Identificarea celui mai potrivit suvenir pentru o destinaţie

turistică. Studiu de caz: Municipiul Brașov

Profesor îndrumător: Prof. Univ. Ispas Ana

Studenți: Avram Lawrentzia Beatrice Denisa

Specializarea: MSAT
Anul: I
Grupa: 13MF291

2020

1
 Capitolul 1: Analiza literaturii de specialitate

Natura oamenilor este să se întoarcă din călătorie cu un suvenir al experienței.

Suvenirurile sunt amintiri universale ale momentelor sau evenimentelor speciale. Întoarcerea
acasă cu suveniruri validează și prelungește experiența de călătorie (MacCannell, 1976).
Cumpărarea unui suvenir de către un turist servește ca o modalitate tangibilă de a captura sau
suspenda în timp o experiență altfel intangibilă (Swanson, 2004).

1.1 Definirea suvenirului

Studiind literatura de specialitate putem constata faptul că definițiile atribuite
suvenirurilor nu se diferențiază consistent una față de cealaltă. De exemplu, Anastasiadou și
Vettese (2019) definesc suvenirurile ca fiind obiecte materiale ce pot fi luate dintr-o destinație
sau ca urmare a unei experiențe, având rolul de a reprezenta acea destinație sau experiență.
Suvenirurile au fost descrise, cel mai adesea, drept „acele obiecte” vândute în magazinele de
suveniruri, cum ar fi „tricouri, brelocuri pentru chei, magneți pentru frigider, suporturi de
creioane, adesea inscripționate cu numele orașului, parcului sau locului, expuse de către
vânzătorii locali, uneori sub formă de bijuterii, eșarfe, poșete etc. ” (Lasusa, 2007). O altă
definiție este dată de Lee ș.a. (2017) care înțeleg suvenirurile ca fiind obiecte care ne amintesc de
oameni, locuri și evenimente, care evocă călătoriile trecute și care leagă o persoană de anumite
evenimente specifice prin evocarea trecutului.
Autenticitatea creează paradoxul dintre păstrarea tradițiilor culturale și a valorilor
comunității și recunoașterea necesității comercializării pentru a genera venituri (Cave ș.a., 2007).
Suvenirurile care nu sunt achiziționate, dar totuși acționează ca amintiri ale experienței petrecute
în destinația turistică sunt considerate de unii autori mai autentice, deoarece nu sunt fabricate
special pentru a fi cumpărate de către turiști (MacCannell, 1999). Mai mult, Horner (1993) a
susținut că importanța autenticității nu constă în calitatea autenticității obiectului, ci în relația
personală pe care turistul o exprimă prin suvenirul achiziționat și care îi conferă acestuia
autenticitate.

2
1.2 Turismul şi suvenirurile
Importanța suvenirurilor pentru turiști este documentată. Suvenirurile au o valoare
simbolică puternică ca dovadă tangibilă a experienței de călătorie și a găsirii autenticului
(Boynton, 1986).
Swanson și Timothy (2012) examinează dezvoltarea cercetărilor referitoare la suveniruri
în studiile din domeniul turismului, analizând suvenirurile din patru puncte de vedere largi, și
anume: perspectivele istorice privind cercetarea suvenirurilor, suvenirurile ca mesageri cu
semnificație pentru destinația vizitată, suvenirurile ca mărfuri comercializabile și transformarea/
comodificarea suvenirurilor în obiecte de artă și artizanat.
Gordon (1986) a clasificat, pentru prima dată, suvenirurile în mai multe categorii, astfel
prima categorie cuprinde suveniruri ce ţin de papetărie, ca de exemplu: cărţi poştale, ghiduri
turistice, fotografii turistice, broşuri, semne de carte, hărţi turistice sau albume de prezentare a
unei anumite zone; a doua categorie cuprinde suveniruri reprezentate de bucăţi de rocă, scoici,
conuri de brad, coji găsite în natură; a treia categorie este alcătuită din suveniruri de tip simbol ce
prezintă anumite obiective turistice, cum ar fi miniatura turnului Eiffel pentru Paris sau un vas cu
forma unui homar pentru zona Maine din Statele Unite; a patra categorie se referă la suvenirurile
de tipul produselor personalizate care fac referire la regiunea vizitată doar prin mesajul imprimat
pe ele (un tricou sau o cană pe care scrie numele zonei vizitate); ultima categorie cuprinde
suvenirurile de tipul produselor locale: cele legate de obiceiurile locale (îmbrăcăminte locală,
port popular, artizanat) şi cele aparținând de gastronomia locală a destinaţiei turistice vizitate
(vin, dulceaţă, brânză, produse de cofetărie etc.).
Benson (2001) afirmă, la rândul lui, că suvenirurile, în general, se împart în două tipuri
distincte: suveniruri specifice locului şi suveniruri specifice unui eveniment. Aceste tipuri se
suprapun uneori și, o dată achiziționate, ambele aspecte sunt considerate, intrinsec, narative ale
obiectului.

1.3 Importanţa/utilitatea promovării destinaţiei turistice prin intermediul unui suvenir

O perspectivă economică asupra suvenirurilor are în vedere și rolul lor în marketingul de
destinație. Cu un venit zilnic de 2 miliarde de dolari SUA, călătoriile și turismul formează a doua
cea mai mare industrie mondială (Balakrishnan, 2009, p. 611). Suvenirurile bine concepute pot
susține imaginea unei destinații și strategia sa de marketing. Pe de o parte, suvenirurile sunt

3
capabile să includă și să materializeze atributele simbolice ale mărcii; pe de altă parte,
declanșează conversații despre proveniența lor (Balakrishnan, 2009, p. 619).
Un aspect important al suvenirurilor este emoția pe care o transmite un simplu obiect
asupra turiștilor, adusă în atenția cititorilor de Haldrup (2017) care povestește cu drag despre
suvenirurile pe care acesta le-a strâns în sufrageria sa și însemnătatea lor pentru el și familia sa.
Shtudiner ș.a. (2019) întărește ideea de conectivitate cu trecutul, văzând în suveniruri obiecte
transformaționale care îi ajută pe călători să se reconecteze la gândurile, sentimentele și
experiențele trăite în locurile pe care le-au vizitat.
Din perspectiva cumpărătorilor, cererea pentru autenticitate este motivată de căutarea
unor obiecte care să se distingă, care să redea un mod de viață bogat în semnificații, spun Littrell
ș.a. (1993). În același timp, Yi ș.a. (2018) prezintă faptul că autenticitatea ține de o percepție
personală, bazată pe credințe, idei și impresii ale indivizilor în legătură cu unicitatea, estetica și
integritatea culturală și istorică.
Turiştii exprimă o nevoie reală de a verifica autenticitatea suvenirurilor. Prima modalitate
de verificare a autenticităţii suvenirului poate fi asigurată în timpul efectuării cumpărăturilor de
suveniruri. Acest lucru se întâmplă atunci când turiștii pot urmări, ei înşişi, procesul de
producție, de multe ori în aceeași locație în care sunt vândute suvenirurile. Însă, doar asistarea la
producerea suvenirului nu este de ajuns pentru dovedirea autenticității. Turiştii doresc ca
autenticitatea să fie certificată prin intermediul unui sigiliu sau suvenirul să fie semnat, datat sau
documentat cu un act de însoţire a acestuia, ca dovadă a garanţiei de originalitate şi calitate. În
Japonia, de exemplu, acordarea sigiliului de autenticitate pentru un suvenir se face îndeplinind
patru criterii: uşurinţa în sesizarea elementelor de identificare cu destinaţia turistică; un design cu
specific local; calitatea materiilor prime folosite și calitatea ambalajului (Ispas,2019).

4
 Bibliografie

1. Anastasiadou, C., Vettese, S. (2019) ‘From souvenirs to 3D printed souvenirs.

Exploring the capabilities of additive manufacturing technologies in (re)-framing tourist
souvenirs’, Tourism Management, 71, 428-442;
2. Balakrishnan, M.S. (2009) ‘Strategic branding of destinations: a framework’,
European Journal of Marketing, 43(5/6), 611-629;
3. Benson, T. (2001) The museum of the personal – The souvenir and nostalgia, Teză de
disertație susținută la Queensland University of Technology, Australia;
4. Boynton, L. (1986) ‘The Effect of Tourism on Amish Quilting Design’, Annals of
Tourism Research, 13 (3), 451-65;
5. Cave, J., Ryan, C., Panakera, C. (2007) ‘Cultural tourism product: Pacific Island
migrant perspectives in New Zealand’, Journal of Travel Research, 45(4), 435-443;
6. Gordon, B. (1986) ‘The souvenir: Messenger of the extraordinary’, Journal of Popular
Culture, 20(3), 135-146;
7. Haldrup, M. (2017) ‘Souvenirs: Magical objects in everyday life’, Emotion, Space and
Society, 22, 52-60;
8. Horner, A. E. (1993) ‘Tourist arts in Africa before tourism’, Annals of Tourism
Research, 20(1), 52-63;
9. Ispas, A. (2019) Marketingul destinației turistice, Ed. Universității Transilvania,
Brașov;
10. Swanson, K. K. (2004) ‘Tourists’ and retailers’ perceptions of souvenirs’, Journal of
Vacation Marketing, 10(40), 363–377;
11. Lasusa, D. M. (2007) ‘Eiffel tower key chains and other pieces of reality: The
philosophy of souvenirs’, The Philosophical Forum, 38(3), 271-288.
12. Lee, I., J., Chen, C., H, Su, C., Y. (2017) ‘App based souvenirs and entry tickets: A
new means of enchancing post visit memories: A case study from Taiwan’, Tourism
Management Perspectives, 24, 177-185;
13. Littrell, M., Anderson, L., Brown, P. (1993) ‘What makes a craft souvenir
authentic?’, Annals of Tourism Research, 20(1), 197-215;

5
 14. MacCannell, D. (1976) The Tourist: A New Theory of the Leisure Class, Schocken,
New York;
15. MacCannell, D. (1999) The tourist: A new theory of the leisure class, University of
California Press, Berkeley;
16. Shtudiner, Z., Klein, G., Zwilling, M., Kantor, J. (2019) ‘The value of souvenirs:
Endowment effect and religion’, Annals of Tourism Research, 74, 17–32;
17. Swanson, K. K. & Timothy, D. J. (2012) ‘Souvenirs: Icons of meaning,
commercialization and commoditization’, Tourism Management, 33, 489-499;
18. Yi, F., Xiaoming, L., Yongqiang, W., Chao, R., F. (2018) ‘How experiental
consumption moderates the effects of souvenir authenticity on behavioral intention through
perceived value’, Tourism Management, 69, 356-367.