prin corespondenţă cu
contul 7582 (7718) „Venituri din donaţii şi subvenţii primite”, conform legii contabilităţii nr.
82/91 şi a regulamentului de aplicare a legii contabilităţii nr. 704 din 1993 cu modificările şi
completările ulterioare
Faţă de acest obiectiv precizez că societatea procedează corect privind
deducerea TVA în situaţia spaţiilor închiriate la societăţi bancare (clienţi către care
se emit facturi fără TVA conform contractelor încheiate), în sensul că achiziţiile
realizate strict pe aceste spaţii nu fac obiectul deducerii TVA-ului.
Obiectivul nr. IV: Dosarul trezoreriei
– specimen de semnătură, aprobări plăţi, control intern;
– asigurarea garanţiilor (inclusiv cele contractuale), responsabilităţi casier,
plafoane aprobate, reţineri efectuate;
– alte valori deţinute, gestiuni şi control;
– aprobarea avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări aprobate
conform procedurilor grupului;
– rulajele din conturile de trezorerie şi aprobarea operaţiunilor efectuate;
PROBLEME
a) inexistenţa constituirii garanţiilor pentru persoana ce îndeplineşte funcţia
de casier;
b) nu există hotărâri AGA care să reglementeze aprobarea avansurilor de
trezorerie, decontare, diurne şi cazări în limitele conferite de Codul fiscal.;
CONSTATARI
a) nu este constituită garanţie pentru persoana ce deţine funcţia de casier.
Conform Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanţii şi răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor organizaţiilor
socialiste CAP. 3. Garanţii art.10 „Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în
numerar….”, art. 11 „Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris…”, art. 12
„Garanţia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii tarifare lunare
ale gestionarului; ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate”, art. 13 „Garanţia
în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din câştigul mediu
pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor reţineri, ratele din contul garanţiei în numerar
nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat sa le depună”, art. 15 „Garanţia în numerar va fi
depusă de către organizaţia socialistă la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, înscriindu-
se într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi
păstrat de organizaţia socialistă în favoarea căreia s-a constituit garanţia. Pentru garanţia
depusă, Casa de Economii şi Consemnaţiuni acordă o dobândă de 1,5 % pe an.”;
modificată de Legea nr. 54 din 8 iulie 1994 pentru modificarea unor prevederi din Legea nr.
22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură
cu gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste: art.1. Termenii "organizaţii socialiste" din
titlul şi cuprinsul legii se înlocuiesc cu termenii: "agenţi economici, autorităţi sau instituţii
publice",şi art.2 „Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:ART. 15 Garanţia în
numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice la Casa
de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al
autorităţii ori al instituţiei publice respective. Garanţiile în numerar depuse la Casa de
Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe
82
numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat în casieria agentului
economic, autorităţii sau instituţiei publice în favoarea căreia s-a constituit garanţia."
b) nu există hotărâre AGA şi nici procedură privind reglementarea aprobării
avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări conform limitelor conferite de
legislaţia în vigoare.
Nu s-a considerat necesare întocmirea acestor proceduri deoarece majoritatea
plăţilor se realizează în sistem electronic (utilizare card, internet banking,) aspecte ce sunt
reglementate.
CAUZE, CONSECINŢE:
Nu au fost respectate prevederile legislative privind incompatibilitatea în acest
domeniu stabilită prin: Legea 22/1969 modificată de Legea 54/1994 şi Decret 209/1976.
Plăţile electronice se realizează în baza convenţiilor întocmite de societate cu unităţile
bancare partenere.
RECOMANDĂRI
În vederea respectarea prevederilor legislative în vigoare: Legea 22/1969
modificată cu Legea 54/1994 , Decret 209/1976, Legea contabilităţii nr.82/1991 şi a Legii
31/1990 privind societăţile comerciale.
Constituirea garanţiilor conform legii.
Emitere hotărâre AGA privind reglementarea aprobării avansurilor de trezorerie,
decontare, diurne şi cazări conform limitelor conferite de legislaţia în vigoare.
Completări la fişele posturilor la toate persoanele implicate (contabil şef, director
economic şi director general), aspect remediat pe parcursul desfăşurării misiuni de audit.
Obiectivul nr. V: Dosar cheltuieli
– întocmirea şi aprobarea cererilor de achiziţie, existenţa unui sistem centralizat,
responsabili şi gestiuni;
– furnizori agreaţi de grup conform procedurilor sau independenţa în alegerea
partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii;
– politici comune de acordare de beneficii salariaţilor sau ulterior (pensionare),
asigurări, medicina muncii, tichete de masă.
PROBLEME
b) inexistenţa unor proceduri formalizate ce reglementează circuitul documentelor
şi responsabilitatea persoanelor care le aprobă;
CONSTATARI
a) problema decontării combustibilului; Aspect analizat în cadrul Fişei de
identificare şi analiză a problemei referitoare la Dosarul gestiunii;
b) societatea nu deţine proceduri privind reglementarea circuitului
documentelor şi responsabilitatea persoanelor care le aprobă;
Aspectele legate de întocmirea şi aprobarea cererilor de achiziţie, existenţa unui
sistem centralizat, responsabili şi gestiuni precum şi furnizori agreaţi de grup conform
procedurilor sau independenţa în alegerea partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii: sunt
de competenţa hotărârilor AGA şi a deciziilor administratorului societăţii.
CONSECINŢE
a) aspecte analizate în F.I.A.P. dosar gestiune:
b) neexistând proceduri pot apărea situaţii de efectuare a unor plăţi fără viza
directorului general (aspect analizat în F.I.A.P referitor la dosarul trezoreriei);
RECOMANDĂRI
Similar F.I.A.P. dosar gestiune şi dosar trezorerie.
Întocmirea de proceduri privind reglementarea circuitului documentelor şi
83
responsabilitatea persoanelor care le aprobă;
Având în vedere faptul că societatea are o activitate profitabilă, plătind un impozit
considerabil, discuţiile pe tema aprobării cheltuielilor ţin de hotărârile AGA şi de deciziile
luate de către administrator şi directorul general în acest sens (aspect analizat în F.I.A.P
referitor la dosarul trezoreriei).
Recomandare: întocmire proceduri, completări la fişele posturilor la toate
persoanele implicate (contabil şef, director economic şi director general).
Organizarea unui control intern (audit intern) cel puţin periodic pe baza unor
contracte de prestări servicii.
Obiectivul nr. VI: Dosar resurse umane
– regulament intern de organizare, manualul angajatului;
– politici de grilă salarială, politici de angajare sau majorări de salariu, testele
obligatorii la angajare;
– fişe de post;
– evaluare angajaţi şi management.
PROBLEME
a) fişele de post ale contabilului şef, directorului economic şi directorului general
nu reflectă în totalitate activitatea pe care aceştia o desfăşoară efectiv;
CONSTATARI; CAUZE; CONSECINŢE.
a) constatările, cauzele şi consecinţele legate de această problemă au fost
analizate distinct în: dosarul juridic, fiscal, de gestiune, dosarul trezorerie şi al cheltuielilor;
RECOMANDĂRI
a) completarea fişelor posturilor.
Pe parcursul desfăşurării misiunii au fost modificate fişele de post conform
recomandărilor din cadrul fiecărei Fişe de Identificare şi Analiză a Problemelor.
Întocmire organigramă societate şi graficul privind circuitul documentelor.
Obiectivul nr. VII: Dosar logistic
a) modalitatea de utilizarea programelor informatice; existenţa unui sistem de
protejare a programelor informatice (există parole şi cine are acces la acestea, există
hotărâri AGA sau decizii manageriale în acest sens?).
PROBLEME
a) programele informatice sunt protejate cu parole care sunt cunoscute şi utilizate
de către contabilul şef şi directorul economic;
RECOMANDĂRI
Nu se pune problema utilizării mai multor parole sau a modificărilor periodice ale
acestora deoarece personalul angajat este stabil, acţionarii au încredere în aceştia, iar
biroul unde sunt amplasate calculatoarele se găseşte în sediul societăţii este protejat
pentru eventuale efracţii printr-un contract cu o societate specializată în servicii de
securitate şi pază.
III. CONCLUZII
Auditorul, pe baza testărilor şi analizelor efectuate evaluează eficienţa şi
eficacitatea societăţii comerciale conform contractului încheiat şi în limitele impuse de
Standardul profesional 36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”:
84
NR. APRECIERE
OBIECTIVUL
CRT FB1 B2 S3
1. DOSARUL JURIDIC X
2. DOSARUL FISCAL X
3. DOSAR GESTIUNE X
4. DOSAR TREZORERIE X
5. DOSAR CHELTUIELI X
6. DOSAR RESURSE UMANE X
7. DOSAR LOGISTIC X
Faptele constatate au la bază probe de audit obţinute pe baza testelor şi

interviurilor efectuate consemnate în documentele de lucru întocmite de către auditor şi
însuşite de către management SC ”ABC” SRL.
Aceste evaluări au la bază discuţiile care au avut loc cu privire la recomandările
auditorului, apreciate de către participanţii ca fiind realiste şi fezabile.
În urma rezultatelor evaluării auditorul apreciază activitatea SC”ABC” SRL
încadrată la „foarte bine” sau „funcţional” referitor la examinarea aspectelor ce fac
parte din dosarele: juridic, fiscal, al resurselor umane şi logistic; respectiv „bine” cu
recomandări de „îmbunătăţit” pentru aspectele ce au vizat dosarele: gestiune,
trezorerie şi cheltuieli; fiind în măsura să emită o asigurare rezonabila
managementului general cu recomandări de atenţie asupra cheltuielilor ce nu
vizează în mod direct obiectul de activitate al societăţii.
Managementul SC „ABC” SRL a apelat la misiunea de audit pentru a da un
plus de valoare activităţilor şi proceselor în ansamblu şi nu în ultimul rând pentru
examinarea/aprecierea activităţii personalului din compartimentul financiar contabil,
care s-a dovedit a fi profesionist. De asemenea este, de apreciat colaborarea tuturor
angajaţilor societăţii, ce au fost solicitaţi în activitatea de audit. În acest context s-a punctat
în cadrul fiecărui F.I.A.P. şi în prezentul raport de audit faptul că majoritatea
recomandărilor au fost implementate din momentul sesizării iar cele care nu s-au putut
finaliza sunt în curs de realizare.
30.12.2011
Întocmit
D. P.
1
FB – reprezintă „foarte bine” sau „funcţional”.
2
B – reprezintă „bine” sau „de îmbunătăţit”.
3
S – reprezintă „suficient” sau „critic”.
85
TESTE DE VERIFICARE
Test de verificare 1
1. Standardele de implementare sunt acele standarde care:

a) mai sunt numite şi standarde de realizare
b) descriu realizarea activităţii de audit intern şi definesc criteriile de calitate
pentru măsurarea acestora
c) sunt menţionate în codul deontologic
d) pun în practică Standardele de calificare şi Standardele de realizare pentru
misiuni specifice
2. După părerea specalistului Jaques Renard, apariţia auditului intern şi

desfăşurării unei misiuni de audit intern?
4. Din punct de vedere al momentului efectuării, auditul se clasifică în:

a) audit fiscal, audit legal, audit contractual
b) audit de sistem, audit al performanţei, audit de regularitate
c) audit preventiv, audit ulterior
d) audit intern, audit extern


86



b) motivaţia, stresul, conditiile de muncă
87
1. Complectaţi spaţiile libere cu cuvintele: periodică, guvernanţă, persoane,

independentă.
a) Auditul intern este o activitate ................, de asigurarea a îndeplinirii
obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de
a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.
b) auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar este şi o
funcţie........... pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditărilor fiind dată de
activitatea de evaluare a riscurilor.
c) în situaţia în care auditorul identifică unul sau mai multe puncte slabe în
procesul de evaluare a riscurilor, el trebuie să discute aceaste aspecte cu
persoanele însărcinate cu .............. .
d) Auditorii nu auditează ................, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi, etc.
2. Care este criteriul de clasificare conform căruia auditul se împarte în extern şi

intern:
a. afilierea auditorilor
b. obiectiv
c. momentul efectuării
d. nici una dintre cele de mai sus

salariaţilor
propriile acţiuni

d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor.
5. Sintagma „să mă documentez în probleme legislative, fiscale, contabile, IT şi

orice alte probleme ce le vizează misiunea de audit” se referă la pricipiul:
a) condifenţialitate
b) integritate
c) obiectivitate
d) competenţă
88
b) mediere
c) verificare



a) auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi audit corectiv
b) Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii fidele
a conturilor anuale
c) Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi presupune
d) Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării cadrului
parcursul exerciţiului financiar.
89
1. După părerea specalistului Jaques Renard, apariţia auditului intern şi


b) mediere
c) verificare
3. Identificaţi avantajul naraţiunii făcute de auditat:

a) apare dificultatea de a înţelege în situaţia în care auditatul foloseşte şi
abuzează de termeni tehnici, prescurtări
b) creează încă de la început o atmosferă destinsă între auditor şi auditat
c) este dificilă găsire de informaţii dorite în discursul interlocutorului;
dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează de termeni
tehnici, prescurtări etc.;
d) timpul poate constituii o problemă deoarece niciodată nu se recomandă
utilizarea reportofonului şi deci rezultatul obţinut depinde de priceperea
auditorului de a lua notiţe, a le transcrie şi a le interpreta

cadrul misiunilor
5. Completaţi spaţiile libere:

Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment ................... din
structura entităţilor publice şi private, iar auditul extern este exercitat de
către ........................ ........................... .În ţara noastră, legea prevede următoarele tipuri
de audit: auditul .................., auditul ...................., auditul .................... .
6. Care sunt procedurile aferente etapei de Intervenţie la faţa locului?

90
7. Care sunt componenetele standardelor profesionale ale auditorilor interni, care
ghidează activitatea acestora?
a) competenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea
b) codul deontologic al auditorului intern, standardele de atribut (standarde de
calificare), standarde de realizare, standarde de implementare
c) Scopul, autoritatea şi responsabilitatea
d) Independenţa si obiectivitatea
8. Auditul intern are drept obiective:

a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu
politicile, programele şi managementul acestora în conformitate cu
prevederile legale;
b) evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare
dispuse şi efectuate de conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei
activităţii entităţii economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor financiare şi
nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea
economică;
d) asigurarea unor echilibre pentru entitate (cumpărări – vânzări – stocuri –
investiţii etc.), sesizând abaterile şi recomandând măsuri pentru aceasta
e) mustrarea angajaţilor, responsabililor atunci când se descoperă abateri mari
şi chiar sancţionarea acestora
f) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea
9. Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei sunt împărţite

între:
a) conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern
b) auditor, contabil şef, manager
c) comitetul de audit şi audit intern
d) unitatea executivă, contabil şef
91

2. Identificaţi afirmaţiile false din cele enunţate mai jos:

a) normele profesionale pentru practica auditului intern, ghidează auditorii în
vederea îndeplinirii misiunilor şi în gestionarea activităţilor
b) Auditul intern este o activitate dependentă de celelalte activităţi desfăşurate
la nivelul unei organizaţii şi este menită să îmbunătăţească operaţiunile
acesteia
c) Codul deontologic face referire la principiile şi valorile ce le permit auditorilor
interni să-şi orienteze practica profesională în funcţie de contextul specific
d) Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de lucru utilizate în
entitate cu un set de criterii prestabilite, cum sunt Standardele Internaţionale
de Raportare Financiară (IFRS), Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IAS), reglementările contabile naţionale, manualele de proceduri interne,
reglementările fiscale, etc.
e) obiectivul auditului intern în perioada actuală este, conform specialiştilor ruşi
I.G.Odegov si T.V. Niconova, evidenţierea abuzului şi depistarea greşelilor
entităţii
A(a,b); B(b,c,d); C(b,e); D(a,e)
3. Termenul de audit provine din limba latină şi are semnificaţia de .........
4. Care sunt cele patru principii fundamentale cuprinse in codul deontologic al

auditorului intern?
a) confidenţialitate, obiectivitate, integritate, competenţă
b) confidenţialitate, competenţă, sinceritate, integritate
c) confidenţialitate, subiectivitate, corectitudine, integritate
d) competenţă, profesionalism, obiectivitate, integritate

desfăşurarii unei misiuni de audit intern?
92

salariaţilor
propriile acţiuni
8.Alegeţi varianta corectă:

a) Auditul intern şi inspecţia sunt funcţii complementare/ substituibile
b) Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă/subiectivă a
ansamblului activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări
independente, a managementului riscului şi controlului şi proceselor
acestora.
c) Departamentul de auditul intern şi structura de control intern din cadrul
entităţii nu sunt/sunt distincte şi independente, neaflându-se în relaţie de
subordonare.
d) Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi/provizorii ai entităţii şi sunt
subordonaţi direct conducerii entităţii sau AGA
9. Auditul performanţei:
a) auditul care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic,
eficace şi eficient
b) auditul care examinează după criteriile stabilite: implementarea obiectivelor,
realizarea sarcinilor entităţii publice şi apreciază dacă rezultatele sunt
conforme cu obiectivele;
c) în cadrul misiunii de audit al performanţei se colectează probe de audit
referitoare la situaţiile financiare ale entităţii
d) reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama
fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice, conform
normelor legale
93

b) motivaţia, stresul, condiţiile de muncă



cadrul misiunilor

b) mediere
c) verificare


cadrul misiunilor
94

a. auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi audit corectiv
b. Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii fidele
a conturilor anuale
c. Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi presupune
d. Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării cadrului
parcursul exerciţiului financiar
9. Obiectivitatea ca şi principiu fundamental al codului deontologic se referă la:

a) permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi practice.
b) onestitate
c) imparţialitatea, evitarea situaţiilor de incompatibilitate sau conflict de interese
d) corectitudine
NOTĂ:
Fiecare test v-a include şi o aplicaţie practică:
Ex:
– întocmirea unui document utilizat în cadrul misiunilor de audit;
– întocmirea unui interviu;
– întocmirea unui raport de audit pe un obiectiv stabilit individual.
95
Bibliografie
Alain Burlaud (coord.), F.D. Poitrinal, E. Salustra: „Compatabilite et droit comptable.

Lintelligence des compts et leur cadre legal”, gualino editeur, Paris, 1998.
Boulescu M, Ghiţă M., Mareş V.: „Control fiscal şi auditul financiar – fiscal”; Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2003.
Boulescu M.: „Auditul financiar. Repere normative naţionale”, Ed. Economică, Bucureşti,
2003.
Boulescu M. Şi colaboratorii: „Fundamentele auditului”, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 2001;
Creţoiu G., Bucur I.: „Contabilitate – Fundamentele şi noul cadru juridic”, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2007.
Ghiţă M., Ghiţă R., Briciu S., SasF.: „Audit Public Intern”, Editura AETERNITAS, Alba-Iulia,
2006.
Ghiţă M., Sas F., Tamas A., Briciu S., Ghiţă R., Dobra B.: „Guvernanţa corporativă şi
auditul intern”; Editura AETERNITAS, Alba-Iulia, 2009.
Ghiţă M. ş.a.: ”Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică”, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2006.
Giurgiu A., ş.a.: „Mic Lexicon Financiar – Bancar şi Bursier”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 2009.
Jaques Renard,: „Theorie et practique de l audit interne” Ed. dOrganisation, Paris 2002,
tradusă în România printr-un proiect finanţat PHARE, sub conducerea
M.F.P., Bucureşti, 2003.
Jinga C.: „Audit financiar”, Ed. ASE, Bucureşti, 2009.
Jucan N.C., Petraşcu D.: „Problematica de ansamblu a controlului şi auditului intern”, Ed.
Alma Mater, Sibiu, 2011.
Jucan C.: „Audit şi control intern” – Suport de curs pentru Master B8, Ed. Alma Mater
Sibiu, 2011.
Munteanu A., Zuca M., Zuca Ş.: „Auditul intern la întreprinderi şi instituţii publice:
Concepte, metodologie, reglementări, studii de caz”, Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2010.
Oprea I., Popa I., Lenghe R.I.: „Procedurile auditului şi ale controlului financiar”, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
Petraşcu D., „Creditul bancar – un risc asumat”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2008.
Petraşcu D., „Internal audit: defining, objectivs, functions and stages” Studies and
Business and Economics, Sibiu, Vol 5,3 Decembrie 2010.
Petraşcu D., „Audit intern – caiet de seminar”, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2012;
Stoian A., Ţurlea E, „Audit financiar contabil”, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.
Stârcea D: „Audit intern”, Ed. Academia Brâncuşi, Tg. Jiu, 2008.
Toma M.: „Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi”, Ed. CECCAR, Bucureşti.
2007.
Revista CECCAR „Contabilitatea expertiza contabilă şi auditul afacerilor”, Colecţia anilor
2011 – 2012.
Legislaţie şi standarde profesionale.
Legea 672 din 2002 privind auditul public intern modificată şi completată cu Legea 191 din
2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din 3.11.2011.
OUG 75/1999 privind activitatea de audit financiar, modificată şi republicată.
Standardul profesional nr. 36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 5.
Norme profesionale ale auditului publicate de I.I.A şi comentate de I.F.A.C.I. Bucureşti,
2002.
96
Cuprins
Curs introductiv...............................................................................................................3
Audit intern – Noţiuni introductive................................................................................5
1.1. Introducere.................................................................................................................5
1.2. Obiectivele unităţii de studiu......................................................................................5
1.3. Scurt istoric al auditului intern....................................................................................5
1.4. Definirea auditului......................................................................................................7
1.5. Cadrul de referinţă al auditului intern.........................................................................8
1.6. Sarcină de învăţare ...................................................................................................9
1.7. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie................................................................9
1.8. Test de autoevaluare................................................................................................10
1.9. Concluzii...................................................................................................................10
Tipologia auditului.........................................................................................................12
2.1. Introducere...............................................................................................................12
2.2. Obiectivele unităţii de studiu.....................................................................................12
2.3. Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite...................................12
2.4. Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor.................................................13
2.5. Alte tipuri de audit.....................................................................................................13
2.6. Sarcină de învăţare..................................................................................................14
2.7. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie..............................................................15
2.9. Concluzii...................................................................................................................16
Obiectivele, funcţiile auditului şi caracteristicile auditului intern............................17
3.1. Introducere...............................................................................................................17
3.3. Obiectivele auditului.................................................................................................17
3.4. Funcţiile auditului intern............................................................................................18
3.5 Relaţiile audit intern-consultanţă externă, auditul intern-inspecţie, auditul
intern-controlul de gestiune.......................................................................................19
3.5.1 Auditul intern şi consultanţa externă................................................................19
3.5.2 Auditul intern şi inspecţia..................................................................................19
3.5.3 Auditul intern şi controlul de gestiune...............................................................20
3.9. Concluzii...................................................................................................................22
Caracteristicile auditului intern şi procesul de evaluare a riscurilor.......................23
4.1. Introducere...............................................................................................................23
4.3. Caracteristicile auditului intern.................................................................................23
97
4.4. Procesul de evaluare a riscurilor..............................................................................24
4.8. Concluzii...................................................................................................................27
Standardele de audit intern..........................................................................................28
5.1. Introducere...............................................................................................................28
5.3. Codul deontologic al auditorului intern.....................................................................29
5.3.1. Integritatea......................................................................................................29
5.3.2. Obiectivitatea..................................................................................................30
5.3.3. Competenţa....................................................................................................30
5.3.4. Confidenţialitatea............................................................................................31
5.4. Standardele de calificare..........................................................................................32
5.5. Standardele de realizare..........................................................................................32
5.6. Standardele de implementare..................................................................................32
5.10. Concluzii.................................................................................................................34
Auditul intern şi rolul acestuia în prevenirea şi detectarea fraudelor.....................35
6.1. Introducere...............................................................................................................35
6.3. Rolul auditului intern în prevenirea şi detectarea fraudelor.....................................35
6.4. Responsabilităţile în prevenirea fraudei...................................................................36
6.5. Evaluarea riscului de fraudă.....................................................................................37
6.9. Concluzii...................................................................................................................40
Instrumentele auditului intern......................................................................................41
7.1. Introducere...............................................................................................................41
7.3. Instrumentele auditului intern...................................................................................41
7.7. Concluzii...................................................................................................................47
Desfăşurarea misiunii de audit public intern.............................................................48
8.1. Introducere...............................................................................................................48
8.3. EtapaI. Pregătirea misiunii de audit.........................................................................48
8.4. EtapaII. Intervenţia la faţa locului.............................................................................49
98
8.5. EtapaIII. Raportul de audit intern..............................................................................49
8.6. EtapaIV. Urmărirea recomandărilor..........................................................................49
8.10. Concluzii.................................................................................................................52
Documente de lucru utilizate de auditori în desfăşurarea misiunilor
de audit public intern....................................................................................................53
9.1. Introducere...............................................................................................................53
9.3. Documente de lucru.................................................................................................53
9.3.1. Declaraţia de independenţă...........................................................................54
9.3.2. Chestionar de control intern...........................................................................55
9.3.3. Minuta şedinţei de deschidere........................................................................58
9.3.4. Listă de verificare...........................................................................................59
9.3.5. Lista de control...............................................................................................60
9.3.6. Interviu............................................................................................................60
9.3.7. Test.................................................................................................................61
9.3.8. Fişă de identificare şi analiză a problemei.....................................................62
9.3.9. Minuta şedinţei de închidere..........................................................................64
9.5. Cuvinte cheie............................................................................................................64
9.6. Concluzii...................................................................................................................65

Aplicaţie practică: Exemplu de „Raport de audit public intern”..............................66

Aplicaţie practică: Raport de audit intern realizat de experţi contabili în baza
„Standardului profesional nr. 36 – Misiunile de audit intern realizate de
experţii contabili”..........................................................................................................75
Teste de verificare.........................................................................................................86
Test de verificare 1..........................................................................................................86
Bibliografie.....................................................................................................................96
99

Curs Audit Intern Daniela Petrascu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Audit Intern Daniela Petrascu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lector univ. dr.

Să înţelegem auditul intern, să ne dorim să ajungem auditori… iată un obiectiv ce

În acest prim capitol se urmăreşte o prezentare de bază a conceptului de audit

1.2. Obiectivele unităţii de studiu

 Familiarizarea studentului cu conceptul şi trăsăturile auditului

1.3. Scurt istoric al auditului

Istoricul etapelor procesului de audit

Perioada Obiective Metode

Auditul, în general, este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod

1.5. Cadrul de referinţă al auditului intern

Profesia de audit intern se bazează pe un cadru de referinţă flexibil, recunoscut în

1.6. Sarcină de învăţare

1. Definiţi auditul intern.

1.7. Rezumatul unităţii de studiu şi cuvinte cheie

1.8. Test de autoevaluare

1. Identificaţi afirmaţiile false din cele enunţate mai jos:

Unitatea de studiu 1 (Audit intern- Noţiuni introductive) a prezentat conceptul de

Răspuns la testul de autoevaluare

În această unitate de studiu, se urmăreşte prezentarea principalelor tipuri de audit,

2.2. Obiectivele unităţii de studiu

 Asimilarea şi înţelegerea diferitelor tipuri de audit existente în literatura de

2.3. Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite:

1. Audit de conformitate sau de regularitate.

2.4. Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor:

2.5. Alte tipuri de audit

Un alt criteriu de clasificare a auditului se referă la momentul efectuării sale. Din

2.6. Sarcină de învăţare

Cuvinte cheie: auditul de sistem, auditul performanţei, auditul de regularitate,

2.8. Test de autoevaluare

1. Care este criteriul de clasificare conform căruia auditul se împarte în extern şi

Această unitate de studiu a prezentat tipologia auditului în funcţie de diferite

Răspuns la testele de autoevaluare

În a treia unitate de studiu s-a urmărit prezentarea obiectivelor şi funcţiilor

3.2. Obiectivele unităţii de studiu

 Delimitarea conceptelor de control intern, control extern, audit intern şi audit

3.3. Obiectivele auditului

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.1

3.4. Funcţiile auditului intern

Standardele internaţionale de audit3 definesc auditul intern ca activitatea de

3.5. Relaţiile de audit intern-consultanţă externă, audit intern-inspecţie, audit

3.5.1. Auditul intern şi consultanţa externă:

Consultanţa externă este acordată de regulă de experţi. În raport cu funcţia de

3.5.2. Auditul intern şi inspecţia:

Sunt funcţii complementare; funcţia de inspecţie este exercitată printr-un

3.6. Sarcină de învăţare

1. Precizaţi cele patru obiective ale auditului intern.

Cuvinte cheie: control intern/extern, relaţie de complementaritate, inspecţie,

3.8. Test de autoevaluare

1. Funcţiile auditului intern sunt:

În prezenta unitate de studiu s-au prezentat funcţiile auditului intern, obiectivele

Răspuns la testul de autoevaluare

În această unitate de studiu se realizează o prezentare a caracteristicilor auditului

4.2. Obiectivele unităţii de studiu

La finalul parcurgerii acestei unităţi de studiu, veţi fi capabil:

4.3. Caracteristicile auditului intern

Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în

4.4. Procesul de evaluare a riscurilor

Potrivit Standardului Internaţional de Audit (ISA) 315 – Identificarea şi evaluarea

4.5. Sarcină de învăţare

1. Care sunt caracteristicile ale auditului intern?

4.6. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

În acest capitol aţi învăţat care sunt caracteristicile auditului intern şi la ce se

Cuvinte cheie: universalitatea, independenţa, periodicitatea, managementul