Proiect - Geografie

Tema : Hidrosfera si resursele

acesteia

Eleva

Clasa a- X –a C
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
NOTIUNI INTRODUCTIVE...................................................................................................................4
a. Definitie..........................................................................................................................................4
b. Unitatile acvatice existente pe Glob..............................................................................................4
c. Componentele hidrosferei.............................................................................................................6
2. RESURSELE HIDROSFEREI.............................................................................................................7
a. Resursele Oceanului planetar.......................................................................................................7
b. Resursele apelor continentale.....................................................................................................10
CONCLUZII............................................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................13

2
 Introducere

Terra este supranumita si „planeta albastra”, datorita predominarii suprafetei ocupate de

apele marine. Disproportia dintre apa si uscat este coplesitoare: din suprafata totala a Pamantului,
evaluata la 510,10 mil.km² , apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil.km², adica 70,8%, iar
uscatul numai 149,03 mil.km², deci 29,2%. Pe aceste intinderi albastre, continentele par a fi
uriase insule risipite intre cei doi poli.

“Resursele hidrosferei” reprezinta un domeniu vast al geografiei, caracterizat ca fiind

unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic.
In a doua jumatate a secolului XX, apa dulce a devenit o materie prima critica.
Specialistii au apreciat ca la sfarsitul secolului XX populatia globului este intre 6 si 7 miliarde de
locuitori, dintre care jumatate traiesc in mediul urban. Evident, nevoile vitale de apa sunt pe

3
masura acestei populatii, de aceea nu este de mirare ca in ultimii ani s-a manifestat preocuparea
de a aborda aceasta problema nu numai la nivel national, ci si international.

NOTIUNI INTRODUCTIVE

a. Definitie
Totalitatea resurselor de apa de pe Terra formează hidrosfera – una dintre sferele
care alcă tuiesc învelișul geografic.
 Hidrosfera, din limba greacă - hidros=apă si sphaira= sferă - descrie, în geografia fizică,
masa totală de apă liberă în stare lichidă sau solidă de pe suprafaţa pământului.
Fiind una dintre cele mai comune substanțe din natura, apa intra in compoziția chimica a
mineralelor din crusta si nucleul planetei. In stare libera ea formează apele subterane si
umezeala solului in litosfera, oceanele, marile, lacurile, mlaștinile si râurile, ghețarii de calota
(polari) si montani, gheata subterana (permafrost). In atmosfera este întâlnita sub forma de
vapori, picături de apa si cristale de gheata, iar in biosfera – atât in lumea plantelor, cat si a
animalelor – ea constituie elementul fundamental, indispensabil vieții.
b. Unitatile acvatice existente pe Glob
Apa curgătoare este una dintre principalele unități acvatice. Ea rezulta din îmbinarea mai
multor unități parțiale. Șiroirea constituie începutul unui organism fluvial cu caracter temporar,
legat in mod direct de periodicitatea precipitațiilor. Dezvoltându-se el trece apoi in torent, având
alte caractere, din care reținem diferențierea clara a celor trei parți componente: bazin de
recepție, canal de scurgere si con de dejecție.
Când torentul întâlnește un strat acvifer care sa-i asigure un debit de apa, se transforma
intr-o apa curgătoare. Râul este un organism mai dezvoltat, a cărui caracteristica este
permanentizarea curgerii. Când mai multe ape curgătoare se întâlnesc intr-un tot, deci formează
o artera hidrografica cu debit mai mare si cu o permanentizare totala a cursului, se ajunge la
sistemul fluviatil. Toate aceste individualități geografice (torent, pârâu, râu, fluviu) alcătuiesc
unitatea acvatica a apelor curgătoare.

4
 O alta unitate acvatica o constituie lacurile, marile si oceanele. Caracteristica acesteia
consta in faptul ca marile si oceanele se întind pe suprafețe mari, au o salinitate mai mult sau mai
puțin accentuata, au caracter de „ape stătătoare”si constituie individualități geografice de sine
stătătoare. Alimentarea marilor si oceanelor este strâns legata de regimul precipitațiilor si de
rețeaua de ape continentale, iar caracterele fizice si chimice sunt in dependenta de poziția lor pe
glob si de factorii fizico geografici.
Lacurile au suprafețe restrânse iar in funcție de condițiile peisajului geografic pot fi dulci,
salmastre sau sărate, evoluând in același sens ca si marile, in raport de dimensiunea lor.
O a treia unitatea acvatica o constituie apele subterane. Ele apar sub forma de straturi, cu
nivelul influențat in mare măsura de regimul precipitațiilor, de vecinătatea unor bazine fluviatile
sau lacustre, de structura geologica, de starea climatica, etc., de unde si o serie de diferențieri fata
de celelalte doua unități acvatice.
Deși nu putem vorbi de o unitate acvatica propriu-zisa si in atmosfera exista imense
cantități de apa, sub diferite stări de agregare: gazoasa, lichida si solida. Ea intra in obiectul de
studiu al meteorologiei si climatologiei, împreuna cu întreaga atmosfera.
Toate aceste unități se integrează intr-un circuit total sau parțial si exista o strânsa
interdependenta a nora fata de altele.
Masa considerabila a apei in stare lichida, care ocupa marile depresiuni ale suprafeței
Pământului, formează un înveliș numit „Oceanul Planetar”.

5
c. Componentele hidrosferei
 Apele continentale : râuri, fluvii, ape subterane, apa din sol, izvoare, lacuri;
 Oceanele : Oceanul Antarctic, Oceanul Arctic, Oceanul Îngheţat, Oceanul Atlantic,
Oceanul Indian si Oceanul Pacific
 Gheţarii şi apa în stare solidă - gheţarul reprezintă o masă enormă de gheaţă persistentă,
formată în regiunile polare (gheţar continental / gheţar de calotă) şi alpine (gheţar alpin),
care, sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante; din
gheţarii continentali adiacenţi mărilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni întinse,
devenind gheţari plutitori, cunoscuţi sub denumirea de aisberguri.

6
 2. RESURSELE HIDROSFEREI

 Resursele naturale semnifică acele mijloace de existenţă pe care nu le poate crea

societatea ci pe care omul le caută şi le găseşte în natură.
a. Resursele Oceanului planetar

 Hidrogenul poate fi obtinut de apele marii in cantitati practic inepuizabil, prin procedeul,
cunoscut in chimie, de oxidare-reducere. Hidrogenul obtinut in acest mod poate fi
lichefiat si stocat sau transportat prin conducte. El reprezinta un excelent combustibil sau
carburant, usor de depozitat, de transportat la mari distante si, ceea ce trebuie subliniat,
reinnoibil – prin arderea lui, apa reintra in circuit fara sa polueze. Hidrogenul se foloseste
deja in S.U.A si Japonia.
 Petrolul si gazele naturale se exploateaza in cantitati impresionante din platformele
submarine ale marilor si oceanelor. Ele reprezinta principalele resurse extrase din
Oceanul Planetar, luand in calcul volumul si valoarea economica ale acestora.

7
 Hidrocarburile sunt cantonate, de obicei, in depozitele sedimentare, depozite care se afla
in proportie de circa 65% in domeniul marin, ceea ce subliniaza potentialul deosebit ale
mediului marin.

In prezent au fost indentificate peste 1000 de zacaminte submarine de petrol si gaze

naturale, dintre care peste 400 se afla deja4 in exploatare
15
Oceanul
Rezerve de petrol Oceanul Artic
Antartic 17

Oceanul Indian 28,49

33,5

Oceanul Atlantic Rezerve de petrol

Sectorul Oceanic Oceanul Pacific
4
Antarctic
Oceanul Indian 15
Oceanul Artic 17
Oceanul Atlantic 28,49
8
Oceanul Pacific 33,5
  Oceanul Planetar constituie un imens depozit ce contine substante minerale, utile care
sunt exploatate in regiunile continentale. Aici exista mari cantitati de minerale, atat pe
fundul marii, cat si dizolvate in apa, insa adeseori costul recuperarii lor depaseste cu mult
valoarea acestora .In masa sedimentelor marine sau pe suprafata lor se gasesc numeroase
substante minerale de interes economic.
In substratul platformelor continentale s-a descoperit o serie de minerale cu importanta
economica: saruri de potasiu in Marea Baltica(Polonia )si Golful Mexic, zacaminte de sulf in
Golful Mexic, Minereu de fier in Golful Finic, Canada.
 Depozite detrice constituie rezultatul eroziunii rocilor preexistente, materialul rezultat
fiind transportat de rauri in ocean. Depozitul detritic este constituit din:
magnetit;ilmenit;titanit;zirconiu; columbit; casiterit; wolframit; diamant; crom, etc.
Nisipul si piertisul reprezina cea mai cea mai abundenta rezerva de material detritic.
 Nodulii polimetalici reprezinta concretiuni minerale care tapiseaza fundul oceanului la
adancimi mari ale apei, de 4000-6000m, alcatuiti de diferite elemente, intre care
predomina nichelul, cobaltul, fierul sau cuprul.
Estimarile care se refera la nodulii polimetalici- numai in Oceanul Pacific ar fi 1500
miliarde tone de noduli; din cele peste 100 „campuri” cu noduli identificate numai unul daca ar fi
exploatat ar satisface: 2% din cererea de mangan, 8% cobalt, 15% nichel, 0,15 cupru.
Incepand din anii 70 aceste „pepite” ale marilor au facut obiectul unor cercetari. Tarile
industrializate SUA, Japonia, Canada, Germania, Franta si Rusia participa la prospectiuni de
prospectare a nodulilor si amenajarea unor statii submarine.
 Resurse minerale dizolvate in apa de mare constituie o alta bogatie imensa. In apa marina
au fost identificate peste 60 de elemente, dar numai cativa compusi sunt recuperati

9
 actualmente din ocean:clorura de sodiu, bromul (peste 110 mil.tone/an), magneziul( 115
mil.tone/an), uraniul.
 Resursele biologice ale mediului marin.
Apele oceanului sunt populate de o mare diversitate de organisme vegetale si animale.
Adeseori se considera ca problemele alimentare cu care se confrunta multe regiuni de pe Terra ar
putea fi rezolvate printr-o valorificare adecvate a resurselor biologice ale oceanului,”Fructele
„ marii nu pot fi insa culese cu usurinta.
 Resursele vegetale reprezinta indeosebi prin fitoplancton( plante plutitoare) constituie
cele mai importante forme de viata din domeniul marin, ele transformand prin fotosinteza
apa si bioxidul de carbon in materialul organic ce formeaza baza lantului trofic a
organismelor din ocean.
Dintre vegetale, cele mai intrebuintate sunt algele: Verzi; Brune; Rosii.
Alegele sunt folosite in hrana omului pentru salate, jeleuri sau acestea se adauga in
furaje si ca ingrasaminte.
Tari cu suprafete intinse de culturi intense de alge sunt:Japonia,China,Coreea de Sud,
Indonezia, Filipine, India, Franta, SUA.
 Principalul mijloc de valorificare a resurselor alimentare din ocean il reprezinta, totusi,
pescuitul ( pesti-peste 25000 de specii, moluste, crustacei) vanarea mamiferelor marine
( balene, delfini, foci) a reptilelor marine ( broaste testoase ).
Romania detine un patrimoniu piscicol alcatuit din 496,3 mii ha de apa ( in care sunt
incluse: 98,3 mii ha cu helestee, iazuri, pepiniere piscicole; 12 mii ha de lacuri si balti;298 mii ha
in Delta Dunarii; 88 mii ha lacuri de acumulare) la care se adauga 25 mii km² de ape ale Marii
Negre, precum si apele Dunarii (1175 km lungime) cu reteaua interioara de rauri.

b. Resursele apelor continentale

 Apa- resursa pentru viata

Resursele de apa dulce ale Terrei

Continentul Suprafața Populația Volumul Scurgerea Cat revine unui locuitor

(mil.km2) in anul total de din râ uri
1985 apa dulce (km3) Din Din

10
 (mil. loc.) (mil.km3) volumul scurgerea
total (mil. râ urilor (m3)
m3)
Europa 10.500 685.0 1.400 3.210 2.037 4.700
Asia 43.500 2.909.0 3.455 14.410 1.200 5.000
Africa 30.120 553.0 2.390 4.570 4.140 8.000
America de 24.200 402.5 4.400 8.200 10.900 20.000
Nord si
Centrala
America de 17.800 267.5 3.010 11.760 11.230 44.000
Sud
Australia 7.615 15.7 1.200 301 75.000 18.800
Australia si 8.900 25.0 1.202 2.392 48.080 95.600
Oceania
Antarctica 13.980 - 21.600 2.310 - -
Total Terra 149.000 4.842.0 38.657 46.800 8.000 9.700

 Apa- resursa pentru agricultura( 70% din consumul mondial)

Agricultura are nevoie si ea de cantități foarte mari de apa, in funcție de felul culturii, de
perioadele de dezvoltare si de situația climatica a unei regiuni. Apa pentru diversele sisteme de
irigații (canale, bazine, stropitori) poate fi luata din râuri, lacuri, bazine de retenție, ape
subterane.
Începuturile irigațiilor se pot cita înca de acum 4000 de ani, când se practicau in Egipt si
in China, iar mai târziu, in Mesopotamia si India.
In unele regiuni practicarea iraționala a irigațiilor a dus la degradarea terenurilor prin
saraturarea solurilor sau prin inmlastinire. Este însa bine știut faptul ca irigația, aplicata rațional,
menține si imbunatateste structura solului, ridicându-i fertilitatea si asigurând recolte sporite.

 Apa- resursa pentru industrie( 25% din consumul mondial)

Exemple : obtinerea cauciucului, lichid de racire in termocentrale si hidrocentrale,
spalarea carbunilor, obtinerea energiei electrice.
 Alte utilizari: transport, pescuit, turism

11
 CONCLUZII

Resursele de apa dulce sunt limitate. In ultimul deceniu, penuria de apa a devenit tot mai
evidenta. Nivelurile freatice coboară pe toate continentele, aproape oriunde terenul este plat.
Circa 70% din întreaga cantitate de apa deturnata din râuri sau pompata din subteran este folosita
pentru irigații, in timp ce 20% este utilizata in industrie, iar 10% pentru scopuri casnice.
Folosirea apei in industrie este cu mult mai productiva decât utilizarea ei in irigații; dat fiind
faptul ca bilanțul economic al utilizării apei nu pledează in favoarea agriculturii, acest sector bate
in retragere întotdeauna. Penuria de apa pentru agricultura înseamnă penurie de hrana.
Romania dispune de resurse sărace de apa, de 1700 l/locuitori, in comparație cu media pe
Europa, de 4000-5000 l/locuitor. Consumul de apa dulce in tarile dezvoltate a sporit considerabil.
In America de Nord, consumul de apa este de 7,6 ori mai mare decât in Africa si de 2,9 ori fata
de cel al tarilor europene.
Omenirea se afla in căutarea unor noi resurse de apa neclasice, cum ar fi apa din calotele
polare, apa din ceata si roua, însămânțarea artificiala a norilor, prin desalinizarea apei marine.
Omenirea trebuie sa învețe sa cunoască valoarea apei. Chiar daca Terra dispune de mari
rezerve de apa se estimează ca pana in anul 2025 jumătate din populația lumii ar putea avea
dificultăți in a-si procura acest element vital pentru viața

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Gâştescu, P., „Fluviile Terrei”, Ed. Sport-Turism, București, 1990

2. Gâştescu, P., „Lacurile Terrei”, Ed. CD Press, București 2006
3. Pârvulescu, C., „Economisirea si valorificarea intensiva a apelor”, Ed. Ceres, București, 1975
4. http://www.roenciclopedia.ro/apa
5. http://www.wikipedia.org
6. https://images.google.com/

13