I.

GENERAL
1. Care sunt clasele actuale de aplicatii GIS?
In funcţie de modul de obţinere a datelor cartografice digitale, putem defini două principale
clase de utilizatori ai tehnologiilor GIS:
a) producătorii de baze de date cartografice digitale;
b) utilizatorii de baze de date cartografice digitale.
Urbanism, sistematizare şi administraţie locală , cadastru ,protecţia mediului , agricultură,
pedologie, silvicultură şi îmbunătăţiri ,petrol şi gaze ,dotări edilitare: , transporturi şi
telecomunicaţii , comerţ , aplicaţii speciale , geologie ,hidrologie, oceanografie , statistică,
evidenţa populaţiei, recensăminte, demografie , finanţe-bănci ,politică

2.Aplicatii in cloud; exemplu de aplicatii GIS in cloud publice.

Cloud: reprezinta un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și
stocare de date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația
fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii; o solutie de utilizare a resurselor
informatice externe (servere, spatiu de stocare, aplicatii si servicii) prin intermediul
Internetului.
EX DE APLICATII:Google Drive, DropBox, OneDrive, ArcGIS online

3.Internet ca platforma;limitari; securitate.

Internetul oferă omului modern o grămadă de avantaje, care îi ușurează sau îi îmbunătățesc
viața, prin cautarea facila a informatiilor de care are nevoie, din toate domeniile:politica,
administratie, sport, agricultura, vreme,imagini, stiri). Bogatia informatiilor care exista pe
internet te ajuta sa iti formezi o parere intr-o mai buna cunostiinta de cauza si sa actionezi in
consecinta. Un om informat este un om mai bogat(cel putin spiritual). Totusi, in momentul in
care divulgam informatii personale, adrese de e-mail etc, ele devin vulnerabile, in ciuda
protocoalelor de securitate existente.

4.GIS mobil, smart devices: definitii.

• Termenul de GIS mobil poate fi definit ca un sistem integrat hardware/software care
ofera servicii GIS cu ajurtorul unor dispozitive mobile; Wireless GIS constituie o
subcategorie a GIS Mobil care permite conectarea wireless.
Exista doua clase majore de GIS Mobil:
1. GIS de teren, care este orientat pe culegerea datelor si actualizarea si validarea bazelor
de date.
2. Location Based Services (LBS), orientate catre furnizarea utilizatorului de informatii
bazate pe o locatie geografica spacifica (in conformitate cu Nokia piata de LBS este in
prezent de 10 miliarde USD).
Smart device: un dispozitiv electronic inteligent, conectat cu alte dispozitive sau retele prn
diferite protocoale , care poate opera intr-o anumita masura in mod interactiv si autonom.

5.Citati cel putin 3 solutii SGBD cu componenta spatiala.

 ArcGIS Mobile
  ArcGIS for Military – Land Operations
 ArcGIS for Military – MaritimeOperations
 ArcGIS for Intelligence
 Sistemul NATO Core Geographic Services

6.Definiti: a) pixel- este un element component, de obicei foarte mic, al imaginilor grafice
(fotografii, desene etc.) digitale
b)rezolutie- este precizia cu care este redata pozitia si forma unui element
geografic pe o suprafata oarecare. Rezolutie: dimensionarea celor mai mici detalii care pot fi
detectate sau reprezentate in plan
precizie- Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei
măsurări, a unui produs
repetabilitate-actiunea de a repeta pana la obtinerea unor valori apropiate,
pentru o precizie cat mai buna.
c)ortofotoredresare-punerea in scara a fotogramei si aplicarea corectiei de
inclinare(datorata inclinarii axei de fotografiere).
d)georeferentiere- Prin referenţiere geografică (sau georeferentiere) se
înţelege stabilirea relaţiei dintre coordonatele unui punct pe o foaie plană (hartă - 2D) şi
coordonatele geografice reale din teren (pe suprafaţa Pământului – 3D, aproximata printr-un
elipsoid de referinta).

7.Descrieti procesul tehnologic in fotogrammetria digitala.

Evolutia tehnologiei a permis trecerea de la etapa analogica(fotograma pe hartie), la cea
analitica(procedee si algoritmi matematici specifici), la cea digitala, in care toate etapele
necesare procesarii imaginilor sunt realizate automat cu ajutorul unor softuri specializate.
Fotogrammetria digitală prelucrează imaginile digitale sau digitizate. Specific acestor noi
tehnologii de fotogrammetrie au apărut pe lângă produsul tradiţional, care este harta, noi
produse precum sistemele informaţionale geografice (SIG) sau sistemele informaţionale ale
teritoriului (SIT).

8.Aplicatii fotogrammetrice cu drone, scurta caracterizare.

In prezent, fotogrammetria aeriana se bazeaza pe tehnici UAC(unamed aerial vehicle) ce
sunt controlate de la sol cu ajutorul unui laptop ce are un soft specializat. Aplicatii ale
fotogrammetriei cu drone sunt urmatoarele : obtinerea cu acuratete a MNT, analize
volumetrice, realizarea de modelari, realizarea de planuri, harti.

9. Definiti ortofotoplanul- fotograme aeriene corectate geometric (ortorectificate) si

georeferentiate ca si harti. Acestea, ca si hartile clasice, nu au nici o distorsiune. Spre
deosebire de o fotografie aeriana, un ortofotoplan poate fi folosit pentru masurarea distantelor
reale pentru ca acesta este reprezentarea exacta a suprafatei pamantului.

II. SURSE DE DATE

1.Tipuri de date(vector, raster, descriptive)
Modelul de date raster reprezinta o zona de teren ca o matrice (grila) formata din celule
rectangulare uniforme, fiecare celula având o valoare. Grila este reprezentata într-un sistem de
coordonate x, y (Cartezian). Coordonatele x, y ale unei celule se calculeaza pe baza
coordonatelor unui punct de referinta, de obicei unul din colturile grilei, tinând cont de pozitia
celulei în grila (numarul liniei/coloanei) si de dimensiunile celulei pe x si pe y. Valoarea unei
celule indica obiectul situat în acea pozitie. Exista trei metode pentru stabilirea valorilor unei
celule: clasificarea obiectelor, în care fiecare valoare indica un anumit tip de obiecte cum ar fi
drum, zona urbana, tip de sol; indicarea valorii culorii (nivelului de gri) înregistrate într-o
imagine (fotografie); indicarea unei masuratori relative cum ar fi altitudinea fata de nivelul
marii, înaltimea unei cladiri fata de nivelul solului, etc.
În modelul raster, obiectele nu au o delimitare bine-definita iar relatiile spatiale dintre obiecte
sunt reprezentate implicit. Reprezentând celule rectangulare, forma obiectelor nu este foarte
exacta si depinde de rezolutia celulei. Prin rezolutia celulei se întelege dimensiunea suprafetei
de teren reprezentate de o celula; cu cât suprafata reprezentata este mai mica, cu atât rezolutia
este mai buna si deci datele mai precise, în schimb este nevoie de mai multa memorie pentru
stocarea datelor si deci de un timp de prelucrare mai îndelungat.
Precum modelul vectorial, modelul raster permite reprezentarea obiectelor GIS punctuale,
liniare sau poligonale. Un obiect punctual este reprezentat printr-o valoare într-o singura
celula a grilei. Un obiect liniar apare ca o serie de celule adiacente care redau lungimea si
forma obiectului. Un obiect poligonal este reprezentat ca un grup de celule adiacente care
redau aria si forma obiectului. Modelul raster este foarte eficient pentru reprezentarea
imaginilor si pentru implementarea functiilor analitice spatiale (suprapunerea obiectelor,
identificarea întinderii unui fenomen, operatii pe vecinatati). În modelul raster suprafetele sunt
reprezentate prin indicarea în fiecare celula a valorii cotei corespunzatoare punctului din
centrul celulei (o latice). Prin urmare, acest model permite implementarea cu usurinta a
operatiilor asupra suprafetelor (calculul pantei, directiei pantei, interpolarea curbelor de
nivel).
Exista doua moduri în care pot fi stocate datele raster: ca imagini sau ca grid-uri. În ambele
cazuri, datele sunt stocate sub forma unor rânduri si coloane de celule de dimensiune egala.
Fiecare celula stocheaza o valoare. Detaliile depind de dimensiunea celulei. Cu cât
dimensiunea celulei este mai mica, cu atât datele sunt stocate mai precis. Unele formate pot
avea mecanisme de colectie.
În modelul de date vectorial, obiectele GIS sunt reprezentate având o delimitare bine
definita în spatiu. Pozitia si forma obiectelor este reprezentata utilizând un sistem de
coordonate x, y (Cartezian). Un punct este reprezentat printr-o singura pereche de coordonate
x, y. O linie este reprezentata printr-un sir ordonat de perechi de coordonate x, y. Un poligon
este reprezentat printr-un sir de perechi de coordonate x, y care definesc segmentele liniare ce
delimiteaza poligonul. Modelul vectorial reprezinta fiecare suprafata ca o serie de izolinii; de
exemplu, altimetria se reprezinta ca o serie de curbe de nivel. Modelul vectorial este foarte
eficient pentru desenarea hartilor, dar este mai putin eficient pentru analiza suprafetelor care
necesita calcule complexe pentru determinarea unor caracteristici cum ar fi panta suprafetei în
orice punct sau directia pantei.
Datele vector pot fi de doua tipuri: topologice si netopologie. În cazul unui model topologic al
datelor, se utilizeaza relatii spatiale pentru a defini proprietati spatiale.
Datele descriptive sunt seturi de atribute asociate datelor referitoare la un obiect definit prin
amplasare geografica grupate in baze de date.

2.Tehnologii actuale de populare a bazelor de date ;standarde ; formate ;

topologie(care este rolul topologiei)
Standarde :
-in domeniul apararii :- pentru aparare si pentru securitate pentru implementarea standardelor
si protocoalelor de interoperabilitate si in conformitate cu standardele platformelor,
programarii, securitatii si dezvoltarii de aplicatii.
-IT:sisteme de operare, protocoale, medii de dezvoltare
-geospatiale
Exista mai multe formate de date vector care pot fi utilizate pentru a stoca informatiile
spatiale:
 Shapefile- prin acest format se poate reprezenta un singur strat
 Coverage- colectie de straturi ;date stocate sub forma de director ;
 Geodatabase- se pot stoca straturi sau colectii de straturi (feature datasets).
 fisiere CAD- colectie logica care permite accesarea unui strat sau a tuturor stratuilor, la
un moment dat.
 tabele de evenimente- o colectie de înregistrai (rândurile tabelului) si coloane
(câmpuri).

Topologia este un concept matematic utilizat pentru a reprezenta explicit relatiile spatiale
dintre obiecte (vecinatate, continuitate, interconexiune).
Cu ajutorul topologiei se poate determina care sunt obiectele adiacente unui obiect, ce
elemente se intersecteaza, cât de mare este un obiect, care este drumul cel mai scurt de la un
obiect la altul.

3.Standarde si interoperabilitate :definitii ; concept ; asigura standardizare

interopelabilitate ?
Interoperabilitatea este abilitatea a doua sisteme de a interacţiona unul cu altul. în
contextul INSPIRE aceasta înseamnă : (1) datele trebuie sa fie omogene, (2) trebuie sa existe
metadate pentru a putea găsi şi înţelege datele, şi (3) serviciile ar trebui nu doar sa găsească
datele dar să le şi acceseze şi să le utilizeze. Interoperabilitatea poate fi atinsa doar printr-un
lung proces de standardizare.
Doar pe baza interoperabilităţii nu se poate construi o Infrastructura de Date Spaţiale buna.
Principiile flexibile ale distribuirii datelor şi informaţiilor trebuie introduse pentru a face
infrastructura să funcţioneze. Cooperarea între toţi deţinătorii şi proprietarii de date
geospaţiale este astfel vitală.

4.INSPIRE
 Prin iniţiativa INSPIRE, Uniunea Europeana – în colaborare cu deţinătorii şi proprietarii
principali de resurse de date geospaţiale – intenţionează sa stabilească o infrastructura pentru
informaţiile spaţiale în Europa ce va permite utilizatorilor din sectorul public la nivel
European, naţional, regional şi local sa folosească în comun date spaţiale dintr-o mulţime de
surse intr-un mod interoperabil pentru execuţia diverselor sarcini publice în cazul în care
utilizarea nu este restricţionată. Mai mult, utilizatorilor din medii private, de cercetare sau
organizaţii non-guvernamentale şi cetăţenilor li se vor oferi servicii pentru a descoperi accesul
şi a vedea aceste surse de date spaţiale. Politicile de mediu, pentru care dimensiunile spaţiale
constituie o componenta importanta, au fost alese ca punct de plecare pentru a stabili aceasta
infrastructura spaţială. Iniţiativa INSPIRE este bazata pe 6 principii de baza .Există două
cuvinte cheie în abordarea INSPIRE fără de care este imposibila construirea unei
Infrastructuri de Date Spaţiale, şi anume interoperabilitate şi distribuirea datelor.

III.MANAGEMENT, PLANIFICARE, IMPLEMENTARE

1.Care sunt cerintele specifice la introducerea unui GIS intr-o
organzatie;motivatie.
Prin implementarea unui GIS se înţelege utilizarea unei dotări materiale (echipamente de
calcul şi periferice şi software GIS) şi a unor diverse surse de date (hărţi şi planuri existente,
recensăminte, statistici, date de teren, aerofotograme, imagini satelitare, etc.) de către o
organizaţie în vederea dezvoltării unei aplicaţii bine definite. Implementarea se concretizează
într-o bază de date spaţiale aferentă unei zone geografice bine delimitate şi un set de proceduri
GIS apelabile de la nivelul unei interfeţe utilizator în vederea efectuării de interogări şi
analize spaţiale (geografice) complexe ale căror rezultate să fie sugestiv reprezentate sub
formă de grafice, schiţe, scheme, planuri, hărţi şi rapoarte.
Evaluarea eficienţei implementării GIS porneşte, cum este şi firesc, de la estimarea
costurilor şi beneficiilor legate de această activitate.Indiferent de mărimea şi repartiţia
costurilor de implementare (dotare hardware şi software, culegere date, introducere date,
pregătire personal, materiale consumabile, întreţinere, etc.), factorul hotărâtor în obţinerea
unei aplicaţii GIS operaţionale nu poate fi cuantificat în bani: succesul implementării şi
funcţionării unui GIS depinde în primul rând de modul de organizare a activităţii.

2.Proiecte la nivel de departament/organizatie;scurta caracterizare.

Pentru a avea succes în implementarea unui GIS complet, schema de organizare a
personalului trebuie să prevadă îndeplinirea operativă a 11 activităţi generale. Fiecare dintre
acestea necesită anumite cunoştinţe, aptitudini, personalităţi. Desigur, nu este exclus ca o
singură persoană să execute mai multe dintre aceste activităţi sau ca un colectiv de persoane
să se ocupe exclusiv doar de una dintre activităţile prevăzute. În acelaşi timp, în funcţie de
aplicaţie, este posibil ca unele dintre aceste activităţi să nu apară în schema de organizare.
1. Conducătorul de proiect
Acesta trebuie să înţeleagă cum se pot aplica tehnologiile GIS pentru rezolvarea
problemelor proprii organizaţiei pentru care lucrează.
Conducătorul de proiect este cel care trebuie să selecţioneze şi apoi să conducă
personalul calificat implicat în executarea celorlalte 10 activităţi. Tot el are răspunderea
pentru menţinerea productivităţii echipei alese precum şi a răsplătirii corecte a membrilor
acesteia pentru eforturile depuse de fiecare.

2. Analistul GIS
Acesta posedă cunoştinţe tehnice şi experienţă în aplicarea unui GIS pentru a
rezolva cerinţele utilizatorilor vizaţi. El trebuie să fie capabil să proiecteze şi să automatizeze
baza de date GIS. De asemenea, el trebuie să ştie cum să proiecteze şi să execute analize
spaţiale complexe.

3 Administratorul bazei de date

Acesta are experienţă în proiectarea bazei de date spaţiale, în organizarea
logică a obiectelor geografice pe straturi tematice, alegerea surselor de date adecvate fiecărui
strat tematic, definirea şi codificarea informaţiilor descriptive
4. Administratorul GIS
Acesta posedă cunoştinţele necesare exploatării hardware-ului, software-ului şi
bazei de date spaţiale pentru a implementa într-o manieră productivă toate funcţiile specificate
de analistul GIS..

5. Specialistul în interpretare fotogrametrică/desenatorul tehnic

Acesta se ocupă cu realizarea de manuscrise de hărţi prin compilarea şi
integrarea informaţiilor cartografice provenite de la diferite surse

6. Operatorul de digitizare/scanare/introducere de date de la tastatură

Acesta efectuează automatizarea şi întreţinerea bazei de date GIS. El
digitizează sau scanează hărţi, introduce datele tabelare reprezentând atributele obiectelor
geografice din baza de date, editează hărţile digitale pentru corectarea erorilor şi efectuează
actualizarea datelor. Pentru aceasta, el execută toate operaţiile specificate de administratorul
bazei de date şi/sau de administratorul GIS.

7. Specialistul în redactarea rezultatelor finale

Acesta se ocupă cu producerea de grafice, schiţe, scheme, planuri, hărţi şi
rapoarte.
8. Administratorul de sistem
Acesta este responsabil cu întreţinerea configuraţiei de calcul (hardware şi software)
utilizate pentru implementarea GIS-ului.
9. Programatorul de aplicaţii
Acesta se ocupă cu dezvoltarea de interfeţe utilizator orientate către aplicaţie.
Utilizând secvenţe complexe de operaţii GIS, acesta construieşte macro-comenzi apelabile
printr-o simplă selectare a unei opţiuni dintr-un meniu proiectat astfel încât utilizarea GIS-ului
implementat să fie cât mai naturală pentru utilizator.
10. Instructorul de GIS
Utilizatorul este cel deservit de GIS-ul implementat. Pentru ca implementarea
GIS să aibă succes, aceasta trebuie să vizeze un utilizator real. Evident, sarcina implementării
GIS este cu atât mai uşoară cu cât utilizatorul, pe lângă cunoştinţele şi experienţa specifice
domeniului său de activitate, posedă şi cunoştinţe despre funcţiile unui GIS
11. Utilizatorul
Legat de cele prezentate anterior, la implementarea cu succes a unui GIS
trebuie să participe şi utilizatorul, beneficiarul noului sistem. Acesta trebuie să furnizeze
informaţiile de specialitate necesare proiectării şi implementării bazei de date şi a funcţiilor
GIS.

3.Ce trebuie sa contina un bussines plan

Planul de afaceri reprezinta harta intreprinzatorului menita sa il ajute sa isi atinga
obiectivele, si sa ii ofere repere constante pentru a vedea daca se indreapta in directia corecta.
El trebuie sa contina:descrierea companiei si obiectivele acesteia, date despre produse si
servicii, un studiu de piata, informatii despre strategie si implementare, managementul
afacerii si planificarea financiara.

4.Analiza cost/beneficiu
Principalele costuri avute în vedere la implementarea unui GIS sunt următoarele: costul
dotării şi cel al introducerii datelor. Pe plan mondial, se estimează că 70 - 80% din costul total
al implementării îl reprezintă introducerea şi întreţinerea datelor.
Pentru evaluarea beneficiilor, trebuie îndeplinite, în cazul cel mai favorabil, următoarele trei
condiţii:
-Produsele finale GIS să poată fi definite
-Produsele finale să aibă valoare economică
-Valoarea economică a produselor finale să poată fi măsurată.
Nu există însă o abordare metodologică universal valabilă pentru estimarea beneficiilor GIS.
Această situaţie se datorează în principal următoarelor trei cauze:
-Obiectivele implementării GIS nu pot fi exprimate ca produse finale.
Astfel de cazuri se întâlnesc atunci când tehnologia GIS este utilizată pentru a
îmbunătăţi procesul de decizie din cadrul unităţii economice, reducându-se gradul de
incertitudine şi riscurile asupra deciziilor.
-Valoarea economică a produselor finale nu poate fi măsurată ci doar estimată ca beneficiu
indirect.
În cazurile în care produsele finale GIS sunt plasate într-un lanţ tehnologic sau
decizional mai amplu, fără ca ele să constituie rezultate finale cuantificabile.
-Introducerea tehnologiei GIS afectează costul produselor existente.
În cazurile în care se obţin, prin utilizarea GIS, reduceri ale costurilor de producţie.

Elemente cheie:
a) incepeti procesul prin examinarea organizatiei si a cerintelor ei fata de informatii;
b) concentrati-va asupra analizei informatiilor necesare organizatiei pentru a-si atinge
scopurile strategice;
c) mentineti o procedura de audit pe parcursul intregii planificari;
d) stabiliti interconexiunile intre structura organizatiei, cerintele informationale, comunicarea
intre departamente, seturile de date si functionalitatea necesara
In evaluarea performantelor unui sistem importante sunt beneficiile aduse de utilizarea
acestuia
Daca acestea depasesc costurile, direct sau indirect (prin cresterea calitatii serviciilor sau
produselor oferite) atunci utilizarea sistemului este eficienta

5.Proiectare/constructie/implementare; scurta descriere a fazelor

Proiectare- Elaborare a unui proiect care cuprinde calcule tehnice și economice.
Constructie -Ansamblu al tehnologiilor care permit construirea diferitelor obiective.
Implementare-Punerea in practica a obiectivului/proiectului construit.

6.Utilizarea Internet la platforma; restrictii.

În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale. El se
bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale de
comunicație”, care descriu toate regulile și protocoalele de transmitere a datelor în această
rețea. Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult
sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta
electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand,
telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări
de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică,
deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri
interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe, multe altele.
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate
garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe dăunătoare,
create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui utilizator și se
termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se apere.