Industria textilă în România

Industria de textile și de confecții are o tradiție numeroasă, îndelungată și reflectă un

sector important în economia europeană.
Pentru a se afirma industria textilă ca lider pe piețele globale, aceasta s-a bazat foarte
mult pe cercetare și pe inovație, acești factori vor conduce la asigurarea permanentă a unei
competivități industriale.
Produsele textile se găsesc peste tot în această societate modernă și sunt utilizate ca:
protejare sau înfățișare a corpului uman, elemente de decorație și de confort în locuințe, hoteluri,
birouri, produse folositoare în spitale, componente ce țin de interiorul unei masini, elemente
caracteristice pentru corturi, acoperișuri, etc.
În România, industria textilă și de confecții este definită de următorii factori:
 Angajează un volum însemnat de forță de muncă, în special persoanele de sex feminin
 Participă la echilibrul social prin prezența sa în toate județele
 Posedă o pondere apreciabilă în exportul economiei țării

Industria textilă în România trece prin momente grele, principala cauză fiind reprezentată
de lipsa forței de muncă calificate, a măsurilor inexistente dezvoltate de Guvernul României și
de instabilitatea piețelor internaționale, în special piețele din Germania, Italia și Marea Britanie.
Companiile din țara noastră își desfășoară activitatea pe o marjă destul de mică de profit ,
din cauza faptului că industria textilă se bazează îndeosebi pe o producție de tip asamblare, iar
adaosul comercial este scăzut.
Până în anul precedent, industria textilă din România aducea țării o sumă considerabilă de
bani din exporturi, clasându-se pe locul al doilea după industria auto.
În momentul de față, industria textilă din România însumează aproximativ la acest
moment 3,8 % din numărul total de salariați la nivelul țării, lucrând în domeniu circa 191.000 de
persoane calificate în peste 8500 de societăți, potrivit Institului Național de Statistică.
În mod uimitor, industria textilă în anul 2018, a fost mult mai competitivă decât industria
hainelor, după cum arată statisticile realizate de către Euratext.
Exporturile românești de produse textile au avut o ascensiune de 11,9 % în acest an
calendaristic, iar importurile s-au majorat cu 6,6 %, în timp ce exporturile de îmbrăcăminte s-au
redus cu 4,5 % , iar importurile au crescut până la 20,5 %.
 Salariile din această industrie sunt în apropierea salariului minim pe economie. Odată cu
creșterea salariilor în această categorie, a indicat o scădere a industriei românești de confecții
textile la nivel internațional, mulți producători mutând capacitățile de producție către alte state
din Europa. În anul 2017, designerul renumit Alison Hayes a horărât să pună capăt activității din
fabrica cu 350 de muncitori din Urziceni, deoarece salariul minim a fost mărit, iar infrastructura
nu era cea mai potrivită pentru desfășurarea în condiții optime a muncii.
O altă problemă însemnată este reprezentată de o problemă de imagine, cu care se
confruntă și alte țări. Este preconizată o apunere a industriei, deși multe firme precum Seroussi
Group, Promar Textil Industries, Tanex, Romanitza dau dovadă că este posibil să ai un real
succes și să produci în România.
Pentru o eficiență sporită , Platforma Tehnologică pentru Viitorul Textilelor și
Îmbrăcămintei oferă pentru anul 2020 o nouă viziune și identifică noi tendințe de dezvoltare a
industriei:
 Procese high-tech flexibile, pe parcursul întregului flux tehnologic
 Introducerea și sporirea textilelor ca materiale folosite în multe ramuri industriale,
dar și în domenii de aplicație, produse textile îmbunătățite, pentru aplicații tehnice
noi
 Adoptarea unei noi ere a produselor adaptate la cerințele pieței și personalizate
 Pentru intensificarea acestui proces de schimbare în industrie, se vor avea în vedere
următoarele condiții:
1. Un cadru amiabil de reglementări privind inovațiile
2. Un sistem educațional bine pus la punct pentru a sprijini și a incuraja dezvoltarea
industrială
3. Un sistem financiar adresat acomodării inovației textile
4. Standardizarea privind inovarea
5. Posibilitate pentru un management productiv al modificării tehnologice și
inovatoare