Suport Drept Info 28.07.2019

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC
Veronica MOCANU
Drept informațional
Ciclul I - Ghid metodic
Aprobat
de Consiliul Calității al USM
CHIŞINĂU, 2019
CEP USM
1
CZU .......
M ......
Ghidul metodic pentru cursul „Drept Informaţional“ a fost discutat și recomandat spre
publicare de departamentul de Drept public și Consiliul științific și metodologic al
Facultății de Drept.
Descrierea ...............
ISBN Veronica Mocanu, 2019

USM, 2019
2
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………….........…………….….…...4
Теmа 1. Consideraţii generale privind Dreptul informaţional și societatea informațională ..........5
Теmа 2. Reglementarea juridică a resurselor și a sistemelor informaționale de stat .....................7
Теmа 3. Guvernarea electronică……………...............................................................................11
Tema 4. Cadrul organizaţional juridic al asigurării securităţii informaţionale …………………15
Tema 5. Dreptul la libera exprimare şi limitele acestuia ............................................................ 21
Tema 6. Datele cu caracter personal şi prelucrarea automatizată a datelor cu

caracter personal......………………………………..……………………..……..…......25
Tema 7. Dreptul de acces la informaţie şi modalităţile de manifestare a acestuia în contextul

societăţii informaţionale..................................................................................................30
Tema 8. Dreptul comunicaţiilor electronice..................................................................................34
Tema 9. Reglementarea juridică a internetului ……………………….…………................…...40
Tema 10. Documentul electronic şi semnătura digitală. Regimul juridic al documentului

electronic ......................................................................................................................47
Tema 11. Particularităţile juridice ale comerţului electronic........................................................51
Tema 12. Protecția juridică a drepturilor informaționale…………………………......................54
Reper de hotărâri CEDO............................................................................................................63
Tratate, cursuri, monografii, articole din reviste științifice recomandate spre studiere
suplimentară.................................................................................................................................67
INTRODUCERE
Disciplina Drept Informaţional este o disciplină relativ nouă care a fost dezvoltată și
introdusă în Planul de studii universitar ca rezultat al dezvoltarii tehnologiilor informaționale
și al reglementărilor juridice din domeniu.
Ca obiect de studiu universitar, această disciplină implică studierea cadrului legal al
societății informaționale și evoluția acestuia, fenomenele informaționale și bazele
reglementării juridice a acestora, precum și conținutul drepturilor și obligațiilor determinate
de apariția și coexistența în cadrul societății informaționale.
3
La data de 31.10.2013 prin Hotărârea Guvernului nr. 857 a fost aprobată Strategia
naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale ,,Moldova Digitală 2020”, conform căreia
dezvoltarea societăţii informaţionale din Republica Moldova urmează a fi orientată spre
consolidarea alfabetizării societății şi spre dezvoltarea competenţelor digitale ale acesteia.
Astfel, formarea cunoștințelor juridice specifice domeniului informaţional urmează a fi
considerată ca una dintre cerințele absolut necesare celor care activează astăzi în sistemul de
drept și în cel informațional ale Republicii Moldova.
Studiind disciplina Drept Informațional, studentul va cunoaște principalele
reglementări juridice din domeniul informatizării, tehnologiilor informațional-
comunicaționale, comerțului electronic, activității online, își va forma abilități de a crea și
utiliza resursele și sistemele informaționale. De asemenea, studentului îi vor fi prezentate
coliziunile legale existente și mecanismele de soluţionare a problemelor de ordin practic,
formându-i astfel deprinderi de acționare individuală și viziuni proprii față de anumite
probleme juridice.
În același rând, studenţii vor avea posibilitatea de a releva şi a valorifica importanţa
studierii raporturilor sociale informaţionale; tipologia informaţiei după gradul de acces;
structura şi componenţa societăţii informaţionale; protecţia datelor cu caracter personal în
cazul prelucrării automatizate; semnătura digitală şi documentul electronic; circulaţia
electronică a documentelor; reglementarea juridică a reţelelor şi a numelor de domen;
securitatea informaţională, răspunderea juridică în sfera informaţională etc.
Cursul ,,Drept Informaţional” este elaborat ca un curs opțional fiind destinat
studenților anului II, avându-se în vedere cunoștințele juridice ale acestora.
Cursul propus este dezvoltat în așa fel încât prin studierea temelor incluse în el să se
asigure orientarea profesională generală a viitorilor specialiști, specifică domeniului
informaţional, ținîndu-se cont de perspectivele de încadrare a acestora în instituțiile publice
sau private în calitate de juriști, consultanți juridici, specialiști, colaboratori ai organelor de
drept, avocați, procurori, judecători.
Mai mult decît atât, prin prezentul curs ne propunem să contribuim la formarea unei
noi categorii de specialişti – juriști în domeniul informațional, categorie de personal impusă
ca obligatorie pentru instituțiile ce operează cu sisteme sau resurse informaționale.
Cursul este elaborat în limba română, în baza reglementărilor naţionale şi
internaţionale, practicii judiciare internaţionale/CEDO, a ideilor unor experţi, a
recomandărilor metodologice elaborate la nivel internaţional pentru dezvoltarea
reglementărilor juridice specifice domeniului informațional.
Drept rezultat, sintezele principale ale problematicii au fost prezentate într-un curs-
sinteză de 30 ore prelegeri şi 15 ore seminar, în cadrul cărora studenții vor fi implicaţi în
diverse metode interactive de instruire (lucrul în echipe, grupuri încrucişate, studiu de caz,
exerciţii), formându-li-se astfel abilităţi necesare de activitate în cadrul societății
informaționale contemporane.
TEMA 1
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL INFORMAŢIONAL ȘI

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
1. Bazele teoretice ale informației

2. Fundamentele obiective ale constituirii Dreptului Informaţional
3. Societatea informațională – domeniu nou de activitate umană și reglementări juridice
4
4. Obiectul de studiu al Dreptului Informaţional
5. Baza metodologică a Dreptului Informaţional
II. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ
 să definească obiectul şi metodele de studiere al Dreptului Informaţional;

 să delimiteze sfera de reglementare a Dreptului Informaţional şi să stabilească locul
acestuia în sistemul de drept al Republicii Moldova;
 să determine condiţiile de apariţie a Dreptului Informaţional;
 să stabilescă fundamentele şi modul de organizare a societăţii informaţionale ca cadru
de existenţă a Dreptului Informaţional.
III. REPER DE DEFINIȚII
 Informația – reprezintă cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente,

fenomene, procese, obiecte, situaţii şi idei și se poate materializa sub formă de articol,
mesaj, comunicare, film, pictură, desen tehnic, cântec, model matematic, semnal
electronic, undă electromagnetică sau altele.
 Societate informaţională – este societatea în care producerea și consumul
de informație este cel mai important tip de activitate. Informația este recunoscută drept
resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar
mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic – un mediu de existență
a omului.
 Date – informaţia neprelucrată.
 Purtător de informaţie – obiectul utilizat pentru păstrarea, transmiterea sau prelucrarea
informaţiei.
 Prelucrarea informației – orice operaţiune sau serie de operaţiuni care se efectuează
asupra informației prin mijloace automatizate sau neautomatizate, cum ar fi colectarea,
înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea ori modificarea,
extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice
alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea.
 Autenticitatea informaţiei – caracter al informației care se referă la modul cum informaţia
reflectă fenomenul real. Pentru a fi autentică, o informație trebuie să se refere direct, să
fie o reflectare directă, o umbră a fenomenului real. Această caracteristică este asigurată
prin organizarea culegerii informaţiei cât mai aproape de locul producerii fenomenului
economic. Deteriorarea autenticităţii poate avea loc atunci când obţinem informaţii prin
asimilare, deducţii, calcule teoretice etc.
IV. SCHIȚE DE STUDIU PENTRU STUDENȚI
1. Bazele teoretice ale informației

Informația: cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese,
obiecte, situaţii şi idei; după natura sa, informaţia se prezintă sub formă de: date (numerice,
alfabetice, alfanumerice), texte (organizate sub formă de documente, pagini, paragrafe, fraze,
cuvinte şi caractere), secvenţe audio (generate de vocea umană, fenomene ale naturii,
instrumente muzicale sau sintetizatoare electronice), secvenţe video de natură animată sau
filme, percepute de camerele de luat vederi sau generate de programe de grafică.
5
Ciclul de viață al informației: crearea/culegerea, utilizarea, prelucrarea, transmiterea,
ștergerea/distrugerea/ radierea.
Caractere ale informației: autenticitate, plinătate, actualitate, valoare, claritate, cantitate.
Proprietățile informației: proprietăţi de creştere, proprietăţi de utilizare multiplă, proprietăţi
de distribuţie multiplă, proprietăţi de învechire, proprietăţi de dispariţie.
2. Fundamentele obiective ale constituirii Dreptului Informaţional

Premisele apariției dreptului informațional: apariția necesității de colectare și stocare a
informației; dezvoltarea tehnologiilor informaționale; apariția bazelor de date; apariția
necesității de reglementare a utilizării informației; valorificarea informației ca atribut și
produs; apariția abuzurilor în utilizarea informației.
3. Societatea informațională
Societatea informațională: domeniu nou de activitate umană și reglementări juridice: sferă
de activitate umană determinată de utilizarea în masă a tehnologiilor informaționale;
folosirea intensivă a informației în toate sferele activității umane.
Noutatea societății informaționale: instituie raporturi juridice noi legate de reglementare a
proceselor de colectare, stocare, prelucrare și transmitere de date, precum și de reglementare
a mecanismelor de utilizare a resurselor și sistemelor informaţionale; instituie guvernarea
electronică; influențează calitatea vieții; determină apariția noilor realități sociale,
economice și culturale; determină apariția noilor reglementări juridice specifice noilor
realități (reglementarea utilizării resurselor și sistemelor informaționale, reglementarea
infrastructurii informatice, reglementarea comerțului electronic, reglementarea securității
cibernitice, reglementarea internetului; reglementarea utilizării aplicațiilor electronice,
reglementarea comunicațiilor electronice ș.a.).
4. Obiectul de studiu al Dreptului Informaţional

Obiectul de studiu al Dreptului Informaţional: totalitatea normelor juridice care
reglementează relațiile sociale ce țin de crearea, gestionarea și utilizarea informației,
infrastructurii informaționale și resurselor informaționale; totalitatea drepturilor subiectiv
individuale generate de implicarea în acțiuni de creare, gestionare și utilizare a informației,
infrastructurii informaționale și a resurselor informaționale; totalitatea cunoștințelor
acumulate pe parcursul dezvoltării privind reglementările juridice specifice domeniului
informational.
5. Baza metodologică a Dreptului Informaţional

Metode de sudiu aplicabile Dreptului Informaţional: metoda comparativă, metoda analitică,
metoda istorică, metoda experimentală, metoda tehnologică.
V. TEZE DE REȚINUT
Obiectul de reglementare a Dreptului Informațional reprezintă relațiile sociale care apar în

rezultatul colectării, stocării, prelucrării și utilizării resurselor și sistemelor informaționale.
VI. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor
6
1. Definiţi noţiunile de informaţie şi date, stabilind diferențele dintre acestea.
2. Definiţi noţiunea de prelucrare a informaţiei, specificând importanța determinării
conținutului juridic al acestei activități.
3. Indicați caracteristicile informaţiei şi importanța acestora.
4. Stabiliți criteriile de clasificare a informaţiei și indicați importanța ei juridică.
5. Enumeraţi proprietăţile informaţiei. Caracterizaţi pe scurt fiecare proprietate și indicați
importanța ei juridică.
6. Definiți noțiunea de societate informațională și stabiliți perspectivele de reglementare
determinate de apariția societății informaționale.
7. Stabiliți obiectul de studiu al Dreptului Informaţional.
8. Identificați și exemplificați metodele de cercetare aplicabile studierii Dreptului
Informațional.
VII. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie
1. Carta edificării societăţii informaţionale globale de la Okinawa 2000;

2. Legea Republicii Moldova cu privire la informatică, nr.1069-XIV din 22.06.2001. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.73-74.
3. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, nr.467-XV din
21.11.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.6-12.
4. Decret privind edificarea societăţii informaţionale în Republica Moldova, nr. 1743 din
26.03.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 050.
5. Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Politicii de edificare a societăţii informaţionale
în Republica Moldova, nr. 632 din 08.06.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2004, nr. 96-99.
Reper de hotărâri CEDO
Shimovolos impotriva Rusiei

21 iunie 2011
Această cauză privea inregistrarea unui activist pentru drepturile omului într-o așa-numită
„bază de date”, care cuprindea informații despre deplasările sale, cu trenul sau pe cale aeriană,
în Rusia, precum și despre arestarea acestuia.
Curtea a hotărît că, în speță, a fost încălcat art.8 din Convenție. A notat, în special, că crearea
și mentenanța bazei de date și procedura pentru funcționarea sa erau reglementate printr-un
ordin ministerial care nu a fost niciodată publicat sau pus altfel la dispoziția publicului. În
consecință, Curtea a constatat că dreptul intern nu indica cu suficientă claritate întinderea și
modalitățile puterii discreționare conferite autorităților interne pentru a colecta și stoca în baza
de date informații cu privire la viața privată a indivizilor. În special, nu stabilea într-o formă
accesibilă publicului vreun indiciu despre minimele garanții împotriva abuzurilor.
Malone impotriva Regatului Unit
2 august 1984
Acuzat de o serie de infracțiuni privind tăinuirea de bunuri furate, reclamantul s-a plâns, în
special, de interceptarea comunicațiilor sale telefonice și poștale de către poliție sau în numele
acesteia și de „numărarea” apelurilor sale telefonice (proces care implică utilizarea unui
dispozitiv ce înregistrează numerele apelate de la un anumit aparat telefonic, ora și durata
fiecărui apel). Curtea a hotărât că a fost încălcat art.8 din Convenție, atât în ceea ce privește
interceptarea comunicațiilor, cât și trimiterea evidențelor cu numerele formate către poliție,
pentru că nu erau prevăzute de lege.
7
TEMA 2
REGLEMENTAREA JURIDICĂ A RESURSELOR ȘI

A SISTEMELOR INFORMAȚIONALE
1. Cadrul juridic cu privire la informatizare, resurse și sisteme informaţionale

2. Tipologia resurselor informaţionale
3. Obiectul informațional al resurselor informaționale
4. Ținerea registrelor informaționale de stat: drepturi și obligații
 să determine cadrul legal aplicabil utilizării resurselor și sistemelor informaţionale;

 să identifice criteriile de determinare a gradului de informatizare a societăţii;
 să determine tipurile resurselor și sistemelor informaționale, precum și să stabilească
tipologia principalelor resurse informaţionale de stat cu destinaţie publică;
 să clarifice obligațiile de ținere a registrelor informaționale de stat, precum și
drepturile subiecților implicați în gestionarea și utilizarea acestora.
 Informatizare – proces organizatoric social-economic şi tehnico-ştiinţific de creare a unor

condiţii optime pentru satisfacerea necesităţilor informaţionale şi realizarea drepturilor
cetăţenilor, autorităţilor administraţiei publice şi persoanelor juridice în baza formării şi
utilizării resurselor informaţionale.
 Infrastructură informaţională – totalitate de centre informaţionale de calcul, de bănci de
date şi de cunoştinţe din sistemul automatizat integrat de telecomunicaţii şi de organizare
care asigură utilizatorilor condiţii generale de acces la informaţia păstrată.
 Informaţie documentată – informaţie, fixată pe un suport informaţional, care
posedă atribute ce permit identificarea ei.
 Resursă informaţională – orice element al unui sistem informaţional necesar pentru
executarea operaţiilor solicitate.
 Sistem informaţional – sistem de prelucrare a informaţiei, împreună cu resursele
organizaţionale asociate, cum ar fi resursele umane şi tehnice, care furnizează şi
distribuie informaţia.
 Sistem informatic – ansamblu de programe şi echipamente care asigură prelucrarea
automată a datelor.
1. Cadrul juridic cu privire la informatizare, resurse și sisteme informaţionale

Cadrul juridic cu privire la informatizare, resurse și sisteme informaţionale : Legea
Republicii Moldova cu privire la informatică, nr.1069-XIV din 22.06.2001; Legea Republicii
Moldova cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, nr.467-XV din
21.11.2003; Legea Republicii Moldova cu privire la registre, nr.1320-XIII din 25.09.1997.
8
Obiecte din sfera informatizării: informaţia documentată, resurse informaţionale, tehnologii
informaţionale, produse de program şi mijloace tehnice, sistemele şi reţelele informaţionale.
Condiții juridice pentru instituirea sistemelor informaționale: elaborarea și reglementarea
conceptului tehnic al sistemului informațional, elaborarea regulamentului de utilizare a
sistemului informaţional. În cazul prelucrării datelor cu caracter personal, urmează a fi
respectată procedura de notificare a Centrului Național de Protecție a Datelor cu caracter
personal despre activitatea de prelucrare realizată.
Subiecții gestionari ai sistemului informațional: proprietar, posesor, deținător, administrator.
2. Tipologia resurselor informaţionale

În dependență de proprietar: resurse informaționale publice, resurse informaționale private.
În dependență de regimul juridic al informației prelucrate: sistem informațional deschis,
sistem informațional cu regim juridic restrâns.
În dependență de structură și funcționalitate: resurse informaţionale de bază, resurse
informaționale departamentale.
3. Obiectul informațional al resurselor informaționale

Obiectul informațional al resurselor informaționale: informaţia documentată; date publice;
date cu regim restrâns; date cu caracter informațional; date despre fapte și evenimente.
4. Ținerea registrelor informaționale de stat

Reglementarea internă a ținerii registrelor informaționale de stat: reglementarea drepturilor
și obligațiilor subiecților implicați în gestionarea registrelor; reglementarea condițiilor de
ținere a sistemelor informaționale; reglementarea condițiilor de utilizare a sistemelor și
resurselor informaționale; reglementarea condițiilor de acces.
Obligațiile subiecților în gestionarea registrelor: actualizarea datelor; realizarea obligațiilor
de asigurare a veridicității datelor; asigurarea securității sistemelor informaționale,
confidențialității datelor, disponibilității datelor.
V. TEZE DE REȚINUT
Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat stabileşte regulile de

bază şi condiţiile de activitate în domeniul creării şi dezvoltării infrastructurii informaţionale
naţionale ca mediu de funcţionare al societăţii informaţionale din Republica Moldova,
reglementează raporturile juridice care apar în procesul de creare, formare şi utilizare a
resurselor informaţionale automatizate de stat, a tehnologiilor, sistemelor şi reţelelor
informaţionale. Sub incidenţa Legii cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale
nu cad raporturile ce apar la crearea şi funcţionarea mijloacelor de informare în masă,
resurselor informaţionale nestatale, la prelucrarea informaţiei nedocumentate.
1. Definiți noțiunea de informatizare și stabiliți componentele juridice ale acesteia.

2. Definiți noțiunea de sistem informaţional și indicați prin ce se deosebește de noțiunea de
resursă informațională.
3. Determinați condițiile juridice aplicabile utilizării resurselor și sistemelor
informaţionale.
4. Determinați conținutul domeniului informatic.
5. Stabiliți condițiile juridice care necesită a fi evaluate în contextul dezvoltării sistemelor
informaționale.
6. Apreciați importanța reglementărilor juridice în contextul exploatării sistemelor și
resurselor informaționale.
9
7. Deosebiți tipurile de sisteme informaționale în dependență de regimul juridic și
proprietarul acestora.
8. Stabiliți condițiile juridice de ținere a sistemelor informaționale;
9. Determinați obligațiile subiecților implicați în gestionarea și utilizarea sistemelor
informaționale.
10. Evaluați utilitatea practică a cunoștințelor acumulate la studierea acestei teme.
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în vigoare de la 27.08.1994. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de
stat, nr.467-XV din 21.11..2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.6-12.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la registre, nr.1320-XIII din 25.09.1997. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.77-78;
5. Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Concepţiei sistemului informaţional
automatizat „Registrul resurselor şi sistemelor informaţionale de stat”, nr.1032 din
06.09.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.150-152/1131.
6. Hotărîrea Guvernului cu privire la crearea sistemelor şi resurselor informaţionale
automatizate de stat, nr.562 din 22.05.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2006, nr.79-82/591.
L.H. împotriva Letoniei (nr. 52019/07)

29 aprilie 2014
Reclamanta a susținut, în special, că colectarea datelor sale medicale cu caracter personal
de către o agenție de stat – în acest caz, Inspectoratul pentru Controlul Calității în Domeniul
Sănătății și cel al Capacității de Muncă („MADEKKI”) – fără consimțămantul său i-a incălcat
dreptul la respectarea vieții sale private.
În această hotărare, Curtea a reamintit importanța protecției datelor cu caracter medical
pentru ca o persoană să poată beneficia de dreptul la respectarea vieții sale private. A hotărât
că în cazul reclamantei a fost încălcat art.8 din Convenție, constatând că legislația aplicabilă
nu a indicat cu suficientă claritate întinderea marjei de apreciere conferite autorităților
competente și modalitatea de exercitare a acesteia. Curtea a notat, în special, că dreptul leton
nu limita în niciun fel întinderea datelor private care puteau fi colectate de MADEKKI, ceea
ce a avut drept rezultat colectarea datelor medicale ale reclamantei pentru o perioadă de 7 ani
fără deosebire și fără a se face în prealabil o evaluare dacă astfel de date puteau fi eventual
decisive, relevante sau importante pentru îndeplinirea oricărui scop pe care l-ar fi urmărit prin
cercetarea în cauză.
Ahmet Yildirim împotriva Turciei (nr. 3111/10)

18 decembrie 2012
Reclamantul are propriul site web pe Google Sites. La solicitarea unei instanțe naționale,
s-a blocat orice acces la Google Sites cu scopul de a se bloca accesul la un alt site web
ofensator. Prin urmare, reclamantul nu și-a mai putut accesa propriul site web.
10
Curtea remarcă faptul că Google Sites este un serviciu al Google conceput pentru a
facilita crearea și partajarea de site-uri web în interiorul unui grup, constituind astfel un mijloc
de exercitare a libertății de exprimare.
TEMA 3
GUVERNAREA ELECTRONICĂ
1. Obiectivele și principiile guvernării electronice

2. Implementarea guvernării electronice: subiecți și mecanisme
3. Digitizarea serviciilor publice
 să definească conceptul, funcţiile şi sarcinile guvernării electronice;

 să înţeleagă necesitatea asigurării implementării şi dezvoltării guvernării
electronice;
 să cunoască esenţa interacţiunii dintre subiecţii e-guvernării;
 să cunoască prevederile legale naţionale ce reglementează domeniul
guvernării electronice şi sa identifice rigorile impuse spre respectare cu evidenţierea
specificului pentru diferite domenii;
 să identifice activităţile principale ale implementării guvernării
electronice;
 să analizeze obstacolele în cadrul implementării guvernării electronice;
 să distingă domeniile prioritare de acțiune privind implementarea guvernării
electronice, argumentând necesitatea și enumerând beneficiile aplicării;
 să analizeze atribuțiile participanților la serviciul electronic guvernamental integrat de
semnătură digitală (MSign);
 să analizeze infrastructura guvernării electronice;
 să evalueze beneficiile și riscurile implementării guvernării electronice pe diferite
domenii de activitate, dezvoltând practici în dependenţă de specificul beneficiarilor;
 să evalueze necesitatea și importanța mecanismului de aplicare a semnăturii digitale;
 să evalueze cadrul legal național privind guvernarea electronică, identificând carențe
legislative şi cu caracter practic, propunând soluții de remediere;
 să elaboreze un set de bune practici pentru asigurarea dezvoltării eficiente a cadrului
instituțional, în sferele social-economică, informațională și tehnologică;
 să evalueze interacțiunea componentelor de bază ale guvernării electronice;
 să justifice importanța implementării şi dezvoltării guvernării electronice, a serviciului
electronic guvernamental integrat de semnătură digitală în vederea realizării
Proiectului ,,e-Transformare a Guvernării”.
 Guvernarea electronică reprezintă simplificarea modalității de lucru prin aplicarea unor

tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiilor în zonele de administrare a informaţiilor,
de comunicare şi de tranzacţii în cadrul şi între instituţiile de stat, precum şi între stat şi
cetăţeni sau companii.
 Servicii electronice – serviciile publice oferite de instituțiile statului cetățenilor prin
intermediul tehnologiilor electronice. Acestea pot fi gratuite sau contra plată, în funcție
11
de tipul de serviciu. Principalele avantaje pe care le prezintă folosirea acestei modalități
de obținere a serviciilor sunt rapiditatea și accesibilitatea. Dacă pentru a obține anumite
servicii electronice cetățenii trebuiau să aștepte ore și chiar zile, e-serviciile permit
accesarea informațiilor aproape imediat. Un alt avantaj îl reprezintă disponibilitatea
acestora, faptul că sunt disponibile oricărei persoane care poate accesa un calculator la
orice oră, nu în limitele unui program fix de lucru. Exemple de servicii publice care vor
putea fi accesate online sunt eliberarea cazierului, eliberarea unor autorizații și permise,
declarații.
 Cloud computing – sistem modern în domeniul computerelor și informaticii, reprezentând
un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de
date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația fizică a
sistemelor care furnizează aceste servicii. Cloud computing oferă un model de folosire
avansată a tehnologiilor digitale și a programării care poate fi folosit ca fundament pentru
construirea de aplicații și servicii de către instituții și companii. Conceptul de bază în
construcția unei arhitecturi de tip cloud computing este de accesare a unor aplicații,
servicii sau baze de date fără ca acestea să fie stocate în sistem propriu. Informațiile și
bazele de date care construiesc aceste aplicații sunt stocate într-un server sau sistem de
servere unic aflat într-o altă locație sau chiar într-o altă țară. Modalitatea de funcționare a
acestei tehnologii este similară internetului.
 Datele deschise – informații de interes general care pot fi folosite în mod liber, reutilizate
și redistribuite de către oricine – fie gratuit, fie contra unui cost marginal.
 Platforma Guvernamentală de Interoperabilitate MConnect – platformă electronică
guvernamentală instituită în vederea facilitării schimbului de date dintre autorități pentru
creșterea eficienței și calității de prestare a serviciilor publice. Prin platforma de
interoperabilitate, autoritățile publice fac schimb de date în timp real, fără a le solicita de
la cetățeni și mediul de business în formă de certificate, rapoarte.
 MPass – serviciul naţional de autentificare şi acces la serviciile publice electronice.
Serviciul oferă mai multe mecanisme de autentificare: semnătura mobilă, certificatul
digital, nume de utilizator şi parolă.
 MPay – serviciul guvernamental de plăți electronice, un instrument informațional cu
ajutorul căruia pot fi achitate diverse servicii online.
1. Obiectivele și principiile guvernării electronice

Obiectivele guvernării electronice: asigurarea accesului la informaţia oficială, prestarea
serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice pentru cetăţeni şi mediul de afaceri,
îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice, sporirea gradului de participare a cetăţenilor în
procesul de guvernare, eficientizarea activităţii administraţiei publice, consolidarea
democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.
Principiile guvernării electronice: transparenţă şi parteneriat; accesibilitate a informaţiei;
orientare socială; armonizarea cadrului juridic cu reglementările şi standardele internaționale;
protecţie şi securitate; prioritatea aspectelor politice, economice şi sociale asupra celor tehnice
şi tehnologice; principiul,, primei persoane".
2. Implementarea guvernării electronice: subiecți și mecanisme

Forme de implementare a guvernării electronice: la nivel instituţional; la nivel național; la
nivel global.
12
Etape de implementare a guvernării electronice : instruirea utilizării tehnologiilor
informaţionale la nivel individual; extinderea utilizării tehnologiilor informaționale în sferele
socio-umane, inclusiv economie și administrare; digitalizarea resurselor informaționale;
dezvoltarea și implementarea serviciilor electronice; promovarea utilizării serviciilor
electronice la nivel individual; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivelul oferirii
serviciilor publice; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivelul dezvoltării
businessului; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivel naţional.
Condiții pentru dezvoltarea guvernării electronice: resurse financiare, resurse umane, cadrul
legal, măsuri organizatorice specifice, servicii și produse soft specifice prestării serviciilor
electronice; tehnologii informaționale.
Subiecții guvernării electronice: cetăţenii, mediul de afaceri (Business) şi Guvernul
(Autorităţile administraţiei publice).
3. Digitizarea serviciilor publice

Tipuri de servicii publice posibil a fi oferite prin mijloace electronice : servicii de informare
(furnizarea informaţiilor despre serviciile publice şi despre activitatea autorităţilor publice);
posibilități de interacţionare (descărcarea de formulare din Internet, procesarea formelor,
inclusiv autentificarea, implementarea sistemului de circulaţie a documentelor electronice);
posibilități de tranzacţionare (transmiterea informaţiilor, adoptarea deciziilor şi efectuarea
livrărilor de mărfuri şi/sau servicii (inclusiv achitarea plăţilor prin mijloace electronice);
Tipuri de servicii specifice guvernării electronice recomandate de Comunitatea Europeană la
categoria ,,Guvern - Cetăţean": plata impozitelor şi taxelor pentru cetăţeni; căutarea de locuri
de muncă prin intermediul oficiilor de muncă; acordarea de ajutor prin servicii sociale;
elaborarea actelor personale (acte de identitate, paşapoarte, permise de conducere);
înmatricularea autoturismelor; eliberarea autorizaţiilor pentru construcţii; solicitări şi
reclamaţii la poliţie; asigurarea accesului la biblioteci publice (cataloage online, instrumente
de căutare, cărţi electronice); solicitarea şi obţinerea de certificate (naştere, căsătorie);
înmatricularea în universităţi; notificarea schimbării adresei domiciliului; servicii legate de
sănătate (ofertele medicale ale spitalelor, programarea la consultaţii).
Tipuri de servicii specifice guvernării electronice recomandate de Comunitatea Europeană la
categoria ,,Guvern - Business" (G2B): achiziţii publice; contribuţia socială a angajaţilor;
înregistrarea unei noi întreprinderi; permise legate de mediu, inclusiv raportări; sectorul fiscal
(TVA: declarare, notificare); sectorul vamal (declarare, notificare); taxe ale întreprinderilor
(declarare, notificare); furnizarea de date pentru statistici.
V. TEZE DE REȚINUT
Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin digitalizare şi

noi tehnici de management al informaţiei, proces al cărui scop final este creşterea gradului de
participare politică a cetăţenilor şi eficientizarea aparatului administrativ.
1. Determinați beneficiile utilizării tehnologiei în actul de guvernare.

2. Determinaţi obligațiile legale ale statului în contextul dezvoltării serviciilor de
guvernare electronică.
3. Stabiliți etapele de dezvoltare a guvernării electronice, explicând rolul dezvoltării
reglementărilor legale specifice.
4. Stabiliți atribuțiile Centrului de Guvernare Electronică.
5. Enumerați serviciile electronice disponibile cetățenilor Republicii Moldova
expunându-vă asupra beneficiilor acestora.
13
6. Determinați riscurile generate de instituirea guvernării electronice și elaborați un plan
de acțiuni menit să le preântâmpine.
7. Identificați domeniile ce urmează a fi supuse unor reglementări suplimentare datorită
apariției noilor realități electronice.
8. Determinați domeniile în care urmează să fie promovată instituirea serviciilor de
guvernare electronică.
1. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Concepția guvernării

electronice, nr.733 din 28.06.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
nr.106-111/799.
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Instituția publică Centrul de
Guvernare Electronică (E-Government), nr.760 din 18.08.2010. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2010, nr.150-152.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind serviciul electronic guvernamental
integrat de semnătură digitală (MSign), nr.405 din 02.06.2014. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2014, nr.147-151.
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele acțiuni de implementare
a Serviciului Guvernamental de Plăți Electronice (MPay), nr.280 din 24.04.2013. În:
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind punerea în aplicare a buletinului de
identitate electronic, nr.841 din 30.10.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2013, nr.243-247/947.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Cu privire la Strategia Națională de
Dezvoltatre a Societății Informaționale “Moldova Digitală 2020”, nr.857 din
7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului
strategic de monitorizare tehnologică a guvernării (e-Transformare), nr.710 din
20.09.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.156-159;.
8. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind sistemul informațional de
înregistrare a garanțiilor reale mobiliare, nr.210 din 26.02.2016. În: Monitorul Oficial
9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind adoptarea Planului de Acţiuni
pentru o Guvernare Deschisă (pentru aderarea la Parteneriatul pentru o Guvernare
Deschisă), nr.195 din 04.04.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,
nr.65-69/224.
CEDO Youth Initiative for Human Rights împotriva SERBIEI (nr. 48135/06)
25 iunie 2013
Reclamanta este o organizație neguvernamentală. Aceasta monitorizează implementarea
legilor tranzitorii, în scopul asigurării respectării drepturilor omului, democrației și a statului
de drept. Reclamanta a solicitat unei agenții de informații să o informeze cu privire la numărul
de persoane care au făcut obiectul supravegherii electronice. Agenția a respins cererea.
Curtea: În ceea ce privește a doua și a treia obiecție, Curtea reamintește faptul că noțiunea
de „libertate de a primi informații” include dreptul de acces la informații. Curtea a susținut de
asemenea că atunci când o organizație neguvernamentală este implicată în aspecte de interes
public, precum prezenta reclamantă, aceasta își exercită rolul de supraveghetor public, de o
14
importanță similară cu cea a presei. Astfel, activitățile reclamantei garantează o protecție a
Convenției similară cu cea acordată presei.
Deoarece reclamanta a fost în mod evident implicată în colectarea legitimă de informații
de interes public, în scopul de a transmite acele informații publicului, contribuind astfel la
dezbaterea publică, a existat o interferență asupra dreptului acesteia la libertatea de exprimare.
TEMA 4
CADRUL ORGANIZAŢIONAL JURIDIC AL ASIGURĂRII

SECURITĂŢII INFORMAŢIONALE
I. UNITĂŢI DE CONŢINUT
1. Noțiuni conceptuale privind sistemul securității

2. Organizarea cadrului intern de securitate cibernetică
3. Cerințe minime obligatorii pentru dezvoltarea și asigurarea securității cibernetice
4. Controlul securității cibernetice
II. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
să înțeleagă conținutul noțiunilor: securitate de stat; securitate informațională;

securitate cibernetică;
să stabilească diferențe și tangențe între domeniul securității de stat și cel al securității
informaționale și securității cibernetice;
să determine importanța asigurării securității cibernetice la nivel instituțional;
să stabilească cerințele minime de securitate care necesită a fi îndeplinite în contextul
asigurării securității informaționale instituționale;
să cunoască mecanismele de control care pot fi exercitate în contextul evaluării
acțiunilor de securitate cibernetică;
să propună soluții eficiente de asigurare a securității informaționale.
Spațiu informațional – mediu de activitate asociat cu formarea, crearea, transformarea,

transmiterea, utilizarea, stocarea informaţiilor, care produce efecte la nivel de conştiinţă
individuală şi socială, infrastructură informaţională şi informaţie.
Securitate informațională – stare de protecție a persoanei, societății și a statului, care
determină capacitatea de rezistență la amenințările împotriva confidențialității, integrității
și disponibilității în spațiul informațional.
Securitatea cibernetică – starea de normalitate rezultată în urma aplicării unui ansamblu
de măsuri proactive și reactive prin care se asigură confidențialitatea, integritatea,
disponibilitatea, autenticitatea și nonrepudierea informațiilor în format electronic, a
resurselor și serviciilor publice sau private din spațiul cibernetic. Măsurile proactive și
reactive pot include politici, concepte, standarde și ghiduri de securitate, managementul
riscului, activități de instruire și conștientizare, implementarea de soluții tehnice de
protejare a infrastructurilor cibernetice, managementul identității, managementul
consecințelor de ameninţare pentru securitatea informaţională – intenţie, acţiune,
inacţiune, manifestată real sau potenţial sau factor cu caracter ecologic, tehnic sau de alt
gen, a căror realizare sau dezvoltare contravine sau poate să contravină intereselor legale
de bază ale persoanei, societăţii şi statului în spaţiul informaţional.
15
Război informaţional – confruntare dintre două sau mai multe state în spaţiul
informaţional cu scopul de a provoca daune sistemelor informaţionale şi reţelelor de
comunicaţii electronice, proceselor şi resurselor, obiectivelor naţionale de transport,
comunicaţii, sistemului energetic, pieţei financiar-bancare, domeniului fiscal, vamal,
investiţional, ramurilor principale ale economiei şi relaţiilor lor externe, altor obiective
vitale şi de importanţă strategică pentru securitatea naţională, de a submina sistemele
politic, economic şi social, de a manipula psihologic masiv populaţia pentru a destabiliza
societatea şi statul, precum şi cu scopul de a constrînge pentru luarea unor decizii în
interesul părţii adverse.
Vulnerabilitățile software – defecte sau erori introduse în mod accidental sau deliberat
în produsele software care, dacă sunt exploatate de către atacatori, pot denatura scopul
inițial pentru care au fost proiectate. Cele mai cunoscute astfel de vulnerabilități sunt
erorile de programare, majoritatea fiind asociate unei modalități incorecte de a gestiona
intrările furnizate de utilizatorul sistemului și putând fi evitate dacă cei care dezvoltă
produsele software au în permanență în vedere eliminarea acestora.
1. Noțiuni conceptuale privind sistemul securității
Sistemul securității: securitate națională; securitate de stat; securitate informațională.

Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii
teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului ei economic, tehnico-ştiinţific şi
defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi
subversive a serviciilor speciale şi a organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale
unor grupuri sau indivizi aparte.
Securitate informațională: stare de protecție a persoanei, societății și a statului, care determină
capacitatea de rezistență la amenințările împotriva confidențialității, integrității și
disponibilității în spațiul informațional.
Spațiul cibernetic este un domeniu creat prin interacțiunea a trei componente diferite: fizic
(hardware), virtual (software și date) și cognitiv (persoane). Realitatea fizică/ hardware a
spațiului cibernetic este formată din infrastructuri tehnologice de rețele interdependente care
includ o multitudine de echipamente informatice. Componenta virtuală cuprinde software –
sisteme de operare, aplicații, firmware, precum și date/ informații rezidente pe echipamentele
hardware. Aspectul uman sau cognitiv este elementul final al spațiului cibernetic reprezentat
de oamenii care interacționează cu mediul și între ei, orice persoană putând fi reflexivă,
multiplicativă sau anonimă. Utilizatori ai mediului cibernetic pot fi actori statali sau nonstatali
(cum ar fi utilizatori, hackeri, criminali sau teroriști).
2. Organizarea cadrului intern de securitate cibernetică

Cadrul organizațional juridic al securității informaționale: măsuri organizatorice; măsuri de
asigurare a securității infornaționale; acțiuni de reglementare.
Măsuri organizatorice de asigurare a securității informaționale: desemnarea persoanei
responsabile de asigurarea securității cibernetice; asigurarea climatului favorabil pentru
dezvoltarea și implementarea condițiilor minime de securitate; alocarea resurselor financiare
necesare pentru dezvoltarea și asigurarea cadrului de securitate cibernetică necesar; asigurarea
instruirii personalului în vederea dezvoltării abilităților de asigurare a securității
informaționale.
Conducătorul autorității poartă răspundere pentru asigurarea securității cibernetice în
instituție. Conducătorul autorității desemnează, prin act administrativ, persoana
(subdiviziunea) responsabilă de punerea în aplicare a sistemului de management al securității
cibernetice în instituție.
16
Persoana responsabilă are următoarele atribuții: organizează sistemul de management al
securității cibernetice în instituție conform sistemului de management al securității
cibernetice; participă, cel puțin o dată pe an, la cursurile de formare privind securitatea
cibernetică și, respectiv, organizează cursuri pentru angajații instituției; asigură elaborarea,
implementarea și respectarea prevederilor următoarelor documente: planul de acțiuni pentru
asigurarea securității cibernetice al instituției, politica de securitate cibernetică a instituției,
planul de instruire și responsabilizare în securitatea cibernetică a personalului, regulamentele
interne de securitate cibernetică, procedurile de recuperare.
Politica de securitate cibernetică, în calitate de document instituțional, trebuie elaborat în așa
fel încât să includă cel puțin: scopul și obiectivele stabilite de instituție la capitolul asigurării
securității cibernetice; principiile de organizare internă a managementului de securitate
cibernetică; analiza situației și vulnerabilităților (disponibilitate, integritate și confidențialitate
a datelor, precum și analiza riscurilor și căilor de remediere).
În vederea asigurării securității informaționale în cadrul instituției urmează a fi elaborat
Planul de instruire și responsabilizare în securitatea cibernetică a personalului instituției,
care trebuie să includă cel puțin: instruirea în igiena și etica cibernetică (programe/cursuri de
formare în domeniul securității cibernetice); măsurile de securitate internă privind activitatea
personalului (autorizație de acces, stabilirea drepturilor, obligațiilor, restricțiilor,
responsabilizarea angajaților, monitorizarea, proceduri de asistență a utilizatorilor în cazuri de
urgență); măsurile de securitate privind activitatea personalului/companiilor externe cooptate
(coordonarea responsabilităților, acorduri de nedivulgare, autorizație de acces, monitorizare,
planul de contingență (intervenție) pentru suspendarea operațiunilor de externalizare).
Regulamentele interne de securitate cibernetică trebuie să includă prevederi cu privire la:
dezvoltarea, actualizarea, modificarea, mentenanța sistemelor informaționale; gestionarea
activelor și facilităților de comunicații electronice și tehnologia informației; stocarea copiilor
de rezervă ale datelor, precum şi ale procedurilor de control; păstrarea datelor de acces, de
jurnalizare a activităților; monitorizarea securității sistemului; regulile de gestionare a
evenimentelor de securitate; procedurile de utilizare a datelor în cazuri excepționale (de
urgență); procedurile de evaluare a securității cibernetice.
3. Cerințe minime obligatorii pentru dezvoltarea și asigurarea securității

cibernetice
Cerințele minime, după domeniul de aplicare, sunt de două categorii: nivelul 1 – de securitate
cibernetică de bază (utilizarea TIC în activitatea instituției); nivelul 2 – de securitate
cibernetică avansată (utilizarea TIC în activitatea instituției și prestarea serviciilor bazate pe
TIC). Aceste cerinţe nu se aplică în cazul sistemelor informaţionale şi al reţelelor de
comunicaţii speciale, atribuite la secretul de stat.
Cerințele minime obligatorii pentru dezvoltarea și asigurarea securității cibernetice:
implementarea acțiunilor de control al accesului în sistemele informaționale gestionate;
dezvoltarea și implementarea mecanismelor de asigurare a securității fizice.
Măsurile de securitate aplicabile la nivelul 2 de securitate cibernetică avansată includ și
acțiuni de dezvoltare și asigurare a securității operaționale.
4. Controlul securității cibernetice

Instituțiile trebuie să elaboreze și să pună în aplicare planul de răspuns la incidente
cibernetice. În cazul unor încălcări ale securității cibernetice, persoana
responsabilă/subdiviziunea asigură imediata notificare, înregistrare și verificare a incidentelor
de securitate cibernetică și punerea în aplicare a măsurilor de contracarare a acestora, conform
procedurilor stabilite.
IV. TEZE DE REȚINUT
17
Securitatea cibernetică implică prevenirea sau detectarea incidentelor cibernetice, răspunsul la
acestea și redresarea ulterioară. Incidentele pot fi provocate intenționat sau nu și acoperă
situații foarte diverse, de exemplu de la divulgări accidentale de informații până la atacuri
asupra întreprinderilor și a infrastructurilor critice, furtul de date cu caracter personal și chiar
ingerințe în procesele democratice. Toate aceste incidente pot avea efecte negative de
amploare asupra persoanelor, a organizațiilor și a comunităților.
V. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor
1. Definiți noțiunea de securitate informațională.

2. Definiți noțiunea de securitate cibernetică.
3. Deosebiți noțiunea de securitate de stat de noțiunea de securitate informațională
stabilind diferențe și tangențe în interpretare.
2. Stabiliți măsuri organizatorice necesare a fi îndeplinite pentru asigurarea securității
informaționale pe unitate.
3. Stabiliți prevederile ce urmează a fi incluse în Politica de securitate care trebuie
elaborată pe unitate.
4. Enumerați măsurile de asigurare a securității informaționale care trebuie îndeplinite din
perspectiva reglementării activității de securitate cibernetică.
5. Determinați acțiunile de documentare ce urmează a fi îndeplinite în cazul depistării
unor incidente de securitate.
6. Evaluați importanța asigurării securității cibernetice pe unitate.
VI. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie

2. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind edificarea societăţii informaţionale
în Republica Moldova, nr.1743 din 19.03.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2004, nr.050.
3. Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a
Republicii Moldova, nr.112-XVI din 22.05.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2008, nr.97-98.
4. Legea Republicii Moldova privind organele securităţii statului, nr.619-XIII din
stat, nr.467-XV din 21.11.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.6-12.
7. Legea Republicii Moldova comunicaţiilor electronice, nr.241-XVI din 15.11.2007. În:
8. Legea Republicii Moldova cu privire la secretul de stat, nr.245-XVI din 27.11.2008.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.45-46.
9. Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,
nr.20-XVI din 03.02.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.11-
12.
10. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
11. Legea Republicii Moldova privind semnătura electronică şi documentul electronic,
nr.91 din 29.05.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177.
18
12. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei securităţii
naţionale a Republicii Moldova, nr.153 din 15.07.2011. În: Monitorul Oficial al
13. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la sistemele speciale de
telecomunicaţii ale Republicii Moldova, nr.735 din 11.06.2002. În: Monitorul Oficial
14. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea Sistemului de
telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice, nr.840 din 26.07.2004. În:
15. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de creare a
Sistemului de telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice, nr.256 din
16. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la centrele de certificare a
cheilor publice, nr.945 din 05.09.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2005, nr.123-125.
17. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind
ordinea de aplicare a semnăturii digitale în documentele electronice ale autorităţilor
publice, nr.320 din 28.03.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
nr.51-54.
18. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Cerinţelor faţă de
asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul
sistemelor informaţionale de date cu caracter personal, nr.1123 din 14.12.2010. În:
19. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice şi al altor
persoane juridice, nr.1176 din 22.12.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2011, nr.139-145.
20. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naţionale de
prevenire şi combatere a crimei organizate pe anii 2011-2019, nr.480 din 30.06.2011.
21. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului cu
privire la acordarea serviciilor Sistemului de telecomunicaţii al autorităţilor
administraţiei publice şi operarea modificărilor în unele hotărîri ale Guvernului,
nr.546 din 20.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.118-
121.
22. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul naţional de
securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016-2020, nr.811 din
Szabo și Vissy impotriva Ungariei

12 ianuarie 2016
Această cauză privea legislația maghiară referitoare la supravegherea secretă antiteroristă,
introdusă în 2011. Reclamanții s-au plâns, în special, că exista posibilitatea de a face obiectul
unor măsuri nejustificate și disproporționat intruzive, în cadrul juridic maghiar, de
supraveghere secretă în scopuri legate de securitatea națională [și anume – „art.7/E (3) privind
supravegherea”]. Reclamanții susțineau, în special, că acest cadru juridic era predispus la
abuzuri, în special în lipsa unui control jurisdicțional. În speță Curtea a hotărât că a fost
încălcat art.8 din Convenție. A admis că era o consecință firească a formelor actuale ale
terorismului ca guvernele să recurgă la tehnologii de vârf, inclusiv la o monitorizare masivă a
comunicațiilor, pentru a anticipa incidente iminente. Cu toate acestea, Curtea nu a fost
19
convinsă că legislația în cauză oferea suficiente garanții pentru evitarea abuzurilor. În special,
domeniul de aplicare al măsurilor putea include practic orice persoană în Ungaria, date fiind
noile tehnologii care permit Guvernului să intercepteze volume mari de date chiar și despre
persoane din afara sferei inițiale a operațiunii. Pe de altă parte, dispunerea unor astfel de
măsuri s-a luat în întregime de către executiv, fără a exista o evaluare dacă interceptarea
comunicațiilor era strict necesară și fără ca măsuri corective efective, nici măcar judiciare, să
fie puse în aplicare. Curtea a hotărât în continuare că, în speță, nu a fost încălcat art.13
(dreptul la un recurs efectiv) din Convenție, coroborat cu art.8, reiterând faptul că art.13 nu
poate fi interpretat ca impunand o cale de atac împotriva stadiului în care se află dreptul
intern.
Copland impotriva Regatului Unit

3 aprilie 2007 (hotărâre)
Reclamanta era angajată la Carmarthenshire College, instituție înființată prin lege și
administrată de stat. În 1995, a devenit asistenta personală a directorului Colegiului și i s-a
solicitat să lucreze îndeaproape cu directorul-adjunct nou-numit. În fața Curții, ea s-a plâns că,
în perioada în care a fost angajată a Colegiului, utilizarea telefonului, a mesageriei electronice
și a internetului a fost monitorizată la ordinul directorului-adjunct. Curtea a hotărât că, în
speță, a fost încălcat art.8 din Convenție. În special, a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale,
apelurile telefonice din locațiile de birouri sunt prima facie acoperite de noțiunile „viață
privată” și „corespondență”. Rezultă, în mod logic, că mesajele electronice trimise de la locul
de muncă ar trebui protejate în mod similar, precum și informațiile provenite din
monitorizarea utilizării personale a internetului. În ceea ce o privește pe reclamantă, ea nu a
fost niciodată avertizată că apelurile sale telefonice ar putea face obiectul unei monitorizări și,
prin urmare, putea avea speranța legitimă că apelurile sale de la telefonul de birou sunt
private. Aceeași speranță legitimă se aplica și utilizării mesageriei electronice și a internetului.
Curtea a observat, de asemenea, că simplul fapt că datele ar fi putut să fie obținute în mod
legal de Colegiu, sub forma facturilor de telefonie, nu reprezenta un obstacol în calea
constatării unei ingerințe. Nu era relevant nici faptul că datele nu au fost divulgate unor părți
terțe sau utilizate împotriva reclamantei în proceduri disciplinare sau de alt tip. Prin urmare,
Curtea a constatat că colectarea și stocarea informațiilor personale referitoare la utilizarea de
către reclamantă a telefonului, a mesageriei electronice și a internetului fără știrea sa
reprezentau o ingerință în dreptul acesteia la respectarea vieții private și a corespondenței. În
speță, lăsând totuși deschisă întrebarea dacă monitorizarea utilizării de către un angajat a
telefonului, a mesageriei electronice sau a internetului la locul de muncă poate fi considerată
„necesară într-o societate democratică” în anumite cazuri în vederea unui scop legitim, Curtea
a concluzionat că, în absența oricărei legi interne care să reglementeze monitorizarea, la
momentul faptelor ingerința nu era „prevăzută de lege”. În sfarșit, având în vedere decizia sa
cu privire la art.8 din Convenție, Curtea nu a considerat necesar în această cauză să examineze
capătul de cerere al reclamantei și în temeiul art.13 (dreptul la un recurs efectiv) din
Convenție.
TEMA 5
DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE ŞI LIMITELE ACESTUIA
20
1. Conținutul dreptului la libera exprimare online

2. Știrile false, îndemnul la ură și aspecte de reglementare a acestora în condițiile
manifestării lor online
3. Limitele manifestării dreptului la libera exprimare
 să determine conținutul dreptului la libera exprimare și specificul manifestării acestuia

online;
 să determine cadrul legal aplicabil și să identifice lacunele legislative în ceea ce
privește reglementarea acestuia;
 să determine limitele manifestării dreptului la libera exprimare online;
 să se expună asupra posibilelor reglementări ale conținutului informațional online.
 Defăimare – răspândirea informaţiei false care lezează onoarea, demnitatea şi/sau

reputaţia profesională a persoanei.
 Răspîndire a informaţiei – proces de transmitere a informaţiei către alte persoane (cel
puţin către o persoană, exceptând persoana lezată).
 Informaţie – orice expunere de fapt, opinie sau idee sub formă de text, sunet şi/sau
imagine.
 Fapt – eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiţii concrete de loc
şi timp şi a cărui veridicitate poate fi dovedită.
 Judecată de valoare – opinie, comentariu, teorie sau idee care reflectă atitudinea faţă de
un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit.
 Judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de valoare care se
bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere
este denaturată până la falsitate.
 Cenzură – denaturare nejustificată a materialului jurnalistic sau interzicere nejustificată
de a răspândi anumite informaţii de către conducerea mass-mediei; orice manifestare a
autorităţilor publice sau a persoanelor care exercită funcţii publice de ingerinţă în
activitatea editorială a mass-mediei sau a angajaţilor acesteia ori de împiedicare a tirajării
sau a răspândirii informaţiei.
 Informaţie despre viaţa privată şi de familie – orice informaţie, inclusiv imagine, privind
viaţa familială, viaţa la domiciliu, corespondenţa şi conţinutul ei, sănătatea şi defectele
fizice, orientarea şi viaţa sexuală, precum şi comportamentul persoanei, în condiţiile în
care persoana contează, în mod rezonabil, pe intimidate.
 Document al autorităţii publice – act emis de o autoritate publică sau de o persoană care
exercită atribuţiile puterii publice.
 Mass-media – mijloc de informare în masă, tipărit sau electronic, precum şi a
jurnalistului.
 Investigaţie jurnalistică – cercetare rezonabilă a faptelor de către mass-media pentru
realizarea unui material journalistic.
 Rectificare – corectare benevolă, din proprie iniţiativă sau la cerere, a faptelor care au
fost prezentate greşit.
 Dezminţire – infirmare a relatărilor defăimătoare cu privire la fapte care nu corespund
realităţii.
 Replică – răspuns al persoanei lezate la opiniile exprimate într-un material răspândit de
mass-media.
21
 Scuze – declaraţie prin care persoana îşi exprimă regretul pentru injurie sau pentru
informaţii despre viaţa privată şi de familie.
 Discurs care incită la ură – orice formă de exprimare care provoacă, propagă,
promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură
fondate pe intoleranţă.
1. Conţinutul dreptului la libera exprimare online

Libertatea de exprimare în mediul online este dreptul fundamental al omului de a se exprima
în modul în care gândește. Este un drept natural ce ține de esența ființei umane, la fel ca
dreptul la viață, la demnitate, fiind, probabil, și cel mai important drept pentru funcționarea
unei societăți libere și democratice. Libertatea de exprimare protejează atât conţinutul, cât şi
forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează.
Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare
într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa
publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja sănătatea şi morala,
reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. Restrângerea libertăţii de
exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim şi doar în cazul în care
restrângerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectându-se echilibrul just
dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi
informat.
2. Știrile false, îndemnul la ură și aspecte de reglementare a acestora în condițiile

manifestării acestora online:
Orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate
prin răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără substrat
factologic suficient sau prin injurie. Orice persoană este în drept să ceară în instanţa de
judecată dezminţirea relatărilor false şi defăimătoare cu privire la fapte. În cazul în care
instanţa de judecată va stabili că acţiunea cu privire la răspândirea informaţiei false şi
defăimătoare este întemeiată, iar reclamantul solicită publicarea unei dezminţiri, instanţa va
dispune dezminţirea relatărilor false şi defăimătoare, indicând în dispozitivul hotărârii textul
dezminţirii. Instanţa de judecată va dispune efectuarea dezminţirii în cel mai potrivit mod
pentru restabilirea drepturilor reclamantului. Dacă informaţia falsă şi defăimătoare a fost
răspândită prin intermediul mass-mediei, instanţa va obliga mass-media care a răspândit
această informaţie să publice şi/sau să răspândească dezminţirea la aceeaşi rubrică, pagină, în
acelaşi program, la aceeaşi oră sau în acelaşi ciclu de emisiuni. În cazul în care informaţia
falsă şi defăimătoare a fost răspândită prin alte mijloace decât mass-media, instanţa va stabili
aceeaşi modalitate de dezminţire sau, după caz, alta adecvată situaţiei. Dacă mass-media sau,
după caz, autorul informaţiei se află în imposibilitatea de a publica dezminţirea, instanţa de
judecată va obliga mass-media sau, după caz, autorul informaţiei să publice dezminţirea în alt
mijloc de informare în masă cu o rază similară de acoperire sau difuzare. Dacă ultimul va
refuza publicarea dezminţirii, persoana obligată să publice dezminţirea va plăti reclamantului
o compensaţie în mărime de la 50 la 5000 de unităţi convenţionale. Mass-media scrisă va
insera dezminţirea sub titlul „Dezminţire”. Textul dezminţirii va fi scris cu aceleaşi caractere
ca şi informaţia dezminţită. Mass-media va publica dezminţirea în termenul stabilit de instanţa
de judecată. În cazul în care publicaţia sau emisiunea urmează să apară cu depăşirea
termenului stabilit de instanţă, dezminţirea va fi făcută în următorul număr sau emisiune.
3. Limitele manifestării dreptului la libera exprimare
22
Libertatea de exprimare trebuie să aibă un loc aparte într-un stat de drept și democratic. În
scopul unei protecţii eficiente a libertăţii de exprimare, statul are obligaţia de a se abţine de la
orice limitare, îngrădire a acesteia, dar și de a asigura libera circulaţie a informaţiilor.
Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură
sau la violenţă. Limitări ale libertăţii de exprimare privesc: obligaţia mijloacelor de
comunicare în masă de a preciza în mod public sursa sau sursele finanţării; apărarea
demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi a dreptului acesteia la propria imagine;
interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, a îndemnului la război, la ură, intoleranţă,
discriminare, la separatism teritorial, la acte de violenţă publică şi de obscenitate; răspunderea
pentru informaţia sau creaţia difuzate în mediul public.
V. TEZE DE REȚINUT
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a
avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi
informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
VI. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor:
1. Definiţi noţiunea de cenzură şi cea de defăimare în contextul legii privind libertatea de

exprimare.
2. Enumeraţi principiile libertăţii de exprimare.
3. Determinaţi cazurile în care se admite limitarea libertăţii de opinii în mediul online.
4. Caracterizaţi activitatea instituţiilor mass-media din Republica Moldova.
5. Determinaţi atribuţiile autorităţilor publice centrale în asigurarea protecţiei resurselor
informaţionale locale.
6. Delimitaţi interesul public de imixtiunea în viaţa privată a persoanei cu funcţie de
răspundere.
7. Exprimaţi-vă opinia asupra monitorizării de către instituţiile de stat a reţelelor de
socializare în vederea identificării ştirilor false.
VII. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie:

Moldova, 2008, nr.97-98.
nr.6-12.
23
12.
Voskuil impotriva Belgiei

22 noiembrie 2007
Cauza privea un jurnalist căruia i s-a refuzat dreptul de a nu divulga sursele de informaţii
pe care le folosise pentru a scrie două articole de presă referitoare la o anchetă penală pentru
trafic de arme, şi căruia autorităţile i-au aplicat o sancţiune constând în mai mult de două
săptămâni de detenţie pentru a-l forţa să furnizeze această informaţie.
Curtea a considerat că interesul guvernului pârât de a cunoaşte identitatea sursei
reclamantului nu era suficient pentru a prima în faţa interesului celui în cauză de a menţine
această informaţie confidenţială. Curtea a hotărât că au fost încălcate art.10 și art.5 § 1
(dreptul la libertate şi la siguranţă) din Convenție.
Delfi împotriva Estoniei (nr. 64569/09)

10 iunie 2013
Compania reclamantă este proprietara Delfi, un portal de știri online care a publicat până
la 330 de articole de știri pe zi la momentul înaintării cererii. Compania reclamantă a publicat
un articol pe portalul Delfi cu titlul „SLK distruge drumul de gheață planificat”. Drumurile de
gheață sunt drumuri publice pe mare care sunt deschise între continent și insule pe timp de
iarnă. SLK este o companie care oferă servicii de transport public cu feribotul între continent
și insule. L era acționarul majoritar al companiei. După publicarea articolului, au apărut 185
de comentarii la acesta. Aproximativ 20 dintre acestea conțineau amenințări adresate lui L și
un limbaj ofensator. În consecință, L a solicitat companiei reclamante să elimine comentariile
ofensatoare și a solicitat daune. Compania reclamantă a eliminat în aceeași zi comentariile
ofensatoare, dar a refuzat cererea de daune.
Curtea: Cu toate acestea, și mai important, filtrul automat pe bază de cuvinte utilizat de
compania reclamantă nu a reușit să filtreze discursul odios de instigare la ură și discursul de
incitare la violență postate de cititori și astfel i-a limitat abilitatea de a elimina în mod
expeditiv comentariile ofensatoare. Curtea reiterează faptul că majoritatea cuvintelor și
expresiilor în cauză nu includ metafore sofisticate și nu conțin sensuri ascunse sau amenințări
subtile. Acestea au fost expresii evidente de ură și amenințări sfruntate la adresa integrității
fizice a lui L. Prin urmare, chiar dacă filtrul automat pe bază de cuvinte a fost, probabil, util în
unele instanțe, faptele din cazul de față demonstrează că a fost insuficient pentru detectarea
comentariilor al căror conținut nu a constituit discurs protejat conform art.10 din Convenție.
Curtea menționează că aceste comentarii, în mod clar ilegale, au rămas online timp de șase
săptămâni, ca urmare a eșecului mecanismului de filtrare.
TEMA 6
24
DATELE CU CARACTER PERSONAL ŞI PRELUCRAREA AUTOMATIZATĂ A
DATELOR CU CARACTER PERSONAL
1. Clarificări juridice asupra activității de prelucrare a datelor cu caracter personal

2. Principiile de prelucrare și obligațiile operatorului de date
3. Drepturile subiectului protecției datelor cu caracter personal
 să definească datele cu caracter personal;

 să deosebească datele cu caracter personal de alte date și tipuri de informații;
 să cunoască principiile de protecţie a persoanelor în procesul de prelucrare
automatizată a datelor cu caracter personal;
 să aprecieze real care pot fi riscurile neasigurării garanţiilor legale obligatorii în
procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal.
 Date cu caracter personal – orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată

sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este
persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de
identificare sau la unul ori la mai multe elemente specifice identităţii sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
 Prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operaţiune sau serie de operaţiuni care
se efectuează asupra datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate sau
neautomatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea,
restabilirea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea
prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea,
ştergerea sau distrugerea.
 Sistem de evidenţă a datelor cu caracter personal – orice serie structurată de date cu
caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, fie că este centralizată,
descentralizată ori repartizată după criterii funcţionale sau geografice.
 Operator – persoana fizică sau persoana juridică de drept public sau de drept privat,
inclusiv autoritatea publică, orice altă instituţie ori organizaţie care, în mod individual sau
împreună cu altele, stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter
personal prevăzute în mod expres de legislaţia în vigoare.
 Persoană împuternicită de către operator – persoana fizică sau persoana juridică de drept
public ori de drept privat, inclusiv autoritatea publică şi subdiviziunile ei teritoriale, care
prelucrează date cu caracter personal în numele şi pe seama operatorului, pe baza
instrucţiunilor primite de la operator.
 Terţ – persoană fizică sau persoană juridică de drept public ori de drept privat, alta decât
subiectul datelor cu caracter personal, decât operatorul ori persoana împuternicită de către
operator şi decât persoana care sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei
împuternicite este autorizată să prelucreze date cu caracter personal.
 Destinatar – orice persoană fizică sau persoană juridică de drept public ori de drept
privat, inclusiv autoritatea publică şi subdiviziunile ei teritoriale, căreia îi sunt dezvăluite
date cu caracter personal, indiferent dacă este sau nu terţ. Nu sunt considerate destinatari
organele din domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, organele de
25
urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, cărora li se comunică date cu caracter personal
în cadrul exercitării competenţelor stabilite de lege.
 Consimţămîntul subiectului datelor cu caracter personal – orice manifestare de voinţă
liberă, expresă şi necondiţionată, în formă scrisă sau electronică, conform cerinţelor
documentului electronic, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă să fie
prelucrate datele care îl privesc.
 Depersonalizarea datelor – modificarea datelor cu caracter personal, astfel încât detaliile
privind circumstanţele personale sau materiale să nu mai permită atribuirea acestora unei
persoane fizice identificate sau identificabile ori să permită atribuirea doar în condiţiile
unei investigaţii care necesită cheltuieli disproporţionate de timp, mijloace şi forţă de
muncă.
1. Clarificări juridice asupra activității de prelucrare a datelor cu

caracter personal
Datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: prelucrate în mod
corect şi conform prevederilor legii; colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime, iar
ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea
ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau
ştiinţifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu
respectarea prevederilor Legii privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011 și garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de
normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică şi cea ştiinţifică; adecvate,
pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate
ulterior; exacte şi, dacă este necesar, actualizate. Datele inexacte sau incomplete din punctul
de vedere al scopului pentru care sunt colectate şi ulterior prelucrate se şterg sau se rectifică;
stocate într-o formă care să permită identificarea subiecţilor datelor cu caracter personal pe o
perioadă care nu va depăşi durata necesară atingerii scopurilor pentru care sunt colectate şi
ulterior prelucrate. Stocarea datelor cu caracter personal pe o perioadă mai mare, în scopuri
statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, se va face cu respectarea garanţiilor privind
prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează aceste
domenii, şi numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.
Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor
cu caracter personal.
2. Drepturile subiectului protecției datelor cu caracter personal

Dreptul de a fi informat despre activitatea de prelucrare a datelor: persoana vizată urmează a
fi informată despre orice prelucrare ce se realizează sau urmează a fi realizată asupra datelor
sale şi i se acordă posibilitatea să permită sau să nu permită operaţiunile de prelucrare. În
contextul exercitării dreptului la informare despre prelucrare, persoana vizată este în drept să
fie informată despre: identitatea operatorului sau, după caz, a persoanei împuternicite de către
operator; scopul prelucrării datelor colectate; informaţii suplimentare, precum destinatarii sau
categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal; existenţa drepturilor de acces la date,
de intervenţie asupra datelor şi de opoziţie, precum şi condiţiile în care acestea pot fi
exercitate dacă răspunsurile la întrebările cu ajutorul cărora se colectează datele sunt
obligatorii sau voluntare, precum şi consecinţele posibile ale refuzului de a răspunde;
Operatorul de date nu este obligat să informeze persoana vizată despre prelucrare, dacă:
subiectul datelor cu caracter personal deţine informaţiile respective; prelucrarea datelor cu
caracter personal se face în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică; furnizarea
informaţiilor este imposibilă sau implică un efort disproporţionat faţă de interesul legitim care
ar putea fi lezat; înregistrarea sau dezvăluirea datelor cu caracter personal este prevăzută în
26
mod expres de legislaţie; REGULA GENERALĂ NU SE APLICĂ în cazul: prelucrării
datelor cu caracter personal în cadrul acţiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor,
punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi a altor acţuni din cadrul procedurii penale
sau contravenţionale în condiţiile legii; acțiunilor legate de asigurarea apărării naţionale, a
securităţii statului şi menţinerii ordinii publice, a protecţiei drepturilor şi libertăţilor
subiectului datelor cu caracter personal sau ale altor persoane, dacă prin aplicarea acestora
este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale
ale autorităţii publice.
Dreptul de acces la date: orice subiect al datelor cu caracter personal are dreptul să obţină de
la operator, la cerere, fără întârziere şi în mod gratuit confirmarea faptului că datele care îl
privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta, de asemenea informaţii referitoare la scopurile
prelucrării, categoriile de date avute în vedere şi destinatarii sau categoriile de destinatari
cărora le sunt dezvăluite datele; comunicarea, într-o formă inteligibilă şi într-un mod care nu
necesită un echipament suplimentar, a datelor cu caracter personal care fac obiectul
prelucrării, precum şi a oricărei informaţii disponibile privind originea acestor date;
informaţii privind principiile de funcţionare a mecanismului prin care se efectuează
prelucrarea automatizată a datelor care vizează subiectul datelor cu caracter personal;
informaţii cu privire la consecinţele juridice generate de prelucrarea datelor cu caracter
personal pentru subiectul acestor date; informaţii privind modul de exercitare a dreptului de
intervenţie asupra datelor cu caracter personal.
Dreptul de intervenție asupra datelor cu caracter personal prelucrate: Orice subiect al
datelor cu caracter personal are dreptul de a obţine de la operator sau persoana împuternicită
de către acesta, la cerere şi în mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea
datelor cu caracter personal a căror prelucrare contravine Legii privind protecţia datelor cu
caracter personal, nr.133 din 08.07.2011, în special datorită caracterului incomplet sau inexact
al datelor; notificarea terţilor cărora le-au fost dezvăluite datele cu caracter personal despre
operaţiunile efectuate. Excepție: cazurile când notificarea se dovedeşte a fi imposibilă sau
presupune un efort disproporţionat faţă de interesul legitim care ar putea fi lezat.
Dreptul de a se opune activității de prelucrare a datelor cu caracter personal: Subiectul
datelor cu caracter personal are dreptul de a se opune în orice moment, în mod gratuit, din
motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca datele cu caracter personal
care îl vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte
altfel. Dacă opoziţia este justificată, prelucrarea efectuată de operator nu mai poate viza aceste
date. Subiectul datelor cu caracter personal are dreptul de a se opune în orice moment, în mod
gratuit şi fără nicio justificare, ca datele care îl vizează să fie prelucrate pentru prospectare
comercială. Operatorul sau persoana împuternicită de către operator este obligată să
informeze subiectul despre dreptul de a se opune unei astfel de lucrări înaintea dezvăluirii
către terţi a datelor sale cu caracter personal.
Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale: orice persoană are dreptul de a cere
anularea, în totalitate sau parţală, a oricărei decizii individuale care produce efecte juridice
asupra drepturilor şi libertăţilor sale, fiind întemeiată exclusiv pe prelucrarea automatizată a
datelor cu caracter personal destinată să evalueze unele aspecte ale personalităţii sale, precum
competenţa profesională, credibilitatea, comportamentul şi altele asemenea. Poate fi anulată
decizia care: este autorizată de o lege care stabileşte măsurile ce garantează apărarea
interesului legitim al subiectului datelor cu caracter personal; este luată în cadrul încheierii
sau executării unui contract, cu condiţia că cererea de încheiere sau de executare a
contractului depusă de subiectul datelor cu caracter personal a fost satisfăcută.
Dreptul de acces în justiție: orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări
de date cu caracter personal efectuată ilegal sau căreia i-au fost încălcate drepturile şi
interesele garantate de legea privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011 are dreptul de a sesiza instanţa de judecată pentru repararea prejudiciilor materiale
şi morale.
27
3. Obligațiile operatorului de date
Obligațiile operatorului de date: desemnarea persoanei responsabile de asigurarea protecţiei
datelor cu caracter personal pe unitate; dezvoltarea și implementarea cerințelor minime de
securitate în contextul activității exercitate; notificarea Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal despre activitatea de prelucrare a datelor realizată în cadrul
unității; asigurarea securității informaționale, confidențialității și disponibilității datelor cu
caracter personal prelucrate; asigurarea drepturilor subiectului vizat.
Actele și măsurile organizatorice ce necesită a fi elaborate și implementate pentru asigurarea
condițiilor juridice impuse de reglementările naționale privind protecția datelor cu caracter
personal: Regulamentul privind activitatea de prelucrare și asigurare a protecției datelor cu
caracter personal (Regulamentul trebuie să delimiteze atribuțiile subiecților implicați în
activitatea de prelucrare și urmează a fi adus la cunoștința colaboratorilor contra semnătură);
nomenclatorul datelor cu caracter personal prelucrate şi al operaţiunilor de prelucrare; lista
nominală a utilizatorilor, autorizaţi să acceseze datele cu caracter personal; măsuri de
securitate elaborate pe instituție; descrierea tehnică a mecanismului de punere în aplicare a
măsurilor de securitate; descrierea detaliată a criteriilor, în conformitate cu care sunt
accesibile datele cu caracter personal prelucrate în registrul ţinut manual; documentaţia
tehnică cu privire la controalele de securitate; orarul controalelor de securitate; rapoarte
despre incidentele de securitate.
V. TEZE DE REȚINUT
Dreptul la protecţia datelor cu caracter personal are un caracter complex şi oferă prin conţinutul
său subiecţilor vizaţi posibilitatea de a menţine controlul asupra identităţii personale, în
particular, şi asupra vieţii private, în general. Exercitarea prerogativelor date de cadrul legislativ
se prezintă ca o manifestare de voinţă individuală, fi ecare urmând până la urmă să identifi ce
cadrul personal de intimitate şi acţiunile pe care urmează să le întreprindă.
1. Explicați conținutul noţiunilor: date cu caracter personal, proces de prelucrare a

datelor, protecţia datelor cu caracter personal, operator de date, subiect al protecţiei
datelor cu caracter personal.
2. Deosebiți tipurile da date şi regimul juridic aplicabil acestora.
3. Deosebiți procesul de prelucrare de date de procesul de protecţie a datelor cu caracter
personal.
4. Determinați şi caracterizați principiile activităţii de prelucrare a datelor cu caracter
personal.
5. Identificați condiţiile juridice de bază pentru asigurarea prelucrării corecte a datelor cu
caracter personal.
6. Identificați subiecţii ce sunt implicaţi în raporturile legate de prelucrarea şi protecţia
datelor cu caracter personal.
7. Identificați tipurile de raporturi juridice ce pot să existe în contextul exercitării
activităţii de prelucrare a datelor şi de asigurare a protecţiei, stabilind rolul fiecărui
subiect în parte.
8. Determinaţi drepturile şi obligaţiile subiecţilor implicaţi în procesul de prelucrare a
datelor.
9. Explicați mecanismul de înregistrare a calităţii de operator de date;
10. Determinați competenţele subiecţilor de supraveghere şi control al protecţiei datelor
cu caracter personal.
28
1. Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor

cu caracter personal, Strasbourg, 1981, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea
Parlamentului nr.483-XIV din 02 iulie 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii
3. Codul Civil al Republicii Moldova, nr.726-XII din 04.06.2002. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86 (967-971).
08.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.70-175/492.
5. Codul Muncii al Republicii Moldova, nr.154-XV din 28.03.2003. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.159-162.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea cerinţelor faţă de
asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul
sistemelor informaţionale de date cu caracter personal, nr.1123 din 14.12.2010. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.254-256/1282.
Antović și Mirković impotriva Muntenegrului (nr. 70838/13)

28 noiembrie 20171
Cauza privește o plângere de încălcare a vieții private formulată de doi profesori de la
Facultatea de Matematică a Universității din Muntenegru după instalarea supravegherii video
în zonele în care aceștia predau. Ei s-au plâns că nu aveau un control efectiv asupra
informațiilor colectate, precum și că supravegherea era ilegală. Instanțele interne au respins
cererea pentru acordarea de despăgubiri, reținând că aspectul vieții private nu era relevant în
cauză atât timp cât sălile de curs unde reclamanții predau constituiau locuri publice.
Curtea a hotărât că, în speță, a fost încălcat art.8 (dreptul la respectarea vieții private) din
Convenție, constatând că supravegherea video nu era prevăzută de lege. În primul rând, a
respins argumentul Guvernului că respectiva cauză era inadmisibilă, deoarece niciun aspect al
vieții private nu era în discuție, zona aflată sub supraveghere fiind o zonă de lucru, destinată
publicului. În această privință, Curtea a reținut, în special, că a constatat anterior că viața
privată poate include activități profesionale și a considerat că acesta era și cazul reclamanților.
Prin urmare, art.8 era aplicabil. Pe fondul cauzei, a constatat că supravegherea video
reprezenta o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții private, precum și că
elementele de probă au demonstrat că supravegherea a încălcat dispoziții ale dreptului intern.
Într-adevăr, instanțele interne nici măcar nu au luat în calcul o justificare legală pentru
supraveghere, deoarece au decis, încă de la început, că nu a fost încălcată viața privată.
Radu împotriva Republicii Moldova

15 aprilie 2014
Reclamanta, lector la Academia de Poliție, s-a plâns despre divulgarea de către un spital
de stat a informațiilor medicale despre ea către angajatorul său. Informațiile au circulat la
scară largă la locul de muncă al reclamantei și, la puțin timp după aceasta, ea a pierdut sarcina
din cauza stresului. Reclamanta a inițiat, fără succes, proceduri împotriva spitalului și
Academiei de Poliție. Curtea a hotărât că, în speță, a fost încălcat art.8 din Convenție,
constatând că ingerința în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, invocată de
reclamantă, nu era „prevăzută de lege” în sensul art.8.
29
Libert impotriva Franței (nr. 588/13)
22 februarie 2018
Cerere comunicată Guvernului Franțeiz la 30 martie 2015. În speță, reclamantul se
plânge, în special, de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private care rezultă din
faptul că angajatorul său (compania națională de căi ferate Franțeiză, SNCF) a deschis fișiere
aflate pe partiția de pe hard-diskul calculatorului său de serviciu denumită „D:/date personale”
fără ca el să fie prezent. Acesta a fost ulterior concediat din cauza conținutului fișierelor în
cauză.
Curtea a comunicat cererea guvernului Franțeiz și a adresat întrebări părților, în temeiul
art.8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenție.
TEMA 7
DREPTUL DE ACCES LA INFORMAŢIE ŞI MODALITĂŢILE DE MANIFESTARE A

ACESTUIA ÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE
1. Conținutul juridic al dreptului de acces la informație

2. Tipuri de informație și modalități de acces
3. Mecanisme de exercitare și modalități de protecție a dreptului de acces la informație
 să cunoasă conținutul juridic al dreptului de acces la informație;

 să determine tipurile de informații care pot fi solicitate în contextul exercitării
dreptului de acces la informație;
 să clarifice mecanismele de protecție ce pot fi utilizate în contextul exercitării
dreptului de acces la informație.
 Informaţii oficiale – sunt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia

furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau
adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de
către alţi subiecţi de drept.
 Furnizori de informaţii – posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze
solicitanţilor informația oficială solicitată cu respectarea garanțiilor legale stabilite.
 Secret de stat – informație protejată de stat în domeniul activității lui militare, economice,
tehnico-științifice, de politicã externã, de recunoaștere, de contrainformații operative de
investigații, a căror rãspândire, divulgare, pierdere, sustragere sau distrugere poate
periclita securitatea Republicii Moldova.
 Secret comercial – orice informație ce ține de producție, tehnologie, administrare, de
activitatea financiară și de altã activitate a agentului economic, cu o valoare comercialã
actualã sau potențialã, necunoscutã terților, în privința căreia posesorul (agentul
economic) întreprinde măsuri rezonabile pentru protecția confidențialității.
 Dreptul de acces la informație – prerogativa persoanei fizice sau juridice de a căuta,
primi şi face cunoscute informaţiile oficiale, precum și de a înainta demersuri și primi
răspunsuri cu privire la solicitările înaintate, dacă acestea privesc solicitarea primirii unei
informații oficiale.
30
1. Conținutul juridic al dreptului de acces la informație

Dreptul de acces la informație – prerogativa persoanei fizice sau juridice de a căuta, primi şi
face cunoscute informaţiile oficiale;.
Furnizori de informații: autorităţile publice centrale şi locale (autorităţile administraţiei de
stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova, şi anume: Parlamentul, Preşedintele
Republicii Moldova, Guvernul, Administraţia Publică, autoritatea judecătorească); instituţiile
publice centrale şi locale (organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi
finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-
culturale şi a altor atribuţii cu caracter necomercial); persoanele fizice şi juridice care, în baza
legii sau a contractului cu autoritatea publică ori cu instituţia publică, sunt abilitate cu
gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii
oficiale.
Solicitanți de informaţii oficiale: orice cetăţean al Republicii Moldova; cetăţenii altor state,
care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova; apatrizii stabiliţi cu
domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Tipuri de informație și modalități de acces

Tipuri de informație: Informaţii oficiale; informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
Informaţii oficiale cu accesibilitate limitată: informaţii atribuite la secret de stat; informaţii
confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de
confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie,
tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare
(transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor; informaţii cu caracter
personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei,
protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal; informaţii ce ţin de
activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care
divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea
unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului
său ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane – aspecte
reglementate de legislaţie; informaţii ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor
investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de
prioritatea de publicare sau influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.
Exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate
prin lege organică şi care corespund necesităţilor: respectării drepturilor şi reputaţiei altei
persoane; protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei
moralei societăţii. Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat,
furnizorii de informaţii sunt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la
care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicându-se în locurile porţiunilor omise una
dintre următoarele sintagme: ,,secret de stat", ,,secret comercial", ,,informaţie confidenţială
despre persoană".
Accesul la informaţiile oficiale poate fi asigurat prin: asigurarea posibilității de audiere a
informaţiei pasibile unei expuneri verbale; asigurarea posibilității de examinare a
documentului (a unor părţi ale acestuia) la sediul instituţiei; eliberarea copiei de pe
documentul, informaţiile solicitate (de pe unele părţi ale acestora); eliberarea copiei traducerii
documentului, informaţiei (a unor părţi ale acestora) într-o altă limbă decât cea a originalului,
pentru o plată suplimentară; expedierea prin poştă (inclusiv poşta electronică) a copiei de pe
document, informaţie (de pe unele părţi ale acestora), a copiei de pe traducerea documentului,
informaţiei într-o altă limbă, la cererea solicitantului, pentru o plată respectivă.
31
3. Mecanisme de exercitare și modalități de protecție a dreptului de acces la informație
Solicitarea accesului la informaţiile oficiale: Informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia
solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau verbale.
Cererea scrisă de solicitare a informației va conţine: detalii suficiente şi concludente pentru
identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau a unor părţi ale acesteia), modalitatea
acceptabilă de primire a informaţiei solicitate, date de identificare ale solicitantului.
Cererea poate fi înaintată verbal în cazurile în care este posibil răspunsul pozitiv, cu
satisfacerea imediată a cererii de furnizare a informaţiei. În cazul în care furnizorul
intenţionează să refuze accesul la informaţia solicitată, el va informa solicitantul despre
aceasta şi despre posibilitatea depunerii unei cereri scrise.
Elaborarea şi furnizarea unor informaţii analitice, de sinteză sau inedite pot fi efectuate în
baza unui contract între solicitant şi furnizorul de informaţii, contra unei plăţi negociabile.
Termenele de satisfacere a cererilor de acces la informaţie: informaţiile, documentele
solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru
a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la
informaţie; termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile
lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice, cu condiția informării solicitantului despre
orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile
înainte de expirarea termenului iniţial.
V. TEZE DE REȚINUT
Regimul adecvat al libertății de informare este un aspect vital al activității unui guvern deschis și
al democratizãrii societății. Doar în condițiile în care existã un schimb liber de informații poate fi
asiguratã responsabilitatea și evitatã corupția în eșaloanele puterii, satisfăcut dreptul cetățenilor
de a cunoaște. Libertatea de informare este, de asemenea, o condiție esențială pentru dezvoltarea
durabilă a societății. Managementul resurselor, inițiativele sociale și strategiile economice pot fi
eficiente doar dacă publicul este informat și antrenat în luarea deciziilor.
1. Determinați conținutul dreptului de acces la informație.

2. Stabiliți condițiile în care poate fi realizat dreptul de acces la informație.
3. Definiți noțiunea de furnizor.
4. Clarificați obligațiile furnizoului în coraport cu solicitantul de informație.
5. Definiți noțiunea de informație oficială.
6. Stabiliți obligațiile juridice ale furnizorului de informații.
7. Determinați situațiile când nu poate fi asigurat dreptul de acces la informație,
explicând motivele și logica legală.
8. Apreciați importanța asigurării dreptului de acces la informație.
9. Explicați modalitatea de exercitare a dreptului de acces la informație.
10.Evaluați mecanismele legale instituite în vederea asigurării protecției dreptului de
acces la informație.
1. Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie, nr.982 din 11.05.2000. În:
2. Legea Republicii Moldova cu privire la publicitate, nr.1227 din 27.06.1997. În:
3. Legea poştei, nr.463 din 18.05.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.65-66/711.
32
4. Legea Republicii Moldova cu privire la biblioteci, nr.286 din 16.11.1994. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.2/15.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la secretul comercial, nr.171 din 06.07.1994. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.13/126.
6. Legea prese, nr.243 din 26.10.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.2/12.
Khurshid Mustafa și Tarzibachi împotriva SUEDIEI (nr. 23883/06)

16 decembrie 2008
Reclamanții erau un cuplu căsătorit de origine irakiană. Acasă, aceștia foloseau o antenă
satelit din apropiere pentru a viziona programe de televiziune în limbile arabă și farsi.
Proprietarul clădirii s-a schimbat. Noul proprietar a dispus demontarea antenei satelit.
Reclamanții nu au respectat această solicitare. Prin urmare, li s-a reziliat contractul de
închiriere.
Curtea: În speță, Curtea ia act de faptul că reclamanții doreau să beneficieze de programe
de televiziune în limbile arabă și farsi din țara și regiunea lor de origine. Aceste informații
includeau, spre exemplu, știri politice și sociale care puteau prezenta un interes deosebit
pentru reclamanți, în calitate de imigranți din Irak. /.../ o familie de imigranți cu trei copii,
care pot dori să mențină contactul cu cultura și limba specifice țării lor de origine. Prin
urmare, dreptul în cauză era de o importanță deosebită pentru reclamanți.
Tillack împotriva Belgiei

27 noiembrie 2007
Un jurnalist la săptămanalul german Stern s-a plâns cu privire la percheziţiile şi
confiscările făcute la domiciliul său şi la locul său de muncă în urma publicării unor articole
privind nereguli în cadrul instituţiilor europene şi bazate pe informaţii conţinute în
documentele confidenţiale ale Oficiului European de Luptă Antifraudă. După ce a subliniat că
dreptul jurnaliştilor de a păstra confidenţialitatea asupra surselor nu poate fi considerat doar
un privilegiu ce poate fi acordat sau retras în funcţie de legalitatea sau ilegalitatea surselor, ci
un atribut real al dreptului la informaţie, Curtea a concluzionat că motivele invocate de către
instanţele belgiene sunt insuficiente pentru a justifica percheziţiile în cauză. Încălcarea
articolului 10 din Convenție.
Assocation Ekin C. împotriva Franței (nr. 30882/96)

17 iulie 2001
Reclamantul reprezintă o asociație înființată pentru a proteja cultura bască și stilul de
viață basc. Reclamantul a publicat o carte care relata aspecte istorice, culturale, lingvistice și
socio-politice ale conflictului basc. Cartea a fost ulterior interzisă în Franța.
Curtea: /.../ Curtea a menționat că secțiunea 14 din Legea din anul 1881, cu modificări,
prevede o derogare de la legea generală prin aceea că autorizează Ministrul de Interne să
impună o interdicție generală și absolută, care să cuprindă întreg teritoriul Franțeiz, asupra
circulației, distribuției sau vânzării de orice documente redactate într-o limbă străină sau de
orice documente considerate a fi de origine străină, chiar dacă sunt redactate în limba
Franțeiză.
/.../ Actul legislativ în cauză pare să fie în contradicție directă cu prevederea de la alin.1
art.10 din Convenție, potrivit căreia drepturile recunoscute în articolul respectiv se mențin
„indiferent de frontiere”.
33
TEMA 8
DREPTUL COMUNICAŢIILOR ELECTRONICE
1. Reglementarea juridică a comunicațiilor electronice în Republica Moldova

2. Subiecții implicați în procesul de furnizare și gestionare a serviciilor electronice
3. Principiile activității de furnizare a serviciilor electronice
4. Organele de control și răspunderea în domeniul comunicațiilor electronice
5. Autorizarea generală în domeniul comunicațiilor electronice
 să determine cadrul legislativ aplicabil comunicațiilor electronice;

 să stabilească drepturile și obligațiile subiecților implicați în furnizarea serviciilor
electronice;
 să clarifice principiile de activitate în domeniul comunicațiilor electronice;
 să determine organele competente în exercitarea controlului asupra serviciilor din
domeniul comunicațiilor electronice.
 Abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu furnizorul
de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului în vederea furnizării unor
asemenea servicii.
 Acces – punere la dispoziția altui furnizor a infrastructurii și/sau a serviciilor, în condiții
definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicații
electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru furnizarea de servicii ale societății
informaționale sau de servicii de programe audiovizuale.
 Acces neautorizat – conectare și/sau utilizare de către o persoană fizică sau juridică a
unei rețele și/sau a unui serviciu de comunicații electronice fără autorizarea furnizorului
rețelei și/sau serviciului.
 Acces partajat la bucla sau subbucla locală – punere la dispoziția altui furnizor a unei
părți specifice din capacitatea buclei sau subbuclei locale, ceea ce permite utilizarea unei
părți a frecvenței sau a unui echivalent, fără a se modifica proprietatea buclei sau a
subbuclei locale.
 Apel – conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicații electronice
accesibil publicului, care permite realizarea unei comunicări vocale și/sau video
bidirecționale în timp real.
 Autorizare generală – regim juridic prin care se asigură drepturile de furnizare a reţelelor
şi/sau a serviciilor de comunicaţii electronice şi se stabilesc obligaţii specifice
domeniului, ce pot fi aplicate tuturor tipurilor de reţele şi servicii de comunicaţii
electronice.
 Bandă de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală – bandă de frecvenţe radio
destinată exclusiv utilizării în interes guvernamental (apărare, securitate
naţională, comunicații guvernamentale, protecţie civilă, poliţie).
 Buclă locală – circuit fizic care leagă punctul terminal al rețelei de comunicații
electronice de un repartitor principal sau de orice alt element echivalent din rețeaua
publică fixă de comunicații electronice.
34
 Colocare – furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare pentru amplasarea şi
conectarea, în scopul funcţionării corespunzătoare, a echipamentului relevant al
beneficiarului acestei forme de acces.
 Compatibilitate electromagnetică – proprietate a unui dispozitiv, echipament sau sistem
de a funcţiona satisfăcător în mediul electromagnetic, fără a produce perturbaţii
electromagnetice prejudiciabile oricărui aparat ce se află în acest mediu.
 Comunicare – orice informație trimisă sau transmisă între un număr finit de părți prin
intermediul unui serviciu de comunicații electronice accesibil publicului. Această
categorie nu include informațiile transmise, prin intermediul unei rețele de comunicații
electronice, în cadrul unui serviciu de programe audiovizuale destinate publicului în
măsura în care aceste informații nu pot fi relaționate cu un abonat sau cu un utilizator
identificabil care primește informația.
 Condiții de licență – totalitatea cerințelor și condițiilor stabilite de către Agenția
Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației în
conformitate cu legislația ce reglementează expres utilizarea resurselor limitate ale
statului din domeniul comunicațiilor electronice, a căror respectare este obligatorie pentru
titularul de licență.
 Consimțămîntul persoanei vizate – manifestare de voință liberă, specifică și informată,
prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o
privesc.
 Consumator – orice persoană fizică care utilizează sau solicită un serviciu de comunicații
electronice accesibil publicului în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale
sau profesionale.
 Date de localizare – orice date prelucrate într-o rețea de comunicații electronice sau prin
intermediul unui serviciu de comunicații electronice, care indică poziția geografică a
echipamentului terminal al utilizatorului unui serviciu de comunicații electronice
accesibil publicului.
 Date de transfer – date prelucrate în scopul transmiterii comunicării printr-o rețea de
comunicații electronice sau în vederea facturării.
 Domeniu de nivel superior .md – cod al Republicii Moldova atribuit de Corporaţia pentru
Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), în conformitate cu standardul
internaţional ISO-3166, în calitate de nume de domeniu de nivel superior pentru
identificarea ţării în reţeaua globală Internet.
 Drept exclusiv – drept acordat unui singur furnizor prin orice act normativ, de
reglementare sau administrativ, care îi rezervă dreptul de a furniza o rețea ori un serviciu
de comunicații electronice sau de a desfășura o altă activitate din domeniul
comunicațiilor electronice într-o zonă geografică determinate.
 Echipament de comunicaţii electronice – orice produs fabricat în mod industrial, destinat
utilizării în reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice.
 Furnizarea reţelei de comunicaţii electronice – instalarea, operarea, gestionarea sau
punerea la dispoziţia unui terţ autorizat a reţelei de comunicaţii electronice sau a
infrastructurii associate.
 Furnizor cu putere semnificativă pe o anumită piață relevantă – furnizor care, fie
individual, fie împreună cu alți asemenea furnizori, conform analizei de piață
corespunzătoare, se bucură pe piața respectivă de o poziție echivalentă unei poziții
dominante, definită de legislația din domeniul concurenței.
 Furnizor de reţele de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea
unei reţele de comunicaţii electronice.
 Furnizor de servicii de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
serviciilor de comunicaţii electronice.
35
 Infrastructură asociată – servicii asociate, infrastructuri fizice și alte instalații sau
elemente asociate unei rețele de comunicații electronice și/sau unui serviciu de
comunicații electronice, care permit și/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul
respectivei rețele și/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potențial și cuprind,
printre altele, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile și alte
construcții de susținere, canalele, tuburile, pilonii, nișele și cutiile de distribuție.
 Interoperabilitate – capacitatea a două sau a mai multor sisteme sau componente ale
acestora de a efectua schimb de informaţii şi de a le utiliza.
 Încălcare a securității datelor cu caracter personal – încălcare a securității având ca
rezultat distrugerea accidentală sau ilicită, pierderea, alterarea, divulgarea neautorizată ori
accesul neautorizat la datele cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt
mod în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului.
 Licență – act ce atestă dreptul de utilizare, pentru o perioadă stabilită, a resurselor
limitate (canale radio, frecvențe radio, resurse de numerotare) indicate în acesta, integral
sau parțial, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licență.
 Notificare – declaraţie depusă de către o persoană fizică sau juridică către autoritatea de
reglementare, ce cuprinde intenţia de a începe furnizarea reţelelor şi/sau serviciilor de
comunicaţii electronice şi un set minim de informaţii necesare pentru a ţine Registrul
public al furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice.
 Plan național de numerotare – document oficial care stabilește repartizarea resurselor de
numerotare, structura șirurilor de numere utilizate în rețelele și serviciile de comunicații
electronice, precum și regulile de formare la nivel național a resurselor de numerotare
utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, în
conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
 Poștă electronică – orice mesaj – text vocal sau conținând sunete ori imagini – trimis
prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice și care poate fi stocat în
rețea sau în echipamentul terminal al destinatarului până la deschiderea sa de către acesta.
 Punct terminal al rețelei (NTP) – punct fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la
o rețea publică de comunicații electronice. În cazul rețelelor care utilizează comutarea sau
rutarea, punctul terminal al rețelei este identificat printr-o adresă specifică în rețea, care
poate fi asociată numărului sau numelui abonatului.
 Radiocomunicaţii – comunicaţii electronice care se realizează prin intermediul undelor
radio; undele radio reprezintă unde electromagnetice care se propagă în spaţiu fără
ghidare artificială.
 Resurse de numerotare – orice numere sau coduri care servesc pentru identificarea
abonaților și/sau furnizorilor.
 Resurse de spectru radio – benzi sau subbenzi de frecvenţe radio, frecvenţe şi/sau canale
radio destinate utilizării în radiocomunicaţii.
 Reţea de comunicaţii electronice – sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de
comutare sau rutare, precum şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin
suport fizic, electromagnetic sau prin orice alte mijloace, incluzând reţele de comunicaţii
prin satelit, reţele fixe (cu comutare de circuite sau comutare de pachete, inclusiv
Internet) şi reţele mobile terestre, reţele de transport al energiei electrice, în cazul în care
acestea sunt utilizate şi pentru transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea
programelor audiovizuale, reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul informaţiei
transmise.
 Rețea publică de comunicații electronice – rețea de comunicații electronice utilizată în
întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice
accesibile publicului, care asigură transferul de informații între punctele terminale ale
rețelei.
 Utilizator – persoană fizică sau juridică care utilizează sau solicită servicii de comunicaţii
electronice accesibile publicului.
36
 Utilizator final – orice utilizator, cu excepţia acelora care furnizează rețele publice de
comunicații electronice sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului.
1. Reglementarea juridică a comunicațiilor electronice în Republica Moldova

Instrumentul juridic principal ce asigură funcționarea pieţei de comunicaţii electronice din
Republica Moldova este Legea nr. 241/2007.
Legea nr. 241/2007 garantează dezvoltarea sectorului comunicaţiilor electronice prin
asigurarea unui mediu concurențial corect și a unor condiții echitabile pentru agenții economici
ce activează în sector, îmbunătățind eficiența și creând premise substanțiale pentru creșterea
economică pe termen lung, contribuind la formarea unor prețuri competitive și, implicit, la
bunăstarea consumatorului, precum şi contracarează efectele negative ale piețelor monopolizate
(prețuri mai mari, calitate mai proastă a serviciilor și încetinirea procesului de inovare).
Obiectivul principal al Legii nr. 241/2007 este de a oferi un cadru de reglementare pentru rețelele
și serviciile de comunicații electronice, bazat pe cerere și ofertă, unde cererea se identifică prin
intermediul evoluțiilor din domeniul societății informaționale, iar oferta prin intermediul unei
infrastructuri și a unor piețe de servicii eficace și concurențiale.
Acţiunea Legii nr. 241/2007 nu se extinde asupra reţelelor şi serviciilor de comunicaţii
speciale (destinate pentru asigurarea necesităţilor autorităţilor publice, apărării, securităţii
naţionale şi ordinii publice) şi nici asupra acelora care sunt furnizate pentru necesităţi proprii,
precum şi nu reglementează conţinutul informaţiei transmise prin reţelele de comunicaţii
electronice sau prin serviciile de comunicaţii electronice.
Republica Moldova desfăşoară o activitate internaţională de colaborare, în domeniul
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor electronice, intensă şi productivă. Țara face parte la
diverse organisme, iniţiative şi proiecte din domeniu, atât la nivel de organizaţii internaţionale,
cât şi la nivel regional şi bilateral cu alte state. Printre principalele organizații
interguvernamentale din domeniul telecomunicațiilor, la care Republica Moldova este parte sunt:
 Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT);
 Uniunea Poștală Universală (UPU);
 Conferința Europeană a administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (CEPT);
 Comunitatea Regională în domeniul Comunicaţiilor (CRC).
2. Subiecții implicați în procesul de furnizare și gestionare a serviciilor electronice
Subiect implicat în procesul de furnizare și gestionare a serviciilor electronice poate fi
persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în
totalitate sau în parte, în furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice. Autoritatea care se
preocupă de elaborarea, promovarea şi realizarea politicii Guvernului în domeniul comunicaţiilor
electronice şi determină strategia de dezvoltare a domeniului respectiv este Ministerul
Economiei și Infrastructurii.
Autoritatea care reglementează activitatea în domeniul comunicaţiilor electronice şi al
tehnologiei informaţiei, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a domeniilor
menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în domeniul comunicaţiilor electronice de
către furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice este Agenţia Naţională pentru
Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei. Agenţia este o autoritate
publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul comunicaţiilor electronice şi al
tehnologiei informaţiei, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare, are
statut de persoană juridică cu buget autonom, fiind independentă de furnizorii de reţele şi/sau
servicii, de producătorii de echipamente de comunicaţii electronice.
3. Principiile activității de furnizare a serviciilor electronice

Organul central de specialitate elaborează strategia de realizare a politicii în domeniul
comunicaţiilor electronice în baza următoarelor principii: - promovarea neutralităţii tehnologice;
37
- gestionarea transparentă şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio cu utilizare
neguvernamentală; - promovarea concurenţei efective, loiale şi echitabile în condiţiile legii; -
tratamentul egal al tuturor participanţilor de pe piaţă, indiferent de tipul de proprietate şi de
capital; - crearea condiţiilor optime pentru activitatea de întreprinzător; - respectarea intereselor
utilizatorilor finali. La furnizarea serviciilor electronice se încearcă asigurarea principiilor de
bază ale concurenţei: - statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei
loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor
anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale; - este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile
în vederea restrângerii concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului; - preţurile la
produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei, dacă legea specială
nu prevede altfel; - pentru sectoarele economice în care concurenţa este restrânsă sau nu există,
precum şi în împrejurări excepţionale (cum ar fi: situaţiile de criză, dezechilibrul major dintre
cerere şi ofertă), Guvernul este în drept să dispună şi/sau să aplice măsuri cu caracter temporar
pentru a împiedica sau chiar pentru a bloca creşterea excesivă a preţurilor.
4. Organele de control și răspunderea în domeniul comunicațiilor electronice

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei colaborează cu organul central de specialitate, cu Consiliul Concurenţei, cu organul
de control al prelucrărilor de date cu caracter personal şi cu alte autorităţi publice, inclusiv prin
furnizarea reciprocă a informaţiilor necesare aplicării prevederilor legislaţiei privind
comunicaţiile electronice, ale legislaţiei în domeniul concurenţei şi ale legislaţiei privind
protecţia datelor cu caracter personal, asigurând confidențialitatea informațiilor furnizate.
Colaborarea dintre Agenţie şi autorităţile menţionate se efectuează conform delimitării de funcţii
şi atribuţii prevăzute de lege. Pentru efectuarea controalelor planificate şi inopinate, specialiştii
Agenţiei sunt împuterniciţi prin delegații de control, semnate de directorul Agenţiei sau de unul
dintre directorii adjuncţi. La efectuarea controlului, specialiştii Agenţiei au acces liber în
încăperile şi pe teritoriul furnizorilor de reţele şi/sau servicii, precum şi la documentaţia şi
informaţia acestora, şi au dreptul să întreprindă măsuri de conservare a documentaţiei şi
informaţiei în modul şi în condiţiile stabilite de lege. Procedura de control şi alte acţiuni ce ţin de
aceasta sunt stabilite într-un regulament elaborat şi aprobat de Agenţie şi publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
5. Autorizarea generală în domeniul comunicațiilor electronice
Procedura de autorizare a persoanelor care intenţionează să furnizeze reţele şi/sau servicii de
comunicaţii electronice, precum şi condiţiile în care se poate realiza furnizarea de reţele şi/sau
servicii de comunicaţii electronice, sînt stabilite în Legea nr.241-XVI şi în Regulamentul privind
regimul de autorizare generală şi eliberare a licenţelor de utilizare a resurselor limitate pentru
furnizarea reţelelor şi serviciilor publice de comunicaţii electronice, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de Administraţie al ANRCETI nr. 57 din 21.12.2010. Regimului de autorizare
generală sunt supuse următoarele tipuri de reţele şi servicii publice:
1. Reţele publice:
 Reţele terestre cu acces la puncte fixe;
 Reţele terestre de distribuire a comunicaţiilor electronice (last mile – ultima milă);
 Reţele terestre de transport a comunicaţiilor electronice (backbone);
 Reţele radio mobile celulare terestre;
 Reţele terestre de radiodifuziune;
 Reţele cu acces prin satelit.
2. Servicii publice:
 Servicii de telefonie;
 Servicii de transport apeluri;
 Servicii de linii închiriate;
 Servicii de transmisiuni de date;
 Servicii de acces la Internet;
38
 Servicii de programe audiovizuale.
Descifrarea detaliată a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice este prezentată în

Nomenclatorul tipurilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice supuse regimului de
autorizare generală (Anexa nr.1 la Regulament). Autorizarea generală este valabilă fără vreo
limitare în timp.
V. TEZE DE REȚINUT
Reglementarea juridică a comunicaţiilor electronice oferă recunoaşterea şi garantează

inviolabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice, precum şi a reţelelor de comunicaţii
electronice utilizate în mod legal, în baza licenţelor şi autorizaţiilor corespunzătoare.
Persoanele culpabile de acces neautorizat, de sustragerea, deteriorarea sau distrugerea
reţelelor de comunicaţii electronice, de confecţionarea, realizarea sau punerea la dispoziţia
altei persoane a mijloacelor tehnice destinate accesului neautorizat sunt obligate să repare
integral prejudiciul material cauzat.
1. Definiţi noțiunea de comunicaţii electronice.

2. Determinaţi obiectul şi subiecţii comunicaţiilor electronice.
3. Enumeraţi categoriile de informaţii şi condiţiile de acces la acestea.
4. Specificați atribuţiile organului de specialitate din domeniul comunicaţiilor
electronice.
5. Expuneţi-vă asupra consecinţelor unui acces neautorizat, identificând organele cu
funcţii de control.
6. Stabiliţi corelaţia standardelor internaţionale în domeniul comunicaţiilor electronice
raportată la prevederile naţionale.
7. Determinaţi competenţele Ministerului Tehnologiei Informaţiei și Comunicațiilor în
identificarea direcţiilor de dezvoltare a comunicaţiilor electronice.

3. Legea pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, nr.112-
XVI din 22.05.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.97-98.
nr.6-12.
39
12.
08.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175;
nr.91 din 29.05.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177;
Malone împotriva Regatului Unit

2 august 1984
Acuzat de o serie de infracțiuni privind tăinuirea de bunuri furate, reclamantul s-a plâns,
în special, de interceptarea comunicațiilor sale telefonice și poștale de către poliție sau în
numele acesteia și de „numărarea” apelurilor sale telefonice (proces care implică utilizarea
unui dispozitiv ce înregistrează numerele apelate de la un anumit aparat telefonic, ora și
durata fiecărui apel). Curtea a hotărât că a fost încălcat art.8 din Convenție, atât în ceea ce
privește interceptarea comunicațiilor, cât și trimiterea evidențelor cu numerele formate către
poliție, pentru că nu erau prevăzute de lege.
Mustafa Sezgin Tanrıkulu împotriva Turciei

18 iulie 2017
Reclamanta s-a plâns de decizia unei instanțe interne din 2005 care admitea interceptarea
comunicațiilor oricărei persoane din Turcia, inclusiv a comunicațiilor sale, pentru aproximativ
o lună și jumătate. A susținut, în special, că măsurile de interceptare constituiau un abuz al
legislației naționale în vigoare la acel moment. De asemenea, a menționat că nu a dispus de un
recurs efectiv, întrucât autoritățile naționale au refuzat să efectueze o anchetă cu privire la
plângerile sale legate de interceptarea comunicațiilor sale. Curtea a hotărât că a fost încălcat
art.8 din Convenție, constatând că ordinul de interceptare în speță nu era prevăzut de lege.
Curtea a hotărât, de asemenea, că în speță a fost încălcat art.13 (dreptul la un recurs efectiv)
din Convenție.
TEMA 9
REGLEMENTAREA JURIDICĂ A INTERNETULUI

1. Reglementarea juridică a internetului

2. Autoritățile competente de control și gestionare
3. Subiecții implicați în oferirea serviciilor de internet și a accesului la internet
să studieze particularităţile reglementării juridice a internetului;

să determine deficienţele în aplicarea legislaţiei;
să compare particularităţile reglementării juridice a internetului în SUA, Rusia, UE;
să cunoască cerinţele înaintate pentru pagina oficială a Republicii Moldova în reţeaua
Internet.
40
 Acces – punere la dispoziția altui furnizor a infrastructurii și/sau a serviciilor, în condiții
definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicații
electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru furnizarea de servicii ale societății
informaționale sau de servicii de programe audiovizuale.
 Domeniu de nivel superior .md – cod al Republicii Moldova atribuit de Corporaţia pentru
Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), în conformitate cu standardul
internaţional ISO-3166, în calitate de nume de domeniu de nivel superior pentru
identificarea ţării în reţeaua globală Internet.
 Furnizor de servicii de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
serviciilor de comunicaţii electronice.
 Reţea de comunicaţii electronice – sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de
comutare sau rutare, precum şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin
suport fizic, electromagnetic sau prin orice alte mijloace, incluzând reţele de comunicaţii
prin satelit, reţele fixe (cu comutare de circuite sau comutare de pachete, inclusiv
Internet) şi reţele mobile terestre, reţele de transport al energiei electrice, în cazul în care
acestea sunt utilizate şi pentru transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea
programelor audiovizuale, reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul informaţiei
transmise.
 Rețea publică de comunicații electronice – rețea de comunicații electronice utilizată în
întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice
accesibile publicului, care asigură transferul de informații între punctele terminale ale
rețelei.
1. Reglementarea juridică a internetului

Reglementarea internetului la nivel național: domeniul internetului în Republica Moldova nu
este reglementat direct, însă tangenţial sunt aplicabile următoarele acte normative: Legea nr.
982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie; Legea nr.1069-XIV din 22.06.2000 cu
privire la informatică; Legea nr.467-XV din 21.11.2003 cu privire la informatizare şi la
resursele informaţionale de stat; Legea nr.284-XV din 22.07.2004 privind comerţul
electronic; Legea nr.241-XVI din 15.11.2007 privind comunicaţiile electronice; Legea nr.20-
XVI din 03.02.2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice; Legea nr.91
din 29.05.2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic Legea nr.133 din
08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal. În același timp, Republica Moldova
a ratificat mai multe acte internaționale care au ca scop promovarea în cadrul reglementărilor
naționale a bunelor practici de reglementare a internetului, asigurarea balanței în drepturi și
sporirea protecției drepturilor omului pe internet. Astfel, în cadrul activităților de interpretare
și calificare a acțiunilor din domeniul informaţional urmează să se țină cont și de prevederile
instrumentelor internaționale ratificate: Convenția de la Budapesta, Convenția 108, CEDO,
Convenția de la Lanzarote, Convenția privind serviciile societății informaționale.
Reieșind din prevederile art.2 al Legii nr.1069 din 22.06.2000 cu privire la informatică,
internetul poate fi interpretat drept un serviciu informatic public prestat prin intermediul
reţelei publice de transport de date. Astfel, conform prevederilor art.13 al Legii nr.1069 din
22.06.2000 cu privire la informatică, circulaţia datelor pe teritoriul Republicii Moldova este
liberă pentru toţi participanţii la traficul informatic, fluxurile transfrontaliere ale datelor
supuse unei prelucrări automatizate sau ale celor colectate în vederea unei asemenea
prelucrări fiind permis în măsura în care nu lezează drepturile personale, libertăţile şi
îndatoririle cetăţeneşti, nu afectează secretul şi confidenţialitatea informaţiei, cerute de
apărarea ordinii de drept în stat şi în societate.
41
Accesul la internet: accesul la internet nu este recunoscut în mod oficial ca un drept al omului.
Accesul la internet nu este menționat în mod oficial nici ca o condiție sau un factor care
favorizează alte drepturi și libertăți în cadrul legal. Acesta este considerat drept o condiție și
un factor care favorizează exercitarea altor drepturi și libertăți prevăzute în mai multe
documente de politică adoptate de către Guvern, inclusiv Programul „e-Transformare”,
Programul „Moldova Digitală 2020”, inițiativa „Guvernare deschisă”, Strategia „Educație
2020”.
Recomandare de interpretare a dreptului de acces la internet: prin prisma reglementărilor
date de Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU din 2012, ratificată
de Republica Moldova, dreptul la internet urmează a fi interpretat drept o condiție a vieții
contemporane, statul urmând să asigure aceleași drepturi atât în viață reală, cât și pe internet
şi, prin analogie, aceleași obligații.
Dreptul la internet: plarformă, mecanism, instrument, prerogativă pentru manifestarea
celorlate drepturi conexe, ca: libertatea de exprimare, dreptul de acces la informație, dreptul
de asociere, dreptul la intimitate. În același context, statul sau autoritățile publice sau private
implicate în furnizarea serviciilor sunt obligate să asigure garanții în exploatarea drepturilor
sus-indicate, eforturile acestora urmând a fi concentrate în special asupra asigurării securitații
conversațiilor, informațiilor gestionate prin intermediul platformelor online, accesului
nediscriminatoriu, preîntîmpinării și penalizîrii cazurilor de abuz.
2. Autoritățile competente de control și gestionare

În Republica Moldova, autoritatea care reglementează activitatea în domeniul comunicaţiilor
electronice şi al tehnologiei informaţiei, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a
domeniilor menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în domeniul comunicaţiilor
electronice de către furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice este Agenţia
Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei.
Atribuțiile Agenției: elaborarea, în limitele competenţelor sale, a documentelor de
reglementare, în condiţiile legii şi conform strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor
electronice; reglementarea şi implementarea regimului de autorizare generală şi îndeplinirea
funcţiilor corespunzătoare acestui regim stabilite prin lege; reglementarea tarifelor şi
preţurilor aplicate în cadrul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, în conformitate
cu prevederile legii; aprobarea, cu consultarea Guvernului, a tarifelor pentru serviciile publice
de comunicaţii electronice furnizate utilizatorilor finali – persoane fizice de către furnizorii cu
putere semnificativă pe piaţa de telefonie fixă relevantă; elaborarea, cu consultarea prealabilă
a autorităţii pentru protecţia concurenţei, a metodologiei de stabilire a preţurilor sau tarifelor
pentru serviciile de telefonie fixă, furnizate utilizatorilor finali de către furnizorii cu putere
semnificativă pe piaţa relevantă, şi publicarea acesteia; monitorizarea aplicării legislaţiei din
domeniul comunicaţiilor electronice şi întreprinderea acţiunilor pentru prevenirea şi
înlăturarea nerespectării acesteia; stabilirea principiilor şi regulilor de interconectare a
reţelelor şi de acces la reţele şi/sau servicii; elaborarea şi gestionarea Planului naţional de
numerotare, reglementarea, gestionarea şi atribuirea contra plată şi în baza unor criterii
obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale a resurselor de numerotare;
reglementarea gestionării domeniului de nivel superior .md în conformitate cu normele şi
prevederile Corporaţiei Internetului pentru desemnarea denumirilor şi adreselor (I.C.A.A.N.);
asigurarea condiţiilor egale de acces la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura
asociată pentru toţi utilizatorii, precum şi garantarea accesului liber la transmiterea
informaţiilor prin reţelele de comunicaţii electronice publice, indiferent de tipul lor de
proprietate; identificarea pieţelor relevante şi elaborarea reglementărilor pentru efectuarea
analizelor de piaţă; efectuarea analizelor de piaţă în situaţiile în care acestea sunt obligatorii,
potrivit legii; desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice cu
putere semnificativă pe piaţa relevantă; stabilirea pentru furnizorii de reţele şi/sau servicii de
comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţa relevantă a unor cerinţe obligatorii ce
42
ţin de asigurarea interconectării reţelelor publice şi a accesului la reţelele şi/sau serviciile de
comunicaţii electronice sau de protecţia utilizatorilor; elaborarea reglementărilor vizând
serviciul universal, crearea şi gestionarea fondului serviciului universal; controlul îndeplinirii
obligaţiilor impuse furnizorilor de serviciu universal; asignarea canalelor sau frecvenţelor
radio pentru utilizare neguvernamentală, în special pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii
electronice; stabilirea procedurilor privind cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor
radio pentru comunicaţiile electronice între furnizorii de reţele şi/sau servicii; soluţionarea
litigiilor dintre furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice, în scopul
asigurării concurenţei loiale şi al protecţiei utilizatorilor pe pieţele acestor servicii;
soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi utilizatorii
finali; monitorizarea şi controlul calităţii serviciilor de comunicaţii electronice, al
corespunderii acestora condiţiilor autorizării generale sau licenţei; controlul respectării
condiţiilor autorizării generale sau licenţei, prevederilor legilor, altor acte normative şi ale
reglementărilor privind activitatea din domeniul comunicaţiilor electronice, cu excepţia
controlului menţionat în art.7 alin.(3) lit.i) din Legea comunicaţiilor electronice; aplicarea
sancţiunilor, inclusiv a amenzilor, în limitele competenţelor sale, în condiţiile legii; adoptarea
deciziilor în chestiuni ce ţin de competenţa sa; efectuarea sondajelor; elaborarea şi aprobarea
reglementărilor interne.
Calitatea de agent constatator: în vederea îndeplinirii obligațiilor de sancționare, conform
prevederilor art. 410 din Codul Contravențional, Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei este împuternicită să constate
contravenţiile prevăzute de art. 246–260 din același Cod. Sunt în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare
în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei şi adjuncţii lui. Procesele-verbale cu
privire la contravenţii urmând a fi remise spre examinare în fond instanţei de judecată
competente.
3. Subiecții implicați în oferirea serviciilor de internet și a accesului la internet

Atribuțiile furnizorilor reţelelor de comunicaţii electronice: furnizarea serviciilor de
comunicaţii electronice în baza autorizării generale şi, după caz, a licenţei corespunzătoare, cu
respectarea condiţiilor acestora; stabilirea tarifelor pentru serviciile de comunicaţii electronice
în conformitate cu legislaţia în vigoare; stabilirea procedurii şi termenelor de efectuare a
plăţilor pentru serviciile de comunicaţii electronice; suspendarea sau încetarea furnizării
serviciilor de comunicaţii electronice dacă utilizatorii finali nu-şi respectă obligaţiile
specificate în contractele încheiate privind furnizarea serviciilor.
Obligațiile furnizorilor de reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii electronice : asigurarea
accesului necondiţionat al tuturor utilizatorilor la serviciile corespunzătoare dacă aceştia se
află în zona de activitate corespunzătoare şi dacă furnizorul dispune de echipamente
autorizate de către Centrul Naţional pentru Frecvenţe Radio; asigurarea calității serviciilor
furnizate; asigurarea conexiunii cu alte reţele de comunicaţii electronice, asigurarea
securitatății personalului care exploatează reţelele de comunicaţii electronice; îndeplinirea
acţiunilor tehnice şi organizatorice corespunzătoare în vederea asigurării securităţii serviciilor
şi protecţiei datelor personale ale utilizatorilor; oferirea prioritară a canalelor de comunicaţii
electronice pentru nevoile reţelelor de comunicaţii speciale şi întreprinderea unor acţiuni
urgente pentru restabilirea canalelor în caz de defectare; oferirea informaţiilor solicitate de
Agenţie în termenele şi la nivelul de detaliere indicate de Agenţie, în condiţiile legii; blocarea
temporară, în condiţiile legii, a posibilităţii de ascundere a identităţii liniei apelante la
solicitarea scrisă a abonatului privind depistarea sursei unor apeluri maliţioase sau indecente,
aplicând proceduri transparente; stocarea şi punerea la dispoziţia solicitantului, în condiţiile
legii, a datelor care permit identificarea abonatului apelant; anularea sau blocarea temporară,
în absenţa acordului abonatului sau utilizatorului apelant, a posibilităţii de ascundere a
identităţii liniei apelante, aplicând proceduri transparente la procesarea datelor de localizare
43
pentru fiecare linie în parte, pentru ca organizaţiile de urgenţă (organele locale de poliţie,
pompierii, serviciul gaze şi asistenţa medicală de urgenţă sau, după caz, organizaţiile medicale
care asigură asistenţa populaţiei pe plan local, precum şi alte organizaţii similare care oferă
asistenţă populaţiei în cazuri de urgenţă) şi organele de drept să răspundă la asemenea apeluri.
Furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice, indiferent de tipul de
proprietate, sunt obligaţi: a) să prezinte, în condiţiile legii, organelor împuternicite, care
exercită activitatea operativă de investigaţii, informaţii despre utilizatori şi despre serviciile
publice de comunicaţii electronice furnizate acestora; b) să permită, din punct de vedere
tehnic, organelor împuternicite să efectueze, în condiţiile legii, măsurile operative de
investigaţii pe reţelele de comunicaţii electronice şi să prezinte în acest scop datele tehnice
necesare; c) să păstreze toate informaţiile disponibile, generate sau procesate în procesul
furnizării propriilor servicii de comunicaţii electronice, necesare pentru identificarea şi
urmărirea sursei de comunicaţii electronice, identificarea destinaţiei, tipului, datei, orei şi
duratei comunicaţiei, identificarea echipamentului de comunicaţii al utilizatorului sau al altui
dispozitiv utilizat pentru comunicaţie, identificarea coordonatelor echipamentului terminal de
comunicaţii mobile şi să asigure prezentarea acestor informaţii organelor împuternicite în
condiţiile legii. Informaţiile ce ţin de serviciile de telefonie mobilă sau fixă vor fi păstrate o
perioadă de un an, iar cele ce ţin de reţeaua Internet – de 6 luni. Obligaţia de păstrare se referă
inclusiv la tentativele de apel eşuate.
De reținut: Furnizorii reţelelor de comunicaţii electronice nu sunt însă responsabili de
filtrarea conținutului informaţional plasat pe paginile web sau de conținutul informaţional al
paginilor, aceste atribuții fiind transmise partajat dealerului de domain (web hoster),
registrantului de domain (posesorul paginii web). Furnizorii reţelelor de comunicaţii
electronice sunt responsabili doar de furnizarea și asigurarea transportului de date, pe când
platforma de comunicație este prestată de dealerul de domain (web hoster) care la rândul său
stabilește politici de exploatare cu registrantul de domain (posesorul paginii web) care este
responsabilul final de conținutul informațional.
Autoritatea responsabilă de politica şi strategia gestionării numelor în domenul de nivel
superior .md: În Republica Moldova, autoritatea responsabilă de politica şi strategia
gestionării numelor în domenul de nivel superior .md (paginilor web înregistrate pe
domenul .md) este Ministerul Economiei și Infrastructurii , care, de comun acord cu
IANA (Autoritatea pentru Alocarea Numerelor în Internet) 1, desemnează Registratorul
naţional al domenului de nivel superior .md.
Registratorul naţional al domenului de nivel superior .md: la moment, în calitate de
registrator naţional al domenului de nivel superior.md este desemnată I.S.MoldData.
Atribuțiile I.S.MoldData, în calitate de autoritate de control, sunt stabilite prin Regulamentul
cu privire la gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md 2, care stabilește acesteia
următoarele funcții: gestionează Registrul de înregistrare a numelor din domenul de nivel
superior.md; deține, gestionează și asigură funcționalitatea serverelor de nume de domen;
determină subdomenele din domenul superior .md; determină subdomenele din domenul
superior .md cu titlul de premium-nume; atribuie, înregistrează, reînnoiește, revocă, modifică
datele de înregistrare a numelor din domenul de nivel superior .md; supraveghează
activitatea dealerilor, acordă ajutor și efectuează controlul metodologic privind înregistrarea
numelor în domenul de nivel superior .md; participă la soluționarea disputelor; desfășoară
activitatea internațională privind gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md,
conform împuternicirilor delegate de Minister; supraveghează respectarea reglementărilor
IANA și a prevederilor reglementărilor naționale.
Dealerul (webhoster): participant al raporturilor de asigurare al dreptului de acces la internet,
care poate fi determinat de o entitate sau persoană juridică corespunzător autorizată să
desfăşoare activităţile necesare pentru pregătirea înregistrării numelor în domenul de nivel
1
http://www.iana.org/
2
https://molddata.md/files/files/regulament.pdf
44
superior .md pe teritoriul pentru care este autorizat. Dealerul este obligat să promoveze
imaginea Republicii Moldova în spaţiul Internet şi are următoarele funcţii şi obligaţiuni:
estimează piaţa; caută potenţialii registranţi; desfăşoară activitatea de organizare a înregistrării
şi publicitate; perfectează documentele necesare pentru obţinerea înregistrării; conlucrează cu
Registratorul naţional în procesul înregistrării, modificării, retragerii numelui de subdomen;
aplică și respectă reglementările IANA/ICANN3.
De reținut: Totodată, atragem atenţia că, în conformitate cu prevederile pct. 5.4 al
Regulamentului cu privire la gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md,
Registratorul naţional, dealerii nu sunt responsabili pentru încalcarea eventuală de către
registrant a dreptului la marca de comerţ (trade mark) şi pentru situaţiile de conflict apărute în
rezultatul încălcării acestor drepturi.
De asemenea, pct.5.5 al Regulamentului sus-indicat prevede expres că este interzisă
menținerea sau gestionarea numelor de subdomene, inclusiv a linkurilor la alte site-uri ce
conțin informații și imagini cu caracter obscen sau ofensător, a celor ce defaimează Republica
Moldova sau alte state, cheamă la violență sau pot aduce prejudicii imaginii Republcii
Moldova pe plan internațional, precum și utilizarea lor în scopuri și activități interzise de
legislația Republicii Moldova și de convențiile internaționale. Iar în cazul încălcării
prevederilor articolului 5.5. al Regulamentului indicat, Registratorul Naţional este obligat să
lichideze înregistrările subdomenelor respective lipsind registrantul de dreptul de a le
restabili.
Registrant (posesorul paginii web): subiect final în raportul direct cu utilizatorii și de multe
ori fără cunoștință de cauză acesta este perceput drept vinovatul tuturor gafelor admise pe
parcursul furnizării serviciului de acces la internet. Din păcăte, această percepție greșită este
generată și de cadrul legal imperfect, care nu stabilește clar care sunt obligațiile posesorilor de
pagini web, dar și de lipsa unor politici de administrare a paginilor care ar trebui să fie
publice. Drept remediu, în situația creată, în caz de apariție a disputelor de interpretare a
comportamentelor și de calificare ca frauduloase sau nu, recomandăm să se evalueze și
conținutul contractelor încheiate între furnizorii reţelelor de comunicaţii electronice și
dealerul de domain (web hoster), dealerul de domain (web hoster) și registrantul de domain
(posesorul paginii web), registrantul de domain (posesorul paginii web) și utilizatorul final,
precum și să se recurgă la evaluarea minuțioasă a reglementărilor I.S.MoldData, ale
Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei, dar și a celor prestabilite de IANA și ICANN.
V. TEZE DE REȚINUT
Asigurarea adecvată a drepturilor online și a protecției acestora poate fi realizată doar cu

aportul tuturor subiecților implicați în proces, un rol important în acest sens fiind atribuit nu
doar instituțiilor private, dar și autorităților de control și reglementare. Iar dreptul de acces la
internet urmează a fi înțeles nu doar în sens îngust, doar din perspectiva asigurării directe a
posibilității de a accesa paginile web, dar și din perspectiva preîntâmpinării și penalizării
încălcărilor ce pot aduce atingeri liberei manifestări de acces la paginele web. De asemenea,
dreptul de acces la internet trebuie abordat prin prisma calității sale de drept complex, ce ar
trebui să asigure individului prerogative de a a avea conexiune la internet, de a accesa paginile
de interes, de a se asocia la grupurile care au aceleași interese, de a posta ceea ce consideră el
important, cu condiția că acțiunile enumerate nu pot aduce atingeri drepturilor și intereselor
celorlalți membri ai societății, statului sau umanității.

3
https://www.icann.org
45
1. Determinați conținutul dreptului de acces la internet.
2. Stabiliți și explicați mecanismul de funcționare a internetului având în vedere
prevederile legale ce rehlementează domeniul.
3. Determinați subiecții implicați în procesul de asigurare a realizării dreptului de acces
la internet.
4. Evaluați importanța respectării cadrului legal de către fiecare dintre subiecții implicați
în asigurarea dreptului de acces la internet.
5. Stabiliți drepturile și obligațiile furnizorilor de servicii electronice în contextul
asigurării dreptului de acces la internet.
6. Evaluați necesitatea asigurării dreptului de acces la internet și stabiliţi coropartul
dintre dreptul de acces la internet cu alte drepturi cetățenești.
7. Evaluați obligațiile registrantului, indicând asupra rolului acestui subiect în contextul
asigurării unor valori echilibrate.
8. Evaluați cadrul legal în vigoare cu privire la reglementarea internetului, indentificând
lacune și înaintând propuneri de perfecționare.
1. Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din 11.05.2000.

nr.6-12.
4. Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic, nr.284-XV din 22.07.2004. În:
5. Legea Republicii Moldova privind comunicaţiile electronice, nr.241-XVI din
12.
08.07.2011. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175.
K.U. împotriva Finlandei (nr. 2872/02)

2 decembrie 2008
O persoană/persoane neidentificată/neidentificate a/au postat un anunț pe un site web
matrimonial în numele reclamantului, care avea 12 ani la vremea respectivă, fără știrea lui.
Furnizorul de servicii a refuzat însă să divulge poliției identitatea titularului adresei așa-
numitului Protocol de internet dinamic (IP) în cauză, considerând că este legat de clauza de
confidențialitate în domeniul telecomunicațiilor conform legii. Instanțele din Finlanda au fost
de acord cu furnizorul de servicii.
Curtea: 49. Curtea consideră că o protecție practică și eficientă a reclamantului presupune
luarea de măsuri eficiente pentru a se identifica și a se urmări penal făptuitorul, mai exact –
persoana care a postat anunțul. În cazul de față, nu s-a asigurat o astfel de protecție. Nu s-a
putut iniția o anchetă eficientă din cauza unei cerințe prevalente a confidențialității. Deși
libertatea de exprimare și confidențialitatea în comunicare reprezintă considerații primare, iar
46
utilizatorii serviciilor de telecomunicații și Internet trebuie să aibă garanția că li se va respecta
viața privată și libertatea de exprimare, o astfel de garanție nu poate fi absolută și trebuie să
cedeze uneori în favoarea altor cerințe legitime, cum ar fi prevenirea dezordinii sau a
infracțiunilor sau protejarea drepturilor și libertăților altor persoane.
Bărbulescu împotriva României

5 septembrie 2017 (Marea Cameră – hotărare)
Această cauză privea decizia unei societăți private de a concedia un angajat – reclamantul
– în urma monitorizării comunicațiilor sale electronice și accesării conținutului lor.
Reclamantul s-a plâns că decizia angajatorului său s-a intemeiat pe o încălcare a vieții sale
private și că instanțele interne nu i-au protejat dreptul la respectarea vieții sale private și a
corespondenței.
Marea Cameră a hotărât, cu unsprezece voturi la șase, că a fost încălcat art.8 din
Convenție, constatând că autoritățile române nu au protejat în mod corespunzător dreptul
reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței. În consecință, acestea nu
au păstrat un echilibru just între interesele în cauză. În special, instanțele naționale nu au
stabilit dacă reclamantul a fost notificat în prealabil de angajator despre posibilitatea ca aceste
comunicări să fie monitorizate, nici nu au avut în vedere faptul că acesta nu a fost informat
despre natura sau întinderea monitorizării sau despre gradul de intruziune în viața privată și
corespondența acestuia. În plus, instanțele naționale nu au stabilit: motivele specifice care ar fi
putut sp justifice introducerea măsurilor de monitorizare; în al doilea rand, instanțele naționale
nu au stabilit dacă angajatorul putea utiliza măsuri care să implice o intruziune în viața privată
și în corespondența reclamantului; în al treilea rand, dacă comunicațiile ar fi putut să fie
accesate fără știrea acestuia.
TEMA 10
DOCUMENTUL ELECTRONIC ŞI SEMNĂTURA DIGITALĂ
1. Gestionarea și utilizarea semnăturii electronice

2. Utilizarea și regimul juridic al documentului electronic
3. Monitorizarea și controlul utilizării semnăturii electronice și a documentului electronic
 să descrie particularităţile documentului electronic;

 să stabilească cerinţele normative pentru elaborarea documentelor
electronice;
 să determine condiţiile de circulaţie a documentelor electronice;
 să precizeze rolul statului şi al controlului de stat în domeniul utilizării
documentelor electronice.
 Document electronic – informaţie în formă electronică, creată, structurată, prelucrată,

păstrată şi/sau transmisă prin intermediul computerului sau al altor dispozitive
electronice, semnată cu semnătură electronică.
47
 Semnătură electronică – date în formă electronică, care sunt ataşate la sau logic asociate
cu alte date în formă electronică şi care sunt utilizate ca metodă de autentificare.
 Autenticitatea documentului electronic – calitate a documentului electronic care constă în
faptul că acesta este semnat de persoana care deţine o semnătură electronică autentică şi
este abilitată cu drept de semnătură.
 Certificat al cheii publice – document electronic ce conţine cheia publică, este semnat cu
semnătura electronică a prestatorului de servicii de certificare, atestă apartenenţa cheii
respective titularului de certificat al cheii publice şi permite identificarea acestui titular.
 Cheie privată – consecutivitate digitală unică, formată prin intermediul dispozitivului de
creare a semnăturii electronice şi destinată a fi utilizată pentru crearea semnăturii
electronice.
 Cheie publică – consecutivitate digitală unică, formată prin intermediul dispozitivului de
creare a semnăturii electronice, care corespunde cheii private interdependente şi este
destinată a fi utilizată pentru verificarea autenticității semnăturii electronice.
 Marcă temporală – atribut al documentului electronic, care, prin intermediul semnăturii
electronice, certifică faptul că informația a existat la un moment de timp determinat, cu
păstrarea autenticităţii şi integrității documentului electronic.
1. Gestionarea și utilizarea semnăturii electronice

Tipurile de semnături electronice: semnătura electronică simplă (semnătura electronică simplă
este semnătura electronică utilizată ca metodă de autentificare, fără a face trimitere exclusiv la
semnatar); semnătura electronica avansată necalificată (face trimitere exclusiv la semnatar;
permite identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
este legată de datele la care se raportează, astfel încât orice modificare ulterioară a acestor
date poate fi detectată); semnătura electronică avansată calificată (se bazează pe un certificat
calificat al cheii publice emis de un prestator de servicii de certificare acreditat în domeniul
aplicării semnăturii electronice avansate calificate și este creată prin intermediul
dispozitivului securizat de creare a semnăturii electronice şi se verifică securizat cu ajutorul
dispozitivului de verificare a semnăturii electronice şi/sau al produsului asociat semnăturii
electronice.
2. Utilizarea și regimul juridic al documentului electronic și al semnăturii digitale

Utilizarea documentului electronic: scop de expediere a informaţiei, ţinerea corespondenţei,
întocmirea actelor juridice, precum şi în calitate de document care reflectă fapte economice.
Subiecți ai utilizării: documentul electronic poate fi utilizat de către persoanele fizice şi
juridice în toate domeniile de activitate în care este posibilă utilizarea mijloacelor tehnice şi
de program ce permit crearea, prelucrarea, expedierea, recepţionarea, păstrarea, modificarea
şi/sau nimicirea informaţiei în formă electronică.
Cerinţele faţă de documentul electronic: să fie creat, prelucrat, expediat, recepţionat, păstrat,
modificat şi/sau nimicit cu ajutorul mijloacelor tehnice şi/sau de program; să conţină, pentru
confirmarea autenticităţii acestuia, una sau mai multe semnături electronice ce corespund
condiţiilor şi cerinţelor stabilite de Legea Republicii Moldova cu privire la documentul
electronic şi semnătura digital; să fie creat şi utilizat prin metode şi într-o formă ce ar permite
identificarea semnatarului; să fie afişat într-o formă perceptibilă; să permită utilizarea sa
repetată.
Condiții de autenticitate a documentului electronic: este semnat de persoana abilitată, în
modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă documentul echivalent pe suport de hârtie;
este semnat cu semnătura electronică autentică a semnatarului indicat în document;
48
Verificarea autenticităţii documentului electronic: se efectuează prin verificare, cu ajutorul
dispozitivelor de verificare a semnăturii electronice şi/sau al produsului asociat semnăturii
electronice, a autenticităţii acestei semnături.
3. Monitorizarea și controlul utilizării semnăturii electronice și a documentului

electronic
Condiții pentru desfășurarea activității de eliberare a dispozitevelor și produselor de
program aplicabile semnăturilor și documentelor electronice (prestatorul de servicii de
certificare): acreditarea activității; organizarea prestatorilor și domeniile de activitate sunt
stabilite de Guvern, iar evidenţa prestatorilor de servicii de certificare acreditaţi se ţine de
către organul competent în cadrul Registrului de evidenţă a prestatorilor de servicii de
certificare, care se actualizează permanent şi la care accesul este public.
Condiții de acreditare a prestatorilor de servicii de certificare: dispune de resurse financiare
(garanţie bancară sau poliţă de asigurare) în valoare de cel puţin 300 de mii de lei pentru
recuperarea unor eventuale prejudicii aduse terţilor din cauza încrederii acestora în datele
conţinute în certificatul cheii publice eliberat de către prestatorul de servicii de certificare sau
în informaţia din registrul certificatelor eliberate de către prestatorul de servicii de certificare;
dispune, pentru prestarea serviciilor de certificare, de personal cu studii superioare în
domeniul tehnologiei informaţiei şi/sau al securităţii informaţionale, cu nivel corespunzător de
competenţe şi experienţă de gestionare şi expertizare în domeniul tehnologiei semnăturilor
electronice; asigură securitatea, fiabilitatea şi continuitatea activităţii de prestare a serviciilor
de certificare; asigură înregistrarea informaţiei în registrul certificatelor cheilor publice, în
special prestează operativ serviciul de suspendare a valabilităţii certificatului cheii publice şi
de revocare a acestuia; asigură posibilitatea de stabilire cu exactitate a datei şi a orei
eliberării, suspendării valabilităţii certificatului cheii publice sau revocării acestuia; verifică,
în conformitate cu legislaţia, identitatea persoanei pentru care se eliberează un certificat
calificat al cheii publice; utilizează sisteme şi produse care sunt protejate împotriva
modificărilor şi garantează siguranţa tehnică şi criptografică a funcţiilor pe care şi le asumă;
creează condiţii de evitare a falsificării certificatelor şi, în cazul în care prestatorul de servicii
de certificare generează date de creare de semnături electronice, garantează confidenţialitatea
în procesul de generare a acestor date; utilizează sisteme care nu stochează sau nu copiază
datele de creare a semnăturii electronice ale persoanelor pentru care prestatorul de servicii de
certificare a prestat servicii de gestionare a cheilor; utilizează sisteme fiabile pentru stocarea
certificatelor într-o formă care poate fi verificată.
Activitatea prestatorului de servicii de certificare: creează şi eliberează certificatele cheilor
publice; suspendă şi revocă certificatele cheilor publice, restabileşte valabilitatea certificatelor
suspendate; ţine registrul certificatelor cheilor publice, asigură actualizarea acestuia şi accesul
public la registru; şi/sau prestează, în bază de contract, alte tipuri de servicii ce ţin de
semnătura electronică.
Obligațiile titularul certificatului cheii publice: să asigure condiţiile necesare pentru
excluderea accesului unei alte persoane la cheia sa privată; să nu utilizeze cheia privată
pentru crearea semnăturii electronice dacă are motive să presupună că este încălcată
confidenţialitatea cheii private; să solicite imediat suspendarea valabilităţii certificatului cheii
publice sau revocarea acestuia în cazul în care a pierdut cheia privată sau are motive să creadă
că a fost încălcată confidenţialitatea cheii private; să înştiinţeze, în decurs de 24 de ore,
prestatorul de servicii de certificare despre orice modificare a informaţiilor cuprinse în
certificatul cheii publice.
Controlul în domeniul aplicării tuturor tipurilor de semnături electronice: organul competent
responsabil de elaborarea şi promovarea politicii de stat şi de exercitarea controlului în
domeniul aplicării tuturor tipurilor de semnături electronice este Serviciul de Informaţii şi
Securitate.
49
V. TEZE DE REȚINUT
Documentele semnate electronic au aceeași valoare legală pe care o au documentele pe hârtie

semnate și ștampilate. Mai mult decât atât, un document semnat electronic cu un certificat digital
este mult mai dificil de a-l falsifica decât o ștampilă sau o semnatură de mână.
1. Definiți noțiunile: certificat al cheii publice; cheie privată; cheie publică.

2. Stabiliți condițiile de valabilitate a documentului electronic.
3. Deosebiți tipurile de semnături electronice, indicând asupra necesității de a le deosebi
în practică.
4. Stabiliți condițiile juridice ce necesită a fi îndeplinite pentru utilizarea semnăturii
electronice.
5. Determinați cerinţele înaintate faţă de valabilitatea documentul electronic.
6. Determinați condițiile ce urmează a fi îndeplinite pentru desfășurarea activității de
eliberare a dispozitivelor și produselor de program aplicabile semnăturilor și
documentelor electronice.
7. Determinați obligațiile posesorului de semnătură electronică și expuneeți-vă asupra
necesității respectării acestora.
8. Enumerați condițiile de acreditare a prestatorilor de servicii de certificare.
9. Evaluați necesitatea implementării utilizării semnăturii și documentului electronic.
10. Evaluați riscurile ce pot apărea odată cu introducerea pe scară largă a semnăturii și
documentului electronic și dezvoltați mecanisme de prevenire.
1. Legea Republicii Moldova cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală,

2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind serviciul electronic guvernamental
integrat de semnătură digitală (MSign), nr.405 din 02.06.2014. În: Monitorul Oficial al
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la pilotarea Sistemului informatic
de gestiune a documentelor şi înregistrărilor, nr.262 din 15.04.2013. În: Monitorul
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind
administrarea conţinutului portalului guvernamental unic al serviciilor publice şi
integrarea în portal a serviciilor publice electronice şi completarea unei hotărîri de
Guvern, nr.657 din 05.09.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,
nr.186-189.
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Serviciul Guvernamental de
Plăţi Electronice (MPay), nr.329 din 28.05.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, nr.104-108.
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova “Pentru aprobarea Regulamentului privind
ordinea de aplicare a semnăturii digitale în documentele electronice ale autorităţilor
publice”, nr.320 din 28.03.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
nr.51-54.
Haralambie împotriva României
50
27 octombrie 2009
Reclamantul s-a plâns, în special, de obstacolele în calea exercitării dreptului său de acces
la dosarul personal creat despre el de fostele servicii secrete în timpul perioadei comuniste.
Curtea a hotărât că, în speță, a fost încălcat art.8 din Convenție în ceea ce privește obstacolele
întâmpinate de reclamant în consultarea dosarului său personal creat despre el de serviciile de
securitate în timpul regimului comunist. Curtea a constatat că nici cantitatea de dosare
transferate, nici deficiențele din sistemul de arhivare nu justificau o întârziere de șase ani
pentru a-i admite cererea. În această cauză, Curtea a reamintit, în special, interesul primordial
al persoanelor care au făcut obiectul unor dosare personale deținute de autoritățile publice să
poată avea acces la acestea și a subliniat că autoritățile aveau obligația de a oferi o procedură
efectivă pentru a permite accesul la astfel de informații.
A se vedea, de asemenea: Jarnea împotriva României, hotărâre din 19 iulie 2011; Antoneta Tudor împotriva
României, hotărâre din 24 septembrie 2013.
TEMA 11
PARTICULARITĂŢILE JURIDICE ALE COMERŢULUI ELECTRONIC
1. Reglementarea juridică a comerţului electronic

2. Comerţul electronic şi regimul juridic al contractului electronic.
3. Condițiile de formă și de conținut
4. Subiecții comerţului electronic, drepturi și obligaţi
 să determine specificul comerţului electronic şi cadrul legal aplicabil;

 să deosebească contractul electronic de alte tipuri de contracte;
 să stabilească particularităţile comunicării electronice;
 să întocmească modele de contracte electronice;
 să aprecieze rolul contractului electronic în realizarea comerţului online.
 Agent al comerţului electronic – persoană fizică sau juridică care

efectuează comerţ electronic.
 Comerţ electronic – activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice de
vânzare a bunurilor, executare a lucrărilor sau prestare a serviciilor, efectuată cu
utilizarea comunicărilor electronice şi/sau a contractelor electronice.
 Comunicare electronică – informaţie în formă electronică, ce nu constituie document
electronic, expediată, recepţionată şi stocată cu ajutorul mijloacelor electronice.
 Contract electronic – totalitatea documentelor electronice ce constituie contractul de
drept civil, urmărind stabilirea, modificarea sau sistarea unor drepturi şi obligaţii civile,
al căror obiect îl pot constitui bunurile, lucrările sau serviciile.
 Consumator – orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale
activităţii comerciale.
 Intermediar în comerţul electronic – persoană fizică sau juridică ce acordă altor subiecţi
ai comerţului electronic servicii legate de organizarea şi dirijarea sistemelor şi reţelelor
informaţionale în cadrul comerţului electronic, inclusiv de transmiterea,
obţinerea şi stocarea informaţiei în formă electronica.
51
 Mijloace electronice – computer şi/sau alte echipamente tehnice şi reţele de
telecomunicaţii, destinate pentru prelucrarea, stocarea şi schimbul de informaţii în
formă electronică.
1. Reglementarea juridică a comerţului electronic

Comerţul electronic este reglementat de Constituţia Republicii Moldova, tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, de Legea Republicii Moldova privind
comerţul electronic precum şi de alte acte legislative şi normative. Sporirea premiselor de
dezvoltare a comerţului electronic în cadrul societăţii informaţionale oferă posibilităţi
importante de încadrare în comunitate, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Astfel,
la momentul de față, pentru a stimula creşterea economică a întreprinderilor, se impune
sporirea investiţiilor în inovaţii, care se cunosc și se dezvoltă datorită sistemelor electronice
(în primul rând accesul la internet). Toate acestea contribuie la consolidarea competitivităţii
întreprinderilor.
Comerţul electronic şi regimul juridic al contractului electronic: domeniul comerțului
electronic în Republica Moldova a fost impulsionat în mod substanțial prin creșterea rapidă a
numărului de servicii prestate prin mijloace electronice, care au atras atenția atât a
companiilor, cât și a consumatorilor asupra acestui domeniu, prin comoditatea oferită de
efectuare a tranzacțiilor, dar și prin costurile lor reduse. Tranzacțiile efectuate prin mijloace
electronice au dat un imbold major întreprinderilor mici și mijlocii să utilizeze internetul
pentru a-și dezvolta afacerile și au oferit consumatorilor posibilitatea de a accesa bunuri și
servicii la care în alt mod aceștia nu ar fi avut acces. Încheierea contractelor prin mijloace
electronice presupune anumite riscuri. Legislația instituie garanții specifice care să asigure
transparența activității furnizorilor de servicii, îndeosebi obligația de informare a acestora.
Obligațiile de informare a furnizorilor de servicii poate fi analizată din dublă perspectivă:
obligația furnizorilor de a informa destinatarii și obligația furnizorilor de a informa
consumatorii.
2. Condițiile de formă și de conținut

Clauzele contractului electronic trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei şi acordului dintre
părţi. În contractul electronic poate fi stipulat că unele clauze se includ în el cu referinţă la
documentul electronic sau la comunicarea electronică amplasată în sistemul general accesibil
de circulaţie a documentelor electronice. În asemenea caz, partea care a amplasat documentul
electronic sau comunicarea electronică este obligată să asigure acces liber la acestea în
perioada de valabilitate a contractului electronic. Contractul electronic va conţine următoarele
clauze obligatorii: - modul şi etapele de încheiere şi executare a contractului; - modul de
aplicare a semnăturii digitale; - limba în care se întocmeşte contractual; - modul de
prezentare şi retragere a ofertei şi acceptării; - principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor; -
natura, caracteristicile şi preţul bunului, tariful lucrării sau serviciului; - modul de efectuare
a achitărilor între părţi; - condiţiile de renunţare la actul juridic; - modul şi termenele de
executare a obligaţiilor; - modul de modificare a clauzelor contractuale; - clauzele ce se
includ în contract cu referinţă la documentele electronice şi comunicările electronice şi modul
de acces la asemenea referinţe; - modul de încetare a contractului; - adresele juridice şi
electronice şi elementele de identificare bancare ale părţilor. Informaţia cu privire la clauzele
contractului electronic trebuie să fie prezentată de către părţi înainte de încheierea acestuia.
Contractul electronic poate fi încheiat atât cu privire la un singur act juridic, cât şi cu privire
la câteva acte juridice, având unul sau diferite obiecte de executare. Contractul electronic
se încheie înainte de efectuarea actului juridic (sau a actelor juridice în totalitate), cu
înregistrarea lui ulterioară şi păstrarea conform acordului dintre părţi. Locul încheierii
contractului electronic se consideră locul unde se află agentul comerţului electronic,
52
dacă contractul nu prevede altfel. Clauzele contractului electronic şi obligaţiile părţilor ce
decurg din el nu pot fi contestate de către părţi din simplul motiv că contractul electronic a
fost încheiat prin schimb de documente electronice.
3. Subiecții comerţului electronic, drepturi și obligații

Subiecţi ai comerţului electronic pot fi persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent
de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, precum şi statul ca subiect de drept,
care participă la comerţul electronic în calitate de: - agenţi ai comerţului electronic; -
cumpărători şi beneficiari ai bunurilor, lucrărilor sau serviciilor respective, inclusiv
consumatori; - intermediari în comerţul electronic. Subiecţii comerţului electronic obţin şi
realizează drepturi şi îndeplinesc obligaţii în corespundere cu contractele electronice şi cu
legislaţia. Participarea la comerţul electronic nu poate servi drept temei pentru stabilirea unor
cerinţe, proceduri sau restricţii suplimentare în activitatea de întreprinzător, dacă contractul
sau legea nu prevede altfel.
V. TEZE DE REȚINUT
Majoritatea afacerilor dezvoltate pe internet, cu comerţ electronic, s-au dezvoltat în anturajul

Business-to-Business şi mai puţin în anturajul Busines-to-Consumer. Business-to-Business
constă în realizarea de tranzacţii între companii, transformând modul în care acestea lucrează
între ele. Iniţial transferul dintre companii se realiză prin intermediul unui sistem electronic de
transfer numit Electronic Data Interchange. Transferul electronic care are la bază sistemul
EDI transmitea datele conform unui format standard. Având în vedere faptul că documentele
erau aproximativ în acelaşi format, s-au putut realiza standarde după acestea şi a fost posibilă
trecerea lor în format electronic. Datorită faptului că reţelele EDI aveau un cost ridicat, multe
companii foloseau linii închiriate sau serviciile unor firme care ofereau conexiuni și servicii
de transmisie celor angajaţi în EDI (VAN – Value Added Network).
1. Definiți noțiunea de comerț electronic identificând caracteristicile acestuia.

2. Definiți noțiunea de document electronic și specificați cerințele înaintate față de un
asemenea act.
3. Caracterizați comerțul electronic, făcând referință la procedura de notificare a
magazinelor online.
4. Identificați condiițiile ce trebuie îndeplinite în activitatea de comerț electronic.
5. Stabiliți cerințele față de un contract electronic în raport cu unul obișnuit.
6. Argumentați necesitatea dezvoltării comerțului electronic și riscurile acestuia în
condițiile actualei societăți.
7. Apreciați necesitatea asigurării securității relațiilor informaționale pentru mediul
online de afaceri.
8. Evaluați reglementările naționale cu referire la comerțul electronic raportate la
standardele internaționale implimentate în statele vecine ale Republicii Moldova.

2. Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic, nr.284-XV din 22.07.2004. În:
53
Moldova, 2008, nr.97-98.
5. Legea Republicii Moldova privind comunicaţiile electronice, nr.241-XVI din
TEMA 12
PROTECȚIA JURIDICĂ A DREPTURILOR INFORMAȚIONALE
1. Cadrul internațional de reglementare

2. Instrumente de protecție aplicabile drepturilor informaționale
3. Contravenții în domeniul informațional
4. Infracțiuni informatice și infracțiuni în domeniul telecomunicațiilor
5. Investigarea criminalistică a sistemelor informatice
 să cunoască instrumentele naționale și internaționale aplicabile protecției drepturilor

din domeniul informațional;
 să cunoască principiile aplicării răspunderii juridice în domeniul dreptului
informaţional;
 să determine specificul contravenţiilor în domeniul informaţional;
 să determine specificul infracțiunilor în domeniul informaţional;
 să cunoască autoritățile competente să constate contravenţii în domeniul informaţional;
 să determine eficienţa legislaţiei în vigoare;
 să califice fapte în domeniul informațional conform componenţelor penale.
 Sistem informatic – orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori
aflate în legătură care asigură ori dintre care unul sau mai multe elemente asigură, prin
executarea unui program, prelucrarea automată a datelor.
 Infracțiune informatică – orice infracţiune în care un calculator sau o reţea de
calculatoare este obiectul unei infracţiuni, sau în care un calculator sau o reţea de
calculatoare este instrumentul sau mediul de săvârșire a unei infracţiuni.
 Date informatice – orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă
adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine
executarea unei funcţii de către un sistem informatics.
54
 Date referitoare la trafic – orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un
sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de
comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau tipul
de serviciu subiacent.
 Date referitoare la utilizatori – orice informaţie, sub formă de date informatice sau sub
orice altă formă, deţinută de un furnizor de servicii, referitoare la abonaţii acestor servicii,
altele decât datele referitoare la trafic sau conţinut, şi care permit stabilirea: tipului de
serviciu de comunicaţii utilizat, dispoziţiilor tehnice luate în această privinţă şi perioadei
serviciului; identităţii, adresei poştale sau geografice, numărului de telefon al abonatului
şi a oricărui alt număr de contact, precum şi a datelor referitoare la facturare şi plată,
disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii; oricărei alte informaţii
referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicaţie, disponibile în baza
unui contract sau a unui aranjament de servicii, precum şi a oricăror alte date care pot
conduce la identificarea utilizatorului.
1. Cadrul internațional de reglementare

Categoriile de infracţiuni informatice prevăzute de raportul Comitetului European :
infracţiunea de fraudă informatică; infracţiunea de fals în informatică; infracţiunea de
prejudiciere a datelor sau programelor informatice; infracţiunea de sabotaj informatic;
infracţiunea de acces neautorizat la un calculator; infracţiunea de interceptare neautorizată;
infracţiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;
infracţiunea de reproducere neautorizată a unei topografii; infracţiunea de alterare fără drept a
datelor sau programelor informatice; infracţiunea de spionaj informatic; infracţiunea de
utilizare neautorizată a unui calculator; infracţiunea de utilizare neautorizată a unui program
informatic protejat de lege. Categoriile de infracţiuni informatice instituite de Manualul
Naţiunilor Unite pentru prevenirea şi controlul infracţionalităţii informatice: fraude prin
manipularea calculatoarelor electronice; fraude prin falsificarea de documente; alterarea sau
modificarea datelor sau a programelor pentru calculator; accesul neautorizat la sisteme şi
servicii informatice; reproducerea neautorizată a programelor pentru calculator protejate de
lege.
Convenţia de la Budapesta oferă singurele orientări acceptate la nivel internaţional cu privire
la modul de protecţie a libertăţii, securităţii şi drepturilor omului pe internet. Aceasta a avut
un impact global, care a rezultat în legislaţii mai stricte şi mai bine armonizate în materie de
criminalitate informatică, o cooperare internaţională mai eficientă în cadrul investigării şi
urmăririi penale a infracţiunilor comise pe internet şi consolidarea parteneriatelor public-
private.
Infracțiuni reglementate de Convenţia de la Budapesta: accesarea ilegală a sistemelor
informatice (în articolul 2), inclusiv piratarea, spargerea, pătrunderea ilegală în calculator;
interceptarea ilegală (în articolul 3) a conținutului comunicațiilor; afectarea integrității
datelor (în articolul 4), inclusiv modificarea, deteriorarea sau ștergerea datelor sau a
programelor; afectarea integrității sistemului (în articolul 5), inclusiv mesageria nedorită,
atacurile de tip refuz-serviciu, viruși; abuzurile asupra dispozitivelor (în articolul 6),
inclusiv producția, vânzarea, distribuția, posesia instrumentelor de acces ilegal sau a altor
mijloace similare; falsificarea informatică (în articolul 7), infracțiuni similare falsificării de
documente tangibile; frauda informatică (în articolul 8), manipulări prin care se realizează
transferul ilegal de proprietate; infracțiuni referitoare la pornografia infantilă (în articolul
9), inclusiv producerea, oferirea, distribuirea, fapta de a procura și a poseda prin intermediul
unui sistem informatic; infracțiuni referitoare la atingerile aduse proprietății intelectuale
și drepturilor conexe (în articolul 10), inclusiv reproducerea și diseminarea de lucrări și
55
bunuri protejate la scară comercială; rasism și xenofobie (în Protocolul la Convenția STE
18).
Protecția copiilor: Convenția privind criminalitatea informatică face referire, în articolul 9, la
infracțiuni legate de pornografia infantilă ca fiind una dintre infracțiunile legate de conținutul
online. Acestea sunt incriminate ca infracțiuni penale „atunci când sunt comise în mod
intenționat și fără drept” și prin intermediul unui sistem informatic pentru: producerea de
materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea distribuirii acestora; oferirea sau
punerea la dispoziție de materiale pornografice având ca subiect copii; distribuirea sau
transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii; fapta de a-și procura sau de a
procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii; posesia de
materiale pornografice având ca subiect copii.
2. Instrumente de protecție aplicabile drepturilor informaționale

Instrumente extrajudiciare de protecție aplicabile drepturilor informaționale: investigații;
explicații; răspuns; corecții; scuze; reînnoirea conținutului, reînnoirea accesului; despăgubiri.
Protecția judiciară a drepturilor încălcate ale utilizatorilor de Internet: obligații de a acționa;
obligații de abținere de la acțiune; despăgubiri; urmărire penală.
3. Contravenții în domeniul informațional
Obiectul generic al contravențiilor în domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor
poștale și al tehnologiei informației: relaţii sociale din domeniul comunicaţiilor electronice;
relaţii sociale din domeniul comunicaţiilor poştale; relaţiile sociale ce ţin de tehnologia
informaţiei.
Obiectul nemijlocit se află în limitele uneia dintre grupele nominalizate de relaţii sociale,
protejate prin normele materiale şi determină la ce relații anume atentează făptuitorul.
Latura obiectivă a majorităţii acestor contravenţii se manifestă prin acţiune. Mai rar latura
obiectivă în cazul acestui grup de contravenţii se manifestă prin inacţiune.
Subiectul răspunderii contravenţionale: persoana fizică, precum şi cea juridică; numai
persoana juridică; numai persoana fizică; atât persoana fizică, cât şi persoana cu funcţie de
răspundere.
Latura subiectivă se exprimă prioritar prin intenţie. În cazul unor contravenţii, legiuitorul
prevede expres forma vinovăţiei. Mult mai rar latura subiectivă se exprimă prin imprudenţă.
De reținut: Contravenţiile în domeniul informaţional se regăsesc nu doar în cap. XIV din
Codul Contravențional, ci şi în cap.VI al Codului Contravențional „Contravenţii ce atentează
la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice”. Este
vorba de: art.74/1 „Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislaţiei privind
protecţia datelor cu carcater personal”, art.74/2 „Refuzul de a furniza informaţii sau
împiedicarea accesului personalului Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter
Personal”, art.74/3 „Neîndeplinirea deciziilor Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu
Caracter Personal”.
Agenți constatori: Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
Tehnologia Informaţiei. Agenţia deţine competenţe cu referire la marea parte a contravenţiilor
prevăzute în capitolul XIV al Codului Contravenţional: art. 246-260. Este tipul de agent
constatator care doar constată contravenţiile, însă nu le examinează şi nu le sancţionează. Sunt
în drept să constate contravenţiile respective şi să încheie procese-verbale cu privire la cauzele
contravenţionale directorul Agenţiei şi adjuncţii lui. Procesele-verbale se remit spre
examinare în fond instanţei de judecată competente; Serviciul de informaţii şi securitate este
împuternicit să examineze doar contravenţiile stipulate în două articole ale acestui capitol:
art.261 şi art.262. Aceste contravenţii se constată de ofiţerii de informaţii şi securitate care
sunt special împuterniciţi de directorul SIS. După constatare procesele-verbale se remit
instanţelor de judecată competente; Centrul Naţional Pentru Protecţia Datelor cu Caracter
Personal este competent să constate contravenţiile prevăzute de art.74/1-74/3. Procesele
56
verbale de constatare a contravenţiilor sunt încheiate de directorul, directorul adjunct şi
personalul abilitat cu funcţii de control. După întocmire procesele-verbale se remit spre
examinare în fond instanţelor de judecată competente.
4. Infracțiuni informatice și infracțiuni în domeniul telecomunicațiilor
Accesul ilegal la informaţia computerizată (art.259): Reglementarea legală urmăreşte să
protejeze sistemele informatice şi datele stocate pe acestea de accesul neautorizat la ele.
Sistemul informatic este definit de lege ca fiind orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Un program informatic
este de asemenea definit de lege ca fiind un ansamblu de instrucţiuni care pot fi executate de
un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat. Prin măsuri de securitate,
legea înţelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu
ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricţionat sau interzis pentru anumite
categorii de utilizatori. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care vizează
securitatea sistemului informatic, inviolabilitatea acestuia şi care sunt de natură a garanta
confidenţialitatea şi integritatea atât a datelor, cât şi a sistemelor informatice. Obiectul
material este constituit de componentele sistemului informatic asupra căruia s-a îndreptat
activitatea infracţională (cum ar fi discurile de stocare a datelor) sau prin intermediul cărora s-
a realizat accesul fără drept (de exemplu, componentele reţelelor informatice.) Subiect activ
poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este proprietarul sistemului informatic sau al
datelor de pe acesta. Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii se realizează printr-o
activitate de acces fără drept la un sistem informatic. Accesul fără drept la un sistem
informatic înseamnă, în sensul legii, că persoana respectivă se află în una dintre următoarele
situaţii: nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract (persoanele care operează în
bazele de date cu personalul unei instituţii o fac în baza autorizării primite de la conducerea
instituţiei, deoarece ele respectă legislaţia muncii şi pe cea privitoare la datele personale);
depăşeşte limitele autorizării (depăşirea limitelor autorizării poate însemna accesul la resurse
din intranetul companiei/instituţiei aflate la niveluri de acces superioare celor permise
utilizatorului); nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente,
potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a
desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.
Totodată, trebuie să avem în vedere că accesul poate fi realizat prin diferite tipuri de acțiuni,
ca de exemplu: Autentificare (authenticate) – prezentarea identităţii cuiva unui program şi,
dacă este nevoie, verificarea acestei identităţi, cu scopul de a primi acces pe sistemul ţintă;
Evitarea (bypass) – evitarea unui proces sau program folosind o metoda alternativă de a
accesa ţinta; Citire (read) – obţinerea conţinutului unui mediu de date; Copiere (copy) –
reproducerea ţintei fără a o modifica; Furt (steal) – preluarea posesiei unei ţinte, fără a păstra
o copie în locaţia originală. Unele dintre aceste modalităţi de acces (cum ar fi evitarea sau
autentificarea) se realizează prin încălcarea măsurilor de securitate, îndeplinind ipoteza formei
agravante a infracţiunii. Latura subiectivă este determinată de intenţie, directă sau indirectă.
Consumarea se realizează în momentul obţinerii propriu-zise a accesului la sistemul
informatic atacat, indiferent de consecinţele accesului asupra sistemului informatic şi a datelor
conţinute de acesta. Momentul accesului poate fi determinat prin mijloace tehnice specifice
(fişiere, jurnal etc.).
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor
tehnice sau a produselor program (art.260): Reglementarea legală urmăreşte să protejeze
piața sistemelor informatice de acțiuni ilegale de punere la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau
a produselor program. Latura obiectivă este determinată de acțiuni legate de producerea cu
bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program, de importul cu bună ştiinţă a
mijloacelor tehnice sau a produselor program, și /sau acțiuni legate de comercializarea cu
bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program, precum și acțiuni legate de
punerea ilegală la dispoziţie cu bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program.
57
Latura subiectivă: Persoana vinovată înţelege că introduce în programe modificări cu
caracter virusulent sau răspândeşte programe cu acelaşi caracter şi doreşte acest lucru.
Subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art.260 sunt persoana fizică responsabilă de faptele
comise, care a atins vârsta de 14 ani şi persoana juridică.
Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art.260 1): Prezenta reglementare
este instituit[ cu scopul de a asigura protecție juridică transmisiilor de date informatice
realizate prin utilizarea sistemelor informatice, indiferent de modul cum se realizează acestea.
Datele informatice sunt definite ca fiind orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau
concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic, în aceeaşi categorie
fiind inclus şi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de către
un sistem informatic. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează
confidenţialitatea comunicaţiilor. Secretul corespondenţei este un drept constituţional care
garantează secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Comunicaţiile în formă electronică
pot însă să se refere la mai mult decât simpla corespondenţă, protejată în virtutea dreptului la
viaţă privată. Din ce în ce mai multe activităţi sunt informatizate, atât în cadrul mediului de
afaceri, cât şi în sectorul public. Toate aceste comunicaţii conţin date ce trebuie protejate de
interceptarea lor ilegală. Obiectul material este constituit de suportul fizic prin intermediul
căruia se realizează accesul, indiferent că transferul de informaţii se realizează prin
intermediul unor reţele prin cabluri sau de tip WLAN. O altă situaţie de interceptare este
cunoscută sub numele de interceptarea cablurilor şi a semnalelor emise (Wiretapping,
Eavesdropping on Emanations). Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este
proprietarul datelor interceptate fără drept. Latura obiectivă: elementul material este
caracterizat prin acţiunea de interceptare, prin orice mijloc şi folosind orice tip de unelte, a
unei comunicaţii de natură informatică. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul realizării interceptării datelor. Infracţiunea este
continuă, epuizarea ei intervenind în momentul în care interceptarea încetează, din orice
motiv.
Alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un sistem informatic (art.260 2):
Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor
informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor
informatice, restricţionarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un sistem
informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice. Obiectul juridic special îl
constituie, pe de o parte, relaţiile sociale ce protejează încrederea în corectitudinea datelor
stocate în sistemele informatice şi, pe de altă parte, relaţiile sociale ce protejează
confidenţialitatea datelor stocate în sistemele informatice sau pe alte mijloace de stocare.
Obiectul material este constituit de suportul material (hard disk sau alt sistem de stocare a
datelor) pe care se află datele modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la care a fost
restricţionat accesul. Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este
proprietarul datelor modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la care a fost restricţionat
accesul. Latura obiectivă: elementul material poate fi determinat de realizarea cel puțin a
uneia dintre acțiunile de modificare, ştergere, deteriorare, transferare, restricţionare a
accesului la datele sistemului informatic. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul în care se produce una dintre acţiunile caracteristice
elementului material. Infracţiunea este continuă, epuizarea ei intervenind în momentul în care
încetează aceste acţiuni.
Perturbarea funcţionării sistemului informatic (art.2603): Reglementarea legală urmăreşte să
protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor informatice. Observăm astfel că prin
înscrierea acestei prevederi accentul este pus pe efectul pe care îl au acțiunile asupra datelor
inormatice (introducere, transmitere, modificare, ştergere, deteriorare, restricţionarea
accesului).
58
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează integritatea datelor
informatice conţinute pe suporturile specifice sistemelor informatice. Obiectul material este
dat de sistemul informatic a cărui activitate este grav perturbată de făptuitor. Ţinta atacului, în
cazul realizării unor astfel de infracțiuni, poate fi oricare dintre părţile care formează un
calculator sau o reţea, afectându-i astfel funcționalitatea, putând fi menționate în acest sens
atacurile asupra calculatorului abordat din acest punct de vedere ca un dispozitiv care constă
din una sau mai multe componente asociate, incluzând unităţi de procesare şi periferice şi care
este controlat de programe stocate intern; atac asupra reţelei (network) abordate ca un un grup
interconectat de calculatoare, echipamente de comutare şi ramuri de interconectare; internet
(internetwork) abordat ca un sistem de reţele. Perturbarea gravă poate avea ca obiect fie
întregul sistem informatic, fie părţi ale acestuia sau servicii ori programe deservite sau rulate
de acesta. Subiect activ poate fi orice persoană, subiectul pasiv fiind proprietarul sistemului
atacat. Latura obiectivă: elementul material este determinat de consecinţele pe care acţiunile
de perturbare (introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere de date,
deteriorare a datelor informatice, restricţionarea accesului la date informatice) îl au asupra
sistemului informatic care le conţine. Latura subiectivă este determinată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul producerii de perturbări asupra sistemului informatic,
indiferent de momentul în care a avut loc acţiunea asupra datelor.
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a parolelor,
codurilor de acces sau a datelor similare (art.2604): Înscrierea acestei infracţiuni în lege
urmăreşte să limiteze accesul la instrumente (dispozitive, programe informatice, parole,
coduri de acces etc.) care permit săvârşirea infracţiunilor reglementate de Legea privind
prevenirea și combaterea criminalităţii informatice. Obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale ce protejează buna funcţionare a sistemelor informatice de către cei
îndreptăţiţi să le utilizeze în scopul pentru care acestea au fost create. Obiectul material este
dat de dispozitivele sau programele informatice ce facilitează săvârșirea infracţiunilor
prevăzute la art.237, 259, 2601–2603, 2605 şi 2606 din Codul Penal (infracțiunea de fabricare
sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false; infracţiunea de
acces ilegal la un sistem informatics; producerea, importul, comercializarea sau punerea
ilegală la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau a produselor program, interceptarea ilegală a
unei transmisii de date informatice; alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un
sistem informatic; perturbarea funcţionării sistemului informatics; falsul informatics; frauda
informatică). Obiectul material : dispozitive ; programe informatice ; parole ; cod de acces
de natură a permite accesul total sau parţial la un sistem informatic. Uneltele de realizare a
infracțiunii pot consta în: Script sau program; Agent independent: Virus sau Troian; Program
integrat; Unelte distribuite; Interceptor de date. Subiect activ al săvârșirii infracțiunilor pot fi
considerate persoanele care realizează cel puțin una dintre acțiunile legate de producerea,
vînzarea, importul, distribuția, punerea la dispoziţie, deţinerea de mijloace de săvârșire a
infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice. Latura
obiectivă: elementul material este concretizat prin acţiunile de producere, vindere, importare,
distribuire sau punere la dispoziţie sau deţinerea de unelte de natură a permite săvârşirea
infracţiunilor amintite. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie. Nu este necesar a se
proba intenţia de a utiliza efectiv unealta pentru săvârşirea infracţiunii. Consumarea se
realizează în momentul producerii, vinderii, importării, distribuţiei, punerii la dispoziţie sau
deţinerii mijloacelor de săvârșire a infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor
şi sistemelor informatice. Deţinerea caracterizează o infracţiune continuă.
Falsul informatic (art.2605): Reglementarea urmăreşte protejarea securităţii juridice prin
incriminarea tuturor acelor acţiuni care pot, prin modificarea unor date aflate pe suport
informatic, să atragă după sine consecinţe juridice nedorite de sau pentru persoanele care au
conceput, realizat, implementat sau asupra cărora îşi manifestă efectele informaţia modificată.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale circumscrise protejării securităţii
circuitului juridic. Obiectul material îl constituie suportul pe care se află stocate datele
59
informatice alterate în scopul producerii de consecinţe juridice. Subiect activ poate fi orice
persoană, subiect pasiv fiind fie proprietarul datelor informatice alterate în scopul producerii
de consecinţe juridice, fie cei afectaţi de modificările respective. Latura obiectivă: elementul
material este determinat de realizarea cel puțin a uneia dintre acțiunile legate de introducerea,
modificarea, ştergerea, restricţionarea accesului la date informatice, în scopul producerii de
efecte juridice. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie directă. Consumarea se
realizează în momentul iniţierii procesului de alterare a datelor.
Frauda informatică (art.2606): Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce
protejează patrimoniul unei persoane. Obiectul material este dat de sistemele informatice
care conţin datele informatice alterate sau care sunt împiedicate să funcţioneze ca urmare a
activităţii făptuitorului. Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiect pasiv poate fi orice
persoană fizică sau juridică, afectată patrimonial prin acţiuni asupra sistemelor informatice pe
care le deţine sau pe care le utilizează. Latura obiectivă: elementul material este determinat
de realizarea cel puțin a uneia dintre infracțiunile legate de introducerea datelor informatice,
modificarea datelor informatice, ştergerea datelor informatice, restricţionarea accesului la date
informatice, împiedicarea funcţionării unui sistem informatic. Latura subiectivă este
caracterizată de intenţie. Consumarea se realizează în momentul acţiunii ce are ca rezultat
cauzarea prejudiciului patrimonial.
Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic (art.261): Reglementarea legală
este orientată spre examinarea acțiunilor ce atentează asupra proceselor legal stabilite de
colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a
sistemului informatic. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează
securitatea datelor informatice conţinute în sistemele informatice. Subiect al infracţiunii
nominalizate poate fi orice persoană fizică responsabilă de regulile de colectare, prelucrare,
păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic,
care a atins vârsta de 16 ani. Latura obiectivă a infracţiunii este determinată de respectarea
necorespunzătoare sau de încălcarea directă a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare,
difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. Latura
subiectivă este determinată de realizarea încălcării intenţionate sau din imprudenţă a regulilor
de securitate a sistemelor informatice sau a reţelelor lor – se manifestă prin neatenţie faţă de
consecinţele acestor încălcări. Componenţa infracţiunii este materială. Consumarea se
realizează din momentul apariţiei consecinţelor menţionate în lege. O consecinţă obligatorie a
infracţiunii, responsabilitatea pentru care survine conform art.261, este aceea că acţiunile
enumerate au contribuit la însuşirea, denaturarea sau distrugerea informaţiei ori au provocat
alte urmări grave.
5. Investigarea criminalistică a sistemelor informatice
Autorităţile şi instituţiile publice competente în domeniul prevenirii şi combaterii
criminalităţii informatice în Republica Moldova sunt: 1. Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei – formează şi actualizează în permanenţă bazele de date privind criminalitatea
informatică; 2. Ministerul Afacerilor Interne – desfăşoară activităţi operative de investigaţie,
de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identificare a persoanelor care comit
infracţiuni informatice; 3. Serviciul de Informaţii şi Securitate – desfăşoară activităţi de
prevenire şi combatere a criminalităţii informatice ce prezintă ameninţări la adresa securităţii
naţionale, activităţi operative de investigaţii, de depistare a legăturilor organizaţiilor criminale
internaţionale; 4. Procuratura Generală: a) coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală;
b) dispune, în cadrul desfăşurării urmăririi penale, la solicitarea organului de urmărire penală
sau din oficiu, conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul
informatic, faţă de care există pericolul distrugerii ori alterării, în condiţiile legislaţiei de
procedură penală; c) reprezintă învinuirea, în numele statului, în instanţa de judecată.
Investigarea criminalistică a sistemelor informatice trebuie să prezinte o serie de caracteristici
specifice, necesare asigurării unui grad înalt de corectitudine a concluziilor rezultate. Aceste
60
caracteristici sunt: autenticitate (dovada sursei de provenienţă a probelor); credibilitate (lipsa
oricăror dubii asupra credibilităţii şi solidităţii probelor); completitudine (prelevarea tuturor
probelor existente şi integritatea acestora); lipsa interferenţelor şi contaminării probelor ca
rezultat al investigaţiei sau al manipulării probelor după ridicarea acestora. De asemenea,
investigaţia criminalistică în domeniul tehnologiilor informaţionale mai presupune: 1)
existenţa unor proceduri pre-definite pentru situaţiile întâlnite în practică; 2) anticiparea
posibilelor critici ale metodelor folosite, pe temeiul autenticităţii, credibilităţii, completitudinii
şi afectării probelor oferite; 3) posibilitatea repetării testărilor realizate, cu obţinerea unor
rezultate identice; 4) anticiparea problemelor legate de admisibilitatea probelor; 5) acceptarea
faptului că metodele de cercetare utilizate la un moment dat pot deveni subiectul unor
modificări pentru viitor.
V. TEZE DE REȚINUT
Cea mai răspândită noţiune determină infracţiunea computerizată ca infracţiune comisă prin
intermediul tehnicii computerizate sau orientată împotriva securităţii informaţiei computerizate.
Dar noţiunea respectivă nu satisface rigorile actuale ale ştiinţei şi practicii necesitând precizări.
În ceea ce priveşte criminalitatea infracţiunilor computerizate în lume există 3 atitudini. Prima
constă în referirea la infracţiuni a accesului nesancţionat în sistemele computerizate protejate,
afectarea cu viruşi, utilizarea ilicită a sistemelor computerizate şi informaţiei. Aceasta este
caracteristic pentru asemenea ţări ca Norvegia, Singapore, Slovacia, Filipine, Coreea de Sud. A
doua atitudine constă în referirea la infracţiuni computerizate doar a acţiunilor care sunt legate cu
prejudicierea patrimoniului şi prelucrării electronice a informaţiei (Dania, Elveţia, Suedia,
Japonia). A treia atitudine este caracteristică pentru ţările cu un nivel avansat al computerizării,
criminalitate computerizată majoră (SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Ţările de Jos) şi
bază juridică dezvoltată. Între noţiunile de „infracţiuni în domeniul informaţiei computerizate” şi
de „infracţiuni computerizate” există deosebiri considerabile, acest fapt făcând imposibilă
folosirea lor în calitate de sinonime. În opinia noastră, deosebirea între infracţiunile
computerizate şi infracţiunile în domeniul informaţiei computerizate urmează a fi explicată prin
obiectul atentatului criminal. În cazul în care acesta constituie relaţiile de patrimoniu, acţiunea se
califică la articolul corespunzător al cap.6 al Codului Penal al Republicii Moldova; dacă obiect
sunt relaţiile de protecţie a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului şi cetăţeanului,
acţiunea respectivă se califică conform articolului corespunzător al art.13 al Codului Penal al
Republicii Moldova.
1. Exemplificați tipuri de acțiuni ce pot fi categorizate în calitate de infracțiuni în

domeniul informatic.
2. Deosebiți falsul informatic de frauda informatică, indicînd asupra diferențelor
esențiale de care trebuie să se ție cont la calificarea faptei.
3. Enumerați autorițățile competente să constate și să investigheze contravenții în
domeniul informațional.
4. Enumarați autorităţile şi instituţiile publice competente în domeniul prevenirii şi
combaterii criminalităţii informatice în Republica Moldova și exemplificați situații în
care acestea ar putea interveni.
5. Care sunt mecanismele de protecție a drepturilor pe care le-ați recomanda
victimelor de infracțiuni informatice.
61
1. Convenția CoE din 2001 privind criminalitatea informatică (STE 185, Convenția de la
Budapesta).
2. Codul contravenţional al Republicii Moldova. nr.218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul
3. Codul penal al Republicii Moldova, nr.985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al
12;
CEDO. Kenedi C. împotriva Ungariei (nr. 31475/05)

8 noiembrie 2016
În fapt: Reclamantul este un istoric specializat în funcționarea serviciilor secrete ale
dictaturilor, regimurilor totalitare și în funcționarea statelor de tip sovietic. Reclamantul a
solicitat Ministerului de Interne al Ungariei acces la anumite documente. Acestuia i-a fost
refuzat accesul. Instanța națională a decis că refuzul ministerului a fost ilegal. Cu toate
acestea, ministerul nu a acordat reclamantului acces la documente. Reclamantul s-a plâns
Curții că nu a avut un remediu legal efectiv la dispoziție.
Curtea: Curtea reiterează faptul că articolul 13 din Convenție garantează oricărei
persoane care susține, pe motive întemeiate, că drepturile și libertățile sale stabilite în
Convenție au fost încălcate, un remediu efectiv înaintea unei autorități naționale.
În speța de față, organismul național respondent, fiind în primul rând constrâns de statul
de drept, s-a împotrivit categoric încercărilor legale ale reclamantului de a-și asigura
exercitarea dreptului, acordat de instanțele naționale. În aceste circumstanțe, Curtea consideră
că procedura destinată să remedieze încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului
10 s-a dovedit ineficientă la nivel național.
62
REPER DE CAUZE CEDO SPECIFICE DOMENIULUI
DREPTULUI INFORMAȚIONAL
1. Ahmet Yildirim împotriva Turciei, nr. 3111/10

2. Airey împotriva Irlandei (9 October 1979, § 32, Series A Nr. 32)
3. Akdeniz împotriva Turciei, Nr. 20877/10
4. Altuğ Taner Akçam împotriva Turciei, Nr. 27520/07
5. Amihalachioaie împotriva Republicii Moldova, Nr. 60115/00
6. Anderson and nine others împotriva Marii Britanii, Nr. 33689/96
7. Anheuser-Busch Inc. împotriva Portugaliei (GC) Nr. 73049/01
8. Appleby and Others împotriva Marii Britanii, Nr. 44306/98
9. Ashby Donald and Others împotriva Franței, Nr. 36769/08
10. Association Ekin împotriva Franței, Nr. 30882/96
11. August împotriva the Marii Britanii, Nr. 36505/02
12. Autronic AG împotriva Elveției, Nr. 12726/87
13. Axel Springer împotriva Germaniei, Nr. 39954/08.
14. Bărbulescu împotriva Romaniei, Nr. 61496/08
15. Barfod împotriva Danemarcii, Nr. 11508/85
16. Bladet Tromsø împotriva Norvegiei, Nr. 21980/93
17. Bowman împotriva Marii Britanii, Nr. 141/1996/760/961
18. Cavallo împotriva Italiei, Nr. 9786/03
19. Chauvy and Others împotriva Franței, Nr. 64915/01
20. Cheall împotriva Marii Britanii , Nr. 10550/83
21. Christine Goodwin împotriva Marii Britanii , Nr. 28957/95
22. Copland împotriva the Marii Britanii, Nr. 62617/00
23. Couderc and Hachette Filipacchi împotriva Franței (Prince of Monaco case), Nr. 40454/07
63
24. De Haes and Gijsels împotriva Belgiei, Nr. 19983/92
25. Delfi AS împotriva Estoniei, Nr. 64569/09
26. Dragotoniu & Militaru-Pidhorni împotriva Romaniei, Nr. 77193/01; 77196/01
27. Dumitru Popescu împotriva Romaniei, Nr. 71525/01
28. Editorial board of Pravoye Delo and Shtekel împotriva Marii Britanii, Nr. 33014/05
29. El Mahi împotriva Danemarca, Nr. 5853/06
30. Erbakan împotriva Turciei, Nr. 59405/00
31. Garaudy împotriva Franței, Nr. 65831/01
32. Gaskin împotriva Marii Britanii, Nr. 10454/83
33. Glas Nadezhda Eood and Elenkov împotriva Bulgariei, Nr. 14134/02
34. Goodwin împotriva the Marii Britanii, Nr. 17488/90
35. Groppera Radio AG and Others împotriva Elveției, Nr. 10890/84
36. Gündüz împotriva Turciei, Nr. 35071/97
37. Handyside împotriva Marii Britanii , Nr. 5493/72
38. Hashmann and Harrup împotriva Marii Britanii , Nr. 25594/94
39. Informationsverein Lentia and Others împotriva Austriei, Nr. 13914/88; 15041/89;
15717/89; 15779/89; 17207/90
40. Jersild împotriva Danemarca, Nr. 15890/89
41. Jerusalem împotriva Austriei, Nr. 26958/95
42. Jorgic împotriva Germaniei, Nr. 74613/01
43. K.U. împotriva Finlandei, Nr. 2872/02
44. Kenedi împotriva Ungariei , Nr. 31475/05
45. Khurshid Mustafa and Tarzibachi împotriva Suediei, Nr. 23883/06
46. Klass and Others împotriva Germaniei, Nr. 5029/71
47. Krone Verlag GmbH & Co, KG împotriva Austriei, Nr. 34315/96, § 37
48. Kruslin împotriva Franței, Nr. 11801/85
49. Laurence Pay against the Marii Britanii, Nr. 32792/05.
50. Le Compte, Van Leuven & De Mayer împotriva Belgiei, Nr. 6878/75; 7238/75
51. Lehideux and Isorni împotriva Franței, Nr. 55/1997/839/1045
52. Liberty and others împotriva Marii Britanii, Nr. 58243/00
53. Lingens împotriva Austriei, Nr. 9815/82
64
54. Lombardo and others împotriva Malta, Nr. 7333/06
55. Magyar Tartalomszolgáltatók Egyesülete and Index.hu Zrt împotriva Ungariei, Nr. 22947/13
56. Makhmudov împotriva Rusiei, Nr. 35082/04
57. Marckx împotriva Belgiei, (1979) Series A Nr. 31
58. Markt intern Verlag GmbH împotriva Germaniei, Nr. 10572/83
59. McVicar împotriva Marii Britanii , Nr. 46311/99
60. Moiseyev împotriva Rusiei , Nr. 62936/00
61. Morice împotriva Franței, Nr. 29369/10
62. Mosley împotriva the Marii Britanii, Nr. 48009/08
63. Mouvement Raelien Suisse împotriva Switzerland, Nr. 16354/06
64. Müller and others împotriva Elveției, Nr. 10737/84
65. Mustafa and Tarzibachi împotriva Suediei, Nr. 23883/06
66. Neij and Sunde Kolmisoppi împotriva Suediei, Nr. 40397/12
67. Norwood împotriva the Marii Britanii, Nr. 23131/03
68. Observer and Guardian împotriva the Marii Britanii, Nr. 13585/88
69. Open Door and Dublin Well Woman împotriva Irlandei, Nr. 14234/88; 14235/88
70. Otegi Mondragon împotriva Spaniei, Nr. 2034/07
71. P.G. and J.H. împotriva the Marii Britanii, Nr. 44787/98, §§ 59-60, ECHR 2001-IX
72. P.G. AND J.H. împotriva the Marii Britanii, Nr. 44787/98
73. Palomo Sánchez and Others împotriva Spaniei, Nr. 28955/06, 28957/06, 28959/06,
28964/06
74. Partidul Comunistilor (Nepeceristi) and Ungureanu împotriva Romaniei, Nr. 46626/99
75. Pavel Ivanr.v against Rusiei, Nr. 35222/04
76. Pelegrine împotriva Franței, Nr. 28541/95
77. Perry împotriva the Marii Britanii, Nr. 63737/00
78. Pfeifer împotriva Austriei, Nr. 12556/03
79. Pihl împotriva Suediei, Nr. 74742/14
80. Pla and Puncernau împotriva Andora, Nr. 69498/01
81. Platform "ÄRZTE FÜR DAS LEBEN" împotriva Austriei , Nr. 10126/82;
82. Prager and Oberschlick împotriva Austriei, Nr. 11662/85
83. Ramazanr.va and Others împotriva Azerbaijan, Nr. 44363/02
65
84. Rotaru împotriva Romaniei, Nr. 28341/95
85. RTBF împotriva Belgiei, Nr. 50084/06
86. S. and Marper împotriva the Marii Britanii, Nr. 30562/04, 30566/04
87. Sabou and Pîrcălab împotriva Romaniei, Nr. 46572/99
88. Sciacca împotriva Italiei, Nr. 50774/99, § 29
89. Shimovolos împotriva Rusiei, Nr. 30194/09
90. Sigurdur A. Sigurjónsson împotriva Islandei, Nr. 16130/90
91. Smith Kline and French Laboratories Ltd împotriva Norvegiei, Nr. 12633/87
92. Socialist Party of Turciei împotriva Turciei, Nr. 20/1997/804/1007
93. Sørensen and Rasmussen împotriva Danemarcii, Nr. 52562/99 and 52620/99
94. Standard Verlags GmbH împotriva Austriei, Nr. 21277/05
95. Stephane Laurent Perrin împotriva Marii Britanii, Nr. 5446/03
96. Stoll împotriva Suediei, Nr. 69698/01
97. Tammer împotriva Estoniei, Nr. 41205/98
98. Társasága Szabadságjogokėrt împotriva Ungariei, Nr. 37374/05
99. Thoma împotriva Luxemburg, Nr. 38432/97
100. Times Newspapers Ltd (Nr. 1 and 2) împotriva Marii Britanii, Nr. 3002/03 and 23676/03
101. Tyrer împotriva Marii Britanii (1978) Series A Nr. 26, par 31
102. Marii Britaniirainian Media Group împotriva Marii Britanii, Nr. 72713/01
103. Uzun împotriva Germaniei, Nr. 35623/05
104. Van der Velden împotriva the Norvegiei, Nr. 21203/10
105. Varga împotriva Romania (Nr. 73957/01)
106. Vereinigung bildender Künstler împotriva Austria, 68354/01
107. Verlagsgruppe News GmbH împotriva Austriei, Nr. 10520/02)
108. Vitan împotriva Romaniei, Nr. 42084/02
109. Von Hannr.ver împotriva Germaniei, Nr. 40660/08; 60641/08
110. Von Hannr.ver împotriva Germaniei, Nr. 59320/00
111. Weber and Saravia împotriva Germaniei , Nr. 54934/00
112. Węgrzynr.wski and Smolczewski împotriva Poland, Nr. 33846/07
113. Witzsch împotriva Germaniei , Nr. 7485/03
114. Worm împotriva Austriei, Nr. 83/1996/702/894
66
115. Wypych împotriva Poloniei, ndNr. 2428/05
116. Yazar and Others împotriva Turciei, Nr. 22723/93, 22724/93 and 22725/93
117. Youth Initiative for Human Rights împotriva Serbiei, Nr. 48135/06
TRATATE, CURSURI, MONR.GRAFII, ARTICOLE DIN REVISTE ȘTIINȚIFICE

RECOMANDATE SPRE STUDIERE SUPLIMENTARĂ
1. I.Vasiu, L.Vasiu. Informatică juridică şi drept informatics. Cluj-Napoca: Editura

Albastră, 2005.
2. I.Vasiu. Criminalitatea informatică. Bucureşti: Nemira, 2001.
3. V.Patriciu, I.Vasiu, G.Patriciu. Internetul şi Dreptul. Bucureşti: All Beck, 1999.
5. I.Vasiu, L.Vasiu. Frauda informatică. În: Revista Română de Drept Penal, 2005, nr.1.
6. I.Vasiu, L.Vasiu. Protecţia datelor personale. În: Revista Română de Drept Penal,
2005, nr.2.
7. I.Vasiu, L.Vasiu. Aspecte legale privind sistemul numelor de domenii Internet.
În: Revista Româna de Dreptul Proprietatii Intelectuale, Anul II, 2005, nr.1 (3).
8. I.Vasiu, L.Vasiu. Pirateria informatică. În: Revista Română de Dreptul Proprietăţii
Intelectuale, Anul II, 2005, nr.1 (2).
9. I.Vasiu, L.Vasiu. Comerţul electronic şi sistemul proprietăţii intelectuale. În Revista
Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Anul II, 2005, nr.2.
10. L.Vasiu, I.Vasiu. Riscul de atac electronic asupra sistemelor de informaţii. În:
Fenr.mene şi procese cu risc major la scară natională (Coord. F.Gh. Filip, B.C.
Simionescu). București: Editura Academiei Române, 2004 - Parte a Proiectului
International FP 6 (al 6-lea Program Cadru European de Cercetare-Dezvoltare).
11. I.Vasiu, L.Vasiu. Un cadru holohedral pentru protejarea tehnică a proprietăţii
intelectuale digitale. În: Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Anul III,
2006.
12. I.Vasiu, L.Vasiu. Totul despre hacker. București: Nemira, 2001.
13. I.Vasiu, L.Vasiu. The Romanian Integrated Justice Information System, Abstract. În:
Proceedings of the OECD Seminar Implementing High Quality Regulation:
Communication, Compliance and Enforcement, Ljubljana, Slovenia, 2004.
14. L.Vasiu, I.Vasiu. Dissecting Computer Fraud: From Definitional Issues to a
Taxonr.my. În: Proceedings of the 37th Hawaii International Conference on System
Sciences, Hawaii, USA, IEEE Computer, 2004.
15. L.Vasiu, I.Vasiu. A Taxonr.my of Malware Use in the Perpetration of Computer-related
Fraud'. În: U.E. Gattiker (Ed.), EICAR 2004 Conference: Best Paper Proceedings,
Copenhagen.
16. R.Anescu, V.Anescu. Comerţul electronic. În: Tribuna Econr.mică, 2003, nr.4.
17. Al.Bleoanca. Comunicările comerciale efectuate prin poșta electronica. În: Revista de
Drept Comercial, 2003, nr.2, pag.104-112.
18. D.Mazilu. Adaptarea legislaţiei româneşti la exigenţele actuale privind schimburile
comerciale prin mijloace electronice. În: Revista de Drept Comercial, 2002, nr.11.
19. V.Stoica, Al.Bleoancă. Enumerarea din lista cuprinsă în anexa la Ordonanţa
Guvernului nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă este
limitativă sau exemplificativă? În: Revista de Drept Comercial, 2002, nr.11.
67
20. T.G.Savu. Unele consideraţii pe marginea efectelor nr.ii reglementări privind comerţul
electronic asupra regulilor în materia formării contractului. În: Revista de Drept
Comercial, 2002, nr.9.
21. T.G.Savu. Consacrarea legală a semnăturii electronice. În: Revista de Drept
Comercial, 2002, nr.7-8.
22. C.Adochitei. Infracțiuni pe Internet – Hărțuirea electronica. În: Revista Dreptul, 2002,
nr.7, p.49-52.
23. H.D.Dumitru, C.Baiculescu. Legea privind comerțul electronic. În: Pandectele Romane,
2002, nr.6, 2003, nr.1, 2003, nr.2.
24. I.Bălan. Contractele la distanţă şi protecţia consumatorilor. În: Revista Dreptul, 2002,
nr.1.
25. Moise Bojinca. Contractele comerciale la distanță. În: Revista de Drept Comercial,
2002, nr.1, p.86-90.
26. I.Schiau. Cadrul Juridic al comerțului electronic. În: Revista de Drept Comercial, 2002,
nr.1, p.56-72.
27. C.T.Ciulei. Considerațiuni privind aspectele juridice pe care le implică crearea unui
site comercial pe Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2001, nr. 10, p.84-94.
28. Centrul de Resurse Juridice din București. Protecția sferei private în Internet. În:
Revista de Drept Comercial, 2001, nr.7-8, p.255-285 și Revista de Drept Comercial,
2001, nr.9, p.91-125.
29. C.T.Ciulei. Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice și folosirea
ei în tranzacțiile pe Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2001, nr.6, p. 88-95.
30. C.Predoiu, A.M.Şandru. Comerţul prin internet. Studiu econr.mic și juridic. În: Juridica,
2000, nr.10, p.377-385.
31. C.Rotaru. Considerațiuni privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală pe
Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2000, nr.7-8.
32. B.Boreschievici, D.Plosca, D.Dumitru. Marca împotriva DNS – Probleme nr.i în
protecția proprietății industrial. În: Revista Română de Proprietate Industrială, 1997,
nr.4, 5.
33. V.Spinei, E.Antohi, Gr.Ciobanu și al. Accesul la informaţie. Reglementări. Comentarii.
Cazuri. Chişinău: Tipografia Centrală, 2006.
34. Gh.Susarenco, E.Rîbca, O.Pîrţac și al. Mass-media şi legislaţia. Analiză. Opinii. Propuneri.
Chişinău: Universul, 2003.
35. The Taxation of Electronic Commerce: Background and Proposal, Charles E. McLure,
Jr. Hoover Institution Stanford University.
36. Taxation and electronic commerce: implementing the Otawa taxation framework
conditions. Organization for econr.mic co-operation and development, 2001.
37. Le commerce électronique: aspects de la fiscalisation International. UN Groupe spécial
d’experts de la coopération internationale en matière fiscal, 2001.
38. Taxation of Electronic Commerce. Subhajit BasuM, Phil, Liverpool John Moores
UniversityLiverpool, Marea Britanie, 2001.
39. Electronic Commerce: Taxation and Planning. Hardesty, David E., Warren, Gorham, et
Lamont, 1999.
68
Veronica MOCANU
Drept internaţional
Ghid metodic
Ciclul I
Redactare - Ariadna Strungaru

Asistenţa computerizată –
Bun pentru tipar ................. Formatul 60x84 1/16

Coli de tipar .................. Coli editoriale .................
Comanda 28. Tirajul 50ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM

Str. Al. Mateevici, 60. Chișinău, MD-2019
69

Suport Drept Info 28.07.2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Drept Info 28.07.2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

ISBN Veronica Mocanu, 2019

Теmа 1. Consideraţii generale privind Dreptul informaţional și societatea informațională ..........5

Теmа 2. Reglementarea juridică a resurselor și a sistemelor informaționale de stat .....................7

Теmа 3. Guvernarea electronică……………...............................................................................11

Tema 4. Cadrul organizaţional juridic al asigurării securităţii informaţionale …………………15

Tema 5. Dreptul la libera exprimare şi limitele acestuia ............................................................ 21

Tema 6. Datele cu caracter personal şi prelucrarea automatizată a datelor cu

Tema 7. Dreptul de acces la informaţie şi modalităţile de manifestare a acestuia în contextul

Tema 8. Dreptul comunicaţiilor electronice..................................................................................34

Tema 9. Reglementarea juridică a internetului ……………………….…………................…...40

Tema 10. Documentul electronic şi semnătura digitală. Regimul juridic al documentului

Tema 11. Particularităţile juridice ale comerţului electronic........................................................51

Tema 12. Protecția juridică a drepturilor informaționale…………………………......................54

Reper de hotărâri CEDO............................................................................................................63

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL INFORMAŢIONAL ȘI

1. Bazele teoretice ale informației

II. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

 să definească obiectul şi metodele de studiere al Dreptului Informaţional;

III. REPER DE DEFINIȚII

 Informația – reprezintă cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente,

IV. SCHIȚE DE STUDIU PENTRU STUDENȚI

1. Bazele teoretice ale informației

2. Fundamentele obiective ale constituirii Dreptului Informaţional

4. Obiectul de studiu al Dreptului Informaţional

5. Baza metodologică a Dreptului Informaţional

Obiectul de reglementare a Dreptului Informațional reprezintă relațiile sociale care apar în

VI. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor

VII. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie

1. Carta edificării societăţii informaţionale globale de la Okinawa 2000;

Reper de hotărâri CEDO

Shimovolos impotriva Rusiei

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A RESURSELOR ȘI

1. Cadrul juridic cu privire la informatizare, resurse și sisteme informaţionale

II. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

 să determine cadrul legal aplicabil utilizării resurselor și sistemelor informaţionale;

III. REPER DE DEFINIȚII

 Informatizare – proces organizatoric social-economic şi tehnico-ştiinţific de creare a unor

IV. SCHIȚE DE STUDIU PENTRU STUDENȚI

1. Cadrul juridic cu privire la informatizare, resurse și sisteme informaţionale

2. Tipologia resurselor informaţionale

3. Obiectul informațional al resurselor informaționale

4. Ținerea registrelor informaționale de stat

Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat stabileşte regulile de

VI. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor

1. Definiți noțiunea de informatizare și stabiliți componentele juridice ale acesteia.

VII. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în vigoare de la 27.08.1994. În:

Reper de hotărâri CEDO

L.H. împotriva Letoniei (nr. 52019/07)

Ahmet Yildirim împotriva Turciei (nr. 3111/10)

1. Obiectivele și principiile guvernării electronice

II. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

 să definească conceptul, funcţiile şi sarcinile guvernării electronice;

III. REPER DE DEFINIȚII

 Guvernarea electronică reprezintă simplificarea modalității de lucru prin aplicarea unor

IV. SCHIȚE DE STUDIU PENTRU STUDENȚI

1. Obiectivele și principiile guvernării electronice

2. Implementarea guvernării electronice: subiecți și mecanisme

3. Digitizarea serviciilor publice

Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin digitalizare şi

VI. Întrebări de control pentru verificarea cunoștințelor

1. Determinați beneficiile utilizării tehnologiei în actul de guvernare.