Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stiluri de învăţare
Chestionar adaptat după Peter Honey şi Alan Mumford
Introducere
Acest chestionar este destinat să descopere care este/sînt stilul/stilurile tău/tale preferat(e) de învăţare. De-a lungul
anilor probabil că ţi-ai dezvoltat anumite obiceiuri de învăţare, care te ajută să beneficiezi mai mult de anumite
experienţe decît de altele. Dacă nu eşti conştient de aceasta, chestionarul te va ajuta să îţi identifici preferinţele în
domeniul învăţării, în aşa fel încît să fii într-o situaţie mai bună atunci cînd trebuie să alegi acele experienţe de
învăţare care ţi se potrivesc.
Chestionarul nu impune nici un fel de limite de timp. Îţi vor trebui probabil 10-15 minute. Acurateţea rezultatelor
depinde de cît de sincer(ă) poţi fi. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Dacă în privinţa unui enunţ înclini mai mult
spre da, decît spre nu, încercuieşte numărul enunţului. Dacă în privinţa altui enunţ înclini mai multe spre nu, decît spre
da, taie numărul enunţului cu un „X”. Ai grijă ca numărul fiecărui enunţ să fie încercuit sau tăiat cu un „X”.
19 Îmi displace foarte mult să trebuiască să-mi prezint concluziile sub presiunea unor
termene limită foarte strînse, cînd aş putea să mă gîndesc mai mult timp la problemă.
20 De regulă, judec ideile altor oameni în special pe baza calităţilor lor practice.
21 Mă irită adesea oamenii care vor să se arunce cu capul înainte într-o chestiune.
22 Prezentul este mult mai important decît să te gîndeşti la trecut sau viitor.
23 Cred că deciziile bazate pe o analiză temeinică a tuturor informaţiilor sînt mai
sănătoase decît cele bazate pe intuiţie.
24 La întîlniri îmi face plăcere să contribui cu idei, exact aşa cum îmi vin în minte.
25 Am tendinţa de a vorbi mai mult decît se cuvine şi ar trebui să-mi dezvolt calităţile de
ascultător.
26 La şedinţe îmi pierd răbdarea cînd oamenii pierd din vedere obiectivele.
27 Îmi face plăcere să-mi comunic ideile şi opiniile celorlalţi.
28 La şedinţe, oamenii ar trebui să fie realişti, să rămînă la problemă şi să evite să se
delecteze cu idei şi opinii fanteziste.
29 Îmi place să iau în considerare mai multe alternative înainte să mă decid.
30 Ţinînd seama de modul în care reacţionează colegii mei la şedinţe, recunosc că sînt, în
general, mai obiectiv şi puţin emoţional.
31 La şedinţe am tendinţa să mă menţin mai mult în umbră, decît să preiau conducerea şi
să vorbesc cel mai mult.
32 Prefer să ascult, decît să vorbesc.
33 Consider că în cele mai multe cazuri scopul scuză mijloacele.
34 Atingerea obiectivelor şi ţintelor grupului trebuie să fie mai importantă decît
sentimentele şi obiecţiile individuale.
35 Fac tot ceea ce pare necesar pentru ca treaba să fie făcută.
36 Mă plictisesc repede de munca metodică, detaliată.
37 Sînt dornic(ă) să explorez ipotezele şi principiile de bază şi să argumenteze lucrurile şi
evenimentele cu ajutorul lor.
38 Îmi place ca şedinţele să se desfăşoare după anumite linii metodice, să se respecte
agendele stabilite.
39 Evit temele subiective sau ambigue.
40 Îmi face plăcere caracterul dramatic şi incitant al unei crize.
12 17 15 16
16 Preferinţă puternică
11 15 14 15
10 14 13 14
9 13 12 13
Preferinţă moderată
8
7 12 11 12
6 11 10 11
5 10 9 10 Preferinţă scăzută
4 9 8 9
3 8 7 8
7 6 7
6 5 6
2 5 4 5
4 4 Preferinţă foarte scăzută
1 3 3 3
2 2 2
0 1 1 1
0 0 0
Stilul teoretizant
Teoreticienii adaptează şi integrează observaţiile în teorii complexe, dar sănătoase din punct de vedere
logic. Le place să înţeleagă teoria şi să fie totul clar înainte de a pune ceva în practică. Gîndesc problemele
într-un mod vertical, logic, pas cu pas. Asimilează faptele disparate în teorii coerente – au tendinţa să fie
perfecţionişti, care nu au odihnă pînă nu limpezesc lucrurile şi nu le includ într-o schemă raţională. Le place să
analizeze şi să sintetizeze. Le plac ipotezele fundamentale, principiile, teoriile, modelele şi sistemele de
gîndire. Filozofia lor se mîndreşte cu raţionalitatea şi logica: „Dacă e logic e bun”. Întrebările pe care le pun
cel mai des sînt. „E logic?” „Cum se potriveşte cu aceasta?” Care sînt ipotezele de bază?”. Au tendinţa de a fi
detaşaţi, analitici şi devotaţi obiectivităţii raţionale, le plac mai puţin lucrurile subiective şi ambigue.
Abordarea unei probleme este în cazul lor întotdeauna logică. Aşa este alcătuită gîndirea lor şi resping în
mod rigid tot ceea ce nu se potriveşte cu aceasta. Preferă să maximizeze certitudinea şi nu le plac judecăţile
subiective, gîndirea laterală şi nimic superficial.
•
Teoreticienii învaţă cel mai puţin atunci cînd:
Teoreticienii învaţă cel mai puţin atunci cînd:
• Se află în situaţii complexe, unde îşi pot utiliza
cunoştinţele şi aptitudinile • Trebuie să participe la situaţii care pun
• Situaţiile sînt clar structurate şi cunosc accent pe emoţii şi sentimente
obiectivele de urmărit • Activitatea nu este clar structurată sau
• Li se oferă idei interesante sau concepte, chiar indicaţiile furnizate sînt confuze
dacă nu sînt de uz imediat sau relevante pentru • Trebuie să facă unele lucruri fără să li se
tema cursului explice principiile sau conceptele implicate
• Au şansa de a pune întrebări şi de verifica ideile • Se simt pe altă lungime de undă faţă de
care stau în spatele conceptelor vehiculate ceilalţi participanţi (cu stiluri diferite de
învăţare)
Stilul pragmatic
Pragmaticii sînt gata să încerce idei, teorii şi tehnici noi pentru a vedea dacă funcţionează în practică. Le
place să primească cîteva indicaţii practice şi tehnici de bază de la cineva. Caută idei noi şi profită de prima
ocazie pentru a experimenta idei noi pe care doresc să le încerce în practică. Le place să acţioneze rapid şi
cu încredere în cazul ideilor care îi atrag. Au tendinţa să fie nerăbdători cînd discuţiile se prelungesc prea
mult pentru analiza unei chestiuni. Sînt în esenţă practici, oameni cu picioarele pe pămînt cărora le place să ia
decizii practice şi să rezolve probleme. Reacţionează la probleme şi oportunităţi „ca provocări”. Filozofia lor
este „Există întotdeauna o cale mai bună” şi „Dacă funcţionează, e bun”. Le plac conceptele care se pot
aplica imediat în practică la locul lor de muncă. Au tendinţa să fie nerăbdători cînd se confruntă cu discuţii
lungi şi preferă acţiunile practice, nesofisticate.
Pragmatiştii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Pragmatiştii învaţă cel mai puţin atunci cînd:
• Există o legătură evidentă între tema cursului şi • Nu există nici un beneficiu clar sau imediat
locul de muncă care să poată fi obţinut
• Au şansa de a încerca practicile prezentate şi să • Nu există instrucţiuni sau recomandări de
dea feedback – de exemplu jocul de roluri aplicare practică a conceptelor prezentate
• Le sînt prezentate tehnici cu avantaje evidente, de • Nu există aparent nici un fel de recuperare
exemplu reducerea timpului pentru realizarea unei a investiţiei în învăţare, de exemplu cursuri
anumite activităţi mai scurte
• Li se prezintă un model pe care îl pot copia, de • Acţiunea de formare este “doar teorie”
exemplu un film sau o personalitate recunoscută
Majoritatea persoanelor au stiluri de învăţare care înglobează anumite elemente ale acestor 4 stiluri „pure”.
Trebuie doar determinat stilul predominant şi cel nesemnificativ, pentru a putea identifica situaţiile optime de
învăţare pentru o persoană.