Numismatica II

NUMISMATICA GRECEASCĂ
1. Numismatica greacă arhaică – lumea greacă se transformă fundamental, devenind o
civilizație fără seamăn pe pământ, este sursa tuturor civilizațiilor avansate de astăzi. Tot
acum are loc și marea colonizare greacă. Grecii dezvoltă o economie de schimb, încep să
folosească moneda. Pentru perioada arhaică, lumea greacă din punct de vedere
numismatic se împarte în 3 zone:
 Grecitatea Orienteală (coastea vest Asia Mică cu insulele apropiate +
colonii grecești din părțile orientale – țărm est Mare Neagră, țărm Asia
Mică, Naukratis în Egipt)
 Grecitatea Centrală (Grecia propriu-zisă și majoritatea insulelor din
Marea Egee)
 Grecitatea Occidentală (Sicilia și Italia de Sud și alte colonii din părțile
occidentale – câteva în Adriatica, mai multe în sudul Galiei, în nord-
estul Spaniei).

Trăsături generale ale numismaticii grecești în această perioadă: Moneta o bate orașul-stat,
polis (doar polisul!); moneta este piesă de metal etalonată, cu greutate fixată, cu valoare
recunoscută și marcată cu însemnele respectivei polis, moneta este bătută din lucruri diferite;
fiecare cetate este stat suveran, poate să își adopte propriul sistem de măsuri și greutăți;
cetățile grecești au prosperat mai ales datorita marelui comerț la distanță, nu prin comerțul
din apropiere. Fiecare cetate greacă are partenerii ei, iar sistemul de măsuri și greutăți va fi
stabilit în funcție de partener. Exemplu: în Ionia o cetate poate bate dupa sistemul de măsuri
și greutăți egiptean, alta în cel babilonian, alta în sistemul fenician din Tir. Rezultatul la
monetă: același nume de monetă va avea valori diferite (ex: drahma de Halicarnas, Milet,
Corint, Siracusa, etc.). Drahma are valori multiple, are submultiplii și multiplii. Drahma –
hemidrahma (jumătate), treimi de drahmă, apoi oboli (hemioboli). Multiplii: didrahma,
tetradrahma, hexadrahma, decadrahma, duodecadrahma. Formele de conducere polis:
majoritatea republici aristocratice. Nu există fixitate heraldică. Exemplu: Atena cel mai des
avea pe avers chipul zeiței Atena (cu coif militar), pe revers o bufniță; totuși bate o amforă, o
corabie sau altceva. Cum se scrie pe monetă? Inscripțiile sunt scurte. Literele nu stau mereu
în aceeși poziție. Grafia nu e dezvoltată.
Grecitatea Orientală – orașele-state bat moneta. Ele pot forma ligi sau alianțe, dar asta nu se
vede în numismatică. Sistemele monetare sunt în general bimetaliste – valoarea se exprimă în
aur și argint. Pentru că ei au argint la dispoziție, dar au și aur mai ales în urma comerțului cu
Asia. Relația dintre aur și argint diferă de la oraș la oraș (raport). Grecii în general bat în
argint. Grecitatea orientală are argint, dar stă pe un zăcământ ciudat (elektron – amestec între
aur și argint). Aici se bat monete din elektrum (aliaj natural). Niciodată nu știi cât e aur și cât
argint în acest amestec. Încă din secolul al VI-lea, în Asia Mică progresează tehnică și stiu să
separe aurul de argint, încep să bată monete fie de aur, fie de argint. Bronzul nu prea a fost
folosit pentru a bate monete. Aici apar monete de aur/argint/elektrum de dimensiuni foarte,
foarte mici (înseamnă că moneta de aici avea valoare mare. Era rentatbilă chiar și moneta
mică). Apar tot felul de imagini și motive culturale, care definesc respectiva cetate. Câteva
sunt mai frecvente. Efes: cel mai des apare un cerb (cerbul, căprioara este animalul favorit al
zeiței Artemis) – aici era templul lui Artemis. La Milet apare des capul de leu cu gura căscată
sau leul atacând un animal. La Focea apare des un animal: foca (de aici și numele orașului);
la Klazomenai – mistreț cu aripi – asta pe avers. Pe revers, în antichitatea arhaică, cele mai
vechi monete (cele din Orient) – la început monetele sunt lucrate numai pe o față. Apoi se
dezvoltă o altă practică. Mai ales aici și numai în această epocă apar monete cu o singură față,
pe revers apare o urmă pătrățoasă = pătrat incus. Ulterior, încă din epoca arhaică, apar
monete lucrare pe ambele fețe. Nu apare portret de conducător aflat în viață (pus pe monetă,
personajul e ridicat deasupra oamenilor). Apar chipuri de zei, apar chipuri de eroi mitologici
(legați de fondarea sau de istoria cetății respecive), apar plante și animale (dar relevante
pentru acea cetate; ex: apare un ciorchine sau o frunză de viță de vie), un element car invocă
o imagine: fulger (Zeus), trident (Poseideon); apar scene de vânătoare, luptă – aluzii la
legende relevante pentru cetate. Pe revers pot apărea imagini legate de mesajul aversului,
legate de cetate. Pe aceste monete apar deseori contramărci = oferă posibilitatea unei monete
de a circula și în alte orașe grecești; sau schimbare de autoritate. Există monete din orientul
grec cu mai multe contramărci (ex: validată în mai multe orașe). De multe ori nu se scrie
nimic pe monete, când se scrie, se scrie numele cetății – EI NU NUMESC NUMELE
CETĂȚII, CI NUMELE POPORULUI RESPECITV LA GENITIV PLURAL!!! Ex: Smirna
– SMIRNAION (genitiv plural), milesion, efesion. De obicei acestă inscripție este
prescurtată. Nivelul artistic al acestei monete este nivelul artei grecești din epoca arhaică –
desene aproximative, detalii sumare și schematice. Nivelul plastic este nivelul artistic al
vremii respective. Inscripțiile apar tot așa, litere nesigure, scris de la s la d sau invers.
Grecia Centrală – moneta este bătută tot de poleisuri, nu bat toate; în ce sistem? Grecia
Centrală (propriu-zisă și zonele aferente ei), nu e la fel de dezvoltată ca cea orientală. Nu
există zăcăminte de aur aici. Aurul are valoare variabilă, în funcție de resurse. Valoarea în
Grecia Centrală este exprimată în argint = monometalism. În Grecia Centrală nu se bate în
aur, ci în argint. Nici aici nu contau vecinii, ci partenerii îndepărtați. Sistemele de măsuri și
greutăți sunt diferite. Relațiile între cetăți erau mai strânse, apare nevoia de compatibilitate
între sistemele cetăților. Apar sisteme monetare dominante, care sunt urmate și de alte cetăți.
O cetate poate schimba valoarea drahmei (exprimată în g de ag), pentru a fi compatibilă dpdv
monetar cu o altă cetate. Încă din epoca arhaică, Grecia Centrală devinde terenul de luptă
între două sisteme monetare diferite: sistemul aeginetic (Din AEGINA – mare putere
comercială, monete cu diametru mic și grosime mare – pe avers o broască țestoasă de mare,
lucrată doar pe o singură față) – mai ales secolele 7-6.. domină, preluat de mai multe cetăți =
drahma aceasta este de 3grame – cu multipli și submultipli). Sf sec 7, inc 6, două cetăți din
Eubea devin centre urbane mari, comerciale, culturale = Chalkis, Eretria. Aceste două cetăți,
care au și conflicte între ele, folosesc același sistem monetar, diferit de cel eginetic = drahma
lor este de 4gr = sistemul euboic. Acum începe să crească în importanță (sec 6) o nouă cetate,
Atena. Bate primele monete în vremea lui Solon. Atena trece la sistemul euboic – război
comercial cu Egina. În partea orientală apar adeseori animale fantastice și monștri. Scrisul e
la fel și aici.

GRECIA OCCIDENTALĂ – tot cetățile bat moneta. Majoritatea cetăților preiau la început
sistemul de măsuri și greutăți a metropolei. Dar în timp acestea le schimbă, uneori chiar și cu
cele aparținând unor triburi italice. Se racordează la partenerii din zona lor. Lumea greacă din
apus are argint, dar are mai puțin decât grecii din Grecia Centrală. Ei fac cum fac italicii,
măsoară valoarea în bronz. Sisteme monetare bimetaliste – relația e între argint și bronz.
Aurul pentru ei e ceva special, nu bat în aur. Aceste cetăți bat mult în argint, dar bat și în
bronz (asta aveau). Ce se reprezintă aici pe monete? Divinități, eroi mitologici, animale sau
plante legate de specificul sau de fondarea cetății, scene: interacționare personaj; apar obiecte
cu înseamnătate pentru cetate (amforă, corabie, scut, etc.). Peste tot în lumea greacă apare
ceea ce se numește ,,tip vorbitor” – statul care îl bate este simbolizat printr-o imagine, acea
imagine nu este stema orașului, ci dacă se pronunță acel cuvânt reprezentat, se pronunță
numele cetății (în mod involuntar. Ex. Rhodos – trandafir). Tarent – simbol: frecvent apare
imaginea unui om care călărește un delfin (legenda: Taras, naviga, a fost aruncat de pe
corabie, salvat de un delfin, dus în Italia = erou eponim). Siracusa: pe avers: cap de femeie,
păr aranjat, cercei și împrejur delfini --- un mit al fondării: Siracusa este o cetate pe coasta
Siciliei, dar cea mai veche locuire nu a apărut pe coastă, ci pe o insulă mică vizavi de coastă –
Ortigia – avea izvor de apă curată; legenda spune că Apollo s-a îndrăgostit de o muză
Aretusa, ea fuge, nu se mai poate ascunde de Apollo, dar ea îi cere ajutor lui Zeus, o
transformă în izvor ca să rămână virgină. Izvor apă curată. Chipul de fată = nimfa eponimă,
delfinii = loc înconjurat de ape. La Akragas – taur, capul taurului este cu imagine de om
(apare și în alte locuri) – taur cornupet – așa reprezentau anticii puterea unui râu, forța apei.
La Messana: doi vulturi, care țin în ghiare un iepure; alte cetăți din Sicilia reprezintă un
iepure, Metapont: spic de grâu. Aici, mai ales în Italia de Sud apare ceva ciudat: un anumit fel
de a fabrica monetele. Pe avers apare o imagine în relief (ex: spicul de grâu + literele Meta),
dar pe revers se vede exact aceeași imagine, dar în negativ. Aceste monete se numesc:
,,monete incuse” = AV imagine relief, RV imagine exactă, aceeași poziție, dar în negativ. De
scris se scrie la fel. Calitatea reprezentărilor cam la fel. Arta plastică depășește nivelul
primitiv oriental, încercă să redea naturalul.

Cât de importante sunt aceste monete în lumea greacă?

Nu bat toate cetățile, multe nu bat. Cele care bat, bat ocazional. Puține cetăți își vâd
moneta răspândită departe (în general folosită doar în cetatea de proveniență + partener).
Lumea greacă e încă foarte fărămițată și diferită. Încă multe relații nu sunt intermediate de
bani, ci prin schimb. Banul e folosit în special de păturile superioare, doar ocazional păturile
de jos. Unii bat, puțini bat susținut, unii bat ocazional. La început Sparta refuză să bată și să
folosească monetă, ulterior, când bat, bat din fier. Sunt societăți care nu bat monetă, dar o
folosesc. Sunt regiuni care nici nu bat, nici nu folosesc. Nici măcar în orașele emitente nu se
răspândește moneta în jos în toate păturile.

În afara lumii grecești, moneta nu este folosită. Cei din afară sunt interesați de metal,
nu de monetă. Acest metal monetizat apare la barbarii din nord, apar acolo ca daruri, însemne
de prietenie, de încredere. Lumea din jurul grecilor de regulă nu folosește moneta. Cu mici
excepții: cei foarte avansați. În afară de greci, în perioada arhaică mai bat și alții monetă:
REGATUL LIDIEI (de tipul celei grecești arhaice din zona ioniană – din elektron, apoi din
aur și argint; erau mari fani ai civilizației grecești). La mijlocul secolului VI, Imperiul Persan
cucerește Lidia. Bat și perșii monede: din argint – șekelii, din aur – dareici. Această monetă
seamană cu cea grecească, pe avers are o figură (rege în costum oriental cu arc și săgeată), pe
revers în general patrat incus. În primul rând este o monetă de tip grecesc, în societatea
persoană și orientală nu prea joacă un rol. Regii perși au o mare avere, dar nu metal
monetizat. Perșii folosesc moneta în vestul Asiei Mici pentru relațiile cu grecii. Cu excepția
unor entitiăți politice din Vestul Asiei (excepție), moneta nu este răspândită.

PERIOADA CLASICĂ (secolele 5-4 î. Cr.)

Trăsături generale: bat cetățile, apar ligi puternice, dar totuși ligile nu bat. Se bat monete în
sistemul euboic, cel mai vestit și folosit sistem. Atena trece la sistemul euboic, toți au nevoie
de Atena, ea îl răspândește. Ea impune aliaților după sistemul ei. După căderea hegemoniei
Atenei, foștii aliați renunță la sistemul preluat. În 2/2 sec IV, sistemul euboic începe să fie din
nou cel mai folosit. Apare o nouă putere, Regatul Macedoniei, care preia tot sistemul euboic.

Acum cetățile bat în ARGINT. Sisteme monetare monometalisme = argintul etalon stabil. Se
bate în aur numai când e nevoie presantă, când nu au argint. Aur aveau în depozitele
templelor. Așa a bătut Atena asediată de spartani. Se bate și din bronz, Atena bate în bronz de
nevoie în timpul răzb. Peloponesiac.

Ce se reprezintă? Același limbaj: figuri mitologice (zei, eroi), scene, animale și plante,
obiecte. NU există fixitate heraldică. Ce se scrie? Tot numele cetății la genitiv plural. Atena –
ATENAION, SIRACOSION. Se schimbă maniera de reprezentare! Dispar monștri și ființele
fantastice de inspirație orientală. După confruntarea cu perșii, grecii nu mai admiră orientul,
disprețuiesc sclavia orientalilor, lipsa de legi, lipsa de ordonare, de rigoare și știință. Acum se
vede în monetă marea artă clasică. Anatomie foarte buna! Reprezentări detaliate, animale și
plante redate cu mare grijă. Dezvoltarea artei monetare este treaba fiecărui oraș. Unele țin
cont, altele mai puțin. La Sirracusa artele progres rapid – mai ales arta monetei = reprezentări
ff frumoase și complexe (ex: chipul nimfei Aretusa, cu detalii), această artă începe să fie
recunoscută, apar monete semnate, cu numele artistului care a realizat ștanța = KIMON,
EVAINETOS. Tocmai la Atena monetele ateniene sunt în stil arhaic, nu schimba mare lucru.
Pe avers: chip zeița atena, revers: bufniță + ramură măslin și 3 litere: ATHE. De la Maraton
încoace, pe coiful zeiței apare o cunună cu lauri.

Este de regulă destul de mult spațiu între tip și margine, rămâne aspectul aerat, nu înghesuit.

Cât de importantă e moneta? Cine bate – f multe cetăți. Nu mai există zone care să nu
folosească moneta. Chiar daca nu bat toți, toți o folosesc. Se bat și tetradrahme mari, se bate
și o moneta micuță. Banii progresează.
În epoca clasică moneta este folosită și în afara Greciei, de cei cu care grecii intră în contact –
economic (tracii, egiptenii). Pe de-o parte Imperiul Persan bate monetă: pentru relațiile cu
grecii. După războiul peloponesian, grecii merg mercenari în Persia. Persanii bat monete, nu
doar împăratul, ci și satrapii. Satrapii bat monete cu chipul lor sau cu numele lor, pentru a
plăti grecii. Mai bat și alții în afara lumii grecești: cei cu o civilizație urbană și comercială:
etruscii și cartaginezii. Ei bat în argint. Cartaginezii se bat cu grecii pe viață și pe poarte pt
Sicilia, Italia de Sud – în monetărie, cartaginezii copiază arta greacă – apar monete de argint
mai ales, mai rar de aur și bronz. Mai rar cartaginezii mai bat un cal liber. Legendele sunt cu
litere feniciene, nu grecești – așa le deosebești. Etruscii bat și folosesc acasă moneta, dar
etruscii de perioadă clasică bat o monetă ce seamană cu moneta greacă arhaică (reprezentări
primitive, uneori lucrată doar pe o față). Mai bat macedonenii monetă – deschid epoca
monetăriei elenistice.