Comedia

Comedia este specia genului dramatic, care provoaca rasul prin surprinderea
moravurilor sociale a unor tipuri umane sau situatii neasteptate, avand un final
fericit si, deseori, un rol moralizator.(prezinta �nt�mplari ?i personaje care
st�rnesc r�sul, cu un deznodam�nt vesel ?i deseori moralizator).

Tipuri de comedie
de situatie(de intriga) - cu intamplari derulate intr-un ritm alert, cu rasturnari
neasteptate de situatie si cu rezolvarea conflictului in final
de moravuri - prezinta, cu rol moralizator, defecte umane, morale sau sociale
de caracter - cu accent pe latura psihologica a personajelor, infatisand adesea
caractere(avarul, orgoliosul, naivul, incornoratul, prostul, servilul, senilul etc)

Comicul este o categorie estetica, avand ca efect, rasul, declansat de

contrastul/nepotrivirea dintre aparenta si esenta, dintre pretentii si realitate,
dintre asteptari si rezultate, dintre automatisme si comportamentul natural, dintre
ceea ce este si ceea ce vrea sa para un personaj.
Comicul implica existenta unui conflict comic(contrastul), a unor situatii si
personaje comice. Tipuri de comic: de situatie, de caractere, de moravuri, de
limbaj, de nume, de intentie.

Eseu argumentativ

I.1. Incadrare
Ion Luca Caragiale este unul dintre cei mai mari dramaturgi ai literaturii
romane, apartinand �epocii marilor clasici�(George Calinescu), perioada in care se
afirma primii nostri scriitori de valoare: Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ioan
Slavici, Titu Maiorescu.
Opera lui Caragiale este fidela principiilor junimiste(spiritul critic,
gustul pentru clasic, ironia), ilustrand teoria maioresciana a �formelor fara
fond�, dar si esteticii realismului(spiritul de observatie acut, luciditatea,
preocuparea pentru social, obiectivitatea, veridicitatea, reperele spatio-temporale
precise).
Numita �comedie totala�(prin asocierea tuturor tipurilor de comic), �O
scrisoare pierduta� este o sinteza intre realismul critic(intentia de a infatisa
tipuri sociale si concretul realitatii contemporane) si clasicism(interes fata de
ce este permanent in natura umana, pasiunea echilibrului, importanta acordata
formei).
Componenta moderna consta in comicul absolut, in impletirea comicului cu
parodia, grotescul si absurdul, in amestecul registrelor stilistice.

I.2. Definitie si trasaturi

Conflictul este derizoriu ,al jocului de interese, aparenta conflictului
politic, comicul de diverse tipuri

II. 6 elemente ale textului

Cea mai cunoscuta piesa a lui Caragiale, �O scrisoare pierduta� este o
comedie de moravuri care instituie un stil dramatic, caracterizat prin echilibrul
perfect intre structurile clasice(personaje tip, conflict derizoriu, intriga si
actiune scenica) si moderne(fiintarea eroillor la nivelul limbajului, spatiu scenic
simbolic, situatii dramatice repetabile, configurate dupa modelul caruselului.

TEMA:
tema degradarii vietii politice, sociale si private se concretizeaza prin
surprinderea unui episod din campania electorala pentru desemnarea unui candidat la
viitoarele alegeri parlamentare.
Ac?iunea se petrece �ntr-un orasel de provincie, capitala unui judet de
munte(probabil Piatra Neamt) in �anul de gratie 1883�
. Sursa de inspiratie o reprezinta viata politica a acelui an, cand problema
revizuirii constitutiei a scindat Partidul liberal in gruparea moderata(condusa de
I.C.Bratianu) si cea radicala (reprezentata de C.A. Rosetti).

Titlul
Titlul reliefeaza intriga piesei si contrastul comic dintre aparenta si
esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, defapt prin lupta de
culise, avand ca instrument al santajului politic, �o scrisoare pierduta�,
pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat �o� indica, at�t banalitatea
�nt�mplarii, cat si faptul ca scrisoarea reprezinta unul dintre multiplele mijloace
de santaj in lupta politica.
Scrisoarea devine simbol al imoralitatii ascunse, al coruptiei si
compromisului, �ntr-o lume in care p�na si sentimentele ajung obiect de negociere.

Compozitia
Compozitia este clasica, textul dramatic fiind structurat �n patru acte si
44(9-14-7-14 scene), discursul artistic fiind construit sub forma schimbului de
replici intre personaje ce aduc in scena mereu mai multe personaje, sugerand
sporirea tensiunii si a agitatiei, prin tehnica �bulg�rului de zapada�, ce
marcheaza acumularea conflictelor.

Formula dramatica
Formula dramatica se bazeaza pe structuri traditionale: succesiunea
cronologica, tehnica acumularii situatiilor conflictuale, a �nlantuirii
evenimentelor si pe structuri moderne, precum simetria situatiilor
scenice(repetarea istoriei scrisorii pierdute), instalarea �ex abrupto� a unui
conflict care nu se rezolva decat temporar �n final sau o situatie intriga care s-a
consumat inainte de ridicarea cortinei si e reconstituita din replicile
personajelor pe un traseu invers cronologic(relatarea lui Pristanda, a lui
Trahanache, a Zoe i si abia in finalul actului I a cetateanului turmentat, cel
care gasise scrisoarea).

Conflictul dramatic
Conflictul derizoriu, al jocului de interese, �mbraca aparen?a unui conflict
politic, dar confruntarea nu se produce intre doctrine politice, ci intre aripa
reformatoare si cea conservatoare ale aceluiasi partid. Aceasta polarizare a
eroilor pe criteriul grupului de interese este evidenta inca din lista de
personaje. Conflictul se amplifica prin proliferarea situatiilor conflictuale in
spatiu si in timp(promisiunea facuta de Zoe lui Catavencu, ce anticipeaza
perpetuarea acestor practici politice si la alegerile viitoare).

Structura
Apare un singur plan, caci viata politica si cea privata se amesteca sub
semnul aceleiasi imoralitati

Reperele spatiale si temporale

Actiunea se petrece intr-o durata limitata, amintind de regula unitatii de
timp din teatrul antic. Evenimentele din primele trei acte se petrec intr-o singura
zi, vineri, 11 mai, cea a desemnarii candidatului. Actul final muta actiunea peste
doua zile, duminica, in momentul incheierii alegerilor ?i a sarbatoririi publice a
candidatului ales.
Precizarea initiala �in capitala unui judet de munte, in zilele noastre�, (se
presupune ca e vorba dePiatra Neamt, anul 1883), ingaduie regizorilor sa
actualizeze �lumea pe dos� a personajelor lui Caragiale.
Spatiul scenic este puternic simbolizat ca spatiu de trecere cu deschideri
multiple. In primele doua acte, anticamera bine mobilata din casa prefectului
sugereaza faptul ca deciziile politice nu se iau in spatiul public, ci in �culise�,
ca in actul al treilea. Desi intrunirea publica are loc in sala mare a primariei,
hotararea definitiva ca Dandanache sa fie desemnat candidat se ia in cabinetul
prefectului unde Trahanache se intalneste cu Tipatescu si Zoe.
Ultimul act, singurul in care se zareste in fundal oraselul de
munte(probabil Piatra Neamt sau Sinaia), are ca decor spatiul deschis, gradina
casei lui Trahanache, loc care comunica cu gradina publica.

Relatia incipit-final
Relatia incipit-final este de opozitie, deoarece �ncepe cu scandalul provocat
de pierderea scrisorii si se incheie cu petrecerea organizata in cinstea lui
Dandanache, cand toti se impaca si se imbratiseaza, ca intr-un �balci al
desertaciunilor�.

Momentele subiectului
Incipitul piesei este de tip modern,ex abrupto,
Caracterizarea personajelor: pers. se �ncadreaza �n anumite tipologii clasice ,
exemplare umane degradate alcatuind o lume pe dos de antieroi ?i de marionete cu
valori umane inversate ,trucate,construite pe un defect general uman care le
confera statut de prototipuri negative.Sunt pers. plate,lipsite de evolu?
ie,degradate,structurate pe o dominanta de caracter: ?tefan Tipatescu(prefectul cu
mentalitate de stap�n,tipul despotului,amorezul, junele prim), Zoe
Trahanache(cocheta, adulterina), Zaharia
Trahanache(�ncornoratul,zaharisitul,ticaitul), Ghi?a Pristanda( func?ionarul umil ?
i servil), Nae Ca?avencu(arivistul,demagogul), Tache Farfuridi(prostul fudul),
Br�nzovenescu(tipul confidentului),tipul personajului raisonneur(Ghita Pristanda,
Zaharia trahanache,Tipatescu-�Ce lume! Ce lume!, Ce lume!� )Ceta?eanul
turmentat(alegatorul anonim,deruta electorala),Agamemnon Dandanache(mai prost dec�t
Farfuridi ?i mai canalie dec�t Catavencu).Totu?i personajele au ?i o structura de
ad�ncime fiind reabilitate printr-o trasatura pozitiva:Tipatescu o iubeste sincer
pe Zoe fiind capabil sa-?i sacrifice cariera pt. femeia iubita, iar Zoe nu are un
caracter vindicativ caci �l iarta pe Ca?avencu.Individualizarea personajelor prin
comportament,particularita?i de limbaj,nume, dar ?i prin combinarea elementelor de
statut social ?i psihologic.De ex. Trahanache e �ncornoratul simpatic, dar ?i
vanitosul �n?elat ?i ticaitul.Zoe reprez. tipul cochetei ,dar ?i al femeii
voluntare.Personajele apar?in�nd aceleia?i categorii se disting prin modul de a
reac?iona la �mprejurari(comportament), fiind astfel orientate catre comicul de
caracter. Tipatescu ?i Trahanache reprez. tipul politicianului demagog, dar �n timp
ce Trahanache �?i pastreaza calmul imperturbabil �n fa?a amenin?arii lui Ca?
avencu ?i cauta �cu diploma?ie� o arma de contra?antaj , �alta plastografie�,
Tipatescu reac?ioneaza impulsiv ?i violent, ordona arestarea fara mandat(?i fara
vina din punct de ved. legal) a lui Ca?av.,iar �n confruntarea directa �l amenin?a
ca �l ucide cu bastonul(comicul de situa?ie).De altfel, parerea batr�nului
Trahanache despre Tipatescu e ca prefectul e �iute! n-are cumpat.Aminteri bun
baiat, cu carte, dar iute , nu face pt. un prefect!�
Un alt mijloc de caracteriz. e onomastica.Numele personajelor sugereaza
trasatura lor dominanta dupa cum releva G.Ibraileanu �n studiul �Numele proprii �n
opera comica a lui Caragiale�: numele de Zaharia sugereaza
zaharisitul,ramolitul,ticaitul,Trahanache derivat de la cuv�ntul trahana, o coca
moale, usor de modelat de enteres;Nae -populistul, pacalitorul pacalit, Ca?avencu-
demagogul latrator, Agami?a- diminutivul comic al numelui de rezonan?a istorica
Agamemnon, pronun?at de Trahanache Gagami?a(suger�nd �caderea �n copilarie a
acestui ramolit�), Dandanache(derivat de la dandana � �ncurcatura� cu sufix
grecesc, semn al vechilor politicieni liberali);Tache Farfuridi (prostul fudul,
sufixele au rezonan?a greceasca si denota politicianismul liberal),Farfurifuridi ?i
Br�nzovenescu �prin aluzia culinara a numelor sugereaza inferioritate, vulgaritate,
lichelism�, prostie;Ghi?a e slugarnic,individul servil ?i umil �n fa?a ?efilor,
Pristanda-numele unui dans popular �n care se bate pasul pe loc;Ceta?eanul
turmentat nu e individualizat prin nume deoarece sugereaza pe alegatorul anonim ?i
deruta electorala;?t. Tipatescu e un personaj mai serios, un�tip� de genera?ie mai
recenta dec�t a celor cu numele terminate �n �ache�, prenumele Stefan poate face
trimitere la numele lui Stefan cel Mare de?i este �nlocuit cu diminutivul Fanica
ceea ce pune �n eviden?a contrastul dintre aparen?a ?i realitate;Zoe(�o dama mare
�n politica de provincie�), Trahanache( so?ia batr�nelului), contrastul comic
sugerat de diminutivul familial al prenumelui, coana Joi?ica.
Indica?iile scenice contureaza indirect personjele prin precizarea �nca de la
�nceput a statului lor social, prin consemnarea gesturilor semnificative ?i a
mimicii.
Limbajul e principala modalitate de individualizare a personajelor.Formele
gre?ite ale cuvintelor,erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura/
statutul de parvenit sau trasaturi psihologice ale personajelor comice spre
deosebire de personajelor Zoe ?i Tipatescu care pronun?a corect, fara gre?eli de
rostire, dar ironiza?i prin aduter.
Principalul mod de expunere e dialogul, prin care personajele �?i dezvaluie
inten?iile, sentimentele, opiniile.Prin dialog se prezinta evolu?ia ac?iunii
dramatice, se definesc rela?iile dintre personaje ?i se realiz. caracteriz. directa
sau indirecta. In dialogul dramatic, stilul e marcat prin oralitate:mijloacele
nonverbale gesturi, mimica ?i paraverbale(intona?ia, accentul , ritmul si pauza) se
substituie replicilor sau le �nso?esc sub forma indica?iilor scenice.
Sursele comicului de moravuri,de caracter,de sirtua?ie,de intentie,de
limbaj ?i de nume sunt diverse ?i servesc inten?ia autorului de a satiriza
defectele omene?ti puse �n eviden?a pe fundalul campaniei electorale.
Comicul de moravuri vizeaza via?a de familie(triunghiul conjugal) ?i via?a
politica (?antajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor
personale).
Comicul de inten?ie se identifica prin limbajul personajelor, ?i anume ,
prin utiliz. neologismului ce reflecta contrastul comic �ntre aparen?a ?i esen?
a.Personajele mai modeste sunt ironizate :ele doar prounun?agre?
it(Pristada�catrindala�,Ceta?eanul turmentat ��cioclopedica�, �comportativa�).�n
schimb, ambi?iosul Ca?avencu, incult , dar snob, cu preten?ii de erudi?ie este
satirizat prin prounun?area gre?ita a dictoanelor latine?ti:�oneste bibere� �n loc
de �oneste vivere�,�box populi. box dei� �n loc de �vox populi , vox dei� sau
atribuirea gre?ita a citatului �scopul scuza mijloacele�(Gambetta �n loc de
Machiavelli).
Comicul de situa?ie sus?ine tensiunea dramatica prin �nt�mplarile neprevazute
construite dupa scheme comice clasice:acumlarea progresiva, coinciden?a, repeti?ia,
rasturnarea de situa?ie sau evolu?ia inversa a personajelor din �nvin?i �n
�nvingatori ?i invers,interferen?a finala a intereselor �n �mpacarea ridicola a
for?elor adverse.
Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane:demagogia lui
Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda(�curat murdar�) ?i
senilitatea lui Dandanache.
Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de
caracter, originea sau rolul personajelor �n desfa?urarea evenimentelor.
Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se eviden?
iaza incultura personajelor.

Piesa de teatru caragialiana evidentiaza un univers moftologic , pitoresc ce

alcatuieste o autentica �comedie umana� animata de un conflict derizoriu, de
personaje tipologice care st�rnesc r�sul, toate tipurile de comic fiind generate
de contrastul discrepant dintre aparenta si esenta, de un limbaj savuros ce releva
golul dintre fiinta si masca sesizat de cel care declara �n plina epoca junimista
�simt enorm si vad monstruos�.