Comparație

Comparația este un procedeu artistic care constă în alăturarea a doi termeni (obiecte,

persoane, idei, fenomene, acțiuni etc.) cu însușiri asemănătoare, urmărindu-se evidențierea
anumitor caracteristici ale primului (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu
care se compară).
Asemănarea este pusă în evidență prin folosirea unor grupuri de cuvinte sau a unor
cuvinte cum ar fi: ca, precum, asemenea, la fel ca etc.
Exemple: „Și e liniște pe dealuri/ Ca într-o mănăstire arsă” (George Coșbuc).
„Te iubesc ca sarea-n bucate.” (Petre Ispirescu în povestirea Sarea în bucate)

FIŞĂ DE LUCRU
COMPARAŢIA
este o figură de stil prin care se alătură doi termeni, cu scopul de a-l evidenţia pe
primul.
între cei doi termeni ai comparaţiei se stabileşte o relaţie de asemănare, marcată prin
cuvinte sau grupuri de cuvinte, de exemplu: ca, la fel ca, asemănător cu, asemenea,
precum etc.

Subliniati comparatiile din versurile urmatoare.

De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
…………………………………………
Ce spui, dragă surioară?
Zise hoţul din pădure
Cu-ai tăi ochi ca două mure,
Tu, frumoasă lăcrămioară.
………………………………………..
Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!
………………………………………..
Simţiri! Măreţe visuri de falnic viitor!
V-aţi stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.
………………………………………..
Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.
………………………………………..
Era o câmpie lungă şi tăcută,
Lungă ca pustiul, ca moartea de mută!
………………………………………..
Sus, în taină dulce, pe-a nopţei senin,
Ca un vas de aur luna plutea lin.
………………………………………..
Le auzii deasupră-mi glasul dulce, lin,
Ca o şoaptă blândă, ca un blând suspin.
Le văzui ca vulturi, ca trei rândunele,
Şi ca trei steluţe se perdură-n stele!…
………………………………………..
Dormea în linişte Bosforul fără valuri,
Într-a Europei mândre şi-a Asiei verzi maluri
Ca un balaur verde în lupte ostenit.
………………………………………..

Luna saltă-ngălbenită,
Printre nouri rătăcită,
Ca o luntre părăsită
Pe un ocean turbat.
………………………………………..
Valuri albe trec în zare, se aşază-n lung troian
Ca nisipurile dese din pustiul african.
………………………………………..
Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
………………………………………..
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos.
…………………………………………..
Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
………………………………………..
Ca fiinţele din basme
Pe sub pâclă se arată
Minţi, gigantice fantasme,
Stânci cu fruntea fulgerată.
………………………………………..
Câmpul lung şi lat albeşte
Ca un strat de mărgărint.
Alba lună sus luceşte
Ca icoană de argint.
………………………………………..
Însă vântul răcorit
Din zbor iată se opreşte;
Ca drumeţul ostenit
El acum se odihneşte.
………………………………………..
Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată
Priviţi soarele ce-aruncă o lumină înflăcărată.
………………………………………..