Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Panait Istrati
Panait Istrati
ro/
Panait Istrati
1
http://referate.wyz.ro/
2
http://referate.wyz.ro/
3
http://referate.wyz.ro/
4
http://referate.wyz.ro/
5
http://referate.wyz.ro/
unei existenţe banale şi să trăiască după porunca inimilor lor pătimaşe. Mama
Chirei ispăşeşte din greu voluptatea pasiunii. Fiică a unui hotelier bogat din
Brăila, fusese măritată de tatăl ei, în mod silnic, cu un om aspru şi violent,
covârşit de setea după aur, şi căzuse victimă brutalităţii acestuia. De câteva ori
pe săptămână era bătută crunt. Pentru a se răzbuna pe cei ce o făceau nefericită,
se lăsa în voia plăcerii. Când bărbatul şi fiul ei cel mare erau plecaţi, făcea din
casa ei un cuib de desfătări, deşi ştia câte avea să îndure după aceea. Lovită o
dată până la mutilare, se hotărăşte să plece în lume, iar la despărţire le spune
Chirei şi lui Dragomir, băiatul mai mic: „Dumnezeu m-a făcut pentru plăcerile
trupului, aşa cum pe cârtiţă a făcut-o să trăiască departe de lumina soarelui. Şi
după cum dihaniei aceştia nu-i lipseşte nimic ca să poată trăi sub pământ, tot aşa
şi eu aveam tot ce-mi trebuia ca să mă bucur de plăcerile vieţii. M-am jurat să
mă omor, dacă cumva puterea omenească m-ar sili să trăiesc o altă viaţă decât
aceea pe care eu o simt clocotind în sângele meu”.
Voluptatea patimii o cuprinde şi pe Chira Chiralina, care se dezlănţuie
când urcă pe corabia lui Nazim-Efendi, un traficant de carne vie, furnizor al
haremurilor. Acum începe drumul spre pierzanie al Chirei, care sfârşeşte închisă
într-un harem. Dragomir, fratele Chirei, este şi el pervertit de Nazim-Efendi.
Scăpând de sub sechestrul acestuia, începe să rătăcească prin întregul Orient, în
căutarea mamei şi a surorii lui. Poartă în suflet cinstea şi demnitatea, dar este
dispreţuit, înşelat şi batjocorit tocmai pentru că are o structură aparte.
Întorcându-se în ţară, la Brăila, după 12 ani de pribegie şi căutări
disperate, se izbeşte de aceleaşi adversităţi morale şi sociale şi se vede aruncat
din nou pe drumuri, pradă viciului. Priviţi izolat, rupţi de realităţile şi
mentalitatea vremii în care trăiesc, protagoniştii din Chira Chiralina pot fi
consideraţi „cazuri” prin prisma fiziologicului sau a patologicului. Mama
Chirei, Chira Chiralina şi Dragomir nu sunt însă nişte „curiozităţi” umane, nu
ilustrează un pitoresc exotic, ci aparţin lumii porturilor româneşti, foste raiale
turceşti, mai cu seamă lumii Brăilei de altădată, în care atmosfera orientală se
infiltrase.
Mânca, din povestirea Ţaţa Mânca, este şi ea departe de a fi un simplu
caz. Având un suflet însetat după bine şi fericire, ea ispăşeşte, prin suferinţă,
vina de a fi dorit să trăiască după chemarea inimii. E fiica unor ţărani săraci
dintr-un sat din apropierea Brăilei şi nu năzuieşte decât să poată gusta fericirea
împreună cu Mincu, iubitul ei, flăcău sărac din acelaşi sat. Dar fericirea o vrea
întreagă, deplină, neîngrădită de nimeni şi de nimic. Boierul din sat, un
destrăbălat, recurge la cele mai perfide mijloace pentru a o avea pe Mânca.
Dorinţa Mâncai de a trăi alături de iubitul ei se loveşte şi de rapacitatea familiei.
Tatăl, setos de avere, o mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin,
profitor. Mânca urmează porunca tatălui ei, dar nu-şi poate dărui iubirea. Va
fugi ca să trăiască cu Mincu. Setea de viaţă, dorinţa de a împlini porunca inimii
o absolvă de vina imoralităţii. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei,
pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgeşte amarnic. Ajuns om cu
6
http://referate.wyz.ro/
7
http://referate.wyz.ro/