www.referat.

ro

Caracterizarea personajelor drutiene

“Vesnicia s-a nascut la sat”

Ion Druta

Desi,lumea e plina de nedreptati si rautate,exista insa oameni care se gindesc si la

binele sufletesc,nu doar la cel trupesc. Cea mai impunatoare, remarcabila si perfecta
personalitate care a adus argumentele existentei credintei si bunatatii pe pamint a fost
scriitorul si dramaturgul Ion Druta. El a lasat adinci urme in literatura noastra,
accentuindu-si activitatea prin incredere,bunastare si credinta in Dumnezeu. La fel cum
insusi scriitorul crede binelui, el si-a proiectat personajele dupa acest criteriu.
Personajele drutiene sunt “veritabile(cauta in carte si scrie acest citat)”. La proiectarea
personajelor drutiene totul porneste de la frumos si sfint. Toata operele drutiene sunt
continatoare de idei vizind binele,credinta si bunastarea sufleteasca. Astfel, nuvela
“Toiagul pastoriei” prezinta un punct culminant prin farmecul si bunatatea sufleteasca a
“pastorului”. Fiind un pastor imaginar, el era mai aproape un calauzitor pentru locuitorii
satului in care isi ducea traiul. Ducea un trai foarte saracacios, insa bunatatea pe care o
avea in suflet si o purta zi de zi in inima il plasa cu o treapta mai sus decit ceilalti.
Intotdeauna avea de spus o vorba de bine si cind era necesar la dadea sfaturi tuturor.
Nacatind la faptul ca lumea il invidia pentru ca chipurile el dispunea de o turma de oi, el
continua sa traiasca ca un om simplu insa cu griji majore. Si totusi Dumnezeu exista.
Dupa decesul acestuia, satenii vazand minunea de pe mormantul pastorului, au ramas
uimiti. Acesta era un semn trimis de cel de Sus pentru a demonstra existent binelui pe
pamint si doar atunci satenii si-au dat seama ca saracia fizica era total completata de cea
spirituala astfel incat nici nu se observa. Pastorul reprezenta o “icoana” pentru sateni,
astfel incat acestia ii duceau lipsa.
Un alt personaj proiectat de Druta a fost femeia-samariteanca din “Samariteanca”.
Aceasta reprezinta un simbol caracteristic suferintei si luptei pentru credinta. Sinceritatea
de care era cuprins sufletul femeii-samariteanca era suficient pentru a convinge o lume
intreaga ca credinta si bunatatea sta in spatele raului si a invidiei. Ea nu gaseste o alta cale
de a ajunge la adevar decat acea prin suferinta si chin. Ea straduie sa-si convinga propria
personalitate ca adevar, credinta si bunatate exista- lumea din jur insa le ascunde si le
“pateaza” cu cuvinte grele si obiecte fara vreo valoare spirituala. Femeia-samariteanca a
invins orice obstacol care ii statea in cale cu ajutorul credintei sale in Dumnezeu. Insasi
munca zilnica pe care aceasta o facea marca existenta in inima sa a unei lumi interioare
diferite. Ea gindea spre un bine comun si nicidecum nu se putea impaca cu gindul ca din
cauza unor reforme oamenii si-au uitat provinienta cultural, etnica si religioasa. Grija pe
care samariteanca o purta pentru cei din jur era de nedescris. Lumea ei interioara
soptindu-i ca modul in care procedeaza e corect. Fiind incurajata de acest fapt,
samariteanca isi ocroteste cu sfintenie statutul si isi pastreaza demnitatea ca pe un lucru
ireparabil, fiind o veritabila capodopera si un inevitabil simbol al credintei omenesti.
Tezaurul literaturii drutiene nu isi poate lustrui cursul fara opera de baza
“Horodiste”. Aici descoperim o prezentare ampla a vietii scriitorului pina la aparitia
primei sale iubiri. Reiesind din toate astea, viata scriitorului a fost foarte zbuciumata.
Zbuciumata si in sensul bun al cuvintului. El a avut cel putin o copilarie interesanta, fiind
cel mai mic dintre frati si deseori aflindu-se in preajma mamei sale. Si totusi cele mai tari
av0enturi copilaresti le traiesti la sat, nu in zadar regasim aceasta sintagma in poeziile
drutiene-ele fiind simboluri ale vietii scriitorului,avind un farmec aparte. Opera
“Horodiste” s-a manifestat ca fiind una dintre cele mai semnificative. Ea a pronuntat
intreaga gama de idei pe care Druta le utilizeaza ca baza pentru celelalte opere ale sale.
Ceea ce uneste aceste texte e si memoria ce caracterizeaza fiece personaj. Un cadru
Frumos si Sfint la Druta e si natura, care nu e doar un fundal, ci si „o forta dramaturgica
reala, palpabila ”, omul constituind o parte organica a ei. Mesajul drutian e formulat
foarte clar si direct:de a pastra cu mare grija tot ce avem mai sfant in noi, tot ce avem mai
frumos.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate