REFLEXELE OSTEOTENDINOASE

Reflexul reprezinta capacitatea sistemului nervos de a raspunde rapid si identic la un

stimul care are aceeasi intensitate si stimuleaza acelasi grup de receptori. Sunt acţiuni motorii,
vasomotorii sau secretorii produse prin medierea sistemului nervos, ca răspuns la stimuli din
mediul extern sau intern (actul reflex).
Substratul anatomic este constituit de arcul reflex:
 Receptor;
 cale aferentă (centripetă);
 centru;
 cale eferentă (centrifugă);
 efector.
Reflexele sunt necondiţionate (înnăscute, prezente la toţi membrii speciei) sau
condiţionate, achiziţionate de fiecare individ sub influenţa mediului.
Funcţie de arcul reflex, există reflexe:
1. Somato-somatice (aferenţe şi eferenţe somatice)
2. Somato-viscerale (aferenţe somatice,eferenţe vegetative)
3. Viscero-somatice (aferenţe vegetative,eferenţe somatice)
4. Viscero-viscerale (aferenţe şi eferenţe vegetative)

Reflexele somatice se clasifica in cateva grupe mari:

‐ Reflexele miotactice
 monosinaptic, de intindere – reflexele osteotendinoase
 polisinaptic, inversat – reflexul de tendon
‐ Reflexe osteoperiostale (stimularea directa a propioreceptorilor periostali si ososi)
‐ Reflexe cutanate si mucoase
‐ Reflexe articulare
‐ Reflexe complexe (de postura, de pasire,etc)

Arcul si actul reflex al reflexelor osteotendinoase

Prin percutia usoara a tendonului unui muschi apare o alungire brusca, neasteptata a muschiului.
Concomitent cu alungierea muschiului se produce si alungirea fibrelor fusului neuromuscular.
Pentru ca alungirea este pasiva fara relaxarea activa a portiunii distale a fibrelor intrafusale
pentru a mentine portiunea centrala constanta se produce un raspuns dinamic al fusului
neuromuscular.

Portiunea centrala alungita a fibrelor fusale declanseaza descarcarea de impusuri in fibrele

nervoase tip Ia. Aceste impulsuri sunt conduse cu o viteza foarte mare, de 80‐120 m/s prin
prelungirile neuronilor senzitivi
unipolari din ganglionii radacinilor posterioare ale nervilor spinali spre centrul nervos. Aici
neuronii senzitivi unipolari fac sinapsa cu mai multi motoneuroni alfa. Prin fibrele motorii alfa se
produce contractia muschiului homonim tendonului percutat.
Pentru ca arcul reflex cuprinde doar doi neuroni: unul senzitiv si altul motor care fac sinapsa in
cornul anterior al maduvei spinarii, reflexul osteotendinos este un reflex monosinaptic. Durata
reflexului osteotendinos este de aproximativ 1ms iar cea mai mare intarziere apare la nivelul
sinapsei (0,5 – 0,9 ms).
O singura fibra senzitiva Ia (neuron unipolar senzitiv din ganglionul radacinei dorsale a nervului
spinal) este conectata cu toti motoneuroni alfa homonimi. Aceasta divergenta a semnalului duce
la un raspuns contractil ferm.

Reflexele monosinaptice medulare sunt reflexe rapide, nu iradiaza si arcul reflex cuprinde doi
neuroni, unul senzitiv situat in radacina dorsala a nervilor spinali si unul motor situat in coarnele
anterioare ale maduvei spinarii.

La nivelul muschilor si tendoanelor se gasesc doua tipuri importante de propioreceptori:

 fusurile neuromusculare si
 organele tendinoase Golgi
Ei au rol in informarea sistemului nervos central asupra:
 pozitiei corpului si a membrelor
 a gradului de alungire si tensiune al diferitelor grupe de muschi.

Fusurile neuromusculare sunt formate din doua tipuri de fibre:

 fibre centrale cu sac nuclear si
 fibre periferice cu lant nuclear.
Aceste fibre prezinta o portiune periferica contractila si una centrala noncontractila.

Fibrele fusale prezinta atat inervatie senzitiva (fibre Ia, II) cat si inervatie motorie (fibre motorii
gama). Inervatia senzitiva conduce impulsuri de la fusurile neuromusculare spre maduva si
centrii superiori legate de gradul de intindere al acestora.
Fibrele motorii gama produc contractia portiunii distale a fibrelor musculare intrafusale.
Fibrele cu sac nuclear primesc in portiunea central inervatie senzitiva prin terminatii anulospirale
ale fibrelor senzitive de tip Ia si in portiunea distala prin terminatii secundare ale fibrelor
senzitive tip II.
Fibrele cu lant nuclear primesc inervatie senzitiva doar prin fibre sensitive tip II. Toate aceste
terminatii senzitive sunt dendrite ale neuronilor pseudounipolari din ganglionii dorsali ai nervilor
spinali.

Prin alungirea fusurilor neuromusculare apare un raspuns

1.dinamic – este produs de modificarea de lungime a portiunii centrale a fibrelor cu sac
nuclear, apare rapid si este condus prin fibre cu conducere rapida. Rata de descarcare este cu atat
mai mare cu cat creste viteza de alungire a fibrei musculare.
2. Static - porneste de la fibrele cu lant nuclear si de la fibrele cu sac nuclear din
portiunea distala pe calea fibrelor nervoase tip II si este direct proportional cu lungimea portiunii
centrale a fibrei musculare.

Mecansimul de actiune al fusurilor neuromusculare.

Contractia unui muschi se produce prin impulsuri trimise concomitent de catre:

  motoneuronii alfa - fibre extrafusale a caror contractie determina scurtarea
muschiului si a fusurilor
 gama (fibrele fusurilor neuromusculare).
Contractia simultana a fibrelor intrafusale produce scurtarea fusului neuromuscular pe
seama portiunii distale deoarece elementele contractile (actina si miozina) sunt prezente doar in
aceasta portiune. Prin scurtarea fusului ca urmare a scurtarii muschiului si in acelasi timp prin
scurtarea portiunii distale ca urmarea a contractiei capetelor, diferenta dintre lungimea totala si
lungimea capetelor, adica portiunea centrala a fibrei fusale, ramane constanta.

Pentru a mentine forta de contractie fusurile neuromusculare ajusteaza reflex numarul de fibre
musculare (unitati motorii) contractate. Pe acest mecanism de mentinere constanta a fortei
musculare cu ajutorul fibrelor intrafusale se bazeaza reflexele osteotendinoase.

Alte efecte asociate reflexului de intindere

Alungirea brusca a muschiului dupa percutia tendonului determina si stimularea terminatiilor
secundare care prin intermediul fibrelor tip II stimuleaza la nivel medular mai multi interneuroni.
Interneuronii din coarnele laterale ale maduvei spinarii determina excitarea musculaturii
sinergice si relaxarea musculaturii antagoniste. Relaxarea musculaturii antagoniste numita si
inervatie reciproca este un reflex polisinaptic si cuprinde neuroni senzitivi din ganglionul
radacinii dorsale a nervilor spinali, interneuroni si neuroni motori din coanele anterioare. Efectul
produs pe musculatura sinergica si antagonista este slab.

Prin contractia musculaturii agoniste si relaxarea musculaturii antagoniste (ex contractie biceps
si relaxare tricepsului) se produce o revenire rapida la lungimea anterioara a fusurilor
neuromusculare in muschiul homonim tendonului percutat.

Reflexele osteotendinoase sunt supuse influentelor centrilor nervosi superiori.

Cortexul prin tracturile descendente exercita asupra centrilor medulari (motoneuronilor

alfa) influente inhibitorii.
Pacientii, mai ales cei tineri pot sa nu exprime la percutia tendonului contractia muschiul
homonim. Prin diferite metode de distragere a atentiei (metode de facilitare) se poate neutraliza
influenta negativa a centrilor nervosi superiori. Metode de facilitatare utilizate frecvent:
manevra Jendrassik (inclestarea si tragerea cu putere a mainilor in directii opuse), tuse,
strangerea pumnilor, calcule mentale simple.
Cerebelul exercita prin fibrele cerebrospinale influente excitatorii asupra
motoneuronilor spinali.
Reflexele antigravitationale (musculatura axiala si proximala) sunt
 stimulate de tracturile vestibulospinale, tectospinale, ponto‐bulbo‐reticulospinale
 inhibate de tracturile bulbo‐reticulo‐spinale

Reflexele osteotendinoase examinate in mod curent in clinica sunt:

 reflexul bicipital - Se flecteaza pasiv usor antebratul pe brat si se identifica tendonul
bicepsului. Se tensioneaza tendonul cu ajutorul policelui la insertia acestuia si se percuta
tendonul deasupra policelui examinatorului. Se obtine contractia bicepsului cu flexia
 antebratului pe brat si o usora supinatie. Reflexul se inchide la nivel segmentelor C5 –C6
ale maduvei spinarii.
 reflexul tricipital - Se flecteaza pasiv antebratul pe brat si se identifica tendonul
tricepsului la locul insertiei pe olecran. Prin percutia tendonului se obtine extensia
antebratului pe brat. Reflexul se inchide la nivel segmentelor C7 –C8 ale maduvei
spinarii.
 reflexul deltoid - Percutia tendonului deltoidului determina contractia muschiului
homonim urmata de abductia bratului. Reflexul se inchide la nivel medular C5‐C6.
 reflexul patelar. Pacientul in pozitie sezanda, in decubit dorsal cu genunchii flectati,
examinatorul sustine cu ajutorul mainii membrul inferior la nivelul spatiul popliteu. Se
identifica cu cealalta mana tendonul rotulei si apoi se percuta. Se obtine contractia
cvadricepsului cu extensia gambei pe coapsa. Reflexul se inchide la nivel medular L2‐
L4.
 reflexul ahilean. Se realizeaza cu pacient in decubit vertical asezat in genunchi la
marginea patului sau pe un scaun si cu piciorul flectat pe gamba la 90 de grade. Se
percuta tendonul lui Achile si se obtine contractia tricepsului sural cu flexia plantei pe
gamba. Reflexul se inchide la nivel medular L5‐S1.
 Reflex medioplantar (L5-S2): percutarea regiunii medioplantare determină flexia
plantară a piciorului.
 reflexul mandibular sau maseter. Se produce prin percutia mandibulei cu gura
intredeschisa. Se produce contractia muschiului maseter urmata de ridicarea mandibulei.
Reflexul se realizeaza pe cale trigemino‐trigeminala cu inchidere la nivel mezencefalic.

In clinica, legat de reflexele osteotendinoase se urmareste: simetria, intensitatea (abolire,

diminuare, exagerare), in caracter (inversarea, controlaterale, pendularea).
1. intensitate:
 diminuare/abolire:
- leziuni ale arcului reflex->afecţiuni ale nervilor periferici, leziuni radiculare,
leziuni ale cordoanelor posterioare, leziuni ale centrilor reflecşi;
- leziuni supraacute ale sistemului piramidal (faza flască), datorită inhibiţiei
supraliminale pe care o suferă motoneuronii spinali sub influenţa stimulilor
declanşaţi pe calea piramidală.
 exagerare: leziuni piramidale constituite; este permanentă; se datorează eliberării
motoneuronilor spinali de sub influenţa inhibitorie a neuronilor corticali.
2. în caracter
 reflexe inversate-efectul aparţine muşchiului sau grupului muscular antagonist.
Apare dacă calea efectorie a reflexului este lezată la nivel medular, aferenţa senzitivă
este intactă iar stimulul senzitiv se orientează spre neuronii motori învecinaţi
(neuronii din nucleul antagonist)
 reflexe controlaterale-efectul muscular determinat de muşchiul cu tendonul percutat
+ contracţia unui grup muscular al membrului de partea opusă
 reflexe pendulare- oscilaţii cu caracter de balansare care ↓ în amplitudine. Apar în
afectarea formaţiunilor superioare cu rol facilitator
Reflexul de tendon
 La nivelul tendonului muscular se afla organele tendinoase Golgi. Acesti receptori sunt
situati in serie cu muschiul inervat si constituie componenta senzitiva a reflexului de tendon.
Organul tendinos Golgi cuprinde o retea de terminatii nervoase butonate, incapsulate, printre
fasciculele tendonului. La fiecare organ tendinos Golgi sunt conectate in serie intre 10‐15 fibre
musculare. Terminatiile nervoase se ramifica in organul tendinos si apoi se spiraleaza in jurul
filamentelor de colagen. De la nivelul terminatiilor impulsurile sunt conduse prin fibrele
mielinizate Ib cu viteza mare de conducere, de 80‐120 m/s. Fibrele senzitive sunt prelungirile
dendritice ale neuronilor unipolari situati in ganglionii paravertebrali din radacina dorsala a
nervului spinal. Prelungirea axonala a neuronilor pseudounipolari face sinapsa cu interneuroni
care moduleaza starea functionala a motoneuronilor din coarnele anterioare ale maduvei spinarii.
De asemenea, interneuronii pot transmite ascendent informatii spre cortex si cerebel.
Prin contractia musculara apare o crestere a tensiunii in tendonul muscular cu stimularea
organului tendinos Golgi. Stimularea organului tendinos produce un reflex dinamic sau static.
Raspunsul dynamic apare la o crestere rapida a tensiunii in muschi si in in tendonul acestuia la o
valoare supramaximala cu o descarcare brusca si o inhibare puternica a alfa motoneuronilor
urmata de o relaxare a muschiului suprasolicitat. Reflexul static apare la cresterea progresiva a
tensiunii in muschi cand organelle tendinoase cresc frecventa de descarcare a impulsurilor catre
maduva cu o inhibitie progresiva a motoneuronilor alfa.
Importanta reflexului de intindere este in prevenirea rupturilor musculare sau dezinsertia
tendonului precum si fractura sau leziuni ale articulatiilor care pot fi consecinta suprasolicitarii
din partea muschiului.
Reflexul de intindere este implicat si in distributia uniforma a sarcinii fiecarui fascicul al
muschiului contractat prin controlul tensiunii in tendon.
Reflexe osteoperiostale (nu sunt miotatice):
 Stiloradial (C5-C6): percuţia apofizei stiloide radiale provoacă contracţia muşchilor
biceps, lung supinator, brahial anterior, cu flexia antebraţului pe braţ
 Cubitopronator (C6-D1): percuţia apofizei stiloide ulnare determină contracţia
muşchilor rotund şi pătrat pronator, cu pronaţia antebraţului.
 Scapular (C7-D1): percuţia marginii spinale a omoplatului provoacă contracţia
pectoralului mare, sub- şi supraspinosului, cu adducţia braţului, adesea însoţită de rotaţie
internă.
 Medio-pubian
 Olecranian
 Al adductorilor
 De flexie a gambei
 Cuboidian
Reflexe cutanate şi mucoase:
Se produc prin stimularea receptorilor din tegumente şi mucoase. Sunt reflexe
polisinaptice.
I. Abdominale (semn Rosenbach)-excitarea tegumentelor abdominale duce la
contracţia musculaturii subiacente şi la deplasarea ombilicului
 Epigastric (D5-D7): stimularea marginii inferioare a sternului.-
>tracţiunea musculaturii superioare a abdomenului;
 Cutanat abdominal superior (D6-D7): stimulare latero-medial, sub
rebordul costal, paralalel cu el apare contracţia părţii superioare a
dreptului abdominal si ombilic în sus şi în afară
  Cutanat abdominal mijlociu (D8-D9): stimulare latero-medial, pe
orizontala care trece prin ombilic->ombilic în afară;
 Cutanat abdominal inferior (D10-D12): stimulare latero-medial, paralel
cu arcada crurală ->ombilic în jos şi în afară
II. Cremasterian (L1-L2): stimularea feţei interne a coapsei determină
ascensionarea testiculului sau retracţia labiei mari vaginale şi uşoară contracţie a
fibrelor inferioare ale muşchilor abdominali
III. Cutanat plantar (L5-S2): stimularea marginii externe a plantei, până la nivelul
halucelui, determină flexia plantară a degetelor prin contracţia muşchilor plantari
IV. Anal intern şi extern (S5): stimularea zonei de mucoasă a orificiului anal
determină contracţia sfincterului anal extern sau intern
V. Cornean (trigemino-facial): stimularea marginii laterale a corneei declanşează
clipitul bilateral (contracţia orbicularului ocular) şi retracţia capului
calea aferentă->ramura oftalmică trigemen; calea eferentă->orbicularul pleoapelor
(inervat de nervul facial); centru->punte
VI. Conjunctival (trigemino-facial): stimularea conjunctivei globului ocular
declanşează clipitul.
VII. Velopalatin şi faringian: atingerea palatului determină o contracţie a muşchilor
faringieni, însoţită uneori de mişcări de deglutiţie; se poate declanşa reflexul de
vomă. Aferenţe: vag (pneumogastric), eferenţe: vag, glosofaringian.
VIII. Palmar, fesier, diafragmatic şi bulbo-cavernos
Reflexele articulare:
A) Mayer: apăsarea pe prima falangă (flectarea ei) a degetului IV determină adducţia şi
opoziţia policelui prin contracţia muşchilor omonimi
B) Leri: flexia energică a mâinii pe antebraţ determină flexia antebraţului pe braţ
-diminuare sau abolire->leziuni segmentare ale arcului reflex sau leziuni piramidale
Reflexele de postură: prin apropierea capetelor de inserţie ale unui muşchi, se obţine contracţia
sa.
Locale:
1. al gambierului anterior: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă,a piciorului, cu
eliberare bruscă este urmată în mod normal de revenire imediată. Revenirea
prelungită caracterizează sdr. extrapiramidal cu hipertonie (afecţiuni paleostriate)
2. al halucelui: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă a halucelui cu eliberare bruscă
este urmată de revenire imediată după eliberare
3. al semitendinosului: flexia bruscă a gambei + revenire rapidă
4. al bicepsului: flexia rapidă a antebraţului + revenire rapidă
A) Generale: se remarcă în ortostatism, cu ochii închişi. Se imprimă mişcări înainte,
înapoi, lateral.
-împingere spre înapoi->contracţia trenului anterior esp.gambierul anterior
-împingere spre înainte->contracţia trenului posterior cu accentuarea tensiunii tonice
a tendonului lui Achile

Reflexul idiomuscular: stimularea mecanică a muşchiului determină contracţie. Dispare

precoce în bolile musculare (distrofii musculare progresive) şi este exagerat în miotonii.
Reflexe patologice:
A) Semnul) Babinski: excitarea feţei externe a plantei, până la nivelul halucelui,
produce extensia halucelui şi răsfirarea degetelor II-V (semnul evantaiului) +/- rotirea
internă a piciorului cu contracţia tensorului fasciei late
-indică o leziune piramidală.
-în leziunile periferice (paralizii ale sciaticului popliteu extern) semnul Babinski
nu se poate evidenţia
-leziunile periferice pot determina “Babinski periferic”->imposibilitatea flexiei
plantare determină flexia dorsală a halucelui
B) Echivalenţele Babinski: apariţia semnului Babinski după excitarea altor zone
cutanate.
1. semnul Oppenheim: apăsarea cu deplasare cranio-caudală a feţei anterioare a
tibiei.
2. semnul Gordon: apăsarea musculaturii gambiere.
3. semnul Schäeffer: ciupirea tendonului achilean.
4. semnul Chaddock: stimularea marginii laterale a piciorului, submaleolar.
5. semnul Poussepp: excitarea ½ externe a plantei produce răsfirarea în evantai a
degetelor II-V.
6. semnul Gonda->flexia pasivă fermă şi persistentă a degetului IV de la picior
apăsând pe prima falangă
7. semnul Chiliman->flexia pasivă fermă şi persistentă a degetului V de la picior
C) Reflexul de flexiune plantară a degetelor: mişcare discretă, clonică, de flexie
plantară a primei falange de la degetele II-V de la picior, în urma:
1. percuţiei bazei degetelor II-V cu ciocanul sau degetele examinatorului
(semnul Rossolimo).
2. percuţiei regiunii cuboidiene (semnul Mendel-Bechterew) (reflex cuboidian
inversat).
3. percuţiei călcâiului (semn Weingrow)
D) Reflexul de flexiune a policelui:
1. semnul Hoffman: la ciupirea falangei distale deget III.
2. semnul Rosner: percuţia cu degetele a ultimelor falange a degetelor II-V.
3. semnul Troemmer->percuţia bazei degetelor II-V
E) Reflexul orbicular al buzelor Tolouse: se percută interlinia labială în porţiunea
mijlocie şi se obţine contracţia orbicularului buzelor cu strângerea buzelor şi proiecţia lor
înainte
-arcul reflex este trigemino-facial
F) Reflexul palmo-mentonier (Marinescu-Radovici) : stimularea zonei mijlocii a feţei
anterioare a gâtului mâinii la baza policelui produce contracţia musculaturii mentoniere
homo- sau bilaterale
-aferenţă->C6-C7
-eferenţă->nervul facial
G) Reflexe de automatism medular->leziuni medulare grave ce determină interesare
piramidală bilaterală
1. Reflexul de triplă flexie: înţeparea plantei determină flexia dorsală a piciorului pe
gambă, flexia gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin. Aceste mişcări nu pot fi
făcute voluntar. Are valoare în stabilirea limitei inferioare a leziunilor medulare,aceasta
fiind precizată de teritoriul radicular până la care stimularea cu acul declanşează reflexul.
2. Reflexe de extensie încrucişată: în timpul producerii reflexului de triplă flexie, se
observă contralateral mişcările contrarii: extensia coapsei şi gambei, cu flexia plantară a
piciorului şi flexia halucelui. Apare la provocarea reflexului de triplă flexie, în aceleaşi
condiţii patologice.
3. Reflexul de masă:ciupirea tarsului sau înţeparea plantei determină reflex de triplă
flexie homolateral,reflex de extensie încrucişată,micţiune,defecaţie,transpiraţie
4. Reflexul homolateral de extensie (ipsilateral)->extensia coapsei,extensia gambei şi
coapsei,flexia plantară a degetelor şi a piciorului la excitarea regiunii fesiere,perineului
sau a triunghiului Scarpa
5. Reflexul de mers Sherrington->stimularea tegumentului de pe faţa internă a coapsei
în decubit dorsal duce la mişcări succesive de flexie şi extensie asemănătoare mersului
6. Clonusul rotulian: apariţia unor contracţii şi decontracţii succesive şi rapide ale
cvadricepsului, cu deplasarea sus-jos a patelei, provocate de apăsarea energică a marginii
superioare a patelei în sens distal (în jos), cu menţinerea poziţiei acesteia. Este o
manifestare a exagerării reflexelor miotatice ca urmare a leziunilor piramidale. Prezenţa
clonusului rotulian denotă o leziune deasupra L2.
7. Clonusul plantar: flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care determină
elongarea tendonului achilean, declanşează un reflex miotatic de contracţie şi relaxare a
tricepsului sural, în secuse succesive.
H) Reflexe apărute în leziunile lobilor frontali (reflexe frontale; reflexe de eliberare):
sunt prezente în mod fiziologic la nou născut şi sugar, dar dispar în urma dezvoltării
emisferelor cerebrale.
1. Reflexul de apucare al mâinii (grasping reflex): la stimularea proprioceptivă a
degetelor mâinii (mişcarea lor) pacientului, acesta apucă ferm mâna sau ciocanul cu
care s-a făcut stimularea, desprinzându-se cu dificultate.
2. Reflexul de apucare forţată->stimularea tactilă a tegumentului între police şi indice
determină apucarea fermă a stimulului
3. Reflexul de apucare al piciorului->stimularea proprioceptivă a degetelor de la picior
duce la flexie plantară
4. Reflexul tonic al piciorului sau al plantei
5. Reflexul de urmărire al mâinii (groping reflex, reflex de magnetizare): tendinţa
bolnavului de a întinde mâna sau întregul m.s. după un obiect care trece prin câmpul
vizual.
6. Reflexul de apucare orală: excitarea tactilă a buzelor sau a tegumentelor peribucale,
determină deschiderea gurii în încercarea de a apuca obiectul excitator.
7. Reflexul de urmărire al capului, gurii, buzelor şi limbii: orientarea capului, buzelor,
limbii spre obiectele care apar în câmpul vizual.
8. Reflexul de urmărire al piciorului