ARTA 51 OMUL 109

Romane poIiiste
ţşi thrilleruri

Povestirile despre crime şi 0 Faima lui Conan Doyle şi Sherlock

Holmes s-a răspândit în întreaga lume atunci
identificarea criminalilor când revista The Strand Magazine a publicat o
serie de scurte povestiri cu celebrul detectiv.
combină înfiorări plăcute cu
palpitatia urmăririi şi cu
atractia rezolvării unei
enigme. Apărând în urmă cu
aproximativ 150 de ani -
târziu în istoria literaturii -
au devenit lectura favorită a
milioane de cititori.

ajoritatea povestirilor politiste implică

M un mister . Se comite o fărădelege -

de obicei o crimi - şi chiar dacă exis-
tă un suspect evident, circumstantele pline de
contradictii necesită investigatii mai profunde .
Miezul povestirii constă în căutarea urmelor şi
dovezilor, interpretarea lor de către investiga- Q Un marinar este esential pentru solutio-
tor şi solutia care explică misterul. narea crimelor din Rue Morgue. Interogat de
Cele douA tipuri principale de - romane Dupin, el intră în defensivă când î5i dă seama
despre crimă sunt cele politiste şi thrillerurile . de posibilele legături cu crimele .
Romanul politist are în centrul atentiei fărăde-
legea, privită ca o enigmă, şi implică frecvent
situatii "imposibile" cum ar fi crima "din spa-
0 În Crimele din Rue Morgue, monsieur C .
Auguste Dupin (dreapta), sărac dar de
tele uşilor închise " : cadavrul este găsit singur conditie bună, impresionează naratorul cu
într-o încăpere cu uşa închisă din interior, ast- fervoarea şi imaginatia sa .

339
109 ROMANE POLITISTE $I THRILLERURI

fel că nici o altă persoană nu putea fi pre-

zentă atunci când s-a înfăptuit delictul . Roma-
nul politist provoacă cititorul să se întreacă cu
inteligenta detectivului în rezolvarea proble-
mei şi în descoperirea făptaşului .
Si thrillerul se ocupă de rezolvarea unui
mister şi de prinderea vinovatului, dar se
pune accentul pe actiunile violente, urmărirea
răufăcătorului şi pe riscurile la care este supus
eroul . În forma cea mai simplă, thrillerul este
doar un roman de aventuri, dar poate fi şi o
cale de a explora relatiile dintre personaje,
violenta şi societatea mult mai realist decât o
face romanul pur politist, Bineînteles că ade-
sea se pot întâlni elemente de thriller în roma-
nele politiste si viceversa .

Primii eroi
Romanu politist este o inventie recentă . Se
pare câ ar fi fost inspirată de înflintarea în
Franta a organizatiei Surete, prima organizatie
oflcială de detectivi (distinctă de fortele de
politie) ; de memoriile extrem de colorate ale
conducâtorului acestela, Eugene Vidoq, el în=
su$i un fost criminal, care au oferit un mate-
rial bogat pentru fictiune . Semnificativ, primul
erou detectiv adevărat a fost un francez,
Auguste Dupin . Aceasta, în ciuda faptului că
cel care 1-a creat, Edgar Allan Poe (1809-49),
era un nuvelist 5i poet american care a lucrat
şi a publicat în tara sa de baştină .
Primul roman politist, cel al lui Poe,
Crimele din Rue Morgue (1845), a fost şi
primul mister al unei camere închise . Acesta
nedumereşte politia şi cititorii, dar este rezol-
vat cu multă uşurinţă de către Dupin datorită
abilităţii sale analitice superioare . Cu toate că
este inspirat de Surete, Poe face din eroul său
un amator care dispreţuieşte politia din cauza
lipsei de inteligenţă şi imaginatie, aceasta
devenind o caracteristică traditională în fictiu-
nea poliţistă de mai târziu .
00 Portretele de
politist dau un farmec
aparte romanelor lui
Wilkie Collins . El a
făcut cunoscută şi
activitatea Scotland
Yardului (jos).
Dupin este un excentric, î5i petrece zilele
m încăperi întunecoase, ieşind doar noaptea .
O anumită formă de excentricitate sau de
exotism a devenit de asemenea un atribut al
detectivilor particulari, reflectând probabil
convingerea că doar o personalitate deosebită
ar putea găsi plăcere în investigarea crimei,
observând detalii şi aplicând neobosit logica!
Crimele din Rue Morgue, Misterul lui Marie
Roget si alte scrieri ale lui Poe sunt scurte
povestiri . Se pare că primul roman poliţist de
amploare este astăzi uitatul Misterul din
Notting Hill (1865), scris de Charles Felix (a
cărui identitate este ea însăşi un mister) . Pri-
mul roman cu adevărat valoros a fost Piatra
lunii (1868), în care, măcar o dată, un politist,
sergentul Cuff, are inteligenta de a descoperi
un complot de o complexitate considerabilă .
0 in Bleak House, de Charles Dickens, cazul
Jarndyce contra Jarndyce se prelungeşte la
nesfârşit. Personajul principal este inspectorul
Bucket, un copoi din vremurile de început ale
ficfiiunii polijiste.
Autorul, Wilkie Collins (1824-89), era un scri-
itor britanic de o anumită tinută si prieten al
marelui romancier Charles Dickens, care şi el
era interesat de enigme . Cu toate că Nadgett
din romanul dickensian Martin Chuzzlewit
(1844) şi inspectorul Bucket din Dugheana cu
vechituri (1853), nu sunt personajele princi-
pale, ei sunt copoi eficienti ; Nadgett este un
prim exemplu de detectiv profesionist ca al-
ternativă a poliţistului, investigatorul lucrând
pentru o companie de asigurări.
Începând de atunci, romanul politist a
devenit o productie preponderent britanică .
În anii 1860, un autor francez, Emile Gaboriau
(1835-73), a publicat o serie de romane popu-
lare si primul roman politist bine vândut a fost
Misterul unei hirje (1886), a neo-zeelandezu-
lui Fergus Hume (1859-1932), cu acţiunea
plasată în Melbourne .

Holmes si Watson
Nici unul dintre aceatea nu a pregătit însă citi-
torii pentru apariţia maestrului detectiv
Sherlock Holmes în romanul Studiu în roŞu
(1887) al lui Arthur Conan Doyle (1859-1930) .
Încă de la început, Holmes pare un geniu,
zăpăcindu-1 pe Dr . John Watson, proaspăta sa
cunoştintă, cu remarca "Înteleg că ati fost în
Afganistan! " . "Cum de ştiţi acest lucru?" întrea-
bă consternat Watson ; şi astfel se stabileşte
z relatia lor legendară . Ei se hotărăsc să locu-
iască împreună în Baker Street din Londra şi
Watson devine cronicarul credincios al fapte-
lor glorioase ale prietenului său, în patru
romane şi 56 de povestiri scurte . Prin spiritul
său de observatie şi deductiile sale, Holmes
~ seamănă mult cu eroul lui Poe, Dupin, deşi

3 40

Conan Doyle sustinea că sursa lui de inspira-
ţie fusese un conferenţiar din Edinburgh cu
abilităţi similare. Holmes este un lup singura-
tic excentric, letargic când nu luerează la un
caz, nesocial, dependent de medicamente si
de vioară .-Însă nu este un amator. Are mese-
ria de consultant - practic, detectiv particular
- şi s-a pregătit intens pentru cariera sa; este
un maestru al deghizărilor si a urmat studii
ştiinţifice care să-1 ajute în lupta cu crima,
învăţând de exemplu să identifice mărcile de
ţigări după scrumul lor (urmă găsită frecvent la
locul crimei) . El nu este interesat de nici un alt
subiect care nu are legătură cu criminologia .
"Crema" crimelor
Povestirile cu Sherlock Holmes sunt conside-
rate şi astăzi cele mai reuşite exemple ale
ficţiunii poliţiste . Ele nu sunt doar enigmatice,
ci adevărate povestiri captivante, cu personaje
uşor creionate dar foarte vivace . Ele au o at-
mosferă aparte, puternică, ce evocă confortul
tihnit din Baker Street, ameninţătoarele case
întunecoase şi învăluite în fum de opiu şi
simtul aventurii din strigătul încurajator al lui
Holmes : "Picioarele la spinare, Watson! ", în
elipa în care cei doi bărbaţi se aruncă în birjă
şi gonesc prin ceaţa densă londoneză .
Conan Doyle considera (greşit) că romane-
le sale istorice ar fi mult mai importante decât
cele politiste . În 1893, autorul 1-a "ucis" pe
Holmes, care cade în cascada Reichenbach,
prins într-o luptă crâncenă cu inamicul său de
moarte, Moriarty. Nemulţumirea publicului a
fost însă atât de mare - şi ofertele editorilor
atât de profitabile - încât Conan Doyle "1-a
salvat" pe Holmes/ şi a continuat să scrie
povestiri despre el până în ultimii ani de viată .
Holmes a devenit si a rămas un personaj cele-
bru la a cărui adresă din Baker Street oamenii
trimit şi astăzi scrisori .
Variante
Holmes a avut multi imitatori şi de atunci s-au
scris si publicat numeroase povestiri poliţiste .
Variante de parteneriat Holmes-Watson erau
un obişnuite şi detectivul a rămas un personaj
excentric sau neobişnuit . Max Carrados, per-
sonajul lui Ernest Brahmah, a fost primul
detectiv orb, iar personajul principal al lui
G .K . Chesterton (1874-1936) în Inocenla
părintelui Brown (1911) şi în seria care i-a
ARTA $1 OMUL 109'
continuat a fost un preot catolic . Remarcabile vestiri lungi, complicate, îl aveau ca personaj
pentru ingeniozitatea lot, cazurile părintelui principal pe aristocratul aparent decadent,
Brown, personajul lui Chesterton, erau intere- Lord Peter Wimsey . În anii 1930, Margery
sante şi pentru rolul jucat în soluţionarea Allingham (1904-1966) şi neo-zeelandeza
cazurilor de analiza introspectivă a preotului. Ngaio Marsh (1899-1981) câteodată au portre-
Până la primul război mondial, cele mai de tizat societatea dintr-un punct de vedere cri-
succes ficţiuni poliţiste erau povestiri scurte . tic . În general, romanele politiste britanice ale
Perioada 1918-1939 este numită adesea epoca acestei epoci au rămas închistate în societatea
de aur a romanelor poliţiste şi "regina" aces- aristocratică şi se concentrează aproape ex-
tora este considerată, de marea majoritate, clusiv pe elementele enigmatice ale povestirii .
Agatha Christie (1890-1976) . Afacerea Styles
(1920) a creat un nou super-erou, detectivul Georges Simenon
belgian Hercule Poirot . El era scund, agitat, Spre deosebire de acestea, cărtile romancieru-
cu o mustaţă absurdă, dar un urmaş demn al lui belgian Georges Simenon (1903-89) erau
lui Dupin şi Holmes în materie de logică . În mult mai apropiate de lumea reală, venind ca
lunga ci carieră, autoarea a dobândit o popu- un adaos pretios la relativ slab reprezentata
laritate internaţională, accentuată şi de nume- literatură poliţistă franceză . Eroul principal al
roasele ecranizări ale romanelor sale . lui Simenon nu este un amator cu aere de su-
0 caracteristică stranie a romanului politist perioritate, ci un politist, inspectorul Maigret,
britanic a fost dominaţia scriitorilor-femei . Cea pus în faţa unor crime fără subtilitate, având
mai redutabilă rivală a Agathei Christie a fost motive comune, implicând în general sexul şi
Dorothy L . Sayers (1893-1957), ale cărei po- banii . Puterile lui de investigare sunt conside-
În Problema
finală, Sir Arthur
Conan Doyle îl
omoară pe Sherlock
Holmes într-un duel
final, fatal, cu duşma-
nul său de moarte,
profesorul Moriarty,
la cascada
Reichenbach, în
Elvetia. Conan Doyle
nu a luat însă în cal-
cul ataşamentul citi-
torilor fată de erou şi
a trebuit să-l 'invie' ".
0 În $oimul maltez,
detectivul particular
Sam Spade se impli-
că în căutarea unei
statuete de valoare
inestimabilă. Pelicula
din 1941 îi avea ca
protagonişti (de la
stănga la dreapta)
pe Humphrey
Bogart, Peter Lorre,
Mary Astor şi Sidney
Greenstreet.
ilai11IIIIiInumll~!'~~~~I'i I~~IiGî
34 1
V9 ROMANE POLITISTE $1 THRILLERURI
0 În Somnul de veci Humphrey Bogart a in-
terpretat rolul detectivului particular Marlowe .
Acliiunea este atât de complexă încât chiar
Raymond Chandler, autorul cărtii, a recunos-
cut că nu ştie cine a ucis unul din personaje.
rabile, dar procedează hlsându-se pătruns de
atmosfera locului în care s-a comis crima . În
momentul in care ajungea să înteleagă per-
sonajele implicate si tensiunile dintre ele,
totul devenea explicabil .
Printre cei mai cunoscuti şi longevivi scrii-
tori americani de romane politiste au fost
Ellery Queen (pseudonimul autorilor Frederic
Dannay şi Manfred B . Lee) şi Erle Stanley
Gardner (1889-1970) . Eroul lui Gardner, Perry
Mason, este un avocat care în general trebuia
să solutioneze un mister pentru a câştiga pro-
cesul, astfel aceste povestiri comhinau elegant
investigarea ştiinţifică cu drama tribunalului .
Fictiunea "dură"
S .S . Van Dine . (1888-1939) şi alţi scriitori
americani au lucrat în tradiţia "enigmistică"
britanică, dar în anii 1930 a apărut o nouă
orientare, şcoala de factură "mai dură " . Aceas-
ta era reprezentată de scriitori ale căror prime
lucrări apăruseră în reviste ieftine, cum ar fi
Black Mask - un fapt care întârzia recunoaş-
terea realelor calităţi literare vreme de mai
mulţi ani .
Literatura enigmistică mai "dură" a fost ex-
plorată de Dashiell Hammett (1894-1961), în
thrilleruri ca Recolta ro$ie (1929) şi Şoimu/
maltez (1930), care au rupt traditia "crimei la
conac" prin plasarea crimelor pe "străzile prin-
cipale" ale oraşelor atuericane si tratând su-
biecte ca sexul, drogurile şi corupţia politică .
Eroii detectivi ai acestora apartineau unei
alte tipologii . Erau mai duri şi mai cinici, chiar
dacă în esenţă erau cumsecade . Si stilul era
0 Unul dintre celebrele romane poliliiste ale
Agathei Christie - Cursa de şoareci - a fost
pusă în scenă în 1952 . Chiar şi in zilele
noastre aceasta se bucură de audien;ă pe
scenele londoneze din West End .
3-+2
nou, utilizând propozitii scurte, vioaie pline
de imagini frapante, culese parcă din jargonul
cotidian al marilor oraşe atuericane .
Alt maestro al thrillerului a fost Raymond
Chandler (1888-1959) . În Somnul de veci
(1939) şi în romanele care i-au urmat, detec-
tivul-erou Philip Marlowe este poate putin
prea bun pentru a fi real, dar scrierea de cali-
tate îl portretizează cu vivacitate pe Marlowe
şi evocă strilucit scenele californiene pom-
poase dar totu5i ponosite în care operează .
Roman al crimei
Lew Archer, eroul lui Ross MacDonald (1915-
83), a dus romanul poliţist prin vâltoarea
anilor 1950 şi 1960, dar, ulterior, mulţi scriitori
ai acestei şcoli s-au îndepărtat de firul politist,
focalizându-se asupra crimei şi făcând adesea
din criminal chiar personajul principal .
Practic, acesta era tin gen de ficţiune diferit de
mai vezi
romanele poliţiste sau thrilleruri . Este consi-
derat un nou gen şi, de obicei, este catalogat
ca roman criminalist.
Romanul crimei era chiar mai explicit
decât cel politist, prin descrierea amănunţită a
detaliilor crimei, dar, din punct de vedere
moral, era adesea, neutru (o tendinţă percep-
tibilă şi în alte genuri de lteratură) . Chiar şi
judecătile morale implicite tindeau să dispară
clin lucrările unor autori ca Patricia Highsmith
(n .1924) şi Elmore Leonard . Dacă aceasta era
reflectarea lumii criminale sau era senzaţiona-
lul este o problemă de interpretare, dar ten-
dinta a continue în best seller-uri, cum ar fi
Tâcerea mieilor (1989), al lui Thomas Harris,
care poate fi considerat şi thriller .
Romanele politiste mai tradiţionale erau
încă extrem de populare şi erau scrise în con-
tinuare cu multă competenţă de femei . Cele
mai importante scriitoare britanice au fost
P .D . James, Ruth Rendell şi Ellis Peters, a
căror specialitate era "romanul poliţist" de tip
anacronic. Rivalele lor americane erau adesea
militante feministe mai fervente, cea mai cu-
noscută fiind Sara Paretsky, creatoarea asprei
femei detectiv V .I . Warshawski .
Problemele politiei
Prin anii 1970, traditia britanică "conacală" a
fost modificată prin utilizarea unor personaje
şi peisaje mai diversificate şi mai realiste iar
detectivul amator, ca personaj principal, făcu-
se loc inspectorului de poliţie, dezvăluit acum
ca o fiintă uneori ciudată, cu viată particulară
şi probleme personale : Dalgleish al lui P .D .
James, Wexford al lui Rendell, inspectorul
Morse al lui Colin Dexter. Priceperea diabo-
lică şi sublinierea misterului au rămas însă o
caracteristică britanică .
Scriitorii de romane politiste şi de thriller-
uri caută în întreaga lume cadrul exotic care
să le ofere noi provocări pentru eroii lor . Cu
toate acestea, puţini autori importanţi provin
din ţările cu populaţie nevorbitoare de limbă
engleză - un fapt surprinzător deoarece crima
continua să fascineze lumea, garantând astfel
marea popularitate a romanelor poliţiste 5i a
altor genuri apropiate de acestea .
Ai-ta 5i omul 74 - ROMANUL MODERN