Analiza obiectivelor instructiv-educative la disciplinele de specialitate .

Operaţionalizarea obiectivelor instructiv-educative.

La nivelul sistemul naţional de învăţământ şi la nivelul subsistemelor integrate acestuia se
desfăşoară activităţi instructiv-educative corelate şi orientate spre un set de intenţii clar
specificate, numite finalităţi educaţionale. Aceste finalităţi conferă educaţiei caracter teleologic şi
axiologic (M. Bocoş, 2011).
Finalităţile educaţionale au grad diferit de generalitate, sunt integrate unele altora
şi, în ansamblul lor, descriu profilul de personalitate umană pe care învăţământul doreşte
să-l formeze, în raport cu un sistem de valori acceptate de societate. Finalităţile
educaţionale sunt reprezentate de: idealul educaţional, scopurile educaţionale şi
obiectivele educaţionale.
Taxonomia finalităţilor educaţiei (a obiectivelor educaţionale)
(după M. Bocoş, 2011)
Finalitatea educaţiei Caracteristici Definiţie Nivelul la care se referă
Idealul educaţional - gradul de generalitate - model proiectiv de - sistemul de învăţământ
maxim personalitate, într-o în ansamblul său
- se atinge într-un interval anumită perioadă istorică,
mare de timp model ce condensează
- determinat social de cerinţele actuale şi de
tipul şi esenţa societăţii perspectivă/ aspiraţiile
unei societăţi şi pe care
educaţia este solicitată să
îl formeze
Scopurile - grad de generalitate - descriu, sub formă de - dimensiunile educaţiei
educaţionale mediu enunţuri cu caracter (intelectuală, morală,
- se realizează în intervale finalist, anticipativ estetică, religioasă, fizică,
medii de timp rezultatele aşteptate la profesională etc.)
- sunt determinate social finele unui sistem de - sistemul de învăţământ
de etapa de dezvoltare a acţiuni educative, - nivele de învăţământ
societăţii - profiluri de învăţământ
- reprezintă o detaliere a - cicluri curriculare
idealului educaţional - tipuri de şcoli
Obiectivele educaţionale - grad de generalitate nic - descriu, sub formă de - sistemul de învăţământ
- se realizează în intervale enunţuri cu caracter - subsisteme ale
scurte de timp finalist, anticipativ, un învăţământului
- sunt determinate social rezultat aşteptat la finele (învăţământ primar,
de gradul de valorizare a unei acţiuni educative gimnazial, profesional
ştiinţei, culturii şi tehnicii determinate şi concrete, etc.)
- reprezintă o detaliere a obiectivat într-o - arii curriculare
scopurilor, care devin mai schimbare la nivelul - discipline de învăţământ
precise, mai clare şi mai personalităţii educaţilor - unităţi de învăţare
operante - capitole
- teme
- sisteme de lecţii şi alte
forme de organizare a
activităţii instructiv-
educative
- lecţii sau alte forme de
organizare a activităţii
instructiv-educative
- secvenţe de instruire
 Acestea sunt clasificate şi ordonate ierarhic în funcţie de conţinut, în funcţie de nivel la
care se referă şi în funcţie de intervalul de timp necesar pentru atingerea lor, într-un sistem
taxonomic. M. Bocoş (2011) realizează o taxonomie a finalităţilor educaţiei.
Între finalităţile educaţiei, enumerate pe verticala tabelului, există o strânsă
interdependenţă, acestea fomează un continuum. Idealul educaţional, unic, îi corespunde un
ansamblu de scopuri educaţionale. Unui scop educaţional îi corespunde un sistem de obiective
educaţionale. Pentru realizarea idealul educaţional este nevoie să fie realizate obiectivele şi
scopurile educaţionale.
În Legea educaţiei naţionale (2011, p.1) se precizează că: ,,Idealul educaţional al şcolii
româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în
formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui set de valori care sunt necesare pentru
împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa
muncii”.
În art. 4 (p. 2) din aceeaşi lege se precizează finalităţile: ,,Educaţia şi formarea
profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor,
înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini,
necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform
intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii
durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională
şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a
respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural”.
Obiective instructiv-educative specifice disciplinelor horticole şi silvice
Obiectivele strategice ale învățământului profesional și tehnic vizează dezvoltarea unui
sistem de învățământ consolidat pentru:
 a răspunde cerințelor unei societăți bazată pe cunoaștere
  a spori gradul de ocupare și dezvoltare economică
 a crește gradul de coeziune economică și socială
 a dezvolta exercitarea cetățeniei democratice
Finalitățile educaționale ale învățământului profesional și tehnic vizează:
 asigurarea dezvoltării personale și profesionale a elevilor astfel încât aceștia să devină
cetățeni activi la nivelul comunității, să participe la viața activă, civică și profesională
 asigurarea șanselor egale de acces în învățământul profesional și tehnic, precum și
dezvoltarea profesională a fiecărui elev în funcție de aspirațiile și potențialul individual de
învățare
 asigurarea condițiilor de calitate în organizarea și desfășurarea proceselor manageriale, de
educație și formare profesională în fiecare unitate școlară organizatoare de învățământ
profesional și tehnic
 asigurarea șanselor de dezvoltare profesională a fiecărui elev în vederea dobândirii unei
calificări pentru care există oportunități de ocupare în meserii sau ocupații oferite de piața
muncii locală, județeană, regională, națională, precum și pentru continuarea învățării de-a
lungul întregii vieți în vederea adaptării la schimbările tehnologice specifice economiei
bazată pe cunoaștere

Premisele organizării parcursurilor de formare profesională prin învățământul profesional și

tehnic, sunt următoarele:
 Formarea prin învățământul profesional și tehnic asigură pregătire pentru învățare pe tot
parcursul vieții
 Formarea prin învățământul profesional și tehnic se realizează în vederea obținerii unei
duble recunoașteri, academică și profesională, care permit atât continuarea studiilor cât
și angajarea pe piața muncii
 Formarea prin învățământul profesional și tehnic se realizează prin oferta de achiziții de
învățare atât din domeniul disciplinelor academice, cât și al celor strict legate de
profesionalizare, aceasta pentru că pregătirea de tip academic este considerată predictor
al adaptabilității pregătirii față de cerințele locului de muncă
 Formarea prin învățământul profesional și tehnic se bazează pe achizițiile din domeniile
de competențe cheie realizate în timpul învățământului obligatoriu
Didactica specializării îşi propune ca şi obiectiv general al disciplinei -Familiarizarea
studenților cu problematica didacticii disciplinelor horticole, în vederea aplicării creative
a cunoștințelor psiho-pedagogice și de specialitate în abordări didactice moderne, ce
respectă principiile didactice și ale cunoașterii științifice.
Obiecivele specifice ale disciplinei pe care cursanţii vor fi capabili să le realizeze în urma
studiului şi parcurgerii Didacticii specializării şi care concură la realizarea obiectivului general
sunt :
 să utilizeze corect limbajul de specialitate în comunicarea din cadrul activităţilor desfășurate la
disciplina Didactica specializării;
 să analizeze particularităţile învăţământului silvic românesc din perspectiva reformei curriculare;
 să aplice principiile didactice în proiectarea, organizarea și desfășurarea lecțiilor de specialitate;
 să utilizeze corect documentelor curriculare în realizarea macro- și microproiectării didactice la
disciplinele cu specific domeniului silvicultură;
 să analizeze obiectivele instructiv- educative la disciplinele de specialitate în vederea consolidării
deprinderilor de operaționalizare a obiectivelor;
 să evalueze valențele formative și informative ale diverselor metode de învățământ în abordarea
conținuturilor specializării;
 să valorifice și să integreze eficient materialele și mijloacele didactice în lecțiile de specialitate;
 să adopte forme de organizare a activității și strategii didactice în concordanță cu obiectivele stabilite şi
nivelul clasei de elevi, în vederea formării competențelor specifice disciplinelor silvice;
 să dezvolte abilități de proiectare, organizare și aplicare a evaluării în cadrul activităților didactice la
lecțiile de specialitate;
 să demonstreze abilități de autoanaliză privind propriul nivel de formare psihopedagogică şi ştiinţifică
în raport cu standardele profesiei didactice
 să își dezvolte valori, convingeri și atitudini corespunzătoare rolului cadrului didactic în învăţământul
silvic, abordând cu responsabilitate activităţile didactice

Niveluri de organizare a obiectivelor educaţionale la disciplinele horticole.

Finalităţile microstructurale reprezintă orientări teleologic-axiologice ale procesului de
învăţământ, prezente sub trei dimensiuni: generale, specifice şi operaţionale (în viziune
didactică).
Obiectivele educaţionale reprezintă ipostaza cea mai concretă a finalităţilor educaţiei,
precizând tipul de schimbări regăsibile la nivelul educabilului, precum şi schimbările concrete pe
care le anticipează şi în final le realizează procesul de învăţământ.
Obiectivele educaţionale sunt deductibile din scopurile educaţionale, vizând achiziţii
concrete, observabile atunci când prin deducere se ajunge la cel mai practic tip de obiectiv, cel
operaţional.
Taxonomii posibile. Derivarea pedagogică

Taxonomie (grecescul taxis – ordine, aşezare, clasificare + nomos – regulă, normă) =

teoria legilor şi principiilor clasificării, ordonării, sistematizării fenomenelor şi obiectelor
realităţii, pe baza unor criterii clare şi precise.
 Taxonomia finalităţilor / obiectivelor educaţionale reprezintă clasificarea acestora în
funcţie de anumite criterii (domeniul lor de conţinut, gradul de generalitate, operaţiile mentale
implicate în învăţare, tipul de activitate predominantă etc.).
Taxonomii posibile ale finalităţilor educaţionale

Criterii Categorii Criterii Categorii

După gradul de generalitate a). Ideal > scopuri> obiective
b). Obiective generale (scopuri) > Obiective
După tipul de activitate Obiective informative (cunoaştere, înţelegere,
(predominant intelectuală / achiziţionare) şi obiective formative (formarea
predominant acţională) şi dezvoltarea unor capacităţi, priceperi,
deprinderi, atitudini, aptitudini, competenţe
După sfera personalităţii Obiective cognitive, afective, psihomotorii
(cognitivă, afectivă sau psihomotorie)
După durata de realizare Pe termen lung (ideal, scopuri), mediu
(obiective
specifice), scurt (operaţionale)
După performanţa aşteptată Centrate pe cunoştinţe, pe capacităţi, pe
atitudini,
pe comportamente, pe competenţe etc.
După gradul de diferenţiere Obiective comune, diferenţiate, individualizate,
personalizate

Cea mai cunoscută şi utilizată taxonomie este cea realizată de B. S.,Bloom (pentru domeniul
cognitiv), Krathwohl (pentru domeniul afectiv) şi Simpson (pentru domeniul psihomotor). În
interiorul acestor domenii (de conţinut) există o dimensiune de diferenţiere şi ordonare a
proceselor psihice implicate în învăţare, în funcţie de gradul lor de complexitate:

Modelul integrării ierarhice a obiectivelor după sfera

personalităţii
Domeniul psihomotor Domeniul cognitiv Domeniul afectiv
1. Percepere: observarea 1. Receptarea 1. Receptare: contactul iniţial şi
mediului extern (cunoaştere) recunoaşterea unei valori
2. Dispoziţie: inducerea 2. Aprofundarea 2. Reacţie: comportare conform
motivaţiei pentru (înţelegerea) normelor
declanşarea reacţiei
3. Reacţie dirijată: realizarea 3. Aplicarea 3. Valorizare: conştientizarea şi
activităţii voluntare evaluarea comportamentului
4. Automatism repetarea în 4. Analiza 4. Organizare: sistematizarea
vederea formării valorilor
deprinderilor
5. Reacţie complexă 5. Sinteza 5. Caracterizare: autoevaluarea
structurarea actelor în propriei persoane
comportamentul complex
 Evaluarea

Organizarea nivelară a finalităţilor educaţionale în viziune didactică -

clasică (după Ilie., M., 2005)
Derivarea pedagogică – reprezintă succesiunea de operaţii de trecere progresivă de la categoria
de finalitate cu cel mai ridicat grad de generalitate (ideal) până la finalităţile cele mai concrete
(obiective operaţionale). Trecerea progresivă de la obiective concrete, la finalităţi cu un grad de
generalizare ridicat se numeşte integrare pedagogică.
Modalităţi de operaţionalizare a obiectivelor educaţionale la disciplinele cu specific horticol
şi silvic
Obiectivele operaţionale sunt obiectivele apropiate pe care elevul trebuie să le obţină la
sfârşitul unei secvenţe didactice (lecţie, lucrare de laborator, excursie, vizită). Obiectivele
operaţionale se mai numesc şi obiective performative (categorii de performanţe ce pot fi
observate), deci, ele vizează comportamente observabile, măsurabile.
Obiectivele operaţionale răspund la întrebările: ce trebuie să ştie sau / şi ce trebuie să ştie
să facă elevul la sfârşitul secvenţei didactice. Operaţionalizarea presupune, deci, transpunerea
unui obiectiv în termeni de acţiune, operaţii, manifestări didactice observabile. Enunţarea
obiectivelor operaţionale sub forma comportamentelor observabile şi „măsurabile” se face cu
ajutorul „verbelor de acţiune”. Au fost elaborate seturi de „cuvinte acţiuni” folosite de profesor,
care permit trecerea de la procesele mintale la comportamente observabile. Pentru aceasta trebuie
respectat principiul accesibilităţii, formulând performanţele în mod gradat, de la simplu la
complex, ghidându-se după treptele de performanţă.

TREAPTA NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

I - elevul trebuie să ştie definească, reproducă, enumere
să:
II = I+-//-//-//-//- identifice, clarifice, ordoneze, aplice,
modeleze etc.
III = I+II+-//-//- analizeze, compare, formuleze concluzii,
rezolve etc.
IV = I+II+III+-//-//-//-//- explice, argumenteze, judece, critice,
interpreteze etc.

Există diferite tehnici de operaţionalizare dintre care cele mai cunoscute sunt ale lui R.
Mager şi G.D. Landsheere.
Procedeul lui Mager cuprinde trei paşi:
a) identificarea performanţei finale,
b) identificarea condiţiei în care se produce respectivul tip de comportament,
c) identificarea nivelului de perfecţionare a performanţei, necesară pentru ca ea să fie acceptată.
O altă tehnică de operaţionalizare este cea propusă de G. de Landsheere. Conform
acesteia, formularea unui obiectiv operaţional trebuie să răspundă complet, fără ambiguitate şi cu
coerenţă la următoarele întrebări:
a) cine va produce comportamentul dorit ?
b) ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins ?
c) care va fi produsul acestui comportament (performanţa) ?
d) în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul ?
e) pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător?
Deci, operaţionalizarea obiectivelor educaţionale impune:
a) cunoaşterea subiectului, respectiv a elevului;
b) descrierea comportamentului;
c) precizarea performanţei;
d) definirea condiţiilor de realizare;
e) stabilirea criteriilor de evaluare.
De exemplu („Tehnica producerii de furaje”):
a) elevul de clasa a XII-a
b) trebuie să ştie să identifice speciile leguminoase dintr-o pajişte
c) determinând ponderea lor în covorul vegetal al pajiştii
d) în condiţiile de vegetaţie şi în depozitul de fân
e) folosind metodele de lucru în câmp şi metodele de lucru în depozit,
cunoscând determinarea indicilor şi prezentarea datelor exacte dintr-o anumită pajişte.
Greşeli frecvente în operaţionalizare:
• Utilizarea unor verbe „intelectualiste” (a şti, a înţelege, a cunoaşte): acestea nu induc
măsurabilitate comportamentului;
• Obiectivele se referă la ce face profesorul: obiectivul trebuie să se refere la comportamentul
elevului;
• Obiectivul prezintă mai multe comportamente, operaţii, acţiuni: obiectivele trebuie să se
focalizeze pe un singur comportament;
• Obiectivele se referă la memorie şi înţelegere: obiectivele trebuie să fie variate (cu verbe de
acţiune diferite);
• Obiective prea numeroase: o activitate trebuie să aibă între 3 şi 5 obiective;
• Nu toate obiectivele se operaţionalizează ( obiectivele afective şi unele obiective care vizează
creativitatea, atitudinile şi convingerile elevilor): în aceste cazuri, se recomandă
enumerarea condiţiilor în care urmează să fie atins obiectivul.
Desfăşurarea secvenţelor didactice pe baza obiectivelor operaţionale prezintă avantaje: de
exemplu, se poate observa dacă ele sunt în concordanţă cu finalităţile şi scopurile educaţiei; de
asemenea, permit o mai uşoară alegere a mijloacelor de instruire, o imagine mai clară a scopului
urmărit, o mai bună evaluare e elevilor etc.
 Totuşi nu trebuie neglijat faptul că stabilirea lor este o acţiune destul de grea, riscând
rămânerea la obiective banale pe de o parte, iar pe de altă parte nu toate obiectivele pot fi
operaţionalizate şi evaluate. „Depăşirea limitei” şi încercarea de a operaţionaliza totul, poate avea
consecinţe nefaste: „automatizarea” predării-învăţării, fărâmiţarea procesului de predare într-un
număr mare de obiective pentru un sistem de lecţii (zeci, sute), care îngreunează asimilarea
cunoştinţelor. În concluzie, atât obiectivele care se pot operaţionaliza, cât şi cele care nu pot fi
supuse acestui procedeu, trebuie să fie cât mai bine precizate de profesor şi urmărite pentru a fi
atinse prin strategii adecvate.
Obiectivele sunt valoroase prin conţinutul lor ştiinţific, cultural, axiologic, ele
contribuind la asimilarea unor cunoştinţe funcţionale, a unor deprinderi (intelectuale,
psihomotorii), priceperi precum şi a unor trăsături de personalitate.
Aplicaţii:
1. Formulaţi pentru o lecţie de specialitate obiectivele operaţionale utilizând
procedeul lui Mager.
2. Propuneţi minim două obiective operaţionale la o lecţie de specialitate care să fie
formulate utilizând tehnica de operaţionalizare a lui G. de Landsheere.
3. Exemplificaţi greşeli frecvente de operaţionalizare prin oferirea a trei exemple de
obiective operaţionale la o lecţie de specialitate.