Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC
Veronica MOCANU
Drept informațional
Ciclul I - Ghid metodic
Aprobat
de Consiliul Calității al USM
CHIŞINĂU, 2019
CEP USM
1
CZU .......
M ......
Ghidul metodic pentru cursul „Drept Informaţional“ a fost discutat și recomandat spre
publicare de departamentul de Drept public și Consiliul științific și metodologic al
Facultății de Drept.
Descrierea ...............
2
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………….........…………….….…...4
Tratate, cursuri, monografii, articole din reviste științifice recomandate spre studiere
suplimentară.................................................................................................................................67
INTRODUCERE
Disciplina Drept Informaţional este o disciplină relativ nouă care a fost dezvoltată și
introdusă în Planul de studii universitar ca rezultat al dezvoltarii tehnologiilor informaționale
și al reglementărilor juridice din domeniu.
Ca obiect de studiu universitar, această disciplină implică studierea cadrului legal al
societății informaționale și evoluția acestuia, fenomenele informaționale și bazele
reglementării juridice a acestora, precum și conținutul drepturilor și obligațiilor determinate
de apariția și coexistența în cadrul societății informaționale.
3
La data de 31.10.2013 prin Hotărârea Guvernului nr. 857 a fost aprobată Strategia
naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale ,,Moldova Digitală 2020”, conform căreia
dezvoltarea societăţii informaţionale din Republica Moldova urmează a fi orientată spre
consolidarea alfabetizării societății şi spre dezvoltarea competenţelor digitale ale acesteia.
Astfel, formarea cunoștințelor juridice specifice domeniului informaţional urmează a fi
considerată ca una dintre cerințele absolut necesare celor care activează astăzi în sistemul de
drept și în cel informațional ale Republicii Moldova.
Studiind disciplina Drept Informațional, studentul va cunoaște principalele
reglementări juridice din domeniul informatizării, tehnologiilor informațional-
comunicaționale, comerțului electronic, activității online, își va forma abilități de a crea și
utiliza resursele și sistemele informaționale. De asemenea, studentului îi vor fi prezentate
coliziunile legale existente și mecanismele de soluţionare a problemelor de ordin practic,
formându-i astfel deprinderi de acționare individuală și viziuni proprii față de anumite
probleme juridice.
În același rând, studenţii vor avea posibilitatea de a releva şi a valorifica importanţa
studierii raporturilor sociale informaţionale; tipologia informaţiei după gradul de acces;
structura şi componenţa societăţii informaţionale; protecţia datelor cu caracter personal în
cazul prelucrării automatizate; semnătura digitală şi documentul electronic; circulaţia
electronică a documentelor; reglementarea juridică a reţelelor şi a numelor de domen;
securitatea informaţională, răspunderea juridică în sfera informaţională etc.
Cursul ,,Drept Informaţional” este elaborat ca un curs opțional fiind destinat
studenților anului II, avându-se în vedere cunoștințele juridice ale acestora.
Cursul propus este dezvoltat în așa fel încât prin studierea temelor incluse în el să se
asigure orientarea profesională generală a viitorilor specialiști, specifică domeniului
informaţional, ținîndu-se cont de perspectivele de încadrare a acestora în instituțiile publice
sau private în calitate de juriști, consultanți juridici, specialiști, colaboratori ai organelor de
drept, avocați, procurori, judecători.
Mai mult decît atât, prin prezentul curs ne propunem să contribuim la formarea unei
noi categorii de specialişti – juriști în domeniul informațional, categorie de personal impusă
ca obligatorie pentru instituțiile ce operează cu sisteme sau resurse informaționale.
Cursul este elaborat în limba română, în baza reglementărilor naţionale şi
internaţionale, practicii judiciare internaţionale/CEDO, a ideilor unor experţi, a
recomandărilor metodologice elaborate la nivel internaţional pentru dezvoltarea
reglementărilor juridice specifice domeniului informațional.
Drept rezultat, sintezele principale ale problematicii au fost prezentate într-un curs-
sinteză de 30 ore prelegeri şi 15 ore seminar, în cadrul cărora studenții vor fi implicaţi în
diverse metode interactive de instruire (lucrul în echipe, grupuri încrucişate, studiu de caz,
exerciţii), formându-li-se astfel abilităţi necesare de activitate în cadrul societății
informaționale contemporane.
TEMA 1
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
4
4. Obiectul de studiu al Dreptului Informaţional
5. Baza metodologică a Dreptului Informaţional
5
Ciclul de viață al informației: crearea/culegerea, utilizarea, prelucrarea, transmiterea,
ștergerea/distrugerea/ radierea.
Caractere ale informației: autenticitate, plinătate, actualitate, valoare, claritate, cantitate.
Proprietățile informației: proprietăţi de creştere, proprietăţi de utilizare multiplă, proprietăţi
de distribuţie multiplă, proprietăţi de învechire, proprietăţi de dispariţie.
3. Societatea informațională
Societatea informațională: domeniu nou de activitate umană și reglementări juridice: sferă
de activitate umană determinată de utilizarea în masă a tehnologiilor informaționale;
folosirea intensivă a informației în toate sferele activității umane.
Noutatea societății informaționale: instituie raporturi juridice noi legate de reglementare a
proceselor de colectare, stocare, prelucrare și transmitere de date, precum și de reglementare
a mecanismelor de utilizare a resurselor și sistemelor informaţionale; instituie guvernarea
electronică; influențează calitatea vieții; determină apariția noilor realități sociale,
economice și culturale; determină apariția noilor reglementări juridice specifice noilor
realități (reglementarea utilizării resurselor și sistemelor informaționale, reglementarea
infrastructurii informatice, reglementarea comerțului electronic, reglementarea securității
cibernitice, reglementarea internetului; reglementarea utilizării aplicațiilor electronice,
reglementarea comunicațiilor electronice ș.a.).
V. TEZE DE REȚINUT
6
1. Definiţi noţiunile de informaţie şi date, stabilind diferențele dintre acestea.
2. Definiţi noţiunea de prelucrare a informaţiei, specificând importanța determinării
conținutului juridic al acestei activități.
3. Indicați caracteristicile informaţiei şi importanța acestora.
4. Stabiliți criteriile de clasificare a informaţiei și indicați importanța ei juridică.
5. Enumeraţi proprietăţile informaţiei. Caracterizaţi pe scurt fiecare proprietate și indicați
importanța ei juridică.
6. Definiți noțiunea de societate informațională și stabiliți perspectivele de reglementare
determinate de apariția societății informaționale.
7. Stabiliți obiectul de studiu al Dreptului Informaţional.
8. Identificați și exemplificați metodele de cercetare aplicabile studierii Dreptului
Informațional.
7
TEMA 2
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
8
Obiecte din sfera informatizării: informaţia documentată, resurse informaţionale, tehnologii
informaţionale, produse de program şi mijloace tehnice, sistemele şi reţelele informaţionale.
Condiții juridice pentru instituirea sistemelor informaționale: elaborarea și reglementarea
conceptului tehnic al sistemului informațional, elaborarea regulamentului de utilizare a
sistemului informaţional. În cazul prelucrării datelor cu caracter personal, urmează a fi
respectată procedura de notificare a Centrului Național de Protecție a Datelor cu caracter
personal despre activitatea de prelucrare realizată.
Subiecții gestionari ai sistemului informațional: proprietar, posesor, deținător, administrator.
V. TEZE DE REȚINUT
9
7. Deosebiți tipurile de sisteme informaționale în dependență de regimul juridic și
proprietarul acestora.
8. Stabiliți condițiile juridice de ținere a sistemelor informaționale;
9. Determinați obligațiile subiecților implicați în gestionarea și utilizarea sistemelor
informaționale.
10. Evaluați utilitatea practică a cunoștințelor acumulate la studierea acestei teme.
10
Curtea remarcă faptul că Google Sites este un serviciu al Google conceput pentru a
facilita crearea și partajarea de site-uri web în interiorul unui grup, constituind astfel un mijloc
de exercitare a libertății de exprimare.
TEMA 3
GUVERNAREA ELECTRONICĂ
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
11
de tipul de serviciu. Principalele avantaje pe care le prezintă folosirea acestei modalități
de obținere a serviciilor sunt rapiditatea și accesibilitatea. Dacă pentru a obține anumite
servicii electronice cetățenii trebuiau să aștepte ore și chiar zile, e-serviciile permit
accesarea informațiilor aproape imediat. Un alt avantaj îl reprezintă disponibilitatea
acestora, faptul că sunt disponibile oricărei persoane care poate accesa un calculator la
orice oră, nu în limitele unui program fix de lucru. Exemple de servicii publice care vor
putea fi accesate online sunt eliberarea cazierului, eliberarea unor autorizații și permise,
declarații.
Cloud computing – sistem modern în domeniul computerelor și informaticii, reprezentând
un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de
date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația fizică a
sistemelor care furnizează aceste servicii. Cloud computing oferă un model de folosire
avansată a tehnologiilor digitale și a programării care poate fi folosit ca fundament pentru
construirea de aplicații și servicii de către instituții și companii. Conceptul de bază în
construcția unei arhitecturi de tip cloud computing este de accesare a unor aplicații,
servicii sau baze de date fără ca acestea să fie stocate în sistem propriu. Informațiile și
bazele de date care construiesc aceste aplicații sunt stocate într-un server sau sistem de
servere unic aflat într-o altă locație sau chiar într-o altă țară. Modalitatea de funcționare a
acestei tehnologii este similară internetului.
Datele deschise – informații de interes general care pot fi folosite în mod liber, reutilizate
și redistribuite de către oricine – fie gratuit, fie contra unui cost marginal.
Platforma Guvernamentală de Interoperabilitate MConnect – platformă electronică
guvernamentală instituită în vederea facilitării schimbului de date dintre autorități pentru
creșterea eficienței și calității de prestare a serviciilor publice. Prin platforma de
interoperabilitate, autoritățile publice fac schimb de date în timp real, fără a le solicita de
la cetățeni și mediul de business în formă de certificate, rapoarte.
MPass – serviciul naţional de autentificare şi acces la serviciile publice electronice.
Serviciul oferă mai multe mecanisme de autentificare: semnătura mobilă, certificatul
digital, nume de utilizator şi parolă.
MPay – serviciul guvernamental de plăți electronice, un instrument informațional cu
ajutorul căruia pot fi achitate diverse servicii online.
12
Etape de implementare a guvernării electronice : instruirea utilizării tehnologiilor
informaţionale la nivel individual; extinderea utilizării tehnologiilor informaționale în sferele
socio-umane, inclusiv economie și administrare; digitalizarea resurselor informaționale;
dezvoltarea și implementarea serviciilor electronice; promovarea utilizării serviciilor
electronice la nivel individual; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivelul oferirii
serviciilor publice; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivelul dezvoltării
businessului; promovarea utilizării serviciilor electronice la nivel naţional.
Condiții pentru dezvoltarea guvernării electronice: resurse financiare, resurse umane, cadrul
legal, măsuri organizatorice specifice, servicii și produse soft specifice prestării serviciilor
electronice; tehnologii informaționale.
Subiecții guvernării electronice: cetăţenii, mediul de afaceri (Business) şi Guvernul
(Autorităţile administraţiei publice).
V. TEZE DE REȚINUT
13
6. Determinați riscurile generate de instituirea guvernării electronice și elaborați un plan
de acțiuni menit să le preântâmpine.
7. Identificați domeniile ce urmează a fi supuse unor reglementări suplimentare datorită
apariției noilor realități electronice.
8. Determinați domeniile în care urmează să fie promovată instituirea serviciilor de
guvernare electronică.
CEDO Youth Initiative for Human Rights împotriva SERBIEI (nr. 48135/06)
25 iunie 2013
Reclamanta este o organizație neguvernamentală. Aceasta monitorizează implementarea
legilor tranzitorii, în scopul asigurării respectării drepturilor omului, democrației și a statului
de drept. Reclamanta a solicitat unei agenții de informații să o informeze cu privire la numărul
de persoane care au făcut obiectul supravegherii electronice. Agenția a respins cererea.
Curtea: În ceea ce privește a doua și a treia obiecție, Curtea reamintește faptul că noțiunea
de „libertate de a primi informații” include dreptul de acces la informații. Curtea a susținut de
asemenea că atunci când o organizație neguvernamentală este implicată în aspecte de interes
public, precum prezenta reclamantă, aceasta își exercită rolul de supraveghetor public, de o
14
importanță similară cu cea a presei. Astfel, activitățile reclamantei garantează o protecție a
Convenției similară cu cea acordată presei.
Deoarece reclamanta a fost în mod evident implicată în colectarea legitimă de informații
de interes public, în scopul de a transmite acele informații publicului, contribuind astfel la
dezbaterea publică, a existat o interferență asupra dreptului acesteia la libertatea de exprimare.
TEMA 4
I. UNITĂŢI DE CONŢINUT
15
Război informaţional – confruntare dintre două sau mai multe state în spaţiul
informaţional cu scopul de a provoca daune sistemelor informaţionale şi reţelelor de
comunicaţii electronice, proceselor şi resurselor, obiectivelor naţionale de transport,
comunicaţii, sistemului energetic, pieţei financiar-bancare, domeniului fiscal, vamal,
investiţional, ramurilor principale ale economiei şi relaţiilor lor externe, altor obiective
vitale şi de importanţă strategică pentru securitatea naţională, de a submina sistemele
politic, economic şi social, de a manipula psihologic masiv populaţia pentru a destabiliza
societatea şi statul, precum şi cu scopul de a constrînge pentru luarea unor decizii în
interesul părţii adverse.
Vulnerabilitățile software – defecte sau erori introduse în mod accidental sau deliberat
în produsele software care, dacă sunt exploatate de către atacatori, pot denatura scopul
inițial pentru care au fost proiectate. Cele mai cunoscute astfel de vulnerabilități sunt
erorile de programare, majoritatea fiind asociate unei modalități incorecte de a gestiona
intrările furnizate de utilizatorul sistemului și putând fi evitate dacă cei care dezvoltă
produsele software au în permanență în vedere eliminarea acestora.
16
Persoana responsabilă are următoarele atribuții: organizează sistemul de management al
securității cibernetice în instituție conform sistemului de management al securității
cibernetice; participă, cel puțin o dată pe an, la cursurile de formare privind securitatea
cibernetică și, respectiv, organizează cursuri pentru angajații instituției; asigură elaborarea,
implementarea și respectarea prevederilor următoarelor documente: planul de acțiuni pentru
asigurarea securității cibernetice al instituției, politica de securitate cibernetică a instituției,
planul de instruire și responsabilizare în securitatea cibernetică a personalului, regulamentele
interne de securitate cibernetică, procedurile de recuperare.
Politica de securitate cibernetică, în calitate de document instituțional, trebuie elaborat în așa
fel încât să includă cel puțin: scopul și obiectivele stabilite de instituție la capitolul asigurării
securității cibernetice; principiile de organizare internă a managementului de securitate
cibernetică; analiza situației și vulnerabilităților (disponibilitate, integritate și confidențialitate
a datelor, precum și analiza riscurilor și căilor de remediere).
În vederea asigurării securității informaționale în cadrul instituției urmează a fi elaborat
Planul de instruire și responsabilizare în securitatea cibernetică a personalului instituției,
care trebuie să includă cel puțin: instruirea în igiena și etica cibernetică (programe/cursuri de
formare în domeniul securității cibernetice); măsurile de securitate internă privind activitatea
personalului (autorizație de acces, stabilirea drepturilor, obligațiilor, restricțiilor,
responsabilizarea angajaților, monitorizarea, proceduri de asistență a utilizatorilor în cazuri de
urgență); măsurile de securitate privind activitatea personalului/companiilor externe cooptate
(coordonarea responsabilităților, acorduri de nedivulgare, autorizație de acces, monitorizare,
planul de contingență (intervenție) pentru suspendarea operațiunilor de externalizare).
Regulamentele interne de securitate cibernetică trebuie să includă prevederi cu privire la:
dezvoltarea, actualizarea, modificarea, mentenanța sistemelor informaționale; gestionarea
activelor și facilităților de comunicații electronice și tehnologia informației; stocarea copiilor
de rezervă ale datelor, precum şi ale procedurilor de control; păstrarea datelor de acces, de
jurnalizare a activităților; monitorizarea securității sistemului; regulile de gestionare a
evenimentelor de securitate; procedurile de utilizare a datelor în cazuri excepționale (de
urgență); procedurile de evaluare a securității cibernetice.
17
Securitatea cibernetică implică prevenirea sau detectarea incidentelor cibernetice, răspunsul la
acestea și redresarea ulterioară. Incidentele pot fi provocate intenționat sau nu și acoperă
situații foarte diverse, de exemplu de la divulgări accidentale de informații până la atacuri
asupra întreprinderilor și a infrastructurilor critice, furtul de date cu caracter personal și chiar
ingerințe în procesele democratice. Toate aceste incidente pot avea efecte negative de
amploare asupra persoanelor, a organizațiilor și a comunităților.
18
12. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei securităţii
naţionale a Republicii Moldova, nr.153 din 15.07.2011. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2011, nr.170-175.
13. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la sistemele speciale de
telecomunicaţii ale Republicii Moldova, nr.735 din 11.06.2002. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2002, nr.79-81.
14. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea Sistemului de
telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice, nr.840 din 26.07.2004. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.130.
15. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de creare a
Sistemului de telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice, nr.256 din
09.03.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.42-45.
16. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la centrele de certificare a
cheilor publice, nr.945 din 05.09.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2005, nr.123-125.
17. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind
ordinea de aplicare a semnăturii digitale în documentele electronice ale autorităţilor
publice, nr.320 din 28.03.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
nr.51-54.
18. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Cerinţelor faţă de
asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul
sistemelor informaţionale de date cu caracter personal, nr.1123 din 14.12.2010. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.254-256.
19. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice şi al altor
persoane juridice, nr.1176 din 22.12.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2011, nr.139-145.
20. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naţionale de
prevenire şi combatere a crimei organizate pe anii 2011-2019, nr.480 din 30.06.2011.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.110-112.
21. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului cu
privire la acordarea serviciilor Sistemului de telecomunicaţii al autorităţilor
administraţiei publice şi operarea modificărilor în unele hotărîri ale Guvernului,
nr.546 din 20.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.118-
121.
22. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul naţional de
securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016-2020, nr.811 din
29.10.2015. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.306-310.
19
convinsă că legislația în cauză oferea suficiente garanții pentru evitarea abuzurilor. În special,
domeniul de aplicare al măsurilor putea include practic orice persoană în Ungaria, date fiind
noile tehnologii care permit Guvernului să intercepteze volume mari de date chiar și despre
persoane din afara sferei inițiale a operațiunii. Pe de altă parte, dispunerea unor astfel de
măsuri s-a luat în întregime de către executiv, fără a exista o evaluare dacă interceptarea
comunicațiilor era strict necesară și fără ca măsuri corective efective, nici măcar judiciare, să
fie puse în aplicare. Curtea a hotărât în continuare că, în speță, nu a fost încălcat art.13
(dreptul la un recurs efectiv) din Convenție, coroborat cu art.8, reiterând faptul că art.13 nu
poate fi interpretat ca impunand o cale de atac împotriva stadiului în care se află dreptul
intern.
TEMA 5
20
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
21
Scuze – declaraţie prin care persoana îşi exprimă regretul pentru injurie sau pentru
informaţii despre viaţa privată şi de familie.
Discurs care incită la ură – orice formă de exprimare care provoacă, propagă,
promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură
fondate pe intoleranţă.
22
Libertatea de exprimare trebuie să aibă un loc aparte într-un stat de drept și democratic. În
scopul unei protecţii eficiente a libertăţii de exprimare, statul are obligaţia de a se abţine de la
orice limitare, îngrădire a acesteia, dar și de a asigura libera circulaţie a informaţiilor.
Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură
sau la violenţă. Limitări ale libertăţii de exprimare privesc: obligaţia mijloacelor de
comunicare în masă de a preciza în mod public sursa sau sursele finanţării; apărarea
demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi a dreptului acesteia la propria imagine;
interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, a îndemnului la război, la ură, intoleranţă,
discriminare, la separatism teritorial, la acte de violenţă publică şi de obscenitate; răspunderea
pentru informaţia sau creaţia difuzate în mediul public.
V. TEZE DE REȚINUT
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a
avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi
informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
23
9. Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,
nr.20-XVI din 03.02.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.11-
12.
10. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175.
11. Legea Republicii Moldova privind semnătura electronică şi documentul electronic,
nr.91 din 29.05.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177.
TEMA 6
24
DATELE CU CARACTER PERSONAL ŞI PRELUCRAREA AUTOMATIZATĂ A
DATELOR CU CARACTER PERSONAL
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
25
urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, cărora li se comunică date cu caracter personal
în cadrul exercitării competenţelor stabilite de lege.
Consimţămîntul subiectului datelor cu caracter personal – orice manifestare de voinţă
liberă, expresă şi necondiţionată, în formă scrisă sau electronică, conform cerinţelor
documentului electronic, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă să fie
prelucrate datele care îl privesc.
Depersonalizarea datelor – modificarea datelor cu caracter personal, astfel încât detaliile
privind circumstanţele personale sau materiale să nu mai permită atribuirea acestora unei
persoane fizice identificate sau identificabile ori să permită atribuirea doar în condiţiile
unei investigaţii care necesită cheltuieli disproporţionate de timp, mijloace şi forţă de
muncă.
26
mod expres de legislaţie; REGULA GENERALĂ NU SE APLICĂ în cazul: prelucrării
datelor cu caracter personal în cadrul acţiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor,
punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi a altor acţuni din cadrul procedurii penale
sau contravenţionale în condiţiile legii; acțiunilor legate de asigurarea apărării naţionale, a
securităţii statului şi menţinerii ordinii publice, a protecţiei drepturilor şi libertăţilor
subiectului datelor cu caracter personal sau ale altor persoane, dacă prin aplicarea acestora
este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale
ale autorităţii publice.
Dreptul de acces la date: orice subiect al datelor cu caracter personal are dreptul să obţină de
la operator, la cerere, fără întârziere şi în mod gratuit confirmarea faptului că datele care îl
privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta, de asemenea informaţii referitoare la scopurile
prelucrării, categoriile de date avute în vedere şi destinatarii sau categoriile de destinatari
cărora le sunt dezvăluite datele; comunicarea, într-o formă inteligibilă şi într-un mod care nu
necesită un echipament suplimentar, a datelor cu caracter personal care fac obiectul
prelucrării, precum şi a oricărei informaţii disponibile privind originea acestor date;
informaţii privind principiile de funcţionare a mecanismului prin care se efectuează
prelucrarea automatizată a datelor care vizează subiectul datelor cu caracter personal;
informaţii cu privire la consecinţele juridice generate de prelucrarea datelor cu caracter
personal pentru subiectul acestor date; informaţii privind modul de exercitare a dreptului de
intervenţie asupra datelor cu caracter personal.
Dreptul de intervenție asupra datelor cu caracter personal prelucrate: Orice subiect al
datelor cu caracter personal are dreptul de a obţine de la operator sau persoana împuternicită
de către acesta, la cerere şi în mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea
datelor cu caracter personal a căror prelucrare contravine Legii privind protecţia datelor cu
caracter personal, nr.133 din 08.07.2011, în special datorită caracterului incomplet sau inexact
al datelor; notificarea terţilor cărora le-au fost dezvăluite datele cu caracter personal despre
operaţiunile efectuate. Excepție: cazurile când notificarea se dovedeşte a fi imposibilă sau
presupune un efort disproporţionat faţă de interesul legitim care ar putea fi lezat.
Dreptul de a se opune activității de prelucrare a datelor cu caracter personal: Subiectul
datelor cu caracter personal are dreptul de a se opune în orice moment, în mod gratuit, din
motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca datele cu caracter personal
care îl vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte
altfel. Dacă opoziţia este justificată, prelucrarea efectuată de operator nu mai poate viza aceste
date. Subiectul datelor cu caracter personal are dreptul de a se opune în orice moment, în mod
gratuit şi fără nicio justificare, ca datele care îl vizează să fie prelucrate pentru prospectare
comercială. Operatorul sau persoana împuternicită de către operator este obligată să
informeze subiectul despre dreptul de a se opune unei astfel de lucrări înaintea dezvăluirii
către terţi a datelor sale cu caracter personal.
Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale: orice persoană are dreptul de a cere
anularea, în totalitate sau parţală, a oricărei decizii individuale care produce efecte juridice
asupra drepturilor şi libertăţilor sale, fiind întemeiată exclusiv pe prelucrarea automatizată a
datelor cu caracter personal destinată să evalueze unele aspecte ale personalităţii sale, precum
competenţa profesională, credibilitatea, comportamentul şi altele asemenea. Poate fi anulată
decizia care: este autorizată de o lege care stabileşte măsurile ce garantează apărarea
interesului legitim al subiectului datelor cu caracter personal; este luată în cadrul încheierii
sau executării unui contract, cu condiţia că cererea de încheiere sau de executare a
contractului depusă de subiectul datelor cu caracter personal a fost satisfăcută.
Dreptul de acces în justiție: orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări
de date cu caracter personal efectuată ilegal sau căreia i-au fost încălcate drepturile şi
interesele garantate de legea privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011 are dreptul de a sesiza instanţa de judecată pentru repararea prejudiciilor materiale
şi morale.
27
3. Obligațiile operatorului de date
Obligațiile operatorului de date: desemnarea persoanei responsabile de asigurarea protecţiei
datelor cu caracter personal pe unitate; dezvoltarea și implementarea cerințelor minime de
securitate în contextul activității exercitate; notificarea Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal despre activitatea de prelucrare a datelor realizată în cadrul
unității; asigurarea securității informaționale, confidențialității și disponibilității datelor cu
caracter personal prelucrate; asigurarea drepturilor subiectului vizat.
Actele și măsurile organizatorice ce necesită a fi elaborate și implementate pentru asigurarea
condițiilor juridice impuse de reglementările naționale privind protecția datelor cu caracter
personal: Regulamentul privind activitatea de prelucrare și asigurare a protecției datelor cu
caracter personal (Regulamentul trebuie să delimiteze atribuțiile subiecților implicați în
activitatea de prelucrare și urmează a fi adus la cunoștința colaboratorilor contra semnătură);
nomenclatorul datelor cu caracter personal prelucrate şi al operaţiunilor de prelucrare; lista
nominală a utilizatorilor, autorizaţi să acceseze datele cu caracter personal; măsuri de
securitate elaborate pe instituție; descrierea tehnică a mecanismului de punere în aplicare a
măsurilor de securitate; descrierea detaliată a criteriilor, în conformitate cu care sunt
accesibile datele cu caracter personal prelucrate în registrul ţinut manual; documentaţia
tehnică cu privire la controalele de securitate; orarul controalelor de securitate; rapoarte
despre incidentele de securitate.
V. TEZE DE REȚINUT
Dreptul la protecţia datelor cu caracter personal are un caracter complex şi oferă prin conţinutul
său subiecţilor vizaţi posibilitatea de a menţine controlul asupra identităţii personale, în
particular, şi asupra vieţii private, în general. Exercitarea prerogativelor date de cadrul legislativ
se prezintă ca o manifestare de voinţă individuală, fi ecare urmând până la urmă să identifi ce
cadrul personal de intimitate şi acţiunile pe care urmează să le întreprindă.
28
VII. Reper de acte normative recomandate spre studiere obligatorie:
29
Libert impotriva Franței (nr. 588/13)
22 februarie 2018
Cerere comunicată Guvernului Franțeiz la 30 martie 2015. În speță, reclamantul se
plânge, în special, de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private care rezultă din
faptul că angajatorul său (compania națională de căi ferate Franțeiză, SNCF) a deschis fișiere
aflate pe partiția de pe hard-diskul calculatorului său de serviciu denumită „D:/date personale”
fără ca el să fie prezent. Acesta a fost ulterior concediat din cauza conținutului fișierelor în
cauză.
Curtea a comunicat cererea guvernului Franțeiz și a adresat întrebări părților, în temeiul
art.8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenție.
TEMA 7
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
30
IV. SCHIȚE DE STUDIU PENTRU STUDENȚI
31
3. Mecanisme de exercitare și modalități de protecție a dreptului de acces la informație
Solicitarea accesului la informaţiile oficiale: Informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia
solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau verbale.
Cererea scrisă de solicitare a informației va conţine: detalii suficiente şi concludente pentru
identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau a unor părţi ale acesteia), modalitatea
acceptabilă de primire a informaţiei solicitate, date de identificare ale solicitantului.
Cererea poate fi înaintată verbal în cazurile în care este posibil răspunsul pozitiv, cu
satisfacerea imediată a cererii de furnizare a informaţiei. În cazul în care furnizorul
intenţionează să refuze accesul la informaţia solicitată, el va informa solicitantul despre
aceasta şi despre posibilitatea depunerii unei cereri scrise.
Elaborarea şi furnizarea unor informaţii analitice, de sinteză sau inedite pot fi efectuate în
baza unui contract între solicitant şi furnizorul de informaţii, contra unei plăţi negociabile.
Termenele de satisfacere a cererilor de acces la informaţie: informaţiile, documentele
solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru
a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la
informaţie; termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile
lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice, cu condiția informării solicitantului despre
orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile
înainte de expirarea termenului iniţial.
V. TEZE DE REȚINUT
Regimul adecvat al libertății de informare este un aspect vital al activității unui guvern deschis și
al democratizãrii societății. Doar în condițiile în care existã un schimb liber de informații poate fi
asiguratã responsabilitatea și evitatã corupția în eșaloanele puterii, satisfăcut dreptul cetățenilor
de a cunoaște. Libertatea de informare este, de asemenea, o condiție esențială pentru dezvoltarea
durabilă a societății. Managementul resurselor, inițiativele sociale și strategiile economice pot fi
eficiente doar dacă publicul este informat și antrenat în luarea deciziilor.
1. Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie, nr.982 din 11.05.2000. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.88-90/664.
2. Legea Republicii Moldova cu privire la publicitate, nr.1227 din 27.06.1997. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.67-68/555.
3. Legea poştei, nr.463 din 18.05.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.65-66/711.
32
4. Legea Republicii Moldova cu privire la biblioteci, nr.286 din 16.11.1994. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.2/15.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la secretul comercial, nr.171 din 06.07.1994. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.13/126.
6. Legea prese, nr.243 din 26.10.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.2/12.
33
TEMA 8
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
Abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu furnizorul
de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului în vederea furnizării unor
asemenea servicii.
Acces – punere la dispoziția altui furnizor a infrastructurii și/sau a serviciilor, în condiții
definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicații
electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru furnizarea de servicii ale societății
informaționale sau de servicii de programe audiovizuale.
Acces neautorizat – conectare și/sau utilizare de către o persoană fizică sau juridică a
unei rețele și/sau a unui serviciu de comunicații electronice fără autorizarea furnizorului
rețelei și/sau serviciului.
Acces partajat la bucla sau subbucla locală – punere la dispoziția altui furnizor a unei
părți specifice din capacitatea buclei sau subbuclei locale, ceea ce permite utilizarea unei
părți a frecvenței sau a unui echivalent, fără a se modifica proprietatea buclei sau a
subbuclei locale.
Apel – conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicații electronice
accesibil publicului, care permite realizarea unei comunicări vocale și/sau video
bidirecționale în timp real.
Autorizare generală – regim juridic prin care se asigură drepturile de furnizare a reţelelor
şi/sau a serviciilor de comunicaţii electronice şi se stabilesc obligaţii specifice
domeniului, ce pot fi aplicate tuturor tipurilor de reţele şi servicii de comunicaţii
electronice.
Bandă de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală – bandă de frecvenţe radio
destinată exclusiv utilizării în interes guvernamental (apărare, securitate
naţională, comunicații guvernamentale, protecţie civilă, poliţie).
Buclă locală – circuit fizic care leagă punctul terminal al rețelei de comunicații
electronice de un repartitor principal sau de orice alt element echivalent din rețeaua
publică fixă de comunicații electronice.
34
Colocare – furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare pentru amplasarea şi
conectarea, în scopul funcţionării corespunzătoare, a echipamentului relevant al
beneficiarului acestei forme de acces.
Compatibilitate electromagnetică – proprietate a unui dispozitiv, echipament sau sistem
de a funcţiona satisfăcător în mediul electromagnetic, fără a produce perturbaţii
electromagnetice prejudiciabile oricărui aparat ce se află în acest mediu.
Comunicare – orice informație trimisă sau transmisă între un număr finit de părți prin
intermediul unui serviciu de comunicații electronice accesibil publicului. Această
categorie nu include informațiile transmise, prin intermediul unei rețele de comunicații
electronice, în cadrul unui serviciu de programe audiovizuale destinate publicului în
măsura în care aceste informații nu pot fi relaționate cu un abonat sau cu un utilizator
identificabil care primește informația.
Condiții de licență – totalitatea cerințelor și condițiilor stabilite de către Agenția
Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației în
conformitate cu legislația ce reglementează expres utilizarea resurselor limitate ale
statului din domeniul comunicațiilor electronice, a căror respectare este obligatorie pentru
titularul de licență.
Consimțămîntul persoanei vizate – manifestare de voință liberă, specifică și informată,
prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o
privesc.
Consumator – orice persoană fizică care utilizează sau solicită un serviciu de comunicații
electronice accesibil publicului în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale
sau profesionale.
Date de localizare – orice date prelucrate într-o rețea de comunicații electronice sau prin
intermediul unui serviciu de comunicații electronice, care indică poziția geografică a
echipamentului terminal al utilizatorului unui serviciu de comunicații electronice
accesibil publicului.
Date de transfer – date prelucrate în scopul transmiterii comunicării printr-o rețea de
comunicații electronice sau în vederea facturării.
Domeniu de nivel superior .md – cod al Republicii Moldova atribuit de Corporaţia pentru
Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), în conformitate cu standardul
internaţional ISO-3166, în calitate de nume de domeniu de nivel superior pentru
identificarea ţării în reţeaua globală Internet.
Drept exclusiv – drept acordat unui singur furnizor prin orice act normativ, de
reglementare sau administrativ, care îi rezervă dreptul de a furniza o rețea ori un serviciu
de comunicații electronice sau de a desfășura o altă activitate din domeniul
comunicațiilor electronice într-o zonă geografică determinate.
Echipament de comunicaţii electronice – orice produs fabricat în mod industrial, destinat
utilizării în reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice.
Furnizarea reţelei de comunicaţii electronice – instalarea, operarea, gestionarea sau
punerea la dispoziţia unui terţ autorizat a reţelei de comunicaţii electronice sau a
infrastructurii associate.
Furnizor cu putere semnificativă pe o anumită piață relevantă – furnizor care, fie
individual, fie împreună cu alți asemenea furnizori, conform analizei de piață
corespunzătoare, se bucură pe piața respectivă de o poziție echivalentă unei poziții
dominante, definită de legislația din domeniul concurenței.
Furnizor de reţele de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea
unei reţele de comunicaţii electronice.
Furnizor de servicii de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea
serviciilor de comunicaţii electronice.
35
Infrastructură asociată – servicii asociate, infrastructuri fizice și alte instalații sau
elemente asociate unei rețele de comunicații electronice și/sau unui serviciu de
comunicații electronice, care permit și/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul
respectivei rețele și/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potențial și cuprind,
printre altele, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile și alte
construcții de susținere, canalele, tuburile, pilonii, nișele și cutiile de distribuție.
Interoperabilitate – capacitatea a două sau a mai multor sisteme sau componente ale
acestora de a efectua schimb de informaţii şi de a le utiliza.
Încălcare a securității datelor cu caracter personal – încălcare a securității având ca
rezultat distrugerea accidentală sau ilicită, pierderea, alterarea, divulgarea neautorizată ori
accesul neautorizat la datele cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt
mod în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului.
Licență – act ce atestă dreptul de utilizare, pentru o perioadă stabilită, a resurselor
limitate (canale radio, frecvențe radio, resurse de numerotare) indicate în acesta, integral
sau parțial, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licență.
Notificare – declaraţie depusă de către o persoană fizică sau juridică către autoritatea de
reglementare, ce cuprinde intenţia de a începe furnizarea reţelelor şi/sau serviciilor de
comunicaţii electronice şi un set minim de informaţii necesare pentru a ţine Registrul
public al furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice.
Plan național de numerotare – document oficial care stabilește repartizarea resurselor de
numerotare, structura șirurilor de numere utilizate în rețelele și serviciile de comunicații
electronice, precum și regulile de formare la nivel național a resurselor de numerotare
utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, în
conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Poștă electronică – orice mesaj – text vocal sau conținând sunete ori imagini – trimis
prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice și care poate fi stocat în
rețea sau în echipamentul terminal al destinatarului până la deschiderea sa de către acesta.
Punct terminal al rețelei (NTP) – punct fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la
o rețea publică de comunicații electronice. În cazul rețelelor care utilizează comutarea sau
rutarea, punctul terminal al rețelei este identificat printr-o adresă specifică în rețea, care
poate fi asociată numărului sau numelui abonatului.
Radiocomunicaţii – comunicaţii electronice care se realizează prin intermediul undelor
radio; undele radio reprezintă unde electromagnetice care se propagă în spaţiu fără
ghidare artificială.
Resurse de numerotare – orice numere sau coduri care servesc pentru identificarea
abonaților și/sau furnizorilor.
Resurse de spectru radio – benzi sau subbenzi de frecvenţe radio, frecvenţe şi/sau canale
radio destinate utilizării în radiocomunicaţii.
Reţea de comunicaţii electronice – sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de
comutare sau rutare, precum şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin
suport fizic, electromagnetic sau prin orice alte mijloace, incluzând reţele de comunicaţii
prin satelit, reţele fixe (cu comutare de circuite sau comutare de pachete, inclusiv
Internet) şi reţele mobile terestre, reţele de transport al energiei electrice, în cazul în care
acestea sunt utilizate şi pentru transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea
programelor audiovizuale, reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul informaţiei
transmise.
Rețea publică de comunicații electronice – rețea de comunicații electronice utilizată în
întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice
accesibile publicului, care asigură transferul de informații între punctele terminale ale
rețelei.
Utilizator – persoană fizică sau juridică care utilizează sau solicită servicii de comunicaţii
electronice accesibile publicului.
36
Utilizator final – orice utilizator, cu excepţia acelora care furnizează rețele publice de
comunicații electronice sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului.
37
- gestionarea transparentă şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio cu utilizare
neguvernamentală; - promovarea concurenţei efective, loiale şi echitabile în condiţiile legii; -
tratamentul egal al tuturor participanţilor de pe piaţă, indiferent de tipul de proprietate şi de
capital; - crearea condiţiilor optime pentru activitatea de întreprinzător; - respectarea intereselor
utilizatorilor finali. La furnizarea serviciilor electronice se încearcă asigurarea principiilor de
bază ale concurenţei: - statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei
loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor
anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale; - este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile
în vederea restrângerii concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului; - preţurile la
produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei, dacă legea specială
nu prevede altfel; - pentru sectoarele economice în care concurenţa este restrânsă sau nu există,
precum şi în împrejurări excepţionale (cum ar fi: situaţiile de criză, dezechilibrul major dintre
cerere şi ofertă), Guvernul este în drept să dispună şi/sau să aplice măsuri cu caracter temporar
pentru a împiedica sau chiar pentru a bloca creşterea excesivă a preţurilor.
V. TEZE DE REȚINUT
39
9. Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,
nr.20-XVI din 03.02.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.11-
12.
10. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175;
11. Legea Republicii Moldova privind semnătura electronică şi documentul electronic,
nr.91 din 29.05.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177;
TEMA 9
40
Acces – punere la dispoziția altui furnizor a infrastructurii și/sau a serviciilor, în condiții
definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicații
electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru furnizarea de servicii ale societății
informaționale sau de servicii de programe audiovizuale.
Domeniu de nivel superior .md – cod al Republicii Moldova atribuit de Corporaţia pentru
Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), în conformitate cu standardul
internaţional ISO-3166, în calitate de nume de domeniu de nivel superior pentru
identificarea ţării în reţeaua globală Internet.
Furnizor de servicii de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată
în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea
serviciilor de comunicaţii electronice.
Reţea de comunicaţii electronice – sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de
comutare sau rutare, precum şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin
suport fizic, electromagnetic sau prin orice alte mijloace, incluzând reţele de comunicaţii
prin satelit, reţele fixe (cu comutare de circuite sau comutare de pachete, inclusiv
Internet) şi reţele mobile terestre, reţele de transport al energiei electrice, în cazul în care
acestea sunt utilizate şi pentru transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea
programelor audiovizuale, reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul informaţiei
transmise.
Rețea publică de comunicații electronice – rețea de comunicații electronice utilizată în
întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice
accesibile publicului, care asigură transferul de informații între punctele terminale ale
rețelei.
41
Accesul la internet: accesul la internet nu este recunoscut în mod oficial ca un drept al omului.
Accesul la internet nu este menționat în mod oficial nici ca o condiție sau un factor care
favorizează alte drepturi și libertăți în cadrul legal. Acesta este considerat drept o condiție și
un factor care favorizează exercitarea altor drepturi și libertăți prevăzute în mai multe
documente de politică adoptate de către Guvern, inclusiv Programul „e-Transformare”,
Programul „Moldova Digitală 2020”, inițiativa „Guvernare deschisă”, Strategia „Educație
2020”.
Recomandare de interpretare a dreptului de acces la internet: prin prisma reglementărilor
date de Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU din 2012, ratificată
de Republica Moldova, dreptul la internet urmează a fi interpretat drept o condiție a vieții
contemporane, statul urmând să asigure aceleași drepturi atât în viață reală, cât și pe internet
şi, prin analogie, aceleași obligații.
Dreptul la internet: plarformă, mecanism, instrument, prerogativă pentru manifestarea
celorlate drepturi conexe, ca: libertatea de exprimare, dreptul de acces la informație, dreptul
de asociere, dreptul la intimitate. În același context, statul sau autoritățile publice sau private
implicate în furnizarea serviciilor sunt obligate să asigure garanții în exploatarea drepturilor
sus-indicate, eforturile acestora urmând a fi concentrate în special asupra asigurării securitații
conversațiilor, informațiilor gestionate prin intermediul platformelor online, accesului
nediscriminatoriu, preîntîmpinării și penalizîrii cazurilor de abuz.
42
ţin de asigurarea interconectării reţelelor publice şi a accesului la reţelele şi/sau serviciile de
comunicaţii electronice sau de protecţia utilizatorilor; elaborarea reglementărilor vizând
serviciul universal, crearea şi gestionarea fondului serviciului universal; controlul îndeplinirii
obligaţiilor impuse furnizorilor de serviciu universal; asignarea canalelor sau frecvenţelor
radio pentru utilizare neguvernamentală, în special pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii
electronice; stabilirea procedurilor privind cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor
radio pentru comunicaţiile electronice între furnizorii de reţele şi/sau servicii; soluţionarea
litigiilor dintre furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice, în scopul
asigurării concurenţei loiale şi al protecţiei utilizatorilor pe pieţele acestor servicii;
soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi utilizatorii
finali; monitorizarea şi controlul calităţii serviciilor de comunicaţii electronice, al
corespunderii acestora condiţiilor autorizării generale sau licenţei; controlul respectării
condiţiilor autorizării generale sau licenţei, prevederilor legilor, altor acte normative şi ale
reglementărilor privind activitatea din domeniul comunicaţiilor electronice, cu excepţia
controlului menţionat în art.7 alin.(3) lit.i) din Legea comunicaţiilor electronice; aplicarea
sancţiunilor, inclusiv a amenzilor, în limitele competenţelor sale, în condiţiile legii; adoptarea
deciziilor în chestiuni ce ţin de competenţa sa; efectuarea sondajelor; elaborarea şi aprobarea
reglementărilor interne.
Calitatea de agent constatator: în vederea îndeplinirii obligațiilor de sancționare, conform
prevederilor art. 410 din Codul Contravențional, Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei este împuternicită să constate
contravenţiile prevăzute de art. 246–260 din același Cod. Sunt în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare
în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei şi adjuncţii lui. Procesele-verbale cu
privire la contravenţii urmând a fi remise spre examinare în fond instanţei de judecată
competente.
43
pentru fiecare linie în parte, pentru ca organizaţiile de urgenţă (organele locale de poliţie,
pompierii, serviciul gaze şi asistenţa medicală de urgenţă sau, după caz, organizaţiile medicale
care asigură asistenţa populaţiei pe plan local, precum şi alte organizaţii similare care oferă
asistenţă populaţiei în cazuri de urgenţă) şi organele de drept să răspundă la asemenea apeluri.
Furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice, indiferent de tipul de
proprietate, sunt obligaţi: a) să prezinte, în condiţiile legii, organelor împuternicite, care
exercită activitatea operativă de investigaţii, informaţii despre utilizatori şi despre serviciile
publice de comunicaţii electronice furnizate acestora; b) să permită, din punct de vedere
tehnic, organelor împuternicite să efectueze, în condiţiile legii, măsurile operative de
investigaţii pe reţelele de comunicaţii electronice şi să prezinte în acest scop datele tehnice
necesare; c) să păstreze toate informaţiile disponibile, generate sau procesate în procesul
furnizării propriilor servicii de comunicaţii electronice, necesare pentru identificarea şi
urmărirea sursei de comunicaţii electronice, identificarea destinaţiei, tipului, datei, orei şi
duratei comunicaţiei, identificarea echipamentului de comunicaţii al utilizatorului sau al altui
dispozitiv utilizat pentru comunicaţie, identificarea coordonatelor echipamentului terminal de
comunicaţii mobile şi să asigure prezentarea acestor informaţii organelor împuternicite în
condiţiile legii. Informaţiile ce ţin de serviciile de telefonie mobilă sau fixă vor fi păstrate o
perioadă de un an, iar cele ce ţin de reţeaua Internet – de 6 luni. Obligaţia de păstrare se referă
inclusiv la tentativele de apel eşuate.
De reținut: Furnizorii reţelelor de comunicaţii electronice nu sunt însă responsabili de
filtrarea conținutului informaţional plasat pe paginile web sau de conținutul informaţional al
paginilor, aceste atribuții fiind transmise partajat dealerului de domain (web hoster),
registrantului de domain (posesorul paginii web). Furnizorii reţelelor de comunicaţii
electronice sunt responsabili doar de furnizarea și asigurarea transportului de date, pe când
platforma de comunicație este prestată de dealerul de domain (web hoster) care la rândul său
stabilește politici de exploatare cu registrantul de domain (posesorul paginii web) care este
responsabilul final de conținutul informațional.
Autoritatea responsabilă de politica şi strategia gestionării numelor în domenul de nivel
superior .md: În Republica Moldova, autoritatea responsabilă de politica şi strategia
gestionării numelor în domenul de nivel superior .md (paginilor web înregistrate pe
domenul .md) este Ministerul Economiei și Infrastructurii , care, de comun acord cu
IANA (Autoritatea pentru Alocarea Numerelor în Internet) 1, desemnează Registratorul
naţional al domenului de nivel superior .md.
Registratorul naţional al domenului de nivel superior .md: la moment, în calitate de
registrator naţional al domenului de nivel superior.md este desemnată I.S.MoldData.
Atribuțiile I.S.MoldData, în calitate de autoritate de control, sunt stabilite prin Regulamentul
cu privire la gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md 2, care stabilește acesteia
următoarele funcții: gestionează Registrul de înregistrare a numelor din domenul de nivel
superior.md; deține, gestionează și asigură funcționalitatea serverelor de nume de domen;
determină subdomenele din domenul superior .md; determină subdomenele din domenul
superior .md cu titlul de premium-nume; atribuie, înregistrează, reînnoiește, revocă, modifică
datele de înregistrare a numelor din domenul de nivel superior .md; supraveghează
activitatea dealerilor, acordă ajutor și efectuează controlul metodologic privind înregistrarea
numelor în domenul de nivel superior .md; participă la soluționarea disputelor; desfășoară
activitatea internațională privind gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md,
conform împuternicirilor delegate de Minister; supraveghează respectarea reglementărilor
IANA și a prevederilor reglementărilor naționale.
Dealerul (webhoster): participant al raporturilor de asigurare al dreptului de acces la internet,
care poate fi determinat de o entitate sau persoană juridică corespunzător autorizată să
desfăşoare activităţile necesare pentru pregătirea înregistrării numelor în domenul de nivel
1
http://www.iana.org/
2
https://molddata.md/files/files/regulament.pdf
44
superior .md pe teritoriul pentru care este autorizat. Dealerul este obligat să promoveze
imaginea Republicii Moldova în spaţiul Internet şi are următoarele funcţii şi obligaţiuni:
estimează piaţa; caută potenţialii registranţi; desfăşoară activitatea de organizare a înregistrării
şi publicitate; perfectează documentele necesare pentru obţinerea înregistrării; conlucrează cu
Registratorul naţional în procesul înregistrării, modificării, retragerii numelui de subdomen;
aplică și respectă reglementările IANA/ICANN3.
De reținut: Totodată, atragem atenţia că, în conformitate cu prevederile pct. 5.4 al
Regulamentului cu privire la gestionarea numelor în domenul de nivel superior .md,
Registratorul naţional, dealerii nu sunt responsabili pentru încalcarea eventuală de către
registrant a dreptului la marca de comerţ (trade mark) şi pentru situaţiile de conflict apărute în
rezultatul încălcării acestor drepturi.
De asemenea, pct.5.5 al Regulamentului sus-indicat prevede expres că este interzisă
menținerea sau gestionarea numelor de subdomene, inclusiv a linkurilor la alte site-uri ce
conțin informații și imagini cu caracter obscen sau ofensător, a celor ce defaimează Republica
Moldova sau alte state, cheamă la violență sau pot aduce prejudicii imaginii Republcii
Moldova pe plan internațional, precum și utilizarea lor în scopuri și activități interzise de
legislația Republicii Moldova și de convențiile internaționale. Iar în cazul încălcării
prevederilor articolului 5.5. al Regulamentului indicat, Registratorul Naţional este obligat să
lichideze înregistrările subdomenelor respective lipsind registrantul de dreptul de a le
restabili.
Registrant (posesorul paginii web): subiect final în raportul direct cu utilizatorii și de multe
ori fără cunoștință de cauză acesta este perceput drept vinovatul tuturor gafelor admise pe
parcursul furnizării serviciului de acces la internet. Din păcăte, această percepție greșită este
generată și de cadrul legal imperfect, care nu stabilește clar care sunt obligațiile posesorilor de
pagini web, dar și de lipsa unor politici de administrare a paginilor care ar trebui să fie
publice. Drept remediu, în situația creată, în caz de apariție a disputelor de interpretare a
comportamentelor și de calificare ca frauduloase sau nu, recomandăm să se evalueze și
conținutul contractelor încheiate între furnizorii reţelelor de comunicaţii electronice și
dealerul de domain (web hoster), dealerul de domain (web hoster) și registrantul de domain
(posesorul paginii web), registrantul de domain (posesorul paginii web) și utilizatorul final,
precum și să se recurgă la evaluarea minuțioasă a reglementărilor I.S.MoldData, ale
Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei, dar și a celor prestabilite de IANA și ICANN.
V. TEZE DE REȚINUT
45
1. Determinați conținutul dreptului de acces la internet.
2. Stabiliți și explicați mecanismul de funcționare a internetului având în vedere
prevederile legale ce rehlementează domeniul.
3. Determinați subiecții implicați în procesul de asigurare a realizării dreptului de acces
la internet.
4. Evaluați importanța respectării cadrului legal de către fiecare dintre subiecții implicați
în asigurarea dreptului de acces la internet.
5. Stabiliți drepturile și obligațiile furnizorilor de servicii electronice în contextul
asigurării dreptului de acces la internet.
6. Evaluați necesitatea asigurării dreptului de acces la internet și stabiliţi coropartul
dintre dreptul de acces la internet cu alte drepturi cetățenești.
7. Evaluați obligațiile registrantului, indicând asupra rolului acestui subiect în contextul
asigurării unor valori echilibrate.
8. Evaluați cadrul legal în vigoare cu privire la reglementarea internetului, indentificând
lacune și înaintând propuneri de perfecționare.
46
utilizatorii serviciilor de telecomunicații și Internet trebuie să aibă garanția că li se va respecta
viața privată și libertatea de exprimare, o astfel de garanție nu poate fi absolută și trebuie să
cedeze uneori în favoarea altor cerințe legitime, cum ar fi prevenirea dezordinii sau a
infracțiunilor sau protejarea drepturilor și libertăților altor persoane.
TEMA 10
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
47
Semnătură electronică – date în formă electronică, care sunt ataşate la sau logic asociate
cu alte date în formă electronică şi care sunt utilizate ca metodă de autentificare.
Autenticitatea documentului electronic – calitate a documentului electronic care constă în
faptul că acesta este semnat de persoana care deţine o semnătură electronică autentică şi
este abilitată cu drept de semnătură.
Certificat al cheii publice – document electronic ce conţine cheia publică, este semnat cu
semnătura electronică a prestatorului de servicii de certificare, atestă apartenenţa cheii
respective titularului de certificat al cheii publice şi permite identificarea acestui titular.
Cheie privată – consecutivitate digitală unică, formată prin intermediul dispozitivului de
creare a semnăturii electronice şi destinată a fi utilizată pentru crearea semnăturii
electronice.
Cheie publică – consecutivitate digitală unică, formată prin intermediul dispozitivului de
creare a semnăturii electronice, care corespunde cheii private interdependente şi este
destinată a fi utilizată pentru verificarea autenticității semnăturii electronice.
Marcă temporală – atribut al documentului electronic, care, prin intermediul semnăturii
electronice, certifică faptul că informația a existat la un moment de timp determinat, cu
păstrarea autenticităţii şi integrității documentului electronic.
48
Verificarea autenticităţii documentului electronic: se efectuează prin verificare, cu ajutorul
dispozitivelor de verificare a semnăturii electronice şi/sau al produsului asociat semnăturii
electronice, a autenticităţii acestei semnături.
49
V. TEZE DE REȚINUT
50
27 octombrie 2009
Reclamantul s-a plâns, în special, de obstacolele în calea exercitării dreptului său de acces
la dosarul personal creat despre el de fostele servicii secrete în timpul perioadei comuniste.
Curtea a hotărât că, în speță, a fost încălcat art.8 din Convenție în ceea ce privește obstacolele
întâmpinate de reclamant în consultarea dosarului său personal creat despre el de serviciile de
securitate în timpul regimului comunist. Curtea a constatat că nici cantitatea de dosare
transferate, nici deficiențele din sistemul de arhivare nu justificau o întârziere de șase ani
pentru a-i admite cererea. În această cauză, Curtea a reamintit, în special, interesul primordial
al persoanelor care au făcut obiectul unor dosare personale deținute de autoritățile publice să
poată avea acces la acestea și a subliniat că autoritățile aveau obligația de a oferi o procedură
efectivă pentru a permite accesul la astfel de informații.
A se vedea, de asemenea: Jarnea împotriva României, hotărâre din 19 iulie 2011; Antoneta Tudor împotriva
României, hotărâre din 24 septembrie 2013.
TEMA 11
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
51
Mijloace electronice – computer şi/sau alte echipamente tehnice şi reţele de
telecomunicaţii, destinate pentru prelucrarea, stocarea şi schimbul de informaţii în
formă electronică.
52
dacă contractul nu prevede altfel. Clauzele contractului electronic şi obligaţiile părţilor ce
decurg din el nu pot fi contestate de către părţi din simplul motiv că contractul electronic a
fost încheiat prin schimb de documente electronice.
V. TEZE DE REȚINUT
53
3. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind edificarea societăţii informaţionale
în Republica Moldova, nr.1743 din 19.03.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2004, nr.050.
4. Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a
Republicii Moldova, nr.112-XVI din 22.05.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2008, nr.97-98.
5. Legea Republicii Moldova privind comunicaţiile electronice, nr.241-XVI din
15.11.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54.
6. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal, nr.133 din
08.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175.
7. Legea Republicii Moldova privind semnătura electronică şi documentul electronic,
nr.91 din 29.05.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177.
TEMA 12
I. UNITĂȚI DE CONȚINUT
Sistem informatic – orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori
aflate în legătură care asigură ori dintre care unul sau mai multe elemente asigură, prin
executarea unui program, prelucrarea automată a datelor.
Infracțiune informatică – orice infracţiune în care un calculator sau o reţea de
calculatoare este obiectul unei infracţiuni, sau în care un calculator sau o reţea de
calculatoare este instrumentul sau mediul de săvârșire a unei infracţiuni.
Date informatice – orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă
adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine
executarea unei funcţii de către un sistem informatics.
54
Date referitoare la trafic – orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un
sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de
comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau tipul
de serviciu subiacent.
Date referitoare la utilizatori – orice informaţie, sub formă de date informatice sau sub
orice altă formă, deţinută de un furnizor de servicii, referitoare la abonaţii acestor servicii,
altele decât datele referitoare la trafic sau conţinut, şi care permit stabilirea: tipului de
serviciu de comunicaţii utilizat, dispoziţiilor tehnice luate în această privinţă şi perioadei
serviciului; identităţii, adresei poştale sau geografice, numărului de telefon al abonatului
şi a oricărui alt număr de contact, precum şi a datelor referitoare la facturare şi plată,
disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii; oricărei alte informaţii
referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicaţie, disponibile în baza
unui contract sau a unui aranjament de servicii, precum şi a oricăror alte date care pot
conduce la identificarea utilizatorului.
55
bunuri protejate la scară comercială; rasism și xenofobie (în Protocolul la Convenția STE
18).
Protecția copiilor: Convenția privind criminalitatea informatică face referire, în articolul 9, la
infracțiuni legate de pornografia infantilă ca fiind una dintre infracțiunile legate de conținutul
online. Acestea sunt incriminate ca infracțiuni penale „atunci când sunt comise în mod
intenționat și fără drept” și prin intermediul unui sistem informatic pentru: producerea de
materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea distribuirii acestora; oferirea sau
punerea la dispoziție de materiale pornografice având ca subiect copii; distribuirea sau
transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii; fapta de a-și procura sau de a
procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii; posesia de
materiale pornografice având ca subiect copii.
56
verbale de constatare a contravenţiilor sunt încheiate de directorul, directorul adjunct şi
personalul abilitat cu funcţii de control. După întocmire procesele-verbale se remit spre
examinare în fond instanţelor de judecată competente.
4. Infracțiuni informatice și infracțiuni în domeniul telecomunicațiilor
Accesul ilegal la informaţia computerizată (art.259): Reglementarea legală urmăreşte să
protejeze sistemele informatice şi datele stocate pe acestea de accesul neautorizat la ele.
Sistemul informatic este definit de lege ca fiind orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Un program informatic
este de asemenea definit de lege ca fiind un ansamblu de instrucţiuni care pot fi executate de
un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat. Prin măsuri de securitate,
legea înţelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu
ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricţionat sau interzis pentru anumite
categorii de utilizatori. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care vizează
securitatea sistemului informatic, inviolabilitatea acestuia şi care sunt de natură a garanta
confidenţialitatea şi integritatea atât a datelor, cât şi a sistemelor informatice. Obiectul
material este constituit de componentele sistemului informatic asupra căruia s-a îndreptat
activitatea infracţională (cum ar fi discurile de stocare a datelor) sau prin intermediul cărora s-
a realizat accesul fără drept (de exemplu, componentele reţelelor informatice.) Subiect activ
poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este proprietarul sistemului informatic sau al
datelor de pe acesta. Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii se realizează printr-o
activitate de acces fără drept la un sistem informatic. Accesul fără drept la un sistem
informatic înseamnă, în sensul legii, că persoana respectivă se află în una dintre următoarele
situaţii: nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract (persoanele care operează în
bazele de date cu personalul unei instituţii o fac în baza autorizării primite de la conducerea
instituţiei, deoarece ele respectă legislaţia muncii şi pe cea privitoare la datele personale);
depăşeşte limitele autorizării (depăşirea limitelor autorizării poate însemna accesul la resurse
din intranetul companiei/instituţiei aflate la niveluri de acces superioare celor permise
utilizatorului); nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente,
potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a
desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.
Totodată, trebuie să avem în vedere că accesul poate fi realizat prin diferite tipuri de acțiuni,
ca de exemplu: Autentificare (authenticate) – prezentarea identităţii cuiva unui program şi,
dacă este nevoie, verificarea acestei identităţi, cu scopul de a primi acces pe sistemul ţintă;
Evitarea (bypass) – evitarea unui proces sau program folosind o metoda alternativă de a
accesa ţinta; Citire (read) – obţinerea conţinutului unui mediu de date; Copiere (copy) –
reproducerea ţintei fără a o modifica; Furt (steal) – preluarea posesiei unei ţinte, fără a păstra
o copie în locaţia originală. Unele dintre aceste modalităţi de acces (cum ar fi evitarea sau
autentificarea) se realizează prin încălcarea măsurilor de securitate, îndeplinind ipoteza formei
agravante a infracţiunii. Latura subiectivă este determinată de intenţie, directă sau indirectă.
Consumarea se realizează în momentul obţinerii propriu-zise a accesului la sistemul
informatic atacat, indiferent de consecinţele accesului asupra sistemului informatic şi a datelor
conţinute de acesta. Momentul accesului poate fi determinat prin mijloace tehnice specifice
(fişiere, jurnal etc.).
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor
tehnice sau a produselor program (art.260): Reglementarea legală urmăreşte să protejeze
piața sistemelor informatice de acțiuni ilegale de punere la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau
a produselor program. Latura obiectivă este determinată de acțiuni legate de producerea cu
bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program, de importul cu bună ştiinţă a
mijloacelor tehnice sau a produselor program, și /sau acțiuni legate de comercializarea cu
bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program, precum și acțiuni legate de
punerea ilegală la dispoziţie cu bună ştiinţă a mijloacelor tehnice sau a produselor program.
57
Latura subiectivă: Persoana vinovată înţelege că introduce în programe modificări cu
caracter virusulent sau răspândeşte programe cu acelaşi caracter şi doreşte acest lucru.
Subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art.260 sunt persoana fizică responsabilă de faptele
comise, care a atins vârsta de 14 ani şi persoana juridică.
Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art.260 1): Prezenta reglementare
este instituit[ cu scopul de a asigura protecție juridică transmisiilor de date informatice
realizate prin utilizarea sistemelor informatice, indiferent de modul cum se realizează acestea.
Datele informatice sunt definite ca fiind orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau
concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic, în aceeaşi categorie
fiind inclus şi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de către
un sistem informatic. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează
confidenţialitatea comunicaţiilor. Secretul corespondenţei este un drept constituţional care
garantează secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Comunicaţiile în formă electronică
pot însă să se refere la mai mult decât simpla corespondenţă, protejată în virtutea dreptului la
viaţă privată. Din ce în ce mai multe activităţi sunt informatizate, atât în cadrul mediului de
afaceri, cât şi în sectorul public. Toate aceste comunicaţii conţin date ce trebuie protejate de
interceptarea lor ilegală. Obiectul material este constituit de suportul fizic prin intermediul
căruia se realizează accesul, indiferent că transferul de informaţii se realizează prin
intermediul unor reţele prin cabluri sau de tip WLAN. O altă situaţie de interceptare este
cunoscută sub numele de interceptarea cablurilor şi a semnalelor emise (Wiretapping,
Eavesdropping on Emanations). Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este
proprietarul datelor interceptate fără drept. Latura obiectivă: elementul material este
caracterizat prin acţiunea de interceptare, prin orice mijloc şi folosind orice tip de unelte, a
unei comunicaţii de natură informatică. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul realizării interceptării datelor. Infracţiunea este
continuă, epuizarea ei intervenind în momentul în care interceptarea încetează, din orice
motiv.
Alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un sistem informatic (art.260 2):
Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor
informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor
informatice, restricţionarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un sistem
informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice. Obiectul juridic special îl
constituie, pe de o parte, relaţiile sociale ce protejează încrederea în corectitudinea datelor
stocate în sistemele informatice şi, pe de altă parte, relaţiile sociale ce protejează
confidenţialitatea datelor stocate în sistemele informatice sau pe alte mijloace de stocare.
Obiectul material este constituit de suportul material (hard disk sau alt sistem de stocare a
datelor) pe care se află datele modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la care a fost
restricţionat accesul. Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este
proprietarul datelor modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la care a fost restricţionat
accesul. Latura obiectivă: elementul material poate fi determinat de realizarea cel puțin a
uneia dintre acțiunile de modificare, ştergere, deteriorare, transferare, restricţionare a
accesului la datele sistemului informatic. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul în care se produce una dintre acţiunile caracteristice
elementului material. Infracţiunea este continuă, epuizarea ei intervenind în momentul în care
încetează aceste acţiuni.
Perturbarea funcţionării sistemului informatic (art.2603): Reglementarea legală urmăreşte să
protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor informatice. Observăm astfel că prin
înscrierea acestei prevederi accentul este pus pe efectul pe care îl au acțiunile asupra datelor
inormatice (introducere, transmitere, modificare, ştergere, deteriorare, restricţionarea
accesului).
58
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează integritatea datelor
informatice conţinute pe suporturile specifice sistemelor informatice. Obiectul material este
dat de sistemul informatic a cărui activitate este grav perturbată de făptuitor. Ţinta atacului, în
cazul realizării unor astfel de infracțiuni, poate fi oricare dintre părţile care formează un
calculator sau o reţea, afectându-i astfel funcționalitatea, putând fi menționate în acest sens
atacurile asupra calculatorului abordat din acest punct de vedere ca un dispozitiv care constă
din una sau mai multe componente asociate, incluzând unităţi de procesare şi periferice şi care
este controlat de programe stocate intern; atac asupra reţelei (network) abordate ca un un grup
interconectat de calculatoare, echipamente de comutare şi ramuri de interconectare; internet
(internetwork) abordat ca un sistem de reţele. Perturbarea gravă poate avea ca obiect fie
întregul sistem informatic, fie părţi ale acestuia sau servicii ori programe deservite sau rulate
de acesta. Subiect activ poate fi orice persoană, subiectul pasiv fiind proprietarul sistemului
atacat. Latura obiectivă: elementul material este determinat de consecinţele pe care acţiunile
de perturbare (introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere de date,
deteriorare a datelor informatice, restricţionarea accesului la date informatice) îl au asupra
sistemului informatic care le conţine. Latura subiectivă este determinată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul producerii de perturbări asupra sistemului informatic,
indiferent de momentul în care a avut loc acţiunea asupra datelor.
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a parolelor,
codurilor de acces sau a datelor similare (art.2604): Înscrierea acestei infracţiuni în lege
urmăreşte să limiteze accesul la instrumente (dispozitive, programe informatice, parole,
coduri de acces etc.) care permit săvârşirea infracţiunilor reglementate de Legea privind
prevenirea și combaterea criminalităţii informatice. Obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale ce protejează buna funcţionare a sistemelor informatice de către cei
îndreptăţiţi să le utilizeze în scopul pentru care acestea au fost create. Obiectul material este
dat de dispozitivele sau programele informatice ce facilitează săvârșirea infracţiunilor
prevăzute la art.237, 259, 2601–2603, 2605 şi 2606 din Codul Penal (infracțiunea de fabricare
sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false; infracţiunea de
acces ilegal la un sistem informatics; producerea, importul, comercializarea sau punerea
ilegală la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau a produselor program, interceptarea ilegală a
unei transmisii de date informatice; alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un
sistem informatic; perturbarea funcţionării sistemului informatics; falsul informatics; frauda
informatică). Obiectul material : dispozitive ; programe informatice ; parole ; cod de acces
de natură a permite accesul total sau parţial la un sistem informatic. Uneltele de realizare a
infracțiunii pot consta în: Script sau program; Agent independent: Virus sau Troian; Program
integrat; Unelte distribuite; Interceptor de date. Subiect activ al săvârșirii infracțiunilor pot fi
considerate persoanele care realizează cel puțin una dintre acțiunile legate de producerea,
vînzarea, importul, distribuția, punerea la dispoziţie, deţinerea de mijloace de săvârșire a
infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice. Latura
obiectivă: elementul material este concretizat prin acţiunile de producere, vindere, importare,
distribuire sau punere la dispoziţie sau deţinerea de unelte de natură a permite săvârşirea
infracţiunilor amintite. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie. Nu este necesar a se
proba intenţia de a utiliza efectiv unealta pentru săvârşirea infracţiunii. Consumarea se
realizează în momentul producerii, vinderii, importării, distribuţiei, punerii la dispoziţie sau
deţinerii mijloacelor de săvârșire a infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor
şi sistemelor informatice. Deţinerea caracterizează o infracţiune continuă.
Falsul informatic (art.2605): Reglementarea urmăreşte protejarea securităţii juridice prin
incriminarea tuturor acelor acţiuni care pot, prin modificarea unor date aflate pe suport
informatic, să atragă după sine consecinţe juridice nedorite de sau pentru persoanele care au
conceput, realizat, implementat sau asupra cărora îşi manifestă efectele informaţia modificată.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale circumscrise protejării securităţii
circuitului juridic. Obiectul material îl constituie suportul pe care se află stocate datele
59
informatice alterate în scopul producerii de consecinţe juridice. Subiect activ poate fi orice
persoană, subiect pasiv fiind fie proprietarul datelor informatice alterate în scopul producerii
de consecinţe juridice, fie cei afectaţi de modificările respective. Latura obiectivă: elementul
material este determinat de realizarea cel puțin a uneia dintre acțiunile legate de introducerea,
modificarea, ştergerea, restricţionarea accesului la date informatice, în scopul producerii de
efecte juridice. Latura subiectivă este caracterizată de intenţie directă. Consumarea se
realizează în momentul iniţierii procesului de alterare a datelor.
Frauda informatică (art.2606): Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce
protejează patrimoniul unei persoane. Obiectul material este dat de sistemele informatice
care conţin datele informatice alterate sau care sunt împiedicate să funcţioneze ca urmare a
activităţii făptuitorului. Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiect pasiv poate fi orice
persoană fizică sau juridică, afectată patrimonial prin acţiuni asupra sistemelor informatice pe
care le deţine sau pe care le utilizează. Latura obiectivă: elementul material este determinat
de realizarea cel puțin a uneia dintre infracțiunile legate de introducerea datelor informatice,
modificarea datelor informatice, ştergerea datelor informatice, restricţionarea accesului la date
informatice, împiedicarea funcţionării unui sistem informatic. Latura subiectivă este
caracterizată de intenţie. Consumarea se realizează în momentul acţiunii ce are ca rezultat
cauzarea prejudiciului patrimonial.
Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic (art.261): Reglementarea legală
este orientată spre examinarea acțiunilor ce atentează asupra proceselor legal stabilite de
colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a
sistemului informatic. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează
securitatea datelor informatice conţinute în sistemele informatice. Subiect al infracţiunii
nominalizate poate fi orice persoană fizică responsabilă de regulile de colectare, prelucrare,
păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic,
care a atins vârsta de 16 ani. Latura obiectivă a infracţiunii este determinată de respectarea
necorespunzătoare sau de încălcarea directă a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare,
difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. Latura
subiectivă este determinată de realizarea încălcării intenţionate sau din imprudenţă a regulilor
de securitate a sistemelor informatice sau a reţelelor lor – se manifestă prin neatenţie faţă de
consecinţele acestor încălcări. Componenţa infracţiunii este materială. Consumarea se
realizează din momentul apariţiei consecinţelor menţionate în lege. O consecinţă obligatorie a
infracţiunii, responsabilitatea pentru care survine conform art.261, este aceea că acţiunile
enumerate au contribuit la însuşirea, denaturarea sau distrugerea informaţiei ori au provocat
alte urmări grave.
5. Investigarea criminalistică a sistemelor informatice
Autorităţile şi instituţiile publice competente în domeniul prevenirii şi combaterii
criminalităţii informatice în Republica Moldova sunt: 1. Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei – formează şi actualizează în permanenţă bazele de date privind criminalitatea
informatică; 2. Ministerul Afacerilor Interne – desfăşoară activităţi operative de investigaţie,
de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identificare a persoanelor care comit
infracţiuni informatice; 3. Serviciul de Informaţii şi Securitate – desfăşoară activităţi de
prevenire şi combatere a criminalităţii informatice ce prezintă ameninţări la adresa securităţii
naţionale, activităţi operative de investigaţii, de depistare a legăturilor organizaţiilor criminale
internaţionale; 4. Procuratura Generală: a) coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală;
b) dispune, în cadrul desfăşurării urmăririi penale, la solicitarea organului de urmărire penală
sau din oficiu, conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul
informatic, faţă de care există pericolul distrugerii ori alterării, în condiţiile legislaţiei de
procedură penală; c) reprezintă învinuirea, în numele statului, în instanţa de judecată.
Investigarea criminalistică a sistemelor informatice trebuie să prezinte o serie de caracteristici
specifice, necesare asigurării unui grad înalt de corectitudine a concluziilor rezultate. Aceste
60
caracteristici sunt: autenticitate (dovada sursei de provenienţă a probelor); credibilitate (lipsa
oricăror dubii asupra credibilităţii şi solidităţii probelor); completitudine (prelevarea tuturor
probelor existente şi integritatea acestora); lipsa interferenţelor şi contaminării probelor ca
rezultat al investigaţiei sau al manipulării probelor după ridicarea acestora. De asemenea,
investigaţia criminalistică în domeniul tehnologiilor informaţionale mai presupune: 1)
existenţa unor proceduri pre-definite pentru situaţiile întâlnite în practică; 2) anticiparea
posibilelor critici ale metodelor folosite, pe temeiul autenticităţii, credibilităţii, completitudinii
şi afectării probelor oferite; 3) posibilitatea repetării testărilor realizate, cu obţinerea unor
rezultate identice; 4) anticiparea problemelor legate de admisibilitatea probelor; 5) acceptarea
faptului că metodele de cercetare utilizate la un moment dat pot deveni subiectul unor
modificări pentru viitor.
V. TEZE DE REȚINUT
Cea mai răspândită noţiune determină infracţiunea computerizată ca infracţiune comisă prin
intermediul tehnicii computerizate sau orientată împotriva securităţii informaţiei computerizate.
Dar noţiunea respectivă nu satisface rigorile actuale ale ştiinţei şi practicii necesitând precizări.
În ceea ce priveşte criminalitatea infracţiunilor computerizate în lume există 3 atitudini. Prima
constă în referirea la infracţiuni a accesului nesancţionat în sistemele computerizate protejate,
afectarea cu viruşi, utilizarea ilicită a sistemelor computerizate şi informaţiei. Aceasta este
caracteristic pentru asemenea ţări ca Norvegia, Singapore, Slovacia, Filipine, Coreea de Sud. A
doua atitudine constă în referirea la infracţiuni computerizate doar a acţiunilor care sunt legate cu
prejudicierea patrimoniului şi prelucrării electronice a informaţiei (Dania, Elveţia, Suedia,
Japonia). A treia atitudine este caracteristică pentru ţările cu un nivel avansat al computerizării,
criminalitate computerizată majoră (SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Ţările de Jos) şi
bază juridică dezvoltată. Între noţiunile de „infracţiuni în domeniul informaţiei computerizate” şi
de „infracţiuni computerizate” există deosebiri considerabile, acest fapt făcând imposibilă
folosirea lor în calitate de sinonime. În opinia noastră, deosebirea între infracţiunile
computerizate şi infracţiunile în domeniul informaţiei computerizate urmează a fi explicată prin
obiectul atentatului criminal. În cazul în care acesta constituie relaţiile de patrimoniu, acţiunea se
califică la articolul corespunzător al cap.6 al Codului Penal al Republicii Moldova; dacă obiect
sunt relaţiile de protecţie a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului şi cetăţeanului,
acţiunea respectivă se califică conform articolului corespunzător al art.13 al Codului Penal al
Republicii Moldova.
61
1. Convenția CoE din 2001 privind criminalitatea informatică (STE 185, Convenția de la
Budapesta).
2. Codul contravenţional al Republicii Moldova. nr.218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6.
3. Codul penal al Republicii Moldova, nr.985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.72-74.
4. Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,
nr.20-XVI din 03.02.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.11-
12;
62
REPER DE CAUZE CEDO SPECIFICE DOMENIULUI
DREPTULUI INFORMAȚIONAL
63
24. De Haes and Gijsels împotriva Belgiei, Nr. 19983/92
25. Delfi AS împotriva Estoniei, Nr. 64569/09
26. Dragotoniu & Militaru-Pidhorni împotriva Romaniei, Nr. 77193/01; 77196/01
27. Dumitru Popescu împotriva Romaniei, Nr. 71525/01
28. Editorial board of Pravoye Delo and Shtekel împotriva Marii Britanii, Nr. 33014/05
29. El Mahi împotriva Danemarca, Nr. 5853/06
30. Erbakan împotriva Turciei, Nr. 59405/00
31. Garaudy împotriva Franței, Nr. 65831/01
32. Gaskin împotriva Marii Britanii, Nr. 10454/83
33. Glas Nadezhda Eood and Elenkov împotriva Bulgariei, Nr. 14134/02
34. Goodwin împotriva the Marii Britanii, Nr. 17488/90
35. Groppera Radio AG and Others împotriva Elveției, Nr. 10890/84
36. Gündüz împotriva Turciei, Nr. 35071/97
37. Handyside împotriva Marii Britanii , Nr. 5493/72
38. Hashmann and Harrup împotriva Marii Britanii , Nr. 25594/94
39. Informationsverein Lentia and Others împotriva Austriei, Nr. 13914/88; 15041/89;
15717/89; 15779/89; 17207/90
40. Jersild împotriva Danemarca, Nr. 15890/89
41. Jerusalem împotriva Austriei, Nr. 26958/95
42. Jorgic împotriva Germaniei, Nr. 74613/01
43. K.U. împotriva Finlandei, Nr. 2872/02
44. Kenedi împotriva Ungariei , Nr. 31475/05
45. Khurshid Mustafa and Tarzibachi împotriva Suediei, Nr. 23883/06
46. Klass and Others împotriva Germaniei, Nr. 5029/71
47. Krone Verlag GmbH & Co, KG împotriva Austriei, Nr. 34315/96, § 37
48. Kruslin împotriva Franței, Nr. 11801/85
49. Laurence Pay against the Marii Britanii, Nr. 32792/05.
50. Le Compte, Van Leuven & De Mayer împotriva Belgiei, Nr. 6878/75; 7238/75
51. Lehideux and Isorni împotriva Franței, Nr. 55/1997/839/1045
52. Liberty and others împotriva Marii Britanii, Nr. 58243/00
53. Lingens împotriva Austriei, Nr. 9815/82
64
54. Lombardo and others împotriva Malta, Nr. 7333/06
55. Magyar Tartalomszolgáltatók Egyesülete and Index.hu Zrt împotriva Ungariei, Nr. 22947/13
56. Makhmudov împotriva Rusiei, Nr. 35082/04
57. Marckx împotriva Belgiei, (1979) Series A Nr. 31
58. Markt intern Verlag GmbH împotriva Germaniei, Nr. 10572/83
59. McVicar împotriva Marii Britanii , Nr. 46311/99
60. Moiseyev împotriva Rusiei , Nr. 62936/00
61. Morice împotriva Franței, Nr. 29369/10
62. Mosley împotriva the Marii Britanii, Nr. 48009/08
63. Mouvement Raelien Suisse împotriva Switzerland, Nr. 16354/06
64. Müller and others împotriva Elveției, Nr. 10737/84
65. Mustafa and Tarzibachi împotriva Suediei, Nr. 23883/06
66. Neij and Sunde Kolmisoppi împotriva Suediei, Nr. 40397/12
67. Norwood împotriva the Marii Britanii, Nr. 23131/03
68. Observer and Guardian împotriva the Marii Britanii, Nr. 13585/88
69. Open Door and Dublin Well Woman împotriva Irlandei, Nr. 14234/88; 14235/88
70. Otegi Mondragon împotriva Spaniei, Nr. 2034/07
71. P.G. and J.H. împotriva the Marii Britanii, Nr. 44787/98, §§ 59-60, ECHR 2001-IX
72. P.G. AND J.H. împotriva the Marii Britanii, Nr. 44787/98
73. Palomo Sánchez and Others împotriva Spaniei, Nr. 28955/06, 28957/06, 28959/06,
28964/06
74. Partidul Comunistilor (Nepeceristi) and Ungureanu împotriva Romaniei, Nr. 46626/99
75. Pavel Ivanr.v against Rusiei, Nr. 35222/04
76. Pelegrine împotriva Franței, Nr. 28541/95
77. Perry împotriva the Marii Britanii, Nr. 63737/00
78. Pfeifer împotriva Austriei, Nr. 12556/03
79. Pihl împotriva Suediei, Nr. 74742/14
80. Pla and Puncernau împotriva Andora, Nr. 69498/01
81. Platform "ÄRZTE FÜR DAS LEBEN" împotriva Austriei , Nr. 10126/82;
82. Prager and Oberschlick împotriva Austriei, Nr. 11662/85
83. Ramazanr.va and Others împotriva Azerbaijan, Nr. 44363/02
65
84. Rotaru împotriva Romaniei, Nr. 28341/95
85. RTBF împotriva Belgiei, Nr. 50084/06
86. S. and Marper împotriva the Marii Britanii, Nr. 30562/04, 30566/04
87. Sabou and Pîrcălab împotriva Romaniei, Nr. 46572/99
88. Sciacca împotriva Italiei, Nr. 50774/99, § 29
89. Shimovolos împotriva Rusiei, Nr. 30194/09
90. Sigurdur A. Sigurjónsson împotriva Islandei, Nr. 16130/90
91. Smith Kline and French Laboratories Ltd împotriva Norvegiei, Nr. 12633/87
92. Socialist Party of Turciei împotriva Turciei, Nr. 20/1997/804/1007
93. Sørensen and Rasmussen împotriva Danemarcii, Nr. 52562/99 and 52620/99
94. Standard Verlags GmbH împotriva Austriei, Nr. 21277/05
95. Stephane Laurent Perrin împotriva Marii Britanii, Nr. 5446/03
96. Stoll împotriva Suediei, Nr. 69698/01
97. Tammer împotriva Estoniei, Nr. 41205/98
98. Társasága Szabadságjogokėrt împotriva Ungariei, Nr. 37374/05
99. Thoma împotriva Luxemburg, Nr. 38432/97
100. Times Newspapers Ltd (Nr. 1 and 2) împotriva Marii Britanii, Nr. 3002/03 and 23676/03
101. Tyrer împotriva Marii Britanii (1978) Series A Nr. 26, par 31
102. Marii Britaniirainian Media Group împotriva Marii Britanii, Nr. 72713/01
103. Uzun împotriva Germaniei, Nr. 35623/05
104. Van der Velden împotriva the Norvegiei, Nr. 21203/10
105. Varga împotriva Romania (Nr. 73957/01)
106. Vereinigung bildender Künstler împotriva Austria, 68354/01
107. Verlagsgruppe News GmbH împotriva Austriei, Nr. 10520/02)
108. Vitan împotriva Romaniei, Nr. 42084/02
109. Von Hannr.ver împotriva Germaniei, Nr. 40660/08; 60641/08
110. Von Hannr.ver împotriva Germaniei, Nr. 59320/00
111. Weber and Saravia împotriva Germaniei , Nr. 54934/00
112. Węgrzynr.wski and Smolczewski împotriva Poland, Nr. 33846/07
113. Witzsch împotriva Germaniei , Nr. 7485/03
114. Worm împotriva Austriei, Nr. 83/1996/702/894
66
115. Wypych împotriva Poloniei, ndNr. 2428/05
116. Yazar and Others împotriva Turciei, Nr. 22723/93, 22724/93 and 22725/93
117. Youth Initiative for Human Rights împotriva Serbiei, Nr. 48135/06
67
20. T.G.Savu. Unele consideraţii pe marginea efectelor nr.ii reglementări privind comerţul
electronic asupra regulilor în materia formării contractului. În: Revista de Drept
Comercial, 2002, nr.9.
21. T.G.Savu. Consacrarea legală a semnăturii electronice. În: Revista de Drept
Comercial, 2002, nr.7-8.
22. C.Adochitei. Infracțiuni pe Internet – Hărțuirea electronica. În: Revista Dreptul, 2002,
nr.7, p.49-52.
23. H.D.Dumitru, C.Baiculescu. Legea privind comerțul electronic. În: Pandectele Romane,
2002, nr.6, 2003, nr.1, 2003, nr.2.
24. I.Bălan. Contractele la distanţă şi protecţia consumatorilor. În: Revista Dreptul, 2002,
nr.1.
25. Moise Bojinca. Contractele comerciale la distanță. În: Revista de Drept Comercial,
2002, nr.1, p.86-90.
26. I.Schiau. Cadrul Juridic al comerțului electronic. În: Revista de Drept Comercial, 2002,
nr.1, p.56-72.
27. C.T.Ciulei. Considerațiuni privind aspectele juridice pe care le implică crearea unui
site comercial pe Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2001, nr. 10, p.84-94.
28. Centrul de Resurse Juridice din București. Protecția sferei private în Internet. În:
Revista de Drept Comercial, 2001, nr.7-8, p.255-285 și Revista de Drept Comercial,
2001, nr.9, p.91-125.
29. C.T.Ciulei. Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice și folosirea
ei în tranzacțiile pe Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2001, nr.6, p. 88-95.
30. C.Predoiu, A.M.Şandru. Comerţul prin internet. Studiu econr.mic și juridic. În: Juridica,
2000, nr.10, p.377-385.
31. C.Rotaru. Considerațiuni privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală pe
Internet. În: Revista de Drept Comercial, 2000, nr.7-8.
32. B.Boreschievici, D.Plosca, D.Dumitru. Marca împotriva DNS – Probleme nr.i în
protecția proprietății industrial. În: Revista Română de Proprietate Industrială, 1997,
nr.4, 5.
33. V.Spinei, E.Antohi, Gr.Ciobanu și al. Accesul la informaţie. Reglementări. Comentarii.
Cazuri. Chişinău: Tipografia Centrală, 2006.
34. Gh.Susarenco, E.Rîbca, O.Pîrţac și al. Mass-media şi legislaţia. Analiză. Opinii. Propuneri.
Chişinău: Universul, 2003.
35. The Taxation of Electronic Commerce: Background and Proposal, Charles E. McLure,
Jr. Hoover Institution Stanford University.
36. Taxation and electronic commerce: implementing the Otawa taxation framework
conditions. Organization for econr.mic co-operation and development, 2001.
37. Le commerce électronique: aspects de la fiscalisation International. UN Groupe spécial
d’experts de la coopération internationale en matière fiscal, 2001.
38. Taxation of Electronic Commerce. Subhajit BasuM, Phil, Liverpool John Moores
UniversityLiverpool, Marea Britanie, 2001.
39. Electronic Commerce: Taxation and Planning. Hardesty, David E., Warren, Gorham, et
Lamont, 1999.
68
Veronica MOCANU
Drept internaţional
Ghid metodic
Ciclul I
69