Tema 1 : Conceptul de control financiar

=O1=Notiunea de control financiar

Controlul reprezinta o activitate specifica umana care consta in verificarea si analiza permanenta periodica sau
inopenata a muncii si a rezultatelor muncii dintr-un domeniu sau sector, in scopul preintimpinarii si lichidarii
eventualelor neajunsuri.
Controlul asigura cunoasterea temeica si detaliata a realitatilor economico-financiare, dar nu se limiteaza la
aceasta, trebuie facuta judecata de valori sau de confirmare interpretind starile de lucru sau realitatile constatate
printr-o raportare continua a acestora la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfasurare
prestabillite. In felul acesta controlul face posibila determinarea abaterilor inregistrate, stabilind semnificatia si
implicatiile lor cauzele care le-au generat si masurele ce se impun pentru perfectionarea activitatiilor viitoare.
Activitatea de control presupune 3 esentiale :
1) Constatarea situatiei ideale – care ar trebuie sa existe sau e de dorit sa existe, lucrul care se realizeaza pe
baza programelor de activitate, normelor/normativelor sarcinilor concrete, devizilor, modelelor,
previziunilor, etc.
2) Determinarea situatiei faptica/reale- existenta la un moment dat sau rezultat direct sau indirect de catre
organul de control.
3) Confruntare celor 2 situatii reale si ideale- stabileste abaterile si diferentele dintre ele, si formuleaza
concluziile care se disprind din actiunea de control.
Finalizarea oricarui control se realizeaza prin stabilirea starilor de lucru neconforme si perfectionarea activitatii
viitoare.
=O2= Control -Functia managementului si gestiunea financiara
Controlul - este o analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii penrtu a urmari mersul si
pentru a lua masuri de imbunatatire. Controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act sau
o actiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce ca un instrument
de reglementare a unui macanism si a unui process.
Activitatea de control mai poate fi definita ca functie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de
cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor. De asemenea controlul este definit drept procesul prin care se
verifica si se masoara realizarea cantitativa si calitativa a performantelor, a sarcinilor sau lucrarilor pe care le
compara obiectivele planificate si indica masurile de corectie ce apar ca necesare.
Controlul este un atribut a conducerii firmei o functie a intreprinderii si in acelasi timp este o activitate
independenta. In aceasta calitate de functie a conducerii, controlul vizeaza maximizarea parametrilor ce se
refera la rezultatele obtinute si la cresterea vitezei lor de realizare.
Sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispersabil magementului pentru
supraveghere regulate a activitatii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun privind fiecare functie
in parte, dar si ansamblul firmei.
Magementul – efortul de a organiza activitatea de conducere in raport cu legitatile pietei in vederea
cunoastereii si perfectionarii modului de gestionare a potentialului agentilor economici, si de a preveni aparitia
riscului, deficientilor si lipsurilor in activitatea acesteia. Controlul este la nivel micro si macro- economic o
functie eficienta si necesara a managementului armonizind interesele individuale cu cele ale colectivitatii si ale
societarii intr-un tot unitar.
Controlul financiar ca parte integranta a managementului si a gestiunii financiare constitue in acelasi timp
expresia unei necesitati obiective ca forma de cunoastere, ceea ce le confera o sfera mult mai mai larga si cu
semnificatii multiple care depasesc interesul strict al firmei.
Controlul care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie fiind in acelasi timp un control pentru sine
(control interior), un control pentru altii (control exterior), si un control pentru stat (public).
Controlul firmeii in speta controlului financiar trebuie abordat sistematic si global, respective in cadrul
sistemului de management si cu optica asupra ansamblului de functionare a firmei untr-un context dinamic,
riscant si imprevizibil a economiei de piata. In aceste conditii continutul si natura controlului firmei au evoluat
in permanenta, ceea ce e confera acestuia un caracter dinamic. Ca urmare el depaseste verificarea si atestarea
veridicitatii reflectata in actele analitice si sintetice ale firmei, a situatiei ei econimice. El are si un caracter mai
mult decit cantitativ si economic mai ales un caracter social. Aceasta priveste activitatea intreprinderii intrucit
el efectueaza un serviciu real nu numai acesteia ci si intregii societati in care actioneaza firma. In acelasi timp
controlul firmei are si caracter obiectiv, fiind conceput, organizat si realizat in vederea aflarii adevarului, fiind
interesat sa redea imaginea fidela a situatiei agentului economica. Cu alte cuvinte sistemul de control al firmei
este deja o institutie economica si are un rol active si benefic, el este o actiune si deternina o interventie
economica.
 =O3=Obiectul, rolul si finctiile financiare.
Controlul financiar cuprinde in sfera sa sup aspect egal, teoretic si practic problematica foarte complexa
specifica domeniului economic si financiar in interactiunea si conditionarea sa reciproca cu domeniul tehnic-
tehnologic etc.
Controlul financiar cerceteaza viata ecominica la nivel micro si macro-economic.
Controlul financiar este o activitate de larg interes social deosebit de utila si necesara pentru practica economica
si sociala care presupun neumerate probleme teoretice, erganizatorice si metodologice.
Obiectul controlul financiar consta in examinarea modului in care se realizeaza sau nu s-a realizat programul
fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile,
deficientele pentru a le remedia si evita in viitor.
In cadrul economiei de piata controlul are o sfera de actiune aproate nelimitata fiind implicat in toate activitatile
econimico- sociale. El se manifesta ca functie a managementului, contribuind logic la imbunatatirea si reglarea
intereselor sociale intr-un ansamblu unitar.
Importanta si necesitatea controlului social in conditiile economiei de piata sunt anonim recunoscute. El este
considerat ca indispensabil desfasuratii activitatii eco-sociale, atit de factorii de conducere cit si de cei condusi.
Rolul controlului financiar reese pregnant in toate fazele de productie incepund de la activitate de prelucrare,
contractare si pina la finalizarea acestea si pina la inregistrerea rezultatelor obtinute. In conditiile economiei de
piata este necesara intarirea institutiei controlului financiar atit sub aspectul modului de organizare cit si sub
aspectul cuprinderii si extinderii in economie. De asemenea rolul controlului financiar a crescut si a capatat noi
valente prin reevaluarea obiectului de activitate si a raspunderii ce ii revin.
Controlul financiar asigura realizarea unor functii specific si particulare, dintre functiile specific controlului
financiar definim:
- funcţia de prevenire şi funcţia de perfecţionare, care se materializează în preîntâmpinarea producerii unor
deficienţe sau pagube în desfăşurarea activităţilor economico-financiare ceea ce presupune perfecţionarea
acestora. Prin prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţii, se asigură
perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului, de organizare şi de conducere a activităţii agentului
economic. Aceste funcţii, derivă din faptul că controlul are menirea de a orienta munca spre obiective
majore, într-o ordine de priorităţi raţionale şi de perspectivă, care să prevină şi să înlăture risipa de efort
uman şi material şi să asigure eficienţa economică şi socială. Aceste funcţii au şi un caracter previzional
care constă în faptul că abaterile semnalate în cursul acţiunilor de control ca şi cauzele care le-au determinat
stau la baza fundamentării deciziilor pentru perioadele viitoare;
- funcţia de constatare a situaţiei şi funcţia de corectare, în cazul în care apar dereglări. Acestea presupun, că
prin control se urmăreşte modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la funcţionarea firmei,
adică se verifică şi se asigură respectarea şi apărarea intereselor acesteia. Însă, şi mai concret, prin control se
urmăreşte modul în care se asigură echilibrul financiar între venituri şi cheltuieli şi se influenţează favorabil
realizarea sarcinilor economice, care să contribuie la creşterea eficienţei tuturor activităţilor agenţilor
economici.
Aceste funcţii se realizează prin procedee şi tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul cărora se
constată nereguli, deficienţe şi abateri şi se valorifică constatările prin corectarea şi aducerea la parametri de
normalitate şi legalitate a situaţilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenţi economici
neloiali şi ineficienţi;
- funcţia de cunoaştere şi funcţia de evaluare a situaţiei existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute la
sfârşitul unei perioade de gestiune, asupra modului de desfăşurare a activităţii în condiţii de normalitate,
legalitate şi eficienţă, şi totodată, de asigurare a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea
respectivului agent economic.
Funcţia de cunoaştere presupune o analiză riguroasă în vederea sesizării operative a tuturor neregulilor
şi a eventualelor tendinţe negative în activitatea agenţilor economici. Ea se completează cu funcţia de evaluare
a controlului financiar, care, în condiţii de realitate şi legalitate, stabileşte, şi în limita posibilităţilor
individualizează consecinţele gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale şi sociale;
- funcţia educativă şi funcţia stimulativă a tuturor participanţilor la realizarea procesului de management.
In acelasi timp controlul financiar mai indeplineste o serie de functii particulare:
- funcţia de măsurare a posteriorii a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);
- funcţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care afectează sau ameninţă
activitatea agentului economic;
- funcţia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului financiar constatat;
- funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date pentru redresarea sau soluţionarea problemelor firmei;
- funcţia de reglementare a activităţii firmei, prin asigurarea coerenţei acţiunii de control în raport cu
obiectivele firmei, focalizându-se asupra activităţilor în curs de desfăşurare;
- funcţia de pregătire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priorii;
- funcţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor pe care controlul le ridică în permanenţă, prin acţiunea sa
coercitivă, asupra pertinenţei cadrului şi normelor legale folosite.

=O4=Formele controlului financiar. Clasificarea formelor de control economic financiar

Formele controlului economic, financiar şi gestionar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, cum
sunt: momentul exercitării, aria de cuprindere, scopul urmărit, modalităţile de executare, poziţia organelor de
control faţă de unităţile controlate. Toate aceste criterii au în vedere raportul de interdependenţă care se stabileşte
între activitatea economică şi financiară, pe de o parte, şi conţinutul acţiunilor de control, pe de altă parte.
a. în funcţie de momentul exercitării lui, controlul economic, financiar şi gestionar poate fi anterior,
concomitent sau posterior.
Controlul anterior se exercită înainte de efectuarea operaţiunilor economice şi are drept scop prevenirea
unor încălcări ale disciplinei financiare sau angajării unor cheltuieli supradimensionate, urmărind concomitent
necesitatea, legalitatea, oportunitatea şi economicitatea respectivelor operaţiuni. Controlul anterior sau preventiv
se realizează în practică îndeosebi prin analiza documentelor de dispoziţie prin care se contractează drepturi şi
obligaţii de natură patrimonială.
Controlul concomitent se caracterizează prin aceea că se exercită în timpul efectuării sau desfăşurării
operaţiunilor economice şi financiare, în cadrul unităţilor patrimoniale asemenea controale exercită consiliile de
administraţie şi toate persoanele cu funcţii de conducere (controlul ierarhizat sau operaţional), precum şi organele
tehnice şi de recepţie, reprezentanţii salariaţilor etc. O formă specifică a controlului concomitent o reprezintă
autocontrolul pe care îl exercită fiecare salariat asupra propriei activităţi în scopul perfecţionării stilului de
muncă şi îmbunătăţirii rezultatelor individuale. Tot un control concomitent este şi controlul mutual sau reci-
proc, care se exercită în mod obiectiv între membrii unui colectiv sau unei formaţii de lucru ce îndeplinesc
sarcini comune ori complementare.
Controlul posterior este acela care se exercită după consumarea sau efectuarea operaţiunilor economice,
având ca suport datele înregistrate în documentele de execuţie, în evidenţele tehnico-operative şi în contabilitate.
El cade în sarcina unor organe specializate de control şi are drept scop analiza rezultatelor obţinute sau a
situaţiilor de fapt, depistarea eventualelor deficienţe, a cauzelor şi a vinovaţilor de producerea lor, precum şi
stabilirea măsurilor pentru lichidarea acestora şi preîntâmpinarea repetării lor în viitor.
Indiferent de momentul exercitării lui (anterior, concomitent sau posterior), controlul economic, financiar şi
gestionar, efectuat cu competenţă şi simţ de răspundere, contribuie în egală măsură la evitarea unor nereguli
financiare si la consolidarea integrităţii patrimoniului. De altfel, între aceste forme de control nu există limite rigide;
dacă sunt efectuate în bune condiţii. Imbinarea raţională a celor trei forme, sporind prin aceasta operativitatea şi
eficienţa acţiunilor de control.
b. în funcţie de aria de cuprindere, controlul economic, financiar şi gestionar poate îmbrăca mai multe forme,
cum sunt: control general si control parţial; control total şi control prin sondaj; control combinat sau mixt.
Controlul general sau de fond se caracterizează prin aceea că el cuprinde totalitatea actelor şi faptelor
referitoare la activitatea economică şi financiară a întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei supuse verificării. Asta
înseamnă că niciun sector de activitate şi niciun grup de operaţiuni nu rămân în afara controlului.
Controlul parţial se exercită numai asupra unor sectoare, activităţi sau grupuri de operaţii, care formează o
subdiviziune sau o funcţie a unităţii verificate (de exemplu, o sectie, un atelier, un depozit, o magazie, sau activitatea de
desfacere, de aprovizionare, de investiţii, de remunerare a muncii etc.).
Controlului total se supun verificării, fără excepţie, toate actele şi faptele ce caracterizează activitatea dintr-un
sector sau chiar din toate sectoarele întreprinderii.
Controlul prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operaţiuni sau bunuri, considerate ca fiind
reprezentative pentru fenomenul verificat, alese după anumite criterii sau luate la întâmplare. Pe baza acestui control
se poate formula o părere de ordin general privind modul de desfăşurare a întregului fenomen, , dar te meinicia
concluziilor rezultate din controlul prin sondaj este influenţată în mare măsură de modul în care au fost stabilite
obiectivele şi alese eşan-tioanele. Din această cauză, controlul prin sondaj se foloseşte numai în anumite cazuri şi
situaţii, din cauza posibilităţilor de omitere tocmai a actelor şi faptelor generatoare de deficienţe.
Controlul total şi controlul prin sondaj delimitează pe verticală sarcinile organului de control, indicând
profunzimea cercetărilor întreprinse şi caracterul mai mult sau mai puţin analitic al operaţiunilor de verificare.
Controlul combinat sau mixt se caracterizează prin folosirea concomitentă a formelor de mai sus, precum şi
prin combinarea acestora cu forme ale controlului tehnic, administrativ, juridic sau social. Cu titlu de exemplu,
asemenea verificări combinate pot fi reprezentate printr-un control general şi total, control parţial efectuat prin sondaj,
folosirea probelor de laborator sau a expertizelor tehnice într-un control prin sondaj etc.
c. în funcţie de scopul urmărit, controlul economic, financiar şi gestionar poate fi: tematic, complex, repetat şi
sub formă de anchetă.
Controlul tematic urmăreşte anumite aspecte concrete din viaţa unităţilor controlate, putându-se exercita
asupra unei singure întreprinderi sau asupra mai multor unităţi de acelaşi fel. Controlul tematic poate avea ca obiect
modul de aplicare a unor hotărâri ale consiliilor de administraţie, a normelor legale noi sau rezultatele introducerii
unor sisteme perfecţionate de conducere şi organizare a muncii.
Controlul complex urmăreşte o arie mai largă de probleme, depăşind, de regulă, cadrul activităţilor economice şi
financiare ale unităţilor supuse verificării. Exercitarea controlului complex presupune participarea unor specialişti din
diverse domenii, nu numai din cel economic-financiar, organizându-se aşa-zisele „brigăzi mixte de control", formate
din economişti, ingineri, tehnicieni, medici, psihologi, sociologi, cadre din aparatul puterii sau administraţiei de stat.
Controalele repetate au ca obiect urmărirea evoluţiei unui fenomen sau proces, a schimbărilor cantitative şi
calitative ce se produc în starea acestuia, într-o perioadă determinată de timp. în cadrul unităţilor economice, şi sociale,
controlul repetat se efectuează, de regulă, atunci când rezultatele unei activităţi sunt constant nesatisfăcătoare sau când
se experimentează noi sisteme de organizare, administrare, gestiune şi conducere. Controalele repetate se exercită la
anumite intervale de timp, urmărindu-se aceleaşi obiective şi progresele înregistrate de la verificarea precedentă,
indiferent dacă se efectuează de aceeaşi persoană sau de către alte organe de control.
Controlul sub formă de anchetă intervine în împrejurări speciale, au ca punct de plecare stările de lucruri
sesizate, presupuse sau constatate, având drept obiectiv confirmarea sau infirmarea acestora şi stabilirea exactă a
întinderii lor. La anchetă pot participa şi alte categorii de organe (de jurisdicţie, de urmărire sau de cercetare penală).
d. în funcţie de modalităţile de exercitare controlul economic, financiar şi gestionar poate fi faptic şi
documentar.
Controlul faptic se realizează prin verificarea la faţa locului a operaţiunilor economice şi financiare, a
existenţelor de active şi a stării calitative a acestora, a stadiului în care se găsesc anumite procese (de prelucrare,
montaj, construcţie etc.). Principala formă de executare a controlului faptic este inventarierea, care se realizează prin
măsurare, numărare, cântărire, urmărindu-se, în principal, determinarea stărilor cantitative, în unele cazuri,
inventarierea face necesară determinarea unor stări calitative, operaţiune care se realizează prin observare directă,
degustare, analize de laborator şi expertize tehnice asupra bunurilor supuse inventarierii. Controlul faptic este cea mai
eficientă formă de control, care permite cunoaşterea temeinică a realităţii, descoperirea eventualelor lipsuri şi a
rezervelor nemobilizate, contribuind astfel, într-o măsură sporită, la apărarea şi consolidarea patrimoniului public sau
privat.
Controlul documentar se realizează prin verificarea indirectă a operaţiunilor şi proceselor economice consemnate
în acte, care pot fi: documente justificative şi centralizatoare, evidenţe tehnico-operative, conturi (fişe de cont), jurnale
contabile, calcule periodice de sinteză (balanţe de verificare sintetice şi analitice, bilanţul contabil şi anexele sale,
situaţii comparative.
Controlul documentar poate fi preventiv, concomitent sau postoperativ, în funcţie de timpul în care se execută,
urmărind în fiecare caz obiective specifice.

=O5= Sistemul de doc si evidenta tehnica operativa si contabilul obiect ca sursa de informatie pt CF
Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicaţii care să asigure transmiterea clară, precisă,
completă şi rapidă a informaţiilor, instrucţiunilor şi ordinelor necesare bunului mers al activităţii.
Evidenţa şi controlul sunt esenţiale în conducerea activităţii economico-sociale bazată pe criterii de profit.
Evidenţa şi controlul implică ordine şi disciplinară economică şi financiară. Organizarea raţională şi clară a
evidenţei şi controlului asigură disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară.
Sistemul de evidenţă, reprezintă, deci sursa esenţială de informaţii pentru controlul financiar.
In sfera controlului se cuprind, mai întâi, obiective privind atât întocmirea documentelor primare cu
respectarea condiţiilor de formă şi conţinut cât şi organizarea şi conducerea evidenţei tehnic-operativ şi
contabile cu respectarea normelor metodologice.
 În consecinţă, sistemul de documente şi evidenţă este atât obiect al controlului cât şi sursă de informaţii
pentru controlul activităţii economico-financiare.
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi financiare,
constituie de regulă surse de informaţii pentru toate formele evidenţei.
În acest sens, este necesar ca fiecare document folosit ca act justificativ de către contabilitate şi control să
conţină unele elemente obligatorii, dintre care menţionăm:
- denumirea documentului;
- denumirea şi sediul unităţii care îl întocmeşte;
- numărul şi data întocmirii;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei (când este cazul);
- datele cantitative şi valorice ale operaţiei efectuate;
- semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiei, ale celor care au sarcina exercitării controlului
financiar preventiv sau dreptul să aprobe operaţiile respective;
- etc.
În condiţiile automatizării culegerii şi prelucrării datelor, documentele se grupează în două categorii:
- documente de intrare, adică documentele primare din care se preiau date pentru a fi prelucrate cu ajutorul
mijloacelor de calcul;
- documente de ieşire, respectiv documentele care se întocmesc şi se obţin cu aceste mijloace.

O importanţă deosebită se acordă controlului documentelor, înainte de înregistrarea în conturi dar şi după
această operaţie, atât sub aspectul formei cât şi sub aspectul fondului (conţinutului) documentelor.
Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective: autenticitatea, exactitatea
întocmirii şi valabilitatea documentelor şi efectuarea corectă a calculelor.
Controlul autenticitatii documentelor presupune întocmirea lor cu respectarea condiţiilor legale.
Controlul exactităţii întocmirii şi valabilităţii documentelor se realizează în raport de momentul şi
condiţiile producerii operaţiilor economice şi financiare pe care le consemnează.
Controlul efectuării corecte a calculelor, respectiv controlul aritmetic al documentelor care conţin calcule,
are menirea să obţină siguranţa aplicării juste a preţurilor şi tarifelor şi a stabilirii totalurilor în documente, să
înlăture erorile de calcul care pot denatura conţinutul operaţiilor economice şi financiare.
Din punct de vedere al fondului (conţinutului), controlul documentelor are ca obiective:
a) legalitatea este principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile tuturor actelor normative. În
acest sens conţinutul documentelor justificative se confruntă cu prevederile legale în vigoare şi stabilirea
concordanţei dintre ele.
b) controlul realităţii operaţiilor economico-financiare stabileşte dacă acestea s-au produs în limitele, condiţiile
şi locul indicat în documente. În cazul în care există incertitudinea asupra realităţii operaţiilor economice se
recurge la controlul faptic solicitându-se celor care au semnat documentul să confirme realitatea operaţiilor şi
autenticitatea semnăturilor de pe documente.
c) controlul eficienţei, operaţiilor economice şi financiare are în vedere elemente mai complexe şi anume:
necesitatea, economicitatea şi oportunitatea acestora
 Tema: 2. Structura controlului economico-financiar
=O1= Principii ale organizarii controlului
Cele mai importante principii ale organziatii si functionarii controlului economic financiar sunt:
1. principiul prevederii si organizarii activitatilor economice-sociale: conform acestui principiu activitatii
economice pot face obiectul unor actiuni de control numai in masura in care sunt bine organizate avind stabilite
anticipat atit cantitativ si valoric cit si calitativ modalitatile sau parametrii desfasurarilor. In cazul unor activitati
pt care nu sau stabilit dinainte sarcini precise controlul ramine fara obiect facinduse o informare deasupra
realitatilor.
2. Principiul autonomiei competentei si autoritatii controlului: pt a desfasura o munca cu adevarat efectiva
organele de control trebuie sa fie relativ independente fata de unitatea sau activitatea controlata, astfel incit sa
poata actiona nestingherit in virtutea sarcinilor si atributiilor pe care le au. Excluzind raporturile de subordonare
directa autonomia implica intr-o masura mai mare responsabilitatea organelor de control pt calitatea
verificarilor efectuate.
Calitatea muncii de control este influentata direct de competenta profesionala si juridica acelor insarcinati cu
aceasta activitate. Competenta profesionala este asigurata prin nivelul de pregatire, volumul de cunostinte sau
priceperea organului de control la care se adauga unele calitati personale sau dobindite prin experienta de ex:
reprezentare prin capacitatea de analiza, puterea de selectie, spirit de orientare etc. In schimb competenta
juridica sau legala consemneaza sfera de atributii recunoscute de lege si dreptul organelor de control de a
actiona in cadrul acestora. Competenta juridica este strins legata de autoritatea controlului reprezentind dreptul
legitim, puterea organului de control de a dispune masuri obligatorii in sarcina unitatilor sau persoanelor
controlate si de a aplica sanctiuni celor vinovati.
3. Principiul adaptabilitatii controlului la structurile organizaatorice si functionale al unitatilor sau activitatilor
controlate controlul eco-fin are in toate cazurile un obiect bine precizat exercitinduse asupra unor unitati,
sectoare sau compartimente si avind sarcini complete. Este necesar ca formele si metodele de control sa fie
suficient de simple sau elastice pt a se adapta cu usurinta la specificul activitatilor controlate, la formele lor de
organizare sau desfasurare.
4. Principiul apropierii controlului de locurile unde se iau decizii si unde se concretizeaza raspudnerile pt
administrarea patrimoniului aici se are in vedere faptul ca activitatea de control eco-fin este o latura
inseperabila a conducerii economiei, iar raspunderile revin in primul rind unitatilor economice si organelor
ierarhic superioare. Controlul trebuie efectuat mai intii din interiorul unitatii de catre organele de conducere si
de organele specializate proprii sau de la nivelurile imediat superioare. Controlul direct exercitat de persoanele
cu atributie de conducere asupra locurilor de munca de care raspund nemijlocit este in masura sa contribuie
efectiv la instaurarea unui climat de ordine si disciplina, la prevenirea pagubirii avutului statului. Practica
demonstreaza ca este mult mai avantajos de efectuat controlul propriu decit sa astepti interventia unor organe de
control din afara.
=O2= Structura organizatorica a controlului eco-fin
Sistemul de control eco-fin in RM este organizat si functioneaza in mod unitar cuprizind urmatoarea structura:
Controlul de stat, controlul propriu, controlul independent, controlul obstesc, controlul cetatenesc.
Controlul de stat asupra activitatilor economice – sociale la toate nivelurile in RM se exercita de: Parlamentul
RM; Guvernul RM; Curtea de Conturi, CNA, Ministerul Finantelor prin organele subordonate lui si anume
Inspectoratele Fiscale, Inspectia Financiara, Depaartamentul Vamal; Banca Nationala; Inspectii si inspectorate
speciale.
=O3= Controlul Parlamentar
Controlul parlamentar ca organ suprme legislativ exercita cotnrolul concomitent cu atributiile legislative cu
ocazia dezbaterii legilor corespunzatoare despre bugetul de stat si legile co continut economic. O seama de
atributii de control sunt atribuite princomisiile parlamentare sau prin activitate periodica alcatuita si aprobata de
Parlament. O forma de control exercitata de Parlament sunt si interpretarile deputatilor facute la sesiunea
parlamentului, guvernului sau ministerelor si departamentelor respective si prezentarea de acestea raspunsurile
oral sau in scris in modul stabilit de parlament, deasemenea si raportul de activitate a guvernului republicii
prezentat cel putin odata pe an Parlamentului RM.
Controlul Parlamentar cuprinde activitatea organelor de stat, acte normative. El se exercita fie direct de intreg
Parlamentul, fie prin una din camerele si forma de control cum ar fi: controlul exercitat prin dari de seama,
rapoarte, programe prezentate Parlamentului; controlul exercitat prin comisiile parlamentare; controlul exercitat
prin intrebari.
 =O4= Controlul Guvernamental
Guvernul RM promoveaza in viata legile republicii si exercita controlul asupra hotaririlor, stabileste functia
Ministerului Departamental si altor organe, coordoneaza activitatea lor si exercita controlul asupra ei,
coordoneaza si exercita cotnrolul activitatii organelor consultative de autoadministrare locala, realizeaza
programele privind dezvoltarea economica a republicii, elaboreaza si adopta hotariri in vederea transpunerii in
viata. Unui control riguros din partea Guvernului sunt supuse proiectele de legi privind transpunerea in viata a
politicii republicii in domeniul finantelor, creditelor si circulatiei banilor, proiectele de legi cu privire la bugetul
de stat al republicii si exercitarea lui.
Guvernul RM promovind politica republicii in domeniul preturilor si sistemului de preturi; politica vamala si
financiar vamala concomitent efectueaza si controlul respectiv in aceste domenii. Guvernul RM exercita
controlul asupra activitatii ministerelor, departamentelor si altor organe subordonate lor. Prim ministru poate
cere dari de seama fiecarui minister sau departament de control. Guvernul RM are dreptul sa anuleze actele
ministerelro si departamentelor daca acestea contravin legilor republicii, hotaririlor, dipozitiilor guvernului RM,
guvernul sau ministerelesunt obligati sa prezinte rapoarte solicitate de catre Parlament. Guvernul prezinta in an
un raport in scris fata de Parlament depsre activitatea sa.
=O5= Controlul Centrul National Anticoruptie
CNA este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea infracţiunilor economico-
financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei, şi activează în conformitate cu Legea cu privire la CNA nr.1104-XV
din 06.06.2002. Centrul îşi desfăşoară activitatea pe principiile: legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, oportunităţii, îmbinării metodelor şi mijloacelor publice şi secrete de activitate,
îmbinării conducerii unipersonale şi colegiale, colaborării cu alte autorităţi publice, cu organizaţii obşteşti şi cu
cetăţeni. În atribuţiile Centrului intră: preîntâmpinarea, depistarea, cercetarea şi curmarea contravenţiilor şi
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale; impiedicarea corupţiei şi protecţionismului; impiedicarea
legalizării bunurilor şi spălării banilor obţinuţi ilicit; asigurarea desfăşurării evaluării riscurilor de corupţie în
cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prin instruire şi consultare, monitorizare şi analiză a datelor referitoare
la evaluarea riscurilor de corupţie, precum şi coordonarea elaborării şi executării planurilor de integritate.
Atribuţiile Centrului sînt exhaustive şi nu pot fi modificate sau completate decît prin lege.
Efectuarea reviziilor economico-financiare sînt dispuse printr-o autorizaţie în scris a conducătorului CAN sau
a conducătorilor subdiviziunilor teritoriale, precum şi a adjuncţilor acestora.
În dependenţă de volumul de lucru şi perioada supusă reviziei, conducerea Centrului sau a subdiviziunilor
teritoriale va stabili termenul pentru desfăşurarea reviziilor, ca regulă - 15 zile, iar pentru întreprinderile mari -
o lună. Termenul maxim de efectuare a reviziei nu poate fi mai mare de două luni. Prelungirea termenului
reviziilor, dar nu mai mult decît cu două luni, şi sistarea reviziei se va dispune de conducerea Centrului sau
de şefii subdiviziunilor teritoriale, în fiecare caz la prezentarea de către şefii echipelor de revizie (revizori) a
unor rapoarte argumentate cu indicarea volumului de lucru efectuat, a volumului de lucru care urmează a fi
efectuat, a cauzelor neexecutării în termen şi a timpului solicitat pentru finalizarea reviziei. Perioada
sistării reviziei nu se include în durata efectuării reviziei.
=O6= Curtea de Conturi
Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. CC a avut şi unele
atribuţii jurisdicţionale în domeniul financiar. Ea funcţionează pe lângă Parlament, dar îşi exercită funcţiile în
mod independent, în conformitate cu Constituţia şi celelalte legi. Curtea decide în mod autonom asupra
programului său de control. Nici o altă autoritate publică nu o mai poate obliga Curtea de Conturi la aceasta.
In exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele domenii: a) formarea şi utilizarea
resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale, ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, inclusiv: - formarea, utilizarea şi
gestionarea fondurilor speciale, precum şi a fondurilor de tezaur public; - formarea şi gestionarea datoriei
publice, respectarea garanţiilor guvernamentale pentru creditele interne şi externe; - utilizarea de către
instituţiile publice a granturilor şi finanţelor alocate de donatorii externi pentru realizarea programelor la care
participă Republica Moldova; - utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi altor forme de
asistenţă financiară din partea statului; f) utilizarea resurselor creditare şi valutare ale statului; g) ţinerea
evidenţei contabile şi raportarea financiară; h) activitatea altor organe de control/audit financiar public, precum
şi a sistemelor de control intern etc.
Curtea de Conturi auditează următoarele entităţi: a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, alte
autorităţi publice; b) instituţiile şi organizaţiile finanţate din bugetul public naţional; c) agenţii economici al
căror capital social este de stat în întregime sau în al căror capital social cota statului este mai mare de 50% etc.
=O7= Centrul organelor financiare. Ministerul Finantelor al RM
Min Fin al RM in conformitatea cu regulamentul depsre acest minister aprobat prin hotarirea Guvenrului RM
din 19 feb 1991 este un organ eco-fin central al RM care efectueaza dirijarea generala a finantelor republicii
aplica in practica politica unica in domeniul finantelor a bugetului a impozitelor. Sarcina principala a Min Fin
este asigurarea controlului privind indeplinirea angajamentelor financiare fata de stat, respectarea regimului de
economie, asigurarea integritatii patrimoniului statului din partea asociAtilor, intreprinderilor si organizatiilor;
efectuarea controlului executarii bugetului de stat republican sin partea ministerelor si departamentelor RM.
In domeniul contabilitatii informaticii de gestiune si al activitatii de control economic- financiar- revizie Min
Fin efectueaza controlul asupra modului stabilit de a tine evidenta contabila si intoccmirii darilor de seama
privind exercitarea bugetului asupra controlului, asupra organizarii juste a evidentei si gestiunii contabile cu
rpivire la exercitarea bugetelor locale la toate nivelurile, efectueaza controlul privind respectarea legislatiei
financiar bugetare a utilizarii efective a alocatiilor bugetare, deasemenea a devizilor institutiilor finantate din
buget, efectueaza controlul privind sporirea calitatii si eficacitatii a actiunii de control si revizie a institutiilor
financiare.
Min Fin are dereptul de a inainta conducatorilor de ministere, departamente si altor organe de stat, de
intreprinderi, organizatii si institutii indicatii obligatorii pt inlaturarea lacunelor si abaterilor privind disciplina
financiara in contabilitate in darile de seama si sa ceara informatii privind executarea acestor indicatii.
Min Fin a RM efectueaza controlul eco-fin prin intermediul organelor respective subordonate lui sau a
subdiviziunilor care intra in componenta sa cum ar fi: serviciul fiscal de stat, Garda Financiara pin ain 2002,
Inspectia Financiara, Departamentul Vamal.
7.1 Control fiscal si evaziune si fiscala
7.1.1 Importanta si necesitatea controlului fiscal
7.1.2 Evaziunea fiscala si formele ei
7.2 Inspectia financiara
Principalele sarcini şi obiective Serviciul control financiar şi revizie este autoritate administrativă de
specialitate din subordinea Ministerului Finanţelor şi efectuează inspectări (controale) financiare.
Misiunea Serviciului control financiar şi revizie constă în protecţia intereselor financiare publice ale statului
prin exercitarea, conform principiilor transparenţei şi legalităţii, a controlului financiar centralizat al
Ministerului Finanţelor privind conformitatea cu legislaţia a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce ţin de gestionarea
resurselor bugetului public naţional şi bunurilor publice.
Viziunea Serviciului constă în crearea unui sistem de inspectare (control) financiară performant, orientat spre
examinarea semnalelor privind eventuale iregularităţi în gestiunea conformă a finanţelor şi bunurilor publice, şi
verificarea oportună a domeniilor cu riscuri sporite de fraude în scopul identificării acestora.
Principalele obiective de dezvoltare: planificarea activităţii de inspectare care să permită verificarea
domeniilor cu grad înalt de eventuale fraude şi iregularităţi; modernizarea procedurilor, practicilor şi metodelor
de inspectare financiară bine concentrate asupra domeniilor cu grad sporit de risc; monitorizarea şi
supravegherea continuă a activităţii de inspectare (control) financiară în scopul asigurării calităţii; dezvoltarea
şi implementarea controlului intern, inclusiv a managementului riscului, cu scopul sporirii transparenţei şi
prevenirii corupţiei; îmbunătăţirea comunicării externe în scopul asigurării finalităţii rezultatelor inspectării
financiare (tragerea la răspundere şi recuperarea prejudiciului cauzat statului) şi, de asemenea, în scopul
educării disciplinei financiare şi prevenirii fraudelor şi iregularităţilor.
 7.3 Supravegherea si controlul vamal
Controlul vamal serviciul vamal al RM infaptuieste in numele Min Fin, politica vamala si financiar vamala a
Guvernului concomitent efectueaza si controlul respectiv in acest domeniu, totodata asigura securitatea
economica a statului si conduce nemijlocit activitatea vamala in RM. Serviciul vamal raspunde in fata Min Fin
pentru intreaga activitate a sistemului vamal, emite decizii, ordine. Misiunea Serviciului Vamal constă în
promovarea politicii vamale, în vederea asigurării securităţii economice a statului, prin facilitarea comerţului,
securizarea traficului internaţional de mărfuri şi mijloace de transport, asigurarea respectării reglementărilor
vamale, perceperii drepturilor de import şi export, lupta împotriva fraudelor vamale, dezvoltarea unei
administraţii profesioniste şi transparente, care implementează standarde internaţionale în vederea simplificării
procedurilor de vămuire şi protejează societatea aplicînd uniform şi imparţial legislaţia vamală. Serviciul vamal
are urmatoarele atributii principale: organizeaza, indruma si controleaza activitarea vamala; exercita controlul
si supravegheaza pe intreg teritoriul national al respectarii operatiunilor de import export si tranzit; ia masuri
de prevenire si combatere a oricaror infractiuni si contraventii in domeniul vamal; participa impreuna cu alte
organe ale administratiei publice centrale la elaborarea proiectelor de proceduri, regimuri vamale si aplica
prevederile legate de tariful vamal de import al RM; asigura aplicarea prevederilor cu caracter vamal din
conventiile si tratatele internationale la care Moldova este parte; verifica modul de declarare de catre titularul
operatiunilor vamale sau de către comisionarul vamal al drepturilor cuvenite bugetului de stat; stabileste
formele si instrumentele de plata si de garantare a platii taxelor si drepturilor vamale in conformitate cu
normele generale de decontare a veniturilor statului; coordoneaza, indruma si indeplineste sarcinile ce revin
unitatilor vamale pentru prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte de
patrimonial cultural national; urmareste in cooperare cu celelalte organe ale statului cazurile de spalare a
banilor prin operatiunile vamale; incheie pe baza de mandate acorduri de cooperare cu alte administratii
vamale privind schimbul in domeniul combaterii fraudei vamale; controleaza mijloacele de transport incarcate
cu marfuri de export, import sau aflate in tranzit si verifica legalitatea si regimul vamal al acestora;
controleaza pet imp de zi si de noapte cladirile, depozitele, terenurile, sediile si alte obiecte si poate preleva
probe pe care le analizeaza in laboratorele proprii in vederea identificarii si expertizarii marfurilor care fac
obiectul operatiunilor de export import si de transit; efectueaza investigatii, supravegheri si verificari in
cazurile in care sunt semnalate situatii de incalcare a legislatiei vamale de catre persoane fizice si juridice;
exercita control ulterior la sediul agentilor economici asupra operatiunilor de comert exterior efectuate pe o
perioada de 5 ani de la data desfasurarii acestora, urmarind respectarea reglementarilor in domeniul vamal.

regim vamal – totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul mărfurilor şi al mijloacelor de
transport în funcţie de scopul operaţiunii şi de destinaţia mărfurilor;

control vamal – îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi
autenticităţii documentelor; controlul ulterior al declaraţiei vamale; controlul mijloacelor de transport; controlul
bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura
respectarea reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

tarif vamal – catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse sau scoase de pe teritoriul vamal,
precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;

Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în: a) verificarea documentelor şi informaţiilor
prezentate în scopuri vamale. b) controlul vamal. c) evidenţa mărfurilor şi mijloacelor de transport. d)
interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere. e) verificarea sistemului de
evidenţă şi a dărilor de seamă. f) Controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere,
magazinelor duty-free, altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului
vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale. g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute
de Codul Vamal şi de alte acte normative.
La efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă nici un pericol
pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi
mijloacelor de transport.
Regulile de efectuare a controlului vamal sunt stabilite de Serviciul Vamal.
Documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal Persoanele care trec mărfuri şi mijloace de
transport peste frontiera vamală sau care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sunt obligate să
prezinte organului vamal documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal.
Lista documentelor şi informaţiilor, procedura lor de prezentare sunt stabilite de Serviciul Vamal în
conformitate cu legislaţia. Pentru efectuarea controlului vamal, organul vamal este în drept, în conformitate cu
legislaţia, să primească de la bănci şi de la alte instituţii financiare informaţii şi certificate referitor la
operaţiunile şi conturile persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, ale
brokerilor vamali şi ale altor persoane care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală.
Organele de drept şi de control, inspectoratele fiscale furnizează organelor vamale, din oficiu sau la solicitarea
acestora, datele necesare efectuării controlului vamal.
Documentele necesare efectuării controlului vamal trebuie să fie păstrate de către persoane nu mai puţin de 3
ani.
=O8= Controlul bancar
Controlul bancar se exercita de BNM si de bancile comerciale. BNM in limitele competentei sale stabilite de
legislatia RM emite acte normative obligatorii pt toate bancile si institutiile bancare. Sarcinele principale ale
BNM sunt:
1. Controlul asupra lichiditatii adica capacitatea de a se transforma in bani si credit ;
2. Stabileste reguli unice privind bilantul bancilor comerciale, tinerea evidentei si efectuarea controlului in
acest domeniu;
3. Exercita controlul in procesul efectuarii operatiilor bancare privind justetea doc prezentate si altele.
4. Respectarea de catre intreprinderi a regulilor de decontare sub diferite forme;
5. Controleaza starea creantelor, creditelor, lichidarea creantelor cu debitorii si creditorii rpecum si luarea
masurilor respective fata de lucratorii intreprinderii.
Analizind darile de seama a agentilor economici, organele bancare exercita controlul privind lichidarea
creantelro cu debitorii si creditorii in termenii stabiliti precum si luarea de masuri respective fata de lucratorii
agentilor economici de stat vinovati de nelichidarea la timp a creantelor.
=O9= Inspectiile specializate de control
Un loc important in sistemul controlului de stat il ocupa Ispectiile sppeciale de control de stat care au menirea
de a activa ca organe intermediare intr-o arie speciala. Din inspectiile speciale de control fac parte:
1. Inspectia de stat pt controlul calitatii produselor;
2. Inspectoratul comercial de Stat;
3. Inspectiile pt protectia muncii;
4. Inspectoratul pt contructie;
5. Inspectoratul sanitar de stat;
6. Inspectia geologica si minera.
Inspectiile de stat au dreptul de a cere datele necesare, documente, dari de seama statistice pt efectuarea anlizei
a activitatii agentilor economici si intreprinderilor industriale in domeniul repsectiv. Cea mai raspindita forma
de control utilizata de inspectiile de stat este controlul la fata locului care permite de a studia in complexitatea
ei, de a reactiona operativ la abeteriel cosntatate si de a lua la timp masurile necesare.
Scopul principal al inspectiilor de stat consta in acordarea aportului calificativ, organizatoric si tehnic la
obiectele controlului, de a inlatura si a exclude in viitor abaterile care au fost constatate. Inspectiile de stat au
dreptul de a da indicatii obligatorii la ivela ain temrenii stabiliti de ele.
Un rol important in activitatea Inspectiilro de Stat il ocupa dreptul de a elibera agentilor permise prealabile
respective pt a efectua unele operatiuni cu sunt: permise ale inspectilor de stat tehnice, sanitare, antiincendiare,
pt punerea in functiuni a mijloacelor fixe, permis privind controlul produselor agricole. Eliberarea permiselor
prealabile elaborate de Inspectii de Stat este o forma de control anterior. Inspectiile si inspectoratele efectueaza
controlul sistematic si competent asupra diferitor laturi a activitatii intreprinderilor si organizatiilor.
Cele mai raspindite sanctiuni care se utilizeaza in practica Inspectiile de Stat fata de agentii economici ce
incalca actele normative si regulamentele in vigoare sunt prevenirile in scris si amenzile. Unele incalcari comise
de agentii economici a regulamentelor pune in drept Inspectiile de Stat respective de a lua decizii privind
inchiderea temporara a unor sectii, intreprinderi, intreruperea activitatii serviciilor etc.
=O10= Controlul propriu
La intreprinderile mixte si pe actiuni, la bancile comerciale, burse, organizatii cooperatiste, obstesti, odata cu
alegerea organului de conducere se aleg si organele de revizie. Organele de revizie proprii efectueaza controlul
disponibilitatii valorilor materiale si banesti, inregistrarile veniturilor, respectarea normelor de cheltuieli.
Comisiile de revizie se aleg la adunarile generale, conferinte, congrese sin membrii intreprinderilor mixte,
asociatilor pe actiuni pt o perioada de 2,5 ani si cuprinde un numar variabil si obligatoriu impar de membri.
Comisiile de revizie controleaza activitatea gospodareasca si financiara a organelor de conducere, inregistrarea
veniturilor realizare, respectarea normelor de efectuare a cheltuielilor si respectarea modului de pastrare si
gestionare a bunurilor intrperinderii, organizatiilor cooperatiste si obstesti. Comisia de revizie isi alege un
presedinte ce participa la sedintele consiliului de conducere, este obligat sa prezinte adunarii generale a
congresului rapoarte privind activitatea organizatiilor, iar cind se descopera infractiuni este obligat sa ceara
convocarea adunarii generale pt discutarea faptelor scoase la iveala, stabilirea masurilor respective.
Obiectivele Controlului Propriu:1. Asigurarea unei activităţi cît mai profitabile. 2. Evitarea oricăror forme de
risipă şi pagube, care ar putea diminua profitul. 3. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii în perioadele
următoare. 4. Respectarea riguroasă a legislaţiei economico – financiare şi fiscale, evitînd astfel, plata de
amenzi, majorări şi penalităţi. 5. Cointeresarea maximă a salariaţilor la rezultatele activităţii. 6. Asigurarea, în
întreaga activitate, a unui climat de ordine şi disciplină în munca salariaţilor.
=O11= Controlul independent
Controlul Independent este exercitat de organizatii sau persoane experti care au fost atestati de Camere de
Auditing din RM in urma sustinerii examenelor si eliberarii certificatului de calificare.(Legea cu privire la
activitatea de audit). In procesul efectuarii controlului, auditorii sunt obligati sa analizeze starea si autenticitatea
evidentei contabile, sa stabileasca corespunderea operatiilor eco- fin cu legislatia in vigoare. Expertii sunt
obligati sa prezinte opinii cu privire la autenticitatea documentelor conttabile si a raportului financiar. Expertii
folosesc diferite metode, procedee si forme de control.
Organele financiare si alte organe de conducere au dreptul sa antreneze expertii la revizii si verificari; in urma
controlului ei intocmesc un aviz cu privire la legalitatea evidentei contabile, autenticitatea operatiunilor
controlate si alte obiective prevazute in contract. In baza acestor avize se intocmesc procese verbale in care se
arata starea evidentei contabile, autenticitatea problemelor controlat, aprobarea sau repsingerea darilor de seama
privind activitatea anuala. Daca se respinge darea de seama anuala intreprinderea timp de o luna repara
neajunsurile si prezinta rapoartele financiare spre confirmare.
Expertii sunt obligati sa ellaboreze recomandari privind imbunatatirea activitatii intreprinderilor si compensarea
pagubelor.
=O12= Control obstesc al sindicatelor
Activitatea de control a organizatiilro sindicate este indreptata in citeva directii: respectarea de catre agentii
economici a normelor privitoare la tehnica securitatii si protectiei muncii; verificarea modului de functionare a
cantinelor si transportarea lucratorilor la locul de munca; construirea si repartizarea de locuinte lucratorilor;
incheierea si respectarea contractului colectiv; inccheierea si respectarea contractului de munca de catre
conducerea intreprinderii; controleaza modul de folosire a fonsului asigurarilor sociale. De organele sindicale
iau parte la elaborarea normelor de salarizare a muncitorilor si respectarea acestora. La rezolvarea problemelor
in legatura cu folosirea de catre muncitori a asigurarilor medicale, a dreptului la odihna la folosirea
asezamintelor sociale a intreprinderii.
=O13= Controlul cetatenesc
Conform Constitutiei RM fiecare cetatean este dator sa contribuie la conducerea societatii la prosperarea
economiei republicii. Cetatenii nu pot fi pasivi fata de incalcarea legislatiei, de sustragerea de unele persoane a
avutului statului, cit si la locul de munca atit si de alte imprejurari. Cetatenii au dreptul sa prezinte oral sau in
scris orgenele respective despre incalcari, fraude. Persoanele cu functie de raspundere a org adm si de
conducere sunt obligate sa reactioneze la toate obiectiile cetatenilor, iar in cazurile prevazute de lege sa
raspunda ins cris cetatenilor despre masurile ce sau luat pt inlaturarea lacunelor, nelegiuirilor etc.
 TEMA 3: Metodologia controlului economico-financiar
=O1= Planificarea şi organizarea controlului
Pentru ca activitatea de control să fie desfaşurată in mod organizat, avind ca finalitate rezultate cit mai bune,
se impune ca fiecare unitate de control să-şi planifice procesul de control. In acest scop, se va intocmi un plan
anual al reviziilor şi verificărilor, divizat pe semestre, ce, trebuie să cuprindă ansamblul sarcinilor de control ce
revin organului respectiv.
În eventualitatea apariţiei unor controale neplanificate, pentru a nu se recurge la modificarea planului anual
al reviziilor şi verificărilor, se impune ca In acest plan să nu fie epuizat tot timpul disponibil dintr-un an, ci să
fie alocate unele rezerve pentru controalele neprevăzute.
Planul anual al reviziilor şi verificărilor trebuie să cuprindă date privind denumirea -7 entităţii ce se supune
controlului, obiectele controlului şi problemele ce necesită o atenţie deosebită, tipul de control (parţial, total
etc.), ultima perioadă ce a fost supusă controlului, perioada de gestiune ce este supusă controlului, timpul in
care se va desfăşura controlul, numărul de zile lucrătoare/om destinate fiecărei revizii, calculul timpului de
lucru al organului de control in zile/om pe an dependenţă de numărul zilelor lucrătoare utilizabile şi de numărul
de revizori Incadraţi), denumirea organului de control ce efectuează controlul, componenţa comisiei de revizie,
precum şi conducătorul acesteia.
Calculul timpului de lucru al organului de control se efectuează in modul următor:
1. zilele anului — 365;
2. sărbători legale;
3. concediu de odihnă;
4. concediu de boală;
5. zile neprevăzute;
6. total (2+3+4+5);
7. total zile utilizate pentru control (1-6);
8. numărul revizorilor;
9. total zile/om (7+8).
In corespundere cu prevederile planului de revizie şi verificări, conducătorul organului de control
intocmeşte ordine de control pentru fiecare revizie sau verificare in parte, care, de regulă, cuprinde următoarele
date:
- unitatea ce este supusă controlului;
- localitatea unde işi are sediul;
- administratorul unităţii supuse controlului;
- perioada de gestiune ce este supusă controlului;
- obiectivele reviziei;
- sarcinile controlului;
- tipul controlului (parţial, total etc.);
- timpul in care se va desfăşura controlul;
- componenţa echipei de revizori,
- numele preşedintelui echipei de revizori,
- semnătura conducătorului organului de control.
Iniţial, organul de control analizează situaţia economico-financiară a entităţii respective pe perioada de
gestiune ce este supusă controlului, studiind minuţios procesele verbale privind controalele anterioare,
rezultatele realizării recomamdărilor propuse spre exercitare, darea de seamă pentru ultimul an sau semestru,
raportul organului superior referitor la analiza dării de seamă, sesizările din partea Ministerului Finanţelor,
Bancilor Comerciale.
O documentaţie temeinică direcţionează eforturile organelor de control spre problemele esenţiale, pe cind o
documentaţie superficială sau formală duce la verificarea unor probleme mărunte, evifind pe cele esenţiale,
drept urmare controlul are ca finalitate prezentarea unor concluzii slabe.
 Iniţial este necesară studierea dispoziţiilor legale ce vizează specificul unităţii ce este supusă controlului şi
selectarea celor mai eficiente şi oportune metode ce vor fi utilizate in procesul de control. Pregătirea reviziei se
incheie prin seminarizarea organelor de control, pentru a vedea in ce măsură şi-au insuşit problemele ce vor fi
analizate în cadrul controlului, metodele ce trebuie aplicate şi sarcinile ce revin fiecăruia in cadrul activităţii de
control.
Organul de control, sosit la sediul intreprinderii, se prezintă conducătorului ei şi il familiarizează cu ordinul
de control. Membrii comisiei de control urmează a fi prezentaţi angajaţilor unităţii, aceştia din urmă avind
obligaţia de a contribui la efectuarea controlului. Se impune ca organele de control să ia măsuri de prevenire a
oricăror posibilităţi de acoperire temporară a eventualelor lipsuri, verificind imediat numerarul şi valorile
materiale ce necesită un control inopinat. Apoi sunt vizitate secţiile de producţie ale unităţii, se analizează
procesul tehnologic, se cercetează modul de defalcare a planului de producţie pe fiecare secţie, se analizează
modul de intocmire şi de circulare a documentelor primare, modul de organizare şi de ţinere a evidenţei
tehnico-opeative şi celei contabile. Organele de control analizează recomandările propuse in ultima dare de
seama, precum ş măsunle intreprinse de unitatea - respectivă pentru lichidarea lipsurilor. Deasemenea este
necesar să se analizeze diferite materiale apărute in presa locală, in legătură cu activitatea intreprinderii,
reclamaţiile furnizorilor, clienţilor, salariaţiilor vizînd activitatea unităţii supuse controlului.
După ce s-au documentat şi cunosc starea lucrurilor de fapt, organele de control intocmesc unrplan de
verificare, bazat pe realităţi, ce cuprinde obiectivele ce trebuie verificate, metodele de control, denumirea
organului de control ce efectuează controlul, timpul alocat controlului fiecărui oblectiv in parte, documentele,
operaţiile şi perioada ce urmează a fi verificată.
=O2= Controlul efectiv — procedeu de exercitare a controlului
Controlul efectiv reprezintă procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării mijioacelor materiale şi
băneşti şi a desfăşurărit activităţilor economico-financiare, care se execută la locul de existenţă a acestora,
avind ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi
modului de prelucrare, a respectării legalitătii in utilizarea lor. De regulă. acest tip de control este utilizat in
stabilirtea unor realităţi ce nu pot fi obţinute din documentele de evidenţă.
Distingem următoarele metode şi tehnici a controlului efectiv:
- inventarierea;
- expertiza tehnică si analiza de laborator;
- observarea directă:
- inspecţia fizică:
- verificarea posibilităţii reale de indeplinire a operaţiiilor respective;
- controlul de lansare în procesul de producţie a materiei prime si a materialelor.
Inventarierea reprezintă metoda principală de control efectiv, a cărui obiectiv rezidă, in constatarea, la un
moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor de activ şi pasiv ale unel entităţi, precum şi a
modului de executare a sarcinilor de către personal. Pe lingă aceasta, inventarierea constă in compararea
stocurilor şi soldurilor faptice cu cele scriptice din evidenţă şi in stabilirea eventualelor diferenţe. Prin
intermediul inventarierii pot fi descoperite majoritatea fraudelor, delapidărilor şi a lipsurilor elementelor de
activ şi pasiv. Se impune ca inventarierea să fie exercitată inopinat, in scopul evitării posibilităţii de acoperire
temporară şi fictivă a lipsurilor şi deficientelor. Distingem inventariere totală şi prin sondaj. De regulă,
inventarierea totală se utilizează in cazul cind evidenţa se ţine numai valoric, iar inventarierea prin sondaj se
utilizează numai in cazurile cind evidenţa se ţine cantitativ.
Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt utilizate in condiţiile 1n care nivelul de pregătire, competenţa
sau aparatura de care dispune organul de control nu poate face faţă complexităţii problemei analizate. În
asemenea cazuri se recurge la serviciile unor specialişti din domeniul tehnic, chimic, sanitar etc. Expertiza
tehnică se utilizează pentru determinarea integrităţii valorilor materiale, stabilirea realităţii unei operaţii,
cunoaşterea parametrilor de funcţionare a,utilajelor, cunoaşterea rezistenţei unor materiale sau construcţii,
determinarea randamentelor energetice şi termice, cunoaşterea normei de consum pentru o lucrare sau produs.
Analiza de laborator este necesară pentru stabilirea calităţii compoziţiei sau conţinuttilui unor materii prime,
materiale, lucrări, produse etc. Expertiza tehnică şi analiza de laborator depăşesc cadrul problemelor
economico-financiare, insă în unele cazuri ele sunt indispensabile unei analize temeinice a fenomenului
controlat, cunoaşterii realităţilor efective şi formulării unor concluzii obiective. De exemplu, cu ajutorul
expertizei tehnice se stabileşte dacă volumul unor lucrări efectuate corespunde manoperei platite, iar prin
intermediul analizei de laborator se stabileşte dacă 1n componenţa unui produs exisfă toate materialele eliberate
din depozit.
 Observarea directă se utilizează in scopul urmării la fata locului a modului de organizare şi desffaşurare a
muncii din diferite sectoare sau compartimente. Această metodă de control faptic rezidă în constatarea modului
in care personalul işi exercită obligatiile de serviciu, utiliz1nd astfel de procedee tehnice, precum sunt
cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea etc. Deasemenea, această metodă permite cunoaşterea unor
realităţi ce nu pot fi inregistrate in documente sau în evidenţe, cum ar fi: asigurarea pazei la magazii şi depozite,
respectarea normelor de protecţie a muncii, realizarea măsurilor de securitate privind păstrarea şi manipularea
numerarului etc.
Inspecţia fizica rezidă in examinarea activelor şi a altor resurse in scopul constatării existenţei unui anumit
post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative iregistrate in evidentă (de exemplu, controlul banilor in
casierie, a listelor de inventariere etc.).
Verificarea posibilitatii reale de indeplinire a operaţiiilor respective este un procedeu de constatare a unor
evenimente sau operaţiuni ce nu au putut a avea loc. De exemplu, in 10 saci pentru ambalarea făinei cu o
greutate standard de 50 kg. nu pot fi ambalate 2 tone de făină sau cu un camion cu o capacitate de 5 tone nu se
poate transporta 10 tone de marfă intr-o singură cursă.
Controlul de lansare în procesul de productie a materiei prime şi a materialelor rezidă in determinarea
exactităţii normelor de consum şi a cantităţii reale de produse finite ce sunt obţinute dintr-o unitate dată de
materie primă. Datele obţinute cu ajutorul acestei metode se compară cu datele fixate in documentele de la
intreprindere, şi in caz că se constată abateri se determină motivele şi consecinţele.
=O3= Controlul documentar - procedeu de exercitare a controlului
Controlul documentar, în practica economico-financiară, este cel mai des utilizat, deoarece anume acest
procedeu rezidă "in aprecierea şi analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene pe baza documentelor
justificative care le reflectă. in cadrul controlului ducumentar se urmăreşte concomitent dacă documentele
justificative respectă condiţiile de formă şi cele de fond, efectuindu-se atit inaintea inregistrărilor documentelor,
cit şi după inregistrarea în conturi.
In scopul respectării condiţiilor de formă, controlul documentar are ca obiective:
- autenticitatea
- exactitatea intoctmirii şi valabilitatea documentelor
- efectuarea corectă a calculelor.
Controlul autenticitătii documentelor rezidă in verificarea faptului dacă la intocmirea acestora au fost
respectate condiţiile legale privind modul de utilizare al formularelor tipizate, justeţea intocmirti si completării
cu toate elementele necesare, completarea corectă a datelor, existenţa semnăturilor originale ale persoanelor tn
drept să dispună, să execute sau să controleze operatiile respective, concordanţa semnăturilor respective cu
semnăturile aceloraşi persoane de pe alte documente sau cu specimenele de semnături etc.
Controlul exactităţii şi valabilităţii documentelor constă în analiza intocmirii acestora în raport cu
momentul şi condiţiile producerii operaţiilor economice şi financiare pe care le consemnează.
Controlul efectuării corecte a calculelor rezidă în verificarea aplicării juste a preturilor şi tarifelor, avind
drept scop inlăturarea erorilor de calcul ce pot denatura conţinutul operaţiior economice si financiare.
In scopul respectării condiţiilor de fond, controlul documentar are ca obiective:
- legafitatea
- realitatea-exactitatea
- eficienţa
- necesitatca
- economicitatea
- oportimitatea.
Controlul legalităţii documentelor rezidă în verificarea respectării prevederilor tuturor actelor normative.
Astfel, conţinutul documentelor justificative se confruntă cu prevederile legislaţiei in vigoare şi se stabileşte
concordanţa dintre ele. in scopul aprecierii gravităţii nerespectării Iegalităţii se precizează şi dispoziţiile legale
incălcate.
Controlul realităţii-exactităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate in documente constă in
stabilirea faptului dacă acestea s-au produs in limitele, condiţiile şi la locul indicat in documentele respective.
Controlul eficienţei operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente constă în verificarea
eficienţei acestora.
Controlul necesităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate in documente rezidă in stabilirea
gradului de utilitate a operaţiilor respective, in scopul inlăturării risipei, cheltuielilor inutile.
 Controlul economicităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate in documente constă in verificarea
corespunderii din punct de vedere economic a momentului ales şi a locului stabilit pentru executarea acestor
operaţii.
Controlul oportunitătii operaţiilor economice si financiare consemnate in documente rezidă in verificarea
respectării anumitor condiţii privind necesitatea operatiei econornice respective pentru interesele statului,
alegerea corectă a locului şi timpului realizării acestei operatii economice, crearea unor condiţii necesare pentru
finanţarea obiectului controlat, elaborarea tehnologiei de productie si corespunderea calificării muncitorilor in
vederea realizării cu succes a acestei operatii etc.
Controlul documentar se exercită prin mai multe modalităţi sau tehnici. care se utilizează selectiv sau
combinat, in dependenţă de situaţia concretă controlată.
Controlul cronologic presupune verificarea documentelor in ordinea intocmirii, inregistrării şi indosarierii
acestora, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. Această modalitate este relativ simplă, exercitindu-se
cu uşurinţă, insă nu oferă posibilitatea de a se urmări o anumită problemă de la inceput pină la sfirşit.
Controlul invers cronologic este similar controlului cronologic ca proces, insă se execută de la sfirşitul spre
inceputul perioadei de control. In acest caz se incepe cu controlul celor mai recente operaţii şi documente şi se
continuă de la prezent spre trecut. De regulă, se utilizează în două situatii specifice: atunci cînd se constată
anumite omisiuni sau erori de inregistrare, pentru identificarea cărora este necesară cercetarea minuţioasă a
documentelor intocmite anterior, sau in cazul constatării unor deficienţe, abateri sau falsuri pentru stabilirea
momentului de producere a acestuia.
Controlul sisternatic presupune gruparea documentelor pe probleme şi apoi controlul lor in ordine
cronologică. Această modalitate de control este cea mai eficientă, deoarece are loc urmărirea cu o atenţie sporită
a unei singure probleme şi se poate stabili concluzii complexe pentru fiecare problemă. cercetată.
Controlul reciproc rezidă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor documente cu continut
identic, insă diferite ca formă. Acest tip de control constituie o confirmare internă a datelor consemnate in
documentele sau evidenţele unităţii controlate.
Controlul încrucisat rezidă in cercetarea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la
unitatea controlată şi la alte unităţi cu care s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat
materiale, produse, mărfuri etc (de exemplu, originalul facturii existent la elient se confruntă cu copia rămasă la
furnizor; extrasul de cont primit de la bancă cu copia existentă la bancă). Acest tip de control constituie o
confirmare externă a datelor consemnate in documentele sau evidenţele unităţii controlate.
Controlul combinat sau mixt reprezintă o imbinare a procedeelor menţionate mai sus, ce presupune gruparea
documentelor pe feluri, probleme sau operaţiuni şi examinarea fiecărui set de documente în ordinea cronologică
sau invers cronologică a întocmirii, inregistrării sau indosarierii lor.
Investigatia de control rezidă în obţinerea informatiilor din partea personalului unităţii supuse controlului.
Deşi nu este o sursă demnă de control, totuşi este o sursă suplimentară de informare.
Comparatia de control presupune analiza comparativă a diferitor solduri din evidenţele analitice cu cele din
conturile sintetice.
Analizei contabile este supusă fiecare operaţie economico-financiară, inainte de a fi inregistrată în conturi.
Cu ajutorul acesteia se determină conturile în care urmează a fî inregistrată operaţia.
Balanta analitica de control se intocmeşte pentru fiecare cont sintetic desţăşurat pe conturi analitice, în baza
datelor preluate din conturile analitice. Ea cuprinde următoarele corelaţii de control:
- soldul iniţial al contului sintetic să fie egal cu totalul soldurilor iniţiale ale conturilor sale analitice;
- rulajul debitor al contului sintetic să fie egal cu totalul rulajelor debitoare ale conturilor sale analitice:
- rulajul creditor al contului sintetic să fie egal cu totalul rulajelor creditoare ale conturilor sale analitice;
- soldul final al contului sintetic să fie egal totalul soldurilor finale ale conturilor sale analitice.
Balamta sintetica de control asigură respectarea principiului dublei inregistrări. Controlul inregistrărilor se
face prin confruntarea fiecărei balanţe analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanţa
sintetică de control contabil.
=O4= Perfectarea rezultatelor controlului
Orice activitate desfăşurată de către organele de control "in scopul verificării documentare, precum şi a
rezultatelor obţinute are ca finalitate prezentarea intr-un mod clar şi complet a actelor de control. Principalele
documente care se intocmesc în legătură cu activitatea de control sunt:
- actul reviziei de bază;
- actele intermediare, actele de verificare a gestiunilor, actele pentru constatări de infracţiuni — toate
acestea fiind în componenţa actului de revizie de bază;
- note de prezentare a actului de revizie de bază.
 Actul reviziei de baza se distinge ca principalul document al activităţil de control. In partea introductivă a
acestuia se includ:
- denumirea organului de control;
- numărul ordinului in baza căruia este efectuat controlul;
- obiectivele controlului;
- denumirea entităţii verificate;
- numele persoanelor cu funcţii de răspundere in unitatea supusă controlului:
- perioada ce este supusă controlului;
- durata controlului.
Partea introductivă este urmată de relevarea constatărilor privind realizarea recomandărilor propuse ca
urmare a controlului anterior. In caz dacă nu s-au luat măsuri corespunzătoare vizavi de recomandările propuse,
se stabileşte pentru fiecare in parte consecinţele şi persoanele vinovate.
Pe parcursul desfăşurării controlului, în actul de revizie de bază se consemnează deficienţele, abaterile şi
neajunsurile constatate, care trebuie confirmate documentar. Organele de control isi asumă toată
responsabilitatea pentru constatările consemnate, dar neconfirmate documentar. Pentru fiecare deficienţă sau
abatere constatată se impune a se preciza legile, hotăririle, instrucţiunile şi dispoziţiile incălcate, precum şi
consecinţele acestor abateri asupra situaţiei economico-financiare a unităţii, precum şi persoanele vinovate. În
actul reviziei de bază sau intr-o anexă a acestuia se consemnează măsurile luate in timpul controlului pentru
remedierea sau lichidarea deficienţelor constate şi pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.
Actul reviziel de bază nu trebuie să includă:
- fapte neconfirmate documentar;
- concluzii privind activitatea intreprinderii;
- date statistice, cu excepţia celor necesare pentru documentarea precizărilor din actul de revizie;
- calificarea gradului de gravitate a abaterilor prin expresii necorespunzătoare;
- afirmaţii generale, fără nici o legătură cu abaterile consemnate.
Conducătorii intreprinderii sunt obligaţi să semneze actul de revizie, iar in caz că nu sunt de acord cu cele
consemnate de organul de control, ei pot formula obiecţii consemnindu-le printr-o notă separată despre care se
va face menţiune la semnarea actului de revizie. La actul reviziei de bază se anexează planul de control, un
exemplar al fiecărui act de revizie intermediar Incheiat, notele explicative, copiile sau originalele documentelor
ridicate, planul de măsuri intocmit de unitatea in vederea remedierii deficienţelor care nu au fost lichidate în
timpul controlului, angajamentele scrise pentru acoperirea lipsurilor constatate.
Actul intermediar de verificare a gestiunilor se incheie pentru fiecare gestiune in parte, in care sunt
consemnate rezultatele verificării casei, a depozitelor etc., fiind semnate de organul de control, administratorul
unităţii controlate şi contabilul şef, fiind intocmit in trei exemplare.
Inainte de inceperea verificării gestionarul trebuie să prezinte o declaraţie scrisă in care să consemneze
situaţia evidentci, lipsurile sau plusurile, provenienţa acestora şi alte obiecte ce le are in păstrare. Actul
intermediar de verificare trebuie să includă deficienţele constatate şi persoanele vinovate, iar in caz că nu sunt
constatate deficienţe, atunci acest act nu se mai intocmeşte iar inventarul de control se ataşează la actul reviziei
de bază.
Actul intermediar de verificare pentru constatări de infractiuni se intocmeşte in cazul în care fapta ilicită
constatată este de natură penală. Acest act trebuie să conţină fapta ilicită constatată, paguba produsă, persoana
vinovată, prevederile legislaţiei penale ce sunt incălcate. Se intocmeşte in trei exemplare, fiind semnat de
organul de control, administratorul unităţii controlate şi contabilul şef.
Nota de prezentare a actului de revizie reprezintă principalul document al activităţii de control, prin care
organul de control prezintă unităţii care a organizat controlul materialele reviziei, in care sunt expuse
concluziile şi recomandările propuse. Recomandările cuprinse in acestă notă trebuie să fie sistematizate astfel:
- imputaţii, făcindu-se trimiteri la actele intermediare ce au fost incheiate;
- aplicarea unor sancţiuni disciplinare;
- recomandările propuse, ce nu sunt incluse on planul de măsuri;
- comunicări ce urmează a fi făcute altor unităţi.
Nota de prezentare trebuie să conţină aprecieri asupra persoanelor vinovate care sunt supuse răspunderii
materiale. De asemenea, in această notă organul de control este obligat să analizeze obiecţiile inaintate de către
persoanele ce au fost supuse controlului, in privinţa actului de revizie, şi să formuleze concluziile referitor
acestor obiecţii.
Dacă organul de control nu mai are nimic de prezentat în afara celor mentionate în actul de revizie, atunci
nota de prezentare nu se mai intocmeşte.
 =O5= Valorificarea constatărilor controlului
Controlul economico-financiar nu trebuie să se limiteze doar la constatarea lipsurilor şi sancţionarea
persoanelor vinovate, ci trebuie să aibă ca finalitate remedierea definitivă a neajunsurilor şi deficienţelor
constatate. O acţiune de control nu poate fi considerată ineheiată pină nu se lichidează toate deficienţele
constatate şi se stabilesc măsuri care duc la imbunătătirea practică a activităţh economico-financiare. In scopul
finalizării acţiunilor de control, se utilizează un set de măsuri, în dependenţă de aspectele concrete ale
activitătilor sau obiectivelor supuse controlului. ce urmăresc remedierea şi prevenirea repetării deficienţelor şi
abaterilor constatate .şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.
In timpul destăşurării controlului pot fi luate următoarele măsuri operative:
- depozitarea şi păstrarea bunurilor în condiţii corespunzătoare;
- intocmirea corectă şi oportună a documentelor la locurile de producţie;
- corectarea erorilor din evidenta tehnico-operativă şi contabilă;
- inregistrarea plusurilor în gestiune, recuperarea pagubelor etc.
In baza constatărilor şi propunerilor se stabilesc măsuri ce se iau în continuare:
- inlăturarea şi prevenirea abaterilor;
- aplicarea sancţiunilor disciplinare;
- aplicarea sancţiunhor contravenţionale;
- stabilirea răspunderii materiale;
- inaintarea in orfanele de drept a actelor incheiate in cazul constatarii de fapte penale.
In scopul finalizării controlului financiar distingem următoarele răspunderi: disciplinară, contravenţională,
materială şi penală.
Răspunderea disciplinară
Persoanele angajate in procesul de muncă au obligaţia de a exercita conştiincios sareinile ce le revin la
loeurile de muncă ce decurg din prevederile contractelor de muncă, regulamentelor de organizare şi funcţionare
a unităţilor,dispoziţiilor, primite din partea şefilor ierarhici, iar administraţia unităţh are obligaţia de a stabili
măsuri privind desfăşurarea normală a activităţii, protecţia patrimoniului, asigurarea achitării salariilor la timp,
imbunătăţirea condi ţiilor de muneă., prevenirea producerii pierderilor de producţie şi a perturbării activităţii,
prevenirea abaterilor de la ordinea şi disciplina muncii, a neglijenţei şi a risipei. Nerespectarea obligaţiilor de.
către persoana angajată se consideră abatere diseiplinară, care atrage răspunderea cu caracter disciplinar,
sancţionindu-se cu:
- mustrare;
- avertisment;
- diminuarea temporară a salariului;
- retrogradarea în funcţie;
- rezilierea contractului de muncă.
Există situaţii in care prin săvirşirea unei singure fapte ilicite se produc mai multe abari disciplinare. in acest
caz se aplică o singură sanctiune aferentă celei mai grave abateri săvirşite. deoarece pluralitatea de incălcări a
indatoririlor de serviciu nu atrage o pluralitate de sanctiuni disciplinare. Insă in cazul in care prin săvirşirea unei
singure fapte ilicite se incalcă concomitent mai multe norme de drept, fapta respectivă poate atrage mai multe
tipuri de răspundere. Răspunderea disciplinară poate fi imputată doar persoanelor care au incheiat contractul de
muncă cu entitatea respectivă. Sancţiunea disciplinară se stabileşte in rezultatul analizei prealabile a faptei
ilicite. interogării persoanei in cauză şi controlului susţinerilor facute în apărare. şi se comunică in scris.
Persoana sancţionată poate recurge la contestarea sanctiumi, şi in caz de stabilire a nevinovăţiei sale, are dreptul
la o despăgubire.
Răspunderea contravenţională
Contavenţia reprezintă o faptă ilicită săvirşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol mai redus decit
infracţiunea, insă asupra căreia sunt pevăzute contavenţii. Contravenţia poate fi sancţionată cu avertisment sau
cu o amendă. Avertismentul presupune atragerea atenţiei persoanei contravenţionate asupra pericolului faptei
săvirşite si recomandarea ca pe viitor să se respecte dispoziţiile legale. Acest tip de contavenţie se aplică în
cazurile în care fapta este de mică importanţă şi se consideră că persoana contravenţionată nu va repeta fapta
ilicită chiar fară aplicarea unei amenzi. Amenda are un caracter administrativ, şi se varsă la bugetul statului. In
cazul săvirşirii mai multor contravenţii sancţionate cu amendă, atunci amenda se aplică pentru fiecare
contravenţie in parte. Se impune a menţiona că răspunderii contravenţionale nu este supusă fapta săvirşită în
stare de legitimă apărare, din cauza unor intimplări ce nu puteau fi prevăzute sau inlăturate. Distingem
următoarele fapte ce constituie contravenţie:
 - deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu fără a fi inregistrate in
contabilitate,
- primirea şi eliberarea din depozite a bunurilor fără documente justificative de intrare şi ieşire;
- neintocmirea balanţei de verificare;
- nerespectarea prevederilor legale.

Răspunderea materială
Răspunderea materială este atrasă de faptele ilicite ale persoanelor incadrate în procesul de muncă pentru
pagubele aduse patrimoniului agentului economic din vina şi în legătură cu munca lor. Pierderile inerente
procesului de producţie care se incadrează în limitele legale, pagubele provocate datorită unor cauze
neprevăzute şi care nu puteau fi inlăturate sau în situaţii de forţă majoră nu atrag după sine răspunderea
materială.
Răspunderea materială presupune indeplinirea simultană a următoarelor condiţii:
- exisţenţa intre autorul pagubei şi unitatea păgubită a unui raport juridic de muncă la data săvirşirii
pagubei;
- existenţa caracterului ilicit, personal şi în legătură cu munca a faptei cauzatoare a pagubei;
- existenţa relaţiei de cauzalitate a faptei ilicite şi a pagubei materiale;
- existenţa vinovătiei faptei săvirşite, ce trebuie să fie demonstrată de administraţie.
Distingem răspundere materială individuală, care impune persoanei vinovate obligaţia de a repara singură şi
in intregime paguba cauzată unităţii, si răspundere materială individuală, ce se stabileşte atunci cind există o
singură pagubă si mai mulţi vinovaţi, iar paguba fiind divizată iintre coautori in dependenţă de contribuţia
fiecăruia la producerea ei.
Răspunderea penală
Răspunderca penală are ca temei fapta ce prezintă pericol social, săvirşită cu vinovăţie şi prevăzută de
legislaţia penală. Infractiunea poate fi pedepsită cu privare de libertate, amendă sau privare de libertate şi
amendă. În cazul in care infracţiunea a cauzat pagube materiale, instanţa de judecată poate stabili şi răspunderea
materială.
Controlul economico-financiar poate constata următoarele fapte ce constituie infracţiuni:
- infracţiuni în legătură cu activitatea economico- financiară a unităţii (crearea de plusuri prin m.etode
frauduloase);
- infracţiuni contra patrimoniului (delapidare; abuz de îneredere, gestiune frauduloasă, inşelăciune,
distrugere săvirşite in paguba patrimoniului);
- infractiuni de serviciu sau in legătură cu serviciul (neindeplinirea sau indeplinirea în mod defectuos a
unui act sau a unei sarcini de serviciu ce cauzează perturbări activităţii unităţii);
- infraăţiuni de fals (falsificarea de cecuri sau alte acte pentru efectuarea plăţilor);
- intractiuni privind societăţile comerciale (plasarea la preţuri diferite de cele stabilite de AGA a acţiunilor
din noua emisiune, emiterea de obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale, răspindirea de ştiri false
ce au ca efect mărirea sau scăderea valorii acţiunilor sau obligaţiunilor in scopuri personale);
- infracţiuni in domeniul protejării populaţiei impotriva unor activităţi comerciale ilicite (acumularea de
mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revinzării lor ulterioare sau al
suprimării concurenţei loiale, falsificarea sau substituirea de mărfuri, precum şi expunerea spre vinzare a
unor asemenea bunuri, cunoscind că sunt falsificate sau substituite).
Tema 4: Control fiscal si evaziune fiscala
1. Concept de control fiscal contribuabil si inspector fiscal;
2. Procedee tehnici si instrumente de control fiscal; (codul fiscal)
3. Modalitati de efectuare si finalizare a controlului fiscal;
4. Conceptul de evaziune fiscala, clasificare si particularitati ep categorii de obligatii fiscale; (3
tipuri)
5. Contraventii sau infractiuni privind faptele de evaziune fiscala.
Tema 4: Revizia operatiunilor banesti de decontare si de credit.
=O1= Verificarea (inventarierea numerarului din casa)
Inainte de incepere operatiie de verificare este necesar sa se stabileasca numarul casierilor si
persoanelor care ua primit avansuri pt plati de la casieria centrala. Inventarierea casieriilor se
efectueaza in acelasi timp. Daca nu se poate realiza acest lucru casele se sigileaza dupa ce preveniv
numeraru, scriptele si toate documentele se introduce in casa. Dupa sigilare cheile ramin in posesia
casierului iar sigiliu se pastreaza de revizor si se purcede la operatia de verificare luinduse pe rind
fiecare casierie in parte.
La cererea revizorului casierul este obligat sa inscrie in registru de casa toate documentele
privind operatiile de incasari si plati, sa stabileasca soldul casei si sa intocmeasca o declaratie
asupra numerarului si a valorilor ce apartin altor intreprinderi, orrganizatii existente in casa. Se are
in vedere ca conform regulamentului Operatiunilor de Casa pastrarea in casa a numerarului si a
altor valori ce nu apartin intreprinerii respective este interzisa.
Dupa acesta se procedeaza la numerarea banilor. Banii se numara de 2 ori. Prima numarare o
face casierul iar a doua organul de control. In caz de necoincidenta se purcede la a 3 numarare pe
care o efectueaza contabilul sef si care asista la intreaga operatie. Dolsul faptic de numerar obtinut
prin numerare se confrunta cu cel scriptic dupa evidentele de casa, stabilinduse eventualele
nepotriviri. Odata cu verificarea numerarului se verifica si integritatea altor valori aflate in casa
cum ar fi: carnetele de cecuri, delegatiile, timbrele etc si confruntarea lor cu documentele in baza
carora au fost date in pastrare casierului.
Revizorul trebuie sa verifice si soldul casei conform registrului de casa cu soldul contabil a
aceiasi data, stabilit in baza jurnalului ordin nr 1 (contul 241) privind creditul si debitul contului
casa (241). Rezultatele verificarii numerarului aflate in casa intreprinderii se inscriu intr-un act
intermediar care trebuie sa cuprinda: soldul faptic, soldul scriptic, rezultatele registrului de casa,
plusurile si minusurile de casa precum si descrierea amanuntita a celorlalte valori aflate in casa.
Actul se intocmeste imediat dupa finisarea inventarierii se semenaza de revizor, contabil- sef si
casier. In continutul lui nu se permite stersaturi sau corectari. Pt lipsurile de numerar revizorul cere
explicatie in scris de la casier si se imputa. Plusurile de numerar se inregistreaza imediat la venit si
timp de 3 zile se trensfera in buget.
=O2= Verificarea disciplinei de casa
Revizorul controleza ca la intreprindere se respecta utilizarea numerarului conform destinatiei pt
care sa ridicat de la banca precum si masura in care soldul zilnic este respectat. In acest scop
revizorul confrunta datele din condica de inregistrare a documentelor privind intrarea si iesirea
numerarului din casa; soldul casei din registrul de casa cu soldul aprobat de banca, tinind seama de
faptul ca pot fi pastrate in casa peste limita soldului de casa numai sumele necesare pt plata
salariilor , pensiilor, burselor, indemnizatiilor etc.
Operatiile de casa se supun unei verificari totale si fiecare document in parte este cercetat atit
din punct de vedere aritmetic a exactitatii calculelor cit si sub aspectul autenticitatii si valabilitatii
semnaturilor prin care se dispune operatia respectiva.
Controlind incasarile revizorul verifica daca acestea se fac pe baza de chitanta legala si daca in
evidenta si circultia chitantelor sint respectate dispozitiile regulamentului operatiilor dee casa. Pt
 sumele ridicate de la banca trebuie confruntate inregistrrile din registru de casa cu extrasele de cont
si cu cotoarele de cecuri din carnetu de cecuri.
Revizorul este obligat sa verifice daca la intreprindere nu se practica sistemul semnarii cecurilor
de numerar in alb (necompletate). Verificarea paltii in numerar se efectueaza examinind si
documentele corespunzatoare pe baza carora sau facut aceste plati. Pt a putea stabili legalitatea,
necesitatea, oportunitatea si realitatea unor plati revizorul e dator sa recurga ala verificarea faptica
pe teren a lucrarilor executate si materialelor achizitionate. Pt achizitionarile de materiale cu plata
in numerar, revizorul trebuie sa cerceteze realitatea intrarii in depozit a materialelor si inregistrarea
lor. In procesul verificarii operaiunilor banesti trebuie sa se acorde o deosebita attentie urmatoarele
probleme:
- plati in numerar facute creditorilor intreprinderii in astfel de cazuri se ascund sustrageri de
mijloace banesti;
- platile prin procura sau delegatie ;
- confruntarea depunerilor in numerar la banca cu extrasul din contu, platii salariilor neridicate si
a colaboratorilor externi etc;
- cheltuiri numerarului unei unitati pt necesitatile unitatii titulare.
Deasemenea se verifica modul cum se respecta dispozitia din regulamentul operatiilor de casa
privind verificarea inopinata a casei cel putin o data pe luna, de catre contabilul-sef sau de o
comisie desemnata printr-un ordin scris al conducatorului, precum si daca rezultatele acestor
verificare au fost consemnate intr-un act.
Revizorul controleaza cum se verifica actele de incasari si plati la contabilitate; masura in care
conducerea intreprinderii se preocupa de securitatea caselor de bani si a transportului banilor de la
banca si catre banca; daca intreprinderea a incheiat angajamente- tip privind raspunderea materiala
a casierilor pt sumele de bani si valorile incredintate lor.
=O3= Verificarea decontarilor titularilor de avans
Verificarea decontarilor cu titularii de avans incepe cu cercetarea soldului conturilor analitice si
stabilire concordantei lui cu suma soldului din contul sintetic 227 ”decontarile cu titularii de avans”
(gestionarii).
Se verifica modul de respectare la intreprindere a regulamentului, unde este stabilit de avansuri
spre decontare pot fi acordate persoanelor care au prezentat in termenii stabiliti decontarile de
avans si au varsat la casierie soldul de bani. Deasemenea se stabileste daca avansuri spre decontare
nu se acorda persoanelor nescriptice.
Actele de cheltuieli prezentate pt justificarea avansului spre decontare primit se supun unei
verificari de fond si formal pt a stabili respectarea utilizarii avansului ins copul pt care a fost
acordat existenta, legalitatea si realitatea documentelor primare (factori, bonuri, bilete de calatorie,
chitanta, ordine de deplasare – legitimatie vizate la plecarea in deplasare si sosire); necesitatea si
realitatea efectuarii deplasarilor prin examinarea rapoartelor de activitate si a vizelor de delegatie,
corecta calculare a cheltuielilor.
In caz cind avansurile spre decontare au fost acordate pt procurarea unor valori materiale se
verifica daca cantitatea acestor valori materiale indicate in documentele primare anexate la
decontarile de avans au fost date la depozit. Aceasta verificare se utilizeaza prin confruntarea
documentelor respective.
In caz cind la unitate supusa controlului se stabilesc sume a unor titulari de avans care timp
indelungat nu au fost achitate se determina motivele si persoanele vinovate, masurile luate de
intreprinedre. De la titularii de avans se cer note explicative si urgentarea achitarii sumelor de
avans. In cazuri exceptioanle actele respective se ianinteaza organelor de ancheta.
=O4=Verificarea operatiunilor de decontari prin conturile la banci
Operatiunile de incasari si plati fara numerar in conturile deschise la banca trebuie supuse unei
verificari totale si de fond si analizate. In strinsa legatura cu operatiile economice si financiare a
intreprinderii.
 Inainte de a proceda la cercetarea documentelor si a operatiilor respective se controleaza
existeanta, integritatea si exacticitatea extraselor pt toate conturile intreprinderii la banca. Acestea
se pot stabili examinind la fiecare extras in parte: data, stampila bancii, semnaturile legale,
succesiunea datelor si rapoartelor totalurilor si a soldurilor de la un extras la altul. Cind exista
corectura, stersatura sau indoieli de orice fel asupra autenticitatii extraselor de cont, se impune
contraverificarea lor cu dublicatele de la banca.
Verificarea exactitatii sumelor inscrise in extrasu de cont trebuie sa aiba la baza exitenta
documentelor justificativ, legalitatea si autenticitatea lor precum si reflectarea lor corecta in
evidenta contabila a tuturor operatiilor.
Cu toata atentia trebuie analizate operatiile de plan prin virament in contul unor creditori.
Fiecare casa se controleaza prin verificarea incrucisata pt materiale achizitionate prin virament.
Inafara de existenta si exactitatea documentelor respective trebuie sa se verifice realitatea intrarii
lor in depozitul intreprinderii prin confruntarea facturilor cu evidenta depozitului. Deasemenea pt
plata lucrarilor si a serviciilor se verifica executarea si receptionarea lor.
Extrasul de cont poate a concorde cu evidenta contabila pe total si totusi sa existe nepotriviri
partiale care sa ascunda nereguli.
De aceia pt fiecare extras in parte trebuie sa se verifice gruparea operatiilor si a rulajelor pe
conturi corespunzatoare, precum si inscrierea cu exactitatea paltilor In Jurnalul Order nr.2 si a
incasarilor in situatia pentru DEBITUL contului de decontare la banca.
O atentie deosebita revizorul acorda operatiunilor de stognare. Ina stfel de cazuri se cerceteaza
fiecare operatie la banca.
=O5=Verificarea decontarilor cu debitorii si creditorii
Prin verificarea decontarilor cu debitorii si creditorii se urmareste special sa se stabileasca
temeinicia soldurilor debitorilor si creditorilor; masurile luate de intreprindere pt lichidarea
posturilor debitoare si creditoare si legalitatea lor; modul de reflectare in evidenta contabila a
diverselor categorii de debitori si creditori; modul de solutionare a reclamatiilor.
Verificarea debitorilor se analizeaza atunci cind se considera necesar prin intocmirea unei
situatii nominale a tuturor debitorilor intreprinderii. Aceasta situatie se completeaza in baza datelor
din balantele de verificare lunare si din fisele analitice ale debitorilor, cuprinzind atit debitorii
existenti la inceputul perioadei supuse verificarii cit si pe cei care au aparut pe parcursul perioadei
respective. Cu ajutorul acestei situatii debitorii sint divizati pe categorii si anume: de reclamatii, din
avansuri spre decontare, pt lipsuri, delapidari si furturi, litigiosi etc. Este urmarita dinamica lor atit
pe perioade mai indelungate cit si in decursul perioadei supuse verificarii, precum si ce masuri sunt
intreprinse de entitatea verificata in scopul lichidarii sumelor datorate de debitorii respectivi.
In ceea ce priveste debitorii litigiosi se poate realiza o grupare dupa natura pagubelor si a
organelor sub jurisdictia carora cad datoriile urmarite.
Debitorii litigiosi sunt debitorii ale caror dosare au fost inaintate instantelor judecatoresti.
Revizorul supune unei verificari detaliate modul in care intreprinderea actioneaza in scopul
recuperarii la timp a debitelor daca sau formulat reclamatii si sau luat masuri oportune pt incasarea
datoriilor. Pentru toate litighiile respinse de instante este necesar sa fie verificate temeinicia
problemelor prezentate de intreprindere instantei in cauza. Sau inregistrat cazuri cind au fost
inaintate dosare in instantele de judecata fra anici o argumentare corespunzatoare numai pt a se
obtine o hotarire judecatoreasca in baza careia datoriile sa poata fi trecute la pierderi. In astfel de
situatii se analizeaza motivele care au dus la respingerea litigiilor fie din decizia organului
respectiv sau dupa datele receptionate de la arbitraj sau din instantele judecatoresti. Se impune
necesitatea de a verifica atent si debitele lichidate prin intermediului contului profit si pierdere.
Verificarea creditelor se realizeaza prin examinare individuala a fiecarui credit sub aspectul
registrarii corecte in conturi a masurilor de lichidare, a soldurilor si a lichiditatiii operatiilor.
Fiecare creditor in parte este analizat, se verifica legalitatea si exactitatea documentelor in baza
carora au fost stabilite creditele precum si masurile luate de intreprindere pt rambursarea creditelor
la timp. Toate operatiunile aferente achitarii angajamentelor creditoare se controleaza amanuntit iar
documentele asupra carora exista dubii sau indoieli se confrunta cu originalele sau dublicatele
existente la creditori. Totodata se identifica toate cazurile de intirziere nejustificata a rambursarii
creditelor.
Revizorul mai verifica si cum se solutioneaza reclamatiile receptionate de la furnizori si clientii
intreprinderii verificate.
=O6=Verificarea decontarilor cu bugetul
Agentii economici in activitatea sa au relatii constante cu bugetul in ceea ce priveste varsarea
impozitelor si utilizarea lor in unele cazuri a alocatiilor banesti din buget.
In conformitate cu Codul Fiscal al RM care este documentul de baza de reglementare fiscala in
tara noastra, perosanele fizice si juridice sunt impuse la plata impozitelor si taxelor gnerale de stat
precum si a impozitelor si taxelor locale.
Sistemul impozitelor republicane include: Impozitul pe venit, Taxa pe valoare adaugată,
Accizele, Impozitul privat, Taxa vamală, Taxele percepute în fondul rutier.
Sistemul impozitelor locale include: impozitul pe bunuri imobiliare, Taxe pt utilizarea
resurselor naturale, Taxa pt amenajarea teritoriului, Taxa de organizare a licita țiilor locale și
loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, Taxa hotelieră, Taxa pt amplasarea
publicității (reclamei), Taxa de aplicare a simbolicii locale, Taxa pt amplasarea unită ților
comerciale, Taxa de piață, Taxa pt parcarea, Taxa balneară, Taxa de la posesorii de cîini, Taxa de la
posesorii unităților de transport; Taxa pt unitățile stradale de comer ț și de prestare a serviciilor;
Taxe pt evacuarea deșeurilor; Taxe pt dispozitivile publicitare.
Impozitele republicane și majoritatea impozitelor locale, cotele lor și înlesnirile ficale se
stabilesc și se anulează numai de parlament concomitent cu aprobarea bugetului de stat pe anul
următor. Unele impozite locale se stabilesc și se anulează de organele de autoadministrare locală în
limetele competenței lor.
=O7=Verificarea operatiunilor de credit (de imprumut)
Creditul sau imprumutul poate fi acordat de catre stat, de bancile comerciale si de alte institutii
financiare si intreprinderi, statul mai poate acorda credite cu destinatie speciala. Un exemplu poate
fi legifirarea creditului de stat special pentru completarea mijloacelor circulante a intreprinderilor si
organizatiilor prin decretul presedintelui RM. Bancile acorda credite in baza contractelro incheiate
intre intreprindere si banca. In contractul de creditare sunt prevazute: obiectul si suma creditului;
conditiile si modul de acordare a lui; obligatiunile de cautiune a debitorului; marimea ratei dobinzii
pentru credit si modul de rambursare a datoriei de baza si a dobinzii; functiile debitorului si ale
bancii creditoare inclusiv verificarea folosirii dupa destinatie a mijloacelor imprumutate; lista
actelro de evidenta si termenele de prezentare a acestora.
Conform legislatiei in vigoare debitorul semneaza un angajament conform careia daca debitorul
nusi onoreaza angajamentul de rambursare a creditului bancii i se rezzerva posibilitatea sa
beneficieze de valaorea bunurilor gajate.
Bancile acordind credite solicita urmatoarele tipuri de garantii: gajul averii, garantii mobiliare,
imobiliare, cambiile, cautiuni, obligatiuni, bunuri procurate sau constituite din credite, depozite la
banci in moneda nationala sau alta valuta; cesiunea in favoarea bancilor a drepturilor banesti pe
care debitorul le are de primit de la terti in cadrul contractelor de lucrari sau prestari de servicii;
scrisori de garantie, creante si alte forme aprobate si folosite in practica bancara. La rezolvarea
disputelor cu debitorii insolvabilise aplica urmatoarele masuri: transmiterea conducerii operative
unui consiliu de administratie provizoriu numit cu participarea bancii; reorganizarea; lichidarea
averii prin vinzare si dreptul asupra gajului in conformitate cu legea.
La intreprinderile de stat se verifica necesitatea de a recurge la contractarea imprumutului de la
banca, justificarea documentelor pt obtinerea imprumutului conform regulamentului in vigoare,
daca inmprumutul este utilizat in scopul pt care a fost contractat, daca rambursarea imprumutului
se efectueaza in termenii stabiliti sau inainte de termen. Deasemenea este determinata eficacitatea
utilizarii imprumutului bancar. In caz de rambursare cu intirziere a imprumutului se determina
motivele si persoanele vinovate, suma pagubei provocate intreprinderii si masurile luate de
intreprindere pt accelerarea rambursarii imprumuturilor care au depasit termenii stabiliti in
contract.

Tema 5: Revizia mijloacelor fixe

=O1= Verificarea disponibilitatii si integritatii mijloacelor fixe
Verificarea disponibilitatii mijloacelor fixe incepe cu examinarea urmatoareleor aspecte: daca
obiectele au ost transmise in pastrarea gestionarilor corespunzatori; care este calitatea si oportunitatea
ultimii inventarieri efectuate de intreprindere; daca au fost depistate lipsuri sau excedente de mijloace
fixe; analiza legalitatii si exactitatii reflectarii acestora in evidenta contabila, revizorul urmareste daca
nu se fac incalcari precum repartizarea catre gestionari a unui numar prea mare de obiecte care ar
depasi posibilitatea lor de supraveghere; daca nu se fac permutari ale mijlaocelor fixe fara intocmirea
documentelor necesare fapt care conduce de obicei la lipsa de raspundere.
In scopul realizarii acestor verificari se utilizeaza diverse documente, acte, situatii, pe baza carora
mijloacele fixe au fost transmise in pastrarea gestionarilor respectivi.
Pentru a putea aprecia inventarierea si calitatea ei efectuate de intreprindere revizorul organizeaza o
inventariere partiala a unor mijloace fixe. Astfel inventarierea se efectueaza la nivelul mijloacelor fixe
care nu au fost in gestiune la momentul ultimii inventarieiri sau pt obiectele la care in urma
inventarierei efectuate de intreprindere au fost depistate excedente sau lispuri. In practica au existat
multe cazuri cind in fisele de inventariere datele au fost transmise din registrele contabile nefixinduse
careva plusuri sau minusuri.
In astfel de circumstante revizorul este obligat sa initieze inventarierea completa a mijloacelor fixe
intr-o sectie de productie. Daca aceasta inventariere va demaca surplusuri sau minusuri atunci se trece
la realizarea unei inventarieri generale a mijloacelor fixe a intreprinderii. Inventarierea se realizeaza de
catre o comisie competenta special desemnata in acest scop. Pe parcursul inventarierii se impune ca
odata cu inscrierea obiectelor mijloacelor fixe sa fie determinata si starea lor tehnica. Acest lucru este
necesar pt a determina momentul cind mijloacele fixe uzate vor trebui inlocuite cu altele noi, in acest
scop se folosesc diverse documente care contin date despre satrea mijloacelor fixe spre exemplu
pasapoarte sau conditii tehnice. Daca intreprinderea nu dispune de astfel de documente starea tehnica a
mijlaocelor fixe respective se determina cu ajutorul unei comisii de experti care intocmesc un proces
verbal. Obiecteel care nnu au fost luate la evidenta sunt evaluate de catre comisia ed inventariere la
costul lor de restabilire. Lipsurile de mijloace fixe depistate in urma inventarierii sunt trecute la contul
gestionarului fiind evaluate la pretul cu amanuntul, cu aplicarea coeficientului stabilit. O atentie
speciala pe parcursul procesului de inventariere trebuie acordata mijloacelor fixe de uz casnic precum
frigiderele, TV, calculatoare care deseori se afla in posesia conducatorilor intreprinderii sau a
conducatorilor departamentelor acesteia. In astfel de cazuri se elaboreaza acte intermediare si la
depozit sunt aduse mijloacele respective cu includerea lor in fisa de inventariere. Revizorul solicita d
ela contabilul sef calcularea sumei care urmeaza a fi achitata implicit la casa intreprinderii de catre
persoana in cauza. Revizorul examineaza atent si disponibilitatea obiectelor care in momentul
inventarierii se afla inafara entitatii (locomotivele,vagoanele, avioanele, mijloacele de transport, navele
marime etc.) ele se supun inventarierii conform documentelor primare si a altor documente care atesta
liăsa acestora la entitatea verificata.
=O2= Verificarea intrarii, detasarii si iesirii mijloacelor fixe
Sarcina principala a verificarii intrarii mijoacelor fixe consta in stabilirea justificarii operatiunilor
de intrare exactitatii si oportunitatii intrarii mijloaceor fixe, a reflectarii in fisele pasapoarte, a
plenitudinii fiecarui obiect intrat, a oportunitatii intocmirii documentelor primare, a concluziilor facute
de comisiile de receptie referitor la exploatarea cladirilor construite (sectii, linii tehnologice), a
corespunderii obiectelor construite sau cumparate cu foile de titluri, desenele tehnice, proiectele si
devizele. Daca exista careva dubii privitor la unele operatiuni revizorul poate efectua confruntarea
datelor din documentele intreprinderii verificate cu datele cuprinse in documentele aflate la furnizori.
 Mijloacele fixe luate in chirie se supun verificarii pt a se stabili necesitatea arendarii lor, legalitatea
contractului de chirie inclusiv a tarifelor de inchiriere, eficacitatea utilizarii mijloacelor fixe
respective. Detasarea mijloacelor fixe in interiorul intreprinderii efectuata intre sectii sau intre servicii
precum si trecerea mijloacelor din conservare in rezerva sau in exploatare este verificata cu ajutorul
bonurilor de miscare a mijloacelor fixe, a registrului de inventariere si a fiselor de inventariere.
Revizorul cotroleaza necesitatea si oportunitatea mutarilor efectuate.
Intrarea mijloacelor fixe la intreprindere se paote realiza prin procurare, create cu forte proprii,
reintrate dupa iesirea fortata, reintrarea mijloacelor fixe de la conservare. Intrarea se verifica in baza
datelor de bilant, a datelor cuprinse in darile de seama cu privire la punerea in functiune a obiectelor
intrate cu ajutorul actelor de receptie/ predare, a inregistrarilor in conturi si a documentelor primare
care au constituit aceste inregistrari.
Iesirea mijloacelor fixe din exploatare are loc prin comercializare, donatie, iesire fortata,
conservare, lihcidarea mijlaocelor fixe inainte de expirarea duratei de fnctionare. Iesirea mijloacelor
fixe prin lichidare se supune unei verificari detaliate. Initial se controleaza justificarea in continutul lor
a pieselor si materialele obtinute din lichidarea fiecarui obiect a mijloacelor fixe si predarea ultimilor la
depozitul intreprinderii prin intermediul bonurilor de primire.
Se mai controleaza si daca lichidarea mijloacelor fixe nu a survenit in rezultatul intretinerilor
necorespunzatoare. In astfel de cazuri este imperativ sa fie stabilite cauzele si persoanele vinovate.
Examinind documentele corespunzatoare revizorul trebuie sa se asigure ca obiectele incluse in
actele de lichidare au fost intradevar lichidate. In practica se cunosc cazuri cind unele obiecte vechi
care au fost oficial lichidate continuau sa functioneze iar mijloacele fixe noi erau sustrase.
Revizorul trebuie sa acorde o atentie deosebita si verificarii legalitatii lichidarilor de mijlaoce fixe
ca urmare a calamitatilor naturale, a incendiilor, accidentelor rutiere. In astfel de cazuri este necesar sa
fie satbilita existenta actelor, proceselor verbale, concluziile organelor specialeale inspectiei de stat
auto, inspectiilor contra incendiilor, a medicilor veterinari si a altor experti. Daca se constata ca
accidentul rutier sau incendiul care a servit drept cauza pentru lichidarea mijlaocelor fixe este rezultatul
neglijentei unor persone revizorul controleaza ce masuri au intreprinse pt recuperarea pagubei in
conformitate cu legislatia in vigoare.
In detaliu se verifica si fiecare caz de iesire a mijloacelor fixe prin transfer fara plata. Conform
regulamentelor contabile obiectele transferate fara plata se scot de la evidenta intreprinderii care lea
transferat numai dupa primirea scrisorii prin care se confirma intrarea acestor obiecte la intreprinderea
sau organizatia catre care a fost efectuat transferul. In practica exista cazuri cind organele superioare
”imprumuta” de la intreprinderi mijlaoce fixe de ordinul automobilelor de serviciu, mobilei si a altor
obicte de inventar sau cind astfel de mijloace fixe sunt vindute lor pt un pret simbolic. Astfel de situatii
se petrec de obicei cu sefii intreprinderii supuse controlului. Deaceea este imperativ ca fiecare operatie
de acest gen sa fie verificata in profunzime, iar daca este necesar revizorul trebuie sa identifice
persoanele vinovate, suma pagubei provocate intreprinderii si sa ia masuri privitor la restituirea sumei.
Detaliat se verifica si circumstantele darii mijloacelor fixe in arenda si anume:
1. daca ele nu au fost necesare intrprinderii supuse controlului;
2. cit de justificat este tariful de arenda;
3. cine este responsabil de reparatia acestor mijloace fixe;
4. din ce surse se va efectua reparatia;
5. daca plata chiriei se vireaza la timp la contul intreprinderii.
=O3= Verificarea uzurii (amortizarii) mijloacelor fixe
Pt evidenta uzurii mijloacelor fixe in planul de conturi contabile este prevazut contul 124 care
cuprinde 7 subconturi dintre care remarcam:
124.1 uzura cladirilor
124.3 uzura masinilor, utilajelor
Suma uzurii care este inclusa in contul de productie se incaseaza la contul de decontare prin suma
de vinzare a produselor lucrarilor efectuate si serviciilor prestate si se utilizeaza direct din contul pt
investitile necesare. Suma uzurii acumulate la contul 124 reprezinta sursa pt achitarea valorii
mijloacelor fixe scoase din functie.
 Verificarea corectitudinii calculării uzurii MF se face în conformitate cu prevederile regulamentului
privind evidența și calcularea uzurii MF în scopuri fiscale.
Conform punctului 43 din S.N.C. 16 – contabilitatea activelor materiale pe termen lung, suma
uzurii unei unități a MF este determinată după scăderea din valoarea de intrare a obiectului a valorii
previzibile rămase care, de regulă, este neînsemnată. Valoarea rămasă se determină la data
achiziționării obiectului și ulterior nu se majorează ca urmare a modificării pre țurilor. Suma uzurii
unității MF este repartizată sistematic pe toată durata de funcționare utilă. Metoda de calculare utilizată
trebuie să reflecte modelul, schema, conform căreia # obține un avantaj economic din utilizarea
activului.
La calcularea uzurii activului pot fi aplicate diverse metode: metoda casării liniare, propor țional
volumui produselor, metoda soldului degresiv, metoda degresiva cu rată descrescăscătoare.
- Metoda casării liniare conduce la defalcări uniforme pe toată perioada de fuunc ționare utilă a
activului. Casarea valorii amortizabile a activului proporțional volumului produselor prevede trecerea
la consumuri și cheltuieli a sumei uzurii în funcție de volumul produselor fabricate.
- La utilizarea metodei soldului degresiv mărimea uzurii calculate pe toată durata de func ționare
utilă a activului se micșorează permanent.
- Metoda degresivă cu rată descrescătoare prevede includerea în consumuri și cheltuieli a sumei
calculate în baza utilizării presupuse a productivității activelor. Suma uzurii calculate a MF în perioada
de gestiune se consideră, de obicei, drept cheltuială.
Sarcina principală a verificării uzurii MF constă în stabilirea exactită ții și oportunită ții calculării
acesteia.
Exactitatea includerii tuturor MF și excluderea lor din situa ția calcului uzurii se verifică după
datele din fișele de inventar prealabil, confruntate cu datele din documentele primare de intrare și de
ieșire a MF.
Exactitatea calculării uzurii se verifică prin sondaj, de obicei pentru o perioadă de o lună. În
acest scop conform datelor evidenței contabile se selectează luna în care suma uzurii diferă de suma
calculată pe alte luni. Suma calculată în procesul verificării se compară cu Cuma calculată de #. În caz
de identificare a unor deviri semnificative, exactitatea calculului uzurii se verifică pentru o anumită
perioadă, care însă nu trebuie să fie mai mică decît perioada de revizie a activită ții # supuse
controlului.
Particularitățile includerii și excluderii MF în situația calculării uzurii se verifică prin
confruntarea documentelor primare cu datele situației calculării uzurii.
Un alt aspect important constă în verificarea axactită ții și oportnită ții includerii sumei uzurii în
costul de producție. În acest scop se pot utiliza datele din situa țiile și jurnal-orderele corespunzătoare.
Este imperativ să fie veificată și corectitudinea formulelor contabile privind includerea uzurii în
costurile de producție : suma și persoanele vinovate, în ce mod aceste sume au influen țat rezultatul
financiar și decontările cu bugetul privind TVA și impozitarea profitului.
Legalitatea trecerii MF în conservare se verifică prin intermediul confruntării documentelor
primare în cauză cu datele evidenței contabile.
=O4= Verificarea operatiunile privind reparatia mijloacelor fixe
Conform SNC 16 care inseamna contabilitatea AMTL punctul 25 cheltuielile pt reparatia curenta
sau exploatarea MF se efectueaza pt a pastra sau a restabili posibilitatea obtinerii de la acestea a
avantajelor economice viitoare in proportiiile determinate la achizitionare. Cheltuielile privind
deservirea tehnica, reparatia curenta si capitala a MF se includ in costul de productie in perioada
efectuarii lor. La intreprinderile care desfasoara o activitate sezoniera si la care fie sunt necesare
cheltuieli enorme pt reparatia MF, fie exista si alte motive argumentate poate fi creat un fond special
destinat reparatiilor.
Fondul pt reparatii se creeaza prin alocarile lunare conform devizei de cheltuieli prevazute pt
reparatie. In planul de conturi contabile in acest sens este prevazut in general contul 538 “Provizioane
aferente cheltuielilor si platilor preliminare”, iar in particular se utilizeaza subcontul 538.1
“Provizioane pt reparatia MF”. Alocarile din fondul de reparatii se efectueaza de regula in
corespundere cu Dt conturilor pt evidenta consumurilor si cheltuielilor.
 Reparatia capitala a MF se realizeaza pt mentinerea acestora in stare de lucru normala sau cu scopul
maririi duratei de functionare utila in comparatie cu durata stabilita la constatarea initiala. Reparatiile
capitale se executa in baza planului tehnic si a planului financiar in care sunt prevazute aceste reparatii.
La rindul lor planurile respective se elaboreaza cu ajutorul datelor din formulare de defecte intocmite
de mecanicul sef si cuprind starea fizica a mijloacelor fixe care necesita reparatii capitale precum si
proiectele tehnice, devizele sau calculele estimate privind MF care sunt necesar de a fi reparate.
Verificarea reparatiilor capitale are obiectivul de a constata in ce masura intreprinderea a efectuat
reparatiile capitale si la termenul cuvenit si daca au fost asigurate conditii normale pt functionare
corespunzatoare a MF. Deasemenea are ca scop sa identifice daca lucrarile de intretinere, reparatiile
curente a MF sau efectuat la timp cu scopul majorarii distantei dintre reparatiile capitale si a reducerii
costului lor.
Verificarea modului cum sa realizat planificarea reparatiilor necesita examinarea si analiza planului
tehnic si a planului financiar a reparatiilor. In devizele sectiilor de productie de baza si auxiliare dar si
in devizele cheltuielilro generale a intreprinderii sunt prevazute cheltuieli pt intretinere si cheltuieli pt
reparatii curente ambele calculate intr-un mod corespunzator. In ceea ce priveste reparatiile capitale se
va elabora o deviza de calculari separata similar exemplului anterior in baza datelor din formularele de
defecte.
O verificare formala si de fond se va realiza in scopul cuantificarii obiectivitatii si exactitatii
calculelor efectuate de specialistii intreprinderii in ceea ce priveste intretinere, reparatiile curente si
capitale ale MF. La verificarea cheltuielilor stabilite in devizele de reparatie respective se va tine cont
ca cheltuielile trebuie reduse la valoarea materialelor si a pieselor de schimb recuperabile la
demontarea MF supuse reparatiilor capitale. Prin intermediul registrelor evidentei analitice a MF este
necesar sa fie identificate acele mijlaoce la care timp indelungat nu au fost facute reparatii capitale,
fapt care a generat un necesar mai mare de cheltuieli pt reparatia lor.
Pt petrecerea reparatiei curente la intreprindere se elaboreaza programe si grafice corespunzatoare.
Revizorul are sarcina de a preciza existenta si disponibilitatea acestor documente precum si exactitatea
intocmirii lor. Deasemenea se verifica respectarea executarii reparatiei curente in conformitatea cu
termenul specificat in aceste programe sau grafice. Reparatia capitala poate fi realizata prin 2
modalitati: 1. In regie adica de sectiile proprii ale intreprinderii. 2. De antrepriza in baza de contracte
cu alti agenti economici.
In concordata cu aceste modalitati se efectueaza si verificarea reparatiilor capitale a MF. In rpimul
caz se cconcretizeaza daca sub ansamblele, piesele de schimb si materialele obtinute in urma
detasariiobiectului mijloacelor fixe au fost documentate, estimate corespunzator calitatii lor si luate la
evidenta conform regulamentelor evidentei contabile a valorilor materiale. Daca reparatia capitala a
MF se efectueaza de antreprenor, iar sub ansamblele, piesele de schimb, materialele recuperate de la
demontarea mijloacelor respective se folosesc in procesul reparatiei, costurile se scad din suma
prevazuta in contractul de reparatie.
O atentie deosebita se acorda verificarii eventualelor devieri de al disciplina finaciara in procesul
reparatiilor privitor la folosirea pieselor de schimb, materialelor si manoperei. In practica pot fi intilnite
cazuri in care cheltuielile materiale si suma salariilor muncitorilor se trec in documentele primare cu
normele de consum potrivit prevederilor din deviz indiferent de normele in vigoare. In scopul depistarii
acestor cazuri se recomanda ca revizorul sa efectueze confruntarea cheltuielilor fixate in documentele
primare cu normele de consum a materialelor sau cu normele de produc ție stabilite pentru lucrările
respective. În situații aparte se recomandă realizarea controlului pe teren prin: confruntarea numărului
subansamblului instalat la MF în cauză; efectuarea controlului faptic a volumului de lucru îndeplinit
pentru reparația capitală a clădirilor, etc.
La entitățile economice la care drept recompensă pentru executarea repara țiilor capitale în
termenele stabilite înainte de termen se practică sistemul de premiere a muncitorilor, este necesar de a
se verifica dacă actele de recepție a obiectelor reparate nu se întocmesc înainte de finisarea lucrărilor.
Astfel de cazuri pot fi identificate prin intermediul confruntării documentelor primare întocmite la
eliberarea pieselor de schimb și a materialelor, a tabelelor de pontaj, a muncitorilor. În practică au
existat situați cînd în cheltuielile pentru reparații curente sau capitale au fost incluse și cheltuieli
privind reparațiile apartamentelor, automobilelor aflate în posesia personală a conducătorilor # . astfel
de cazuri se scot la iveală cu ajutorul documentelor primare (fi șele de transport), prin intermediul
obținerii explicațiilor de la muncitori etc. Costul lucrărilor pentru astfel de repara ții se estimează
conform normelor în vigoare și se rețin persoanelor responsabile. În eventualitatea cînd cheltuielile
pentru reparațiile obiectelor particulare sunt deosebit de mari, actele justificative se înaintează
organelor juridice.
Tema 6: Verificarea materialelor
=O1= Verficarea modului de organizare a depozitului si pastrarea materialelor
Verificarea modului de organizare a depozitelor are sarcina sa stabileasca daca locurile de pastrare a
materialelor asigura integrarea acestora din punct de vedere cantitativ si calitativ. In legatura cu aceasta
revizorul trebuie sa viziteze toate depozitele intreprinderii atit cele inchise cit si cele descoperite pt a se
convinge la fata locului cum se aplica la intreprinderea verificata dispozitiile prevazute in regulament
si acelea cu privire la repartizarea si buna intretinere a magazielor si a depozitelor.
Principalele probleme care se urmaresc in mod deosebit sunt urmatoarele: utilizarea depozitelor cu
lazi, dulapuri, rafturi, aparate de masurat si cintarit; modul in care sunt pazite si amenajate unde se
pastreaza materialele in vrag (carbune, nisip, piatra pt constructie); masurile luate de intreprindere pt
paza depozitelor si prevenirea incendiilor; daca starea depozitelor si a locurilor descoperite nu pune
gestionarii in situatia de a fi feriti de raspundere pt eventualele lipsuri si degradari.
Conform legilor in vigoare nu se poate stabili gradul de raspundere a gestionarului cind materialele
sau pastrat intr-un depozit cu acoperisul defectat sau se gasesc depozite pe un teren deschis si fara paza
necesara unde au acces persoane straine. Deasemenea nu poate fi tras la raspundere gestionarul unui
depozit neutilat cu cintare sau dispunind de cintare defecte.
Pt evitarea unor situatii de acest gen atit la luarea in primire cit si in cursul gestionarii bunurilor
gestionarul este obligat sa ceara in scris conducatorului intreprinderii de stat sa ia masurile de siguranta
si de toate necesarept pastrarea corespunzatoare a bunurilor.
Conform regulamentului in vigoare in functie de gestionari nu pot fi numiti oameni nepregatiti din
punct de vedere profesional si persoane cu condamnari penale. Nu se permite ca functia de gestionar sa
fie executata de un contabil.
Cazuri de primul gen se poate scoate la iveala prin intermediul testarii gestionarilor respectivi.
Cazuri de al doilea gen- prin administrarea documentelor de la sectia de cadre, documentarea la
organele de ancheta, cazurile de genul 3- prin verificarea functiilor care le indeplineste persoana
respectiva.
La sectia de cadre revizorul controleaza disponibilitatea contractelor incheiate cu gestionarii privind
responsabilitatea materiala completa a acestuia.
In timpul reviziei se stabileste in ce mod lucratorii contabilitatii intreprinderii isi executa functiile
privind executarea controlului activitatii gestionarilor: sa verifice sistematic la depozit in prezenta
gestionarului oportunitatea si exactitatea documentarii operatiilor de primire, eliberarea valorilor
materiale, a trecerii in fisele de depozita acestor operatiuni.
Contabilul este dator sa efectueze periodic verificarea soldurilor a unor valori materiale si rezultatul
acestui control se fixeaza intr-un registru special.
Verificarea stocurilor de materiale are c aprincipal obiectiv scoaterea la iveala asupra normativelor
existente la intreprindere si stabilirea masurilor ce trebuie luate pt lichidarea lor.
Verificarea concordantei volumului stocurilor cu normativele stabilite incepe cu prezentarea daca la
intreprindere sunt stabilite normativele pt fiecare fel de material si daca normativele sunt just stabilite.
Abaterile de la normative se stabilesc cu ajutorul fiselor de depozit prin confruntarea stocurilor
efective cu normativele trecute in aceste fise.
Revizorul are sarcina sa stabileasca nu numai abaterile stocurilor de normative ci si cauzele
provocatoare.
=O2= Verificarea autenticitatii inventarierilor efectuate de intreprindere
Una din pricipalele forme ale controlului faptic este inventarierea valorilor materiale. Ea se
organizeaza si se efectueaza la intreprinederea supusa controlului in perioada verificarii. Concomitent
cu efectuarea inventarierii de organul de control revizorul are sarcina de a verifica autenticitatea
inventarierilor efectuate de intreprindere. Aceasta din urma in unele cazuri poate fi efectuata inainte de
organizarea inventarierii faptice.
Verificarea autenticitatii inventarierii executate de personalul intreprinderii se efeectueaza pe baza
documentelor respective:
- ordinul de creare a comisiilor de inventariere, inventarului propriu zis in care sunt inregistrate
valorile supuse inventarierii situatiei comparative;
- procesele verbale a comisiei centrale de inventariere privind reglarea lipsurilor si plusurilor
constatate la inventarierii.
Verificarea autenticitatii inventarierilor se face intr- o anumita succesiune:
- mai intii se constata daca comisiile de inventariere au fost compuse din specialisti respectivi care
sunt in stare de a aprecia apartenenta fiecarui fel de materie prima, materiale, combustibil si altele la
denumirea respectiva, deasemenea de a determina calitatea lui si alti parametri.
In practica intreprinderilor acest principiu nu in toate cazurile se respecta.
- totodata se determina daca cu adevarat a avut loc inventarierea sau in listele de inventariere au fost
pur si simplu trecute soldurile scriptice a valorilor materiale din registrele contabile pt scoaterea la
iveala a acestor cazuri se utilizeaza un sir de modalitati a controlului faptic si documentar.
Se stabileste daca valorile materiale au fost masurate, cintarite, numarate, modurile cum sau stabilit
lipsurile si plusurile si daca sau respectat conditiile privind reglarea diferentelor constatate la
inventariere.
O deosebita atentie se acorda operatiilor inregistrate inainte si dupa data inventarierii, intru cit in
cadrul acesteia se pot strecura nereguli importante.
Verificarii se supune si exactitatea intocmirii inventarului care conform regulamentelor in vigoare
trebuie sa includa urmatoarele date:
1. numarul criteriului;
2. denumirea materialelor aflate in depozit;
3. unitatea de masura;
4. stocul faptic;
5. soldul scriptic (dupa verificarea si punerea de acord a scriptelro la magazie si contabilitate);
6. diferenta intre stocul faptic si cel scriptic;
7. plusuri;
8. minusuri;
9. cantitatea la care se calculeaza perisabilitatea;
10. procentul legal de perisabilitatea;
11. cantitatea ce trebuie scazuta drept perisabila;
12. lipsuri;
13. cantitatea; pret unitar; valoarea; plusuri de inregistrat; obsevatii.
Potrivit instructiunilor in vigoare lipsurile constatate la inventariere trebuie date la scadere sau
trecute pe seama persoanelor vinovate, iar plusurile trebuie integistrate la intrare.
Compensarea lipsurilor cu plusurile rezultate din nepotrivirea cantitativa a sorturilor este admisa
numai pt materialele cu aceeasi denumire, pentru aceeasi perioada de gestiune si aflate in pastrarea
aceluasi gestionar.
Revizorul are indatorirea sa urmareasca daca nu cumva plusurile de materiale constatate la inventar
ramin la intreprindere neinregistarte la intrare, in scopul crearii de rezerve pt acoperirea eventualelor
lipsuri de materiale sau a sustragerii lor.
Lipsurile de materiale in limita normelor stabilite se inregistreaza pe baza dispozitiei conducatorului
intreprinderii in Ct conturilor respective de materiale prin Dt conturilor consumatorilor si cheltuielilor
dupa locurile identificarii lor.
Avind in vedere ca in prezent normele pt pierderile materiale se stabilesc la intreprindere, revizorul e
dator sa verifice daca aceste norme au fost corect stabilite in functei de natura materialelor de anotimp,
de durata medie in care materialele se pastreaza in depozitele intreprinderii. norme au fost corect
stabilite, in funcţie de natura materialelor, de anotimp, de durata medie in care materialele se păstrează
in depozitele intreprinderii etc. De asemenea revizorul este obligat să urmăreacă dacă, nu cumva
diferite materiale se dau automat la scădere, în limita normelor stabilite şi inainte de constatarea
lipsurilor efective.
Revizorul are sarcina sa verifice corecta repartizare a lipsurilor asupra persoanelor vinovate sau pe
seama consumurilor în producţie şi mai ales atunci cind lipsurile sint trecute la cheltuieli, deşi sint
provenite din negligenţa gestionarilor.
In cazul cind lipsurile constatate au fost trecute in costul persoanelor vinovate,este necesar să se
verifice măsurile luate de intreprindere pentru recuperarea la timp a pagubelor pricinuite de lucrătorii ei
(luarea de angajamente scrise de gestiona•i pentru acoperirea pagubelor, urmăresc respectarea în timp a
angajamentelor luate etc.).
In afară de sarcinile arătate, darea la scădere a lipsurilor şi regularea diferenţelor de inventar mai
pun în faţa revizorului următoarele probleme:
 Justeţea hotăririlor luate de comisia de inventariere centrală, cu privire la regularizarea
diferenţelor de inventar, folosind in acest scop procesul-verbal de inventariere şi anexele lui
(explicaţii, calcule, situaţii, extreme etc.), din care trebuie să rezulte cauzele şi vinovaţii pentru
lipsuri, precum şi măsurile luate pentru recuperarea pagubelor de la vinovaţi;
 Necesitatea de a include in consumurile de producţie ale perioadei raportate datoriile provenite
din lipsuri, risipă şi sustrageri de materiale, a căror urmărire a fost respinsă de justiţie.
In practică se intilnesc cazuri in care intreprinderile intocmesc dosare pentru abateri cu caracter
penal, incomplete, fără documentarea necesară. Astfel de dosare sint respinse de organele de anchetare
şi la intreprindere lipsurile in cauză se trec la consumurile de producţie.
=O3= Verificarea intrarii materialelor
Verificarea intrării materialelor in depozitele intreprinderii cuprinde toate modalităţile de intrare a
acestora şi anume: cumpărări din afară, producţie proprie, resturi, transferuri de la depozite, primite
spre prelucrare de la terţi, etc.
Oportunitatea şi integritatea intrării materialelor in depozitele intreprinderii se verifică prin
confruntarea facturilor primite de la furnizori cu documentele de intrare a materialelor. Datorită acestei
modalităţi de control se pot descoperi nereguli la intocmirea documentelor de intrare, lipsuri şi
degradări de materiale, intervenite in timpul transportului.
In cursul verificării se urmăresc eventualele deficiente existente in legătură cu intrarea materialelor
la depozit, şi anume: ridicarea materialelor de la furnizori de către persoanele ce nu sunt imputernicite
in acest scop, sosirea cu infirziere a materialelor de la furnizori, inregistrarea incompletă sau cu
intirziere a materialelor intrate in depozit etc.
Revizorul stabileşte ce pagubă au contribuit intreprinderii cauzele enumerate mai susşi măsurile
luate de aceasta pentru recuperarea lor de la vinovaţi.
Trebuie să se cerceteze dacă intreprinderea formulează la timp pretenţii impotriva furnizorilor,
pentru lipsurile de materiale şi pentru materialele constatate la recepţie ca necorespunzătoare.
Totodată revizorul are sarcina să verifice şi temeinicia preţurilor formulate in facturile furnizorului.
Se verifică executarea contractelor incheiate cu furnizorii şi modul cum se respectă disciplina
contractuală de către părţi (respectarea termenilor de livrare a cantitâţilor şi a calităţilor valorilor
materiale contractate şi respectarea ritmicităţii livrărilor).
Datele cu privire la respectarea disciplinii contractuale s'int furnizate de evidenţa operativă a
executării contractelor. in acelaşi scop se mai folosesc inregistrările din evidenţa analitică a
materialelor şi documentelor primare (facturi, avize de expediere, bonuri de recepţie etc.).
Cu ajutorul acestor evidenţe revizorul stabileşte: materialele deficitare care sau aprovizionat sub
prevederile planului şi au determinat neindeplinirea programului de producţie; materialele care au fost
aprovizionate in intregime, dar nu in mod ritmic: măsurile luate de intreprindere către furnizorii care n-
au respectat termenele contractuale (inaintarea dosarelor organelor judiciare sau de arbitraj şi
sancţiunile aplicate inpotriva lor- amenzi, penalizări etc.).
Disciplina contractuală poate fi nerespectată şi de cumpărător de intreprinderea verificată.
Cumpărătorul se face vinovat de neincheierea la timp a contractelor, nerespectarea termenelor de plată,
neridicarea la timp a materialelor din depozitul furnizorilor (cind au această obligaţie).
In sarcina verificării trebuie cuprinse şi următoarele probleme:
  In ce măsură materialele au fost necesare intreprinderii
 Nu sunt cazuri cind intrările de materiale să poată servi ca mijloc pentru intocmirea de facturi
fictive, iar decontarea acestora, ca mijloc pentru acordarea de avansuri ilegale furnizorilor.
 Dacă materialele au intrat efectiv in intreprindere, folosindu-se in acest scop facturile furnizorilor
şi documentele de intrare intocmite cu ocazia recepţionării lor. In cazul cind au fost trecute direct
in producţie, trebuie să se constate pe baza bonurilor de materiale, dacă au fost date în consum şi
să confrunte consumurile efective cu normele de consum.
 Dacă materialele au fost corect inregistrate în conturile respective la debit şi credit.
Cheltuielile de transport- aprovizionare necesită o verificare pe elemente de cheltuieli care intră in
componenţa preţului de aprovizionare al materialelor: cheltuielile din factura fumizorului cheltuielile
de transport, cheltuielile de deplasare, ambalajele etc.
Cheltuielile din factura furnizorului se verifică din punct de vedere al justeţei lor calculări, ţinînd
seama de preţurile contractuale, de adausurile curente organizaţiilor de aprovizionare.
Verificarea cheltuielilor de transport se face prin confruntarea cantităţii din facturile furnizorilor şi
din documentele privind intrarea materialelor in depozit cu documentele de transport şi cu documentele
la incărcarea şi descărcarea materialelor.
Revizorul este dator să verifice dacă cheltuielile de transport aprovizionare se trec in contabilitate
pe fiecare grupă de materiale şi repartizarea lor se face la fel pe aceste grupe.
=O4= Verificarea operatiunilor privind eliberarea materialelor
Verificarea eliberării materialelor din depozitele intreprinderii se referă la cele trei destinaţii
principale pentru care se pot elibera materialele din depozit şi anume: pentru secţiile de producţie, spre
prelucrarea la terţi şi pentru a fi vindute, ca atare, in afara intreprinderii.
In acest scop, se folosesc următoarele izvoare documentare: bonurile de materiale, fişele limită,
normele de consum, fişele tehnologice, ordinile speciale pentru eliberarea materialelor spre prelucrare
la terţi, pentru vinzarea materialelor in afară etc.
Verificarea eliberării materialelor pentru secţiile de producţie şi abaterile intreprinderii are sarcina
să stabilească, in primul rind, dacă eliberările de materiale se fac numai pe bază de documente
intocmite in momentul eliberării lor.
Deasemenea se verifică prin sondaj concordanţa dintre cantităţile de materiale eliberate pe baza
documentelor şi normelor de consum stabilite pentru acele materiale în procesul tehnologic de
producţie. Revizorul este dator direct pe teren la depozite să constate dacă materialele sint supuse
măsurării, în momentul eliberării lor.
Inlocuirile de materiale şi eliberarea de materiale peste normele stabilite se permit numai cu
aprobarea inginerului şef (tehnologul şef) sau a inlocuitorului acestuia. Revizorul controlează dacă la
intreprindere se respectă aceste reguli.
O atenţie deosebită trebuie acordată verificării materialelor eliberate pentru intreprinderea secţiilor
de producţie şi pentra nevoile generale ale intreprinderii, intrucit în cazul acestora nefiintstabilite
norme de consum se poate face risipă de materiale. Verificarea materialelor date spre prelucrare la terţi
are scopul de a stabili disponibilitatea contractelor de prelucrare, ordinile speciale date de conducerea
intreprinderii pentru eliberarea acestor materiale, dacă intreprinderea nu dispune de utilajul necesar
pentru prelucrarea respectivă cu mijloace proprii. Revizorul verifică justeţea normelor de consum
privind materialele date spre prelucrare la terţi, pentru a nu se scoate din intreprindere materiale în
cantităţi mai mari decit cele necesare. Pentru a se convinge de justeţea normelor revizorul trebuie să se
deplaseze la intreprinderea care face prelucrarea, verificind cantităţile pentru executarea fiecărui
contract in parte. Totodată se verifică in ce măsură intreprinderea care face prelucrarea respectă
termenele prevăzute in contract şi dacă intreprinderea pentra care se face prelucrarea urmăreşte intrarea
la timp a produselor, semifabricatelor executate de terţi. Verificarea eliberarilor de materiale spre a fi
vindute are ca scop de a stabili legalităţile şi oportunităţile lor.
O atenţie deosebită se acordă verificării operaţiilor oglindite in contul "realizarea activelor diverse".
Din analiza acestor inregistrări şi din confruntarea operaţiilor respective cu documentele primare care
au stat la baza lor pot fi scoase la iveală unele nereguli. Astfel printre operaţiile inregistrate in acest
cont se pot intilni lipsuri şi sustrageri de materiale, date la scădere prin debitarea ace3tui cont, precum
şi diferenţe nefavorabile intre preţurile de inregistrare şi cele efective ale materialelor consumate in
procesul de producţie şi trecute in debitul acestui cont, pentru micşorarea artificială a costului de
producţie etc.

Tema 7: Verificarea fondului de salariu si decontarile cu munciitorii si salariatii

=O1= Verificarea intocmirii planului de munca si salariu
Controlul intocmirii planului de munca si salarii are ca scop sa stabileasca sau sa constate in ce
masura nr de muncitori calculati pe diferite categorii corespunde necesitatii indeplinirii volumului
de productie si daca acest numar a fost stabilit prin raportarea normelor de productie cu sarcina
cantitativa planificata.
Deasemenea este necesar sa se verifice daca nr muncitorilor de baza corespunde corelatiei dintre
categoria de incadrare si categoria lucrului, iar in ceea ce priveste lucratorii auxiliari- daca sa luat
in vedere nr strict de muncitori pe fiecare loc de munca.
Pt a controla stabilirea corecta a necesarului de muncitori de baza revizorul foloseste ca izvor
anumite formulare cum ar fi: “calculul necesarului de muncitori care lucreaza pe norme” si
cerceteaza prin sondaj efectivul prevazut in acest formular pt un nr de produse inscrise in planul de
productie.
La contorlul fondului de salarii se tine cont ca fondul de salarii sa fie stabilit in functie de nr de
muncitori, pe categorii si grupe de salarizare, avind in vedere salariul tarifar si normele fixate pe
fiecare in parte, conform conditiilor si formelor de salarizare utilizate de entitate (in acord sau in
regie).
O atentie deosebita se acorda la stabilirea normelor de productie care pot fi folosite ca procedee
pt studierea timpului de lucru, cronometrarea si fotografierea zilei de munca.
=O2= Controlul utilizarii fondului de salarii
Cheltuirea unui fond de salarii mai mare decit cel planificat constituie o incalcare a disciplinei
financiare pt care este responsabil conducatorul intreprinderii.
Cheltuirea nerationala a fondului de salarii se poate explica si prin utilizarea in plus a fortei de
munca ca urmare a neideplinirii productivitatii muncii, fie prealizarea unui salariu mediu superior
celui prevazut in plan.
In procesul de revizie este necesar sa se cerceteze in ce masura intreprinderea a fost asigurata cu
cadrele de muncitori necesare comparind in acest scop fabricarea si realizarea produselor.
Controlul asigurarii intreprinderii cu forta de munca nu se limiteaza doar la compararea cifrelor
totale din bussiness plan cu cele efective, dar se verifica si modul cum a fost indeplinit planul pe
fiecare categorie de personal in parte, precum si cauzele care au determinat abaterile.
Nr de muncitori se verifica mai detaliat pt a se stabili sectiile in care exista surplus a fortei de
munca, in care masura cadrele de muncitori au fost bine utilizate si daca sa indeplinit
productivitatea muncii. Problema nr de muncitori trebuie cercetata in strinsa legatura si cu volumul
productiei globale cu nr mediu scriptic de muncitori din perioada respectiva.
Este necesar, totodata, sa se verifice cum intreprinderea a fost indestulata cu forta de munca pt
toate profesiile si mai ales in productia de baza. Ca sursa de baza servesc fisele decontaj, date
operative etc.
Se verifica totodata si utilizarea fortelor de munca adica cum sau folosit muncitorii potrivit
calificarii lor. In acest scop se stabileste un raport intre categoria lucrarilor executate si gradul de
calificare a muncitorilor utilizati, controlindu-se in ce masura pt fiecare lucru indeplinit sau folosit
lucratorii cu calificarea corespunzatoare, aici se analizeaza daca nu sa efectuat o risipa in utilizarea
fortei de munca. In ceea ce priveste personalul de conducere si administrativ revizorul controleaza
respectarea statelor de functii si a salariilor tarifare. Revizorul verifica respectarea disciplinei de
state. Se analizeaza si controleaza dispozitiile in vigoare cu privire la angajarea personalului
temporar pt posturile vacante (in locul celor bolnavi sau aflati in concediu). Daca sau stabilit
pagube sau prejudicii cauzate intreprinderii revizorul stabileste cifra si daca ele sunt mari atunci
actele sunt inaintate Instantelor de Ancheta.
=O3= Controlul calculelor salariilor muncitorilor si functionarilor
Revizorul trebuie sa controleze realitatea si exacitatea documentelor in baza carora au fost
calculate salariile muncitorilor si functionarilor.
La calcularea salariului dupa timp sunt suficiente datele evidentei din fisa de pontaj, iar pt
calcualrea salariului in acord se analizeaza documentele primare ale productiei de baza. Se verifica
nr comenzilor, sectia de productie, nr lucratorilor, denumirea lucrarilor, cantitatea de produse
fabricate, produsele rebutate, timpul dupa norma si timpul efectiv, tariful pe unitate de produs si
plata cuvenita pt lucrarea executata.
Verificarea calcularii salariatilor se efectueaza cu ajutorul fisei in vigoare de salariu, intocmite
in baza documentelor de evidenta a muncii prestate care sa coincida cu sistemul de salarizare
(acord simplu, acord progresiv, acord premial pe unitate de timp).
Documentele care servesc ca izvoare de control sunt: bonul de lucru individual, bonul de lucru
colectiv, fisa de pontaj, rapoartele de fabricatie, document intern de predare a produselor.
Pt stabilirea cistigurilor muncitorilor inscrise in statutul de salariu, revizorul efectueaza o dubla
verificare: mai intii in baza documentelor care cuprind volumul muncii prestate si cantitatea
produselor obtinute pe fiecare muncitor sau brigada luinduse in vedere sistemul de salarizare
utilizat si cistigul inscris in fisa individuala. Dupa aceea se confrunta fisa individuala cu statutul de
salariu. Acesta operatiune se efectueaza prin sondaj. in acest scop revizorul alege citiva muncitori
din fiecare sectie de diferite profesii controlinduse amanuntit fiecare in parte: conditiile de
remunerare, sistemul de remunerare aplicat, cistigul determinat. Totodata revizorul controleaza si
exactitatea calcularii salariului pe orele suplimentare pt lucrul efectuat noaptea. Se cerceteaza daca
a fost necesitatea ca aceste lucrari sa fie executate in ore suplimentare, daca orele au fost prestate
efectiv, daca este organizata evidenta lor si daca efectuarea lor a fost aprobata in prealabil de
conducatorul intreprinderii.
La controlul salariilor personalului de conducere si tehnic administrativ, revizorul precizeaza in
ce masura salariile corespund celor fixate in statutul de functie. Se controleaza ordinele emise cu
privire la salariati- daca salariul tarifar inscris corespunde cu cel din statutul de functie si statutul de
salarii.
O atentie deosebita se acorda controlului celor care lucreaza prin cumul de functii,
indemnizatiilor de concediu precum si salariul persoanelor ce urmeaza cursuri serale sau fara
frecventa, cursuri de calificare, si plata lucratorilor- ucenici, etc. Totodata revizorul verifica
necesitatea cumulului, salariul primit pe functii cumulata, daca se duce evidenta speciala pt
functiile detinute prin cumul.
=O4= Revizia decontarilor cu muncitorii si salariatii
Revizia decontarilor cu muncitorii si salariile are scop de a stabili exactitatea calcularii
salariilor, retinerilro din salarii, si plata salariilor in termenii stabiliti. Mai intii de toate revizorul
verifica concordanta dintre evidenta analitica si cea sintetica a contului 531. In acest scop soldul
contului 531 se confrunta cu datele din tabelul de discifrare iar datele din acestea cu borderourile
decontarilor cu muncitorii si salariatii.
Daca sau stabilit abateri dintre evidenta analitica si cea sintetica se afla motivele si persoanele
vinovate. Se interzice de a nu analiza devierile constatate dintre contabilitatea sintetica si cea
analitica a contului 531. Cauzele principale care aduc la aceste dificultati sunt: evidenta incorecta,
retinerea incompleta a sumelor de avans, dubla inscriere la contul 531 a unei si aceeasi sume din
documentele primare
Revizorul studiaza legalitatea documentelor primare si oportunitatea intocmirii lor. Verificarea
documentelor primare are scop de a aprecia daca nu exista lucratori fictivi. Bonurile de munca se
confrunta cu data intocmirii lor, familiile se compara cu datele din fisele de pontaj si datele
evidentei din sectia cadre.
 Deasemenea se stabileste daca nu se practica calcularea salariilor in baza documentelor primare care deja au
fost folosite in perioada precedenta. Daca familia unor muncitori nu se repeta in bonuri de plata diferite.
Detaliat se controleaza calcularea salariilor si retinerilor din salarii, aici se confrunta volumul lucrului fixat
in documentele primare cu volumul lucrului efectiv.
=O5= Revizia decontarilor cu fondul de asigurare sociala
=O6= Revizia decontarilor cu fondurile de asistenta medicala
Tema 8: Verificarea indeplinirii planului de productie si realizarea produselor finite
=O1= Verificarea indeplinirii planului de productie
Verificarea indeplinirii planului de productie se efectueaza de la general la particular – de la inregistratile
contabile la documentele primare. Se verifica nu numai concordanta inregistrarilor in conturile contabile cu
datele cuprinse in documentele primare, ci si calitatea acestor documente in ceea ce priveste corecta lor
intocmire, realitatea datelor cuprinse in documentele primare, legalitatea, oportunitatea operatiilor economice
fixate cu ajutorul lor.
Datele indeplinirii planului de productie se verifica cu ajutorul conturilor: productia de baza, productia
auxiliara, produse finite. Inregistrarile in aceste conturi trebuie confruntate cu datele cuprinse in situatia
productiei obtinute pe caruia se stabileste numai cantitatea si valoarea produselor fabricate.
La verificarea contului 216.1 “Produse finite” este necesar sa se stabileasca daca produsele restituite de
clienti (cumparatori) ca necorespunzatoare – si care trebuie scazute din acest cont printr-o inregistrare in rosu-
nu au ramas cumva incluse mai departe in volumul productiei obisnuite.
Cantitatea de produse considerate ca finite se stabileste atit pe baza documentelor primare de receptie la
depozit, cit si pe baza bonurilor de lucru pentru produsele fabricate. Revizorul are sarcina sa controleze, in
primul rind conditiile in care sa inventariat productia neterminata si sa determinat cantitatea si valoarea ei; daca
nu se includ in productia neterminata rebuturilor, comenzile anulate si materialele nesupuse prelucrarii.
Printre cauzele care duc, de obicei la neindeplinirea planului de productie pot fi:
 Nelivrarea la timp a materialelor, de catre furnizori sau livrarea de catre acestia a unor materiale
necorespunzatoare din punct de vedere calitativ;
 Insuficienta capacitatii de productie a utilajului cauzata de neimpunerea in functiune la termenul
planificat a utilajului nou sau a celui aflat in reparatie, precum si calitatea necorespunzatoare a
mijloacelor fixe executate prin investitii;
 Intrerupirile de functionare a utilajului din cauza intretinerii lui necorespunzatoare sau a lupsei de
muncitori;
Dupa determinarea factorilor principali care influenteaza la indeplinirea sau neindeplinirea planului de
productie, revizorul este obligat sa treaca la analiza lor.
Astfel, in cazul in cind planul de productie nu a fost indeplinit din cauza nelivrarii la timp a materialelor
prime de catre furnizori, este necesar sa se determine concret (cantitativ si calitativ) materialele de care a fost
lipsita productia, sa se cerceteze, pe baza evidentei contabile si a evidentei tehnico-operative:
 Existenta sau lipsa acelor materiale de la depozit la data intreruperii procesului de fabricatie;
 In ce masura serviciul aprovizionarii a fost informat de sectiile interesate cu privire la necesitatea
acestor materiale;
 Inscrierea materialelor respective in planul de aprovizionare;
 Data incheierii contractelor economice pentru aprovizionarea integrala si al timp a materialelor
respective etc.
In cazul cind planul de productie nu a fost indeplinit din cauza insuficientei capacitatii de productie a
utilajului, trebuie sa se verifice pe baza de documente, nu numai utilajul existent pe teren, comparativ cu utilajul
prevazut in plan, ci si intreruperile intervenite in functionarea utilajului, independente de intreprindere (din vina
tertilor care nu au furnizat energia electrica, apa sau aburul necesar). De asemenea este necesar sa se examineze
modul cum s-au stabilit pierderile suferite de inreprindere din aceasta cauza si formularea de pretentii fata de
unitatile vinovate.
Cind neindeplinirea planului de productie este provocata de fabricarea unei productii de calitate
necorespunzatoare, revizorul este obligat sa verifice reclamatiile clientilor (cumparatorilor) privitoare la
calitatea produselor, frecventa reclamatiilor facute de clienti si natura lor, modul de organizare si functionare a
controlului tehnic la intreprindere, organizarea evidentei tehnic-operative si contabile a rebuturilor si dinamica
acestora de la o perioada de gestiune la alta. Revizorul trebuie sa ceara organelor de conducere ale
intreprinderii; explicatii cu privire la masurile luate pentru lichidarea rebuturilor si impotriva persoanelor care
le-au provocat etc.
 In practica se intilnesc cazuri cind unele sectii predau produse in primele zile ale lunii curente in contul lunii
trecute, pentr ridicarea artificiala a procentului de indeplinire a planului de productie. Astfel de cazuri pot fi
scoase la iveala cu ajutorul confruntarii datelor din bonurile de predare a produselor in primele zile ale lunii cu
datele din registrele sectiilor privind evidenta tehnico-operativa a produselor fabricate, cu datele din
documentele primare in case se fixeaza consumul materialelor pentur fabricatia produselor respective etc.
Revizorul verifica deasemenea indeplinirea planului de productie pe sortimente, planului cu privire la
calitatea produselor.
O deosebita atentie revizorul acorda verificarii calitatii evidentei rebuturilor inclusiv, fixarea rebuturilor in
documentele respective si recuperarii si recuperarea pierderilor din rebuturi de la persoanele vinovate pentru
producerea lor.
=O2= Verificarea produselor finite si realizarea lor
Revizia produselor finite se incepe cu verificarea documentelor primare de receptie si a notelor de predare a
produselor finite la depozit de catre sectiile de productie, cu aceasta ocazie: se verifica daca notele de predare se
intocmesc la timp, se completeaza cu toate datele necesare si se semenaza de persoanele respective.
Apoi se verifica concordanta datelor de la depozit cu datele din sectii, privitoare la primirea si predarea
produselor finite, ritmul predarii lor in cursul lunii sau cel al predarii ei de catre sfirsitul lunii.
Verificarea stocurilor de produse finite are ca scop sa stabileasca, in primul rind, concordanta stocurilor
faptice cu stocurile din fisele de evidenta de magazie ale depozitelor si acestora din urma cu soldurile de la
contabilitate. Verificarea stocurilor se face la un numar limitat de produse, de obicei, la cele mai importante si
se extinde si asupra altora, in masura in care se invesc eventualele neconcordante si lipsuri nejustificate.
In afara de aspectul cantitativ al stocurilor, revizorul are sarcina sa verifice stocurile de produse finite si din
punctul de vedere calitativ. In acest scop se tine seama de stocurile acelor categorii de produse care ar fi de
volum mai mare, fie viteza de circulatie cea mai redusa. In urma acestor categorii de produse se descopera, de
obicei, produse nevandabile sau greu vandabile, produse incomplete, necorespunzatoare standartelor, care au
fost refuzate de clienti, sortimente ne cerute de consumatori etc.
Verificarea indeplinirii planului de desfacere (realizare) a produselor finite urmareste sa se stabileasca, in
primul rind, daca intreprinderea a expediat produse finite catre clientii sai, potrivit repartitiilor primite,
contractele economice incheiate.
Verificarea executarii planului de desfacere mai cuprinde:
 Urmarirea expedierii produselor finite stabilite sau contractuale;
 Respectarea disciplinei contractuale, cercetarea reclamatiilor primite de la clienti;
 Cercetarea factorilor care au influentat la indeplinirea planului d edesfacere etc.
Comparind soldul debitor al contului 217 “Marfuri expediate, lucrari executate si servicii prestate” cu soldul
din bilant al produselor si lucrarilor respective cu facturile emise si cu cererile de plata depuse spre incasare la
banca, se pot descoperi cazuri in care furnizorul nu a intocmit sau a intirziat sa intocmeasca facturile, precum si
cazuri in care in care nu a prezentat la timp bancii facturile spre incasare.
Revizorul trebuie sa tina seama si de modul cum au fost repartizate diferentele dintre preturile de
inregistrare si cele efective ale produselor expediate, lucrarilor executate si serviciilor prestate.
Verificarea executarii planului de desfacere este strins legata de cercetarea factorilor care influenteaza
indeplinirea sau neideplinirea lui.
Cele mai importante cazuri care pot duce la abateri in executarea planului de desfacere sunt: neideplinirea
planului de productie-marfa; modificarea sortimentelor produselor vindute; neritmicitatea productiei si a
realizarii produselor finite; determinarea gresita a stocurilor planificate. Revizorul trebuie sa examineze
conditiile in care este organizata desfacerea produselor, munca la depozit si la serviciul de expediere in legatura
cu ambalarea si expedierea produselor, pentru constatarea eventualelor cazuri de lipsuri la colete si expedieri
incomplete de produse. In acest scop, revizorul trebuie sa faca sondaje asupra marfurilor ambalate si pregatite
pentru expediere, pentru a constata daca datele din etichete sau specificatiile de ambalaj corespund cu
documentele de insotire a coletelor (facturi, avize de expediere, bonuri de poarta), daca intreprinderea
controleaza prin sondaj aceste probleme.
Pentru produsele finite, care sa iau in primire de catre cumparatori direct din depozitele intreprinderii
furnizoare, trebuie sa se stabileasca existenta si corecta intocmire a procuselor acordate persoanelelor care se
prezinta sa ridice produsele finite. Unei verificari minutioase trebuie supuse lucrarile executate de intreprindere
pentru salariatii sai pentru a preintimpina facturarea acestor lucrari sub costul de productie real.
Revizorul este obligat sa verifice modul cum este organizata si se tine evidenta operatiilor de desfacere:
calitatea documentelor primare si exactitatea inregistrarii lor in executarea contractelor si mersul executarii
contractelor incheiate cu clientii; modul de folosire a bonurilor de poarta si eficacitatea lor etc.
 Verificarea bonului de poarta impune: confruntarea lor cu facturile intocmite pentru produsele vindute,
verificarea prin sondaj a bonurilor de poarta cu cantitatile de produse ce ies din incinta intreprinderii,
verificarea predarii zilnic a bonurilor de poarta de catre paza intreprinderii la contabilitate etc.
In legatura cu respectarea disciplinei contractuale, revizorul verifica modul de executare a contractelor
privind termenul, cantitatea, calitatea si pretul produselor expediate.
In unele situatii revizorul trebuie sa utilizeze la clienti metoda verificarilor incrucisate, in vederea stabilirii
destinatiei care s-a dat produselor expediate de furnizori.
In practica se intilneste abateri in privinta livrarii de catre furnizori a unor produse deficitare. Acestia, pentru
a-si crea avantaje, expediaza inainte de termen intreaga cantitate de produse contractata si chiar mai mult,
numai unora din clientii lor, in timp ce altora nu le expediaza produsele comandate, creind in felul acesta
dificultati si urmari negative cu acesti clienti.
=O3= Verificarea cheltuielilor de desfacere
Verificarea cheltuielilor de desfacere se face in 2 etape succesive. Mai intii se compara volumul cheltuielilor
efective cu volumul cheltuielilor planificate, pentru determinarea in linii mari a situatiei cheltuielilor planificate
in functie de produsele planificate a se realiza, comparativ cu nivelul cheltuielilor efective ocazionate de
productie efectiv vinduta, pentru a stabili concret situatia cheltuielilor de desfacere.
Daca procentul de indeplinire a planului de desfacere este inferior procentului de indeplinire a planului de
cheltuieli, situatia se considera anormala, iar revizorul este obligat sa cerceteze cauzele care au adus la
depasirea planului de cheltuieli.
Volumul cheltuielilor (sau executarea devizului de cheltuieli) desfacerea se determina cu ajutorul operatiilor
inregistrate in Dt contului 712 “Cheltuieli comerciale”, iar natura operatiilor inregistrate in conturile
corespondente cu contul 712. O atentie speciala trebuie atribuita verificarii cheltuielilor de transport si anume:
aplicarea corecta a tarifelor stabilite sau contractuale, concordanta datelor din documentul de transport (frahte)
aflate la intreprindere, cu acelea ale statiilot de cale ferata, prin deplasarea revizorului la statii; plata de locatii
pentru incarcarea si descarcarea cu intirziere a vagoanelor; interesul pe care il depune indeplinirea verificata in
urmarirea recuperarii de la clienti a cheltuielilor de transport efectuate in contul acestora etc.
Practica arata ca printre cheltuielile de desfacere se pot strecura unele cheltuieli nelegale sau nerationale,
cum sunt: deplasarile prea frecvente ale reprezentantilor intreprinderii pentru solutionarea “problemelor”
curente: ascunderea unor lipsuri de materiale si alte consumuri prin trecerea lor in cheltuielile de desfacere;
trecerea in masa cheltuielilor a unor lipsuri din scurgere, uscare etc., care depasesc limita normelor de
perisabilitate; aplicarea unor tarife mai mari decit cele stabilite pentru decontarea serviciilor de transport etc.
Volumul cheltuielilor de desfacere influenteaza direct la rezultatele financiare ale intreprinderii. De aceea
trebuie sa se ia cele mai severe masuri pentru identificarea si stocarea cheltuielilor nelegale sau nerationale din
masa cheltuielilor de desfacere si trecerea lor pe seama vinovatilor.