Sunteți pe pagina 1din 2

Geamănu Ionela Claudia

PIPP Râmnicu Vâlcea

Anul I

"...Genele ne controlează viața. Aceasta premisa științifică are un defect major: genele nu pot
sa se pornească sau sa se oprească singure. Cu alte cuvinte, genele nu se activează de la sine.
Activitatea lor trebuie sa fie declanșată de ceva din mediu..."

„ Genele nu sunt fixe; trăsăturile pe care le moștenim nu sunt de nemodificat;


comportamentul nostru poate afecta modul în care genele sunt transmise copiilor noștri.

Am fost învățați că nu prea avem de ales în privința a ceea ce primim sau ceea ce transmitem
mai departe, pentru că moștenirea noastră genetică a fost fixată în momentul în care părinții
ne-au conceput. Greșit! Genele noastre sunt dinamice, unele se activează, altele se
dezactivează, ca răspuns la ceea ce facem, vedem și simțim. Și toate aceste lucruri se pot
schimba, ceea ce înseamnă că și noi ne putem schimba genetic.

Oamenii au înțeles de ceva vreme că tot ce trăim este arhivat în magazia psihicului.
Experiențele adânc îngropate, amintirile pe care nu le putem invoca voit sunt undeva acolo,
insule plutitoare în mintea subliminală, gata să erupă la suprafață fără avertisment, în
avantajul său-dezavantajul nostru.

Tabloul e mai complex de atât, întrucât corpul se află într-o stare de permanentă
transformare și regenerare, iar experiențele trăite, oricât de aparent aleatoriu stocate, de la
hărțuiri la îndrăgostiri și la zile banale, au lăsat în noi o urmă ce nu poate fi ștearsă în noi și,
foarte important, în genomul nostru.

Desigur, cei mai mulți dintre noi nu am fost învățați să gândim astfel ecuația de trei
miliarde de elemente ce compun moștenirea noastră genetică. Încă din vremea investigațiilor
asupra trăsăturilor moștenite la plantele de mazăre întreprinse de Gregor Mendel la jumătatea
secolului al XIX-lea, ni se spune că identitatea noastră este amestecul strict predictibil al
genelor moștenite de la generațiile anterioare. Ceva de la mama, ceva de la tata și iată-ne... .

Această viziune împietrită a moștenirii genetice este azi folosită de către copiii de gimnaziu
atunci când sunt puși să întocmească hărți ale genomului, în efortul de a înțelege de unde vine
culoarea ochilor colegilor, părul cârlionțat, lungimea limbii sau pilozitatea degetelor. Lecția pe
care ei o învață, așa cum ne-a fost ea transmisă pe tăblițele de piatră ale lui Mendel însuși, este
că nu prea avem de ales atunci când vine vorba de compoziția noastră, deoarece moștenirea
genetică a fost stabilită definitiv in momentul conceperii noastre.

Dar nu e așa!

NU este așa, deoarece chiar în momentul ăsta, fie că stai la birou și sorbi din cafea, fie că
lâncezești într-un șezlong, acasă, că folosești bicicleta fixă într-o sală de gimnastică sau că
navighezi în jurul planetei la bordul Stației Orbitale Internaționale, ADN-ul tău se modifică în
mod constant. Un sistem alcătuit din mii și mii de întrerupătoare ce se aprind și se sting în
concordanță cu ceea ce faci, ce vezi și ce simți.

Întregul proces este mediat și orchestrat de stilul în care trăiești, locul în care trăiești,
stresul pe care îl resimți și ce consumi.

Oricare dintre factorii de mai sus poate fi modificat, ceea ce înseamnă, la propriu, că tu te
poți modifica genetic.

Nu afirm că viețile noastre nu sunt modelate de către genele noastre. Pentru că este
evident că sunt. Mai mult, am descoperit că moștenirea noastră genetică -până la ultima
nucleotidă „engramată” din compoziția genomului -este activă si influențează întregul în
modalități pe care nici cel mai entuziast scriitor de science fiction nu și le putea imagina în
urmăm cu doar câțiva ani.

Acumulăm, de la o zi la alta, tot mai mult din instrumentele și cunoașterea necesare


îmbarcării într-o nouă călătorie genetică-identificarea hărții evoluției, desfășurarea ei pe masă
de lucru și desenarea unui nou drum pentru noi, copiii noștri și toți cei ce vor veni.

Descoperire cu descoperire, ne apropiem tot mai mult de o mai bună înțelegere a relației
dintre gene și noi și a impactului pe care îl avem asupra acestora. Iar această idee -ideea
moștenirii flexibile-schimbă totul: mâncarea și mișcarea, psihologia și relațiile, medicația,
conflictele , educația, legile noastre, drepturile noastre, dogmele străvechi și credințe
profunde. Totul. Chiar și moartea . Până de curând cei mai mulți dintre noi au bănuit că
experiențele trăite dispar atunci când murim. O idee de asemenea greșită. Noi suntem punctul
culminant al propriei experiențe de viață, dar și al experienței părinților și străbunicilor,
deoarece genele au o memorie lungă.

Război, pace, belșug, foamete, exil, boală-dacă străbunii noștri au trecut prin ceva din listă și
au supraviețuit, face parte din moștenirea noastră și sunt șanse crescute ca generația
următoare să primească, într-un fel sau altul, din aceeași moștenire.

Asta poate însemna și cancer sau alzheimer, poate însemna obezitate, dar poate însemna și
longevitate; poate însemna o adaptabilitate superioară. Poate însemna, în fine, însăși fericirea.

Spre mai bine sau mai rău, învățăm în prezent că e cu putință să acceptăm sau să
respingem propria moștenire.

Acesta este viitorul nostru imediat ! Aceasta este moștenirea noastră!”

BIBLIOGRAFIE:

Moștenirea – Cum ne schimbă genele viața și viața, genele.- Dr. Sharon Moalem , Editura
Lifestyle Publishing, 13 ianuarie 2017.