MINISTERUL ADMINISTRATIEI ŞI INTERNELOR

INSTITUŢII PUBLICE ŞI CALITATEA VIEŢII

- R E F E RAT-

Grupa 2 Anul I

2007

ADAPTARE SAU ŞOC ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII

1
 ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ A ACTIVITĂŢII DIN DOMENIUL
CONTROLULUI COMERCIAL ÎN CADRUL PRIMĂRIEI

Dintotdeauna unul din elementele esenţiale ale dezvoltării, a fost şi va rămâne

schimbarea percepută ca o mutaţie în plan evolutiv, bazată pe cunoaştere. Astfel
societatea omenească, în evoluţia sa, a fost marcată de numeroase schimbări ce au
apărut în momentul când au fost dezlegate prin ştiinţă şi cunoaştere, anumite enigme
ce aveau să asigure situaţii noi pentru întreaga lume. Ritmul schimbării este accelerat
de descoperirea şi aplicaţia ştiinţifică, urmat de capacitatea de adaptare, în plan
social. Este foarte important ca anumite lucruri să fie cunoscute într-un anumit
moment, fenomenul fiind adaptat şi de politică în sensul că cine deţine informaţia
poate obţine puterea. De fapt atunci când se aplică noile cunoştinţe se impun şi noi
conduite de comportament uman.
Acum în pragul celui de-al treilea mileniu, se observă limpede că mersul lumii
contează foarte mult de cunoştinţele ce le posedă oamenii şi mai ales cei ce conduc.
În efortul general a scăzut fizicul, locul acestuia fiind ocupat de mental. Astfel
numărul oamenilor din întreprinderi a scăzut, dar a crescut specializarea şi astfel
eficienţa, productivitatea, pe baza tehnicii noi, manufactura fiind înlocuită cu
tehnologia robotizată, computerizată. Dacă efortul oamenilor devine mai creativ
atunci productivitatea va creşte deasemenea şi calitatea, dar pentru aceasta este
nevoie ca rezultatele cercetării ştinţifico-tehnice să se regăsească în procesul de
pregătire al personalului. Exigenţele angajatorilor au început deja să vizeze spiritul
participativ şi capacitatea de adaptare a angajatului, precum şi aptitudinile
profesionale, organizatorice sau morale, ale acestuia. Cu alte cuvinte, orizontul
cultural al oamenilor trebuie lărgit astfel încât acesta să cuprindă toate aspectele de
noutate care pot contribui la creaţie. Gândirea trebuie să aibă o bază de cunoaştere, o
regulă şi o referinţă de valoare. Din această cauză atunci când în societate lucrurile
merg prost, ca în tranziţia românească, constatăm că scara valorilor este răsturnată,

2
adică referinţa se spulberă în nimicuri în loc să se concentreze spre o anumită esenţă.
Extinzând puţin această noţiune la perioada de după anul 1989, constatăm că
revoluţia a eşuat sau s-a prelungit, pentru că din cadavrul comunismului nu s-a născut
imediat o democraţie reală, iar eliminarea totalitarismului, nu a adus mult visatul bine
comun. O coordonată a acestei perioade a fost lipsa de responsabilitate în deciziile
publice. Pe de altă parte noi nu am încercat să creem un nou sens ci să-l importăm.
Este mai uşor să nu-ţi baţi capul cu creaţia şi să adoptezi un model, numai că atunci
când nu îţi baţi capul nu ai cum să deosebeşti esenţa de surogat, astfel încât am
importat şi importăm permanent surogate şi nonvalori. Chiar şi în domeniul puterii a
lipsit creativitatea, afirmarea bazându-se pe critica vechiului, iar acum, aderând la
valorile europene, înseamnă că importăm aceste valori. Presa care se vrea purtătoare
de cuvânt al societăţii, în loc să promoveze valorile, contribuie din plin la
popularizarea mahalalei şi a manelismului ca fenomen cultural al acesteia.
În acest moment al aderării României la Uniunea Europeană, datorită faptului
că există diferenţieri mari, într-o multitudine de aspecte, şocul de adaptare se impune
a fi temperat de modele de echilibru, dinamice, bazate pe cunoaştere, pe baza cărora
să fie anticipate unele efecte. De asemenea se cuvine ca unele mentalităţi să fie
abandonate sau schimbate, deoarece drumul pe care am pornit este fără întoarcere şi
multe mituri, printre care cel al capului plecat, nu mai au căutare. Noua noastră
gândire trebuie să fie practică, globală, modelatoare, operatoare, pluridisciplinară,
prospectivă, economică, educaţională şi politică. Aceste atribute trebuie să elimine
elementele contrare cum sunt: dezinteresarea, scepticismul şi resemnarea. Noul stil
este obligatoriu ca să dea dovadă de supleţe, adaptabilitate, inovaţie, creativitate şi
optimism, pentru a pune în evidenţă individul responsabil şi competent. Viaţa ce o
trăim trebuie să fie progresistă iar gândirea să privească în faţă viitorul.
Conform dicţionarelor, politica este definită ca o activitate de guvernare a
societăţii şi ca rezultat al convieţuirii oamenilor, iar politica publică se regăseşte în ce
face şi ce nu face un guvern sau un conducător în vederea dezvoltării şi asigurării
binelui comun. Astfel atunci când este promovată, politica publică devine un plan de
acţiune pentru întregul domeniu public. Pentru reuşită este nevoie ca reperele să fie

3
bine definite şi să fie alese mijloacele adegvate, urmându-se următoarele etape:
stabilirea agendei, formularea, luarea deciziilor, implementarea şi evoluarea
rezultatelor. Dacă la stabilirea agendei s-au priceput de minune toate guvernările
perioadei de tranziţie, deciziile nu au fost pe măsură, aşa că s-a ajuns întotdeauna la
evaluarea unor rezultate nesatisfăcătoare, care au dat un ritm foarte lent schimbării.
Intelectul nu s-a prea văzut în rezultatele politice, clasa conducătoare fiind formată
din personaje curioase, adesea controversate ce nu reprezentau interesul comun ci pe
cel personal sau de grup. În spatele actorilor politici, s-au aflat grupuri care au reuşit
să-şi însuşească o bună parte din avuţia ţării, contribuind la polarizarea societăţii.
Problema e că marea majoritate a populaţiei a sărăcit scăzînd foarte mult coeficientul
încrederii sociale menit să declanşeze redresarea. Accesul cetăţenilor la resursele
utilizate de politică, în aceşti ani, nu a fost egal, participarea fiind condiţionată de
posibilităţile băneşti. Chiar dacă nu se spune, demnităţile politice, se cumpără pe
bani, iar acei bani sunt negrii. În această situaţie eligibilitatea este înşelătoare şi nu
are menirea de a promova valori reale. Elita definită ca oameni deosebiţi, bine
pregătiţi şi cu o conduită morală corespunzătoare, este dată la o parte de parveniţi
îmbogăţiţi peste noapte. Cu alte cuvinte, cei ce ne-au condus toţi aceşti ani, au fost tot
elite, dar elite imorale, care atunci când s-au văzut strânşi cu uşa, au inventat mătuşe
salvatoare. Mulţimea în loc să dobândească o cultură politică votează ca turma. Astfel
devine imperios necesară emanciparea şi în această direcţie. Membrii societăţii
trebuie să fie conştienţi de forţa pe care o au în procesul electoral, emancipându-se
astfel în plan politic. Eminenţele cenuşii din spatele politicii ar trebui să dispară,
procesele să devină transparente şi acceptabile. Formula politică întruchipată în
ansamblul de idei ce domină în voinţa maselor, să devină una eficientă şi pe măsura
aspiraţiilor generale. Sentimentul cetăţeanului că nu beneficiază de nici o favoare din
partea celor ce administrează trebuie să fie schimbat prin realizarea revendicărilor.
Încă în politicile ce se aplică la noi sunt prezente diversele mituri ce asociază
activităţi a căror eficienţă este îndoielnică, de aceea în locul lor este nevoie de o
previziune fundamentală ştiinţific care să vizeze cu precădere gestiunea cunoştinţelor,
resurselor, banilor şi oamenilor.

4
 În prezent omenirea trece printr-un proces de globalizare, în care este nevoie de
implicare, deoarece numai prin implicarea competentă se poate rezista şi se poate
înainta. Schimbarea societăţii în sens pozitiv poate avea loc doar cu ajutorul ştiinţei şi
al cunoaşterii, deoarece are un caracter dublu ce cumulează atât organizarea cât şi
funcţionarea. Pe această bază, de exemplu, în domeniul economic se formează o
ecuaţie, în urma cercetării apărând noi tehnologii care duc la o productivitate
crescută, ce duce, la rândul ei la o abundenţă de bunuri. Acest proces de globalizare
are şi avantaje şi dezavantaje. Printre avantaje putem aminti flexibilitatea unor
companii şi corporaţii de a produce, a concepe sau a inova, în diferite locuri, cu
resursele existente în acele locuri. Tot ca efect pozitiv al globalizării este faptul că
forţa de muncă calificată devine mai mobilă. Printre dezavantaje se pot număra
pierderea controlului şi autorităţii statului asupra economiei, fragilitatea siguranţei
locului de muncă, polarizarea şi altele.
Concluzionând aceste opinii cu privire la politicile publice, aş putea spune că
astăzi nu mai avem altă şansă decât cea a adaptării la schimbările ce au loc pe plan
mondial. În acest sens avem avantajul aşezării geografice, într-un loc mirific şi cu
destule resurse naturale. Un alt avantaj ar fi cel al îndreptării din mers al economiei,
utilizând în acelaşi timp oportunităţile productive asociate cu capacitatea nativă de
creativitate. Mai beneficiem şi de un potenţial uman calificat într-o multitudine de
ocupaţii. Pentru a reuşi cred că este nevoie de o mai bună protejare a informaţiilor,
securizarea circulaţiei datelor, crearea de noi centre de informare, la care să aibă
acces cât mai mulţi, şi nu în ultimul rând stoparea scurgerilor de inteligenţă. Numai
astfel libertatea economică poate duce la o satisfacere materială a indivizilor ce
constituie societatea şi la realizarea binelui comun. Pe lângă puterile existente acum
în statul nostru este nevoie să mai impunem una: puterea intelectuală, ştiinţifică şi
culturală. Dacă vom reuşi această implementare vom limita mahalagismul şi
manelismul, care există chiar şi la nivele mai înalte.

5
BIBLIOGRAFIE

6
 1.Todericiu,N.,Politici publice, comunitare şi naţionale. Calitatea vieţii. Suport
de curs.
2.Iovitu, M., Bazele politicii sociale, Editura Eficient, Bucureşti, 1997.
3.Miroiu, A., Introducere în analiza politicilor publice, Editura Punct,
Bucureşti, 2001.
4.Sarbu, M., Coeziunea economică şi socială în U.E. Extinsă. Politicile sociale
ale României în Romania şi viitorul Europei, coord.Adrian Năstase, Editura
Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001.
5.Barbu, D., Republica absentă, Editura Nemira, 1999.