Testul nr.

1. Contractul de prestări servicii.

1.1. Daţi noţiunea contractului de prestari servicii, descrieţi caracterele juridice ale acestui
contract;
Definitia legala: Prin contract de prestari servicii o parte (prestator) se obliga sa presteze celeilalte parti
(beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obliga sa plateasca retributia convenita.
In literatura juridica de specialitate acesta este definit ca fiind contractul incheiat intre un prestator de
servicii (sau executant)-persoana fizica sau juridica si un benefeciar (sau client), prin care prima se obliga
la indeplinirea unei obligatii de a face in schimb unui pret.
Conform definitiei legale contractul de prestari servicii este unul numit, consensual, sinalagmatic, oneros,
comutativ si cu executare succesiva.
Caracterele juridice:
- Contractul de prestari servicii este un contract consensual, fiind de regula incheiat, prin exprimarea
acordului de vointa de catre ambele parti,el se considera incheiat din momentul cind partile au convenit
asupra clauzelor esentiale.Ca si in majoritatea contractelor civile , unica clauza esentiala legala a
contractului de prestari servicii este cea cu privire la obiectul contractului.
-Partile contractului de prestari servicii se obliga reciproc si corelativ astfel incit contracrul de prestari
servicii este unul sinalagmatic, adica clientul trebuie sa achite retributia convenita pentru serviciul care
este prestat de catre prestator.
-Prin caracterul oneros se intelege ca ambele parti urmaresc obtinere de foloase patrimoniale.benefeciarul
in schimbul prestatiei acordate este obligat sa plateasca retributia convenita.
- o novatie consta in faptul ca executarea poate fi personala doar in cazurile cind aceasta reiese din
contract, din natura prestatiei, din imprejurari.
-Are un caracter de executare succesiva , datorita faptului ca raporturile contractuale pot fi de lunga
durata si prestatia serviciilor convenite de parti are loc dupa incheierea contractului. Prestarea de servicii
implica obligatia de a face care poate fi realizata sub forma unor actiuni, operatiuni sau activitati, ceea ce
presupune executare succesiva.
-Are un caracter comutativ, astfel partile cunoscindu-si drepturile si obligatiile din momentul incheierii
contractului de prestari servicii, nu depinde de un eveniment incert sau viitor.
1.2. Determinaţi particularităţile rezilierii contractului de prestări servicii.
În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei raporturilor contractuale sau din natura ori scopul
serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte poate să rezilieze contractul.
Raporturile din contractul de prestări servicii pot fi reziliate:
a) zilnic, începînd cu sfîrşitul zilei următoare, dacă plata se face pe zi;
b) cel mai tîrziu în prima zi lucrătoare din cursul unei săptămîni, începînd cu sfîrşitul următoarei zile de
sîmbătă, dacă plata se calculează pe săptămînă;
c) cel mai tîrziu pe data de 15 a lunii, începînd cu sfîrşitul lunii calendaristice, dacă plata se calculează
pe lună;
d) cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni, începînd cu sfîrşitul unui trimestru calendaristic,
dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai mari;
e) oricînd dacă plata nu se face în dependenţă de intervale de timp. În cazul în care relaţiile privind
prestarea de servicii ocupă tot timpul de lucru al prestatorului, termenul pentru preaviz trebuie să fie de 2
săptămîni.
În cazul în care contractul de prestări servicii este încheiat pentru perioade mai lungi de 5 ani,
prestatorul poate rezilia contractul după 5 ani. Termenul pentru preaviz este de 6 luni.
Un alt temei de reliziere a contractului se aplica in cazul in care partile dupa expirarea termenului
stabilit in contract, in mod tacit continua raporturile contractuale, contractual se considera prelungit pe un
termen nelimitat in masura in care cealalta parte nu respinge imediat aceasta prelungire.
Beneficiarul poate rezilia contractul oricînd pînă la realizarea completă a lucrării sau a prestaţiei, fiind
obligat să plătească antreprenorului sau prestatorului retribuţia pentru lucrările sau prestaţiile efectuate şi
să repare prejudiciul cauzat prin reziliere. În cazul în care nu există un motiv temeinic pentru reziliere,
prestatorul poate rezilia contractul doar în aşa mod încît beneficiarul să obţină pe o altă cale lucrarea sau
prestaţia. Dacă există un motiv temeinic, obligaţia de despăgubire este exclusă.În cazul rezilierii
contractului, prestatorul este ţinut să restituie avansul primit. Dacă reziliază contractul, prestatorul poate
cere pentru lucrările sau prestaţiile efectuate o parte proporţională a retribuţiei, în măsura în care
beneficiarul are un interes în aceste lucrări sau prestaţii.
În cazul în care, după începerea relaţiilor contractuale, contractul de prestări servicii se reziliază din
motive întemeiate, prestatorul este îndreptăţit să solicite o parte din retribuţie pentru serviciile prestate
pînă în momentul rezilierii. Dacă prestatorul reziliază contractul de prestări servicii din motive care nu ţin
de nerespectarea condiţiilor contractului de către beneficiar sau dacă beneficiarul reziliază contractul din
cauză că prestatorul nu respectă prevederile contractului, prestatorul nu are dreptul la retribuţie în măsura
în care serviciile sale de pînă atunci nu prezintă interes pentru cealaltă parte în urma rezilierii. Dacă s-a
efectuat plata serviciilor în avans, prestatorul este obligat să restituie sumele sau, în cazul în care rezilierea
are loc din motive neimputabile prestatorului, conform regulilor privind îmbogăţirea fără justă cauză.
Dacă rezilierea are loc din cauza încălcării condiţiilor contractului de către cealaltă parte, aceasta este
obligată să suporte costurile pentru paguba cauzată prin rezilierea contractului.

1.3. Formulaţi deosebirile şi asemănările contractului de prestări servicii în raport cu contractul

de antrepriză, cu contractul de vînzare-cumpărare a unui bun viitor şi cu contractul de muncă.

In codul civil sunt prezente dispozitii generale cu privire la antrepriza si la prestari servicii: Libertatea
alegerii modului de efectuare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, retributia, pret forfetat, darea de
seama a antreprenorului sau prestatorului, obligatia de informare a benefeciarului, etc. Prin contractul de
antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi
(client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit. Obiectul contractului
de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinerea unor alte rezultate prin
efectuarea de lucrări. Astfel acestea se deosebesc prin faptul ca obiectul contractului de prestari servicii
sunt serviciile, iar al contractului de antrepriza lucrarea. Comun pentru lucrari si servicii este faptul ca se
realizeaza prin obligatii de a face. Conform implicarii benefeciarului in activitatea
antreprenoului/prestatorului: clientul nu este in drept sa se implice in activitatea antreprenorului, el este
autonom/ independent in organizarea si gestionarea activitatii sale, ci doar poate sa verifice mersul si
calitatea lucrarii realizate. Pe cind benefeciarul de serviciu este importanta insasi operatiunea, adica
activitatea, el se poate implica in activitatea prestatorului, ceea ce nu se intimpla in cazul lucrarilor. Spre
deosebire de contractul de antrepriza care are drept obiect rezultatul materializat al activitatii
antreprenorului ( producerea unui bun, prelucrarea lui), in cadrul prestarilor de serviciu activitatea
prestatorului este indreptata spre satisfacerea doleantelor clientului, indiferent de atingerea de catre acesta
a scopului urmarit. Astfel contractului de prestari servicii este caracteristic obligatiile de diligenta nu de
rezultat ca in contractul de antrepriza. O mare importanta penturu delimitarea lor este interesul
benefeciarului care sta la baza incheierii acestor contracte, daca acets interes este indreptata spre realizarea
actiunii, suntem in prezenta unei obligatii de prestari servicii, iar in cazul cidn se presupune executarea
unor activitati cu transmiterea rrezultatului, este vorba de o lucrare.

Contractual de v-c a bunului viitor se identifica cu boligatai de a da, respectiv vinzatorul se obliga prin
incheirea contractului de a da bunul ce va fi obtinut in vititor exemplu clasic este roada viitoare. E cidn
prestarea serviciilor este o obligatia de a face si consta in prestarea servciului; este o obligatie de diligenta
nu de rezultat precum la vinzare-cumparare.

Serviciile insa, sunt prestate in baza egalitatii contractuale dintre subiectii raportului juridic: prestator si
benefeciar, prestatorul bucurindu-se de libertatea alegerii modului de prestare a serviciilor si in situtia
data nu este necesar protectia speciala a partilor contractante din partea statului. Insa in cazul contractului
individual de munca este un raport de subordonare dintre angajator si salariat, pe cind si protejarea
salariatului caci este privit din pucnt de vedere legal ca parte mai slaba a contractului. Datorita faptului ca
prestarea serviciilor reprezinta o actiune sau o activitate a prestatorului, contractual de prestare servicii se
aseamana mult cu contractual individual de munca. Prestarea unui serviciu sau prestarea unei munci sunt
activitati corelative, dinstinctia o facem prin prisma regimului juridic aplicabil in fiecare caz. Un criteriu
de delimitare este raportul juridic de subordonare sau egalitatea intre parti. In cazul contractului individual
de munca, salariatul are dreptul la achitarea la timp, lunar si integral a salariului, in cazul contractului de
prestari servcii achitarea retributiei convenite de parti se efectueaza dupa prestarea serviciilor.
Raspunderea disciplinara a salariatului, respetarea regulamentului intern a unittaii sau ordinelor
angajatorului, pe cind raspunderea civila si autonomia in cazul prestatorului/benefeciarului.

2. Contractul de comodat.

2.1. Descrieţi subiecţii şi obiectul contractului de comodat;

Partile contractului de comodat sunt: -comodantul-persoana care da cu titlul gratuit un bun in folosinta, si
- comodatar-persoana careia i se transmitein folosinta bunul de catre comodant si care se oblige sa
transmite bunul la expirarea termenului pentru care acesta i-a fost dat. In calitate de participanti la
raporturile juridice de comodatpot aparea orice subiecti de drept civil. Acest contract se incheie atit intre
persoane fizice, cit si intre persoane fizice si/sau juridice. Pentru incheierea contractului, ambele parti
trebuie sa aiba capacitate de a incheia acte de adminsitrare. Intrucit contract de comdant este unul
translativ de folosinta, comodantul poate sa nu aiba calitate de proprietar, fiind de exemplu un uzufructuar,
pe cidn comodatarul nu poate imprumuta bunul primit de la comodant, deoarece este un simplu detentor si
detine bunul numai pentru prorpia folosinta.
Obiectul contractului de comodat pot fi bunurile mobile si imobile. Bunuri trebuie sa fi doar nefungibile
( determinate prin individualitatea lor), pentru ca numa in acest caz pot fi restituite in natura in
individualitatea lor. De regula, constituie obiect al contractului bunuri neconsumplitbile folosirea cărora
nu implica consumarea substanței printr-un singur act. Uneori caracterul nefungibil al bunurilor poate
rezulta din vointa partilor. Ca exceptie, bunuri fungibile prin natura lor e posibil sa fie considerată de
partica nefungibile,tot astfel bunruri consumptibile pot fi considerate neconsumptibile prin act juridic
(insa in nici un caz invers) in acestea cazuri bunurile contractante sint întrebuin țate conform unei
destinații speciale prevăzute de părți in contract spre exemplu o cantitate de fructe este întrebuințata nu
pentru consumare ci pentru a fi expuse la expoziție. Bunurile neconsumptibile sau nefungibile, potrivit
naturii lor, nu pot fi considerate ca bunuri consumptibile sua fungibile, caci in acest caz s-ar schimba
natura contractului.Bunuri imobile de locuit tot pot forma obiectul contractului de comodat in măsura in
care se închiriază o locuința dar nu se percepe chirie.
2.2. Detereminaţi drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de comodat.
Comodatarul este obligat sa pastreze si sa ingrijeasca bunul primit in folosinta cu deligenta unui bun
proprietar.Este obligat sa ingrijeasca de conservarea bunului imprumutat. Este obligat de a folosi bunul
numai in scopul stability prin acordul partilor sau numai dupa destinatie. Obligatieie de pastrare si ingrijire
i se alatura si obligatia de a sa folosi bunul numai in scopul stabilit de catre parti in contract sau daca nu
este stabilit in contract, conform destinatiei determinate prin natura bunului. Are obligatia de a suporta
chetuielile necesare folosirii bunului in scopul stabilit de catre parti in contract sau daca nu este stabilit in
contract, conform destinatiei determinate prin natura bunului. Asadar, comodatarul nu are dreptul de a cere
restituirea acestor cheltuieli de la comodant, deoarece acestea se prezinta drept un accesoriu de folosinta.
Comodatarul este obligat la expirarea termenului contractului sa restituie bunul primit in folosință gratuită.
In cazul in care nu sa stabilit un termen, comodatarul este obligat sa restituie bunul la sfirsitul valorificarii
lui in scopul menționat in contract. Comodatarul nu poartă răspundere pentru modificarea sau înrăutăţirea
stării bunului dacă aceasta survine în urma folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilită în contract.
Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.
 Comodatarul are dr. de a cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente suportate in
legatura cu conservarea bunului primit, din contul comodantului doar daca au fost necesare pentru
conservarea bunului in cazul in care bunul primit era supus unui pericol iminent care putea sa afecteze
calitatile acestuia. Doar cu acordul comodantului poate transmite bunul altor terti si raspunde pentru
deteriorarea bunului din culpa tertilor, deoarece fapta acestuia nu constituie un caz fortuit, exonerator de
raspundere pentru comodatar; cu atii mai mult poarta raspundere in caz ca a transmis bunul unui tert, fara
ca acesta sa fie pate in contract si fara sa fi avut imputernicire de la comodant. Are dr. de retentie a
bunului in legatura cu cheltuielile extraordinare,necesare si urgente suportate asupra bunului primit in
folosinta pentru conservare, insa in perioada exercitarii dreptului de retentive comodatarul nu mai poate
folosi bunul., deoarece retentia nu-I ofera dreptul de folosinta a bunului. În cazul în care comodantul nu
execută obligaţia de a da bunul, comodatarul poate cere doar repararea prejudiciului.

Comodantul este obligat sa restituie comodatarului cheltuielile extraordinare, necesare si urgente,

suportate de comodatar in vederea conservarii bunului. El poarta raspunderea numai pentru intentia sau
culpa grava, el nu este obligat sa repare comodatarului daunele provocate de viciile bunului transmis, cu
exceptia cazului cind a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis. Dacă a ascuns cu viclenie viciile
bunului transmis în folosinţă gratuită, comodantul este obligat să repare comodatarului prejudiciul cauzat
astfel. În cazul în care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este obligat să
restituie bunul la sfîrşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere
restituirea bunului mai devreme dacă a trecut o perioadă suficientă pentru valorificarea lui.Dacă termenul
contractului de comodat nu poate fi stabilit în baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este în
drept să ceară restituirea bunului în orice moment.El deasemenea are dr. la restituirea imediata a bunului si
repararea prejudiciului cauzat, daca comodatarul nu-si indpelineste boligatiile de pastrare, ingrijire si
folosire conforma a bunului. Comodantul poate rezilia contractul de comodat dacă: a) în virtutea unor
circumstanţe neprevăzute, comodantul însuşi are nevoie de bun; b) comodatarul foloseşte bunul
neconform destinaţiei stabilite în contract, dă bunul, fără acordul comodantului, în folosinţă unui terţ sau
supune bunul unui pericol mare, ca urmare a nemanifestării prudenţei cuvenite;c) comodatarul a decedat;
d) comodatarul persoană juridică şi-a încetat activitatea.

2.3. Speţă: A a chemat în judecată pe B şi C, cerînd obligarea lor la plata costului autoturismului
proprietatea lui, ce a fost distrus într-un accident de circulaţie în timp ce era folosit de pîrîţi, cărora
l-a transmis în folosinţă. În acţiune s-a arătat că, fiind rugat de cei doi, reclamantul le-a împrumutat
autoturismul pentru câteva ore, dar aceştia, contrar înţelegerii, s-au deplasat în altă localitate, iar la
întoarcere, din neatenţia lui B au izbit maşina de un copac.
Instanţa a admis acţiunea prin care a obligat pîrîţii la plata sumei solicitate, în părţi egale. C
a declarat apel, susţinînd că nefiind vinovat cu nimic de producerea accidentului, obligarea sa la
repararea prejudiciului apare nejustificată. Soluţionaţi litigiu în esenţă. Argumentaţi răspunsul.

Dacă mai multe persoane au luat împreună cu împrumut acelaşi bun, ele poartă răspundere solidară faţă de
comodant. Comodatarii poartă răspundere pentru deterioararea automobilului produsa din culpa grava-
neatentia acestora.

Testul nr. 2

1. Conţinutul contractului de antrepriză.

1.1. Descrieţi drepturile şi obligaţiile clientului.

Clientul are urmatoarele drepturi:

- sa ceara de la antreprenor executarea unei anumite lucrari fata de care acesta are interes personal
- sa dea antreprenorului indicatii referitor la mopdul de executare a lucrarii care sunt obligatorii pentru
antreprenor,
- poate cere remedierea bunului daca lucrarea este cu vicii, - de a stabili un termen pentru inlaturarea
viciilor depistate. Daca antreprenorul nu efectueaza lucrarile necesare in acest termen, clientul este in
drept sa remedieze el insusi viciul si sa ceara compensarea de catre antreprenr a cheltuielilor effectuate,
dar numai in cazul cind antreprenorul refuza remedierea viciilor din cauza costurilor disproportionale.
- daca lucrarire de remediere a viciilorse efectueaza de catre client, acesta este in drept sa ceara de la
antreprenor un avans pentru cheltuielile de remediere a viicilor.
-are dr. sa ceara rezilierea contractului din cauza viciilor,
- daca clientul nu a remediat viciile sau nu a reziliat contractul atunci acesta are dreptul de a reduce
retributia cu o suma corespunzatoare diminuarii valorii lucrului din cauza viciului.
Obligatiile clientului:
- dupa executarea lucrarii, clientul este obligat sa receptioneze in modul, la locul si in termenul stabilite
de contract sua legislatie. Receptionarea lucrarii este o declaratie prin care clientul accepta lcrarea cu sau
fara rezerve. Declaratia de receptionare poate fi verbal sau scrisa. Daca se receptioneaza o lucrare
complexa, se intocmeste un act de receptionare, ce trbeuie intocmit cind in procezul receptionarii au fost
constatate vicii si abateri de la conditiile contractului si de la indicatiile clientului. Actul de receptionare
trebuie sa fie semnat de parti sau intocmit unilateral, în care se stabileşte modul, condiţiile şi termenele de
înlăturare a viciilor şi a abaterilor constatate.
-una din principale obligatii ale clientului este achitarea retributiei prevazute de contract. Dupa
receptionarea lucrarii, clientul este obligat sa plateasca retributia convenita de parti, daca legislatia sau
contractul nu prevad plata in rate sau in alt mod, insa daca partile nu au stability cuantumul retributiei, se
considera ca s-a convenit, in cazul existentei unor tarife, asupra retributiei tarifare, in cazul inexistentei
unor tarife, asupra retributiei obinuite.
- clientul este boligat de a plati retributia globala stabilita si in cazul cidn antreprenorul reduce costul
lucrarii in raport cu cel stipulat in contract, fara reducerea calitatii si cantitatii lucrarii.

1.2. Determinaţi conţinutul obligaţiilor informative ale antreprenorului, precum şi efectele

nerespectării acestora.
Pina la incheierea contractului, antreprenorul ca specialist trebuie sa-si indeplineasca obligatia preventiva
de informare. Antreprenorul este ţinut, înainte de încheierea contractului, să furnizeze beneficiarului, în
măsura în care circumstanţele o permit, toate informaţiile referitoare la natura lucrării sau prestaţiei la
bunurile şi termenul necesare lucrării sau prestaţiei.
Antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că:
a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;
b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;
c) respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării;
d) există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării.
În cazul cînd antreprenorul nu execută obligaţia de informare, clientul are dreptul să ceară repararea
prejudiciului.
În cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul
despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea
contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau eliberarea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce
depăşesc devizul convenit.
Antreprenorul raspunde pentru neexecutarea obligatiei de informare, daca incalcarea aceasta a prejudiciat
clientul.
Dacă clientul, fiind informat de către antreprenor la timp şi în modul corespunzător, nu înlocuieşte în
termenul convenit materialul inutilizabil sau necalitativ, nu schimbă indicaţiile referitoare la modul de
executare a lucrării sau nu înlătură alte circumstanţe care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării,
antreprenorul este în drept să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciului.
1.3. Stabiliţi corelaţia dintre:
a) riscul executării lucrării de către antreprenor – dreptul la remuneraţie
Prin contractul de antrepriza , antreprenorul se oblige sa efectueze pe riscul sau o anumita lucrare. Daca
executarea contractului divine imposibila din cause de forta majora, antreprenorul nu are dreptul la plata
pretului (dr la remuneratie), dat fiind faptul ca nu a predat clientului rezultatul muncii sale. Daca
finalizarea lucrarii devine imposibila din motive independente de vointa partilor, antreprenorul nu are
dreptul sa ceara platat redtrigutiei. Antreprenorul are dreptul la retributie numai in cazul cind
imposibilitatea finisarii lucrarii are loc din cauza materialului necalitativ prezentat de client sau a
indicatiilor acestuia cu conditia ca antreprenorul si-a executat obligatiile de informare.
b) executarea lucrării din materialele antreprenorului – dreptul de proprietate asupra lucrării;
Dacă efectuează lucrarea cu materialul său, antreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul
de proprietate asupra bunului.
Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunurilor necesare executării contractului îl suportă cel care le-a
furnizat dacă în contract nu este prevăzut altfel. In acest caz in ipoteza cind materialele au fost procurate
de catre client el suprta riscul pieirii lor este suportata de client in calitate de rpoprietar. Pe cind in ipoteza
cind materialle au fost procurate de catre antreprenor, in vederea producerii sau transformarii bunului sau
efectuarii lucrarii, antreprenorul ramine proprietarul materialelor pina cind preda lucrarea clientului si
suprota riscul pieirii fortuite in calitate de prorpietar.
O particularitate a contractului de antrepriza este faptul bunul produs de antreprenor apartine acestuia cu
titlu de proprietate pina la preluarea acestuia de catre client. Astfel momentul trecerii dr. de proprietate de
la antreprenor la client este acel al predarii bunului catre client. Aceasta regula se aplica numai in cazul in
care antreprenorul efectueaza lucrarea din materialul sau, acesta trebuie sa transfere in favoarea clientului
dr. de proprietate asupra bunului.

c) riscul peirii fortuite a lucrării – întîrzierea recepţionării lucrării de către client.

Reiesind din prevederile legale si doctrinale sunt diferenţiate căteva riscuri referiotare la contractul de
antrepriză, şi anume:
a) riscul pieirii bunului (materialelor)
b) riscul imposibilităţii terminării lucrării
c) riscul pieirii sau deteriorăii fortuite a obiectului contractului
d) riscul întîrzieri recepţionării obiectului de către client
Riscul contractului este suportat de antreprenor, deoarece el şi-a asumat obligaţi de a efectua o lucrare pe
riscul său. Acest risc să păstrează pîna la transmiterea obiecului contractului clientului. Legea expres
stipulează că riscul pieirii sau deteriorării fortuite a obiectului contractului pînă la recepţionarea lui îl
suportă antreprenorul. Această regulă se aplică şi în cazul întîrzierii recepţiponării din culpa
antreprenorului. Riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a obiectului contractului il suporta antreprenorul
pina la receptionarea de catre client. Clientul poartă riscul pieirii fortuite a obiectului contractului din
momentul recepţionării lui. Clientul poartă acest risc şi în cazul în care el întirzie cu recepţionarea lucrării.
În acest caz riscul trece asupra clientului de la data în care el s-a pus în întîrziere, adică de la data cînd
recepţionarea urma să aibă loc.

2. Contractul de vînzare-cumpărare, varietăţile acestuia.

2.1. Descrieţi noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vînzare-cumprare a întreprinderii
ca complex patrimonial unic.
În baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vînzătorul se obligă să dea în proprietate
cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic, cu excepţia drepturilor şi
obligaţiilor inalienabile. Dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de producţie şi la alte mijloace de
individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, a lucrărilor şi serviciilor, precum şi dreptul de
folosinţă asupra acestor mijloace de individualizare care-i aparţin în baza licenţei se transmit
cumpărătorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Caracterele juridice: -oneros, ambele parti urmaresc un interes patrimonial, vinzatorul urmareste sa
primeasca pretul iar cumparatorul intreprinderea ca complex patrimonial unic; – sinalagmatic, partile se
obliga reciproc, vînzătorul se obligă să dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de
complex patrimonial unic, dar cumparatorul sa preia si sa achite pretul convenit; - translativ de prorpietate,
dacă în contract nu este prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra întreprinderii trece la cumpărător la
data predării întreprinderii, urmînd să fie înregistrat imediat. –comutativ, la momentul incheierii
contractului partile cunosc intinderea drepturilor si obligatiilor sale. – consensual; contractul se considera
incheiat prin simplu acord al partilor.
Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic se încheie în
formă autentică şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.
2.2. Determinaţi elementele contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul.
Comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct consumatorilor
pentru uzul personal al acestora (consumul final).Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul
unităţilor comerciale fixe (magazine), mobile (pavilioane, chioşcuri, gherete, aparate comerciale, rulote,
standuri) sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare.
Intreprinderea de comerț cu amănuntul se obliga săi transmite in proprietate consumatorului, marfurile de
calitate adecvată săi ofere informația autentica si serviciile prevăzute de contract, săi asigure o deservire
comercială la nivel, iar consumatorul sa obliga sa plătească o anumită suma de bani. Satisfacerea
necesitatilor populației in bunuri pentru consum care pot fi produse alimentare si mărfuri industriale se
efectuează pe re rețeaua comertului cu amânat.principal instrument de realizare a comertului cu amănunt e
contract de vinzare cumparare a bunurilor pentru consum. Acest contract e considerato variatate a
contractului de v-c care presupune anumite particularități specifice:ca cinteact de V-c bilateral, consensual,
cu titlul oneroase, ins se mai considera ca eu contract de adeziune deoarece numa vinzatorul redactează in
întregime sau apropie in întregime clauzele contractului fara ca cumparatorul se le poate modifica.
Cumparatorul acceptind acestea clauze adera la contract care a fost preredactat de exemplu contract cu
gaze naturale si energiei electrice. Contract cu amănunt se considera un contract public, deoarece
vinzatorul nu poate refuza fara motive temeinice încheierea contractului.

Partile: - consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă,
procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau
profesională; - vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător,
care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii/ prestator - orice persoană juridică sau
fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii.
Calitatea speciala a consumatorului contribuie ca pe linga drepturile generale ale cumparatorului, are si
drepturi speciale: dr la protectia impotriva riscului de a achizitiona un produs, un serviciu care ar putea sa-
i afecteze viata, sanatatea, securitatea;etc.

Obiect juridic al contractului il constituie prestatiile la care se obliga partile contractante, sau actiunile
vinzatorului indreptate spre transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului cumparat si actiunile
consumatorului in vederea preluarii bunului si achitarii pretului convenit.
Bunul trebuie sa indeplineasca conditiile:Sa fie in circuitul civil; Sa existe in momentul incheierii c sau sa
poata exista pe viitor; Sa fie determinat sau determinabil.

Pretul bunului obiect al contractului de v-c trebuie să fie exprimat în bani.in cazul dat acesta este stabilit
de catre vinzator pentru toti cumparatorii.
Pretul, alte clauze esenţiale ale contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor pentru consum se stabilesc
în mod egal pentru toţi cumpărătorii.

2.3. Speţă: Dumbravă a cumpărat de la Ghimpu o garnitură de mobilă la preţul de 3000 lei, dintre
care 1500 lei s-au plătit imediat, iar restul sumei urma să fie plătită peste 3 zile, la momentul
primirii bunurilor de către cumpărător. Părţile au convenit că cumpărătorul dobândeşte dreptul de
proprietate asupra bunurilor din momentul încheierii contractului. După expirarea a 3 zile
cumpărătorul nu s-a prezentat să primească bunurile, din motiv de boală. După expirarea a 5 zile,
în rezultatul neglijenţei fiului major al vînzătorului, în apartamentul acestuia s-a declanşat incendiu
şi toată mobila s-a deteriorat. După 7 zile cumpărătorul s-a prezentat şi a cerut de la vânzător
restituirea sumei de 1500 lei. Vînzătorul a refuzat şi a cerut cumpărătorului achitarea sumei
restante, deoarece s-au deteriorat bunurile care aparţineau cu titlu de proprietate acestuia.
Soluţionaţi litigiu în esenţă. Argumentaţi răspunsul.
Moment predarii bunului este si moment transmiterii dreptului de prorpietate, daaca legea sau contractul
nu prevede altfel. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este transferat cumpărătorului în
momentul în care vînzătorul şi-a executat obligaţiile contractuale privind punerea bunului la dispoziţia
cumpărătorului dacă contractul nu prevede altfel.
In speta data moment incheierii contractului de catre parti a fost stabilit si moment transmiterii dreptului
de proprietate, dar nu moment predarii efectiv a bunului.
Cînd cumpărătorul întîrzie să preia bunul predat sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi
predarea trebuie să se facă simultan, vînzătorul, dacă are bunul în posesiune sau sub control, trebuie să ia
măsuri rezonabile, în funcţie de împrejurări, pentru a le conserva. Deci vinzatorul era obligat sa conserve
bunul si sa asigura integritatea acestuia actionind cu diligenta.

Testul nr. 3

1. Contractul de vînzare-cumpărare.

1.1. Descrieţi noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vînzare cumpărare cu pact de
răscumpărare.
Prin contractul de vînzare-cumpărare cu pact de raspumparare, o parte (vînzător) se obligă să predea un
bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul
convenit, insa vînzătorul şi-a rezervat dreptul de răscumpărare, aceasta se face prin declaraţia
vînzătorului faţă de cumpărător că va exercita dreptul de răscumpărare. Declaraţia nu necesită forma
stabilită pentru contractul de vînzare-cumpărare.
Prin vinzarea cu pact de rascumparare se intelege aceea vinzare prin care vinzatorul isi rezerva dreptul
de a relua bunul vindut, restituind pretul. O asemenea vinzare-cumparare este afectata de conditie
expresa.
Caracterele juridice: -oneros, ambele parti urmaresc un interes patrimonial, vinzatorul urmareste sa
primeasca pretul iar cumparatorul bunul; – sinalagmatic, partile se obliga reciproc, vînzătorul se obligă
să dea în proprietate cumpărătorului bunul, dar cumparatorul sa preia bunul si sa achite pretul convenit; -
translativ de proprietate, dacă în contract nu este prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra
întreprinderii trece la cumpărător la data predării bunului,daca legea sau contractul nu prevede altfel;
-comutativ, la momentul incheierii contractului partile cunosc intinderea drepturilor si obligatiilor sale. –
consensual, contractul se considera incheiat prin simplu acord al partilor.

1.2. Determinaţi drepturile cumpărătorului în cazul procurării unui bun cu vicii.

Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale.
Este fără vicii materiale bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. În cazul în care
nu s-a convenit asupra caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă:
a) corespunde destinaţiei stabilite în contract;
b) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de
acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se
includ şi cele pe care cumpărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vînzătorului,
producătorului sau ale reprezentanţilor acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care
specificaţiile nu pot influenţa decizia de cumpărare.
Există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată defectuos de către
vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl
asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate.
Există viciu material şi în cazul în care vînzătorul predă numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o
cantitate mai mică decît cea convenită sau cînd este viciată numai o parte a bunului, cu excepţia cazurilor
cînd viciul nu exercită o influenţă substanţială asupra utilizării bunului.
Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură juridică (liber de drepturile unui terţ asupra
lui), cu excepţia cazului cînd cumpărătorul a consimţit să încheie contractul cunoscînd drepturile terţului
asupra bunului. Se consideră viciu de natură juridică şi situaţia în care în registrul bunurilor imobile este
înscris un drept inexistent.
În cazul în care bunul prezintă vicii, cumpărătorul poate cere remedierea, solicitînd înlăturarea viciului sau
livrarea unui bun fără viciu. În cazul în care în locul remedierii viciilor livrează un bun fără viciu,
vînzătorul poate cere cumpărătorului restituirea bunului cu vicii în conformitate cu regulile privind
efectele rezoluţiunii contractului.
Drepturile cumpărătorului în privinţa viciilor sînt excluse dacă, în momentul încheierii contractului,
cunoştea aceste vicii.Cumpărătorul poate beneficia numai atunci de drepturile care rezultă din viciul pe
care nu l-a cunoscut în urma unei culpe grave cînd vînzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul sau
a preluat o garanţie pentru existenţa unei caracteristici.Cumpărătorul care este comerciant trebuie să
verifice sau să pună pe cineva să verifice bunul într-un termen atît de scurt cît permit împrejurările, iar în
cazul constatării viciilor, să-l informeze neîntîrziat pe vînzător. Cumpărătorul pierde dreptul de a invoca
viciul dacă nu l-a comunicat vînzătorului într-un termen rezonabil din momentul în care a constatat sau
trebuia să constate viciul şi felul lui, exceptie fiind dacă vinzatorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv
viciul.
Cumparatorul are drept de a rezilia contractul daca vînzătorul a respins remedierea viciilor sau cînd o
modalitate de remediere nu a reuşit sau nu i se poate pretinde cumpărătorului. O remediere se consideră ca
fiind nereuşită, după a doua încercare fără succes, dacă din felul bunului sau al viciului sau din
comportamentul vînzătorului nu rezultă altfel.
În locul rezoluţiunii contractului sau remedierii viciului de către vînzător, cumpărătorul poate pretinde
reducerea preţului într-un volum echivalent cheltuielilor de remediere a viciului. Se are în vedere preţul
stabilit la momentul încheierii contractului.

1.3. Evidenţiaţi specificul şi particularităţile contractului de vînzare –cumpărare cu amînuntul în

raport cu alte varietăţi ale contractului de vânzare-cumpărare.
Intreprinderea de comerț cu amănuntul se obliga săi transmite in proprietate consumatorului, marfurile de
calitate adecvată săi ofere informația autentica si serviciile prevăzute de contract, săi asigure o deservire
comercială la nivel, iar consumatorul sa obliga sa plătească o anumită suma de bani. Satisfacerea
necesitatilor populației in bunuri pentru consum care pot fi produse alimentare si mărfuri industriale se
efectuează pe re rețeaua comertului cu amânat.principal instrument de realizare a comertului cu amănunt e
contract de vinzare cumparare a bunurilor pentru consum. Acest contract e considerato variatate a
contractului de v-c care presupune anumite particularități specifice:ca cinteact de V-c bilateral, consensual,
cu titlul oneroase, ins se mai considera ca eu contract de adeziune deoarece numa vinzatorul redactează in
întregime sau apropie in întregime clauzele contractului fara ca cumparatorul se le poate modifica.
Cumparatorul acceptind acestea clauze adera la contract care a fost preredactat de exemplu contract cu
gaze naturale si energiei electrice. Contract cu amănunt se considera un contract public, deoarece
vinzatorul nu poate refuza fara motive temeinice încheierea contractului.
Specificul este calitatea speciala a consumatorului, ce a determinat si protectia consumatorului fata de
vinzator. Calitatea speciala a consumatorului contribuie ca pe linga drepturile generale ale cumparatorului,
are si drepturi speciale: dr la protectia impotriva riscului de a achizitiona un produs, un serviciu care ar
putea sa-i afecteze viata, sanatatea, securitatea;etc.
O alta particularitate consta in caracterul de adeziune a contractului incheiat cu consumatorii. Clauze
esenţiale ale contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor pentru consum se stabilesc în mod egal pentru
toţi cumpărătorii, astfel caracterul de adeziune nu presupune acord de vointa al partilor.
O alta particularitate este faptul ca incheierea acestuia are loc in baza ofertei publice a bunurilor, care
consta in expunerea bunului cu etichete în vitrină, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea bunului,
descrierea lui în cataloage şi alte propuneri adresate unui cerc nedeterminat de persoane se consideră
ofertă publică pentru încheierea unui contract de vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent
dacă se indică preţul bunului şi alte clauze esenţiale pentru încheierea contractului.
O particularitate este faptul ca cumpărătorul are dreptul ca, în decursul a 14 zile din momentul
recepţionării bunului nealimentar, dacă vînzătorul nu a stabilit un termen mai mare, să preschimbe bunul
la locul cumpărării lui sau în alt loc, stabilit de vînzător, cu un bun similar de o altă mărime, formă,
gabarit, model, culoare sau completare etc., cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a recalculării.

2. Contractul de locaţiune.
2.1. Descrieţi condiţiile de formă care urmează a fi respectate la încheierea contractului de
locaţiune precum si efectele nerespectarii formei acestui contract.
Forma contractului de locatiune este clauza esentiala. In prezent codul civil admite si forma verbala, cu
exceptia contractul de locaţiune a unui bun imobil care trebuie să fie întocmit în scris. Pentru incheierea
unor tipuri specifice de locatiune, cum ar fi locatiunea spatiului locativ, intreprinderii, mijloacelor de
transport legislatia prevede forma scrisa a contractului. Contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un
termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca
efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
Efecte ale nerespectarii formei scrise, ele vor fi lipsite de posibilitatea dovedirii faptului incheierii
contractului prin proba cu martori. Insa in cazul in care termenul depaseste 3 ani,contractul trebuie
inregistrat in registrul bunurilor imobile, atunci consecinta nerespectarii este inopozobilitatea fata de terti.
Deci contractul este valabil incheiat, nefiind declarat nul, insa decade propa cu martori sau opozabiliattea
fata de terti.

2.2. Comparaţi obligaţiile locatorului cu obligaţiile sublocatarului, stabiliţi dacă este sau nu legătură
între obligaţiile acestora şi care ar fi efectele încălcării lor de catre una din părţi.
Obligatiile locatorului:
- sa predea locatarului bunul. Predarea bunului sa fie reala si in natura, urmata de incotmirea actului
de predare-primire.
- Sa predea un bun liber de orice viciu material si juridic.
- Sa transmita toate documentele, regulile, instructiunile ce autentifica dreptul de prorpietate asupra
bunului inchiriat si stabilsc modul de folosinta a acestuia;
- Sa efectueze un control asupra corectidudinei bunului inchiriat
- Sa efectueze reparaia capitala bunului, daca legea sau contractual nu prevede altfel
- Sa achite costul imbunatatirilor aduse bunului inchiriat, facute cu acordul locatarului si care nu pot
fi separate fara a se deteriora bunul
- Sa preia bunul inchiriat la incetarea contractului.
Obligatiile sublocatarului sunt asemanatoare cu obligatiile locatarului:
- Sa preia bunul inchiriat;
- Sa foloseasca bunul inchiriat in stricta conformitate cu destinatia lui sau cu cea prevazuta in
contract
- Sa pastreze bunul inchiriat in stare normala;
- Sa asigure integritatea bunului inchiriat
- Sa ia toate masurile spre n admite deterioarea bunului;
- Sa achite chiria in termen, in mod si in locul prevazut de contract;
- Sa restituie bunul inchiriat la incetarea contractului.
Locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune numai cu consimţămîntul locatorului. Pentru
aceasta, el este obligat -să-l informeze pe locator despre intenţia sa şi să indice numele sau denumirea,
adresa persoanei căreia intenţionează să-i subînchirieze bunul sau să-i cedeze locaţiunea. Locatorul nu
poate să nu dea consimţămîntul la subînchiriere sau la cesiunea locaţiunii dacă, după încheierea
contractului de locaţiune, se naşte interesul legitim pentru locatar de a da bunul, integral sau parţial, unui
terţ. Această prevedere nu se aplică dacă persoana terţului constituie un impediment, spaţiul închiriat
devenind astfel supraîncărcat sau dacă, din alte motive temeinice, nu i se poate impune locatorului să
permită subînchirierea sau cesiunea locaţiunii. Dacă nu consimte la sublocaţiune, locatorul este obligat să
comunice, în termen de 15 zile, locatarului motivele; de altfel se consideră că a consimţit. Locatorul care
consimte la sublocaţiune nu poate cere decît compensarea cheltuielilor rezonabile care pot rezulta din
sublocaţiune. În cazul sublocaţiunii, locatarul îşi păstrează răspunderea faţă de locator. Termenul
contractului de sublocaţiune nu poate depăşi termenul contractului de locaţiune.
Natura juridical a cotractului de sublocatiune, in principiu, este aceeasi ca si a contractului de locatiune.
Sublocatiunea incheiata in conditii legale este valabila si produce efecteintre locatar si sublocatar, ca orice
contract de locatiune.
În cazul în care locatorul cere locatarului reparaţia prejudiciului, sublocatarul este ţinut faţă de locator
numai pînă la concurenţa chiriei pentru sublocaţiune datorate locatarului. Sublocatarul nu poate opune
plăţile făcute cu anticipaţie.Plata făcută de sublocatar, fie în temeiul unei prevederi a contractului de
sublocaţiune comunicate locatorului, fie în conformitate cu uzanţele locale, nu este considerată făcută cu
anticipaţie. În cazul în care neexecutarea unei obligaţii de către sublocatar cauzează un prejudiciu esenţial
locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere rezilierea contractului de sublocaţiune. În cazul în care
locatorul nu-şi execută obligaţiile, sublocatarul poate exercita drepturile locatarului pentru a-l obliga să-şi
execute obligaţiile

2.3. Speţă: A a transmis în locaţiune lui B 2 încăperi, contractul de locaţiune fiind semnat numai
după expirarea a 6 luni de la transmiterea efectivă a încăperilor. Invocînd faptul că raporturile
contractuale au apărut numai după semnarea contractului de locaţiune, B a refuzat să achite plata
de chirie pentru perioada anterioară semnării contractului. În procesul examinării litigiului în
instanţa de judecată, B a declarat că contractul nu a fost semnat la timp din motiv că A a predat
încăperile neamenajate potrivit destinaţiei specificate în contract ( încăperile urmau a fi utilizate în
calitate de magazin ), asfel încît B a fost nevoit să amenajeze personal încăperile. Totodată, B a
confirmat faptul că a folosit o încăpere pentru depozitarea pieselor de schimb. Soluţionaţi speţa.
Argumentaţi răspunsul.
Contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris. Nerespectarea formei scrise atrage
imposibilitatea probari cu martori. Contractul fiind incheiat din momentul transmiterii efective in locatiune cu 6 luni
inainte de semnarea contractului. Deoarece nerspectarea formei scrisa a contractului are efect decaderea probei cu
martori, ci nu nulitatea acestuia.

Locatorul este obligat să predea locatarului bunul în starea corespunzătoare, conform destinaţiei convenite prin
contract, şi să menţină bunul în această stare pe durata locaţiunii.

Nici locatorul, nici locatarul nu are dreptul să schimbe forma sau destinaţia bunului în timpul locaţiunii. Locatarul
este obligat să folosească bunul la destinaţie şi în conformitate cu prevederile contractului- magazin dar nu folosit
ca incapere pentru depozitarea pieselor de schimb.

Testul nr. 4

1. Contractul de concesiune.
1.1. Expuneţi noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de concesiune.
Definitie legala: Concesiunea este un contract prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale
cesionează (transmite) unui investitor (persoană fizică sau juridică,inclusiv străină), în schimbul unei
redevenţe, dreptul de a desfăşura activitate de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a
resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a presta servicii publice, de a exploata bunurile
mobile şi imobile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care conform
legislaţiei sînt scoase integral sau parţial din circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite
genuri de activitate, inclusiv cele care constituie monopolul statului, preluînd gestiunea obiectului
concesiunii, riscul prezumtiv şi răspunderea patrimonială.
In doctrina se mentioneaza ca prin contractul de concesiune, o parte cedentul transmite altei parti
concesionarului spre adminsitrare rentabila, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, o
activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva sau un teren proprietate de stat. Esenta
concesiunii prezinta adminsitarea, folosirea, explorarea de persoana fizica sau juridica, inclusiv straina, pe
propriul risc sau pe propria raspundere, a unui serviciu public, bun public, sau executare unei lucrari intru
sporirea si eficientizarea economica a cestuua in limitele stabilite de legislatie.
Caracterele juridice:
- Sinalagmatic, partile isi asuma drepturi si obligatii recirpoce ( de ex: concedentul este obligat să
predea concesionarului obiectele concesiunii în starea şi termenele prevăzute de contractul de
concesiune; concesionarul este boligat sa plateasca redeventa, să restituie concedentului, la
expirarea contractului de concesiune sau în cazul rezilierii lui, bunurile în starea în care le-a
preluat, ţinîndu-se cont de uzura naturală a acestora).
- Comutativ, la momentul incheierii contractului, partile is cunosc intinderea prestatiilor la care se
obloga.
- Cu titlul oneros, ambele parti urmaresc obtinerea unui profit, fiind realizat atit interesul public al
statului cit si interesul personal al concesionarului.
- Cu executare succesiva, se datoreaza faptului ca concesionarul isi executa prestatiile prevazute de
contract in mod continuu, pe toata durata concesiunii, iar concedentul ii revine obligatia ca pe
parcursul concesiunii sa nu intervina in activitatea economica a concesionarului
- Consensual, forma scrisa exprmindu-se ad probationem nu ad validitatem.
- Intuitu personae, partea contractanta in calitate de concesionar trebuie sa-si execute personal
obligatiile contractuale.

1.2. Caracterizaţi elementele contractului de concesiune. Analizaţi natura juridică a contractului

de concesiune.
Părțile numite concedent si o persoana privată numita concesionar. Calitatea de concedent o are: a)
Guvernul, în cazul concesionării terenurilor şi altor resurse naturale. În acest caz contractul de concesiune
se va încheia între concesionar şi organul central de specialitate al administraţiei publice autorizat de
Guvern; b) organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale, în limitele
competenţei lor, în cazul concesionării bunurilor întreprinderilor de stat (municipale), a altor obiecte
economice.
Norma in cauza este extrem de nereușită pentru ca motivul atribuie calitate de concedent autorită ților
neimputernicite sa gestioneze un bun sau o activitate, iar in ce privește servicii nu determina concedent.
Concedent trebuie sa fie autorități adm publice centrale in cazul concesionarii bunurilor proprietate
publica a statului a activităților si serviciilor de interes national, si autorită ți amd lublice locale. In cazul
concesionarii bunurilor proprietate publica a Unităților adm teritoriale, activităților si serviciilor de interes
local.
Concesionari pot fi persoane fizice şi juridice (cu orice forma organizatorica juridice cu exceptia
întreprinderii de stat sau municipale) din Republica Moldova şi din alte state.

Concesiunea se admite în toate ramurile economiei şi cuprinde toate genurile de activitate, dacă aceasta nu
contravine legislaţiei. Pot face obiectul concesiunii: a) terenurile şi alte resurse naturale, prospectarea,
explorarea şi valorificarea acestora; b) bunurile mobile şi imobile ale domeniului public ori privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; c) lucrările şi serviciile de interes public naţional sau
local. Se admite concesionarea concomitentă a mai multor obiecte în scopul exploatării lor în complex.
Caracteristicile de bază (juridice, ecologice, tehnice şi arhitectural-urbanistice) ale obiectelor concesiunii
se aduc la cunoştinţa concesionarilor.
Obiect contractului de concesiune il constituie gestiunea privată a unui serviciu public al unui bun public
sau executare unei activități publice de catre o persoana fizica sau juridica. In principiu orice serviciu
public poate fi concesionat cu exceptia serviciilor care presupun exercițiul suveranității de stat, de
exemplu justiția, apărarea nationala, etc. In categoria de servicii pbulice pot fi: transportui publice,
autostrazi, padurile publice, infrastructurile rutiere, feroviare si aeroporturile civile, servcii postale, etc.
Activitati publice sunt cele legat de cursurile de apa naturale si artificiale, lucrari de gospodarie a apelor
aferente, statii si instalatii de masurari hidrologice, meteorologice, etc. In categoria de bunuri care pot
constitui pot fi terenuri de toate categoriile si alte surse naturale, bunuri mobiel si imobile. Terenurile
destinate ocrotirii naturii, terenurile cu patrimoniu arheologic, terenurile de valoare istorico-culturală şi
terenurile fondului silvic pot fi concesionate în condiţiile legi cu privire la concesiune şi cu respectarea
prevederilor legilor speciale care reglementează regimul juridic al acestor terenuri.
Termenul contractului poate fi stabilit de catre concedent si de catre ambele parti de comun acord, dar nu
poate depasi perioada de 50 de ani. La expirarea termenului, concesionarul are dreptul preferential de a
prelungi contractul daca au fost respectate clauzele lui.
Redevența reprezinta o suma de bani plătită de catre concesionat concedentului, in schimbul incredintarii
exploatării unui serviciu public, al unei activități economice sau a unor bunuri proprietate publica.
Redeventa se stabilește in bani, in natura sau forma mixta, sub forma de plăti de o singura data care este
denumita bonus, renta; sau plăti pentru extracția resurselor naturale sau fabricarea producției numite
royalty. Plățile bonus sunt sume fixe care se plătesc anticipat pentru concesionarea obiectului respectiv.
Cuantumul rentei este stipulat in contract, concedentul poate stabili renta in cote progresive. Iar royalty
reprezinta plăti periodice ce se achita sub forma de defalcari din costul productieisau sub forma de taxe pe
unitate de produs, in moment începerii extracției resurselor naturale. Plăţile royalty nu cad sub incidenţa
sistemului de facilităţi fiscale. Cuantumul şi formele plăţilor menţionate, precum şi modul şi termenele
achitării lor se stabilesc în contractul de concesiune. Redeventa poate fi stabilita pentru exploatarea tuturor
obiectelor concesiunii in ansamblu sau pentru fiecare obiect aparte.
Forma scrisa a contractului.

Natura juridica a contractului de concesiune este dubla de drept civil si de drept adminsitrativ. Structura
contractului cuprinde o parte formala dictata de autoritate administrativă supusa unui anumit regim juridic
si o parte pur contractuala ce cuprinde clauze ce pot fi negociate de părți si care este guvernata de regulile
de drept civil. Unii autori califica contractul mai intii ca un act adminsitrativ de gestiune si apoi ca un
contract adminsitrativ. Calificarea precum ca este un act sau contract adminsitrativ nu estea cea mai
reusita din urmatoarele considerente: nu presupuen o subordonare adminsitrativa, nu exista control
ierarhic, de sacntionare, de suspendare sau de anulare a acetelor incheiate de concesionar, precum si alte
prerogative specifice dreptului adminsitrativ. Astfel afirmarea ca este un contract adminsitrativ, reiesind
din faptul ca este o parte este statul sau unităţile administrativ-teritoriale cesionează (transmite) unui
investitor (persoană fizică sau juridică,inclusiv străină), care tranmsit in cesiune terenurile şi alte resurse
naturale, prospectarea, explorarea şi valorificarea acestora; b) bunurile mobile şi imobile ale domeniului
public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;c) lucrările şi serviciile de interes
public naţional sau local.clauzele contractuale sunt cele care se stabilesc in urma acordului de vointa
dintre concedent si concesionar, pe pozitie de egalitate.

1.3. Pronunţaţi-vă asupra particularităţilor şi specificului contractului de concesiune, evidenţiind

principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte contracte civile asemănătoare.

Concesiunea serviciilor publice se deosebeste de alte contracte,motiv pentru care se impun urmatoarele
delimitari.
Contract de achizitii publice- o numita entitate achizitoare dobindeste un anumit bun ori isi procura o
anumita lucrare, operatiuni dupa care contract de achizitie publica inceteaza, in cazul contractului de
concesiune, concesionarul lucrarea avuta in vederea de concedent, acesta ii concesioneaza si exploatarea
activitatii si/sau a serviciului public aferent lucrarii efectuate. Concesionarul este mai intii antrerpenor si
de-abia dupa finalizare lucrarii va deveni si concesionar.
Contract de concesiune se aseamana cu contractul de achizitii prin ceea ca ambele contracte se
incredinteaza unei persoanei private efectuarea de lucrari necesare pentru desfasurarea unui serviciu
public. Spre deosebire de contract de achizitii, prin contract de concesiune, concesionarului i se
incredinteaza atit efectuarea lucrarilor, cit si exploatarea serviciului pentru care lucrarea a fost.
Deasemenea, concesionarul isi recupereaza investitiile din redeventele platite de utilizatorii serviciului
public.
Referitor la concesionarea de bunuri, alaturi de inchiriere, permite unei persoane private sa posede si sa
foloseasca un bun scos din circuitul civil, apartinind statului sau unitatilor adm.teritoriale.
Insa aceasta varietate a concesiunii se deosebeste de gestiunea economica prin aceea ca titularul dreptului
de concesiune este o persoana privata, iar titularul dr.de gestiune economica este intreprinderea de stat sau
ce municipala. In afara de aceasta dr de gestiune economica se constituie prin act administrativ, iar d rde
concesiune apare in baza unui contract. Concesiunea de activitati economice prrmite unei persoane private
posibilitarea de a desfasura anumite activitati de exploatare a resurselor naturale.

2.Vînzarea drepturilor litigioase.

2.1. Definiţi dreptul litigios, descrieţi caracterele juridice ale contractului de vînzare-cumpărare a
drepturilor litigioase.
Un drept este litigios în cazul în care este incert, contestat sau contestabil de debitor sau în cazul în care a
fost intentată o acţiune ori se poate prezuma că acţiunea va fi necesară.
2.2. Caracterizaţi modul de realizare a retractului litigios.
Manifestarea unilaterala de vointa prin care debitorul unui drept litigios - transmis de catre (titular sau)
creditor unei alte persoane, printr-un contract de vanzare-cumparare sau printr-o cesiune de creanta cu titlu
oneros - poate sa stinga litigiul si totodata obligatia sa, oferind cesionarului (cumparatorul dreptului) -
adica noului sau creditor - suma (pretul) cu care aceasta a cumparat efectiv creanta (sau dreptul) de la
cedent, impreuna cu toate cheltuielile cumpararii si cu dobanzile aferente de la data platii cesiunii.
Deci cind se instraineaza un drept litigios, debitorul dreptului litigios poate sa-l inlature din proces pe
cesionar, prin plata sumei cu care a cumparat dreptul litigios, in acets mod se stinge procesul care a fost
intentat impotriva lui. Daca n-ar fi fost retractul litigios, cesionar desi a cumparat creanta la un pret
inferior, il va urmari pe debitor la valoarea nominala a creantei. Nu are importanta daca obiectul vinzarii
este un drept real sau de creanta.

Conditiile exercitarii retractului litigios sint:

- Dreptul cedat sa fie litigios, un drept este litigios în cazul în care este incert, contestat sau
contestabil de debitor sau în cazul în care a fost intentată o acţiune ori se poate prezuma că
acţiunea va fi necesară. Simpla intentie procesuala nu justifica retractul litigios. Dar retractul va fi
admis in orice faza a procesului, inclusiv in timpul recursului, pina in momentul in care hotarirea
ramine definitiva.
- Sa existe o vinzare, , o cedare onoroasa a dreptului litigios. Daca dreptul litigios a fost donat, lasat
prin testament,in caz de shcimb, retractul litigios nu mai este posbil, deoarece lipseste pretul, si
nici incercare de a spicula din partea cesionarului. Pretul cesiunii trebuie sa fie inferior creantei
nominale, deoarece , in caz contrar, retractul litigios nu se justifica.
 - Debitor sa-si manifesta intentia de a exercita retractul litigios. Vointa se va manifesta fie in fata
instantei care solutioneaza fondul litigiului, fie printr-o notificare pe care o va comunica
cesionarului.
-
Legea prevede interdictii pentru relizarea retractului litigios: judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii şi
executorii judecătoreşti nu pot dobîndi drepturi litigioase sub sancţiunea nulităţii absolute. Retractul nu
poate fi exercitat in caz ca vinzarea este facuta fata de un vreditor pentru a i se placti ceea se i se
datoreaza, faţă de un coproprietar sau faţă de un moştenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios
şi nici în relaţiile dintre comercianţi. De asemenea, nu poate fi exercitat dreptul dacă există o hotărîre
judecătorească prin care se confirmă dreptul litigios sau dacă acest drept a fost stabilit şi litigiul este
pregătit pentru a fi judecat.

2.3. A i-a vîndut lui B (necomerciant) dreptul de creanţă litigios faţă de C, rezultat din contractul de
împrumut, la preţul de 200 000 lei (valoarea nominală a creanţei cu dobînzi constituia 300 000 lei).
Fiind informat despre vînzare, debitorul C l-a informat pe cumpărător despre dorinţa sa de a
desfiinţa vînzarea, preluînd dreptul de creanţă, plătindu-i 200 000 lei şi restituindu-i cheltuielile de
vînzare. Cumpărătorul a refuzat oferta. Soluţionaţi litigiul. Se va shimba soluţia dacă vînzătorul şi
cumpărătorul sunt comercianţi? Argumentaţi răspunsul.
Retract litigios consta in faptul ca debitorul cumpara la un pretul care trebuie sa fie inferior creantei
nominale, deoarece , in caz contrar, retractul litigios nu se justifica. Insasi debitorul a inaintata sa cmpere
la pretul nominal al creantei de 200000 lei si plus cheltuielile de vinzare. În cazul în care un drept litigios a
fost vîndut, cel de la care se reclamă este eliberat dacă plăteşte cumpărătorului preţul vînzării, cheltuielile
de vînzare şi dobînda pentru preţ şi pentru cheltuielile de vînzare calculată de la data cînd preţul şi
cheltuielile au fost plătite.
Rectractul litigios este interzis in relatiile cu comercianti, aceasta este rpevazut expres in cod civil. Astfle
in cazul in care vinzatorul si cumparatorul sunt comercianti, nu este posibil retract litigios.

Testul nr. 5

1. Noţiuni generale privind contractul de locaţiune.

1.1. Redaţi noţiunea şi caracterele contractului de locaţiune;
Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat
individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească
chirie.
Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numita
locatar, folosinta unui lucru pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, numit chirie.
Contract de locatiune este unul sinalagmatic intrucit da nastere la drepturi si obligatii pentur ambele păr ți.:
astfel locatorul se obliga sa asigure folosință temporara a bunului, iar locatarul se obliga sa plăteasca
chirie. Locatiunea este un contract cu titlul oneros, intrucit in schimb folosinței bunului se plătește o chirie
determinata sau cel putin determinabila. In cazul in care folosință bunului ar fi data fara obligația plătii
unei chirii nu vom mai fi in prezenta contractului de locatiune, ci celui de comodat. La stabilirea
cuantumul chiriei se ia in consideratie un sir de circumstante: termenul, obiectul si componenta lui, uzura
bunului, intensivitatea folosirii bunului si altele. Chiria in contract de locatiune de regula se stabile ște in
bani dar legislatia RM nu interzice si achitarea ei in natura sau in alt mod. Daca obiectul locatiuneii este
utilizat pentur fabricarea unui bun sau prestarea unor servicii, chiria poate fi achitata prin transmiterea
unei părți a bunului produs sau prin prestarea unor servicii. Contract de locatiune e unul comutativ in care
existența si întinderea obligatiilor nu depinde de întâmplare si deși nu exista șanse de cîștig sau de pierdere
pentru părți. Este unul consensual care se incheie prin acord de vointa a partilor fara careva formalită ți. La
fel contract de locatiune cu executare succesivă in timp durata folosirii bunului, presupune executarea prin
mai multe prestatii esalonate in timp; este de esența locatiunii, locatorul asigura folosirea bunului pina la
incetarea contractului, iar chiria este calculata dupa durata folosinței si timpul se are invedere chiar daca
ea sa fixat in mod global. Locatiunea este unul transtiv de folosință , spre deosebire de vinzare cumparare,
locatiunea nu transmite un drept real ci doar unul de creanța, constând in folosință temporara sau in
folosință si posesie temporara.

1.2. Cum credeţi, neînregistrarea în termen a contractului de locaţiune în registrul bunurilor

imobile are ca efect:
 nulitatea contractului;
 imposibilitatea probării lui cu martori;
 inopozabilitatea faţă de terţi.
Argumentaţi poziţia.
Contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul
bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
Efecte ale nerespectarii formei scrise, partile vor fi lipsite de posibilitatea dovedirii faptului incheierii
contractului prin proba cu martori. Insa in cazul in care termenul depaseste 3 ani,contractul trebuie
inregistrat in registrul bunurilor imobile, atunci consecinta nerespectarii este inopozobilitatea fata de terti.
Deci contractul este valabil incheiat, nefiind declarat nul, insa decade propa cu martori sau opozabiliattea
fata de terti.

1.3. Analizaţi locul contractului de locaţiune în sistemul contractelor civile, delimitându-l de alte
contracte civile asemănătoare.
Locatiunea este un contract distinct ce face paarte din categoria contractelor speciale, reglementate de
Codul civil, care se particularizeaza prin caracterele sale juridice. Dinstinctia locatiunii nu este absoluta,
deoarece prezinta deosebiri si asemanari cu celelalte contracte.

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat
individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească
chirie. Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Chiria
este elementul ce deosebeste locatiunea de comodat. Termenul maxim al contractului de locatiune este de
99 ani, pe cind in cazul comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii
bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, pe
cind in cazul locatiunii, locatorul nu poate cere restituirea bunului inainte de termen stabilit.

Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi
de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată
determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Dar locatiunea – pentru bunuri mobile si imobile. Ambele sunt
contracte oneroase, sinalagmatice, comutative, translative de folosinta. Arenda reprezinta o varietate a
loctaiunii, fapt confirmat prin: contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu
privire la locaţiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.

Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să asigure
posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice
(rate de leasing). La baza contractulu de leasing sta contractual de locatiune, fapt confirmat prin:
Contractului de leasing i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile privind contractul de locaţiune în
măsura în care prezentul capitol sau legea cu privire la leasing nu prevede altfel. Atit in cadrul locatiunii,
cit si in cadrul leasingului, locatorul se oblige sa asigure locatarului posesia si folosinta temporara a
bunului. La operatiunile de leasing sunt trei parti: locatar, locator si furnizorul(vinzatorul). Contractul de
leasing se poate raportat la trasnlativ de proprietate in cazul in care locatarul cumpara bunul. In cazul
leasingului, a expirarea contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de opţiune al locatarului de a
cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Pe cind la
locatiunea, la expirarea locatarul este boligat sa restituie bunul.

2. Contractul de donaţie.
2.1. Descrieţi condiţiile de formă pe care trebuie să le întrunească contractul de donaţie.
Contract de donatie in dependenta de costul obiectului, poate fi incheiat in una din trei forme: verbala,
simpla scrisa, scrisa cu autentificare notariala. In primul rind forma contractului depinde de obiectul si
costul lui. contract de donație urmează sa îmbrace forma cerută de lege pentru vinzarea, înstrăinare a
bunului care reprezintă obiectul contractului. Astfel contract de Donație a terenurilor, bunurilor imobile
urmează a fi încheiat in forma autentica. Contract de doantie a carui obiect depaseste suma de 1000 de lei
la fel trebuie in forma scrisa. Iar contract de donație a întreprinderii ca un complex patrimonial unic
urmează a fi încheiat in forma autentica si înregistrat la camera înregistrării de stat in registru comercial de
stat. pu contracte de donație care conțin promisiunea de a transmite in viitor un bun se impune respectare
formei autentice. Nerespectare formei autentice nu duce la nulitate daca promisiunea este indeplinita, cu
excepția care au ca obiect bunuri pu ca a căror înstrăinare se impune forma autentica. In rest contract de
Donație urmează a fi încheiat potrivit cerintelor generale referitoare la forma actului juridic civil.

2.2 Determinaţi condiţiile de revocare a contractului de donaţie stabilite de legislaţia în vigoare.

Analizaţi fiecare condiţie în parte. Stabiliţi mecanismul de revocare a contractelor de donaţie.
Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia,
dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii
care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea
datorată.
Rpin urmare legea stabuileste expres si exhaustiv temeiurile de revocare pentru ingratitudine:
- Atentatul la viata donatorului sau a unei persoane apropiate a acestuia;
- Savirsirea cu vinovatie a unei fapte ilicite fata de aceste persoane care demosntreaza o
ingratitutdine grava;
- Refuzul neintemeiat de a acorda donatorului intretinerea datorata.
Un temei de revocare constituie in cauza cind donatarul se face vinovat de o alta fapta ilicita fata de
donator sau face de o ruda apropiată a acestuia. In acest caz este vorba de acte de cruzime ce vizează
integritatea corporală, sănătate persoanei injuriile care aduc sau ating onoarea, demnitatea sau Reputația
donatorului. Ori a rudelor apropiate a acestuia, gravitatea cărora se apreciază de inst de judecată.
Dreptul de a cere revocarea donatiei pentru ingratitudine este un drept strict individual si apartine numai
donatorului si rudei apropiate, impotriva careia au fost savirsite oarecare actini ilicite. Revocarea donatiei
pentru ingratitudine reprezinta o sanctiune personala impotriva donatarului vinovat si nu poate avea
anumite efecte negative pentur terti.
Dacă donaţia este revocată, se poate cere restituirea bunului donat.
Revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptăţit să revoce
a luat cunoştinţă de motivul de revocare.
Acţiunea de revocare a donaţiei nu poate fi înaintată contra moştenitorilor donatarului, nici de moştenitorii
donatorului împotriva donatarului, cu excepţia cazului cînd donatorul a decedat pînă la expirarea
termenului de un an.
Un alt temei de revocare este neindeplinirea sarcinei, donatorul poate revoca denotia. Revocarea donatiei
pentru acest temei legal este posibila in aceleasi conditii si produce aceleasi efecte juridice ca rezolutiunea
contractelor sinalagmatice.

2.3. Speţă: Bunelul lui Zubco a promis nepotului său, că la atingerea majoratului îi va oferi în dar
un automobil de marca „Toyota”. Automobilul a fost procurat, însă, deoarece nepotul nu dispune de
carnet de şofer, bunelul a decis să păstreze automobilul, dăruindu-i nepotului de ziua naşterii
întreaga sa bibliotecă (de o valoare mult mai mare). Nepotul a refuzat să primească cărţile în dar şi
s-a adresat cu acţiune în justiţie pentru a solicita executarea contractului de donaţie în natură;
Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul.

Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiat în
formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinită, cu
excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere formă autentică. Donatorul este
îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte
obligaţii ale sale, să îndeplinească promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere
corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legale de întreţinere a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere
despăgubiri.

Deci instanta va refuza cererea nepotului, pe motiv ca contractul nu a fost incheiat cu respectarea formei autentice,
deoarece pentru promisuunea de a trasnmite automobilul era necesar forma autentica, astfel nefiind posibil
executarea silita a contractului in natura.doar daca automobilul era transmis atunci nu era afectata valabilitatea
donatiei. La fel este la dispozitia nepotului de a refuza sa primeasca cartile care sunt de o valoare mult mai mare.

Testul nr. 6

1. Noţiunea contractului de administrare fiduciară.

1.1. Relataţi noţiunea contractului de administrare fiduciară.
Prin contractul de administrare fiduciară, o parte (fondator al administrării, fiduciant) predă bunuri în
administrare fiduciară celeilalte părţi (administrator fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obligă să
administreze patrimoniul în interesul fondatorului administrării.

1.2. Determinaţi caracterele juridice şi particularităţile contractului de administrare fuduciară;

Contractul de administrare fiduciară este un contract real, cu titlu gratuit sau oneros, şi în funcţie de acesta
- unilateral sau sinalagmatic. Fiind un contract real, fapt ce rezultă din definiţia legală a acestuia
(art. 1053, alin. 1 CC), contractul de administrare fiduciară se consideră încheiat în momentul predării
către fiduciar a bunurilor în administrare fiduciară. Contractul de administrare fiduciară poate fi atât cu
titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros, fapt ce rezultă din prevederile art. 1057, alin. 1 CC, potrivit căruia
administratorul fiduciar nu este remunerat pentru activitatea sa dacă părţile nu au convenit altfel sau dacă
aceasta nu rezultă dinlege. Astfel, caracterul oneros al contractului de administrare fiduciară poate fi
determinat atât d econtract, cât şi rezulta din lege. Contractul de administrare fiduciară cu titlu oneros este
un contract sinalagmatic, deoarece fiecare dintre părţi se obligă reciproc şi obligaţiile părţilor sunt
corelative. Astfel, administratorul fiduciar se obligă să administreze patrimoniul primit în interesul
fondatorului administrării, iar acesta din urmă se obligă să-1 remunereze pentru serviciile de administrare.
De altfel, contractul deadministrare fiduciară cu titlu gratuit, de regulă, este de asemenea sinalagmatic,
deoarece potrivit art. 1057, alin. 3 CC cheltuielile de administrare fiduciară le suportă fondatorul
administrării dacă legea sau contractul nu prevede altfel. în cazul în care însă legea sau contractul prevăd
faptul că cheltuielile de administrare fiduciară le suportă administratorul fiduciar, putem vorbi despre
caracterul unilateral al contractului de administrare fiduciară. în acest caz fiduciantul se bucură de drepturi
şi nu se obligă faţă de fiduciar, cum ar fi în cazul contractului de administrare fiduciară cu titlu oneros.
Aşadar, contractul de administrare fiduciară cu titlu gratuit poate fi atât sinalagmatic,cât şi unilateral dacă
legea sau contractul îl determină ca atare. Contractul de administrare fiduciară este cu executare succesivă,
fiduciarul săvârşind acte juridice şi materiale pe întreg parcursul perioadei de acţiune a contractului.

Administrarea fiduciară reprezintă un institut relativ nou pentru legislaţia civilă a Republicii Moldova.
Contractul de administrare fiduciară reglementează raporturile juridice de administrare a patrimoniului
străin în interesul proprietarului acestuia sau a terţului indicat de el.Deseori proprietarul unui patrimoniu
sau persoana determinată de către acesta "nu dispun de timp,calificare, ba chiar şi competenţă în ceea ce
priveşte administrarea proprietăţii. Anume din acesteconsiderente este raţional de a recurge la institutul
administrării fiduciare, deoarece acesta permite proprie-tarului de a obţine foloase nefiind implicat în
procesul de administrare a patrimoniului său.Institutul administrării fiduciare este foarte util în ceea ce
priveşte administrarea şi îngrijirea patrimoniului proprietarului, fapt ce ne determină să credem, fără
îndoială, în succesul acesteinovaţii a legislaţiei civile naţionale.Administrarea fiduciară a patrimoniului
fiduciantului presupune înfăptuirea de cătreadministratorul fiduciar atât a actelor juridice, cât şi a celor
materiale.
Esenţa contractului de administrare fiduciară constă şi în faptul transmiterii spre administrare a
patrimoniului proprietarului către administratorul fuduciar, ceea ce presupune înfăptuirea de către acesta a
unui şir de acte juridice şi mateiale în raport cu patrimoniul respectiv, în acest scop proprietarul transmite
fiduciarului bunurile sale, оmputernicindu-l cu anumite atribuţii în limitele cărora trebuie efectuate actele
juridice şi faptice menţionate mai sus. În aceste condiţii contractul de administrare fiduciară nu este totuşi
un contract translativ de proprietate, actul de transmitere în aces caz fiind doar o premisă ce-i oferă
fiduciarului posibilitatea de a-şi executa obligaţiile şi exercita drepturile născute din acest contract.

1.3. Evidenţiaţi principalele deosebiri şi asemănări a contractului de administrare fiduciară cu alte

instituţii de drept civil (mandat, comision etc.).
În sistemul contractelor de prestări servicii contractul de administrare fiduciară conform doctrinei este
unul de sine stătător, specificul căruia constă în faptul că comparativ cu celelalte contracte similare:
mandatul, comisionul s.a, acesta prezintă particularităţi şi a contractelor reale astfel încât, ar putea fi
stabilitla hotarul dintre aceste categorii de raporturi reale şi obligaţionale. Comparativ cu contractul
decomision şi mandat administrarea presupune întotdeauna executarea atât a unor acte materiale, cât
şi juridice. De asemenea, comparativ cu mandatul fiduciarul participă în cadrul raporturilor contractuale
cu terţii în nume propriu, iar spre deosebire şi de comision acesta este obligat să-iinformeze pe aceştia de
statutul său.

Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la
încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe
contul mandantului. Contract de mandat si adminsitrare fiduciara, deosebirea esentiala consta in faptul ca
mandatarul incheie actele juridice in nume si pe contul mandantului, pe cind la administrare fiduciara in
nume propriu. la adminsitare fiduciara, adminstratorul fiduciar infaptuieste si asigura conservarea,
pastrarea patrimoniului transmis si obtinerea beneficiului, infaptuind deci acte juridice si materiale.
Ambele contracte sunt cu titlul gratuit, insa pot fi si oneros doar in cazul prevazut de lege sau de contract;
legea admite caracterul gratuit şi oneros al contractului, părţile urmând să aleagă felul acestuia.

Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe
contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta să plătească o remuneraţie (comision). În al doilea rând,
comisionarul şi fiduciarul săvârşesc acţiunile din nume propriu, personal dobindind drepturi si asumindu-
si obligatii. Aceasta se explică prin faptul că în procesul de încheiere a diferitor contracte cu persoane ce
iau parte la raporturile juridice, drepturile şi obligaţiile care apar se răsfrâng asupra comisionarului şi
fiduciarului. Principalul criteriu de delimitare dintre expediţie şi comision constă în scopul şi obiectul
contractelor. În cazul contractului de comision, obiectul îl constituie încheierea de către comisionar a
actelor juridice în nume propriu şi pe cheltuiala comitentului, iar scopul contractului se reduce la
protejarea intereselor comitentului în toate aceste acţiuni.
Cu alte cuvinte, scopul şi obiectul contractului de comision se rezumă la acte juridice, indiferent din ce
domeniu acestea fac parte, locaţiune, leasing, transport, servicii turistice, comerţul cu amănuntul etc., pe
când scopul şi obiectul în contractul de administrare fiduciara consta in actiunea de gestiunea a bunurilor
sua universalitatii de bunuri. Comisionul este cu titlul oneros, comitentul este obligat să acorde
comisionarului remuneraţia stabilită de contract sau de uzanţe; comisionarul poate pretinde plata
comisionului chiar şi în cazul în care executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, dar faptul
acesta se datorează vinovăţiei comitentului sau se află în legătură cu personalitatea lui. Administrarea
fiduciara este cu titlul gratuit, remuneratia urmind a fi platita fiduciarului numai daca aceasta este prevazut
de lege sau de contract.

Deosebirea contractului de administrare fiduciară faţă de alte contracte ce fac parte din familia
contractelor de prestări servicii comportă unele trăsături juridice specifice care-1 individualizează după
cum urmează: 1) contractul de administrare fiduciară presupune săvârşirea de către administratorul
fiduciar atit a actelor juridice, cit şi actelor materiale în ceea ce priveşte bunurile transmise în administrare
fiduciară;2) actele întreprinse de către fiduciar în ordinea administrării bunurilor fiduciantului sunt
săvirşite în numele administratorului fiduciar, însă pe riscul şi în interesul fondatorului administrării
fiduciare; 3) contractul de administrare fiduciară poate fi executat atit în interesul fondatorului
administrării fiduciare, cit şi în interesul unei terţe persoane desemnate de către acesta; 4) transmiterea
bunurilor în administrare fiduciară este o formă de realizare a împuternicirilor proprietarului acestor
bunuri, acesta determinând scopul constituirii administrării fiduciare şi volumul împuternicirilor transmise
administratorului fiduciar; 5) transmiterea bunurilor în administrare fiduciară nu comportă trecerea
dreptului de proprietate asupra acestor bunuri de la fiduciant la fiduciar, deoarece însăşi actul de
transmitere constituie doar o premisă care-i oferă fiduciarului posibilitatea de a-şi executa obligaţiile şi a-
şi exercita drepturile născute din contractul de administrare fiduciară. Respectiva trăsătură a contractului
de administrare fiduciară îl deosebeşte pe acesta de contractele translative de bunuri (de proprietate sau de
posesie şi folosinţă), în care transmiterea bunului este echivalentă executării obligaţiilor contractuale de
către o parte contractantă. Cu toate acestea, proprietarul bunurilor transmise în administrare fiduciară
(fiduciantul) nu-şi poate exercitadrepturile ce constituie desmembrămintele dreptului de proprietate atita
timp cit este în vigoare contractul de administrare fiduciară.

2. Contractul de vînzare-cumpărare.
2.1. Identificaţi subiecţii cărora legislaţia nu le permite (să fie -vînzător sau cumpărător) să fie
parte la contractul de vînzare-cumpărare (incapacităţi speciale).
Pentru c de v/c legea prevede anumite incapacitati speciale . Aceste incapacitati sunt niste interdictii de a
vinde sau de a cumpara.
Astfel:
- Conform Codului civil, Tutorele şi curatorul, soţul şi rudele acestora de pînă la gradul al patrulea
inclusiv nu au dreptul să încheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă, cu excepţia
transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau în folosinţă gratuită.
- Mandatarul nu poate încheia acte juridice în numele mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin
reprezentant, cu excepţia cazului cînd este autorizat expres sau cînd mandantul cunoaşte faptul şi
nu obiectează împotriva lui.
Mandatarii insarcinati sa vinda un bun nu il pot cumpara. Aici este vorba atit de reprezentantii
legali cit si de cei conventionali. Ratiunea acestei interventii este de a evita conflictul de interese
intre calitate de vinzator si cea de cumparator.
- Judecatorii,avocatii,notarii, procurorii si executorii judecatoresti, la fel nu pot procura drepturi
litigioase sub sanctiunea nulitatii absolute.
- Cumpararea terenurilor agricole si forestiere.legea cu privire la pretul normativ si modul de
vinzare-cumparare a pamintului prevede dreptul de vînzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie
agricolă aparţine statului, persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi persoanelor
juridice al căror capital social nu conţine investiţii străine.o ipoteza similara este si la terenurile cu
destinatie agricola si ale fondului silvic care se vidn numai persoanelor fizice si persoanelor
juridice ale RM.

2.2 Determinaţi dacă vînzătorul este obligat sau nu să transmită cumpărătorului bunul în termen şi
fără vicii. Caracterizaţi prevederile codului civil la acest subiect.
Vînzătorul trebuie să predea bunul: a) la data stabilită în contract sau la data care poate fi dedusă din
contract; b) în orice moment în cursul perioadei stabilite în contract sau determinate prin referire la
contract, cu excepţia cazului în care din împrejurări rezultă că alegerea datei revine cumpărătorului; c)
într-un termen rezonabil calculat de la data încheierii contractului, în celelalte cazuri.
Contractul de vînzare-cumpărare se consideră încheiat cu clauze de executare strict la data stabilită dacă
din contract rezultă clar că, la încălcarea acestui termen, cumpărătorul pierde interesul faţă de executarea
contractului. Vînzătorul poate executa contractul cu clauze de executare strict la data stabilită, înainte de
acest termen sau după el numai cu consimţămîntul cumpărătorului.
Obligatia de a preda bunul in termen. Daca in c nu e stabilit altfel, vinzatorul se obliga sa remita
concomitent cu predarea bunului documentele referitoare la bun prevazute de lege sau contract) . Lista
documentele referitoare la bun, de cele mai dese ori se specifica in c, insa putem evidentia 2 categorii: *
Documente necesare pentru plata bunului,documentele de trasnport(scrisoare de trasura,
conasamentul,certificat de calitate,polita de asigurare) *Documentatia tehnica sub forma de
scheme,instuctiuni necesare pentru folosirea bunului potrivit destinatiei. Daca in c v/c nu s- a stabilit
termenul predarii,vinzatorul trebuie sa predea bunul la data care poate fi dedusa din c. Data predarii
bunului se deduce din c atunci cind acesta contine clauze de tipul-vinzatorul va preda bunul
cumparatorului,in termen de 10 zile din momentul deschiderii a creditivului sau obtinerii unei garantii
bancare . Deseori termenul de predare a bunului se stabileste sub forma unei anumite perioade de timp. In
acest caz vinzatorul trebuie sa predea bunul in orice moment in cursul perioadei stabile.ex prima decada a
lunei,cu exceptia cazului in care din imprejurari rezulta ca alegerea datei revine cumparatorului Daca
partile nu au convenit in c,asupra termenului de predare a bunului si daca acesta nu se deduce din
c,vinzatorul trebuie sa predea bunul intr-un termen rezonabil calculat de la data incheierii c. C de v/c poate
fi incheiat cu clauze de executare strict la data stabilita. C se considera incheiat cu clauze de executare
strict la data stabilita daca din c rezulta clar ca la incalcarea acestui termen cumparatorul pierde interesul
fata de excutarea c. In acest caz,vinzatorul nu poate executa c inainte de termen sau dupa fara acordul
cumparatorului ,chiar daca acesta nu a exercitat dreptul de a renunta la executarea c.

Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale. Este fără vicii materiale bunul care, la
transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra
caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă: a) corespunde destinaţiei stabilite în contract; b) corespunde
utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care
cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se includ şi cele pe care
cumpărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vînzătorului, producătorului sau ale
reprezentanţilor acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care specificaţiile nu pot influenţa
decizia de cumpărare.
Există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată defectuos de către
vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl
asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate. Există viciu material şi în cazul în care
vînzătorul predă numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai mică decît cea convenită
sau cînd este viciată numai o parte a bunului, cu excepţia cazurilor cînd viciul nu exercită o influenţă
substanţială asupra utilizării bunului.
Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură juridică (liber de drepturile unui terţ asupra
lui), cu excepţia cazului cînd cumpărătorul a consimţit să încheie contractul cunoscînd drepturile terţului
asupra bunului. Se consideră viciu de natură juridică şi situaţia în care în registrul bunurilor imobile este
înscris un drept inexistent.
Obligatia de garantie impotriva evictiunii. Dacă un terţ, în temeiul dreptului său asupra unui bun apărut
înainte de încheierea contractului de vînzare-cumpărare, intentează o acţiune de evicţiune împotriva
cumpărătorului, acesta din urmă este obligat să atragă în calitate de copîrît pe vînzător şi poate opune
terţului toate excepţiile care le-ar fi putut opune vînzătorul.
2.3. Speţă: Postu i-a vîndut lui Efros un televizor color de fabricaţie moldovenească la preţul de 700
lei. Televizorul era în stare bună de funcţionare, însă nu era nou, avînd o vechime de 4 ani. Peste
jumătate de an, soţia lui Postu s-a adresat în judecată solicitînd anularea contractului de vînzare-
cumpărare, invocînd pe de o parte neseriozitatea preţului, iar pe de altă parte – faptul că televizorul
reprezenta proprietatea sa exclusivă încă pînă la căsătoriei. Efros a obiectat, susţinînd că nu avea de
unde cunoaşte acest fapt la momentul încheierii contractului. Care sunt cerinţele legale referitor la
preţul contractului de vînzare-cumpărare? Poate oare servi drept temei de declarare a nulităţii
contractului motivul invocat de reclamant referitor la „neseriozitatea” preţului? Oferiţi soluţia
legală. Argumentaţi răspunsul.

Pretul se determina prin acordul partilor. Părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor
imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor.

Cerintele legale cu privire la pret sunt: Preţul bunului trebuie să fie exprimat în bani. Dacă în contractul de vînzare-
cumpărare încheiat între comercianţi preţul bunului nu este determinat în mod expres sau implicit printr-o dispoziţie
care permite să fie determinat, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că părţile s-au referit tacit la preţul
practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului în ramura comercială respectivă pentru aceleaşi bunuri
vîndute în împrejurări comparabile. În cazul în care nu există contracte similare, se va considera, în lipsa unor
prevederi contrare, că părţile s-au referit în mod tacit la un preţ practicat la data predării bunurilor.

Pretul trebuie sa fie real si serios, reiesind din aceasta ar putea fi declarat nulitatea contractului doar analizind
circumstantele reale la mometn stabilirii pretului de parti, si existenta a ducerii in eroare de catre cumparator a
vinzatorului.

Convenţia încheiată de unul dintre soţi poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt
soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva
încheierii convenţiei respective. Cererea privind declararea nulităţii convenţiei poate fi depusă în termen de 3 ani
din momentul cînd celălalt soţ a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia.

Testul nr. 7

1. Contractul de concesiune.
1.1. Definiţi contractul de concesiune şi descrieţi caracterele juridice ale acestuia.

Definitie legala: Concesiunea este un contract prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale
cesionează (transmite) unui investitor (persoană fizică sau juridică,inclusiv străină), în schimbul unei
redevenţe, dreptul de a desfăşura activitate de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a
resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a presta servicii publice, de a exploata bunurile
mobile şi imobile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care conform
legislaţiei sînt scoase integral sau parţial din circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite
genuri de activitate, inclusiv cele care constituie monopolul statului, preluînd gestiunea obiectului
concesiunii, riscul prezumtiv şi răspunderea patrimonială.
In doctrina se mentioneaza ca prin contractul de concesiune, o parte cedentul transmite altei parti
concesionarului spre adminsitrare rentabila, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, o
activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva sau un teren proprietate de stat. Esenta
concesiunii prezinta adminsitarea, folosirea, explorarea de persoana fizica sau juridica, inclusiv straina, pe
propriul risc sau pe propria raspundere, a unui serviciu public, bun public, sau executare unei lucrari intru
sporirea si eficientizarea economica a cestuua in limitele stabilite de legislatie.
Caracterele juridice:
- Sinalagmatic, partile isi asuma drepturi si obligatii recirpoce ( de ex: concedentul este obligat să
predea concesionarului obiectele concesiunii în starea şi termenele prevăzute de contractul de concesiune;
concesionarul este obligat sa plateasca redeventa, să restituie concedentului, la expirarea contractului de
concesiune sau în cazul rezilierii lui, bunurile în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura
naturală a acestora).
- Comutativ, la momentul incheierii contractului, partile is cunosc intinderea prestatiilor la care se
obligate.
- Cu titlul oneros, ambele parti urmaresc obtinerea unui profit, fiind realizat atit interesul public al
statului cit si interesul personal al concesionarului.
- Cu executare succesiva, se datoreaza faptului ca concesionarul isi executa prestatiile prevazute de
contract in mod continuu, pe toata durata concesiunii, iar concedentul ii revine obligatia ca pe parcursul
concesiunii sa nu intervina in activitatea economica a concesionarului
- Consensual, forma scrisa exprmindu-se ad probationem nu ad validitatem.
- Intuitu personae, partea contractanta in calitate de concesionar trebuie sa-si execute personal
obligatiile contractuale.

1.2. Caracterizaţi elementele contractului de concesiune. Analizaţi natura juridică a contractului de

concesiune.
Părțile statul sau unit adm.-teritoriale numite concedent si o persoana privată numita concesionar.
Calitatea de concedent o are: a) Guvernul, în cazul concesionării terenurilor şi altor resurse naturale. În
acest caz contractul de concesiune se va încheia între concesionar şi organul central de specialitate al
administraţiei publice autorizat de Guvern; b) organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei
publice locale, în limitele competenţei lor, în cazul concesionării bunurilor întreprinderilor de stat
(municipale), a altor obiecte economice.
Norma in cauza este extrem de nereușită pentru ca motivul atribuie calitate de concedent autorită ților
neimputernicite sa gestioneze un bun sau o activitate, iar in ce privește servicii nu determina concedent.
Concedent trebuie sa fie autorități adm publice centrale in cazul concesionarii bunurilor proprietate
publica a statului a activităților si serviciilor de interes national, si autorități adm publice locale. In cazul
concesionarii bunurilor proprietate publica a unităților adm teritoriale, activităților si serviciilor de interes
local.
Concesionari pot fi persoane fizice şi juridice (cu orice forma organizatorica juridica cu exceptia
întreprinderilor de stat sau municipale) din Republica Moldova şi din alte state.

Concesiunea se admite în toate ramurile economiei şi cuprinde toate genurile de activitate, dacă aceasta nu
contravine legislaţiei. Pot face obiectul concesiunii: a) terenurile şi alte resurse naturale, prospectarea,
explorarea şi valorificarea acestora; b) bunurile mobile şi imobile ale domeniului public ori privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; c) lucrările şi serviciile de interes public naţional sau
local. Se admite concesionarea concomitentă a mai multor obiecte în scopul exploatării lor în complex.
Caracteristicile de bază (juridice, ecologice, tehnice şi arhitectural-urbanistice) ale obiectelor concesiunii
se aduc la cunoştinţa concesionarilor.
Obiect contractului de concesiune il constituie gestiunea privată a unui serviciu public, al unui bun public
sau executare unei activități publice de catre o persoana fizica sau juridica. In principiu orice serviciu
public poate fi concesionat cu exceptia serviciilor care presupun exercițiul suveranității de stat, de
exemplu justiția, apărarea nationala, etc. In categoria de servicii pbulice pot fi: transporturi publice,
autostrazi, padurile publice, infrastructurile rutiere, feroviare si aeroporturile civile, servicii postale, etc.
Activitati publice sunt cele legat de cursurile de apa naturale si artificiale, lucrari de gospodarie a apelor
aferente, statii si instalatii de masurari hidrologice, meteorologice, etc. In categoria de bunuri care pot
constitui pot fi terenuri de toate categoriile si alte surse naturale, bunuri mobile si imobile. Terenurile
destinate ocrotirii naturii, terenurile cu patrimoniu arheologic, terenurile de valoare istorico-culturală şi
terenurile fondului silvic pot fi concesionate în condiţiile legi cu privire la concesiune şi cu respectarea
prevederilor legilor speciale care reglementează regimul juridic al acestor terenuri.
Termenul contractului poate fi stabilit de catre concedent si de catre ambele parti de comun acord, dar nu
poate depasi perioada de 50 de ani. La expirarea termenului, concesionarul are dreptul preferential de a
prelungi contractul daca au fost respectate clauzele lui.
Redevența reprezinta o suma de bani plătită de catre concesionat concedentului, in schimbul incredintarii
exploatării unui serviciu public, al unei activități economice sau a unor bunuri proprietate publica.
Redeventa se stabilește in bani, in natura sau forma mixta, sub forma de plăti de o singura data care este
denumita bonus, renta; sau plăti pentru extracția resurselor naturale sau fabricarea producției numite
royalty. Plățile bonus sunt sume fixe care se plătesc anticipat pentru concesionarea obiectului respectiv.
Cuantumul rentei este stipulat in contract, concedentul poate stabili renta in cote progresive. Iar royalty
reprezinta plăti periodice ce se achita sub forma de defalcari din costul productiei sau sub forma de taxe pe
unitate de produs, in moment începerii extracției resurselor naturale. Plăţile royalty nu cad sub incidenţa
sistemului de facilităţi fiscale. Cuantumul şi formele plăţilor menţionate, precum şi modul şi termenele
achitării lor se stabilesc în contractul de concesiune. Redeventa poate fi stabilita pentru exploatarea tuturor
obiectelor concesiunii in ansamblu sau pentru fiecare obiect aparte.
Forma scrisa a contractului.

Natura juridica a contractului de concesiune este dubla de drept civil si de drept adminsitrativ. Structura
contractului cuprinde o parte formala dictata de autoritate administrativă supusa unui anumit regim juridic
si o parte pur contractuala ce cuprinde clauze ce pot fi negociate de părți si care este guvernata de regulile
de drept civil. Unii autori califica contractul mai intii ca un act adminsitrativ de gestiune si apoi ca un
contract adminsitrativ. Calificarea precum ca este un act sau contract adminsitrativ nu estea cea mai
reusita din urmatoarele considerente: nu presupuen o subordonare adminsitrativa, nu exista control
ierarhic, de sacntionare, de suspendare sau de anulare a acetelor incheiate de concesionar, precum si alte
prerogative specifice dreptului adminsitrativ. Astfel afirmarea ca este un contract adminsitrativ, reiesind
din faptul ca o parte este statul sau unităţile administrativ-teritoriale cesionează (transmite) unui investitor
(persoană fizică sau juridică,inclusiv străină), care tranmsit in cesiune terenurile şi alte resurse naturale,
prospectarea, explorarea şi valorificarea acestora; b) bunurile mobile şi imobile ale domeniului public ori
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;c) lucrările şi serviciile de interes public naţional
sau local. clauzele contractuale sunt cele care se stabilesc in urma acordului de vointa dintre concedent si
concesionar, pe pozitie de egalitate.

1.3. Pronunţaţi-vă asupra particularităţilor şi specificului contractului de concesiune, evidenţiind

principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte contracte civile asemănătoare.
Concesiunea serviciilor publice se deosebeste de alte contracte,motiv pentru care se impun urmatoarele
delimitari.
Contract de achizitii publice- o anumita entitate achizitoare dobindeste un anumit bun ori isi procura o
anumita lucrare, operatiuni dupa care contract de achizitie publica inceteaza, in cazul contractului de
concesiune, concesionarul lucrarea avuta in vederea de concedent, acesta ii concesioneaza si exploatarea
activitatii si/sau a serviciului public aferent lucrarii efectuate. Concesionarul este mai intii antreprenor si
de-abia dupa finalizare lucrarii va deveni si concesionar.
Contract de concesiune se aseamana cu contractul de achizitii prin ceea ca ambele contracte se
incredinteaza unei persoanei private efectuarea de lucrari necesare pentru desfasurarea unui serviciu
public. Spre deosebire de contract de achizitii, prin contract de concesiune, concesionarului i se
incredinteaza atit efectuarea lucrarilor, cit si exploatarea serviciului pentru care lucrarea a fost.
Deasemenea, concesionarul isi recupereaza investitiile din redeventele platite de utilizatorii serviciului
public.
Referitor la concesionarea de bunuri, alaturi de inchiriere, permite unei persoane private sa posede si sa
foloseasca un bun scos din circuitul civil, apartinind statului sau unitatilor adm.teritoriale.
Insa aceasta varietate a concesiunii se deosebeste de gestiunea economica prin aceea ca titularul dreptului
de concesiune este o persoana privata, iar titularul dr.de gestiune economica este intreprinderea de stat sau
ce municipala. In afara de aceasta dr de gestiune economica se constituie prin act administrativ, iar drept
de concesiune apare in baza unui contract. Concesiunea de activitati economice prrmite unei persoane
private posibilitarea de a desfasura anumite activitati de exploatare a resurselor naturale.

2. Contractul de schimb.
2.1. Definiţi contractul de schimb şi descrieţi caracterele juridice ale acestuia.
Părţile contractului de schimb au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui
bun.Fiecare parte a contractului de schimb este considerată vînzător al bunului pe care îl înstrăinează şi
cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb.
schimbul este un contract prin care părțile numite copermutanti au obligația de a transmite reciproc dreptul
de proprietare asupra unui bun. In baza acestui contract părțile is transmit reciproc proprietatea unui bun
sau alt drept real sau de creanța. Bunurile pe care copermutanti le schimba intre ei pot fi de acelasi fel, de
ex. o casa pentru alta, dar de regula ele sunt diferite. De regula bunurile care se schimba intre ele sunt
numai cele care pot forma si obiectul contractului de vinzare-cumparare.
Schimbul ca si contractul de V-c e un contract sinalagmatic, cu titlul oneros, comutativ, consensual,
translativ de proprietate. Dar ca si vinzarea poate mijloci si transmiterea altor drepturi reale sau de creanța.
Daca echivalentul e o obligatie de a face, da e nu face ceva, contractul nu mai este de schimb dar un
instrument de reglementare a circuitului bunurilor. in ordinea cronologica acesta a fost primul contract
prin intermediul căruia se realiza dobândirea proprietatii asupra unui bun in schimbul proprietatii asupra
altui bun. Cu toate asemănarile si reglementarile comune, in perioada codificări dr civil contractul de
schimba is pastreaza intr-o anumită măsura autencitatea confirmându-si caracterul distinct. Spre deosebire
de schimbul reglementat de cod civil abrogat din 1964 care presupunea in baza contractului de schimb
intre părți se face schimbul unui bun pe alt bun. Noul cod civil prevede ca păr țile contractului de schimb
au obligația de a transmite repicroc dreptul de prioritate asupra unui bun.
Contract de schimb poate avea un caracter civil in cazul încheierii pentru satisfacerea necesitatilor
personale ale participantilor la circuitul civil de bunuri si valori, cit si un caracter comercial încheiat cu
scopul lucrativ intre participanți la circuitul civil. De ex. societăți, schimb de mărfuri. Contractul de
schimb perfectat intre agenți economici este confundat cu alte contracte, ceea ce nu e corect din punct de
vedere juridic. Contractul de schimb asemena celui de V-c se prezinta ca si instrument juridic prin
intermediul căruia se asigura circuit de bunuri materiale.
Caracterele juridice:
-titlul oneros, deoarece este contract prin care se procura unei parti un folos patrimonial pentru obtinerea
in schimb a unui alt folos patrimonial. Caracterul oneros se manifeste prin faptul ca fiecare parte are un
scop de ordin patrimnoial, si anumie de a dobindi in proprietate un bun in schimbul altui bun, fie
echivalent sau neechivalent dupa cost, aplicindu-se si sulta.
- consensual. Se incheie prin simplu acord de vointa a partilor, fara a fi nevoie de vreo forma speciala de
manifestare a vointei lor.
- sinalagmatic, daca fiecare dintre parti se oblig reciproc, astfle incit obligatii fiecare din ele sa fie
corelative obligatiei celelalte, ceea ce corespunde deoarece partile se obliga sa tarnsmita reciproc un bun
in proprietate.
- comutativ. Existenta si intinderea prestatiilor, drepturilor si obligatiilor partilor sunt certe si cunoscute la
momentul incheierii contractului.

2.2. Descrieţi elementele contractului de schimb.

Contract de schimb comporta un caracter universal, in sensul ca in calitate de părți copermutanti pot
apărea orice subiect de dr civil atit persoanel fizice, juridice, statul cit si unități adm-teritoriale. Tranziția
la economia de piata însoțita de reformele economice si de drept, a determinat extinderea categoriilor de
participanți la raporturile juridice civile, incluzând si raporturile ce reiese din contract de schimb. Pe linga
subiecții tipice de drept civil, la raporturile juridice de schimb participa si subiecți atipici de ex.
Comercianții, pers fizice care practica activitatea de antreprenoriat, societăți comerciale. Legea nu
prevede anumite incapacitati speciale in privinta subiectilor contractului. In prezent, legislatia nu
stabileste anumite restrictii fata de persoanele juridice in ceeea ce priveste incheierea contractului de
schimb. Fiecare parte contractuala activeaza in doua calitati- ca vinzator al bunului pe care il transmite si
ca comparator al bunului pe care il primeste in schimb.
Obiectul material -bunuri aflate in circuitul civil. In prezent sunt excluse careva restrictii la savirsirea
operatiunilor de schimb. Fata de obiectul contractului de schimb se aplica reguli generale cu privire la
valabilitatea actului juridic civil. Adica obiectul trebuie sa fie licit, sa se afle in circuitul civil, si sa fie
determinat sau determinabil in specia sa. Obiect pot fi lucrurile susceptibile apropierii individuale sau
colective, cit si dr patrimoniale. Se impune concluzia ca inafara de lucruri obiect al contractului de schimb
pot fi si dr patrimoniale. Contract de schimb poate fi încheiat si in privinta bunurilor viitoare, bunuri care
nu exista la momentul încheierii contractului.
Pretul si termenul contractului de schimb ca elemente ale contractului nu au o importanta esentiala, cu
anumite exceptii.
Pretul contractului de schimb reprezintă valoare bunurilor-obiecte materiale ale contractului. Insa pretul ca
element al contractului de schimb prezinta interes in măsura in care o asemenea condiție de formare si
validitate ex forma acesteia , suferă dupa cum vom mentiona in continuare impactul valorii bunurilor
schimbate. In cazul cind are loc schimbul bunurilor neechivalate ca valoare si in contract e prevăzută
sulta, fata de acesta se aplica reglementarile vinzarii-cumpărării cu privire la pret. Potrivit art824, asupra
contract de schimb se aplica regulile vinzarii-cumpărării. Potrivit art825, in caz cind bunurile schimbate
nu au aceeași valoare, diferența de valoare poate fi compensata printr-o suma de bani numita sulta, daca
aceasta e prevăzută de contract. Sulta este aceea suma de bani pe care o achita persoana al carei buni are
valoare mai mica. Alin2art825, Sulta nu poate depăși valoarea bunului, deoarece atunci cind Sulta
depășește valoarea bunului are loc contract de vinzare-cumparare ci nu unul de schimb, dar păr țile la
încheierea contractului urmează sa stabilească direct in contract conditiile cu privire la Sulta, in caz
contrar se presupune ca bunurile au aceeași valoare.
Forma. daca pu varietate contractului legea stabilește o anumită forma sau daca păr țile au prevazut o
anumită forma, contract se considera încheiat in momentul îndeplinirii conditii de forma. Stabilind reguli
speciale de reglementare a schimbului care de altfel determina si particularitățile acestui contract legiuitor
nu a prevazut regulei specifice in privinta condițiilor de forma ale contractului de schimb. Avind in vedere
ca asupra schimbului se aplica regulile contractului de vinzare-cumparare, cerintele inaintate fata de forma
schimbului sint ca si in caz vinzarii-cumpărării, care prevede conditii speciale de forma, doar in caz
vinzarii întreprinderii ca complex patrimonial unic, care prevede forma autentica si inregistrarea la
Camera Inregsitrarii de Stat. iar in celelalte cazuri aplicandu-se prevederi generale in ceea ce prive ște
conditii de forma ale actului juridic civil. Contractul se considera valabil încheiat odata cu respectare
condițiilor generale cu privire la forma act juridic. Poate fi încheiat in urma din cele trei forme: verbale,
scrise, prin acțiuni concludente, iar forma autentica fiind o derivata a formei scrise, care presupune
autentificarea notariala ulterioară a contractului.
Termenul executării obligatiilor copermutantilor in vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra
bunurilor nu poate fi analizat drept element de importantă determinat pu contract de schimb, deoarece
acest se stabilește prin acordul partilor contractante. El are importanta doar in ceea ce priveste perioada de
executare a obligatiilor contractuale. In caz cind contract de schimb nu permite determinate acestui
termen, se aplica reguli generale cu privire la termenul executării obligatiei si regulile speciale ale
vinzarii-cumpărării cu privire la termenul predării bunului.

2.3. Speţă: Oficiul Cadastral Teritorial a refuzat înregistrarea contractului de schimb a 2

apartamente, motivând refuzul său prin faptul că în contract nu este indicat preţul apartamentelor
schimbate, acesta fiind o condiţie esenţială. Părţile s-au adresat avocatului pentru consultaţii. Ce
consultaţie trebuie să oferiţi părţilor? Argumentaţi răspunsul.
Refuzul Oficiuui Cadastral Teritorial este ilegal si neintemeiat, deoarece pretul nu este o conditie esentiala
in cazul schimbului. Doar in cazul în care bunurile schimbate nu au aceeaşi valoare, diferenţa de valoare
poate fi compensată printr-o sumă de bani, numită sultă, dacă aceasta este prevăzută de contract.
 Testul nr. 8

1. Conţinutul contractului de rentă.

1.1. Descrieţi obligaţiile debirentierului.
Obligatiile de baza a debirentierului in contractul cu titlul oneros se manifesta prin receptionarea
obiectului contractului si a documentelor respectve, achitarea periodica a redeventei fie in natura, fie in
bani ( dupa cum s-a convenit in contract). Aceasta obligatie se refera la respectarea periodicitatii
redeventei, convenite de parti si la volumul ei. Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin
acordul părţilor, luîndu-se în considerare forma rentei. Renta viageră se plăteşte în avans. Renta în bani se
plăteşte în avans pentru 3 luni dacă în contract nu este prevăzut altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul
de plată în avans se stabileşte în dependenţă de caracterul şi de scopul rentei. Dacă la începutul perioadei
pentru care se plăteşte renta credirentierul este în viaţă, lui trebuie să i se dea integral renta pentru această
perioadă. În cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral supravieţuitorilor dacă în
contract nu este prevăzut altfel.
In contractul cu titlul gratuit, dispune de obligatii doar debirentierul, volumul carora este analogic
obligatiilor din contract cu titlul oneros.
În timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau
greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra
acestor bunuri pentru alte obligaţii ale debirentierului, cu excepţia executării ipotecii constituite cu acordul
credirentierului.Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile se înscriu în registrul
bunurilor imobile.

1.2. Determinaţi care este modalitatea de asigurare a executării obligaţiilor debirentierului în cadrul
contractului de rentă. Ce poate întreprinde credirentierul în cazul neexecutării contractului de
către debirentier? Argumentaţi răspunsul.
O modalitate de asigurare a executarii obligatiilor debirentierului in cadrul contractului este interdicţia
înstrăinării bunurilor primite de debirentier. În timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără
acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a
constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri pentru alte obligaţii ale
debirentierului, cu excepţia executării ipotecii constituite cu acordul credirentierului.O alta modalitate de
asigurare a executarii obligatiilor debirentierului este faptul ca obligaţia debirentierului nu se stinge prin
pieirea ori deteriorarea fortuită a bunului care i-a fost transmis în legătură cu constituirea rentei. Precum si
faptul ca debirentierul nu poate pretinde credirentierului întoarcerea ratelor plătite.O alta modalitate de
asigurare a executarii este in cazul platii rentei viageră se plăteşte în avans pentru 3 luni dacă în contract
nu este prevăzut altfel. O alta modalitate de asigurare ar putea fi si faptul ca in cazul pluralitatii de
credirentieri, in cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral supravieţuitorilor dacă
în contract nu este prevăzut altfel.

Atît debirentierul, cît şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă, în urma
neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.
În urma rezilierii contractului de rentă, bunul transmis în legătură cu constituirea rentei este restituit.
Prestaţia efectuată de debirentier nu este restituită dacă în contract nu este prevăzut altfel. In cazul
incapacitatii de munca a debirentierului, lipsa mijloacelor de achitare a rentei, credirientierul poate cere
rezilierea contractului. Cit tine de executare silita a obligatiei debirentierului, s-a sustinut ideea ca in
principiu, credirentierul nu este boligat sa ceara rezolutiunea contractului, putind opta pentur executare
silita a platii ratelor de renta. In cazul in care credirentierul opteaza pentru executare silita a obligatiei
debirentierului, el va putea solicita sechestrul si vinzarea bunurilor debirentierului, pina la concurenta unei
sume suficiente spre a asigura plata rentei pentur viitor.

1.3. Decideţi dacă este oare dator credirentierul să garanteze debirentierul de evicţiune şi de viciile
bunului transmis? Care sunt opţiunile debirentierului în cazul evecţiunii sau a viciilor în raport
cu credirentierul. Stabiliţi efectele situaţiilor redate mai sus asupra contractului de rentă.
Argumentaţi răspunsul.
Credientierul este obligat sa garanteze impotriva evictiunii si viciilor ascunse a bunului.desi contractul de
renta nu orevede expres obligatia credirentierului de a transmite bunul fara vicii ascunse, aceasta se
subintelege, fiind analogica obligtiei vinzatoruli sa predea bunul fara vicii materiale, de natura juridica.
Conclusiv, lipsa unor prevederi legale a acestor obligatii, defel nu semnifica faptul ca acestea nu-i revin
acestuia in baza calitatii generale de instrainator bazat oe analogia legii, in conformiatte cu care
nereglementarea prin lege ori prin acordul al partilor si lipsei de uzante, raporturile dintre parti, daca
acestea nu contravine esentei lor, li se aplica norma legislatiei civile care reglementeaza raportuir similare.
Optinunile ar fi remedierea viciilor materiale, inlocuirea bunului sau rezilierea contractului.

2. Contactul de depozit.

2.1. Descrieţi obiectul contractului de depozit.

Obiectul juridic al contractului de depozit sunt serviciile depozitarului de asigurare pastrarii bunului, iar
obiect material-bunurile trasnmise spre pastrare. Din notiunea legala a contractului reiese ca spre pastrare
pot fi trasnmise doar bunuri mobile. Bunurile care pot fi obiect al contractului de depozit trebuie sa fie
individual determinate, eoarece la expirarea termenului contractului depozitarul este obligat sa restituie
acelasi bun. Depozitul neregulat are ca obiect bunuri determinate generic. In calitate de obiect material al
contractului de depozit pot fi si banii sau documenteleconstatatoare de drepturi (titluri de valoare,
testamente, contracte, etc).

2.2 Stabiliţi particularităţile depozitării bunurilor determinate generic.

Depozitul neregulat este distinct de depozitul obisnuit prin natura bunurilor care reprezinta obiectul
contractului si prin efectele produse prin transmiterea lor. Obiect al contractului de depozit neregulat sunt
bunurile determinate generic. Dacă în depozit au fost predate bunuri determinate generic, bunurile trec, în
lipsa unei înţelegeri contrare, în proprietatea depozitarului. În astfel de caz, depozitarul se obligă să
restituie deponentului o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părţi, de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate.
In cazul depozitul neregulat bunurilor determinate generic, in lipsa unor prevederi contractuale contrare,
trec in proprietatea depozitarului, astfel la scadenta de pozitarul este dator sa restituie bunuri de aceeasi
cantiatte, caliatte si gen. Transferul de prorpietate genereaza consecintele juridice in privinta pieirii fortuite
a bunurilor, fiinnd suportate de depozitar.

2.3. Speţă: A a încheiat cu B contract de depozit, prin care ultimul se obliga să păstreze 20 tone de
cartofi. Cartofii au fost depozitaţi într-o încăpere specială.
În legătură cu ridicarea apei din râu, ca urmare a ploilor torenţiale, cartofii au fost inundaţi şi s-au
alterat. A a solicitat de la B restituirea a 20 tone de cartofi din alt depozit. B, în cadrul instanţei de
judecată, a declarat că cartofii sunt bunuri individual-determinate, deoarece se păstrau într-o
încăpere separată şi, drept urmare, riscul peirii fortuite urmează a fi suportat de A. În şedinţă a fost
prezentat un certificat care confirma că au avut loc inundaţii, dar ridicarea apei nu a depăşit
limitele obişnuite pentru această perioadă. Soluţionaţi speţa. Cum are loc individualizarea
bunurilor în contractul de depozit? Argumentaţi răspunsul.
Cartofii sunt bunuri generice, astfel depozitarul se obligă să restituie deponentului o cantitate de bunuri
egală sau stipulată de părţi, de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate. Bunurile generice se individualizeaza prin
numirea calitatilor speciei sale, de exemplu in contract sa se numeasca sortul, etc. În cazul în care
depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea bunului ca de propriul
bun, ceea ce nu a fost realizat,deoarece a avut loc inundaţie, si ridicarea apei nu a depăşit limitele
obişnuite pentru această perioadă, incit reiesind concluzia ca depozitarul nu a realizat acte materiale pentru
ingrijirea integritatii bunurilor. Astfel depozitarul trebuie sa asigura pastrare bunurilor prin intreprinderea
tuturor masurilor.
In cazul bunurilor individuale, riscul pieirii sau deteriorării fortuite rămîne în sarcina deponentului. Insa in
cazul bunurilor generice trec in prorpietate depozitarului, riscul pieirii suportindu-l depozitarul. Astfel
depozitarul va fi boligat sa restituie 20 de tone de cartofi, caci el nu a actionat cu diligenta la pastrarea lor
si suporta riscul pieirii.

Testul nr. 9

1. Contractul de leasing.
1.1. Definiţi contractul de leasing şi descrieţi caracterele juridice ale acestuia.
Cod civil: Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să
asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi
periodice (rate de leasing).
Legea cu privire la leasing: contract de leasing -contract în a cărui bază o parte (locator) se obligă, la
cererea unei alte părţi (locatar), să îi asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi
periodice (rată de leasing), achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte
dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să
înceteze raporturile contractuale.
Prin urmare din definitiile legale rezulta ca contractul de leasing este unul cu titlu oneros, consensual,
sinalagmatic si cu executare succesiva.
Caracterele juridice ale acestui contract indica asupra faptului ca pentru incheierea acestuia este necesar
doar acordul de vointa a partilor in privinta clauzelor exentiale ale contractului. Fiecare din partile
contractului se obliga reciproc, astfle incit obligatia fecareia din ei este corelativa obligatiei celeilalte parti.
Contractul de leasing prevede plata in rate a unei redevente in calitate de remuneratie pentru executarea
obligatiilor locatorului. Executarea contractului este continua, fiind determinata de intinderea acestuia in
timp.
In literatura de specialitate nu exista unanimitate de păreri cu privire la caracterul bilateral sau tripartid al
contractului de leasing. Unii autori considera ca leasing e un contractt tripartid, deoarece participa
vinzatorul, locatorul si locatarul. Potrivitt unei alte opinii contract de leasing un act bilateral care se
încheie intre locator si locatar, chiar daca admitem tripartid consideram ca acestea este unul vremelnic
deoarece el se epuizeaza prin furnizarea bunului de catre vinzator.

1.2 Caracterizaţi elementele contractului de leasing.

Potrivit legii cu privire la leasing, subiecte ale raporturilor de leasing sînt:
a) locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător şi transmite, în condiţiile
contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune
şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate
asupra bunului la expirarea contractului;
b) locatarul, persoană fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de leasing, în posesiune şi
folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumită perioadă în schimbul achitării ratelor de leasing. În
cazul în care locatarul este persoană fizică ce nu practică activitate de întreprinzător, operaţiunea de
leasing cade sub incidenţa actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului cu privire la protecţia
consumatorului;
c) vînzătorul (furnizorul), persoană fizică sau juridică ce vinde locatorului, în condiţiile contractului de
vînzare-cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu locatorul şi cu locatarul,
bunul solicitat de locatar.

Obiect al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:

a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
b) terenurilor agricole;
c) bunurilor consumptibile;
d) obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.
Bunul mobil care face obiectul contractului de leasing conservă natura mobiliară pe durata contractului,
chiar dacă este anexat sau încorporat într-un imobil, în măsura în care nu-şi pierde individualitatea.
In prezent in RM, prin contract de leasing sa procura tehnica agricola, unitati de transport, echipament,
etc.

Contractul de leasing trebuie să conţină îndeosebi:

a) preţul bunului;
b) suma totală, numărul şi scadenţa ratelor;
c) plata finală şi metodele calculării ei în cazul rezilierii contractului.
Pretul se numeste rată de leasing - plată periodică, efectuată de locatar către locator, care reprezintă:
a) cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobînda de leasing, în cazul leasingului financiar;
b) cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de
părţile contractante, în cazul leasingului operaţional.
Rata de leasing poate fi stabilită de catre părțile contractante in expresie baneasca cit si in forma natura
sau mixtă. Aceasta se achita periodic in cot, astfel termenii si marimea cărora se stabilesc prin acord
comun. In scop creării unui mecanism eficient de executare a contractului acesta trebuie sa contine
periodicitatea achitării ratei lunar simestrial sau anual ca si datele concrete de plata a ratei.

Potrivit Codului civil si Legii cu privire la leasing, contractul de leasing se încheie în scris. Contractul de
leasing intră în vigoare la data semnării sau la o altă dată stabilită în el.

Termenul contractului se stabilește prin acord partilor contractante insa potrivit legii, contract de leasing
nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an de la data intrării in vigoare a acestuia. La stabilirea
termenului contractului de leasing se ia in consideratie termenul de amortizare a bunului, părțile
contractante trebuie sa ia in consideratie si perioada fiscală de amortizare (aceasta comstituie perioada de
timp fixată de lege in care proprietarul poate deduce la cheltuieli o cota de amortizare neimpozabilă).
1.3. Stabiliţi particularităţile juridico-civile ale (natura lui juridică) contractului de leasing,
evidenţiind principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte contracte civile
asemănătoare.
La prima vedere contractul de leasing se aseamana foarte mult cu contract de locatiune si poate fi usor
confundat. Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să
asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi
periodice (rate de leasing). Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi
(locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar
aceasta se obligă să plătească chirie.
La baza contractului de leasing sta contractul de locatiune, fapt confirmat prin: Contractului de leasing i se
aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile privind contractul de locaţiune în măsura în care condul civil sau
legea cu privire la leasing nu prevede altfel. Atit in cadrul locatiunii, cit si in cadrul leasingului, locatorul
se oblige sa asigure locatarului posesia si folosinta temporara a bunului. La operatiunile de leasing sunt
trei parti: locatar, locator si furnizorul(vinzatorul). Se deosebesc prin faptul ca leasign ar putea fi privit ca
o operatie juridica triunghiulara prin care o persoana cumpara un bun spre a-l inchiria ulterior altei
persoane care la finele contractului de locatie poate sa opteze fie sa continue raportul juridic de locatiune,
fie sa rezilieze contractul respectiv, fie sa cumpere bunul ce-i fusese inchiriat, platind pretul convenit,
astfle incit sa se tina seama, cel putin in parte, de varsamintele efectuate cu titlul de chirie, adica de
amortizarea bunului pe o atare cale, cu alte cuvinte- de valoare lui reziduala.
Contractul de leasing se poate raporta la trasnlativ de proprietate in cazul in care locatarul cumpara bunul.
In cazul leasingului, la expirarea contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de opţiune al
locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Pe cind la locatiunea, la expirarea locatarul este obligat sa restituie bunul.
Diferentele esentiale dinctre locatiune si leasing sunt:
-numarul perosanelor ce iau parte la incheierea contractului;
- in contract de locatiune poate participa orice persoana fizica si juridica, in schimb la leasing compania va
trebui sa dispuna de autorizatie speciala de activitate;
-cit priveste chiria, benefeciarul plateste pina la data prevazuta in contract, chiar daca nu mai are nevoie de
bunul respectiv, in ipoteza locatiunii in schimb, locatarul poate folosi bunul doar atit timp cit este necesar;
-in cazul contractului de elasing are drept de optiune asupra bunului, pe cidn locatarul nu va avea
niciodata aceasta posibilitate.
- in cazul contractului de locatiune ratele se stabilesc in functie de conditiile existente pe piata si reprezinta
contravaloare dreptului de folosinta, in cazul contractului de leasing ratele se stabilesc in functei de pretul
de achizitie al bunului cuprinzind cote parti din acestea si de unele elemente cum ar fi dobinda, profit.
Element preponderent al distinctiei dintre acestea doua contracte si anume existenta dreptului de optiune
este principalul avantaj al leasingului fata de o simpla locatiune.

2. Revocarea, rezoluţiunea şi nulitatea contractului de donaţie.

2.1. Descrieţi modul de revocare a donaţiei pentru ingratitudine.
Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia,
dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii
care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea
datorată.
Rpin urmare legea stabuileste expres si exhaustiv temeiurile de revocare pentru ingratitudine:
- Atentatul la viata donatorului sau a unei persoane apropiate a acestuia;
- Savirsirea cu vinovatie a unei fapte ilicite fata de aceste persoane care demosntreaza o
ingratitutdine grava;
- Refuzul neintemeiat de a acorda donatorului intretinerea datorata.
Un temei de revocare constituie in cauza cind donatarul se face vinovat de o alta fapta ilicita Făta de
donator sau face de o ruda apropiată a acestuia. In acest caz este vorba de acte de cruzime ce vizează
integritatea corporală, sănătate persoanei injuriile care aduc sau ating onoarea, demnitatea sau Reputația
donatorului. Ori a rudelor apropiate a acestuia, gravitatea cărora se apreciază de inst de judecată.
Dreptul de a cere revocarea donatiei pentru ingratitudine este un drept strict individual si apartine numai
donatorului si rudei apropiate, impotriva careia au fost savirsite oarecare actini ilicite. Revocarea donatiei
pentru ingratitudine reprezinta o sanctiune personala impotriva donatarului vinovat si nu poate avea
anumite efecte negative pentur terti.
Dacă donaţia este revocată, se poate cere restituirea bunului donat.
Revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptăţit să revoce
a luat cunoştinţă de motivul de revocare.
Acţiunea de revocare a donaţiei nu poate fi înaintată contra moştenitorilor donatarului, nici de moştenitorii
donatorului împotriva donatarului, cu excepţia cazului cînd donatorul a decedat pînă la expirarea
termenului de un an.
2.2. Caracterizaţi revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii precum şi consecinţele juridice
ale revocării; Expunţi prevederile codului civil vis-a vis de situaţiile în care a apărut temei de
revocare a contractului de donaţie însă donatorul nu şi-a exercitat aceste drept.
Părţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau de realizarea
unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate publică. Va constitui donaţie numai partea excedentară
cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului. Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina,
donatorul poate revoca donaţia.Un alt temei de revocare este neindeplinirea sarcinei, donatorul poate
revoca denotia. Revocarea donatiei pentru acest temei legal este posibila in aceleasi conditii si produce
aceleasi efecte juridice ca rezolutiunea contractelor sinalagmatice.

2.3. Analizaţi posibilitatea rezoluţiunii contractului în cazul stării de nevoie şi argumentaţi

necesitatea acesteia. Expuneţi-vă părerea referitor la posibilitatea legală de a declara nul contractul
de donaţie încheiat în cazul maladiilor prezumate a fi letale. Argumentaţi răspunsul.

Rezolutiune. Dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere
corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar
restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. Astfel rezulta doua aspecte esentiale care pot influenta
restituirea bunului donat. Primul se refera la starea de nevoie a donatarului care a aparut dupa executarea
contractului, iar a doua se refera la posibilitatea restituirii doar a bunurilor donate care la moment sun in posesia
donatarului. Prin urmare daca bunurile nu mai exista in natra sua au fost instrainate de catre donatar, rezolutiunea nu
poate avea loc. Legislatia nu prevedere in acest caz dreptul donatorului de a cere despagubiri. In cazul in care bunul
este in posesia donatarului, insa este grevat de drepturi ale teritilor, donayotul va accepta restituirea bunului grevat
de drpeturi, fara a putea cere despagubiri. Starea de nevoie in care a ajuns donatorul dupa executarea contractului
trebuie sa nu fie conditionata de comportamentul vinovat al lui. Cererea de restituire este inadmisibilă cînd
donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

Contract de donație încheiat in timpul unei maladii prezumate a fi letale pentur donator urmat de însănăto șirea
acestuia poate fi declarat nul la cererea donatorului. In acest caz legiuitorul fixează prezumtia ca încheierea
contractului este dictata de constientizarea de catre donator a inevitabilitatii decesului sau, sa rezume a fi letale
procesele patologice (boala) indiferent de natura acestora care afectează organismul uman si duc in mod inevitabil
la decesul celui bolnav. Prezumtia letalitatii maladiei trebuie sa fie fundamentata din punct de vedere medical si nu
doar banuita de donator sau de alte persoane.prezumtia maladiei se ia in consideratie in perioada de curgere a
acestei maladii si imposibilitatea de a o trata in acea perioada cu metodele si mecicamentele disponibile. Pentru a
putea cere nulitatea ocntractului de Donație in timul unei maladii prezumate letale, însănăto șirea donatorului trebuie
sa fie de aceea natura incit sa înlăture pericolul decesului care a fost eminent. Însănăto șirea partiala care doar
îndepărtează survenirea decesului pe o perioada scurta de timp nu-i oferă dreptul donatorului de a cere nulitatea
ocntractului. Donatorul va putea cere nulitatea dona ției in decursul termenului general de prescriptie.

Testul nr. 10

1. Conţinutul contractului de împrumut.

1.1. Descrieţi drepturile şi obligaţiile părţilor în cadrul contractului de împrumut.
Drepturile si obligatiile imprumutatoruluui:
Obligatia de baza a imprumutatorului consta in trasnmiterea unei sume de bani sa a unui bun fungibil
convenit de parti catre imprumutat. Evident ca imprumutatorul are si obligatia de a receptiona bunul sau
banii restituiti de catre imprumutat la expirarea contractului. Imprumutatorul are drept sa renunte la
indeplinirea obligatiilor in care situatia materiala a imprumutatului se inrautaseste esential, fapt ce-ar
periclita restituirea imprumutului, chiar daca inrautatirea s-a produc inainte de incheierea contractului si a
devenit cunoscuta imprumutatorului ulterior-acest drept poarte denumirea de revocare a promisiunii de
imprumut. Imprumutatorul nu poate fi obligat sa execute obligatai sa de baza in mod real, daca el refuza
executarea. In cazul in care refuza sa dea imprumutul, el poate fi obligat doar la repararea prejudiciului
cauzat imprumutatului. La incheiera contractului de imprumut, imprumutatorul are drept de a cere de la
imprumutat un document care confirma incheierea contractului si transmiterea –recipisa, chitanta sau alt
document. Evident dupa executarea contractului, imprumutatorul are obligatia sa restituie documentul
respectiv. Imprumutatorul poarte raspundere pentru viciile bunului in cazul in care obiectul contractului
sunt bunuri fungibile si acesta a procedat cu rea-credinta la incheierea contractului, fiind cunoscut cu
viciile obiectului imprumutat. În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen,
împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente. Dacă în contract este
prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o
rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente. În cazul
în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului, împrumutătorul poate
cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.

Drepturile si obligatiile imprumutatului:

Obligatia de baza a imprumutatului consta in restituirea obiectului cu respectarea prevederilor contractuale
in ceea ce priveste locul, termenul si modul de executare. In contractul de imprumut cu titlul gratuit,
imprumutatul are drept sa restituie imprumutl si pina la expirarea termenului. In contractul u titlul oneros,
imprumutatul are obligatai sa achite si dobinda stabilita in contract. Se plăteşte dobîndă la expirarea
fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului dacă
în contract nu este prevăzut altfel. Împrumutatul trebuie să restituie bunuri de calitatea şi în cantitatea
bunurilor primite şi nimic mai mult, chiar dacă preţurile au crescut ori au scăzut. În cazul în care a
împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a ţine cont
de variaţiile valorii banilor. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici
termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a
primit cererea de restituire. În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească
valoarea acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei.

1.2. Determinaţi particularităţile împrumutului oferit de lombard şi de asociaţiile de economii şi

împrumuturi.
Lombardurile sînt instituţii creditare, care oferă populaţiei posibilitatea de a-şi păstra obiectele de uz
personal şi casnic, precum şi de a primi împrumuturi cu amanetarea acestor obiecte. Lombardurile îşi
desfăşoară activitatea numai după primirea licenţei pentru activitate, eliberată conform legislaţiei în
vigoare. Lombardul este obligat să asigure obiectele primite în păstrare şi cele lombardate în suma valorii
bunurilor conform evaluării efectuate la amanetarea sau primirea lor în păstrare prin înţelegerea părţilor.
Clienţi ai lombardului pot fi atît cetăţenii Republicii Moldova, cît şi cetăţenii străini. Lombardul nu are
dreptul să primească ca amanet următoarele: valută străină; hîrtii de valoare; obiecte care nu aparţin
persoanelor fizice cu drept de proprietate privată; bunuri imobiliare; obiecte de anticariat sau alte obiecte
vechi; monede din metale preţioase; metale şi pietre preţioase, care constituie materie primă, deşeuri sau
obiecte cu destinaţie tehnică şi de producţie; mijloace de transport (exceptînd bicicletele şi motoretele);
resturi şi deşeuri ce conţin metale preţioase, extrase din utilaj la casarea acestuia. Mărimea împrumutului
eliberat cu amanet nu trebuie să fie mai mică de 75 la sută din suma evaluării obiectelor de uz personal şi
casnic amanetate. La manetarea obiectelor din metale şi pietre preţioase, inclusiv cu mărgăritare, şi a
ceasurilor în corp de aur împrumutul trebuie să constituie cel puţin 90 la sută din suma evaluării.
Lombardul este în drept să stabilească un nivel mai înalt al împrumutului, eliberat pe un bilet de amanet.
Numărul împrumuturilor, acordate unei persoane pe bilete de amanet separate, nu se limitează. Obiectele
evaluate în sumă sub 10 lei nu se primesc în păstrare sau ca amanet. Amanetarea bunurilor la lombard are
loc cu emiterea chitantei care confirma incheierea contrcatului de amanet. Lombardul nu are dreptul să
folosească obiectele depuse ca amanet şi nici să le dea în folosinţă altor persoane fizice şi juridice.
Obiectele recepţionate ca amanet trebuie să fie depozitate în încăperile lombardului în condiţii care să
asigure integritatea lor calitativă. Lombardul poartă răspundere materială şi judiciară pentru integritatea
obiectelor luate ca amanet. După expirarea termenului prevăzut în contract, lombardul este în drept să-şi
satisfacă creanţele din valoarea bunurilor depuse ca amanet în modul stabilit în contract.

De dreptul de a se imprumuta de la asociatiile de economie si imprumut dispun doar membrii acestor

asociatii: a) persoanele fizice sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau apatrizi; persoanele juridice sînt
înregistrate în Republica Moldova conform legislaţiei şi împotriva acestora nu este intentat un proces de
insolvabilitate; b) au fost aprobate de către consiliul asociaţiei; c) au depus cota de membru în
conformitate cu statutul asociaţiei. Asociaţie de economii şi împrumut – organizaţie necomercială cu statut
juridic special, constituită benevol de persoane fizice şi juridice, asociate pe principii comune, care
acceptă de la membrii săi depuneri de economii, le acordă acestora împrumuturi, precum şi alte servicii
financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine. Asociaţia nu este în drept să acorde
servicii persoanelor care nu sînt membri ai asociaţiei. Asociaţia răspunde pentru obligaţiile sale cu întreg
patrimoniul deţinut cu titlu de proprietate. Membrii asociaţiei nu răspund pentru obligaţiile asociaţiei, iar
aceasta nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.

1.3. Analizaţi care sunt eventualele dificultăţi ce pot apărea la aplicarea normei legale care stabileşte
relaţia dintre mărimea dobânzii în contractul de împrumut şi rata de refinanţare a BNM. Propuneţi
varianta optimă a normei care reglementează mărimea dobânzii şi argumentaţi.
În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o
relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Prin rata de refinanţare se subînţelege
rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, adică acea rată, care este aplicată la principalele operaţiuni de
politică monetară pe termen scurt. Caracterul rezonabil se determină în fiecare caz aparte, inclusiv este
necesar să se ţină cont de clauzele contractuale, de tipul contractului, de faptul dacă a fost stipulată vreo
garanţie a debitorului, de termenul contractului, de condiţiile de creditare ale băncii. Este rezonabilă, de
asemenea, acea dobîndă, care este mai aproape de mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a
Republicii Moldova. Dacă părţile au prevăzut plata dobînzilor fără să stipuleze cuantumul lor, în acest caz,
potrivit art.585 Cod civil, împrumutatul este obligat să plătească o dobîndă egală cu rata de refinanţare a
Băncii Naţionale a Moldovei. Se specifică faptul că, prin contract, se poate prevedea şi o altă rată. Însă,
dacă prin contract s-a stabilit o dobîndă nerezonabilă faţă de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a
Republicii Moldova, atunci, potrivit art.869 alin.(2) Cod civil, obligaţia de a plăti această dobîndă este
nulă de drept în partea în care depăşeşte rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Deci efectul
nerespectarii conditiei de rezonabilitate a ratei dobinzii duce la aceea ca obligatia de a plati aceasta
dobinda este nula in partea in care se depaseste rata de refinantare a BNM.

2. Contractul de vînzare-cumpărare.

2.1. Descrieţi exigenţele legale referitor la forma contractului de vânzare-cumpărare şi a înţelegerii

cu privire la arvună.
Forma contractului de vinzare-cumparare: verbala, scrisa, autentica. Forma contractului depinde de
boiectul material al acestuia. Daca legea cere pentru anumite bunuri,o anumita forma a actului juridic,
atunci contract de v-c se ca incheia in forma data.
Forma autentică a actului juridic este obligatorie:
a) dacă actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, cu excepţia cazurilor prevăzute expres
de lege;
b) în cazurile prevăzute prin acordul părţilor, chiar dacă legea nu cere formă autentică;
c) în alte cazuri stabilite de lege.
Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi
persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei,
iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. În cazul în care, conform legii sau
învoielii între părţi, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui
singur înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele
asemenea, semnate de partea care le-a expediat
Cod civil prevede ca contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex
patrimonial unic se încheie în formă autentică şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.
Arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a
confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată
avans. Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris.

2.2 Caracterizaţi obligaţiile cumpărătorului.

Obligatia de a preda bunul in termen. Daca in c nu e stabilit altfel, vinzatorul se obliga sa remita
concomitent cu predarea bunului documentele referitoare la bun prevazute de lege sau contract) . Lista
documentele referitoare la bun, de cele mai dese ori se specifica in c, insa putem evidentia 2 categorii: *
Documente necesare pentru plata bunului,documentele de trasnport(scrisoare de trasura,
conasamentul,certificat de calitate,polita de asigurare) *Documentatia tehnica sub forma de
scheme,instuctiuni necesare pentru folosirea bunului potrivit destinatiei. Daca in c v/c nu s- a stabilit
termenul predarii,vinzatorul trebuie sa predea bunul la data care poate fi dedusa din c. Data predarii
bunului se deduce din c atunci cind acesta contine clauze de tipul-vinzatorul va preda bunul
cumparatorului,in termen de 10 zile din momentul deschiderii a creditivului sau obtinerii unei garantii
bancare . Deseori termenul de predare a bunului se stabileste sub forma unei anumite perioade de timp. In
acest caz vinzatorul trebuie sa predea bunul in orice moment in cursul perioadei stabile.ex prima decada a
lunei,cu exceptia cazului in care din imprejurari rezulta ca alegerea datei revine cumparatorului Daca
partile nu au convenit in c,asupra termenului de predare a bunului si daca acesta nu se deduce din
c,vinzatorul trebuie sa predea bunul intr-un termen rezonabil calculat de la data incheierii c. C de v/c poate
fi incheiat cu clauze de executare strict la data stabilita. C se considera incheiat cu clauze de executare
strict la data stabilita daca din c rezulta clar ca la incalcarea acestui termen cumparatorul pierde interesul
fata de excutarea c. In acest caz,vinzatorul nu poate executa c inainte de termen sau dupa fara acordul
cumparatorului ,chiar daca acesta nu a exercitat dreptul de a renunta la executarea c.
-Obligatia de expediere a bunului daca in conformitate cu c ,vinzatorul preda bunul catre un caraus si daca
bunul nu e clar individualizat, potrivit c. prin aplicarea unui semn distinctiv pe el, prin documentele de
transport, vinzatorul trebuie sa transmita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica bunul. Astfel,
vinzatorul e obligat sa transmita cumparatorului aviz de expeditie,atunci cind bunul nu e clar
individualizat. Individualizarea e posibila pe calea marcarii bunului, potrivit unei clauze contractuale care
include datele:Denumirea vinzatorului si a cumparatorului; Numarul contractului; Greutatea bruta si neta.
in cazul in care e obligat sa i-a masuri pentu transportarea bunului,vinzatorului trebuie sa incheie
contractele necesare ,pntru ca transportul sa fie efectuat pina la locul prevazut cu vehicole adecvate
circumstantelor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de transport(art758) . In asemenea situatii
vinzatorul trebuie sa aleaga mijlocul de transport adcvat tinind cond de imprejurarile foncrete,sa incheie c
de transport in conditii obisnuite pt astfel de transportare. Adica,el trebuie sa tina cont nu numai de
conjunctura preturilor existente pe piata ci si de practica inchierii unor c de transport.
-Obligatia vinzatorului de a transmite bunul fara vicii de natura juridica. Vînzătorul este obligat să predea
bunul fără vicii de natură juridică (liber de drepturile unui terţ asupra lui), cu excepţia cazului cînd
cumpărătorul a consimţit să încheie contractul cunoscînd drepturile terţului asupra bunului. Se consideră
viciu de natură juridică şi situaţia în care în registrul bunurilor imobile este înscris un drept inexistent.
-Obligatia de a-l garanta pe cumparator impotriva evictiunii. Conform ar 766 care prevede ca daca un tert,
in temeiul dreptului sau asupra unui bun aparut inainte de incheierea c. de v/c intententeaza o actiune de
evictiune impotriva cumparatorului ,acesta din urma e obligat sa atraga in calitate de copirit pe vinzator si
poate opune tertului toate exceptiile pe care le-ar fi putut opune vinzatorul. Neatragerea vinzatorului in
calitate de copirit ,il elibereaza pe acesta de raspundere fata de cumparator,daca va dovedi ca atragerea
sa ,ar fi prevenit evictiunea cumparatorului. Evictiunea-pierderea proprietatii bunului in tot sau in parte
sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar ca urmare a valorificarii de catre
o terta persoana a unui drept asupra bunului vindut.
Obligatia de garantie a vinzatorului ,aceasta exista daca sunt indeplinite conditiile: -Sa fie vorba despre o
tulburare de drept ; -Cauza evictiunii sa fie anterioara vinzarii; -Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de
cumparator la momentul incheierii c. Vinzatorul e obligat sa garanteze cumparatorul impotriva
evictiunii,numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept si el nu raspunde pentru
simpla tulburare de fapt,care nu are temei juridic. Dreptul invocat de terta persoana poate sa fie un drept
real : dreptul de proprietate,de servitute sau uzufruct. Vinzatorul este garantat numai daca tulburarea din
partea tertului are o cauza anterioara vinzarii. Vinzatorul nu poate fi obligat la garantia pentru evictiune
pentru drepturile nascute in favoarea tertului evingator dupa vinzare ,intrucit dupa vinzare cumparatorul
este proprietar si suporta riscurile bunului cumparat. Raspunderea vinzatorului pentru evictiune nu se
aplica daca cumparatorul a consimtit cumpararea bunului grevat cu drepturi ale tertului. In cazul in care
cumparatorul a avut cunostinta de pericolul evictiunii inseamna ca accepta riscul si problema raspunderii
vinzatorului nu se pune
-Obligatia vinzatorului de a transmite bunul in cantitatea stabilita in contract (art 774) cantitatea bunului
poate fi determinata in c in unitati de masura corespunzatoare-metri,unitati,kg sau in expresie baneasca.
Partile pot stabili in c ,numai modul de determinare a cantitatii bunurilor ce urmeaza a fi transmise.
-Obligatia privind la asortiment,completivitate sau garnitura bunului conform art. 775, c de v/c poate
prevedea transmiterea bunului in corelatie dupa modele,varietati ,masuri ,culori sau alte particularitati. In
acest caz,vinzatorul este obligat sa transmita bunul in asortimentul stipulat in c. Exista situatii cind
bunurile urmeaza a fi remise cumparatorului intr-un anumit asortiment. In cazul predarii bunului ce nu
corespunde c,cumparatorul ar dreptul sa nu le primeasca si sa nu plateasca pretul. Iar daca acesta este
platit,sa ceara restituirea sumei. Vinzatorul e obligat sa transmita bunurile in completivitea asortimentului.
In lipsa unei asemenea clauzei,in completivitatea determinata de uzante circuitului de afaceri sau de alte
cerinte inaintate traditional. Prin completivitate a bunului se intelege, totalitatea detaliilor,pieselordi altor
eleemnte separate ,componente ale bunului care formeaza un tot intreg,utilizat dupa destinatie unica.
Compltivitatea e o notiune compatibila bunurilor tehnice complexe. Cum ar fi instalatiile
,masinile,electrocasnicele.
-Obligatia de ambalaj a bunului ,daca in c sau in esenta obligatiei,vinzatorul e obligat sa transmita
cumparaorului ,bunurile ambulate.
-Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale. Este fără vicii materiale bunul care, la
transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra
caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă: a) corespunde destinaţiei stabilite în contract; b) corespunde
utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care
cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se includ şi cele pe care
cumpărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vînzătorului, producătorului sau ale
reprezentanţilor acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care specificaţiile nu pot influenţa
decizia de cumpărare. Există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată
defectuos de către vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de
cumpărător şi acesta îl asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate. Există viciu
material şi în cazul în care vînzătorul predă numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai
mică decît cea convenită sau cînd este viciată numai o parte a bunului, cu excepţia cazurilor cînd viciul nu
exercită o influenţă substanţială asupra utilizării bunului
-Obligatia vinzatorului de a conserva bunul vindut . Vinzatorul este obligat sa ia masuri rezonabile,in
functie de imprejurari pentru a conserva bunul aflat in posesia sau sub controlul sau atunci cind
cumparatorul intirzie sa preia bunul predat sau nu plateste pretul. Daca plata pretului si predarea sa se faca
simultan. In acest caz vinzatorul poate depozita la o terta persoana pe contul cumparatorului ,daca prin
aceasta nu se vor face cheltuiele disproportionale. Vinzatorul are dreptul de retentie asupra bunului atita
timp cit cumparatorul nu-i va plati o recompensa pentru pastrare.

2.3. Speţă: A ia vândut lui B un ceas la preţul de 500 lei. La momentul încheierii contractului B ia
plătit lui A 100 lei, restul sumei urmând să o achite peste 3 zile. Părţile au convenit că până la
momentul achitării integrale a preţului ceasul se va păstra la vânzător. Din motiv că B nu s-a
prezentat după ceas timp de 2 săptămâni, A i-a vîndut ceasul lui C. Ulterior s-a prezentat B şi a
explicat că nu a putut lua ceasul în termen din motiv de boală. Aflînd că A ia vîndut ceasul lui C, B
a solicitat restituirea sumei de 100 lei (considerînd-o drept arvună) în mărime dublă şi executarea
contractului în natură, prin transmiterea ceasului. Din motiv că a a fost de acord să restituie numai
suma de 100 lei, B a depus acţiune prin care a cerut de la A restituirea sumei de 200 lei, iar de la C –
transmiterea ceasului. Soluţionaţi litigiul în esenţă. Argumentaţi răspunsul.
Instanta va dispune achitarea sumei de 100 de lei, deoarece pentru a fi considerata arvuna partile la
moment incheierii trebuie sa mentioneze ca este arvuna, caci insasi in cod civil se prevede faptul ca in caz
de dubii, suma plătită este considerată avans. Deci suma de 100 de lei va fi considerata avans.
Cînd cumpărătorul întîrzie să preia bunul predat sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi
predarea trebuie să se facă simultan, vînzătorul, dacă are bunul în posesiune sau sub control, trebuie să ia
măsuri rezonabile, în funcţie de împrejurări, pentru a le conserva. Partea obligată să conserveze bunul este
în drept să-l vîndă la un preţ convenabil, în cazul în care cealaltă parte tergiversează exagerat preluarea lui
sau plata cheltuielilor de conservare, dacă a înştiinţat cealaltă parte despre intenţia de a vinde. Deci
conform prevederilor legale, vinzatorul A era obligat sa conserveze bunul si sa anunte pe cumparatoril b
despre intentia sa de a vinde ceasul. In cazul dat A nu l-a instiintat pe B despre intentia sa.

Testul nr. 11

1. Contractul de arendă.
1.1 Descrieţi termenul contractului de arendă.
Contractul de arenda a bunurilor agricole trebuie sa contina, in mod obligatoriu, clauza prividn termenul
arendei. Termenul contractului de arenda a bunurilor agricole este o clauza esentiala a contractului,
neincluderea in contractul de arenda a unei clauze esentiale a contractului atrage nulitatea acestuia.
Conform legii cu privire la arenda in agricultura: Termenul arendei bunurilor agricole se stabileşte de
către părţile contractante, dar nu va fi mai mic de un an şi mai mare de 30 de ani. La darea în arendă a
terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul contractului de arendă va fi
stabilit pentru cel puţin 25 de ani, în cazul cînd contractul nu prevede alt termen.
Termenul arendei nu poate fi mai mic de un an. Cu 3 luni înainte de expirarea arendei, arendatorul
informează printr-un preaviz arendaşul despre nedorinţa de a prelungi contractul de arendă. Dacă termenul
arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea terenul şi arendaşul continuă exploatarea lui,
contractul de arendă se consideră prelungit cu un an.
Termenul contractului de arenda are consecinte asupra indatoririi de inregistrare a contractului. Contractul
de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 3 ani se înregistrează
la oficiul cadastral teritorial. Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un
termen de pînă la 3 ani inclusiv se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află
terenurile şi alte bunuri agricole. Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la
data încheierii acestuia. Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.

1.2 Determinaţi şi descrieţi condiţiile legale care reglementează modul de plată a preţului în cadrul
contractului de arendă.
Plata arendei se face în natură, în bani sau în natură şi în bani, potrivit acordului dintre părţi, şi se execută
în termenul şi în locul stabilit în contract. Elementele în funcţie de care se determină arenda pentru fiecare
categorie de folosinţă a bunului pot fi: suprafaţa terenului, potenţialul de producţie, structura parcelară,
relieful şi gradul posibilităţii de efectuare a mecanizării, posibilităţile de acces, distanţa faţă de locurile de
depozitare, industrializare sau de comercializare, starea clădirilor, amenajărilor sau altor dotări, gradul de
amortizare a tehnicii agricole arendate. Plata pentru arendă se determină în funcţie de suprafaţa terenului
arendat, de bonitate, de relief şi de măsura posibilităţii de a efectua lucrările în mod mecanizat, de alte
caracteristici ale terenului, de valoarea plantaţiilor multianuale amplasate pe el, dar nu va constitui mai
puţin de 2% pe an din preţul normativ al terenului arendat.
Arenda în natură se stabileşte într-o cantitate determinată de produse sau într-un procent din producţie.
Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de
zonă. Termenele şi locul de plată în natură a arendei se stabilesc de părţi, în funcţie de felul produselor şi
de specificul obţinerii lor. Dacă mai mult de jumătate din fructele obţinute prin arendare pier fortuit,
arendaşul poate cere reducerea proporţională a plăţii arendei. Dreptul la reducere subzistă doar pînă la
separarea fructelor.

1.3. Stabiliţi particularităţile şi specificul contractului de arendă, evidenţiind principalele deosebiri

şi asemănări ale contractului dat cu alte contracte civile asemănătoare.
Contractul de arenda-contractul de locatiune.
Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi
de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată
determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea
celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune
temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.
Asemanari: - sint contracte sinalagmatice, cu executare succesiva si netranslativ de proprietate, cu titlul
oneros, consensuale. Arenda reprezinta o varietate a loctaiunii, fapt confirmat prin: contractului de arendă
se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu privire la locaţiune în măsura în care prezentul capitol nu
prevede altfel.
Deosebiri: - obiect material al contractului de arenda poate consta limitativ doar in terenuri si alte bunuri
agricole, iar pe de alta parte, obiectul materia al contractului de locatiune pot forma orice bun mobil sau
imobil, exceptind bunuri agricole. – contractul de locatiune nu poate fi incheiat pe un termen mai mare de
99 ani, iar termenul arende nu va fi mai mic de 1 ani si mai mare de 30 de ani. Specific contractului de
arenda, plata în natură se stabileşte într-o cantitate determinată de produse sau într-un procent din
producţie. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de părţi în funcţie de specificul activităţii
agricole şi de zonă.

Contract de arenda- contract de comodat.

Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
Arenda este elementul ce deosebeste arenda de comodat. Termenul minim al contractului de arenda este de
un 1 si temrneul maxim este de 30 de ani, pe cind in cazul comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se
restituie la sfirsitul valorificarii bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul este obligat sa-l
restituie la cererea comadantului, pe cind in cazul arendei, arendatorul nu poate cere restituirea bunului
agricol inainte de termen stabilit.

2. Contractul de vânzare-cumpărare.

2.1. Descrieţi obligaţia vînzătorului de a preda bunul fără vicii materiale.

Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale. Este fără vicii materiale bunul care, la
transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra
caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă:
a) corespunde destinaţiei stabilite în contract;
b) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de
acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se
includ şi cele pe care cumpărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vînzătorului,
producătorului sau ale reprezentanţilor acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care
specificaţiile nu pot influenţa decizia de cumpărare.
Există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată defectuos de către
vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl
asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate.
Există viciu material şi în cazul în care vînzătorul predă numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o
cantitate mai mică decît cea convenită sau cînd este viciată numai o parte a bunului, cu excepţia cazurilor
cînd viciul nu exercită o influenţă substanţială asupra utilizării bunului.

2.2 Determinaţi şi descrieţi momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra obiectului

contractului de vînzare-cumpărare de la vînzător la cumpărător.
Dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau
contractul nu prevede altfel. În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data
înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
Predarea bunului in posesia celeilalte parti are semnificatia transferului dreptului de prorpietate, or dreptul
de proprietate este transmis dobinditorului in momentul predarii bunului, daca este vorba de un bun mobil
sau daca legea sau contrractul nu prevede altfel.
Cod civil stabileste in cazul v-c a intreprinderii ca complex patrimonial unic, dacă în contract nu este
prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra întreprinderii trece la cumpărător la data predării
întreprinderii, urmînd să fie înregistrat imediat.

2.3. Speţă: La 10.10.2005 B a cumpărat de la A o bicicletă. În luna mai 2006 B l-a angajat pe C
pentru a verifica starea tehnică a bicicletei, achitându-i 200 lei. În procesul verificării, C a constatat
existenţa unor vicii ascunse la bicicletă, pe care le-a remediat, încasând pentru aceasta 300 lei. La
15.10.2006 B a intentat acţiune în judecată împotriva lui A, cerînd rezoluţiunea contractului de
vînzare-cumpărare, restituirea preţului şi a sumei de 500 lei. A a respins pretenţiile lui B, invocînd
următoarele:
1) el nu a ştiut despre existenţa viciilor; 2) înainte de a se adresa în judecată cu acţiune, B trebuia
să-i înainteze pretenţie; 3) a expirat termenul de prescripţie, deoarece din momentul cumpărării
bicicletei a trecut mai mult de 1 an.
Soluţionaţi speţa în esenţă. Argumentaţi răspunsul.

Cumpărătorul B pierde dreptul de a invoca viciul dacă nu l-a comunicat vînzătorului într-un termen
rezonabil din momentul în care a constatat sau trebuia să constate viciul şi felul lui.
Dacă în contract nu este stabilit un termen, pretenţiile pot fi înaintate în cel mult 6 luni din ziua predării
bicicletei. Poate fi intentată acţiune privind viciile bunului în termen de un an din data înaintării
pretenţiilor, iar dacă nu au fost înaintate pretenţii sau nu poate fi stabilită data înaintării lor, în termen de
un an din data expirării termenelor de 6 luni. Nu este o procedura prealabila obligatorie ca cumparatorul sa
se adreseze mai intii vinzatorului apoi instantei de judecata. Termenul de prescriptie este de un 1 ce se
scurge dupa expirare a 6 luni de data predarii bicicletei 10.10.2005, respectiv termenul de prescriptie
incepe de la data de 10.04.2006 pina la 10.04.2007, respectiv nu s-a scurs termenul de inaintare a actiunii
civile.

Testul nr. 12

1. Noţiuni generale privind contractul de comodat.

1.1. Definiţi contractul de comodat şi descrieţi caracterele juridice ale acestuia.
Definitie legala: Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă
celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a
fost dat.
Reiesind din definitielegala a comodatului este un contract real. Daca vom tine cont de prevederile alin 2
art 860 CCRM, Potrivit căruia in cauzele in care comodatul nu executa obliga ția de a da bunul,
comodatarul poate cere doar repararea prejudiciului. Contract este considerat consensual fiind valabil
încheiat prin simplu acord al partilor. Aceasta conlzucie rezulta din faptul ca in cazul contractelor reale
transmiterea bunului este o condiție necesară pentru incheierea contractului ci nu un act de executare a
acestuia. Conform unei opinii a doctrinarilor, contract este doar unilateral, deoarece naste obligatii doar in
sarcina comodatarului, chiar daca pe parcursul derularii contractului se pto naste siin sarcina
comodantului, insa acestea nu-si au temei in contract, ci infapt posterior incheierii. Conform altei opinii,
contractul poate fi atit unilateral conditionind obligatii doar in sarcina comodatarului, cit si sinalagmatic,
conditionind obligatii corelative pentru parti. Caracterul unilateral sau sinalagmatic este determinat prin
acordul de vointa al partilor contractante. Contract de comodat este unul esentialmente gratuit. In caz in
care in contract părțile au stipulat o contravaloarea pentru folosință bunului, atunci nu vom mai fi in
prezenta comodatului dar in prezenta unui de locatiune. Din caracterul esentialmente gratuit a contractului
reiese ca comodatarul nu e obligat sa plăteasca nici contravaloarea uzurii bunului rezultata din folosirea
acestuia conform destinației specificate . Gratuitatea contractului nu e înlăturată daca părțile ar conveni ca
comodatarul sa plăteasca pe parcursul executării contractului sau la finele acestuia o anumită suma de bani
ce ar reprezenta contravaloarea uzurii bunului folosit. Suportarea contravalorii uzurii de catre comodatar
nu transforma comodatul in contract cu titlul oneros, ci reprezenta o concretizare a obligatiei de restituire a
bunului in starea In care a fost predat. Contract de comodat e unul translativ de folosin ță, fara a se
constitui un drept real in favoare comodatarului. Din aceasta caracteristica a contractului reiese
următoarele consecinte: - comodatul ramine a fi in continuare proprietarul bunului transmis in folosință,
astfel ca el va suporta riscul pieirii fortuite a acestuia. - comodatarul dobindeste doar detențiunea bunului
adică devine posesor si care e obligat să-l restituie.
1.1. Descrieţi elementele contractului de comodat.
Partile contractului de comodat sunt: -comodantul-persoana care da cu titlul gratuit un bun in folosinta, si
- comodatar-persoana careia i se transmitein folosinta bunul de catre comodant si care se oblige sa
transmite bunul la expirarea termenului pentru care acesta i-a fost dat. In calitate de participanti la
raporturile juridice de comodatpot aparea orice subiecti de drept civil. Acest contract se incheie atit intre
persoane fizice, cit si intre persoane fizice si/sau juridice. Pentru incheierea contractului, ambele parti
trebuie sa aiba capacitate de a incheia acte de adminsitrare. Intrucit contract de comdant este unul
translativ de folosinta, comodantul poate sa nu aiba calitate de proprietar, fiind de exemplu un uzufructuar,
pe cidn comodatarul nu poate imprumuta bunul primit de la comodant, deoarece este un simplu detentor si
detine bunul numai pentru prorpia folosinta.
Obiectul contractului de comodat pot fi bunurile mobile si imobile. Bunuri trebuie sa fi doar nefungibile
(determinate prin individualitatea lor), pentru ca numa in acest caz pot fi restituite in natura in
individualitatea lor. De regula, constituie obiect al contractului bunuri neconsumplitbile folosirea cărora
nu implica consumarea substanței printr-un singur act. Uneori caracterul nefungibil al bunurilor poate
rezulta din vointa partilor. Ca exceptie, bunuri fungibile prin natura lor e posibil sa fie considerată de
partica nefungibile,tot astfel bunruri consumptibile pot fi considerate neconsumptibile prin act juridic
(insa in nici un caz invers) in acestea cazuri bunurile contractante sint întrebuin țate conform unei
destinații speciale prevăzute de părți in contract spre exemplu o cantitate de fructe este întrebuințata nu
pentru consumare ci pentru a fi expuse la expoziție. Bunurile neconsumptibile sau nefungibile, potrivit
naturii lor, nu pot fi considerate ca bunuri consumptibile sua fungibile, caci in acest caz s-ar schimba
natura contractului.Bunuri imobile de locuit tot pot forma obiectul contractului de comodat in măsura in
care se închiriază o locuința dar nu se percepe chirie.
Contractul de comodat poate fi incheiat atit pentru o perioada determinata, cit si pentru o perioada
nedeterminata de timp. Practica contractuala arata ca, de obicei, se incheie tinindu-se cot de duata de
amortizare a bunurilor, precum si de scopurile de utilizare a acestora. Stabilirea termenului este o
prerogativa a partilor contractante si variaza in functei de termenul necesar comodatarului in vederea
valorificarii calitatilor bunului primit in folosinta.
Legea nu stabileste conditii speciale in ceea ce priveste forma contractului de comodat, acesta fiind
reglementat de normele generale prividn forma actului juridic. Astfel poate fi incheiat in orice forma in
dependenta de obiectul material al contrctului. Deci forma scrisa fiind obligatorie in cazul in care bunul
depaseste suma de 1000 lei, in cazul in care se incheie intre persoane fizice si juridice. In cazul bunului
imobil este necesar forma scrisa, iar in cazul in care depaseste trei ani contractul trebuie inscris in regsitrul
bunurilor imobile.
1.3. Evidenţiaţi deosebirile şi asemănările contractului de comodat cu alte contracte asemănătoare
(împrumut, locaţiune, arendă, etc.).
Contractul de comodat este asemanator la prima vedere contractului de imprumut. Aceasta asemanare este
conditionata de cauza comuna a acestor contracte. Obiectul contractului de comodat sunt bunuri
nefungibile, iar a imprumtului sunt banii si bunuri fungibile.pentur ambele pot fi bunuri mobile si imobile.
In baza contractului de comodat bunurile se tranmsit cu drept de folosinta, pe cind in baza contractului de
imprumut cu drept de prorpietate. In cazul contractului de comodat, riscul pieirii fortuite a bunului e
suportat de proprietar, iar in cazul contractului de imprumut e suportat de prorpietar-imprumutat. In cazul
contractului de comodat, comodatarul este boligat sa restituie bunul care l-a primit in folosinta, iar in cazul
contractului de imprumut , imprumutatul este obligat să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de
acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Comodantul este un
contract gratuit, pe cind contractul de imprumut este oneros. Contractul de împrumut este gratuit dacă
legea sau contractul nu prevede altfel.

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat
individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească
chirie. Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Chiria
este elementul ce deosebeste locatiunea de comodat. Termenul maxim al contractului de locatiune este de
99 ani, pe cind in cazul comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii
bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, pe
cind in cazul locatiunii, locatorul nu poate cere restituirea bunului inainte de termen stabilit.

Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi
de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată
determinată şi la un preţ stabilit de părţi. In cazul arendei, arendasul este boligat sa achite pretul stabilti de
parti, fiind un contract cu titlul oneros. Termenul arendei nu poate fi mai mic de un an. Cu 3 luni înainte de
expirarea arendei, arendatorul informează printr-un preaviz arendaşul despre nedorinţa de a prelungi
contractul de arendă.Dacă termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea terenul şi
arendaşul continuă exploatarea lui, contractul de arendă se consideră prelungit cu un an. Dar in cazul
comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii bunului, precum si
comodatarul este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, fara a fi necesar un preaviz.

Contract de depozit. Srep deosebire de depozitar care si el primeste c obligatia de a-l restitui, dar care nu
se poate folosi de bun, comodatarul se poate folosi de bun in scopul convenit cu comodantul sau, daca nu
a fost convenit, in cel care rezulta dinnatura bunului imprumutat.

2. Contactul de consignaţie.

2.1. Noţiunea contractului de consignaţie.

Codul civil nu reglementează distinct contractul de consignaţie, acesta fiind totuşi reglementat de
Hotărirea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulilor comerţului de consignaţie. Potrivit acesteia
prin contract de consignaţie se înţelege un acord încheiat întresubiectul activităţii comerciale care primeşte
mărfurile la consignaţie (comisionar) şi persoanafizică sau juridică care le predă la consignaţie (comitent),
potrivit căruia comisionarul se obligăsă efectueze din însărcinarea comitentului una sau mai multe
tranzacţii comerciale în numele sau în scopul vînzării lor cu amănuntul pentru o anumită recompensă
(comision).

2.2 Stabiliţi particularităţile contractului de consignaţie în raport cu contractul de comision.

Deşi este privit ca o varietate a contractului de comision din considerentele că consignatarul
(comisionarul) acţionează la fel din nume propriu, între aceste două contracte există o serie de distincţii şi
anume:
-împuternicirea consignantului dată consignatarului constă întotdeauna în vinderea unor bunuri mobile
aparţinind celui dinti;
-vînzarea bunurilor se face la un preţ stabilit anticipat de către consignant;
-consignatarul este obligat să remită consignantului fie suma de bani, dacă bunul a fost
vîndut, fie bunul în natură dacă nu a putut fi vîndut;
-ca obiect material al contractului de consignaţie pot fi mărfurile noi, nealimentare şi alimentare
preambalate precum şi mărfurile nealimentare care au fost în uz, dar sînt încă utilizate, nu necesită să fie
reparate sau restaurate şi corespund normelor şi cerinţelor sanitare. De aici rezultă că obiectul material al
comisionului este mult mai extins ca la consignaţie. Punctul 4 al Regulamentului nominalizat stabileşte că
comitentului i se păstrează dreptul de proprietate asupra mărfurilor predate la consignaţie pînă în
momentul vînzării lor.
Obiectul juridic al contractului de consignaţie constă din încheierea contractului de vînzare-cumpărare a
mărfii recepţionate la consignaţie. Spre deosebire de acesta, în cazul comisionului există o multitudine de
acte juridice ce pot fi încheiate prin mecanismul reprezentării indirecte.
Specificitatea reprezentării prezente în cazul contractului de consignaţie constă în faptul că obligaţia
executării mandatului încredinţat de comitent este doar una din obligaţiile comisionarului care se distinge
la origine de celelalte obligaţii cum ar fi: obligaţia de conservareşi păstrare a bunurilor, de asigurare a
acestora, ş.a. Vorbind doar despre obligaţia de reprezentaremenţionăm că comisionarul (consignatarul)
este obligat să acţioneze în limitele împuternicirilor date de consignant. Aceasta semnifică faptul că
realizarea bunurilor urmează a avea loc în condiţiile stabilite de contractul de consignaţie şi la preţul
stabilit de comitent. Odată cu executarea contractului comisionarul este obligat să remită preţul tuturor
bunurilor vîndute, în termen de 10 zile, iar în cazul în care acestea nu au fost vîndute, ele urmează a fi
restituite. Preţul de vînzare a mărfurilor primite la consignaţie mărimea comisionului, achitarea
cheltuielilor pentru păstrarea lor, termenele şi modul reducerii preţurilor, termenele de comercializare a
acestor mărfuri pînă la şi după reducerea preţurilor se stipulează în contractul de consignaţie (acordul
consignaţional). Pentru mărfurile comercializate, comisionarului îi revine un comision estimat în procente
faţă de valoarea acestora, mărimea căruia este stipulată în contractul de consignaţie (acordul
consignaţional) potrivit înţelegerii părţilor. Asemenea contractului de comision, în contractul de
consignaţie subiectul activităţii comerciale acţionează în nume propriu în raport cu terţii, dar pe seama
comitetului. În acest fel, raporturile ce intervin odată cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare apar
doar între comisionar şi terţ. Rezultă coraportul dintre contractul de consignaţie şi cel de comision, care
poate fi redată prin relaţia gen-specie, sau parte-întreg, în care detaşarea primului a fost determinată doar
de necesitatea încadrării normative a unor manifestări speciale a relaţiilor sociale actuale. Astfel existenţa
distincţiilor dintre aceste două contracte nu sînt în măsură sădistanţeze aceste două regimuri prin faptul
prioritar că acestea au aceeaşi origine şi presupunacelaşi mecanism juridic de aplicare în cadrul
raporturilor contractuale .

2.3. Speţă: A a încheiat contract de consignaţie cu magazinul de consignaţie B, prin care ultimul se
obliga să vândă un televizor nou la preţul de 2000 lei. Peste 10 zile comisionarul a vândut televizorul lui
C. După expirarea a 5 zile, C a constatat că televizorul are vicii ascunse. Drept urmare, C a solicitat
comisionarului restituirea preţului sau reducerea acestuia. Comisionarul a refuzat satisfacerea cerinţei lui
C, motivând refuzul său prin faptul că bunurile cumpărate în reţeaua de comerţ de consignaţie nu se supun
restituirii, iar viciile puteau apărea din vina lui C. C a acţionat în judecată comisionarul, solicitând
restituirea preţului în mărime de 2000 lei. La examinarea cauzei, s-a solicitat efectuarea expertizei, care a
constatat că viciile televizorului existau la data vânzării lui. Comisionarul a solicitat atragerea lui A în
calitate de pârât şi eliberarea sa de răspundere. Soluţionaţi speţa. Cine va avea calitatea de pârât?
Argumentaţi răspunsul.
Conform legislaţiei în vigoare, cumpărătorul, căruia i s-a vîndut în consignaţie o marfă nouă de calitate neadecvată
şi care nu a fost avertizat de către comisionar că marfa prezintă defecte, este în drept să ceară, la discreţia sa,
preschimbarea, restituirea, reducerea preţului sau reparaţia ei din contul comitentului.

Testul nr. 13

1. Noţiuni generale privind contractul de locaţiune.

1.1. Redaţi noţiunea şi caracterele contractului de locaţiune;

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual
în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.
Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numita locatar,
folosinta unui lucru pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, numit chirie.
Contract de locatiune este unul sinalagmatic intrucit da nastere la drepturi si obligatii pentur ambele păr ți.: astfel
locatorul se obliga sa asigure folosință temporara a bunului, iar locatarul se obliga sa plăteasca chirie. Locatiunea
este un contract cu titlul oneros, intrucit in schimb folosinței bunului se plăte ște o chirie determinata sau cel putin
determinabila. In cazul in care folosință bunului ar fi data fara obliga ția plătii unei chirii nu vom mai fi in prezenta
contractului de locatiune, ci celui de comodat. La stabilirea cuantumul chiriei se ia in consideratie un sir de
circumstante: termenul, obiectul si componenta lui, uzura bunului, intensivitatea folosirii bunului si altele. Chiria
in contract de locatiune de regula se stabilește in bani dar legislatia RM nu interzice si achitarea ei in natura sau in
alt mod. Daca obiectul locatiuneii este utilizat pentur fabricarea unui bun sau prestarea unor servicii, chiria poate fi
achitata prin transmiterea unei părți a bunului produs sau prin prestarea unor servicii. Contract de locatiune e unul
comutativ in care existența si întinderea obligatiilor nu depinde de întâmplare si de și nu exista șanse de cî știg sau de
pierdere pentru părți. Este unul consensual care se incheie prin acord de vointa a partilor fara careva formalită ți. La
fel contract de locatiune cu executare succesivă in timp durata folosirii bunului, presupune executarea prin mai
multe prestatii esalonate in timp; este de esența locatiunii, locatorul asigura folosirea bunului pina la incetarea
contractului, iar chiria este calculata dupa durata folosin ței si timpul se are invedere chiar daca ea sa fixat in mod
global. Locatiunea este unul transtiv de folosință , spre deosebire de vinzare cumparare, locatiunea nu transmite un
drept real ci doar unul de creanța, constând in folosință temporara sau in folosin ță si posesie temporara.

1.2. Cum credeţi, neînregistrarea în termen a contractului de locaţiune în registrul bunurilor imobile are
ca efect:
• nulitatea contractului;
• imposibilitatea probării lui cu martori;
• inopozabilitatea faţă de terţi.
Argumentaţi poziţia.

Contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor
imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ. Efecte ale nerespectarii
formei scrise, partile vor fi lipsite de posibilitatea dovedirii faptului incheierii contractului prin proba cu martori.
Insa in cazul in care termenul depaseste 3 ani,contractul trebuie inregistrat in registrul bunurilor imobile, atunci
consecinta nerespectarii este inopozobilitatea fata de terti. Deci contractul este valabil incheiat, nefiind declarat nul,
insa decade propa cu martori sau opozabiliattea fata de terti.

1.3. Analizaţi locul contractului de locaţiune în sistemul contractelor civile, delimitându-l de alte contracte
civile asemănătoare.
Locatiunea este un contract distinct ce face paarte din categoria contractelor speciale, reglementate de Codul civil,
care se particularizeaza prin caracterele sale juridice. Dinstinctia locatiunii nu este absoluta, deoarece prezinta
deosebiri si asemanari cu celelalte contracte.

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual
în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Prin contract
de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se
obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Chiria este elementul ce deosebeste
locatiunea de comodat. Termenul maxim al contractului de locatiune este de 99 ani, pe cind in cazul comodatului
daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul
este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, pe cind in cazul locatiunii, locatorul nu poate cere restituirea
bunului inainte de termen stabilit.

Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte
bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la
un preţ stabilit de părţi. Dar locatiunea – pentru bunuri mobile si imobile. Ambele sunt contracte oneroase,
sinalagmatice, comutative, translative de folosinta. Arenda reprezinta o varietate a loctaiunii, fapt confirmat prin:
contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu privire la locaţiune în măsura în care
prezentul capitol nu prevede altfel.

Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să asigure posesiunea şi
folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rate de leasing). La baza
contractulu de leasing sta contractual de locatiune, fapt confirmat prin: Contractului de leasing i se aplică, în mod
corespunzător, dispoziţiile privind contractul de locaţiune în măsura în care prezentul capitol sau legea cu privire la
leasing nu prevede altfel. Atit in cadrul locatiunii, cit si in cadrul leasingului, locatorul se oblige sa asigure
locatarului posesia si folosinta temporara a bunului. La operatiunile de leasing sunt trei parti: locatar, locator si
furnizorul(vinzatorul). Contractul de leasing se poate raportat la trasnlativ de proprietate in cazul in care locatarul
cumpara bunul. In cazul leasingului, a expirarea contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de opţiune al
locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Pe cind la
locatiunea, la expirarea locatarul este boligat sa restituie bunul.

1. Conţinutul contractului de rentă.

1.1. Descrieţi obligaţiile debirentierului.

Obligatiile de baza a debirentierului in contractul cu titlul oneros se manifesta prin receptionarea obiectului
contractului si a documentelor respectve, achitarea periodica a redeventiei fie in natura, fie in bani ( dupa cum s-a
convenit in contract). Aceasta obligatie se refera la respectarea periodicitatii redeventei, convenite de parti si la
volumul ei. Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul părţilor, luîndu-se în considerare
forma rentei. Renta viageră se plăteşte în avans. Renta în bani se plăteşte în avans pentru 3 luni dacă în contract nu
este prevăzut altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul de plată în avans se stabileşte în dependenţă de caracterul
şi de scopul rentei. Dacă la începutul perioadei pentru care se plăteşte renta credirentierul este în viaţă, lui trebuie să
i se dea integral renta pentru această perioadă. În cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral
supravieţuitorilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.
In contractul cu titlul gratuit, dispune de obligatii doar debirentierul, volumul carora este analogic obligatiilor din
contract cu ttilul oneros.

În timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în
alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri
pentru alte obligaţii ale debirentierului, cu excepţia executării ipotecii constituite cu acordul credirentierului.Dacă
debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile stipulate la alin.(1) se înscriu în registrul bunurilor
imobile.

1.2. Determinaţi care este modalitatea de asigurare a executării obligaţiilor debirentierului în cadrul
contractului de rentă. Ce poate întreprinde credirentierul în cazul neexecutării contractului de către
debirentier? Argumentaţi răspunsul.

O modalitate de asigurare a executarii obligatiilor debirentierului in cadrul contractului este interdicţia înstrăinării
bunurilor primite de debirentier. În timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul
credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se
admite executarea silită asupra acestor bunuri pentru alte obligaţii ale debirentierului, cu excepţia executării ipotecii
constituite cu acordul credirentierului.O alta modalitate de asigurare a executarii obligatiilor debirentierului este
faptul ca obligaţia debirentierului nu se stinge prin pieirea ori deteriorarea fortuită a bunului care i-a fost transmis în
legătură cu constituirea rentei. Precum si faptl ca debirentierul nu poate pretinde credirentierului întoarcerea ratelor
plătite.O alta modalitate de asigurare a executarii este in cazul platii rentei viageră se plăteşte în avans pentru 3 luni
dacă în contract nu este prevăzut altfel. O alta modalitate de asigurare ar putea fi si faptul ca in cazul pluralitatii de
credirentieri, in cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral supravieţuitorilor dacă în
contract nu este prevăzut altfel.

Atît debirentierul, cît şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă, în urma neexecutării
obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă. În urma rezilierii
contractului de rentă, bunul transmis în legătură cu constituirea rentei este restituit. Prestaţia efectuată de debirentier
nu este restituită dacă în contract nu este prevăzut altfel. In cazul incapacitatii de munca a debirentierului, lipsa
mijloacelor de achitare a rentei, credirientierul poate cere rezilierea contractului. Cit tine de executare silita a
obligatiei debirentierului, s-a sustinut ideea ca in principiu, credirentierul nu este boligat sa ceara rezolutiunea
contractului, putind opta pentur executare silita a platii ratelor de renta. In cazul in care credirentierul opteaza pentru
executare silita a obligatiei debirentierului, el va putea solicita sechestrul si vinzarea bunurilor debirentierului, pina
la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentur viitor.

1.3. Decideţi dacă este oare dator credirentierul să garanteze debirentierul de evicţiune şi de viciile bunului
transmis? Care sunt opţiunile debirentierului în cazul evecţiunii sau a viciilor în raport cu credirentierul.
Stabiliţi efectele situaţiilor redate mai sus asupra contractului de rentă. Argumentaţi răspunsul.

Credientierul este obligat sa garanteze impotriva evictiunii si viciilor ascunse a bunului.desi contractul de renta nu
orevede expres obligatia credirentierului de a transmite bunul fara vicii ascunse, aceasta se subintelege, fiind
analogica obligtiei vinzatoruli sa predea bunul fara vicii materiale, de natura juridica. Conclusiv, lipsa unor
prevederi legale a acestor obligatii, defel nu semnifica faptul ca acestea nu-i revin acestuia in baza calitatii generale
de instrainator bazat oe analogia legii, in conformiatte cu care nereglementarea prin lege ori prin acordul al partilor
si lipsei de uzante, raporturile dintre parti, daca acestea nu contravine esentei lor, li se aplica norma legislatiei civile
care reglementeaza raportuir similare. Optinunile ar fi remedierea viciilor materiale, inlocuirea bunului sau
rezilierea contractului.
 Testul nr. 14

1. Contractul de servicii turistice.

1.1. Relataţi noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de servicii

turistice;
Prin contractul de servicii turistice,potrivit CC, o parte, care poate fi organizatorul
calatoriei,agentul turistic,se obliga sa acorde celeilalte parti(turist) serviciile
stipulate ,iar aceasta se obliga sa achite costul.

Iar potrivit prevederilor din Legea cu privire la organizarea si desfasurarea activitatii

turistice in RM,contractul de servicii turistice este acordul de vointa prin care o
parte,adica turoperator,agentie de turism se obliga sa acorde celeilalte parti,adica
turistului serviciile stipulate,iar acesta din urma se obliga sa achite costul lor.

Caractere:

1.consensual,fiind incheiat odata ce partile au ajuns la un acord de vointa privind

clauzele contractuale esentiale in forma ceruta de lege.Conform CC,partile trebuie
sa convina expres asupra itinerarului,locul de destinatie si termenul de aflare cu
indicarea datelor;vehiculele, caracteristicile şi clasele lor, data şi locul plecării şi
sosirii; informaţii despre cazare, categoria sau nivelul de confort, caracteristicile lui
de bază, serviciile de alimentare;în cazul stabilirii unui număr minim de persoane
necesar pentru realizarea călătoriei, termenul limită de notificare a clientului în caz
de contramandare a acesteia;vizitele, excursiile şi alte servicii incluse în preţul unic
al călătoriei; denumirea şi adresa organizatorului (agentului turistic) şi a
asigurătorului, după caz; preţul călătoriei, posibilitatea de modificare a preţului,
costul anumitor servicii suplimentare (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi
aeroporturi, taxele turistice) neinclus în preţul unic al călătoriei şi posibilitatea de
modificare a acestuia;

termenele şi modalitatea de plată a preţului şi a celorlalte costuri; condiţiile

specifice, convenite de părti la cererea clientului; termenele de formulare a
pretenţiilor privind neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului;
alte condiţii.

2.sinalagmatic-partile se obliga reciproc,astfel incit obligatia uneia dintre parti este

corelativa obligatiei celeilalte parti.Deci,agentul turistic este debitor al serviciilor
turistice pe care trebuie sa le ofere si creditor al pretului stabilit pentru prestarea
acestor servicii,pe cind turistul este debitor al pretului pe care trebuie sa il achite
pentru serviciile ce vor fi oferite si in acelasi timp este creditor al serviciilor turistice
care urmeaza a fi prestate.
 3.de onerozitate-oprratorul turistic este un agent comercial ,activitatea caruia este
orientata spre obtinerea de venit.Astfel,serviciile turistice sunt prestate de catre
acesta ,in schimbul unui pret determinat,fapt care confera contractului acest
caracter.

4.cu executare sucesiva-executarea obligatiilor are loc continuu,pe parcursul unei

anumite perioade de timp,pina se ajunge la executarea deplina a tuturor obligatiilor
prestabilite de contract si de lege.Obiectul contractului este prestat in decursul unei
anumite perioade de timp ,care nu pote fi mai mica de 24 ore si mai mare de 12 luni

5.de adeziune-turistul are optiunea fie de a accepta un anumit pachet de servicii

turistice,fie de a nu il accepta,si prin aceasta de a nu consimti incheierea
contractului.De exemplu,sunt voiajele organizate pentru un grup,cind turistii sunt cei
care accepta sau nu conditiile standard ale pachetului de servicii turistice pus la
dispozitie de agentul turistic.Dar acest caracter este totusi unul relativ,deoarece
exista situatii cind turistul alege in calitate de beneficiar conditiile in care va avea
loc calatoria,transportulcazarea etc,fapt care tansforma contractul de servicii
turistice in unul negociat.

6.comutativ-este determinat prin faptul ca existenta si intinderea drepturilor,cit si

a indatoririlor partilor sunt cunoscute chiar la momentul incheierii contractului.

7. de consumatie; avind in vedere ca este incheiat intre un comerciant-agent

touristic, si un consummator- turist-persoana fizica, caruia i se presteaza servicii
pentru necesitatile personale.

8. este un contract complex; deoarece contine elemente din contracte de vinzare-

cumparare, transport, de reprezentare, intermediere si altele.

1.2. Determinaţi conţinutul obligaţiilor agentului turistic;

Grupe :- obligatii precontractuale sau informationale; -obligatii informationale dupa
incheierea contractului dar pina la inceputul calatoriei; - obligatii contractuale;
-obligatii postcontractuale.

1.obligatia de a informa turistul cu privire la continutul pachetului turistic,respectiv

sa prezinte informatia adecvata si veridica despre timpul si locul stationarilor
intermediare ,numele,adresa si numarul de telefon al reprezentantilor locali ai
organizatorului,posibilitatea procurarii politei de asigurare etc.Daca nu a notificat
clientul despre schimbarea conditiilor calatoriei,conditiile anuntate de agentul
turistic trebuie asigurate de acesta,indiferent daca au fost prevazute in contract sau
nu.

2.obligatia de a executa obligatiile informationale atit pina la incheierea

contractului,cit si dupa semnarea acestuia,pina la inceputul calatoriei.Pina la
inchierea contractului, agentul turistic trebuie sa prezinte informatia referitoare la
regimul de vize si pasapoarte,pecum si la cerintele de asigurare a sanatatii pe
durata calatoriei.Neexecutarea acestei obligatii va obliga agentul turistic sa repare
daunele cauzate clientului.

să încheie contracte de colaborare în exclusivitate cu structurile de primire turistică

clasificate;

3. să încheie contracte de servicii turistice conform modelului aprobat şi să

elibereze vouchere turistice;

4.să presteze în totalitate serviciile prevăzute în contractul de servicii turistice;

5.să elaboreze, din punct de vedere metodologic, cel puţin o rută turistică internă
şi să o asigure cu materiale ilustrativ-publicitare;

6.să pună la dispoziţia turiştilor informaţii exhaustive privind programul turistic

propus, procedurile consulare, drepturile şi obligaţiile turiştilor, condiţiile de
asigurare, modul de reparare a prejudiciilor şi condiţiile de renunţare la servicii;

7. să pună la dispoziţia turiştilor informaţii complete şi obiective privind ţara de

aflare temporară: legislaţia acesteia, obiceiurile şi tradiţiile locale şi alte
particularităţi, a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea respectului faţă
de valorile culturale naţionale;

8. să păstreze confidenţialitatea numelor şi adreselor clienţilor lor, cu excepţiile

prevăzute de legislaţie;

9.să asigure exploatarea durabilă şi conservarea patrimoniului turistic, precum şi

protecţia mediului;

1.3. Formulaţi particularităţile contractului de servicii turistice, evidenţiind

principalele deosebiri şi asemănări a prezentului contract cu alte contracte
de prestări servicii.

1.de contractul de transport

Exista o oarecare tangenta ,prin contractul de transport,o parte se obliga fata de

cealalta parte sa o transporte impreuna cu bagajele ei.Acest serviciu este inclus in
acelasi timp si in cadrul contractului de servicii turistice,diferenta este ca contractul
de servicii turistice trebuie sa reglementeze in pachetul care se vinde cel putin 2
servicii determinate ceea ce nu este prevazut la contractul de transport.Contractul
de transport nu are ca parte contractanta agentul turistic cu o licenta de turism
valabila care acorda mai mult un tip de servicii cu profil turistic

In acelasi timp ,in cazul contractului de transport de ca locator si bagaje

particularitatile componentei subiective a contractului consta in faptul ca in calitate
de calatori pot fi doar persoane l e fizice,ceea ce impune aplicarea fata de acest
contract nu numai a legislatiei cu privire la transporturi,dar si a Legii cu privire la
protectia consumatorilor.Aceeasi impunere se observa si la contractul de servicii
turistice,turistul fiind privit in calitate de consumator al serviciilor turistice.

O alta asemanare dintre aceste 2 contracte ar fi ca atit carausul in contractul de

transport de calatori si bagaje,cit si aagentia turistica in cazul in care face oferta
publica sunt obligati de a incheia contractul cu exceptia cazurilor in care exista un
motiv concludent de a refuza

2. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

2.1. Identificaţi condiţiile de formă care trebuie respectate de către părţi la

încheierea contractului de înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii
pe viaţă;

Contractul urmeaza a fi incheiat in forma scrisa si autentificata notarial.Daca pn

instrainarea bunului se cere respectarea formei autentice,conform art.840,contractul
se incheie in forma scrisa,Daca obiectul contractului este un bun care urmeaza a fi
inregistrat in cadastrul bunurilor imobile,este necesar a se respecta aceasta
prevedere legala.

2.2. Descrieţi contractul de înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii

pe viaţă poate fi rezoluţionat sau modificat.

În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul

întreţinerii poate cere stabilirea obligaţiei de întreţinere prin efectuarea unor plăţi
periodice în bani. Stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate
face şi prin acordul părţilor.

Beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul

nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor. Dobînditorul poate cere
rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în
virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui. În cazul rezoluţiunii
contractului de către beneficiarul întreţinerii, acesta are dreptul să ceară fie
restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu
trebuie restituită.

2.3. Speţă: La 15.03.2006 A a încheiat cu B contract de înstrăinare a casei

de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Potrivit contractului, B se obliga
să-i asigure lui A locuinţă, iar lui C întreţinere viageră. La 03.06.2007, în
rezultatul unui incendiu provocat de fulger, casa a fost deteriorată. Drept
urmare, B a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile de acordare a întreţinerii
pentru următorii 2 ani, deoarece banii necesari pentru întreţinere urmează
a fi investiţi în reparaţia casei. Soluţionaţi speţa. Argumentaţi răspunsul.

B este prorpietarul casei de locuit, deci el suporta deterioararea si pieirea casei,

ceea ce nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază
de contract. In cazul dat beneficiarul întreţinerii deci aceste în drept să ceară rezoluţiunea
contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor.

Testul nr. 15

1. Noţiuni despre contractul de rentă.

1.1. Definiţi noţiunea contractului de rentă şi descrieţi caracterele juridice

ale acestuia.

. Notiunea legală este reglementată de art 847 Cod civil, contact de renta este
contractul prin care o parte debirentier se obliga se plătească periodic cu titlul
gratuit sau oneros o redevență celeilalte părți numite credirentier.

Caractere:

1.caracter oneros cit si caracter gratuit

Este oneros contract de renta,pn ca in schimbul redevenței primite de la

debirentier, credientierul primeste un bun sau o suma de bani. Daca in schimbul
rentei, debirentierul nu primeste nimic in schimb, contract at de renta poate avea un
caracter gratuit, in acest caz renta reprezinta o liberalitate ori patrimoniul
credirentierului se majorează in detrimentul patrimoniului debirentierului.

2. aleatoriu, deoarece la momentul încheierii contractului nu se cunoaste întinderea

prestatiei debirentierului. Astfel incit exista șanse de cîștig, pierdere pentru ambele
părți si acestea șanse depind de un eveniment viitor si incert perioada cit va trai
credirentierul, daca prestatia periodica sa plătește pe un timp determinat contractul
nu mai este considerat aleatoriu, si nu putem vorbi despre o renta viagera.
3. sinalagmatic,daca contractul de renta e oneros,incit naște obligatii pentru ambele
părți, iar contract de renta gratuit e unul unilateral obligațional, deoarece naște
obligatii numai pentru debirentier.

4.consensual, deoarece se considera încheiat din momentul in care părțile au

realizat un acord asupra tuturor condițiilor esentiale ale contractului. Redactarea in
scris ar fi necesara doar pn dovedirea contractului.Dar conform CC,contractul
urmeaza a fi inscris in registrul bunurilor imobile ,in cazul in care in schimbul rentei
credirentierul transmite un drept real asupra unui imobil.Dreptul de proprietate
asupra bunurilor imobile si terenurilor poate fi valabil transmis numai prin contract
incheiat in forma autentica.Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea
contractului.

Iar pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o renta este necesara
formularea in scris a promisiunii si autentificarea ei notariala

5.translativ de proprietate, daca contractul e cu titlu oneros,deoarece bunul trece in

proprietate debirentierului, care suporta riscul pieiri sau deteriorării lui fortuite.

6.cu executare succesiva-pn ca obligatiile partilor se executa in timp,iar in cazul dat

printr-o serie de prestatii repetate4 la anumite intervale de timp.Iar nulitatea sau
rezilierea contractului are efece doar pn viitor,nu si retroactiv.

7.sesizabil, pn ca reprezinta contraprestatia bunului instrainat de catre

credirentier,dar prin contractul de renta se poate stipula caracterul insesizabil al
rentei,decit doar in cazul in care a fost cnstituita cu titu gratuit.

1.2. Determinaţi şi descrieţi particularităţile contractului de rentă

referitor la părţile lui, obiect, formă şi termen;

Partile:

Credirentierul este creditorul rentei,persoana care instraineaza un bun sau plateste

o suma de bani in vederea obtinerii contraprestatiei specifice
contractului.Credirentierul este creditorul actului juridic de renta
viagera.Credirentierul are obligatia de a instraina un bun sau de a plati o suma de
bani.Calitatea de credirentier o poate dobindi atit cel care este transmitatorul
bunului,cit si o alta persoana desemnata de acesta,care nu a transmis nimic,dar
care va fi beneficiar a obligatiei de plata a rentei din partea debirentierului.

Debirentierul este debitorul raportului juridic nascut din renta viagera.Este

persoana care in schimbuk bunului dobindit sau a unei sume de bani primite de la
credirentier,este tinuta sa savirseasca periodic o prestatie pina la decesul sau.
 Renta poate fi constituita si in folosul altei persoane.Operatiunea juridica continind
3 parti:debirentierul,care este obligat la plata rentei,stipulantul-instrainatorul
bunului sau a sumei de bani,si beneficiarul ,care este credirentier.In acest caz
suntem in prezenta unei stipulatii pn altul.Cind renta se constituie cu titlu
gratuit,trebuie respectate conditiile prevazute de lege pn donatii si testamente.

Pluralitatea de parti.Constituirea rentei in favoarea mai multor persoane,daca nu s-

a convenit altfel,obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila in privinta
credirentierilor.In cazul decesului unuia dintre credirentieri ,renta se plateste integral
supravietuitorilor daca in contract nu este prevazut altfel .Daca renta a fost
cinstituita pe durata vietii mai multor persoane ,in lipsa de stipulatie contrara
,obligatia de plata a rentei inceteaza la data la care decedeaza ultima dintre aceste
persoane.

Iar in cazul pluralitatii de debirentieri,obligatia este divizibila.Obligatia este

divizibila de drept,daca nu este stipulat expres ca este indivizibila sau daca obiectul
obligatiei nu este indivizibil prin natura sa.

Obiectul

Obiectul contractului de renta genereaza 2 obligatii ,cea a credirentierului de a

transmite un bun mobil sau imobil sau de a plati o suma de bani,si cea a
debirentierului la plata unui capital sau a unor prestatii in natura la care s-a
obligat.In cazul contractului cu titlu gratuit ,obiectul contractului de renta,este
prezentat de obligatia debirentierului de a plati renta,iar pn ipoteza cind renta a
fost constituita cu titlu oneros,obiectul contractului mai insumeaza si bunul in
avantajul debirentierului ,si la care este obligat credirentierul.

Obiectul derivat al rentei viagere constituie acel bun mobil sau un bun imobil care
se afla in circuitul civil si care este in proprietatea transmitatorului,si care trebuie sa
fie transmis de catre credirentier ,si respectiv suma de bani sau bunul care
reprezinta renta la care este tinut debirentierul.

Termenul.Regula privitor la temporalitatea contractului de renta este ca partile

stabilesc termenul acesteia.Pe de alta parte,in caz de dubiu,privitor la termenul pn
care a fost incheiata ,renta se considera viagera.In acelasi timp,renta este viagera in
cazul in care durata ei este limitata prin durata vietii unei sau mai multor persoane

Forma

se considera încheiat din momentul in care părțile au realizat un acord asupra

tuturor condițiilor esentiale ale contractului. Redactarea in scris ar fi necesara doar
pn dovedirea contractului.Dar conform CC,contractul urmeaza a fi inscris in registrul
bunurilor imobile ,in cazul in care in schimbul rentei credirentierul transmite un
drept real asupra unui imobil.Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile si
terenurilor poate fi valabil transmis numai prin contract incheiat in forma
autentica.Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea contractului.

Iar pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o renta este necesara
formularea in scris a promisiunii si autentificarea ei notariala

1.3. Delimitaţi contractul de rentă de:

- contractul de întreţinere pe viaţă;

La contractul de instrainare cu conditia intretinerii,debitorul se obliga sa asigure

creditorului intretinerea pe viata cu hrana,locuinta,medicamente etc.,iar la renta
viagera debirentierul plateste perioduc o redeventa.Daca contractul de renta
viagera are ca obiect prestatia debirentierului de a plati o suma de bani,deci o
obligatie de a da,la contractul de intretinere obiectul prestatiei debitorului consta in
intretinerea pe care acesta o datoreaza intretinutului,respectiv
hrana,locuinţa,asistenta medicala,plata taxelor etc. fiind o onligatie de a face. Un
alt element de distinctie este ca in timp ce renta se poate transmite unei alte
persoane ,creanta de intretinere nu este transmisibila,contractul de intretinere avind
un caracter personal.Daca renta este sesizabila,poate fi declarata neurmaribila doar
renta constituita cu titlu gratuit,putind fi urmarita de creditorii credirentierului pe
cind creanta de intretinere este insesizabila

- contractul de donaţie în formă de plăţi periodice.

1)in cazul contractului de donatie sub forma de plati periodice acesta obligatie
inceteaza odata cu decesul donatorului daca in contract nu este prevazut altfel,iar in
cazul rentei decesul debirentieruluiobligatia lui trece la succesorii care au mostenit
bunul.

2)contractul de renta necesita autentificare notariala , fapt ce nu este prevazut la

donatia cuplati periodice cu exceptia promisiunii de a dona in viitor

3)contractul de donatie cu plati periodice parti ale acestuia nu pot fi persoane

juridice cu scop lucrativ, in cazul rentei cu titlu oneros parti ale rentei pot fi persoane
juridice cu scop lucrativ.

4)in cazul donatiei exista prevederi speciale si anume dr. donatorului de a cere
restituirea bunului donat pentru ingratitudinea din partea donatarului, prevederi de
care debirentierul nu se bucura.

5)in cazul donatiei apare rezolutiunea contractului spre deosebire de renta unde
functioneaza rezilierea contractului,iar rezolutiunea se aplica numai
debirentierului(acesta avind obligatia de a restitui bunul primit credirentierului),
daca in contract nu este prevazut altfel.

2. Contractul de antrepriză.

2.1. Descrieţi modul recepţionării lucrării;

Dupa executarea lucrarii,clientul este obligat sa receptioneze lucrarea in modul,la

locul si in termenul stabilit de legislatie sau de contract.Ca urmare a executarii de
catre antreprenor a obligatiei sale de executare a lucrarii sau producerii bunului,
corelativ clientul are obligatia de a receptiona lucrarea in conditiile stabilite de
legislatie sau de contract.

Receptionarea conform CC,este o declaratie prin care clientul accepta lucrarea,cu

sau fara rezerve.Pe de alta parte este important de stabilit ca receptionarii I se
asimileaza situatia in care clientul nu preia lucrarea in termenul stabilit in acest scop
de antreprenor.

Receptia are semnificatia verificarii lucrarii efectuate de antreprenor si a aprobarii

acesteia.Ea reprezinta un act important prin consecintele sale,consecinte ce se
manifesta in 3 planuri:

1.ea marcheaza momentul cind riscul pieirii fortuite a bunului realizat prin contract
trece de la antreprenor la client

2.are semnificatia renuntarii clientului la invocarea unor eventuale vicii aparente ale
lucrarii. Receptia nu il exonereaza pe antreprenor de raspunderea pentru viciile
ascunse ale bunului

3.daca nu s-a stabilit un termen de plata a pretului,receptia finala marcheaza

momentul de la care obligatia de plata a pretului devine scadenta precum si locul
und trebuie sa fie facuta plata

Daca in procesul receptionarii se constata careva vicii sau alte abateri de la

conditiile contractului ,acestea trebuie stipulate in actul de receptionare semnat de
parti sau intocmit unilateral,in care se stabileste modul,conditiile si termenele de
inlaturare a viciilor si a abaterilor constatate.

In cazul in care,dupa receptionarea lucrarii se constata anumite vicii,clientul poate

cere fie rezilierea contractului si repararea prejudiciului cauzat astfel,fie remedierea
viciului de catre antreprenor ,fie insusi sa remedieze viciul.Clientul are dreptul sa
retina din retributie o suma suficienta pn a acoperi rezervele pe care le-a facut la
receptionare privind viciile lucrarii ,pina vor fi facute reparatiile sau corectiile
necesare.

2.2. Analizaţi obligaţiile informaţionale ale antreprenorului, descrieţi

consecinţele neexecutării acestor obligaţii;

Pina la incheierea contractului, antreprenorul ca specialist trebuie sa-si

indeplineasca obligatia preventiva de informare. Antreprenorul este ţinut, înainte de
încheierea contractului, să furnizeze beneficiarului, în măsura în care circumstanţele
o permit, toate informaţiile referitoare la natura lucrării sau prestaţiei la bunurile şi
termenul necesare lucrării sau prestaţiei.

Antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că:

a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;

b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;

c) respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării;

d) există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă

trăinicia sau utilitatea lucrării.

În cazul cînd antreprenorul nu execută obligaţia de informare, clientul are dreptul să

ceară repararea prejudiciului.

În cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să

informeze imediat clientul despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de obligaţii
acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi repararea prejudiciului
cauzat sau eliberarea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul
convenit.

Antreprenorul raspunde pentru neexecutarea obligatiei de informare, daca

incalcarea aceasta a prejudiciat clientul.

Dacă clientul, fiind informat de către antreprenor la timp şi în modul corespunzător,

nu înlocuieşte în termenul convenit materialul inutilizabil sau necalitativ, nu schimbă
indicaţiile referitoare la modul de executare a lucrării sau nu înlătură alte
circumstanţe care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării, antreprenorul este în
drept să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciului.

2.3. Speţă: Încheind contract de antrepriză, A s-a obligat faţă de B, în

schimbul unei remuneraţii de 5000 lei, să execute cu materialele sale
lucrări de reparaţie a casei, în termen de 2 luni. Efectuând o parte din
lucrări, A a fost internat în spital în rezultatul unui accident. B, dorind să
finiseze reparaţia în termen, a contractat cu un alt antreprenor. Ultimul a
finalizat lucrările, utilizând materialele lui A. După expirarea a 3 luni, A i-a
solicitat lui B plata a 75% din lucrările efectuate şi restituirea a 800 lei,
costul materialelor utilizate de al 2- lea antreprenor. B a refuzat să
plătească sumele sus-numite. Soluţionaţi litigiul. Argumentaţi răspunsul.

Partile A si B au convenit asupra termenului de executare a lucrarii de 2 luni, astfel

prezumindu-se faptul ca B urmareste interes de a se executa reparatia case in
termen dat ci nu mai tirziu. Din contract nu rezulta ca partile au stabilit sa fie o
prestatie personala executata doar de A, in caz dat A era obligat sa asigure un alt
antreprenor sa finiseze lucrarea in loc sau. B este obligat sa achite materialele
utilizate de antreprenorul al doilea, deoarece acestea apartin cu drept de proprietate
lui A. Caci conform CC, dacă efectuează lucrarea cu materialul său, antreprenorul
trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de proprietate asupra bunului.

La fel B trebuie sa achite doar pentru partea de lucrari efectuate de A, caci in caz
contrar va fi o imbogatire fara justa cauza a lui B. insa CC prevede expres, dacă
terminarea lucrării devine imposibilă din motive independente de voinţa părţilor,
antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuţiei.

Testul nr. 16

1. Contractul de prestări servicii.

1.1. Definiţi contractul de prestări servici şi descrieţi caracterele juridice

ale acestuia;

Definitia legala: Prin contract de prestari servicii o parte (prestator) se obliga sa

presteze celeilalte parti (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obliga sa
plateasca retributia convenita.

In literatura juridica de specialitate acesta este definit ca fiind contractul incheiat

intre un prestator de servicii (sau executant)-persoana fizica sau juridica si un
benefeciar (sau client), prin care prima se obliga la indeplinirea unei obligatii de a
face in schimb unui pret.

Conform definitiei legale contractul de prestari servicii este unul numit, consensual,
sinalagmatic, oneros, comutativ si cu executare succesiva.

Caracterele juridice:
- Contractul de prestari servicii este un contract consensual, fiind de regula incheiat,
prin exprimarea acordului de vointa de catre ambele parti,el se considera incheiat
din momentul cind partile au convenit asupra clauzelor esentiale.Ca si in majoritatea
contractelor civile , unica clauza esentiala legala a contractului de prestari servicii
este cea cu privire la obiectul contractului.

-Partile contractului de prestari servicii se obliga reciproc si corelativ astfel incit

contracrul de prestari servicii este unul sinalagmatic, adica clientul trebuie sa achite
retributia convenita pentru serviciul care este prestat de catre prestator.

-Prin caracterul oneros se intelege ca ambele parti urmaresc obtinere de foloase

patrimoniale.benefeciarul in schimbul prestatiei acordate este obligat sa plateasca
retributia convenita.

- o novatie consta in faptul ca executarea poate fi personala doar in cazurile cind

aceasta reiese din contract, din natura prestatiei, din imprejurari.

-Are un caracter de executare succesiva , datorita faptului ca raporturile

contractuale pot fi de lunga durata si prestatia serviciilor convenite de parti are loc
dupa incheierea contractului. Prestarea de servicii implica obligatia de a face care
poate fi realizata sub forma unor actiuni, operatiuni sau activitati, ceea ce
presupune executare succesiva.

-Are un caracter comutativ, astfel partile cunoscindu-si drepturile si obligatiile din

momentul incheierii contractului de prestari servicii, nu depinde de un eveniment
incert sau viitor.

1.2. Descrieţi particularităţile rezilierii contractului de prestări servicii;

În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei raporturilor contractuale sau din
natura ori scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte poate să rezilieze
contractul.

Raporturile din contractul de prestări servicii pot fi reziliate:

a) zilnic, începînd cu sfîrşitul zilei următoare, dacă plata se face pe zi;

b) cel mai tîrziu în prima zi lucrătoare din cursul unei săptămîni, începînd cu
sfîrşitul următoarei zile de sîmbătă, dacă plata se calculează pe săptămînă;

c) cel mai tîrziu pe data de 15 a lunii, începînd cu sfîrşitul lunii calendaristice, dacă
plata se calculează pe lună;

d) cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni, începînd cu sfîrşitul unui

trimestru calendaristic, dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai
mari;
 e) oricînd dacă plata nu se face în dependenţă de intervale de timp. În cazul în
care relaţiile privind prestarea de servicii ocupă tot timpul de lucru al prestatorului,
termenul pentru preaviz trebuie să fie de 2 săptămîni.

În cazul în care contractul de prestări servicii este încheiat pentru perioade mai
lungi de 5 ani, prestatorul poate rezilia contractul după 5 ani. Termenul pentru
preaviz este de 6 luni.

Un alt temei de reliziere a contractului se aplica in cazul in care partile dupa

expirarea termenului stabilit in contract, in mod tacit continua raporturile
contractuale, contractual se considera prelungit pe un termen nelimitat in masura in
care cealalta parte nu respinge imediat aceasta prelungire.

Beneficiarul poate rezilia contractul oricînd pînă la realizarea completă a lucrării sau
a prestaţiei, fiind obligat să plătească antreprenorului sau prestatorului retribuţia
pentru lucrările sau prestaţiile efectuate şi să repare prejudiciul cauzat prin reziliere.
În cazul în care nu există un motiv temeinic pentru reziliere, prestatorul poate rezilia
contractul doar în aşa mod încît beneficiarul să obţină pe o altă cale lucrarea sau
prestaţia. Dacă există un motiv temeinic, obligaţia de despăgubire este exclusă.În
cazul rezilierii contractului, prestatorul este ţinut să restituie avansul primit. Dacă
reziliază contractul, prestatorul poate cere pentru lucrările sau prestaţiile efectuate
o parte proporţională a retribuţiei, în măsura în care beneficiarul are un interes în
aceste lucrări sau prestaţii.

În cazul în care, după începerea relaţiilor contractuale, contractul de prestări servicii

se reziliază din motive întemeiate, prestatorul este îndreptăţit să solicite o parte din
retribuţie pentru serviciile prestate pînă în momentul rezilierii. Dacă prestatorul
reziliază contractul de prestări servicii din motive care nu ţin de nerespectarea
condiţiilor contractului de către beneficiar sau dacă beneficiarul reziliază contractul
din cauză că prestatorul nu respectă prevederile contractului, prestatorul nu are
dreptul la retribuţie în măsura în care serviciile sale de pînă atunci nu prezintă
interes pentru cealaltă parte în urma rezilierii. Dacă s-a efectuat plata serviciilor în
avans, prestatorul este obligat să restituie sumele sau, în cazul în care rezilierea are
loc din motive neimputabile prestatorului, conform regulilor privind îmbogăţirea fără
justă cauză. Dacă rezilierea are loc din cauza încălcării condiţiilor contractului de
către cealaltă parte, aceasta este obligată să suporte costurile pn paguba cauzata
prin rezilierea

1.3. Formulaţi deosebirile şi asemănările contractului de prestări servicii în

raport cu contractul antrepriză.
In codul civil sunt prezente dispozitii generale cu privire la antrepriza si la prestari
servicii: Libertatea alegerii modului de efectuare a lucrărilor sau de prestare a
serviciilor, retributia, pret forfetat, darea de seama a antreprenorului sau
prestatorului, obligatia de informare a benefeciarului, etc. Prin contractul de
antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită
lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să
plătească preţul convenit. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît
producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinerea unor alte rezultate prin
efectuarea de lucrări. Astfel acestea se deosebesc prin faptul ca obiectul
contractului de prestari servicii sunt serviciile, iar al contractului de antrepriza
lucrarea. Comun pentru lucrari si servicii este faptul ca se realizeaza prin obligatii de
a face.

Conform implicarii benefeciarului in activitatea antreprenoului/prestatorului: clientul

nu este in drept sa se implice in activitatea antreprenorului, el este autonom/
independent in organizarea si gestionarea activitatii sale, ci doar poate sa verifice
mersul si calitatea lucrarii realizate. Pe cind benefeciarul de serviciu este importanta
insasi operatiunea, adica activitatea, el se poate implica in activitatea prestatorului,
ceea ce nu se intimpla in cazul lucrarilor. Spre deosebire de contractul de antrepriza
care are drept obiect rezultatul materializat al activitatii antreprenorului
( producerea unui bun, prelucrarea lui), in cadrul prestarilor de serviciu activitatea
prestatorului este indreptata spre satisfacerea doleantelor clientului, indiferent de
atingerea de catre acesta a scopului urmarit. Astfel contractului de prestari servicii
este caracteristic obligatiile de diligenta nu de rezultat ca in contractul de
antrepriza. O mare importanta penturu delimitarea lor este interesul benefeciarului
care sta la baza incheierii acestor contracte, daca acets interes este indreptata spre
realizarea actiunii, suntem in prezenta unei obligatii de prestari servicii, iar in cazul
cidn se presupune executarea unor activitati cu transmiterea rrezultatului, este
vorba de o lucrare.

2. Contractul de împrumut.

2.1. Identificaţi condiţiile de formă care trebuie respectate de către părţi la

încheierea unui contract de împrumut;

Codul civil nu contine reguli speciale cu privire la forma contractului de

imprumut,urmind sa fie respectate regulile generale referitoare la forma actului
juridic in general,conform carora actele juridice dintre persoanele juridice,dintre
persoanele juridice si persoanele fizice si dintre persoanele fizice se incheie in forma
scrisa daca valoarea obiectului actului juridic depaseste 1000 lei,iar cazurile
prevazute de lege ,indiferent de valoarea obiectului.
 Nerespectarea formei scrise a contractului lipseste partile de dreptul de a
solicita ,in caz de litigiu,proba cu martori pentru confirmarea valabiitatii
contractului.

Faptul incheierii contractului de imprumut in forma scrisa poate fi demonstrat

printr-un inscris,semnat de parti,prin telegrame,telefonograme,solicitarea scrisa din
partea imprumutatului de aminare a termenului achitarii imprumutului ,scrisoarea
garantie cu afirmatia ca imprumutul va fi restituit si altele asemenea,semnate de
partea care le-a expediat.

De regula,legea nu prevede obligativitatea incheierii contractului de imprumut in

forma autentica.

Iar conform art.212 CC,forma autentica a contractului este obligatorie daca actul
juridic are ca obiect instrainarea bunurilor imobile,cu exceptia cazurilor prevazute
expres de lege,in cazurile prevazute prin acordul partilor,chiar daca legea nu cere
forma autentica,cit si alte cazuri stabilite de lege.

Daca intre parti a existat un acord privind incheierea contractului in forma

autentica,nerespectarea acestui acord constituie temei pn declararea nulitatii
contractului

2.2. Descrieţi drepturile şi obligaţiile părţilor în cadrul contractului de

împrumut;

Drepturile si obligatiile imprumutatoruluui:

Obligatia de baza a imprumutatorului consta in trasnmiterea unei sume de bani sa a

unui bun fungibil convenit de parti catre imprumutat. Evident ca imprumutatorul are
si obligatia de a receptiona bunul sau banii restituiti de catre imprumutat la
expirarea contractului. Imprumutatorul are drept sa renunte la indeplinirea
obligatiilor in care situatia materiala a imprumutatului se inrautaseste esential, fapt
ce-ar periclita restituirea imprumutului, chiar daca inrautatirea s-a produc inainte de
incheierea contractului si a devenit cunoscuta imprumutatorului ulterior-acest drept
poarte denumirea de revocare a promisiunii de imprumut. Imprumutatorul nu
poate fi obligat sa execute obligatai sa de baza in mod real, daca el refuza
executarea. In cazul in care refuza sa dea imprumutul, el poate fi obligat doar la
repararea prejudiciului cauzat imprumutatului. La incheiera contractului de
imprumut, imprumutatorul are drept de a cere de la imprumutat un document care
confirma incheierea contractului si transmiterea -recipisa, chitanta sau alt
document. Evident dupa executarea contractului, imprumutatorul are obligatia sa
restituie documentul respectiv. Imprumutatorul poarte raspundere pentru viciile
bunului in cazul in care obiectul contractului sunt bunuri fungibile si acesta a
procedat cu rea-credinta la incheierea contractului, fiind cunoscut cu viciile
obiectului imprumutat. În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen,
împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii
aferente. Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi
împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul
poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente. În cazul
în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului,
împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.

Drepturile si obligatiile imprumutatului:

Obligatia de baza a imprumutatului consta in restituirea obiectului cu respectarea
prevederilor contractuale in ceea ce priveste locul, termenul si modul de executare.
In contractul de imprumut cu titlul gratuit, imprumutatul are drept sa restituie
imprumutl si pina la expirarea termenului. In contractul u titlul oneros, imprumutatul
are obligatai sa achite si dobinda stabilita in contract. Se plăteşte dobîndă la
expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al
restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel. Împrumutatul
trebuie să restituie bunuri de calitatea şi în cantitatea bunurilor primite şi nimic mai
mult, chiar dacă preţurile au crescut ori au scăzut. În cazul în care a împrumutat o
sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a
ţine cont de variaţiile valorii banilor. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit
nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în
decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire.
În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea
acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei.

2.3. Speţă: Cojocaru a împrumutat lui Grecu suma de 1000 Euro pe un

termen de 6 luni. Grecu a eliberat o recipisă, prin care atestă împrumutul
şi obligaţia lui de a achita o dobândă de 10% lunar. La expirarea
termenului, Grecu a restituit doar împrumutul, refuzând să achite
dobânda, din considerentul că aceasta este exagerat de mare. Cojocaru s-a
adresat în instanţa de judecată, solicitând încasarea dobânzii contractuale
şi a dobânzii de întârziere pentru suma restantă.

- Care sunt exigenţele legale referitor la dobîndă în contractul de

împrumut?

- Care sunt efectele încălcării prevederilor legale referitor la mărimea

dobînzii? Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul.

Partile au trebuit sa stabileasca dobinda in relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii

Naţionale a Moldovei. Caci conform Codului civil, ceea se excede fata de rata de baza a
BNM, este nul. Astfel instanta de judecata va stabili obligatia lui Grecu de a achita dobinda
in parte care este rezonabila cu rata de baza a BNM. Cu privire la dobinda de intirziere,
instant va respinge deoarece dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi, respectiv la
dobinda imprumutului.
 Testul nr. 17

i. Noţiuni generale privind contractul de mandat.

1.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat;

Prin contract de mandat o parte,numita mandant imputerniceste cealalta parte

,numita mandatar de a o reprezenta la incheierea de acte juridice,iar aceasta ,prin
acceptarea mandatului ,se obliga sa actioneze in numele si pe contul mandantului.

Contractul de mandat se prezinta ca o forma clasoca a reprezentarii ,deoarece in

baza acestui contract,mandantul transmite imputernicirile sale in ceea ce priceste
incheoerea de acte juridice reprezentantului,adica mandatarului,efectele actelor
juridice astfel incheiate rasfringindu-se asupra reprezentatului(mandant)

1.sinalagmatic-

2.consensual

3 . unilateral

4.cu titlu gratuit,dar si oneros in cazurile prevazute de lege sau de contract.

5. intuit personae, se incheie in considerarea calitatilor mandatarului.

1.2. Caracterizaţi elementele contractului de mandat;

Elementele:

Partile contractului de mandat sunt mandantul si mandatarul. Pn determinarea

capacitatii juridice a mandantului prezinta interes doar natura juridica a actelor
incheiate de catre mandatar cu tertele persoane. Mandatarul trebuie sa aiba
capavitaye de exercitiu deplina,deoarece in actele juridice pe care acesta le incheie
in numele si pe contul mandantului ,trebuie sa manifeste un consimtamint valabil
exprimat.

Codul Civil presupune posibilitatea desemnarii mai multor mandatari pentru

incheierea unui act juridic. Mandantul poate desemna printr-un contract mai multi
mandatari sau poate incheia contracte separate cu mai multi mandatari pn a fi
reprezentat la incheierea aceluiasi act juridic.Potrivit CC ,mandatarii urmeaza sa
incheie impreuna toate actele vizate in mandat,daca altfel nu este stipulat sau nu
rezulta cu certitudine din mandat.
Legea permite mandatarului reprezentarea mai multor persoane mandanti pentru
incheierea aceluiasi act.Astfel,mandatarul care accepta sa reprezinte ,pn incheierea
aceluiasi act ,persoane ale caror interese sunt sau ar putea fi in conflict este obligat
sa informeze fiecare mandant,cu exceptia cazului cind uzantele sau cunoasterea de
catre mandanti a dublei reprezentari il exonereaza de aceasta obligatie pe
mandatar.

Mandatarul nu poate incheia acte juridice in numele mandantului cu sine insusi,chiar

si prin reprezentant ,cu exceptia cazului cind este autorizat expres sau cind
mandantul cunoaste faptul si nu obiectiveaza impotriva lui.

Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit,sa se afle in circuitul civil si sa fie
determinat sau determinabil cel putin in specia sa.Mandatul are ca obiect
reprezentarea mandantului la incheierea de acte juridice de catre mandatar,adica
savirsirea de catre mandatar a actiunilor juridice in numele si pe contul
mandantului,indreptate spre aparitia ,modificarea si stingerea drepturilor si
obligatiilor civile.De ex.mandantul il imputerniceste pe mandatar sa incheie un
contract de locatiune ,de vinzare-cumparare,de schimb etc.Nu pot constitui obiect al
contractului de mandat actele juridice ce comporta caracter strict personal,adica
testamemtul,casatoria etc.

Forma

Legea nu stabileste conditii speciale in ceea ce priveste forma contractului .Acesta

se incheie prin simplul acord de vointa al partilor contractante .Potrivit CC,
acceptarea poate fi tacita sau expresa,adica sa rezulte din actele sau chiar din
tacerea mandatarului.In cazul mandatului tacit,dovada acestuia se poate face prin
martori sau prezumtii.Dar forma scrisa a mandatului ofera tertilor posibilitati de
verificare a limitelor imputernicirilor oferite de catre mandant mandatarului.In
practica ,mandatul se exteriorizeaza printr-un inscris constatator cunoscut ca
procura.

Procura este documentul care are o dubla semnificatie:1.atesta aperatiunea

juridica numita negotium,prin care o persoana imputerniceste alta persoana sa
incheie unul sau mai multe acte juridice in numele si pe contul ei.Astfel,procura este
un act juridic unilateral ,care urmeaza a fi acceptat de catre mandatar prin
executarea imputernicirii.2.procura semnifica mijlocul juridic numit
instrumentum,servind drept mijloc de probatiune a formei scrise a contractului de
mandat,si conditie de executare a acestuia,deoarece in lipsa procurii nu pot fi
savirsite de catre mandatar unele actiuni juridice ,concretizind volumul
imputernicirilor mandatarului.

Pretul
Pretul ca element este in cazul contractului de mandat cu titlu oneros ,deoarece ,de
regula,mandatul se prezinta cu titlu gratuit.Mandantul este obligat sa plateasca
mandatarului remuneratie numai in cazurile prevazute de lege sau de
contract.Conform CC,exista regula ca mandatul profesional este prezumat cu titlu
oneros.Cuantumul retributiei mandatarului este determinat prin acordul partilor si
variaza in functie de complexitatea imputernicirilor mandatarului etc.Conform CC,in
cazul mandatului oneros,mandantul este obligat sa plateasca mandatarului
retributia stabilita prin contract,lege ,prin uzante sau in functie de valoarea
serviciilor acordate

1.3. Formulaţi principalele asemănări şi deosebiri ale contractului de

mandat şi contractul de comision.

Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte

(mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin
acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului.

Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în

nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta să plătească o
remuneraţie (comision).

Comisionul se aseamana in multe privinte cu mandatul. Asemanara esentiala consta

in obiectul lor comun- ca in ambele cazuri mandatarul respective comisionarul se
oblige sa incheie acte juridice pe contul comitent-mandant. Între comitent şi
comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu
deosebirile stabilite.

Delimitarea esentiala dintre acestea doua contracte, consta in faptul ca mandatarul

actioneaza in numele sip e contul mandantuui, pe cind comisionarul in nume propriu
si pe contul comitentului. In cazul comisionului, este un contract cu titlul oneros,
deoarece comitent se obliga sa achite remuneratie numita commission, pe cind
mandatul este cu titlul gratuit, cu conditia mandantul sa obligat să plătească
remuneraţie numai în cazurile prevăzute de lege sau de contract.

Deosebirile dintre aceste contracte sunt conditionate preponderant de faptul ca

reprezentarea, cu toata ca nu este de esenta mandatului, totusi determina natura
juridical a cestuia, pe cidn comisionarul nu conditioneaza in nici un caz de
reprezentare de fapt. Comisionarul incheie acte juridice fara drept de reprezentare,
adica in nume propriu, fapt ce-l pozitioneaza drept parte contractanta in raport cu
tertii, efectele actului rasfringindu-se asupra lui. Daca prin incheierea contractului
de mandate se urmareste atit scopul de reprezentare la incheierea de acte juridice
cit si de executarea nemijlocita a lor; la contract de commission partile urmaresc
exclusive executarea actelor juridice pe care le inchie in nume prorpiu. O alta
particularitate este faptul ca Comisionarul nu răspunde pentru neexecutarea
obligaţiilor de către terţ, cu excepţia cazului cînd a garantat în faţa comitentului
executarea obligaţiilor de către terţ; in schimbul garanţiei, comisionarul are dreptul
la o remuneraţie specială, numită provizion.

1. Contractul de locaţiune.

2.1. Definiţi sublocaţiunea descrieţi caracterele juridice ale contractului de

sublocaţiune.

Contractul de sublocatiune constituie un accesoriu al contractului de locatiune,

preexistenta lui si este supus acelorasi conditii de validitate, produce aceleasi efecte
si are aceleasi cauze de incetare.
Contractul de sublocatiune este un acord de vointa in temeiul caruia locatarul care
a dobindit folosinta temporara asupra unui bun pe baza unui contract de
locatiune,subinchiriaza acel bun unui tert ,care se obliga sa plateasca chiria.
Contract de sublocatiune e unul comutativ in care existența si întinderea
obligatiilor nu depinde de întâmplare si deși nu exista șanse de cîștig sau de
pierdere pentru părți. Este unul consensual care se incheie prin acord de vointa a
partilor fara careva formalități.
La fel contract de sublocatiune cu executare succesivă in timp durata folosirii
bunului este de esența locatiunii, locatorul asigura folosirea bunului pina la
incetarea ocntractului, iar chiria este calculata dupa durata folosinței si timpul se
are invedere chiar daca ea sa fixat in mod global.

Sublocatiunea este unul transtiv de folosință , spre deosebire de vinzare

cumparare,sublocatiunea nu transmite un drept real ci doar unul de creanța,
constând in folosință unui bun neconsumplitibil.

Caracteristic este si caracterul accesoriu.

2.2. Determinaţi şi descrieţi obligaţiile sublocatarului.Explicaţi dacă este

posibil ca sublocatarul să solicite de la locator să-l oblige pe sublocator să
execute obligaţia de ai transmite bunul obiect al contractului în posesie şi
folosinţă în cazul în care acesta nemotivat refuză să-l transmită; - 5 puncte
Obligatiile sublocatarului:
-sa foloseasca bunul inchiriat in stricta conformitate cu destinatia lui sau cu cea
prevazuta in contract
-sa pastreze bunul subinchiriat in stare normala
-sa asigure integritatea bunului subinchiriat
-sa achite chiria in termen
-la incetarea raporturilor contractuale sa ii restituie locatarului bunul
subinchiriat,daca acesta nu a fost rascumparat.
-sa restituie toate documentele primite la incheierea contractului de sublocatiune

În cazul în care neexecutarea unei obligaţii de către sublocatar cauzează un

prejudiciu esenţial locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere rezilierea
contractului de sublocaţiune.
Este posibil deoarece insasi in CC, se preve ca in cazul în care locatorul nu-şi
execută obligaţiile, sublocatarul poate exercita drepturile locatarului pentru a-l
obliga să-şi execute obligaţiile, deci dacă locatorul nu predă la timp bunul închiriat
sau refuză să-l predea, locatarul este în drept să ceară executarea acestei obligaţii şi
repararea prejudiciului sau rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat
astfel.

2.3. Speţă: Reclamantul A a cerut ca pârâtul B să fie obligat să evacueze

încăperea închiriată şi s-o predea cu inventarul existent. Instanţa de
judecată a admis acţiunea. Pârâtul a declarat apel, susţinând că la
expirarea termenului prevăzut (31.12.2005), contractul a fost reînnoit în
mod tacit, pe o perioadă de încă 2 ani, astfel încât evacuarea s-a făcut
greşit. Instanţa de apel a constatat că contractul de locaţiune prevede
posibilitatea prelungirii contractului, la expirarea termenului convenit, pe
un termen de încă 2 ani. În ce condiţii locatarul are dreptul prioritar la
prelungirea contractului de locaţiune? Cum operează prelungirea tacită a
contractului? Trebuie părţile să încheie un acord în acest sens? Soluţionaţi
speţa. Argumentaţi răspunsul.

Daca raporturile contractuale continua in mod tacit dupa expirarea contractului de

locatiune,acesta se considera prelungit pe un termen nedeterminat. La expirarea
contractului de locaţiune, locatarul are dreptul prioritar la încheierea contractului pe
un nou termen dacă:

a) şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;

b) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;

c) este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de locator.

Rezilierea contractului de locaţiune încheiat fără termen poate avea loc la cererea
oricărei părţi cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile
mobile dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Testul nr. 18
1. Încetarea contractului de locaţiune.

1 Enumăraţi temeiurile de încetare a contractului de locaţiune.

Codul Civil prevede expres temeiurile generale care duc la incetare contactul de
locatiune:

-. la expirarea termenului din contract

-. in cazul pieirii bunului inchiriat

-. in alte cazuri prevazute de lege sau contract

-.exproprierea bunului inchiriat,care poate fi totala sau partiala.Exproprierea totala

are loc atunci cind bunul inchiriat are ca efect stingerea locatiunii ,deoarece
locatorul nu mai poate asigura locatarului posesia si folosinta bunului. Exproprierea
totală a bunului închiriat stinge locaţiunea de la data la care expropriatorul are
dreptul să ia bunul în posesiune.

În cazul în care exproprierea bunului este parţială, locatarul poate, după împrejurări,
obţine reducerea chiriei sau rezilierea locaţiunii.

Exproprierea partiala atunci cind are loc reducerea chiriei sau chiar rezilierea
locatiunii.Alegerea uneia din aceste posibilitati este prerogativa locatarului,care in
dependenta de circumstantele reale poate cere reducerea chiriei sau rezilierea
contractului.

-.incetarea poate avea loc si prin rezilierea contractului.

Rezilierea contractului de locaţiune încheiat fără termen poate avea loc la cererea
oricărei părţi cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile
mobile dacă în contract nu este prevăzut altfel. Dacă locuinţa sau orice altă încăpere
destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru sănătate,
locatarul poate rezilia contractul de locaţiune fără respectarea termenului de
preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului, ştia
despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta. Rezilierea contractului
de locaţiune are ca efect şi rezilierea contractului de sublocaţiune dacă în contractul
de locaţiune nu este prevăzut altfel.

Locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul: a) nu

foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului;
b) admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol
real pentru o asemenea înrăutăţire; c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după
expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel; d) încheie un
contract de sublocaţiune fără acordul locatorului. Legea sau contractul pot prevedea
şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului.
Locatarul este în drept să ceară rezilierea contractului în cazul în care: a) şi-a
pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat; b) este privat de
libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale. Legea sau contractul pot
prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa
locatarului.

-alt caz de incetare,este expirarea termenului contractului care a fost stabilit la

incheierea acestuia.Incetarea contractului de locatiune la data expirarii termenului
contractual ,stabilita de parti,are loc daca nu se produce prin tacere reiinoirea
mutuala a locatiunii ,la fel din vointa partipartilor, sau daca contractul nu a fost
incetat anterior printr-un acord.

-.Desfiintarea titlului locatorului,temei tratat de doctrina si se refera la pierderea

calitatii de proprietar a locatorului care a transmis un bun in locatiune.Daca titlul
proprietarului locator este anulat sau rezolvit ,noul proprietar este in drept sa
rezilieze contractul de locatiune in cazul in care nu doreste sa continue contractul
respectiv.

-. Locaţiunea nu încetează prin decesul locatarului, nici prin cel al locatorului dacă
în contract nu este prevăzut altfel sau dacă, în funcţie de circumstanţe, contractul
nu mai poate fi menţinut.

1. Stabiliţi temeiurile de reziliere a contractului de locaţiune, atât din

partea locatorului, cât şi locatarului.
Locatorul poate cere reziierea contractului in cazul cind locatarul:

1.poseda si foloseste bunurile inchiriate necorespunzator contractului destinatiei

bunurilor

2.inrautateste intentionat sau din imprudenta starea bunurilor inchiriate

3.nu achita plata pe parcursul a 3 luni din ziua expirarii termenului de plata,daca
contractul nu prevede altfel

4.nu indeplineste obligatiile contractuale de restabilire integrala si de reparare a

bunurilor inchiriate.

5.da in subchirie fara consimtamintul proprietarului bunurile primite conform

contractului.

6.foloseste nerational bunurile inchiriate sau prin mijloace care duc la degradarea
pamintului si a altor resurse naturale

7.nu ia masuri de reproducere a resurselor naturale care au proprietatea de a se

restabili
8.nu a folosit timp de un an terenul destinat productiei agricole si timp de 2 ani
terenul destinat productiei neagricole

Locatarul are dreptul de a cere rezilierea contractului daca :

1.locatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale privind restabilirea integrala si

repararea bunurilor inchiriate,asigurarea tehnico-materiala etc.

2.bunurile inchiriate,in virtutea unor circumstante pn care locatarul nu poarta

raspundere,devin inutilizabile.

3.locatorul nu a transmis bunurile la timp locatarului.

4.in cazul in care locatarul a devenit invalid sau este declarat incapabil,sau in cazul
in care executa o pedeapsa privativa de libertate pn savirsirea unei infractiuni sau o
alta pedeapsa care exclude posibiitatea executarii ulterioare a contractului.

Rezilierea contractului de locatiune incheiat fara termen poate avea loc la cererea
oricarei parti cu un preaviz de 3 luni pn imobile si 1 luna pn mobile.

3Articolele 906, 907 CC al RM stabilesc că contractul poate prevedea şi

alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa părţilor. În
acest context, propuneţi din iniţiativă proprie alte temeiuri de reziliere
unilaterală a contractului din partea ambelor părţi.

Alte motive de reziliere neprevazute de art.906,907 sunt:

Locatarul are dreptul de a cere rezilierea contractului daca :

locatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale privind restabilirea integrala si

repararea bunurilor inchiriate,asigurarea tehnico-materiala etc.
bunurile inchiriate,in virtutea unor circumstante pn care locatarul nu poarta
raspundere,devin inutilizabile.
locatorul nu a transmis bunurile la timp locatarului.
nu a folosit timp de un an terenul destinat productiei agricole si timp de 2 ani
terenul destinat productiei neagricole.
Locatorul:

nu indeplineste obligatiile contractuale de restabilire integrala si de reparare a

bunurilor inchiriate.p

- foloseste nerational bunurile inchiriate sau prin mijloace care duc la degradarea
pamintului si a altor resurse naturale

- nu ia masuri de reproducere a resurselor naturale care au proprietatea de a se

restabili
2. Contactul de comision.

2.1. Descrieţi comisionul – element al contractului de comision;

Comisionul este pretul contractului de comision,care reprezinta o remuneratie pe

care se obliga sa o plateasca comisionarului comitentul in schimbul serviciilor de
intermediere oferite de catre primul,servicii ce presupun incheierea de acte juridice
cu tertele persoane pe contul comitentului. Comisionul se
stabileste prin acordul partilor sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale
din valoarea actului juridic incheiat de catre comisionar.Astfel,potrivit CC,comitentul
este obligat sa acorde comisionarului remuneratia stabilita de contract sau de
uzante.

2.2. Caracterizaţi obligaţiile comisionarului după executarea contractului;

Comisionarul se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul

celeilalte părţi (comitent), sa execute toate masurile necesare pentur incheierea
actelor juridice cu tertii si pentru realizarea acestor acte. Comisionarul nu răspunde
pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţ, cu excepţia cazului cînd a garantat în
faţa comitentului executarea obligaţiilor de către terţ. În schimbul garanţiei,
comisionarul are dreptul la o remuneraţie specială, numită provizion. În cazul în care
terţul a încălcat obligaţiile, comisionarul trebuie să-l informeze imediat pe comitent
şi să adune probele necesare. La cererea comitentului, comisionarul îi cesionează
drepturile care rezultă din actul juridic încheiat întru executarea contractului de
comision.

În cazul în care a vîndut bunurile la un preţ mai mic decît cel indicat de comitent,
comisionarul trebuie să acopere diferenţa dacă nu demonstrează că nu a putut
vinde bunul la preţul indicat şi că prin vinderea la un preţ mai mic a evitat un
prejudiciu mai mare.

În cazul în care comisionarul cumpără un bun la un preţ mai mare decît cel indicat,
comitentul trebuie să declare că renunţă la actul juridic încheiat de comisionar
imediat ce este înştiinţat despre încheierea actului juridic. În caz contrar, se
consideră că a acceptat condiţiile cumpărări.

Comisionarul este obligat să asigure bunurile primite de la comitent sau pentru

comitent numai în cazurile în care faptul acesta este stipulat în contract sau rezultă
din uzanţe.

După executarea obligaţiilor sau după rezilierea contractului, comisionarul predă

tot ceea ce a primit în baza contractului şi prezintă o dare de seamă. În cazul în care
există obiecţii în legătură cu darea de seamă, comitentul este obligat să-l informeze
pe comisionar în termen de 15 zile de la primirea dării de seamă dacă contractul nu
prevede un alt termen

2.3. Speţă: Societatea comercială A a încheiat contract de comision cu

societatea comercială B, prin care ultima se obliga să vândă costume la
preţul de 400 lei bucata. Comisionarul a vândut costumele la preţul de 600
lei bucata, păstrând diferenţa de preţ de 200 lei în calitate de remuneraţie.

Comitentul, nefiind de acord cu aceasta, a solicitat de la comisionar

restituirea întregului preţ, susţinând că, potrivit contractului, comisionul a
fost stabilit în mărime de 5 % din preţul de vânzare. Soluţionaţi speţa.
Argumentaţi răspunsul.

Comisionarul conform codului civil,in cazul cind incheie acte juridice in conditii
mai avantajoase decit cele stipulate de comitent,beneficiile se impart egal intre el si
comitent,daca in contract nu e prevazut altfel.Astfel,comisionatul in speta data va
trebui sa imparta beneficiile egal cu comisionarul. Marimea de 5% din pretul de
vinzare se refer la commission, ci nu la beneficiile ce le poate obtine comisionar in
caz vinzarii costumelor in conditii mai favorabile.

Testul nr. 19

1. Contractul de arendă.

1.1. Descrieţi caracterele juridice ale contractului de arendă;

1.consensual-pn incheierea valabila a acestuia se cere simplul acord de

vointa,neinsotita de nici un fel de forma.Dar prevederile CC,care prescriu ca
contractul de arenda se incheie in scris,nu impune conditia de forma pn validitatea
contractului,sub sanctiunea nulitatii ,ci pn probatiunea acestuia.

2.sinalagmatic-genereaza drepturi si obligatii reciproce si interdependente pn

ambele parti.

3.oneros-fiecare dintre parti urmareste un interes patrimonial la incheierea

contractului.Daca un bun agricol se transmite,in vederea folosintei sau exploatarii
,dar cu titlu gratuit,contractul este nul ca arendare ,dar poate fi recunoscut ca un
contract de comodat.
4.comutativ-existenta si intinderea prestatiilor datorate de catre arendator si
arendas ,sunt certe si pot fi apreciate chiar de la momentul incheierii
contractului,acestea depinzind de un element aleatoriu.

5.cu executare succesiva-drepturile si obligatiile partilor se executa in timp treptat.

6.translativ de folosinta-in baza acestui contract arendasul are doar dreptul de

folosinta,exploatare a bunurilor.

1.2. Caracterizaţi elementele contractului de arendă;

Partile

Arendator poate fi persoana fizica sau juridica care are calitatea de

proprietar,uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri si de alte bunuri agricole.

Pn ca uzufructuarul poate fi arendator,acesta poate inchiria sau arenda altuia

,integrak sau in parte,bunul mobil obiect al uzufructului daca,la momentul
constituirii uzufructului nu a fost stabilit altfel.Daca la momentul constituirii
uzufructului imobilul nu era dat in chirie sau arenda,uzufructuarul nu are dreptul sa il
dea in arenda fara acordul nudului proprietar.

In calitate de arendas poate fi orice persoana fizica sau juridica care ia in arenda
bunuri agricole,numai daca are domiciliul in RM.

Partile contractului de arenda trebuie sa aiba capacitatea pe de o parte de a

transmite folosinta bunului agricol,arendatorul trebuie sa aiba acest drept,fiind deci
ca proprietarsau uzufructuar,dar si capacitatea de a incheia acte administrative si
de conservare a bunului.Pe de alta parte,arendasul trebuie sa aiba capacitate
deplina de exercitiu pn a incheia contractul dat.

Obiectul

Obiectul contractului de arenda consta in obligatia arendatorului de a pune la

dispozitia arendasului terenuri sau alte bunuri agricole pn exploatarea acestora pe o
durata determinata,dar si in obligatia corelativa a arendasului de a plati stabilit de
parti,care reprezinta plata pn arenda.Plata arendei se face in natura,in bani sau in
natura si bani.

Obiectul obligatiei principale a arendatorului este ca in postura sa de proprietar

,uzufructuar sau un alt posesor legal,sa puna la dispozitia arendasului terenuri sau
alte bunuri agricole ,care constituie obiect derivat al contractuui,cu privire la
exploatarea acestora pe o durata determinata.

Obiectul material al relatiilor de arenda sunt bunurile agricole aflate in proprietate

publica sau privata,cu exceptia celor scoase din circuitul civil sau in privinta carora
prin lege sunt stabilite alte interdictii sau limitari.Prin bunuri agricole se
inteleg:terenuri cu destinatie agricola,masini,utilaje destinate lucrarilor
agricole,constructii hidrotehnice etc.

Termenul

Contractul de arenda a bunurilor agricole trebuie sa contina clauza privind termenul

arendei.Termenul se stabileste de partile contractante,dar sa nu fie mai mic de 1 an
si mai mare de 30 ani

Dar la darea in arenda a terenurilor agricole in scopul sadirii unor plante

multianuale,termenul contractului de arenda va fi stabilit pn cel putin 25 ani,in cazul
cind contractul nu prevede alt termen.

Termenul contractului de arenda are consecinte asupra indatoririi de inregistrare a

contractului.Contractul de arenda a terenurilorsi a altor bunuri agricole incheiat pe
un termen mai mare de 3 ani se inregistreaza la oficiul cadastral
teritorial.Contractul de arenda incheiat pe un termen de pina la 3 ani inclusiv,se
inregistreaza la primaria localitatii in a carei raza teritoriala se afla terenurile si alte
bunuri agricole.

Arendasul inregistreaza contractul de arenda in termen de 3 luni de la data

incheierii acestuia.Nenregistrarea are ca efect inopozabilitatea fata de tert.

Forma

Atit inregistrarea contractului,cit si forma scrisa a acestuia,care este prescrisa de

lege,nu reprezinta o conditie de valabilitate a acestuia si inerent nu modifica
caracterul consensual al contractului.Potrivit legii cu privire la arenda in
agricultura,care dispune ca dreptul de folosinta a bunurilor agricole arendate apare
la incheierea contractului de arenda,din momentul semnarii actului de predare-
preluare a unurilor arata ca contractul este valabil incheiat,adica genereaza drepturi
si obligatii la momentul incheierii contractului,care se realizeaza atunci cind partile
au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esentiale,dar nu la semnarea
acestuia,fiindca potrivit legii sanctiunea neinregistrarii este inopozabilitatea fata de
terti,dar nu duce la nulitatea contractului

1.3. Stabiliţi particularităţile şi specificul contractului de arendă,

evidenţiind principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte
contracte civile asemănătoare.

de contractul de locatiune:

Asemanari:

-atit arendarea cit si locatiunea sunt contracte sinalagmatice,cu executare succesiva

si netranslativ de proprietate.
-ambele contracte sunt cu titlu oneros,de ex.daca un bun agricol se transmite in
vederea folosintei temporare, cu titlu gratuit,contractul va fi nul ca arendare,dar va
fi valabil ca un contract de comodat

-ambele contracte sunt consensuale,pn incheierea valabila a acestora este suficient

sa fie realizat acordul de vointa a partilor asupra conditiilor esentiale .

Deosebiri:

-obiectul material al contractului de arenda poate consta limitativ doar in terenuri si

alte bunuri agricole,iar pe de alta parte, obiectul material al contractului de
locatiune pot forma orice bun mobil sau imobil,exceptind bunurile agricole care cad
sub auspiciul arendei.

-contractul de locatiune nu poate fi incheiat pe un termen mai mare de 99 ani,iar

termenul arendei bunurilor agricole,nu va fi mai mic de un an si mai mare de 30 ani.

Contract de arenda- contract de comodat.

Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă

celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea
termenului pentru care i-a fost dat. Arenda este elementul ce deosebeste arenda de
comodat. Termenul minim al contractului de arenda este de un 1 si temrneul maxim
este de 30 de ani, pe cind in cazul comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se
restituie la sfirsitul valorificarii bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul
este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, pe cind in cazul arendei,
arendatorul nu poate cere restituirea bunului agricol inainte de termen stabilit.

2. Contactul de administrare fiduciară.

2.1. Daţi noţiunea contractului de administrare fiduciară;

Prin contractul de administrare fiduciară, o parte (fondator al administrării,

fiduciant) predă bunuri în administrare fiduciară celeilalte părţi (administrator
fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obligă să administreze patrimoniul în interesul
fondatorului administrării.

2.2. Caracterizaţi obligaţiile administratorului fiduciar;

-este obligat sa administreze bunul in interesele fondatorului sau beneficiarului

administrarii si sa asigure integritatea lui
-este obligat sa repare prejudiciul cauzat,daca nu manifesta fata de interesele
fondatorului diligenta de care da dovada in afacerile proprii

-este obligat sa administreze personal bunul.Executarea acestei obligatii poate fi

transmisa unei terte persoane,daca se admite prin contract sau daca imprejurarile o
cer

-este obligat sa transmita fondatorului tot ce a obtinut in legatura cu administrarea

bunului

-dupa incetarea contractului,trebuie sa restituie bunul fondatorului sau altei

persoane ,numite de acesta.Bunul se restituie in starea in care a fost
transmis,tinindu-se cont de uzura normala.

-in procesul administrarii bunului,fiduciarul este obligat sa faca public faptul

separarii bunurilor luate in administrare fiduciara de bunurile sale si sa mentin
aceasta publicitate.Aceasta publicitate fiind necesara pn ca tertele persoane sa
cunoasca in privinta caror bunuri el actioneaza.Fiduciarul raspunde pn
dezavantajele ,pierderile si prejudiciile care rezulta din confuziunea celor doua
patrimonii.

-este obligat sa indice in actul juridic incheiat cu tertele persoane ca actioneaza in

calitate de fiduciar.Conditia se considera respectata daca:la incheierea actului juridic
cealalta parte stia sau trebuia sa stie despre faptul ca actul juridic este inchiat cu
administratorul fiduciar in aceasta calitate;in actul juridic incheiat in scris s-a
introdus ,dupa numele sau denumire administratorului fiduciar.Iar daca nu a
executat aceasta obligatie ,toate obligatiile rezultate din acte se nasc pn acesta si el
va raspunde fata de terti cu propriul patrimoniu

2.3. Speţă: A a încheiat cu B contract de administrare fiduciară pe termen

de 5 ani, obiectul căruia îl forma administrarea acţiunilor ce aparţineau lui
A. Potrivit contractului, A se obliga trimestrial să plătească
administratorului fiduciar remuneraţie în mărime de 1% din valoarea
acţiunilor şi să-i restituie cheltuielile suportate. Administratorul trimestrial
prezenta fondatorului raporturi privind activitatea sa. Examinând un
raport, A a constatat că, deşi preţul acţiunilor au diminuat, B şi a calculat
remuneraţie şi a dedus din venitul pe care trebuia să-l achite lui B
cheltuielile suportate. A a solicitat de la B restituirea daunei cauzate şi a
remuneraţiei reţinute, considerând că administratorul are dreptul la
remuneraţie numai dacă în rezultatul activităţii sale de administrare a
bunului obţine venit. Soluţionaţi speţa. Argumentaţi răspunsul.
Administratorul fiduciar B,este obligt sa administreze bunul in interesele
fondatorului,adica lui A.

Daca partile nu au stipulat expres,ca daca actiunile vor diminua si nu vor obtine
profit,B nu va primi remuneratie,atunci actiunile lui B sunt intemeiate,deoarece A a
stipulat in clauzele contractului ca: să plătească administratorului fiduciar
remuneraţie în mărime de 1% din valoarea acţiunilor şi să-i restituie cheltuielile
suportate.

Testul nr. 20

1. Evicţiunea.

a) Definiţi evicţiunea;
Evictiunea reprezinta pierderea totala sau partiala a dreptultui de proprietate
asupra bunului ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului sau de
proprietate.Potrivit CC,daca un tert in temeiul dreptului sau asupra unui bun aparut
inainte de incheierea contractului de vinzare-cumparare,intenteaza o actiune de
evictiune impotriva cumparatorului ,acesta din urma este obligat sa atraga in
calitate de copirit pe vinzator si poate opune tertului toate exceptiile care le-ar fi
putut opune vinzatorului

b) Caracterizaţi condiţiile în prezenţa cărora vânzătorul trebuie să-l garanteze pe

cumpărător împotriva evicţiunii;
Vinzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobinditor
subsecvent al bunului,fara a deosebi daca dobindirea este cu titlu gratuit sau
oneros.Pn existenta obligatiei de garantie pentru evictiune trebuie:

-tulburarea sa fie de drept si nu de fapt .Impotriva tulburatilor de fapt,cumparatorul

are mijloace proprii de aparare ,si anume actiunile posesorii in complingere si
respectiv im reintegrare.

-cauza evictiunii sa fie anterioara vinzarii.Vinzatorul este garant numai daca

tulburarea din partea tertului are o cauza anterioara momentului incheierii
contractului de v-c .Vinzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului
are o cauza anterioara momentului incheierii contractului de v-c.

-cauza evictiunii sa nu fi fost adusa la cunostinta cumparatorului pina la data

vinzarii.In cazul in care cauza evictiunii i-a fost comunicata ,cumparatorul a
cumparat pe riscul sau.Sarcina probei cunoasterii cauzei de evictiune de catre
cumparator incumba vinzatorului care doreste sa fie exonerat de obligatia de
garantie pn fapta tertului.Daca cumparatorul a avut cunostinta de pericolul evictiunii
,inseamna ca el a acceptat riscul si poblema raspunderii vinzatorului nu se mai
pune.In aceasta situatie,sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre
cumparator,revine vinzatorului

c) Stabiliţi corelaţia dintre:

i. obligaţia vânzătorului de a-l garanta pe cumpărător împotriva
evicţiunii – vicii de natură juridică a bunului vândut;
Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură juridică (liber de
drepturile unui terţ asupra lui), cu excepţia cazului cînd cumpărătorul a consimţit să
încheie contractul cunoscînd drepturile terţului asupra bunului; se consideră viciu de
natură juridică şi situaţia în care în registrul bunurilor imobile este înscris un drept
inexistent. Dacă un terţ, în temeiul dreptului său asupra unui bun apărut înainte de
încheierea contractului de vînzare-cumpărare, intentează o acţiune de evicţiune
împotriva cumpărătorului, acesta din urmă este obligat să atragă în calitate de
copîrît pe vînzător şi poate opune terţului toate excepţiile care le-ar fi putut opune
vînzătorul. Deci vinzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparatorul impotriva
evictiunii, care este o pierdere a proprietatii lucrului in total sau in parte datorita
viciilor de natura juridica-drepturile tertului asupra bunului.

ii. evicţiunea parţială – efectele evicţiunii;

In cazul evictiunii partiale,cumparatorul are dreptul fie de a cere rezolutiunea
contractului,fie mentinerea lui cu despagubiri .Rezolutiunea se poate cere daca
evictiunea unei parti din bun este atit de importanta ,incit cumparatorul n-ar fi
cumparat,daca ar fi putut s-o prevada.

iii. evicţiunea – rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.

Rezolutiunea cntractului are loc in cazul nerespectarii de catre vinzator a obligatiei
de a-l garanta pe cumparator impotriva evictiunii.In cazul evictiunii cumparatorului
in baza drepturilor unui tert,vinzatorul repara prejudiciul cauzat cumparatorului
.Efectele evictiunii depind si de faptul daca evictiunea a fost totala sau partiala.

In cazul evictiunii totale vinzatorul este obligat sa restituie integral pretul

primit,valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le inapoieze tertului
evingator,sporul de valoare dobindit de bun intre momentul incheierii contractului si
producerii evictiunii,cheltuielile de judecata si alte cheltuieli necesare si utile
suportate de comparator. In cazul evictiunii partiale,cumparatorul are dreptul fie de
a cere rezolutiunea contractului,Rezolutiunea se poate cere daca evictiunea unei
parti din bun este atit de importanta ,incit cumparatorul n-ar fi cumparat,daca ar fi
putut s-o prevada.

-
2. Contractul de leasing.

2 Definiţi contractul de leasing şi descrieţi caracterele juridice al

acestuia;
Cod civil: Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei
alte părţi (locatar), să asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun,
cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rate de leasing).

Legea cu privire la leasing: contract de leasing -contract în a cărui bază o parte

(locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi asigure posesiunea şi
folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing),
achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul
de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori
de a face să înceteze raporturile contractuale.
Prin urmare din definitiile legale rezulta ca contractul de leasing este unul cu titlu
oneros, consensual, sinalagmatic si cu executare succesiva.
Caracterele juridice ale acestui contract indica asupra faptului ca pentru incheierea
acestuia este necesar doar acordul de vointa a partilor in privinta clauzelor exentiale
ale contractului. Fiecare din partile contractului se obliga reciproc, astfle incit
obligatia fecareia din ei este corelativa obligatiei celeilalte parti. Contractul de
leasing prevede plata in rate a unei redevente in calitate de remuneratie pentru
executarea obligatiilor locatorului. Executarea contractului este continua, fiind
determinata de intinderea acestuia in timp.
In literatura de specialitate nu exista unanimitate de păreri cu privire la caracterul
bilateral sau tripartid al contractului de leasing. Unii autori considera ca leasing e un
contractt tripartid, deoarece participa vinzatorul, locatorul si locatarul. Potrivitt unei
alte opinii contract de leasing un act bilateral care se încheie intre locator si locatar,
chiar daca admitem tripartid consideram ca acestea este unul vremelnic deoarece el
se epuizeaza prin furnizarea bunului de catre vinzator.

3 Descrieţi obligaţiile locatorului în baza reglementărilor din legislaţia în

vigoare a Republicii Moldova;
Potrivit legii cu privire la leasing, Locatorul este obligat:

a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de

locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare

(furnizare) a bunului;
c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără
acordul locatarului;

d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;

e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare)

cu vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului
executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care
izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi

exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi
contractul conform prevederilor prezentei legi;

g) să garanteze locatarului folosinţa în condiţii normale a bunului;

h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului,

prelungirea contractului ori restituirea bunului.

2.3. Speţă: A a încheiat cu B contract de leasing, prin care primul se obliga

să cumpere de la C utilaj (bunul şi vînzătorul a fost ales de locatar) şi să-l
transmită în posesie şi folosinţă lui B pe termen de 4 ani. Transportarea şi
montarea utilajului a fost efectuată de vânzător. În procesul exploatării
utilajului s-au constatat defecte de producţie ce excludeau folosirea în
continuare a bunului. Drept urmare, locatarul a solicitat de la vânzător
schimbarea bunului, dar a primit refuz (vânzătorul a argumentat refuzul
său prin faptul că nu mai produce asemenea utilaj). Locatarul s-a adresat
către locator, solicitând rezilierea contractului. Locatorul a fost de acord să
rezilieze contractul numai dacă locatarul îi va plăti costul bunului şi îi va
repara dauna cauzată. Nefiind de acord cu aceasta, locatarul s-a adresat
în judecată cu cerere de reziliere a contractului. Soluţionaţi litigiul. Se va
schimba soluţia dacă bunul şi vânzătorul l-a ales locatorul? Argumentaţi
răspunsul.

Locatorul nu poarta raspundere fata de locatar pn modul in care vinzatorul si-a

executat clauzele contractuale si in cazul dat a dat un bun cu vicii,nu raspunde nici
pn prejudiciul cauzatat in timpul folosirii acestui bun.

Locatorul va raspunde in cazul cind a ales bunul sau vinzatorul,sau in cazul cind
incalcind clauzele contractului de leasing,a intervenit n alegerea bunului sau a
vinzatorului.In acest caz,locatorul poarta raspundere solidara cu vinzatorul,fapt
prevazut in legea cu privire la leasing.

Testul nr. 21
1. Contractul de franchising.

1.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de franchising;

Potrivit legii cu privire la franchising,contractul de franchising reprezinta un

sistem de raporturi contractuale intre intreprinderi in care partea denumita
franchiser acorda partii denumite franchisee dreptul de a produce sau comercializa
anumite produse ,de a presta anumite servicii in numele si cu marca
franchiserului,precum dreptul de a beneficia de asistenta tehnica si organizatorica a
acestuia.

Potrivit CC,contractul de franchising este contractul prin care o parte, franchiser si

cealalta parte, franchisee, intreprinderi autonome se obliga reciproc sa promoveze
comercializarea de bunuri si servicii prin efectuarea,de catre fiecare dintre ele,a
unor prestatii specifice.

Din definitiile legale si doctrinare,contractul este consensual,sinalagmatic,cu titlu

oneros si cu executare succesiva

Caracterul consensual al acestui contract se manifesta prin faptul ca el se

considera incheiat din momentul cind partile si-au manifestat acordul de vointa
reciproc asupra tuturor clauzelor esentiale.

Caracterul sinalagmatic se manifesta prin obligatiile reciproce ,astfel incit obligatia

fiecaruia este corelativa obligatiei celeilalte parti

Executarea succesiva a contractului se manifesta prin actiunile pozitive care

continua pe toata durata de timp a contractului.

1.2. Caracterizaţi elementele contractului de franchising;

Partile sunt:franchiserul si franchisee

Franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă, care

dispune de marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă
întreprindere.

Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o

întreprindere autohtonă sau străină;
 b) din altă ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere
autohtonă.

Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a
creat în urma încheierii unui astfel de contract.

Franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o

întreprindere autohtonă sau străină;

b) din altă ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere

autohtonă.

Obiectul contractului il formeaza complexitatea de drepturi exclusive, care de

altfel, formeaza obiectul proprietatii intelectuale.Aceasta complexitate include
imputernicirile referitoare la procesul de productie a inventiilor, folosirea marcii
comerciale. Obiecte ale contractului sunt producerea si/sau comercializarea
produselor(marfurilor), prestarea de servicii care corespund standartelor si cerintelor
fata de calitate stabilite de franchiser.

O particularitate foarte importanta este: contractul de franchising se încheie în scris

sub sancţiunea nulităţii.

Contractul trebuie sa fie incheiat pe un termen determinat sau

nedeterminat,convenit de parti si inclus in contract.Durata contractului se determina
de parti cu luarea in consideratie a cerintelor desfacerii bunurilor si a serviciilor
asupra carora s-a convenit Dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani,
oricare din părţi are dreptul să rezilieze contractul cu respectarea unui termen de
preaviz de un an. Dacă nici una din părţi nu exercită dreptul de reziliere, contractul
se prelungeşte de fiecare dată pentru 2 ani.

Franchiseeul este obligat să plătească o sumă de bani a cărei mărime se

calculează, în principiu, ca o fracţiune din volumul de vînzări care să corespundă cu
contribuţia programului de prestare a franchisei la volumul de vînzări.Platile pot fi
stabilite in expresie baneasca sau naturala,in forma de plata initiala sau royalty.
Royalty sunt recompense periodice proportionale indicilor de activitate ,convenite
intre partile la contract.Cuantumul si forma platilor ,precum si modul si termenele de
achitare a lor se stabilesc de parti si se indica in contract.
1.3. Formulaţi particularităţile şi specificul contractului de franchising,
evidenţiind principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte
contracte civile asemănătoare (prestări servicii, concesiune comercială,
distribuţie exclusivă, etc).

de contr de prestari servicii:

Contractul de franchisimg face parte din contractul de prestarii servicii,numai ca

dste reglementat separat.Ambele au caracter sinalagmatic,consensual,cu titlu
oneros si cu executare succesiva.Termenul poate fi pe o perioada nedeterminata.

Se deosebeste forma .Contractul de franchising se incheie in scris sub sanctiunea

nulitatii,iar contractul de prestari servicii poate fi incheiar atit in forma scrisa,cit si
verbala

In cadrul contractului de prestari servicii ,se plateste de beneficiar retributia

convenita,iar in cAdrul contr de franchising poate fi achitat atit in forma baneasca
sau naturala,in forma de plata initiala au royalty

De concesiune comerciala

Ambele contracte sun sinalagmatice,cu titlu oneros(se achita pretul in schimbul

efectuarii servicilor,ambele parti avind profit) si cu executare succesiva.

Contractul de concesiune comerciala este asemanator cu franchisingul

comercial,care consta in comercializarea de productie finita sau prestarea de
servicii.In cadrul contractelor se achita plata redeventei ,la franchising luindu-se din
volumul total al vinzarii.Exista riscul partii legat de comercializarea de produse.

Se deosebesc prin faptul ca concesiunea are ca obiect doar bunuri ce apartin

statului ori unitatilor adm-teritoriale.

2. Contractul de depozit.

2.1. Caracterizaţi elementele contractului de depozit;

Partile contractului de depozit sunt deponentul si depozitarul.In calitate de

deponent poate fi orice persoana fizica sau juridica inzestrata cu capacitatea de a
inchia acte de administrare. De regula,in calitate de deponent figureaza proprietarul
bunului, ceea ce nu reprezinta o conditie obligatorie. Poate preda bunul in depozit
orice persoana interesata sa asigure pastrarea bunului pe care il detine.Astfel,va
putea incheia contract de depozit uzufructuarul,creditorul
gajist,locatarul,comodatarul,vinzatorul etc.caci conform CC, depozitarul nu poate
cere deponentului sau persoanei căreia trebuie să-i restituie bunul dovada faptului
că este proprietarul lui.
 Calitatea de depozitar o pot avea persoanele inzestrate cu capacitate deplina de
exercitiu.In calitate de depozitar profesionist pot activa doar societatile comerciale,
intreprinzatorii individuali si organizatiile necomerciale. In cazul depozitului prestat
de lombard sau de camerele de bagaje ale garilor,deponent este persoana fizica,iar
depozitar lombardul si respectiv gara.

Obiectul juridic al contractului de depozit sunt serviciile depozitarului de asigurare

a pastrarii bunului, iar obiect material-bunurile trasnmise spre pastrare. Din
notiunea legala a contractului reiese ca spre pastrare pot fi trasnmise doar bunuri
mobile. Bunurile care pot fi obiect al contractului de depozit trebuie sa fie individual
determinate, eoarece la expirarea termenului contractului depozitarul este obligat
sa restituie acelasi bun. Depozitul neregulat are ca obiect bunuri determinate
generic. In calitate de obiect material al contractului de depozit pot fi si banii sau
documentele constatatoare de drepturi (titluri de valoare, testamente, contracte,
etc).

Contractul de depozit poate fi incheiat pe termen determinat sau

nedeterminat.Indiferent de stipularea clauzei cu privire de termen,deponentul este
in drept sa isi ridice bunul depozitat in orice moment.Atunci cind contractul de
depozit este in interesul depozitarului,si este incheiat pe un termen
determinat,deponentul va fi tinut sa repare prejudiciul cauzat prin ridicarea
anticipata a bunului.Iar ptrivit CC,in contractele de depozit incheiate pe o perioada
nedeterminata, depozitarul este in drept sa solicite in orice moment deponentului
ridicarea bunului.

Pretul contractului este numit remuneratie. Deponentul datoreaza remuneratia daca

contractul incheiat contine o clauza cu privire la caracterul oneros al
contractului.Clauza cu privire la pret nu reprezinta o conditie esentiala. Dacă asupra
mărimii remuneraţiei datorate nu s-a convenit, se consideră convenită, în cazul
existenţei unui tarif stabilit, retribuţia tarifară, iar în lipsa tarifului, retribuţia
obişnuită.

In lipsa unor prevederi legale exprese cu privire la forma contractului de

depozit,acesta se va incheia cu respectarea normelor generale privind forma actului
juridic.Nerespectarea obligatiei de a intocmi un simplu inscris,decade partile din
posibilitatea probarii existentei contractului prin proba cu martori.Depozitul prestat
de camerele de bagaje se atesta prin chitanta de bagaje,iar cel prestat de
lombard,prin chitanta nominativa de depozit.

2.2. Stabiliţi particularităţile elementelor depozitului hotelier;

Particularitatile sunt determinate de prevederile CC, potrivit carora hotelurile,

caminele, sanatoriile etc. raspund pierderea sau deteriorarea bunurilor persoanelor
fizice ,pe care acestea le au cu ele in incaperile rezervate lor, chiar daca bunurile nu
au fost predate in depozit special.Alte institutii ale depozitului
sunt:restaurantele,frizeriile,bibliotecile,localurile de spectacole etc,dar numai in
privinta bunrilor depuse la garderoba ,vestiare sau alte locuri destinate pn paza
bunurilor .

Hotelul sau alte asemeea institutii nu isi asuma pastrarea banilor,bijuteriilor si a

titlurilor de valoare,daca acestea nu au fost predate in locuri special amenajate.De
regula,hotelerii aduc la cunostina clientilor ca ei beneficiaza gratuit de pastrarea
obiectelor de valoare prin depozitare ,in dulapuri metalice individuale sau prin
incredintare spre pastrare administratiei.Contravaloarea acestui depozit este inclusa
in pretul cazarii.

Hotelierul raspunde atit pn furtul sau deteriorarea partiala su totala a bunurilor

calatorului savirste de prepusi,dar si de strainii care frecventeaza hotelul.

Dispozitiile referitoare la depozitul hotelier sunt aplicabile si in privinta

autovehiculelor parcate in garajul hotelului.In cazul cind parcarea e cu plata,si paza
asigurata de intreprinderea hoteliera,raspunderea acesteia se poate angaja in
conditiile pn depozitul obisnuit cu plata.

2.3. Speţă: Sosind la Chişinău într-o deplasare de lungă durată, Păduraru

s-a cazat în hotelul „Codru”. Peste 3 zile din odaia închiriată au fost
sustrase notebook-ul, paltonul şi aparatul electric de bărbierit, toate în
sumă de 1500 dolari, pe care nu le-a predat la camera de păstrare a
hotelului.

Adresându-se către administraţia hotelului, Păduraru a cerut restituirea

costului bunurilor sustrase, însă administraţia hotelului i-a refuzat, pe
motiv nu le-a transmis la camera de păstrare a hotelului. Soluţionaţi litigiu
în esenţă. Calificaţi raporturile juridice apărute între Ion Păduraru şi
hotelul „Codru”? Trebuia sau nu Ion Păduraru să transmită în mod special
bunurile la păstrare? Argumentaţi răspunsul.

Raporturile dintre acestia fac parte din contractul depozitului hotelier.Hotelul va raspunde
pn furtul bunurilor.Ion Paduraru nu era obligat sa transmita notebook-ul,paltonul si aparatul
de barbierit,deoarece exista lista exhaustiva a bunurilor care sunt obligatorii sa fie
transmise in camera de pastrare,acestea fiind banii,titlurile de valoare si bijuteriile.Iar in
cazul dat,sunt alte bunuri pn care va raspunde hotelul.

Testul nr. 22
1. Contractul de prestări servicii.

1.1. Definiţi regimul juridic al contractul de prestări servicii;

Definitia legala: Prin contract de prestari servicii o parte (prestator) se obliga sa

presteze celeilalte parti (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obliga sa
plateasca retributia convenita.

In literatura juridica de specialitate acesta este definit ca fiind contractul incheiat

intre un prestator de servicii (sau executant)-persoana fizica sau juridica si un
benefeciar (sau client), prin care prima se obliga la indeplinirea unei obligatii de a
face in schimb unui pret.

Conform definitiei legale contractul de prestari servicii este unul numit, consensual,
sinalagmatic, oneros, comutativ si cu executare succesiva.

1.2. Determinaţi reglementarea juridică a varietăţilor contractului de

prestări servicii; - 5 puncte

Unele categorii de servicii sunt reglementate separat de normele CC si de altce

acte normative,cum ar fi contractele de transport,de expeditie,de
comision,depozit,de servicii turistice,de franchising etc.

De ex.potrivit legii cu privire la franchising,contractul de franchising reprezinta un

sistem de raporturi contractuale intre intreprinderi in care partea denumita
franchiser acorda partii denumite franchisee dreptul de a produce sau comercializa
anumite produse ,de a presta anumite servicii in numele si cu marca
franchiserului,precum dreptul de a beneficia de asistenta tehnica si organizatorica a
acestuia.

Potrivit CC,contractul de franchising este contractul prin care o parte ,franchiser si

cealalta parte,franchisee ,intreprinderi autonome se obliga reciproc sa promoveze
comercializarea de bunuri si servicii prin efectuarea,de catre fiecare dintre ele,a
unor prestatii specifice.
 Prin contractul de servicii turistice,potrivit CC,o parte,care poate fi organizatorul
calatoriei,agentul turistic,se obliga sa acorde celeilalte parti(turist) serviciile
stipulate ,iar aceasta se obliga sa achite costul.

Iar potrivit prevederilor din Legea cu privire la organizarea si desfasurarea activitatii

turistice in RM,contractul de servicii turistice este acordul de vointa prin care o
parte,adica turoperator,agentie de turism se obliga sa acorde celeilalte parti,adica
turistului serviciile stipulate,iar acesta din urma se obliga sa achite costul lor.

Contractul de transport este reglementat atit in CC,cit si in Legea cu privire la

transporturi,codul transporturilor auto,codul transportului feroviar,regulamentul
transporturilor auto de calatori si bagaje.Prin CC,este reglementat ca contractul prin
care o parte,numita caraus sau transportator se obliga fata de cealalta parte,numita
client sau pasager sa o transporte impreuna cu bagajele ei,iar cealalta parte se
oblga sa plateasca remuneratie.

1.3. Formulaţi deosebirile şi asemănările contractului de prestări servicii

în raport cu contractul antrepriză, contractul de muncă, contractul de
vînzare-cumpărare a unui bun viitor.

In codul civil sunt prezente dispozitii generale cu privire la antrepriza si la prestari

servicii: Libertatea alegerii modului de efectuare a lucrărilor sau de prestare a
serviciilor, retributia, pret forfetat, darea de seama a antreprenorului sau
prestatorului, obligatia de informare a benefeciarului, etc. Prin contractul de
antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită
lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să
plătească preţul convenit. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît
producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinerea unor alte rezultate prin
efectuarea de lucrări. Astfel acestea se deosebesc prin faptul ca obiectul
contractului de prestari servicii sunt serviciile, iar al contractului de antrepriza
lucrarea. Comun pentru lucrari si servicii este faptul ca se realizeaza prin obligatii de
a face.

Conform implicarii benefeciarului in activitatea antreprenoului/prestatorului:

clientul nu este in drept sa se implice in activitatea antreprenorului, el este
autonom/ independent in organizarea si gestionarea activitatii sale, ci doar poate sa
verifice mersul si calitatea lucrarii realizate. Pe cind benefeciarul de serviciu este
importanta insasi operatiunea, adica activitatea, el se poate implica in activitatea
prestatorului, ceea ce nu se intimpla in cazul lucrarilor. Spre deosebire de contractul
de antrepriza care are drept obiect rezultatul materializat al activitatii
antreprenorului ( producerea unui bun, prelucrarea lui), in cadrul prestarilor de
serviciu activitatea prestatorului este indreptata spre satisfacerea doleantelor
clientului, indiferent de atingerea de catre acesta a scopului urmarit. Astfel
contractului de prestari servicii este caracteristic obligatiile de diligenta nu de
rezultat ca in contractul de antrepriza. O mare importanta penturu delimitarea lor
este interesul benefeciarului care sta la baza incheierii acestor contracte, daca acets
interes este indreptata spre realizarea actiunii, suntem in prezenta unei obligatii de
prestari servicii, iar in cazul cidn se presupune executarea unor activitati cu
transmiterea rrezultatului, este vorba de o lucrare.

Contractual de v-c a bunului viitor se identifica cu boligatai de a da, respectiv

vinzatorul se obliga prin incheirea contractului de a da bunul ce va fi obtinut in
vititor exemplu clasic este roada viitoare. E cidn prestarea serviciilor este o obligatia
de a face si consta in prestarea servciului; este o obligatie de diligenta nu de
rezultat precum la vinzare-cumparare.

Serviciile insa, sunt prestate in baza egalitatii contractuale dintre subiectii raportului
juridic: prestator si benefeciar, prestatorul bucurindu-se de libertatea alegerii
modului de prestare a serviciilor si in situtia data nu este necesar protectia speciala
a partilor contractante din partea statului. Insa in cazul contractului individual de
munca este un raport de subordonare dintre angajator si salariat, pe cind si
protejarea salariatului caci este privit din pucnt de vedere legal ca parte mai slaba a
contractului. Datorita faptului ca prestarea serviciilor reprezinta o actiune sau o
activitate a prestatorului, contractual de prestare servicii se aseamana mult cu
contractual individual de munca. Prestarea unui serviciu sau prestarea unei munci
sunt activitati corelative, dinstinctia o facem prin prisma regimului juridic aplicabil
in fiecare caz. Un criteriu de delimitare este raportul juridic de subordonare sau
egalitatea intre parti. In cazul contractului individual de munca, salariatul are
dreptul la achitarea la timp, lunar si integral a salariului, in cazul contractului de
prestari servcii achitarea retributiei convenite de parti se efectueaza dupa prestarea
serviciilor. Raspunderea disciplinara a salariatului, respetarea regulamentului intern
a unittaii sau ordinelor angajatorului, pe cind raspunderea civila si autonomia in
cazul prestatorului/benefeciarului.

2. Contractul de leasing.

2.1. Descrieţi caracterele juridice ale contractului de leasing.

din definitiile legale rezulta ca contractul de leasing este unul cu titlu oneros,
consensual, sinalagmatic si cu executare succesiva.
Caracterele juridice ale acestui contract indica asupra faptului ca pentru incheierea
acestuia este necesar doar acordul de vointa a partilor in privinta clauzelor exentiale
ale contractului. Fiecare din partile contractului se obliga reciproc, astfle incit
obligatia fecareia din ei este corelativa obligatiei celeilalte parti. Contractul de
leasing prevede plata in rate a unei redevente in calitate de remuneratie pentru
executarea obligatiilor locatorului. Executarea contractului este continua, fiind
determinata de intinderea acestuia in timp.
In literatura de specialitate nu exista unanimitate de păreri cu privire la caracterul
bilateral sau tripartid al contractului de leasing. Unii autori considera ca leasing e un
contractt tripartid, deoarece participa vinzatorul, locatorul si locatarul. Potrivitt unei
alte opinii contract de leasing un act bilateral care se încheie intre locator si locatar,
chiar daca admitem tripartid consideram ca acestea este unul vremelnic deoarece el
se epuizeaza prin furnizarea bunului de catre vinzator.

2.2. Descrieţi drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul de leasing.

Locatorul are dreptul:

a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de
drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod
nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă
natura sau regimul juridic al contractului;

b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă

contractul de leasing nu prevede altfel;

c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să

rezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în
care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractulu;

d) să îmbine calitatea de locator cu cea de vînzător (furnizor) dacă acest fapt este
prevăzut în contractul de leasing;

e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară.

(2) Locatorul este obligat:

a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de

locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare

(furnizare) a bunului;

c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără

acordul locatarului;

d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;

e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare)
cu vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului
executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care
izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi

exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi
contractul conform prevederilor prezentei legi;

g) să garanteze locatarului folosinţa în condiţii normale a bunului;

h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului,

prelungirea contractului ori restituirea bunului.

(1) Locatarul are dreptul:

a) să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze

locatorului această alegere;

b) să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de

vînzare-cumpărare (furnizare);

c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de

leasing şi să suspende plata către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată
încălcarea clauzelor contractuale;

d) să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul

dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate,

să prelungească contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu
prevede altfel.

(2) Locatarul nu are dreptul fără acordul scris al locatorului:

a) să modifice contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) ori să întrerupă acţiunea

lui;

b) să închirieze ori să greveze în alt mod bunul;

c) să cesioneze dreptul de folosinţă sau orice alte drepturi ce rezultă din contract.

(3) Locatarul este obligat:

a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul)
lui în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;

b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce

rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu
prevede altfel;

c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de

vînzare-cumpărare (furnizare);

d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în

stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale;

e) să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare,

exploatare, întreţinere, păstrare, deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului,
precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de

leasing;

g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de

exploatare a bunului obiect al contractului de leasing;

h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de

proprietate venită din partea unui terţ;

i) să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea

stipulată de contract, luîndu-se în considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi
va exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de
proprietate sau de a prelungi contractul.

. Drepturile, obligaţiile vînzătorului (furnizorului)

-Dacă în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) este prevăzută obligaţia

vînzătorului (furnizorului) de a livra şi instala bunul în termenul şi în locul stabilit de
comun acord cu locatarul, îndeplinirea acestei condiţii se autentifică prin acte de
recepţionare-predare şi montare semnate de vînzător (furnizor) şi locatar dacă
contractul nu prevede altfel.

- Vînzătorul (furnizorul) este obligat direct faţă de locatar pentru garanţiile legale
sau convenţionale inerente unui contract de vînzare-cumpărare. Vînzătorul nu
răspunde însă în faţa locatorului şi a locatarului pentru acelaşi prejudiciu.
2.3. Speţă: A a încheiat cu B contract de leasing, prin care primul se obliga
să cumpere de la C utilaj (bunul şi vânzătorul a fost ales de locatar) şi să-l
transmită în posesie şi folosinţă lui B pe termen de 4 ani. Transportarea şi
montarea utilajului a fost efectuată de vânzător. În procesul exploatării
utilajului s-au constatat defecte de producţie ce excludeau folosirea în
continuare a bunului. Drept urmare, locatarul a solicitat de la vânzător
schimbarea bunului, dar a primit refuz (vânzătorul a argumentat refuzul
său prin faptul că nu mai produce asemenea utilaj). Locatarul s-a adresat
către locator, solicitând rezilierea contractului. Locatorul a fost de acord să
rezilieze contractul numai dacă locatarul îi va plăti costul bunului şi îi va
repara dauna cauzată. Nefiind de acord cu aceasta, locatarul s-a adresat
în judecată cu cerere de reziliere a contractului. Soluţionaţi litigiul. Se va
schimba soluţia dacă bunul şi vânzătorul l-a ales locatorul?

Locatorul nu poarta raspundere fata de locatar pn modul in care vinzatorul si-a

executat clauzele contractuale si in cazul dat a dat un bun cu vicii,nu raspunde nici
pn prejudiciul cauzatat in timpul folosirii acestui bun.

Locatorul va raspunde in cazul cind a ales bunul sau vinzatorul,sau in cazul cind
incalcind clauzele contractului de leasing,a intervenit n alegerea bunului sau a
vinzatorului.In acest caz,locatorul poarta raspundere solidara cu vinzatorul,fapt
prevazut in lefea cu prvire la leasing.

Testul nr. 23

1. Conţinutul contractului de împrumut.

1.1. Enumeraţi drepturile şi obligaţiile părţilor în cadrul contractului de

împrumut;

Drepturile si obligatiile imprumutatoruluui:

Obligatia de baza a imprumutatorului consta in trasnmiterea unei sume de bani sa a

unui bun fungibil convenit de parti catre imprumutat. Evident ca imprumutatorul are
si obligatia de a receptiona bunul sau banii restituiti de catre imprumutat la
expirarea contractului. Imprumutatorul are drept sa renunte la indeplinirea
obligatiilor in care situatia materiala a imprumutatului se inrautaseste esential, fapt
ce-ar periclita restituirea imprumutului, chiar daca inrautatirea s-a produc inainte de
incheierea contractului si a devenit cunoscuta imprumutatorului ulterior-acest drept
poarte denumirea de revocare a promisiunii de imprumut. I mprumutatorul nu
poate fi obligat sa execute obligatai sa de baza in mod real, daca el refuza
executarea. In cazul in care refuza sa dea imprumutul, el poate fi obligat doar la
repararea prejudiciului cauzat imprumutatului. La incheiera contractului de
imprumut, imprumutatorul are drept de a cere de la imprumutat un document care
confirma incheierea contractului si transmiterea –recipisa, chitanta sau alt
document. Evident dupa executarea contractului, imprumutatorul are obligatia sa
restituie documentul respectiv. Imprumutatorul poarte raspundere pentru viciile
bunului in cazul in care obiectul contractului sunt bunuri fungibile si acesta a
procedat cu rea-credinta la incheierea contractului, fiind cunoscut cu viciile
obiectului imprumutat. În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen,
împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii
aferente. Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi
împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul
poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente. În cazul
în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului,
împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.

Drepturile si obligatiile imprumutatului:

Obligatia de baza a imprumutatului consta in restituirea obiectului cu respectarea

prevederilor contractuale in ceea ce priveste locul, termenul si modul de executare.
In contractul de imprumut cu titlul gratuit, imprumutatul are drept sa restituie
imprumutl si pina la expirarea termenului. In contractul u titlul oneros, imprumutatul
are obligatai sa achite si dobinda stabilita in contract. Se plăteşte dobîndă la
expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al
restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfeD. Împrumutatul
trebuie să restituie bunuri de calitatea şi în cantitatea bunurilor primite şi nimic mai
mult, chiar dacă preţurile au crescut ori au scăzut. În cazul în care a împrumutat o
sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a
ţine cont de variaţiile valorii banilor. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit
nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în
decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire.
În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea
acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei.
1.2. Evidenţiaţi particularităţile împrumutului oferit de lombard şi de
asociaţiile de economii şi împrumut;

Lombardurile sunt institutii creditare,care ofera populatiei posibilitatea de a-si

pastra obiectele de uz personal şi casnic, precum şi de a primi împrumuturi cu
amanetarea acestor obiecte. Lombardurile îşi desfăşoară activitatea numai după
primirea licenţei pentru activitate, eliberată conform legislaţiei în vigoare. Lombardul
este obligat să asigure obiectele primite în păstrare şi cele lombardate în suma
valorii bunurilor conform evaluării efectuate la amanetarea sau primirea lor în
păstrare prin înţelegerea părţilor. Clienţi ai lombardului pot fi atît cetăţenii Republicii
Moldova, cît şi cetăţenii străini. Lombardul nu are dreptul să primească ca amanet
următoarele: valută străină; hîrtii de valoare; obiecte care nu aparţin persoanelor
fizice cu drept de proprietate privată; bunuri imobiliare; obiecte de anticariat sau
alte obiecte vechi; monede din metale preţioase; metale şi pietre preţioase, care
constituie materie primă, deşeuri sau obiecte cu destinaţie tehnică şi de producţie;
mijloace de transport (exceptînd bicicletele şi motoretele); resturi şi deşeuri ce
conţin metale pretioase , extrase din utilaj la casarea acestuia. Mărimea
împrumutului eliberat cu amanet nu trebuie să fie mai mică de 75 la sută din suma
evaluării obiectelor de uz personal şi casnic amanetate. La manetarea obiectelor
din metale şi pietre preţioase, inclusiv cu mărgăritare, şi a ceasurilor în corp de aur
împrumutul trebuie să constituie cel puţin 90 la sută din suma evaluării. Lombardul
este în drept să stabilească un nivel mai înalt al împrumutului, eliberat pe un bilet
de amanet. Numărul împrumuturilor, acordate unei persoane pe bilete de amanet
separate, nu se limitează. Obiectele evaluate în sumă sub 10 lei nu se primesc în
păstrare sau ca amanet.

Amanetarea bunurilor la lombard are loc cu emiterea chitantei care confirma

incheierea contrcatului de amanet. Lombardul nu are dreptul să folosească obiectele
depuse ca amanet şi nici să le dea în folosinţă altor persoane fizice şi juridice.
Obiectele recepţionate ca amanet trebuie să fie depozitate în încăperile lombardului
în condiţii care să asigure integritatea lor calitativă. Lombardul poartă răspundere
materială şi judiciară pentru integritatea obiectelor luate ca amanet. După expirarea
termenului prevăzut în contract, lombardul este în drept să-şi satisfacă creanţele
din valoarea bunurilor depuse ca amanet în modul stabilit în contract.

De dreptul de a se imprumuta de la asociatiile de economie si imprumut dispun

doar membrii acestor asociatii: a) persoanele fizice sînt cetăţeni ai Republicii
Moldova sau apatrizi; persoanele juridice sînt înregistrate în Republica Moldova
conform legislaţiei şi împotriva acestora nu este intentat un proces de
insolvabilitate; b) au fost aprobate de către consiliul asociaţiei; c) au depus cota de
membru în conformitate cu statutul asociaţiei. Asociaţie de economii şi împrumut –
organizaţie necomercială cu statut juridic special, constituită benevol de persoane
fizice şi juridice, asociate pe principii comune, care acceptă de la membrii săi
depuneri de economii, le acordă acestora împrumuturi, precum şi alte servicii
financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine.
 Asociaţia nu este în drept să acorde servicii persoanelor care nu sînt membri ai
asociaţiei. Asociaţia răspunde pentru obligaţiile sale cu întreg patrimoniul deţinut cu
titlu de proprietate. Membrii asociaţiei nu răspund pentru obligaţiile asociaţiei, iar
aceasta nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.

1.3. Care sunt eventualele dificultăţi ce pot apărea la aplicarea normei

legale care stabileşte relaţia dintre mărimea dobânzii în contractul de
împrumut şi rata de refinanţare a BNM. Propuneţi varianta optimă a
normei care reglementează mărimea dobânzii şi argumentaţi.

În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care
trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a
Moldovei. Prin rata de refinanţare se subînţelege rata de bază a Băncii Naţionale a
Moldovei, adică acea rată, care este aplicată la principalele operaţiuni de politică
monetară pe termen scurt. Caracterul rezonabil se determină în fiecare caz aparte,
inclusiv este necesar să se ţină cont de clauzele contractuale, de tipul contractului,
de faptul dacă a fost stipulată vreo garanţie a debitorului, de termenul contractului,
de condiţiile de creditare ale băncii. Este rezonabilă, de asemenea, acea dobîndă,
care este mai aproape de mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a
Republicii Moldova.. Dacă părţile au prevăzut plata dobînzilor fără să stipuleze
cuantumul lor, în acest caz, potrivit art.585 Cod civil, împrumutatul este obligat să
plătească o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Se
specifică faptul că, prin contract, se poate prevedea şi o altă rată. Însă, dacă prin
contract s-a stabilit o dobîndă nerezonabilă faţă de rata de refinanţare a Băncii
Naţionale a Republicii Moldova, atunci, potrivit art.869 alin.(2) Cod civil, obligaţia de
a plăti această dobîndă este nulă de drept în partea în care depăşeşte rata de
refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Deci efectul nerespectarii conditiei de
rezonabilitate a ratei dobinzii duce la aceea ca obligatia de a plati aceasta dobinda
este nula in partea in care se depaseste rata de refinantare a BNM.

1. Contractul de donaţie.

2.1. Descrieţi construcţiile legale ale contractului de donaţie;

Prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul

patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).

Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg

patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmează să fie
predate este nul. Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a
achita datorii sau sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul
dacă natura şi întinderea datoriilor sau sarcinilor nu sînt stipulate în contract.
Contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul.
Potrivit CC,contractul de donatie se considera incheiat din momentul transmiterii
bunului.Simpla transmitere a bunului nu inseamna o donatie. Donatia este
contractul ce presupune vointa donatorului si acordul donatarului. Conform CC, in
cazul in care un bun mobil este transmis fara acordul celeilalte parti,transmitatorul
poate stabili acestuia un termen rezonabil in interiorul caruia trebuie sa declare daca
accepta sau refuza sa accepte donatia.

La fel,reiesind din prevederile CC,partile pot conveni ca efectele donatiei sa fie

conditionate de indeplinirea unei sarcini sau de realizarea unui scop.

Dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare (înstrăinare) este
prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru
donaţie. Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a
transmite în viitor un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei
nu afectează valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia
contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere formă
autentică. Donatorul este îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a
transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale sale, să
îndeplinească promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere
corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legale de întreţinere a unor alte
persoane. Donatarul nu poate cere despăgubiri.

Este interzisă donaţia, cu excepţia donaţiei neînsemnate, pentru realizarea unor

obligaţii morale:

a) în numele persoanelor incapabile;

b) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale,

educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care
se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de pînă la gradul patru
inclusiv. Această regulă nu se aplică în relaţiile dintre rudele de pînă la gradul patru
inclusiv;

c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.

d) de către persoanele juridice cu scop lucrativ, în cazul în care obiect al donaţiei

sînt valorile mobiliare.

2.2. Determinaţi condiţiile de revocare, rezoluţiune şi nulitate a

contractului de donaţie;

Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei
rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator
sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă,
sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată.
Rpin urmare legea stabuileste expres si exhaustiv temeiurile de revocare pentru
ingratitudine:

- Atentatul la viata donatorului sau a unei persoane apropiate a acestuia;

- Savirsirea cu vinovatie a unei fapte ilicite fata de aceste persoane care

demosntreaza o ingratitutdine grava;

- Refuzul neintemeiat de a acorda donatorului intretinerea datorata.

Un temei de revocare constituie in cauza cind donatarul se face vinovat de o alta

fapta ilicita fata de donator sau face de o ruda apropiată a acestuia. In acest caz
este vorba de acte de cruzime ce vizează integritatea corporală, sănătate persoanei
injuriile care aduc sau ating onoarea, demnitatea sau Reputația donatorului. Ori a
rudelor apropiate a acestuia, gravitatea cărora se apreciază de inst de judecată.

Dreptul de a cere revocarea donatiei pentru ingratitudine este un drept strict

individual si apartine numai donatorului si rudei apropiate, impotriva careia au fost
savirsite oarecare actini ilicite. Revocarea donatiei pentru ingratitudine reprezinta o
sanctiune personala impotriva donatarului vinovat si nu poate avea anumite efecte
negative pentur terti.

Dacă donaţia este revocată, se poate cere restituirea bunului donat.

Revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel
îndreptăţit să revoce a luat cunoştinţă de motivul de revocare.

Acţiunea de revocare a donaţiei nu poate fi înaintată contra moştenitorilor

donatarului, nici de moştenitorii donatorului împotriva donatarului, cu excepţia
cazului cînd donatorul a decedat pînă la expirarea termenului de un an.

Un alt temei de revocare este neindeplinirea sarcinei, donatorul poate revoca

denotia. Revocarea donatiei pentru acest temei legal este posibila in aceleasi
conditii si produce aceleasi efecte juridice ca rezolutiunea contractelor
sinalagmatice.

Rezolutiune. Dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi
asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de
întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care
acesta le mai posedă. Astfel rezulta doua aspecte esentiale care pot influenta
restituirea bunului donat. Primul se refera la starea de nevoie a donatarului care a
aparut dupa executarea contractului, iar a doua se refera la posibilitatea restituirii
doar a bunurilor donate care la moment sun in posesia donatarului. Prin urmare
daca bunurile nu mai exista in natra sua au fost instrainate de catre donatar,
rezolutiunea nu poate avea loc. Legislatia nu prevedere in acest caz dreptul
donatorului de a cere despagubiri. In cazul in care bunul este in posesia donatarului,
insa este grevat de drepturi ale teritilor, donayotul va accepta restituirea bunului
grevat de drpeturi, fara a putea cere despagubiri. Starea de nevoie in care a ajuns
donatorul dupa executarea contractului trebuie sa nu fie conditionata de
comportamentul vinovat al lui. Cererea de restituire este inadmisibilă cînd donatorul
şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

Contract de donație încheiat in timpul unei maladii prezumate a fi letale pentur

donator urmat de însănătoșirea acestuia poate fi declarat nul la cererea donatorului.
In acest caz legiuitorul fixează prezumtia ca încheierea contractului este dictata de
constientizarea de catre donator a inevitabilitatii decesului sau, sa rezume a fi letale
procesele patologice (boala) indiferent de natura acestora care afectează
organismul uman si duc in mod inevitabil la decesul celui bolnav. Prezumtia letalitatii
maladiei trebuie sa fie fundamentata din punct de vedere medical si nu doar banuita
de donator sau de alte persoane.prezumtia maladiei se ia in consideratie in perioada
de curgere a acestei maladii si imposibilitatea de a o trata in acea perioada cu
metodele si mecicamentele disponibile. Pentru a putea cere nulitatea ocntractului
de Donație in timul unei maladii prezumate letale, însănătoșirea donatorului trebuie
sa fie de aceea natura incit sa înlăture pericolul decesului care a fost eminent.
Însănătoșirea partiala care doar îndepărtează survenirea decesului pe o perioada
scurta de timp nu-i oferă dreptul donatorului de a cere nulitatea ocntractului.
Donatorul va putea cere nulitatea donației in decursul termenului general de
prescriptie.

2.3. Speţă: Bunelul lui Cojocaru a promis nepotului său, că la atingerea

majoratului îi va oferi în dar un automobil de marca „Toyota”. Automobilul
a fost procurat, însă, deoarece nepotul nu dispune de carnet de şofer,
bunelul a decis să păstreze automobilul, dăruindu-i nepotului de ziua
naşterii întreaga sa bibliotecă (de o valoare mult mai mare). Nepotul a
refuzat să primească cărţile în dar şi s-a adresat cu acţiune în justiţie
pentru a solicita executarea contractului de donaţie în natură. Oferiţi
soluţia legală. Argumentaţi răspunsul.

Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor

un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează
valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor
care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere formă autentică.
Donatorul este îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun
dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale sale, să îndeplinească
promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare
sau executarea obligaţiilor sale legale de întreţinere a unor alte persoane. Donatarul
nu poate cere despăgubiri.

Deci instanta va refuza cererea nepotului, pe motiv ca contractul nu a fost incheiat

cu respectarea formei autentice, deoarece pentru promisuunea de a trasnmite
automobilul era necesar forma autentica, astfel nefiind posibil executarea silita a
contractului in natura.doar daca automobilul era transmis atunci nu era afectata
valabilitatea donatiei. La fel este la dispozitia nepotului de a refuza sa primeasca
cartile care sunt de o valoare mult mai mare.

Testul nr. 24

1. Elementele contractului de depozit.

1.1. Caracterizaţi elementele contractului de depozit;

Partile contractului de depozit sunt deponentul si depozitarul.In calitate de

deponent poate fi orice persoana fizica sau juridica inzestrata cu capacitatea de a
inchia acte de administrare. De regula,in calitate de deponent figureaza proprietarul
bunului, ceea ce nu reprezinta o conditie obligatorie. Poate preda bunul in depozit
orice persoana interesata sa asigure pastrarea bunului pe care il detine.Astfel,va
putea incheia contract de depozit uzufructuarul,creditorul
gajist,locatarul,comodatarul,vinzatorul etc.caci conform CC, depozitarul nu poate
cere deponentului sau persoanei căreia trebuie să-i restituie bunul dovada faptului
că este proprietarul lui.

Calitatea de depozitar o pot avea persoanele inzestrate cu capacitate deplina de

exercitiu.In calitate de depozitar profesionist pot activa doar societatile comerciale,
intreprinzatorii individuali si organizatiile necomerciale. In cazul depozitului prestat
de lombard sau de camerele de bagaje ale garilor,deponent este persoana fizica,iar
depozitar lombardul si respectiv gara.

Obiectul juridic al contractului de depozit sunt serviciile depozitarului de asigurare

a pastrarii bunului, iar obiect material-bunurile trasnmise spre pastrare. Din
notiunea legala a contractului reiese ca spre pastrare pot fi trasnmise doar bunuri
mobile. Bunurile care pot fi obiect al contractului de depozit trebuie sa fie individual
determinate, deoarece la expirarea termenului contractului depozitarul este obligat
sa restituie acelasi bun. Depozitul neregulat are ca obiect bunuri determinate
generic. In calitate de obiect material al contractului de depozit pot fi si banii sau
documentele constatatoare de drepturi (titluri de valoare, testamente, contracte,
etc).

Contractul de depozit poate fi incheiat pe termen determinat sau

nedeterminat.Indiferent de stipularea clauzei cu privire de termen,deponentul este
in drept sa isi ridice bunul depozitat in orice moment.Atunci cind contractul de
depozit este in interesul depozitarului,si este incheiat pe un termen
determinat,deponentul va fi tinut sa repare prejudiciul cauzat prin ridicarea
anticipata a bunului.Iar ptrivit CC,in contractele de depozit incheiate pe o perioada
nedeterminata, depozitarul este in drept sa solicite in orice moment deponentului
ridicarea bunului.

Pretul contractului este numit remuneratie. Deponentul datoreaza remuneratia daca

contractul incheiat contine o clauza cu privire la caracterul oneros al
contractului.Clauza cu privire la pret nu reprezinta o conditie esentiala. Dacă asupra
mărimii remuneraţiei datorate nu s-a convenit, se consideră convenită, în cazul
existenţei unui tarif stabilit, retribuţia tarifară, iar în lipsa tarifului, retribuţia
obişnuită.

In lipsa unor prevederi legale exprese cu privire la forma contractului de

depozit,acesta se va incheia cu respectarea normelor generale privind forma actului
juridic.Nerespectarea obligatiei de a intocmi un simplu inscris,decade partile din
posibilitatea probarii existentei contractului prin proba cu martori. Depozitul prestat
de camerele de bagaje se atesta prin chitanta de bagaje,iar cel prestat de
lombard,prin chitanta nominativa de depozit.

1.2. Comparaţi elementele contractului de depozit propriu-zis cu

elementele contractului de magazinaj.

Magazinajul este o varietate a contractului de depozit,care prevede predarea

bunurilor spre pastrare la un depozit de marfuri. Raporturilor de magazinaj, care
este un contract de predare a bunurilor spre păstrare la un depozit de mărfuri, se
aplică în modul corespunzător dispoziţiile referitoare la depozit dacă reglementarile
speciale capitol magazinaj nu preved altfel.

Obiectul este asemanator, se refera la pastrarea bunurilor la un depozit. Obiectul

juridic al contractului de depozit sunt serviciile depozitarului de asigurare pastrarii
bunului, iar obiect material-bunurile trasnmise spre pastrare. Din notiunea legala a
contractului reiese ca spre pastrare pot fi trasnmise doar bunuri mobile. Bunurile
care pot fi obiect al contractului de depozit trebuie sa fie individual determinate,
eoarece la expirarea termenului contractului depozitarul este obligat sa restituie
acelasi bun. Depozitul neregulat are ca obiect bunuri determinate generic. In calitate
de obiect material al contractului de depozit pot fi si banii sau
documenteleconstatatoare de drepturi (titluri de valoare, testamente, contracte,
etc).

Magazinerul nu este obligat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, să

constate la preluarea bunurilor cantitatea (numărul, măsura ori greutatea), genul,
felul sau alte caracteristici ale lor. In cazul înmagazinării unor bunuri determinate
generic, magazinerul este îndreptăţit să le amestece cu bunuri de acelaşi gen doar
dacă i s-a permis în mod expres
Termenul: Magazinerul nu poate cere ridicarea bunului înmagazinat înainte de
expirarea termenului convenit pentru magazinaj, iar dacă nu s-a convenit asupra
unui astfel de termen, înainte de a expira 3 luni de la înmagazinare. Dacă nu s-a
convenit asupra unui termen de magazinaj sau dacă păstrează bunul după expirarea
termenului, magazinerul poate cere ridicarea bunului numai în urma rezilierii
contractului cu respectarea unui termen de preaviz de o lună.

Deponentul are dreptul să-şi ridice oricînd bunul depozitat, chiar şi atunci cînd
contractul prevede un termen de depozitare. În cazul în care depozitul este făcut în
interesul depozitarului, deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin
preluarea anticipată a bunului.Depozitarul poate cere oricînd deponentului să-şi
ridice bunul depozitat dacă în contract nu este stabilit un termen de depozitare.
Depozitarul poate să-şi exercite dreptul dat doar în aşa fel încît deponentul să poată
depozita în alt loc bunul, cu excepţia cazurilor cînd există motive întemeiate pentru
a pretinde ridicarea imediată.

Forma: In lipsa unor prevederi legale exprese cu privire la forma contractului de

depozit,acesta se va incheia cu respectarea normelor generale privind forma actului
juridic.Nerespectarea obligatiei de a intocmi un simplu inscris,decade partile din
posibilitatea probarii existentei contractului prin proba cu martori. Depozitul prestat
de camerele de bagaje se atesta prin chitanta de bagaje,iar cel prestat de
lombard,prin chitanta nominativa de depozit. Magajinazul se atesta prin recipisa,
astfel la primirea bunurilor, magazinerul are obligaţia să elibereze o recipisă de
magazinaj. Dupa cum rezulta din continutul prevederilor legale, recipisa de
magajinaz poate fi emisa nominativa, la purtator si la ordin.

1.3. Stabiliţi particularităţile elementelor depozitului hotelier şi a

depozitului sechestru

depozitul hotelier:

Particularitatile sunt determinate de prevederile CC,potrivit carora

hotelurile,caminele,sanatoriile etc. raspund ppierderea sau deteriorarea bunurilor
persoanelor fizice ,pe care acestea le au cu ele in incaperile rezervate lor,chiar daca
bunurile nu au fost predate in depozit special.Alte institutii ale depozitului
sunt:restaurantele,frizeriile,bibliotecile,localurile de spectacole etc,dar numai in
privinta bunrilor depuse la garderoba ,vestiare sau alte locuri destinate pn paza
bunurilor .

Hotelul sau alte asemeea institutii nu isi asuma pastrarea banilor,bijuteriilor si a

titlurilor de valoare,daca acestea nu au fost predate in locuri special amenajate.De
regula,hotelerii aduc la cunostina clientilor ca ei beneficiaza gratuit de pastrarea
obiectelor de valoare prin depozitare ,in dulapuri metalice individuale sau prin
incredintare spre pastrare administratiei.Contravaloarea acestui depozit este inclusa
in pretul cazarii.

Hotelierul raspunde atit pn furtul sau deteriorarea partiala su totala a bunurilor

calatorului savirste de prepusi,dar si de strainii care frecventeaza hotelul.

Dispozitiile referitoare la depozitul hotelier sunt aplicabile si in privinta

autovehiculelor parcate in garajul hotelului.In cazul cind parcarea e cu plata,si paza
asigurata de intreprinderea hoteliera,raspunderea acesteia se poate angaja in
conditiile pn depozitul obisnuit cu plata.

Depozitul sechestru:

Sechestrul este depozitul în baza căruia persoanele remit un bun în litigiu unui terţ,
care se obligă să-l restituie, după terminarea procesului, celui care are drept asupra
lui.

Depozitarul însărcinat cu sechestru este ales de către părţi prin acord mutual. Părţile
pot să desemneze pe unul dintre ei. În cazul în care nu ajung la un acord privind
depozitarul sau privind condiţiile sechestrului, părţile pot cere instanţei de judecată
să decidă.

Depozitarul însărcinat cu sechestru nu are dreptul să facă în privinţa bunului nici o

cheltuială sau alte acte, cu excepţia celor de conservare, în lipsa unei stipulaţii
contrare sau autorizaţii a instanţei de judecată.

Depozitarul poate, totuşi, cu sau fără consimţămîntul părţilor, cu autorizaţia

instanţei de judecată, să vîndă bunurile a căror depozitare implică cheltuieli
disproporţionate în raport cu valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului va
rămîne la depozitar în condiţiile sechestrului.

Sechestrul se încheie după soluţionarea litigiului prin restituirea bunului către cel
îndreptăţit. Depozitarul nu poate, înainte de soluţionarea litigiului, să fie eliberat şi
să restituie bunul decît cu consimţămîntul tuturor părţilor sau, în lipsa
consimţămîntului, dacă există un motiv întemeiat, prin autorizarea instanţei de
judecată.

Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seamă la sfîrşitul

depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părţilor sau a instanţei de judecată.

Sechestrul poate fi instituit şi de instanţa de judecată. În acest caz el este supus

regulilor stabilite de Codul de procedură civilă, precum şi de prezentul capitol, în
măsura în care nu sînt incompatibile

Obiectul contractului este un bun litigios. Obiect pot fi atit bunurile mobile, cit si
imobilele.
Partile sunt sechestrul-persoana care primeste bunul spre pastrare,si sechestrantul-
persoana care depune bunul spre pastrare. In calitate de sechestru, poate fi
desemnata una din partile litigiului sau un tert ales de ele prin acordul mutual. Daca
partile nu ajung la un acord privind persoana depozitarului, partile pot cere instantei
de judecata sa decida.

Depozitarul este obligat sa pastreze bunul si sa il restituie celui care are dreptul
asupra lui. Daca pastrarea bunurilor depozitate implica cheltuieli disproportionate in
raport cu valoarea lor,depozitarul autorizat de instanta de judecata, cu sau fara
acordul partilor aflate in litigiu,poate vinde bunul.Iar suma incasata din vinzare va
ramine la depozitar in conditiile sechestrului.

Contractul de mandat.

Descrieţi obligaţiile mandatarului după executarea contractului de

mandat;
Mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informaţiile necesare, să
dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea
acestuia, să-l informeze neîntîrziat şi să prezinte darea de seamă.

O obligatie de asemenea este faptul ca mandatarul este obligat dupa executarea

mandatului sa remita mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea
mandatului si nu a uitilizat in acest acop, precum si tot ceea ce a dobindit in
executarea obligatiilor sale.Legea stabileste obligatii speciale ale mandatarului in
ceea ce priveste confidentialitatea informatiei detinute de el. Mandatarul este
obligat să nu divulge informaţia care i-a deveni cunoscută în cadrul activităţii sale
dacă mandantul are un interes justificat în păstrarea secretului asupra lor şi dacă nu
există, în baza dispoziţiilor legale, o obligaţie de dezvăluire sau dezvăluirea nu este
permisă de mandant. Obligaţia de păstrare a confidenţialităţii subzistă şi după
încetarea mandatului.

Mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru

executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobîndit
în executarea obligaţiilor sale contractuale.

În ce cazuri mandatarul are dreptul la remuneraţie? Poate fi stabilită

remuneraţia mandatarului în natură?
Obligatia principala a mandantului in cazul contractului de mandat oneros rezida in
remunerarea mandatarului.In acest sens art 1033 al1 CC prevede ca mandantul este
obligat sa plateasca mandatarului remuneratie numai in cazurile prevazute de lege
sau de contract.
Modalitatea de remunerare a mandatarului se poate stabili prin acordul partilor in
mod diferit.Aceasta se poate face intro suma baneasca fixa platita integral la
momentul incheierii sau executarii contractului , deasemenea poate fi facuta
esalonat prin achitare esalonata .Prin acordul partilor retributia partilor poate fi sub
forma unor beneficii patrimoniale.Remunerarea poate fi stabilita prin contract in
baza legii , prin uzante sau in dependenta de valoarea serviciilor acordate.

Odata ce prevederile CC referitoare la mandat nu stipuleaza nimic despre

interzicerea remuneratiei in natura atunci remunerarea in natura se permite.

Speţă: În legătură cu plecarea peste hotare, A l-a împuternicit pe B să

vândă garnitura de mobilă la preţul de 2000 lei. Peste 3 luni mandantul a
fost informat de către mandatar că bunul a fost vândut, primind totodată
şi 2000 lei.
Sosind peste 1 an în concediu, mandantul a aflat că mandatarul a vândut
numai o parte din garnitură, păstrând canapeaua, la preţul de 3000 lei.
Mandantul a solicitat de la mandatar restituirea canapelei şi a sumei de
1000 lei. Mandatarul a refuzat satisfacerea pretenţiei, motivând refuzul
său prin faptul că interesele mandantului nu au fost lezate. Soluţionaţi
litigiu în esenţă. Argumentaţi răspunsul.

Mandatarul nu obtine niciun drept asupra bunurilor dobindite in urma executarii

obligatiilor sale contractuale.Si este obligat sa remita neconditionat mandantului tot
ce a primit de la acesta in vederea executarii contractului.Astfel,mandatarul va
intoarce mandanttului 1000 lei si canapeaua.

Testul nr. 25

1. Noţiuni generale privind contractul de locaţiune.

1.1 Redaţi noţiunea şi caracterele contractului de locaţiune;

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi

(locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi
posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure
celeilalte parti, numita locatar, folosinta unui lucru pentru o anumita perioada, in
schimbul unui pret, numit chirie.
Contract de locatiune este unul sinalagmatic intrucit da nastere la drepturi si
obligatii pentur ambele părți.: astfel locatorul se obliga sa asigure folosință
temporara a bunului, iar locatarul se obliga sa plăteasca chirie. Locatiunea este un
contract cu titlul oneros, intrucit in schimb folosinței bunului se plătește o chirie
determinata sau cel putin determinabila. In cazul in care folosință bunului ar fi data
fara obligația plătii unei chirii nu vom mai fi in prezenta contractului de locatiune, ci
celui de comodat. La stabilirea cuantumul chiriei se ia in consideratie un sir de
circumstante: termenul, obiectul si componenta lui, uzura bunului, intensivitatea
folosirii bunului si altele. Chiria in contract de locatiune de regula se stabilește in
bani dar legislatia RM nu interzice si achitarea ei in natura sau in alt mod. Daca
obiectul locatiuneii este utilizat pentur fabricarea unui bun sau prestarea unor
servicii, chiria poate fi achitata prin transmiterea unei părți a bunului produs sau prin
prestarea unor servicii. Contract de locatiune e unul comutativ in care existența si
întinderea obligatiilor nu depinde de întâmplare si deși nu exista șanse de cîștig sau
de pierdere pentru părți. Este unul consensual care se incheie prin acord de vointa a
partilor fara careva formalități. La fel contract de locatiune cu executare succesivă in
timp durata folosirii bunului, presupune executarea prin mai multe prestatii
esalonate in timp; este de esența locatiunii, locatorul asigura folosirea bunului pina
la incetarea contractului, iar chiria este calculata dupa durata folosinței si timpul se
are invedere chiar daca ea sa fixat in mod global. Locatiunea este unul transtiv de
folosință , spre deosebire de vinzare cumparare, locatiunea nu transmite un drept
real ci doar unul de creanța, constând in folosință temporara sau in folosință si
posesie temporara.

1.2 Cum credeţi, neînregistrarea în termen a contractului de locaţiune în

registrul bunurilor imobile are ca efect:

nulitatea contractului;

imposibilitatea probării lui cu martori;

inopozabilitatea faţă de terţi.

Argumentaţi poziţia.

Contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie

înscris în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect
inopozabilitatea contractului faţă de terţ. Efecte ale nerespectarii formei scrise,
partile vor fi lipsite de posibilitatea dovedirii faptului incheierii contractului prin
proba cu martori. Insa in cazul in care termenul depaseste 3 ani,contractul trebuie
inregistrat in registrul bunurilor imobile, atunci consecinta nerespectarii este
inopozobilitatea fata de terti. Deci contractul este valabil incheiat, nefiind declarat
nul, insa decade propa cu martori sau opozabiliattea fata de terti.
1.3 Analizaţi locul contractului de locaţiune în sistemul contractelor civile,
delimitându-l de alte contracte civile asemănătoare.

Locatiunea este un contract distinct ce face paarte din categoria contractelor

speciale, reglementate de Codul civil, care se particularizeaza prin caracterele sale
juridice. Dinstinctia locatiunii nu este absoluta, deoarece prezinta deosebiri si
asemanari cu celelalte contracte.

Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi

(locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi
posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Prin contract de
comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru
care i-a fost dat. Chiria este elementul ce deosebeste locatiunea de comodat.
Termenul maxim al contractului de locatiune este de 99 ani, pe cind in cazul
comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii
bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul este obligat sa-l restituie la
cererea comadantului, pe cind in cazul locatiunii, locatorul nu poate cere restituirea
bunului inainte de termen stabilit.

Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt
posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte
(arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ
stabilit de părţi. Dar locatiunea – pentru bunuri mobile si imobile. Ambele sunt
contracte oneroase, sinalagmatice, comutative, translative de folosinta. Arenda
reprezinta o varietate a loctaiunii, fapt confirmat prin: contractului de arendă se
aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu privire la locaţiune în măsura în care
prezentul capitol nu prevede altfel.

Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi
(locatar), să asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau
produs de locator, contra unei plăţi periodice (rate de leasing). La baza contractulu
de leasing sta contractual de locatiune, fapt confirmat prin: Contractului de leasing i
se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile privind contractul de locaţiune în
măsura în care prezentul capitol sau legea cu privire la leasing nu prevede altfel. Atit
in cadrul locatiunii, cit si in cadrul leasingului, locatorul se oblige sa asigure
locatarului posesia si folosinta temporara a bunului. La operatiunile de leasing sunt
trei parti: locatar, locator si furnizorul(vinzatorul). Contractul de leasing se poate
raportat la trasnlativ de proprietate in cazul in care locatarul cumpara bunul. In cazul
leasingului, a expirarea contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de
opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de
a înceta raporturile contractuale. Pe cind la locatiunea, la expirarea locatarul este
obligat sa restituie bunul.

2.de contractul de leasing

La baza contractului de leasing sta contractul de locatiune,ceea ce confrma si

CC,care stabileste ca contractului de leasing i se aplica dispozitiile privind contractul
de locatiune,in masura in care capitolul dedicat leasingului saeu Legea cu privire la
leasing nu pprevad altfel.

Atit in cadrul locatiunii,cit si in cadrul leasingului,locatorul se obliga sa asigure

locatarului posesia si folosinta temporara a bunului.

Deosebirile sunt:

-numarul persoanelor ce iau parte la incheierea contractului.La locatiune apar 2

participanti:cel ce inchiriaza bunul si chiriasul,la operatiunile de leasing participa 3
parti de regula:furnizorul,societatea de leasing si beneficiarul

-in contractul de locatiune poate participa orice pers fiz sau jur,iar la contractul de
leasing ,compania va trebui sa dispuna de autorizatie speciala de activitate.

-in cazul contractului de leasing apare dreptul de optiune asupra bunului,pe cind
locatarul contractului de locatiune nu va avea niciodata aceasta posibilitate.

-in cazul contractului de locatiune,ratele se stabilesc in functie de conditiile

existente pe piata si reprezinta contravaloarea dreptului de folosinta ,in cazul
contractului de leasing ,ratele se stabilesc in functie de pretul de achizitie al bunului
cuprinzind cote parti din acesta si de unele elemente cum ar fi dobinda,profit,TVA.

-riscurile si responsabilitatile privind bunul inchiriat in cadrul contractului de

locatiune nu se trabsfera utilizatorului,ci apartin proprietarului.Acelasi lucru este
valabil si pentru leasingul operational ,acesta fiind un criteriu important de
delimitare a celor 2 tipuri de leasing.De asemenea riscurile si responsabilitatile
privind bunul cedat in cadrul contractului de leasing financiar se trabsfera
utilizatorului

3.de contractul de inchiriere a locuintei

Acest contrat este o varietate a contractului de locatiune.La fel ca si

locatiunea,inchirierea este un contract sinalagmatic,cu titlu oneros,comutativ,de
regula consensual cu executare succesiva,care transmite dreptul de folosinta
temporara a suprafetei locative.Inchirierea se deosebeste de locatiunea de drept
comun prin obiectul sau specific:suprafata locativa.
 Contractul de inchiriere a suprafetelor locative ii sunt aplicate dispozitiile dreptului
comun referitoare la locatiune,dar numai in masura in care legislatia locativa nu
prevede norme speciale

2. Alte varietăţi ale contractului de vânzare-cumpărare.

2.1. Numiţi şi efectuaţi o caracteristică generală a altor varietăţi ale

contractului de vânzare-cumpărare (vânzarea drepturilor litigioase,
vânzarea cu pact de răscumpărare).

Contractul de vinzare cu pact de rascumparare

Prin vinzarea cu pact de rascumcumparare se intelege acea vinzare prin care

vinzatorul isi rezerva dreptul de a relua bunul vindut,restituind pretul
cumparatorului.Acest contract are loc daca in contrctul de v-c vinzatorul si-a
rezervat dreptul de rascumparare,aceasta se face prin declaratia vinzatorului fata de
cumparator ca va exercita dreptul de rascumparare.Declaratia nu necesita forma
stabilita pn contractul de v-c.O asemenea vinzare-cumparare este afectata de o
conditie expresa.

Rasumpararea se face la pretul de vinzare.Iar termenul este o conditie

esentiala,care nu poate fi mai mare de 10 ani pn terenuri si 5 ani pn alte
bunuri.Termenul nu poate fi prelungit.

Contractul de vinzare a drepturilor litigiase

Vinzarea drepturilor litigioase mai este numia si retractul litigios,care constituie o

manifestare unilaterala de vointa,in temeiul careia debitorul unui drept litigios,care a
fost trimis de catre creditor unei alte persoane,printr-o cesiune de creanta cu titlu
oneros,poate sa stinga litigiul si obligatia oferind cesionarului ,noul sau
creditor,suma cu care el a plati efectiv cedentului creanta respectiva,impreuna cu
cheltuielile cumpararii si cu dobinzile aferente,de la data platii cesiunii.

Conform CC, un drept este litigios daca este incert, contestat sau contestabil de
debitor, sau in cazul in care a fost intentata o actiune ori se poate prezuma ca
actiunea va fi necesara.
Sunt unele interdictii privind retractul litigios, judecatorii, avocatii, notarii, procurorii
si executorii judecatoresti nu pot dobindi drepturi litigioase sub sanctiunea nulitatii
absolute.

2.2. Analizaţi specificul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a

drepturilor litigioase.

Manifestarea unilaterala de vointa prin care debitorul unui drept litigios - transmis
de catre (titular sau) creditor unei alte persoane, printr-un contract de vanzare-
cumparare sau printr-o cesiune de creanta cu titlu oneros - poate sa stinga litigiul si
totodata obligatia sa, oferind cesionarului (cumparatorul dreptului) - adica noului sau
creditor - suma (pretul) cu care aceasta a cumparat efectiv creanta (sau dreptul) de
la cedent, impreuna cu toate cheltuielile cumpararii si cu dobanzile aferente de la
data platii cesiunii.

Deci cind se instraineaza un drept litigios, debitorul dreptului litigios poate sa-l
inlature din proces pe cesionar, prin plata sumei cu care a cumparat dreptul litigios,
in acets mod se stinge procesul care a fost intentat impotriva lui. Daca n-ar fi fost
retractul litigios, cesionar desi a cumparat creanta la un pret inferior, il va urmari pe
debitor la valoarea nominala a creantei. Nu are importanta daca obiectul vinzarii
este un drept real sau de creanta.

Conditiile exercitarii retractului litigios sint:

- Dreptul cedat sa fie litigios, un drept este litigios în cazul în care este incert,
contestat sau contestabil de debitor sau în cazul în care a fost intentată o acţiune ori
se poate prezuma că acţiunea va fi necesară. Simpla intentie procesuala nu justifica
retractul litigios. Dar retractul va fi admis in orice faza a procesului, inclusiv in timpul
recursului, pina in momentul in care hotarirea ramine definitiva.

- Sa existe o vinzare, , o cedare onoroasa a dreptului litigios. Daca dreptul

litigios a fost donat, lasat prin testament,in caz de shcimb, retractul litigios nu mai
este posbil, deoarece lipseste pretul, si nici incercare de a spicula din partea
cesionarului. Pretul cesiunii trebuie sa fie inferior creantei nominale, deoarece , in
caz contrar, retractul litigios nu se justifica.

- Debitor sa-si manifesta intentia de a exercita retractul litigios. Vointa se va

manifesta fie in fata instantei care solutioneaza fondul litigiului, fie printr-o notificare
pe care o va comunica cesionarului.

Legea prevede interdictii pentru relizarea retractului litigios: judecătorii, avocaţii,

notarii, procurorii şi executorii judecătoreşti nu pot dobîndi drepturi litigioase sub
sancţiunea nulităţii absolute. Retractul nu poate fi exercitat in caz ca vinzarea este
facuta fata de un vreditor pentru a i se placti ceea se i se datoreaza, faţă de un
coproprietar sau faţă de un moştenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios
şi nici în relaţiile dintre comercianţi. De asemenea, nu poate fi exercitat dreptul dacă
există o hotărîre judecătorească prin care se confirmă dreptul litigios sau dacă acest
drept a fost stabilit şi litigiul este pregătit pentru a fi judecat.

2.3. Expuneţi-vă asupra problemelor ce pot apărea la aplicarea în practică

a contractului de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare (în special
privind forma contractului, obligaţia cumpărătorului de a înlătura
drepturile terţilor asupra bunului, răscumpărarea bunurilor imobile, etc.).
Argumentaţi răspunsul.
O problema poate fi demonstrarea declaratiei vinzatorului,deoarece aceasta nu
necesita forma stabilita pn contractul de v-c,si daca contractul a fost incheiat in
forma scrisa,iar declaratia in forma verbala,probatoriul va fi mai dificil de aratat ca
intr-adevarca existat declaratia vinzatorului fata de cumparator ca va exercita
dreptul de rascumparare.

O alta problema poate aparea in cazul restituirii bunului.Deoarece apar conflicte in cazul
cind bunul a fost dotat cu un accesoriu,cumparatorul il poate retine in acest caz daca nu
dauneaza bunului,in caz contrar va cere o recompensa on bunul accesoriu.Alt conflict este
in cazul restiturii bunului cu vicii,fiind deteriorat.In acest caz ,revinzatorul poate sa nu
accepte sa achite o suma de bani,pn deteriorarea bunului.

Dar daca bunul a suferit modificari neesentiale sau a fost deteriorat nu din vina
revinzatorului,atunci rascumparatorul oricit ar dori,nu are dreptul sa ceara reducerea
pretului de cumparare.