UNITATEA DE INVATARE 1

ISTORIA, ROLUL ŞI IMPORTANŢA AUTOVEHICULELOR

Autovehiculul este un vehicul rutier care se deplasează pe drum sau pe teren
neamenajat cu ajutorul unui sistem de propulsie, fiind echipat cu roţi sau cu şenile.
Atât automobilele cât şi tractoarele și camioanele, pe lângă multitudinea
asemănărilor, au şi unele particularităţi la motor, transmisie, sistem de rulare, suspensie
şi caroserie, determinate de condiţiile diferite de exploatare.
Istoria automobilului începe în 1769, o dată cu crearea automobilului cu motorului cu
abur și care putea transporta persoane la bord. În 1806, apar vehiculele dotate cu
motoare cu ardere internă care funcționau cu combustibil lichid. În jurul anului 1900,
apar și vehiculele cu motor electric.
Automobilul se impune cu rapiditate în țările dezvoltate ca principal mijloc de
transport. Industria constructoare de automobile ia un avânt puternic mai ales după cel
de-al Doilea Război Mondial. Dacă la începutul secolului XX existau câteva sute de mii,
la începutul perioadei postbelice existau pe plan mondial peste 500.000 de automobile,
ca în 2007 producția mondială anuală să depășească 70 de milioane de unități.
Germanul Nikolaus Otto realizează motorul cu benzină în patru timpi, iar cel similar cu
motorină este creația lui Rudolf Diesel. Un alt german, Christian Friedrich Schönbein
creează, în 1838, motorul care funcționează cu pila de combustie cu hidrogen. Automobilul
electric își datorează apariția maghiarului Ányos Jedlik (unul din inventatorii motorului
electric) și francezului Gaston Planté (care a inventat bateria cu acid și cu plumb).
Inginerul german Karl Benz poate fi considerat inventatorul automobilului în accepție
modernă, obținând un patent în 1886. Primul autoturism cu o formă aerodinamică a fost
realizat realizat de inginerul Aurel Persu.

1.1. Clasificarea autovehiculelor

Autovehiculele se clasifică după următoarele criterii:

 Destinație (felul transportului);

 Particularitați constructive (tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei);
 Numărul punților

Clasificarea autovehiculelor după destinație

a) Autovehicule pentru transportul persoanelor
Autoturisme - automobile care, prin construcție și echipare, sunt destinate
transportului unui număr redus de persoane, bagaje și/sau al bunurilor acestora, având
o capacitate de două până la 7 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto.
Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto B.
 Microturisme - cilindree: 200-250 cm³ (1 – 2 locuri)
 Mici - cilindree: 500-1000 cm³ (2 – 4 locuri)
 Mijlocii - cilindree: 1000-2000 cm³ (4 – 5 locuri)
 Mari - cilindree: 2000-4000 cm³ (4 – 6 locuri, de exemplu limuzinele)
 Foarte mari - cilindree: 3000-8000 cm³ (4 - 7 locuri)
1
 Microbuze - autovehicule destinate și echipate pentru transportul unui număr redus
de persoane și al bagajelor acestora.
 Cu capacitate mică (6 - 16+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto D1.
 Cu capacitate mare (18 - 22+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto D.

Autobuze - autovehicule destinate și echipate pentru transportul unui număr mai

mare de persoane și al bagajelor acestora. Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto D.

 Cu capacitate mică (15 - 30 locuri).

 Cu capacitate mijlocie (30 - 70 locuri).
 Cu capacitate mare (70 - 100 locuri).
 Cu capacitate foarte mare (peste 100 locuri).

b) Automobile pentru transportul mărfurilor

 Autoutilitară - cu sarcină utilă până la 10.000 [N], caroserie închisă și cabină

separată.

 Autocamionetă - cu sarcină utilă de circa 15000 [N] - 20000 [N], caroserie

închisă sau acoperită cu coviltir și cabină separată.

 Autocamion - are caroserie deschisă sau acoperită cu prelată. După

capacitatea de încărcare autocamioanele pot fi:
Autocamioane ușoare - cu sarcina utilă de 15000 [N] – 30000 [N].
Autocamioane mijlocii - cu sarcina utilă de 30000 [N] – 80000 [N].
Autocamioane grele - cu sarcina utilă de 80000 [N] - 120000 [N].
Autocamioane foarte grele - cu sarcina utilă de peste 120000 [N].

 Autobasculantă – prevăzută cu o benă basculantă pentru încărcătură și cabina

conductorului separată de caroserie.

c) Autovehicule speciale

 Autocisternă – echipată cu unul sau două recipiente pentru transportul

lichidelor.
 Autofrigorifică – cu caroserie închisă termoizolantă, pentru transportul bunurilor
alterabile.
 Automacara – echipată cu o macara pentru ridicarea sarcinilor.
 Autosanitară (ambulanță) – dotată cu instalații medicale pentru stabilizarea și
transportul bolnavilor.
 Autoatelier – amenajat cu utilaje pentru executarea reparațiilor.
 Autotractor – pentru tractarea semiremorcilor.
 Autoplug/stropitoare
 Autoscară
2
Clasificarea autovehiculelor după particularitățile constructive

Se consideră următoarele criterii de distincție ale automobilelor: tipul motorului, tipul

transmisiei, tipul propulsiei.

Clasificarea după tipul motorului

 Automobile cu motoare termice

 Motoare cu aprindere prin scânteie - M.A.S.
 Motoare cu aprindere prin comprimare - M.A.C. (Diesel).
 Motoare cu piston rotativ (Wankel).
 Motoare cu turbine cu gaze.
 Motoare cu reacție.
 Motoare cu abur.

 Automobile cu motoare electrice

 Alimentate cu energie electrică de la baterii.
 Alimentate cu energie electrică obținută din pile de combustie.

Clasificarea după tipul transmisiei

 Automobile cu transmisie mecanică

 Automobile cu transmisie hidrodinamică
 Automobile cu transmisie hidromecanică
 Automobile cu transmisie electrică

Clasificarea după tipul propulsiei

 Automobile cu roți cu pneuri

 Automobile cu roți cu șenile

Clasificarea după numărul punților

 Automobile cu două punți

Automobile 4x2
Automobile 4x4

 Automobile cu trei punți

Automobile 6x2
Automobile 6x4
Automobile 6x6

 Automobile cu patru punți

Automobile 8x4
Automobile 8x6
Automobile 8x8
3
 Autovehiculele sunt alcătuite din mai multe ansambluri, subansambluri şi
mecanisme care pot fi împărţite în următoarele grupe:
a) motorul (sursa de energie),
b) transmisia,
c) sistemul de rulare,
d) sistemele de conducere,
e) caroseria,
f) sistemele de siguranță și confort.

a) Motorul transformă energia chimică a combustibilului folosit în energie mecanică

necesară mişcării automobilului. De regulă motorul se plasează în partea din faţă a
autovehiculului. La unele autoturisme şi autobuze motorul se plasează în spate, iar în
cazul autocamioanelor pentru a mări platforma de încărcare motorul se plasează sub
cabină şi caroserie, de asemenea la unele autobuze sub podea între cele două punţi.

b) Transmisia serveşte pentru modificarea, transmiterea şi distribuirea momentului

motor al motorului la roţile motoare ale automobilului. Transmisia se compune din
următoarele subansambluri: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanică, reductor
central şi diferenţial. De la motor se transmite ambreiajului cuplul motor, care serveşte
la cuplarea şi decuplarea motorului de transmisie, în vederea opririi şi pornirii
automobilului precum şi la schimbarea treptelor de viteze. Cutia de viteze modifică
vitezele de deplasare şi forţele de tracţiune ale automobilului. De asemenea, permite
obţinerea mersului înapoi şi staţionarea îndelungată a automobilului cu motorul în
funcţiune. Transmisia cardanică are rolul de a transmite cuplul motor de la cutia de
viteze la puntea motoare din spate (pentru autovehiculele cu motor în față și punte
motoare în spate). Reductorul central, pe lângă faptul că transmite cuplul motor la
puntea din spate, participă la mărirea raportului total de transmitere şi face în acelaşi
timp să se transmită mişcarea de la un arbore la altul, atunci când aceştia sunt dispuşi
unul faţa de altul sub un unghi de 90 o. Diferenţialul dă posibilitatea celor două roţi
motoare să se rotească cu turaţii diferite, lucru necesar la deplasarea automobilului în
viraj sau pe drumuri cu neregularităţi.

c) Sistemul de rulare transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie şi cu

ajutorul lui autovehiculul se deplasează pe drum.

d) Sistemele de conducere sunt formate din sistemul de direcţie şi sistemul de

frânare. Sistemul de direcţie are rolul de a orienta roţile directoare în funcţie de
traiectoria mişcării automobilului şi de a asigura o manevrabilitate mai bună. Sistemul
de frânare asigură încetinirea sau oprirea autovehiculului.

e) Caroseria este montată pe şasiul (ansamblu format din sistemul de transmisie şi

cel de rulare) automobilelor şi este rezervată conducătorului auto, pasagerilor sau
mărfurilor transportate. La autocamioane caroseria se compune din cabină şi platforma
pe care se aşează marfa de transportat.

f) Sistemele de siguranță și confort. Autovehiculele moderne sunt prevăzute cu

sisteme şi aparatură pentru asigurarea confortului, a siguranţei circulaţiei şi controlului
exploatării.
4
 1.2. Parametrii funcționali ai automobilelor

1.2.1. Parametrii constructivi

Parametrii constructivi ai automobilelor sunt: dimensiunile principale, greutatea
şi capacitatea de încărcare.

Dimensiunile principale

Fig.1.1. Dimensiunile principale care caracterizează construcţia unui autovehicul

Dimensiunile de gabarit, sunt cele mai mari dimensiuni privind lungimea A,

lăţimea E şi înălţimea D, ţinând seama şi de dimensiunile caroseriei sau a cabinei.

5
 Ampatamentul L (distanţa dintre punţi), este distanţa între axele geometrice ale
punţilor automobilului. La automobilele cu trei punţi, ampatamentul se consideră distanţa
între axa geometrică a punţii din faţă şi jumătatea distanţei dintre cele două punţi din
spate.
Ecartamentul roţilor din faţă B1 şi din spate B2, reprezintă distanţa dintre planele
mediane ale roţilor care aparţin aceleiaşi punţi. Pentru roţile duble planul median se
consideră la jumătatea distanţei dintre cele două roţi.
Distanta minimă la sol C (garda la sol), reprezintă distanţa dintre sol şi punctul
cel mai de jos al automobilului.
Consolele din față F și din spate G, sunt distanţele pe orizontală dintre axa de
simetrie a punţii din faţă, respectiv din spate, până la extremitatea din faţă respectiv
din spate a autovehiculului.
Raza longitudinală de trecere 1 este raza unui cilindru convenţional tangent la
roţile din faţă, din spate şi la distanța minimă la sol dintre cele două roţi.
Raza transversală de trecere 2, este raza unui cilindru convenţional tangent la
cele două roţi de pe aceeaşi punte şi la distanța minimă la sol dintre cele două roţi.
Unghiurile de trecere faţă 1 şi spate 2 sunt unghiurile determinate de sol şi
tangentele duse la roţi prin punctele extreme inferioare din faţă, respectiv spate.
Înălţimea platformei H este distanţa de la sol la suprafaţa inferioară a platformei.
Dimensiunile platformei I x K x M, reprezintă lungimea, lăţimea şi înălţimea
platformei, măsurate în interiorul acesteia.

Greutatea și capacitatea de încărcare

Greutatea autovehiculelor reprezintă suma greutăţilor tuturor mecanismelor şi
agregatelor din construcţia acestuia, precum şi greutatea încărcăturii. Suma greutăţii
mecanismelor şi agregatelor automobilului reprezintă greutatea proprie şi se notează cu
G0, iar greutatea încărcăturii prescrise reprezintă greutatea utilă şi se notează cu Gu.
Greutatea totală Ga se obţine prin însumarea celor două greutăţi.
Ga  G0  Gu (1.1)
Raportul între greutatea utilă şi greutatea proprie se numeşte coeficientul de
utilizare a greutăţii automobilului G:
Gu Ga  G0
G   (1.2)
G0 G0
Coeficientul de utilizare a greutăţii oferă posibilitatea de a compara diferite tipuri de
autovehicule între ele.

6
 1.2.2. Parametrii dinamici

Factorul dinamic
Pentru aprecierea calităţilor dinamice ale autovehiculelor se foloseşte noţiunea de
factor dinamic, determinat de raportul:
FR  Fa
D (1.3)
Ga
unde: FR este forţa tangenţială de tracţiune la roata motoare; Fa forţa de rezistenţă a
aerului la înaintare; Ga greutatea totală a automobilului cu sarcina maximă utilă.
După cum rezultă din relaţia prezentată factorul dinamic, reprezintă o forţă de
tracţiune disponibilă specifică, care poate fi folosită pentru învingerea rezistenţelor
totale ale drumului şi pentru accelerarea automobilului. Factorul dinamic îşi modifică
valoarea în funcţie de viteză, deoarece atât forţa de rezistenţă a aerului la înaintare cât
şi forţa tangenţială de tracţiune la roata motoare variază în funcţie de viteza de deplasare.
Variaţia factorului dinamic în funcţie de viteză furnizează caracteristica dinamică
a autovehiculelor.

Viteza maximă a autovehiculului

Reprezintă viteza reală cu care se poate deplasa autovehiculul pe un drum
orizontal, în condiţii normale, în treapta superioară din cutia de viteze şi cu sarcina
maximă utilă.

Viteza teoretică a unui automobil se poate calcula cu relaţia:

nr
v  0,377  (km/h) (1.4)
it
unde: r - este raza de rulare a roţilor motoare, în metri; n - turaţia motorului, în rot/min;
it - raportul total de transmisie.

Stabilitatea

Prin stabilitatea automobilului se înţelege capacitatea acestora de a se deplasa pe

pante, drumuri înclinate, curbe, etc. fără a se răsturna sau derapa.
Stabilitatea automobilului se apreciază în funcţie de condiţiile în care are loc
deplasarea, viteza de deplasare, valoarea pantei, înclinarea transversală a drumului,
razele de curbură ale drumului, precum şi de anumiţi parametrii constructivi ca:
ecartamentul, ampatamentul, coordonatele centrului de masă, etc.

7
 1.2.3. Parametrii economici ai autovehiculelor

Consumul de combustibil

Este cel mai important indice care caracterizează economicitatea automobilelor şi

depinde de următorii factori:
 tipul, starea şi puterea motorului montat pe autovehicul;
 construcţia saşiului;
 viteza de deplasare;
 tipul şi starea drumului.

Durabilitatea automobilului

Este dată de calitatea acestuia de a funcţiona timp îndelungat fără defecţiuni în

limita uzurilor admise. Ea este determinată de factorii constructivi (calitatea
materialelor folosite la fabricarea pieselor, de tehnologia de fabricaţie a pieselor, de
calitatea montajului, felul ungerii, etc.) şi de factorii de exploatare (starea drumurilor,
condiţiile climaterice, calitatea combustibililor, calitatea şi punctualitatea reviziilor
tehnice şi periodice, calificarea conducătorului auto, etc).

Cheltuielile de mentenanță (întreţinere şi reparaţii)

Sunt determinate de simplitatea şi uşurinţa cu care se pot executa operațiile de
întreținere și reparații. De asemenea, ele depind de uşurinţa cu care se poate ajunge
la punctele de ungere şi reglare, de simplitatea montării şi demontării agregatelor, de
uşurinţa cu care acestea pot fi scoase de pe automobil şi de gradul de unificare şi
interschimbabilitate a pieselor şi agregatelor automobilului.

8
1.3. Aplicații

1.1. Să se determine, în funcție de valorile din Fig. 1.2, dimensiunile următorilor

parametri constructivi:

Lungimea..........................................................................................(mm)

Înălţimea.........................................................................................(mm)

Ampatamentul........................................................................................(mm)

Ecartamentul roţilor din faţă.....................................................................(mm)

Ecartamentul roţilor din spate...................................................................(mm)

Fig.1.2. Dimensiunile autoturismului exprimate în milimetri

9
 1.2. Să se calculeze greutatea totală a autovehiculului din Fig. 1.3, cu masa
proprie m0 = 1300 [kg] și cu masa utilă mu = 900[kg]. Să se calculeze și
coeficientul de utilizare a greutății, știind că accelerația gravitațională este
g = 9,81 [m/s2].

Fig.1.3. Autoutilitară cu masa proprie de 1300 kg

Pentru determinarea greutății totale și a coeficientului de utilizare a greutății trebuie

calculate greutatea proprie a autovehiculului și greutatea utilă specificată de producător.

Greutatea proprie a autovehiculului:

G0  m0  g  ..........................................................................[ N ]

Greutatea utilă specificată de producător:

Gu  mu  g  ...........................................................................[ N ]

Greutatea totală:

Ga  G0  Gu  .........................................................................[ N ]

Coeficientul de utilizare a greutăţii automobilului:

Gu
G   ............................................................
G0

10
1.3. Să se determine viteza de deplasare a unui autoturism în km/h, dacă se
cunosc:
 Turația n = 2800 [rot/min]
 Raza de rulare a roţilor motoare r = 300 (mm)
 raportul total de transmisie it = 3,55
Să se transforme viteza obținută din (km/h) în [m/s].

Fig.1.4. Autoturism rulând cu viteza v

În primul rând se transformă raza r din (mm) în [m]:

r = 300 mm = ..............................[m]

Viteza autoturismului se determină cu relația:

nr
v  0,377   ................................................................................(km/h)
it

Transformarea vitezei din (km/h) în [m/s]:

1 (km) = 1000 [m]

1 (h) = 3600 [s]

km 1000m 1  m  km m
1    1  0, 27777778
h 3600s 3,6  s  h  s 

v = .........................(km/h) = ...............................[m/s]

11