Albastru pescăruş

de Nichita Stănescu

1. Pe cerul limpede şi poate lung

Albastru pescăruş mă cheamă,
Simt o durere că nu pot să-l ajung, 5. Te-ai rătăcit ! De rătăcirea e un scop în
sine
Deşi tot sufletul mă-ndeamnă.
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
2. Aş vrea să zbor, când fluturii se nasc
Oprind în ei lumini ce coborau.
Luminii dându-i forme de culoare,
Robia lanţului în care zac
6. Când obosit m-aplec peste ruine,
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
Acelaşi început îmi pare greu,
Tu pescăruş al zilelor senine
3. Aş vrea să simt lumina dimprejur
De ce nu-mi poţi zbura mereu ?
Să zbor nemărginit spre cer,
A vieţii păsări de azur
7. L-am întrebat, şi nu vrea să-mi răspundă,
Să urce-naltul cât mai sper.
Din nou am să aştept să plece norii,
Şi-l voi urma sau poate-l voi visa din umbră,
4. E vis acesta ? nu pot spune
Pe-albastrul pescăruş ce va aduce zorii
Nu m-am trezit şi poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amară mă orbesc.