SUPORT CURS GRUPA II

CERINŢE DE SECURITATE PRIVIND PROTECŢIA LA EXPLOZIE

PENTRU INSTALATII ŞI ECHIPAMENTE DE VOPSIRE
ÎN CÂMP ELECTROSTATIC
ing. Florin Adrian Păun
ing. Leonard Lupu

Prezentele cerinţe se referă numai la pericolele care sunt specifice caracteristicilor

electrostatice ale procedeului de pulverizare electrostatică. Pentru celelalte aspecte cum
sunt: clasificarea zonelor periculoase Ex; selecţia, instalarea şi utilizarea echipamentelor
electrice în zone periculoase; riscul de incendiu; stocarea şi manipularea materialelor
inflamabile; sistemele de protecţie împotriva exploziilor, se aplică reglementările specifice
acestora.
1. GENERALITĂŢI
Aplicarea materialelor de acoperire prin procedee electrostatice a căpătat o largă
utilizare în ultimii ani, datorită unor avantaje pe care le prezintă comparativ cu procedeele
clasice, şi anume:
- productivitate mare;
- calitatea superioară a vopsirii;
- economie de manoperă (pot fi automatizate aceste instalaţii);
- grosimea vopselei poate fi controlată;
- pierderi reduse (caracteristica de refuz electrostatic la depăşirea unei anumite
acumulări de pulbere);
- realizarea vopsirii unor piese cu forme complicate (se pretează la vopsirea unor
piese de construcţie specială: plase, tuburi, profile complicate, etc., vopseaua ajungând
datorită distribuţiei liniilor de câmp şi pe părţile din spatele piesei sau pe interstiţiile
acesteia) - fig. 1 .

1
 Figura 1
a - vopsire clasică; b - vopsire în câmp electrostatic.
Cu toate acestea materialele organice lichide de acoperire (vopsele, lacuri, etc.)
utilizate în cazul procedeelor de pulverizare în câmp electrostatic determină apariţia
vaporilor combustibili, care în amestec cu aerul în condiţii atmosferice pot forma o
atmosferă explozivă gazoasă.
În general conform normelor şi standardelor în vigoare, referitor la securitatea la
explozie, substanţele inflamabile şi/sau combustibile trebuie să fie considerate ca şi
materiale care pot forma o atmosferă explozivă cu excepţia cazului în care evaluarea
proprietăţilor acestora arată faptul că în amestecurile cu aer ele sunt incapabile de
propagarea unei explozii autosusţinute.
Având în vedere acest lucru toate măsurile de protecţie ce se impun a fi luate în
astfel de situaţii trebuie să fie canalizate într-o singură direcţie şi anume aceea de
prevenire a formării unor atmosfere explozive gazoase şi/sau de prevenire a surselor
potenţiale de aprindere.
Există unele mijloace de protecţie cunoscute cum ar fi utilizarea materialelor de
pulverizare neinflamabile sau utilizarea unui gaz inert în loc de aer, în cazul pulverizării
electrostatice, însă cu menţiunea că acestea sunt limitate doar la aplicaţii particulare
întrucât majoritatea materialelor de acoperire electrostatică sunt inflamabile, iar utilizarea
de gaze inerte implică cheltuieli ridicate.
Astfel, ca şi mijloc de protecţie antiexplozivă se evidenţiază reducerea concentraţiei
amestecului exploziv sub limita inferioară de explozivitate (LEL), prin LEL înţelegându-se
valoarea concentraţiei în aer a materialului inflamabil sub care o atmosferă explozivă nu
se formează.
Reducerea concentraţiei amestecului exploziv se realizează cu ajutorul instalaţiilor
de ventilaţie, de evacuare şi este eficientă ca şi metodă doar pentru zona de lucru
exceptând imediata apropiere a spaţiului de pulverizare, adică între instalaţia de
pulverizare şi obiectul de acoperit, unde concentraţia amestecului exploziv (LEL) nu poate
fi respectată deoarece o astfel de diluare ar face, din punct de vedere tehnologic, imposibil
procesul de aplicare a materialelor de acoperire pe obiecte.
În ceea ce priveşte prevenirea (evitarea) surselor de aprindere cerinţele de
securitate se referă la construcţia, instalarea şi utilizarea echipamentelor de pulverizare
electrostatică: pistolul de pulverizare, aparatura electrică asociată, cabinele sau posturile
de pulverizare, sistemul de ventilaţie şi de recuperare, inclusiv cerinţele pentru pardoseli şi
echipamentul individual de protecţie al personalului (încălţăminte şi mănuşi).
Soluţiile şi măsurile care pot fi aplicate în acest sens diferă în funcţie de tipul
echipamentelor de pulverizare în câmp electrostatic.
Utilizarea procedeelor electrostatice necesită aplicarea unor măsuri şi mijloace de
protecţie adecvate pentru înlăturarea pericolului de incendii şi explozii, care apare când
sunt implicate substanţe inflamabile sau care pot forma în amestec cu aerul o atmosferă
explozivă.
Tensiunile mari la echipamentele de pulverizare electrostatică (60 - 130 kV),
constituie un pericol la apropierea de părţi componente ale instalaţiei purtătoare de
tensiune sau încărcate la valori mari, atât pentru persoane (electrocutare) cât şi din punct
de vedere al aprinderii atmosferei explozive datorită descărcărilor sub formă de scântei
care pot să apară.
Asemănător ca la protecţia persoanelor, pentru protecţia antiexplozivă, curentul
continuu poate fi limitat în timp sau ca intensitate la valori nepericuloase. Evaluarea
pericolului de explozii se face prin compararea energiei scânteilor de descărcare
capacitivă posibile cu energia minimă de aprindere a atmosferei explozive.

2. TIPURI DE ECHIPAMENTE (INSTALAŢII) PENTRU PULVERIZARE ÎN CÂMP

ELECTROSTATIC

2
 Echipamentele pentru pulverizare în câmp electrostatic sunt de două tipuri:
- automate;
- manuale.
În funcţie de natura materialului de acoperire, se deosebesc trei tipuri de
echipamente:
- pentru lichide (vopsele, lacuri);
- pentru pulberi;
- pentru scame (fibre).
Instalaţia automată de pulverizare în câmp electrostatic a lichidelor este o instalaţie
în care dispozitivul de pulverizare este fix sau mobil, condus cu ajutorul unor dispozitive
automate de mişcare cum ar fi de exemplu roboţi. În general o astfel de instalaţie
automată de pulverizare în câmp electrostatic se compune din următoarele subansamble:
- aria de pulverizare;
- sistem de alimentare cu înaltă tensiune;
- dispozitiv de pulverizare electrostatică;
- dispozitiv de alimentare cu material de pulverizare;
- sistem de legare la pământ;
- sistem de ventilare, de evacuare;
- echipament de protecţie la incendii;
- dispozitiv de protecţie la explozie;
- dispozitive de prindere a pieselor în lucru.
Principiul de bază al procedeului de pulverizare în câmp electrostatic a lichidelor
(vopsele, lacuri), constă în transformarea lichidului într-o ceaţă de picături de vopsea care
apoi sunt proiectate pe suprafaţa de vopsit, obţinându-se astfel o peliculă uniformă de
grosimea şi textura dorită. Acest lucru se realizează şi în acelaşi timp este posibil prin
încărcarea electrostatică a picăturilor atomizate cu ajutorul unei înalte tensiuni, de ordinul
câtorva zeci de kilovolţi, astfel încât acestea să fie atrase de obiectul de vopsit legat în
prealabil la pământ.
La pulverizarea în câmp electrostatic a pulberii de acoperire, pulberea este
transportată printr-un curent de aer sau prin cădere liberă până la dispozitivul de
pulverizare. În timp ce particulele de pulbere traversează dispozitivul, ele sunt încărcate
electrostatic prin intermediul unei tensiuni înalte, fiind atrase şi depozitate pe obiectul de
acoperit. Pulberea continuă să se depună până când, pentru o anumită grosime, ea joacă
rol de izolator şi împiedică depunerea în continuare a pulberii.
Pulberea care nu este depusă pe obiect, se extrage printr-un sistem de ventilaţie
sau prin alte mijloace în direcţia unui echipament de recuperare. Obiectele acoperite cu
pulbere sunt trecute apoi într-un cuptor unde pulberea este topită şi transformată într-o
acoperire uniformă.
Ca şi o observaţie se atrage atenţia că la procedeul de pulverizare electrostatică a
pulberii, spre deosebire de solvenţi, pulberile nu se repartizează uniform în volumul
spaţiului de lucru şi nu se evaporă, rămânând prezente sub formă de depunere. Acestea
printr-o zguduire, un şoc, pot fi agitate sub forma unui nor de pulberi.
Rezultă că protecţia antiexplozivă nu se poate realiza numai prin ventilare cu
aceeaşi siguranţă ca la amestecurile aer/solvent. Se impun cerinţe suplimentare de
menţinere curată a încăperii şi de amplasare a echipamentului electric pentru eliminarea
riscului de autoaprindere a pulberii agitate sau depuse la temperaturi ridicate, precum şi
de limitare a exploziilor prin montarea unor clape de decompresie (de detensionare a
presiunii), baraje de flăcări, instalaţii automate de stingere, ş.a.
În figura 2 sunt date principalele părţi componente ale unei instalaţii manuale de
pulverizare pulberi în câmp electrostatic.
Procedeul de vopsire în câmp electrostatic cu pulberi este cel mai răspândit. Are
avantajul că se pot obţine straturi fine întrucât pulberea se depune pe obiectul de acoperit

3
legat la pământ până la o anumită grosime, când ea joacă rolul de izolator şi împiedică
depunerea în continuare. De asemenea, pulberea nedepusă este extrasă printr-un sistem
de ventilaţie sau prin alte mijloace în direcţia unui echipament de recuperare. Există
instalaţii cu un grad de folosire a materialului de 99 %.

MC - modul de comandă 4 - furtun aer de spălare (curăţare)

R - rezervor de pulbere 5 - cablu de tensiune
1 - furtun aer de transport 6 - cablu bobină electroventil
2 - furtun pulbere 7 - furtun aer de fluidizare
3 - furtun aer suplimentar 8 - buton de reglare aer de fluidizare

3. CLASIFICAREA ARIILOR DE PULVERIZARE ÎN FUNCŢIE DE VENTILAŢIE ŞI

TIPURI DE ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN ACESTE ARII

Clasificarea ariilor de pulverizare face parte integrantă din conceptul de securitate

pentru prevenirea exploziilor. Pentru prevenirea aprinderii, categoria de echipament şi
componentele implementate în acesta depind de limitarea concentraţiei de substanţe
inflamabile, limitare care se poate realiza prin intermediul ventilaţiei forţate, prin ventilaţie
forţată înţelegându-se circulaţia de aer obţinută cu ajutorul unuia sau mai multor
ventilatoare.
Ca şi echipamente utilizate în ariile de pulverizare se deosebesc cabinele de
acoperire care în funcţie de natura materialului de acoperire pot fi:
- pentru aplicarea produselor de vopsire sub formă de pulbere organică;
- pentru pulverizarea produselor de acoperire organice lichide;
- combinate.
Din componenţa cabinelor de pulverizare fac parte pistoalele de pulverizare care
din punct de vedere al gradului de automatizare pot fi manuale sau automate. De
asemenea pistoalele de pulverizare din punct de vedere al principiului de funcţionare pot fi
4
cu aer şi fără aer. În cazul pistoalelor de pulverizare cu aer materialul care urmează să fie
aplicat pe obiectul de acoperit este absorbit dintr-un recipient al pistolului datorită
depresiunii create şi direcţionat spre duza pistolului de pulverizare.
La pistoalele de pulverizare fără aer, materialul de acoperire ajunge la duza
pistolului de pulverizare cu ajutorul aerului, principiul fiind asemănător cu cel al unui lichid
aflat într-o seringă.
Referitor la clasificarea ariilor de pulverizare în cazul substanţelor inflamabile cu
valori ale concentraţiei sub 25% din limita inferioară de explozivitate (LEL) în volumul
interior al unei cabine inclusiv conductele pentru aerului exhaustat şi recirculat şi în
volumele exterioare dar pe distanţa de până la 1 m de la deschiderile permanente, sunt
clasificate ca Zona 2.
În cazul substanţelor inflamabile cu valori ale concentraţiei între 25% şi 50% din
limita inferioară de explozivitate (LEL), volumul interior al cabinei inclusiv conductele
pentru aerul exhaustat şi recirculat, sunt clasificate ca Zona 1.
În cazul substanţelor inflamabile cu valori ale concentraţiei între 25% şi 50% din
limita inferioară de explozivitate (LEL), volumele exterioare dar pe distanţa de până la 1 m
de la deschiderile permanente, sunt clasificate ca Zona 2.
În situaţia în care într-o cabină de acoperire (pulverizare) concentraţia solvenţilor
inflamabili este egală sau mai mare de 25% din limita inferioară de explozivitate (LEL),
cabina de pulverizare trebuie echipată cu:
- fie cu dispozitiv de eliberare a presiunii de explozie;
- fie cu un dispozitiv de măsurare a concentraţiei care decuplează alimentarea cu
substanţe inflamabile dacă concentraţia este egală sau mai mare de 50% din LEL.
De asemenea referitor la ventilaţia forţată aceasta trebuie să asigure o curăţire
uniformă şi în acelaşi timp să nu permită acumulări de substanţe inflamabile care să
depăşească nivele admise de concentraţie. Ventilaţia forţată trebuie să cureţe în mod
complet toate spaţiile, secţiunile, dotările şi sistemul de descărcare al unei cabine de
acoperire, prevenind apariţia în orice loc a concentraţiei de substanţe inflamabile peste
limitele admise, cu excepţia stratului extern de material vopsit şi a duzei de vopsire.
Ventilarea forţată trebuie să purifice spaţiul total cu o cantitate de aer proaspăt
egală sau mai mare cu de cinci ori spaţiul total, înainte ca sistemul de încălzire să poată
să fie activat pentru faza de uscare.
Un parametru foarte important al ventilaţiei forţate este viteza curenţilor de aer.
Pentru a se evita scăpările de pulberi prin deschiderile cabinelor de pulverizare,
sunt necesare următoarele viteze ale curenţilor de aer, pentru condiţii normale de
funcţionare dar fără nici o piesă de lucru în interiorul cabinei de pulverizare
- cabina de pulverizare la care operatorul se află în interior;
În acest caz valoarea medie a vitezei curenţilor de aer măsurată în plan vertical
trebuie să fie de cel puţin 0,3 m/s, iar valoarea măsurată individual trebuie să fie de cel
puţin 0,25 m/s.
- cabina de pulverizare la care operatorul se află în exterior;
În acest caz valoarea medie a vitezei curenţilor de aer măsurată la fiecare
deschidere trebuie să fie de cel puţin 0,4 m/s cu o viteză minimă a curenţilor de aer de 0,3
m/s.
Ventilaţia trebuie ca în toate cazurile să asigure o performanţă corespunzătoare.
Din acest punct de vedere cabinele de pulverizare trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv
care să monitorizeze performanţa ventilaţiei şi să detecteze orice disfuncţionalitate a
sistemului de ventilaţie (de exemplu dispozitiv de monitorizare a presiunii, comutator de
vacuum), dispozitiv care trebuie să fie interblocat cu echipamentul de pulverizare.
Este important de ştiut faptul că viteza curenţilor de aer poate fi măsurată utilizând
un echipament de măsurare bidirecţional şi care permite efectuarea unor măsurători al
căror domeniu de măsură este cuprins între 0,15 m/s şi 1 m/s. Măsurătorile trebuie să fie
efectuate în condiţii normale de funcţionare fără piesa de lucru care urmează să fie

5
acoperită. Toate uşile şi ferestrele cabinei de pulverizare care pot fi deschise din exterior şi
care în acelaşi timp pot influenţa ventilaţia forţată trebuie să fie închise, durata de
măsurare în fiecare punct fiind de cel puţin 1 minut. Planul orizontal al măsurătorilor situat
la un metru faţă de pardoseala cabinei de pulverizare este împărţit într-un anumit număr
de suprafeţe dreptunghiulare egale (suprafeţe pătrate cu latura cuprinsă între 1 m şi 1,5m)
centrul fiecărei suprafeţe reprezentând câte un punct de măsurare.
Distanţa dintre punctele de măsurare a două zone adiacente trebuie să fie mai mică
sau egală cu 1,5 m, fiind reţinute numai valorile obţinute în jurul distanţei de 1,5 m.

4. CERINŢE DE SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTELE DE PULVERIZARE

4.1.1 Cerinţe generale de securitate pentru toate tipurile de pistoalele de

pulverizare

Aparatura manuală de pulverizare ca şi echipament de categoria 2 în conformitate

cu Directiva 94/9/EC funcţionând în condiţiile atmosferice menţionate, la o temperatură
cuprinsă între 0ºC şi +40ºC şi presiune între 0,8 şi 1,1 bar şi care satisface aceste cerinţe
este adecvată pentru a fi utilizată în zonele de pulverizare.
Mânerul pistolului de pulverizare trebuie să aibă o suprafaţă de contact din material
conductiv de cel puţin 20 cm2. Această suprafaţă de metal sau alt material conductiv
trebuie să fie conectată la borna de legare la pământ. Rezistenţa acestei suprafeţe faţă de
pământ nu trebuie să depăşească valoarea de 1 M.
Toate cablurile trebuie legate în mod sigur la pistolul de pulverizare. Pentru
pistoalele de pulverizare a scamelor este suficient ca toate cablurile să fie legate sigur.
Toate cablurile de legare la pistol în afara celor care conţin numai circuite cu
siguranţă intrinsecă legate la pământ trebuie să aibă o armătură metalică legată la pământ
protejată printr-o manta izolantă. Acest lucru nu se aplică pentru pistoalele cu generatorul
de înaltă tensiune aflat în interiorul lor dacă acolo există două cabluri independente pentru
linia de legare la pământ pe două contacte separate şi dacă izolaţia cablurilor este
suficient de înaltă pentru a rezista la pulverizare direct cu pistolul pe cablu. În timpul
acestui proces nu trebuie să apară tensiuni de vârf pe generatorul de înaltă tensiune.
Toate părţile conductive ale pistolului de pulverizare şi altele decât cele care sunt
proiectate pentru a fi la un potenţial ridicat trebuie să fie asamblate astfel încât să rămână
în contact electric unele cu altele. Aceste părţi metalice trebuie să fie conectate la borna
de legare la pământ a unităţii de comandă sau a alimentării cu energie a generatorului de
înaltă tensiune prin intermediul bornelor de legare proiectate şi realizate conform normelor
în vigoare sau prin intermediul altor conexiuni la fel de fiabile.
Conexiunea dintre părţile metalice ale pistolului de pulverizare şi borna de legare la
pământ a circuitului de alimentare cu energie a generatorului de înaltă tensiune poate fi
făcută prin intermediul armături metalice.
Dacă se consideră posibil să se producă o descărcare în spaţii în care ar putea
exista atmosfere explozive pistolul trebuie să reziste încercării de supratensiune de 1,2
Umax. Această încercare nu este necesară dacă componentele electrice de înaltă tensiune
inclusiv carcasele lor sunt conforme cerinţelor unui mod de protecţie adecvat pentru grupa
II A conform SR EN 60079-0 (de exemplu capsulare antideflagrantă “d” conform SR EN
60079-1).
Cablul de înaltă tensiune trebuie să fie capabil să reziste la o tensiune de încercare
de 1,2 Umax.
Pârghia pistolului trebuie adusă mecanic în poziţia “oprire”. Când este relaxată
pârghia trebuie să asigure întreruperea alimentării cu înaltă tensiune şi a alimentării cu
material a pistolului în cel mult 2 s.

6
 Nu trebuia utilizată o sursă de înaltă tensiune cu mai multe ieşiri exceptând cazul
în care se poate întrerupe fiecare ieşire de înaltă tensiune separat relaxând pârghia
pistolului conectată la ieşirea respectivă.
Orice rezistenţă de limitare a curentului folosită la pistol sau la aparatura asociată
trebuie să fie montată, izolată şi protejată astfel încât să fie protejată de scurtcircuit şi ea
trebuie să aibă parametrii nominali astfel încât să nu fie deteriorată când se produce un
scurtcircuit timp de 5 min. între electrodul de înaltă tensiune al pistolului de pulverizare şi
pământ.
Componentele de care depinde securitatea faţă de aprindere şi care sunt montate
în sursa de înaltă tensiune trebuie să fie conectate, asamblate, etc., astfel încât
securitatea dispozitivului să nu poată fi periclitată.
Dispozitivele de reglare care pot determina creşterea tensiunii înalte maxime de
încercare trebuie să fie închise permanent şi durabil. Această cerinţă este de asemenea
aplicabilă pentru alţi parametrii de securitate cum ar fi valoarea de prag a curentului şi
curentul maxim.

4.1.2 Cerinţe de securitate pentru pistoalele de pulverizare a vopselelor

inflamabile

Toată aparatura electrică sau partea de aparatură electrică a unui pistol de

pulverizare a vopselei inclusiv carcasa exterioară a pistolului cu excepţia componentelor
circuitului de înaltă tensiune trebuie să fie conform cerinţelor unuia sau mai multor moduri
de protecţie enumerate în SR EN 60079-0.
Transformatorul cu cascadă poate să aibă tipul de protecţie “încapsulare m” pentru
pistoalele de pulverizare la care tensiunea înaltă este generată în interiorul pistolului de
pulverizare.
Dacă aparatura asociată este destinată pentru a fi utilizată într-o zonă periculoasă
formată de către materialul de pulverizare, aceasta trebuie să satisfacă cerinţele unuia sau
mai multor tipuri de protecţie enumerate în SR EN 60079-0 iar capsulările trebuie să
satisfacă gradul normal de protecţie IP 54 conform SR EN 60529.

4.1.3 Cerinţe de securitate pentru pistoalele de pulverizare a pulberilor

inflamabile

Toată aparatura electrică sau partea de aparatură electrică a unui pistol de

pulverizare a pulberii inclusiv carcasa exterioară a pistolului cu excepţia componentelor
circuitului de înaltă tensiune trebuie să satisfacă cerinţele unuia sau mai multor moduri de
protecţie enumerate în SR EN 60079-0. Aceasta trebuie de asemenea să satisfacă gradul
normal de protecţie IP 54 în conformitate cu SR EN 60529 şi cerinţele clasei de
temperatură T6 în conformitate cu SR EN 60079-0.
Transformatorul în cascadă poate să aibă tipul de protecţie “încapsulare m” pentru
pistoalele de pulverizare la care tensiunea înaltă este generată în interiorul pistolului de
pulverizare.
Dacă aparatura asociată este destinată pentru a fi utilizată în zone periculoase
formate de către materialul de pulverizare aceasta trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele din SR EN 50281-1-1. Temperatura maximă de suprafaţă a capsulărilor nu
trebuie să depăşească 200ºC.
Această cerinţă permite asigurarea că pulberea sub forma unui strat nu se va
încălzi până la punctul de aprindere.

4.1.4 Cerinţe de securitate pentru pistoalele de pulverizare a scamelor

inflamabile

7
 Toată aparatura electrică sau partea de aparatură electrică a unui pistol de
pulverizare a pulberii inclusiv carcasa exterioară a pistolului cu excepţia componentelor
circuitului de înaltă tensiune trebuie să satisfacă cerinţele unuia sau mai multor moduri de
protecţie enumerate în SR EN 60079-0. Aceasta trebuie de asemenea să satisfacă gradul
normal de protecţie IP 54 în conformitate cu SR EN 60529 şi cerinţele clasei de
temperatură T6 în conformitate cu SR EN 60079-0.
Dacă aparatura asociată este destinată pentru a fi folosită în zone periculoase
formate de către materialul de pulverizare aceasta trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele din SR EN 50281-1-1. Temperatura maximă de suprafaţă a capsulărilor nu
trebuie să depăşească 200ºC.

4.2 Cerinţe de securitate pentru cabinele de pulverizare şi cabinele combinate

Ca o cerinţă generală instalaţia automată de pulverizare electrostatică a lichidelor

trebuie să fie destinată folosirii numai de către personal instruit care să fie la curent cu
toate cerinţele de utilizare specificate în standardele de referinţă. Toată aparatura asociată
cum este de exemplu sistemul de alimentare cu înaltă tensiune acolo unde este posibil
trebuie amplasată în exteriorul ariei de pulverizare.
De asemenea aparatura asociată din ariile de pulverizare trebuie să satisfacă
cerinţele unuia sau mai multor tipuri de protecţie enumerate în SR EN 60079-0 şi să aibă
cel puţin gradul normal de protecţie IP 54. Sistemul de ventilaţie de evacuare trebuie
interblocat cu celelalte echipamente ale instalaţiei, astfel încât nici sistemul de alimentare
cu înaltă tensiune să nu poată fi conectat, nici materialul de pulverizare să nu poată fi
alimentat atât timp cât sistemul de ventilaţie de evacuare nu funcţionează adecvat şi dacă
volumul de aer nu a fost schimbat de cel puţin 5 ori în aria de pulverizare.
Trebuie instalate dispozitive care să monitorizeze debitul real de aer evacuat de
sistemul de ventilaţie iar acestea trebuie reglate astfel încât să întrerupă imiediat sistemul
de alimentare cu înaltă tensiune şi alimentarea cu material de pulverizare dacă debitul
volumetric scade sub minimul necesar de asigurare a conformităţii referitor la concentraţia
medie a solvenţilor sub formă de vapori sau ceaţă inflamabilă care nu trebuie să
depăşească 50 % din LEL.
Construcţia ariei de pulverizare şi conductele sistemului de ventilaţie de evacuare
trebuie realizate din materiale rezistente la combustie şi a căror suprafaţă nu trebuie să fie
capabilă de a acumula sarcini electrostatice care ar putea duce la o aprindere. Acolo unde
sunt folosiţi pereţi confecţionaţi din materiale plastice neconductive trebuie evitată apariţia
descărcărilor cu energie foarte mare denumite descărcări perie de propagare.
Foliile subţiri de material plastic cu grosimi mai mici de 9 mm aflate în contact cu
suprafeţe mari de metal legat la pământ pot da naştere riscului de apariţie a descărcărilor
perie de propagare. Când aceste folii sunt folosite pentru a se evita apariţia descărcărilor
perie de propagare tensiunea de străpungere prin folie nu trebuie să depăşească 4 kV.
Orice acces către aria de pulverizare destinat folosirii de către personal trebuie
interblocat astfel încât sistemul de alimentare cu înaltă tensiune să fie decuplat în situaţia
oricărei deschideri pentru acces. Celălalte deschideri ale unei arii de pulverizare prin care
se poate avea acces uşor la părţi care se află sub înaltă tensiune trebuie să poată fi
închise astfel încât accesul să se poată face numai cu ajutorul unei chei sau al unei scule.
Deschiderile din pereţii ariei de pulverizare prevăzute pentru intrarea sau ieşirea
pieselor în lucru trebuie să fie cât mai mici posibil. Pardoseala din aria de pulverizare
trebuie să aibă proprietăţi antistatice. Orice acoperire pe pardoseala permanentă sau
temporară nu trebuie să crească rezistenţa la pământ peste limita admisă.
Cuplarea tensiunii trebuie să fie posibilă numai cu ajutorul unei chei iar decuplarea
trebuie să fie posibilă fără cheie. Acolo unde părţi expuse ale sistemului de alimentare cu
înaltă tensiune sunt amplasate în exteriorul ariei de pulverizare trebuie asigurată o
protecţie completă la contactul direct. Părţile sistemului de pulverizare electrostatică aflate

8
sub tensiune inclusiv furtunurile pentru materialul de pulverizat localizate în exteriorul ariei
de pulverizare trebuie astfel instalate încât să nu apară nici descărcări care să pună în
pericol personalul şi nici ca incintele izolate să poată fi atinse.
Toate părţile conductoare ale instalaţiei cum ar fi: pardoseala, pereţii, tavanul
împrejmuirile, transportoarele, piesele în lucru, containerele pentru materialul de
pulverizare, etc., care se află în interiorul ariei de pulverizare cu excepţia acelor părţi care
se află sub înaltă tensiune în regim normal de funcţionare trebuie conectate între ele şi
împreună cu terminalul legat la pământ al sistemului de alimentare cu înaltă tensiune la
sistemul de legare la pământ de protecţie a alimentării electrice.
Părţile metalice pasive ale instalaţiei aflate pe o rază de 5 m în jurul aparaturii de
pulverizare electrostatică, trebuie să fie legate la pământ şi trebuie să se asigure de
asemenea distanţele minime de siguranţă la străpungere între acestea şi părţile
conducătoare aflate sub tensiune, cu excepţia armăturilor cablurilor electrice unde această
condiţie se pune numai la capetele de cablu.
Fiecare obiect de acoperit trebuie să aibă o rezistenţă în raport cu pământul mai
mică de 1 Mohm. Aceasta trebuie controlată periodic.
Eliminarea acumulărilor electrostatice pe persoane şi respectiv a descărcărilor
incendive ce pot să apară, se realizează prin utilizarea de încălţăminte antistatică şi
conductivă şi prin pardoseli antistatice în interiorul zonei în care se lucrează.
Nici o acoperire, permanentă sau temporară, nu trebuie să crească rezistenţa în
raport cu pământul peste limitele admisibile (1 Mohm). Reziduurile pot afecta defavorabil
rezistenţa în raport cu pământul şi nu trebuie lăsate să se acumuleze.
Dacă se utilizează mănuşi, ele trebuie să fie antistatice sau să fie decuplate în
palmă. Tubulatura de conexiune la ansamblul de recuperare a pulberilor sau scamelor
trebuie să fie din material care nu propagă arderea şi a cărui suprafaţă să nu permită
acumularea sarcinilor electrostatice care ar putea produce o aprindere.
În cazul cabinelor de pulverizare criteriile de securitate aplicate trebuie să asigure
ca nivelul concentraţiei substanţelor inflamabile este menţinută sub 25 % din limita
inferioară de explozivitate (LEL) de către ventilaţia forţată.
Dispozitivele de iluminat instalate în interiorul tablourilor transparente antişoc
cuprinse în structura cabinei de pulverizare trebuie să aibă gradul normal de protecţie IP
54 conform SR EN 60529 pentru a nu permite pătrunderea vaporilor proveniţi de la
solvenţi.
Componentele şi dispozitivele de siguranţă trebuie să fie cel puţin de categoria 3G.
Motoarele amplasate în exteriorul cabinei de pulverizare trebuie să aibă gradul normal de
protecţie IP 54. acestea nu trebuie să fie amplasate în conductele de evacuare a aerului.
De asemenea trebuie evitate descărcările de energie statică prin folosirea unor
măsuri adecvate de legare la pământ. Părţile mecanice aflate în mişcare (de exemplu
paletele ventilatoarelor) nu trebuie să genereze scântei. Tablourile de control trebuie să fie
amplasate în exteriorul cabinelor de pulverizare.
Sistemele electrice de control, monitorizare şi măsurare trebuie să fie de categoria
3, cu scopul de a preveni formarea atmosferei explozive.
Toate echipamentele neelectrice şi componentele instalate şi amplasate în ariile cu
atmosfere potenţial explozive trebuie să fie proiectate şi realizate în conformitate cu
bunele practici inginereşti şi de asemenea trebuie să se supună evaluării pericolului de
aprindere în conformitate cu SR EN 13463-1 pentru a asigura protecţie la explozie.
Echipamentele neelectrice trebuie să satisfacă cerinţele din SR EN 13463-1 şi SR EN
13463-5.
Echipamentele de categoria 3D, Grupa II în conformitate cu SR EN 13463-1 pentru
a putea fi instalate în zona 22 nu trebuie să conţină nici o sursă efectivă de aprindere în
funcţionare normală. Echipamentele de categoria 2D, Grupa II în conformitate cu SR EN
13463-1 nu trebuie să conţină nici o sursă efectivă de aprindere atât la funcţionare

9
normală cât şi în cazul unor rare disfuncţionalităţi. Suplimentar se impun următoarele
cerinţe de securitate:
- suprafeţele fierbinţi ale echipamentelor aflate în interiorul cabinelor de pulverizare
nu trebuie să fie capabile să aprindă norii de pulberi de acoperire;
- ventilatoarele utilizate trebuie să fie proiectate şi realizate în conformitate cu pr.
EN 14986.

Standarde de referinţă:

SR EN 50050-2004 Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive.

Echipament manual de pulverizare electrostatică.

SR EN 50 176: 2003 Instalaţii automatizate de pulverizare electrostatică a materialelor

lichide inflamabile de pulverizare.

SR EN 50 177: 2002 Instalaţii automatizate de pulverizare electrostatică a pulberilor de

acoperire inflamabile.

SR EN 12215:2005 Instalaţii de acoperire. Cabine de acoperire prin pulverizare a

produselor de acoperire organice lichide. Cerinţe de securitate.

SR EN 12981:2005 Instalaţii de vopsire. Cabine de pulverizare pentru aplicarea

produselor de vopsire sub formă de pulbere organică. Cerinţe de
securitate.

SR EN 13355:2005 Instalaţii de acoperire. Cabine combinate. Cerinţe de securitate.

10